UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

ANALIZA ŞI PROCESAREA UNOR SEMNALE FIZIOLOGICE

APROAPE PERIODICE
Pe baza unor înregistrări accesibile din baza de date a laboratorului se vor
utiliza facilităţile programului BIOPAC STUDENT LAB – PRO (BSL – PRO) pentru
studiul morfologiei şi determinarea unor parametri care caracterizează ritmul în cazul
semnalelor fiziologice aproape periodice. In lucrare se studiază semnalul ECG,
tensiunea arterială şi variaţia volumului pulmonar. In Anexa II este prezentat un
manual de utilizare a softului BSL – PRO.
Semnalele pregătite pentru ilustrarea acestei lucrări sunt salvate în fişierele de
date AP2 şi AP2_Resp, într-un format specific aplicaţiilor cu BSL – PRO. Pentru
început se utilizează fişierul AP2; pentru deschiderea acestui fişier de date se
lansează BSL – PRO în opţiunea “No hardware”, iar în fereastra grafică deschisă pe
ecran se execută succesiunea de comenzi File>Open>Aplicatii_IEM>AP2.
Fişierul cuprinde patru semnale fiziologice înregistrate simultan:
* două înregistrări electrocardiografice (ECG1 şi ECG2) reprezentând
proiecţiile I şi II ale vectorului cardiac pe laturile triunghiului Einthoven1,
* tensiunea arterială (TA),
* variaţia volumului de aer din plămâni în procesul respirator (Resp).
Inregistrările au fost efectuate asupra unui subiect aflat în stare de repaus,
relaxat. După cum se observă, formele de undă se pot încadra în categoria
semnalelor deterministe, “aproape periodice”.

1
Semnalele electrocardiografice care se înregistrează cu fixarea electrozilor în anumite poziţii pe
suprafaţa corpului reprezintă proiecţii ale vectorului cardiac pe anumite direcţii spaţiale. Vectorul
cardiac este constituit din suma tuturor surselor dipolare de câmp electric care se formează în
procesele electrofiziologice ale funcţionării cordului şi are un comportament dinamic. ECG standard
se realizează cu 12 canale de înregistrare. Trei dintre acestea se află pe laturile unui triunghi,
aproximativ echilateral (aşa numitul triunghi Einthoven), ale cărui vârfuri sunt plasate la încheieturile
mâinilor şi la glezna piciorului stâng (subiectul stând în picioare sau culcat pe spate, cu picioarele
drepte şi cu braţele întinse lateral, la nivelul umerilor). ECG1 şi ECG2 corespund laturii dintre cele
două braţe şi respectiv laturii dintre braţul drept şi gleznă. Considerând semnalele înregistrate în
reprezentare fazorială şi aplicând regulile specifice de calcul se pot determina teoretic şi alte semnale
ECG (respectiv proiecţii ale vectorului cardiac pe alte direcţii).

1
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

Obiectivele lucrării:
1. Determinarea unor parametri fiziologici prin procesarea numerică a semnalelor
înregistrate, utilizând operaţii şi comenzi ale BSL PRO,
- Vizualizarea convenabilă a formelor de undă (comenzi ale meniului Display),
identificarea canalelor şi a parametrilor înregistrărilor,
- Prelucrarea semnalelor ECG în scopul extragerii informaţiei pe care o conţin:
calculul unor parametri specifici semnalului ECG, medierea între secvenţe
de acelaşi tip, determinarea ritmului cardiac, calculul proiecţiei III
Einthoven,
- Determinarea unor parametri specifici măsurării tensiunii arteriale,
- Determinarea unor parametri specifici procesului respirator,
- Corelarea evenimentelor puse în evidenţă pe înregistrările simultane ale unor
mărimi fiziologice diferite.
2. Corelarea evenimentelor fiziologice prin compararea semnalelor.

Mod de lucru şi rezultate

1. Identificaţi în fereastra grafică cele patru canale, etichetele care le marchează,
dimensiunile şi scările de reprezentare. Dacă este nevoie, repoziţionaţi
convenabil semnalele în fereastră.
Identificaţi lungimea înregistrărilor şi rata de eşantionare la care au fost
achiziţionate semnalele, ca şi limitele de amplitudine (valoarea maximă şi
minimă) pentru fiecare semnal. In acest scop se pot utiliza facilităţile de calcul al
parametrilor oferite de funcţiile din casetele a, b, c (vezi notaţiile din manualul de
utilizare a BSL PRO din Anexa II).
O alta posibilitate de a obţine aceste informaţii este oferită de opţiunea Display
> Statistics.
Notaţi datele statistice pentru fiecare dintre cele patru semnale, completând
tabelul 1.
Tabelul 1
Semnalul Lungimea Rata de Valoarea Valoarea Valoarea
înregistrării eşantionare maximă minimă medie
[s] [Hz] [u.m.] [u.m.] [u.m.]
ECG1
ECG2
Resp
TA

2. Pentru determinarea parametrilor de semnal caracteristici celor două înregistrări

ECG este util să se obţină o imagine mărită a lor.
In primul rând puteţi să suprimaţi temporar celelalte două canale (TA şi Resp),
prin punctare cu mouse-ul pe fiecare din etichetele lor, simultan cu apăsarea
tastei Option (sau Ctrl pentru PC); în acest fel, semnalele respective nu mai apar
pe ecran, dar ele există în memoria calculatorului; cu aceeaşi manevră le
readuceţi pe ecran. Pentru a avea o imagine mai bună asupra semnalelor ECG
măriţi scara de timp, punctând cu mouse-ul pe valorile acesteia şi alegeţi (time
scale) valoarea 0.5 sec/div. Veţi avea pe ecran numai primele 2 pulsuri ale
înregistrării.

2
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

Pentru mărirea convenabilă a imaginii puteţi utiliza şi cursorul lupă (colţul

dreapta jos al ecranului).
3. In figura 1 este schiţat un semnal ECG standard (idealizat) şi sunt marcaţi
parametrii de amplitudine şi durată importanţi în diagnostic.

Fig. 1

Semnalul
ECG standard

Cu ajutorul funcţiilor de calcul al parametrilor, oferite de casetele a, b, c (vezi

notaţiile în textul manualului BSL PRO din Anexa II), determinaţi parametrii
marcaţi în figură pentru primul ciclu al semnalelor ECG1 şi ECG2 şi notaţi
valorile în tabelul 2
Tabelul 2
Parametrul [unitatea de măsură] ECG1 ECG2

4. După cum se observă, semnalul ECG este un semnal “aproape periodic”; dacă
se realizează măsurători de parametri de tipul celor de la pct. 3 pe alte pulsuri
ale aceluiaşi semnal, rezultatele nu vor fi identice, dar se constată că variaţiile
sunt relativ reduse. Diferenţele se datorează factorilor fiziologici variabili,
artefactelor inerente în măsurare, unor eventuale afecţiuni ale cordului,
interferenţei produse de zgomotul care afectează înregistrarea (zgomot
fiziologic, datorat altor surse electrice din organism şi zgomot tehnic, datorat
surselor electrice din apropiere). O apreciere mai corectă a valorilor parametrilor
se obţine calculând valorile lor medii pe mai multe pulsuri (“perioade”).

Funcţiile din meniul Edit pot fi utilizate pentru a realiza această mediere rapid şi
exact. In primul rând este bine să ne concentrăm asupra unui singur semnal, de

3
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

exemplu ECG1, prin suprimarea temporară a lui ECG2. Apoi, se selectează cu

cursorul I un interval corespunzător unei “pseudo-perioade”, de exemplu
intervalul dintre două varfuri R, interval în care este inclus un puls complet
(RST+PQRST+PQR). Secvenţa respectivă este copiată (Edit > Copy) şi apoi
introdusă într-un nou canal (Edit > Insert waveform), căruia i se dă numele
“Puls 1”. Se repetă această manevră cu mai multe secvenţe diferite din
înregistrare, selectate similar şi se crează astfel mai multe canale noi, ce conţin
secvenţe din semnalul original, care au aceeaşi alură, (Puls 2, Puls 3, …, Puls
n). Deşi sunt asemănătoare, semnalele Puls 1, …, Puls n nu sunt identice. Se
pot vedea diferenţele dintre ele dacă se optează pentru modul de vizualizare
Display > Show > Scope.
Medierea se realizează apelând la o prelucrare matematică oferită de opţiunea
Transform > Expression. In fereastra care se deschide se înscrie o expresie
care calculează media aritmetică a canalelor create anterior:
(Puls 1 + … + Puls n)/n,
iar pentru destinaţia rezultatului se crează un nou canal numit “Puls mediu”.
Pentru o vizualizare adecvată schimbaţi culorile canalelor, de exemplu:
semnalele Puls 1, …, Puls n toate de culoare neagră, iar Puls mediu de culoare
roşie. Vizualizaţi semnalele şi cu opţiunea Display > Show > Scope. Se poate
observa că semnalul rezultant este mai neted şi seamănă mai bine cu forma
standard. Medierea este o modalitate utilă de eliminare a zgomotului, în mod
deosebit cel datorat suprapunerii semnalului util cu alte surse electrofiziologice.
5. Determinarea ritmului cardiac, adică a frecvenţei cu care se succed bătăile
inimii se poate realiza pe o înregistrare ECG prin mai multe metode.
Selectaţi cu ajutorul cursorului I o secvenţă corespunzătoare duratei dintre
două vârfuri R succesive (intervalul R-R) şi cu ajutorul casetelor a, b, c
determinaţi durata ΔT [s] a intervalului, frecvenţa Freq [Hz = 1/s] şi mărimea
BPM (bătăi pe minut) [1/min]. Verificaţi că valorile parametrilor menţionaţi,
obţinute pentru acelaşi interval selectat, permit determinarea aceleiaşi valori a
ritmului cardiac:

Ritmul cardiac = BPM = ……… [1/min]

= Freq [1/s] * 60 [s/min] = ……… [1/min]
= 1/ΔT [s] * 60 [s/min] = ………. [1/min]

O altă posibilitate de determinare a ritmului cardiac face apel la comanda

Transform > Find rate, care se poate aplica pe un interval selectat sau pe
întreaga înregistrare. Fereastra Rate detector, care se deschide la apelarea
opţiunii Find rate, permite alegerea unei funcţii de “ritm”, de exemplu Rate
(BPM), care determină ritmul în bătăi pe minut. Ca referinţă de cautare se pot
alege vârfurile pozitive sau cele negative ale semnalului. Căutarea vârfurilor este
îmbunătăţită de două opţiuni:

- Remove baseline, care elimină printr-o filtrare componentele de zgomot

de frecvenţă extrem de joasă (< 1 Hz) (acestea produc fluctuaţii ale liniei de
zero şi implicit ale amplitudinii pe întreg semnalul),
- Auto threshold detect, care permite detectarea vârfurilor chiar când

4
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

acestea au amplitudine fluctuantă, luând în considerare proprietăţi statistice

ale formei de undă.

Este recomandabil ca aceste opţiuni să fie active, pentru a rafina identificarea

vârfurilor. In acest caz se pot face opţiuni şi asupra intervalului (limitelor
ferestrei) în care ritmul căutat poate să se găsească. Dacă opţiunea Auto
threshold detect nu este activă, algoritmul de căutare se bazează pe
identificarea vârfului prin simpla depăşire a unei valori de prag date.
Rezultatul căutării Find rate este graficul unei funcţii (Rate) reprezentat într-un
nou canal creat automat în fereastră. Funcţia Rate reprezintă valoarea ritmului
[BPM] în funcţie de timp. Se observă că valorile BPM formează paliere pe durata
fiecărui interval dintre două vârfuri succesive, modul de calcul fiind similar cu al
funcţiei BPM din casetele de parametri a, b, c.
Ritmul mediu poate fi determinat prin calcularea mediei acestui grafic. Notaţi
valoarea obţinută pentru ritmul mediu.
Repartiţia sub formă de histogramă a valorilor de ritm se poate obţine cu ajutorul
comenzii Transform > Histogram, în care se pot face opţiuni asupra numărului
de grupe (number of bins) în care sunt clasificate valorile funcţiei Rate şi asupra
intervalului de valori (Highest bin, Lowest bin) în care se face reprezentarea
histogramei. Valorile reprezentative ale grupelor rezultă automat prin împărţirea
intervalului de valori la numărul de grupe.
Histograma se poate face pe întreaga înregistrare sau pe o selecţie.
Găsiţi legătura dintre valoarea obţinută pentru ritmul mediu şi repartiţia valorilor
în histograma. Explicaţi.

6. Determinarea prin calcul a proiecţiei III a vectorului cardiac ţine seama de

relaţia dintre cele trei proiecţii: ECG1 + ECG3 = ECG2. Astfel, aplicând oricare
dintre comenzile Transform > Expression, sau Transform > Waveform math,
se construieşte şi se plasează într-un nou canal semnalul ECG3 = ECG2 –
ECG1.
7. Readuceţi pe ecran înregistrările corespunzătoare respiraţiei (Resp) şi tensiunii
arteriale (TA) şi aplicaţi aceleaşi procedee ca la pct. 5, pentru determinarea
ritmului (ratei) pe aceste înregistrări. Comparaţi valorile cu ritmul cardiac şi
explicaţi ce reprezintă ritmul pentru semnalele Resp şi respectiv TA. Notaţi
valorile obţinute şi comentariile.
8. Pe semnalul TA determinaţi valorile maximă şi minimă; acestea corespund
presiunii arteriale sistolice, respectiv diastolice. Verificaţi dacă valorile presiunii
sistolice si diastolice suferă modificări pe lungimea înregistrării şi calculaţi
valorile lor medii. Calculaţi, de asemenea, valoarea medie a tensiunii arteriale pe
toată înregistrarea. Notaţi valorile în caiet.

9. Găsiţi corelaţia dintre semnalele ECG2 şi TA, pe baza ritmului cardiac.

10. Inregistrarea Resp corespunde unor cicluri respiratorii efectuate de o persoană
în stare de repaus, aşa numita respiraţie pasivă; variaţia de volum marcată de
diferenţa dintre maximele şi minimele semnalului (valoarea vârf-la-vârf)
caracterizează volumul curent; Valoarea minimelor marchează capacitatea

5
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

funcţională reziduală şi reprezintă volumul de aer rezident în plămâni la

respiraţia pasivă (figura 2).

Fig. 2 Variaţia volumului pulmonar în timpul respiraţiei

In cazul respiraţiei forţate (respiraţia adâncă, executată de obicei după efort fizic,
sau în cadrul exerciţiilor de respiraţie care însoţesc exerciţiile fizice) variaţiile de
volum sunt mai importante, valoarea vârf-la-vârf este de 2-5 ori mai mare decât
la respiraţia pasivă şi poartă denumirea de capacitate vitală, iar valoarea
minimă, mai scăzută decât la respiraţia pasivă, marchează aşa numitul volum
rezidual. Diferenţa dintre volumul rezidual şi capacitatea funcţională
reziduală reprezintă volumul de rezervă la expiraţie, iar diferenţa dintre
valorile maxime ale aceloraşi semnale reprezintă volumul de rezervă la
inspiraţie. Valoarea maximă a volumului de aer inspirat la respiraţie forţată
reprezintă capacitatea pulmonară totală.
Deschideţi fişierul de date AP2_Resp, care conţine un semnal reprezentând
înregistrarea variaţiei volumului de aer schimbat de plămâni cu mediul, pe durata
a 30 secunde. După cum se observă, înregistrarea are trei secvenţe distincte,
marcate astfel: respiraţie pasivă1, respiraţie forţată, respiraţie pasivă2.
Identificaţi şi măsuraţi parametrii de semnal descrişi anterior. Notaţi valorile
medii ale acestor parametri.
Analizaţi dacă între cele trei secvenţe înregistrate apar diferenţe de ritm
respirator.

11. Determinaţi ritmul respirator mediu (frecvenţa de succesiune a ciclurilor

respiratorii) (cu una dintre metodele de la pct. 5) si calculaţi debitul ventilator:

Debit ventilator [litri/secundă] = ritm respirator [Hz] * volumul curent [litri]

Exprimaţi valoarea obţinută în [ml/min].

6
UPB – Laboratorul de Inginerie Electrica in Medicina

12. Prin derivarea în timp a funcţiei volumului se obţine viteza de variaţie a volumului
respirator. Realizaţi acest lucru asupra semnalului Volum, cu ajutorul comenzii
Transform > Derivative. Parametrii reglabili care apar în fereastra de opţiuni se
referă la o filtrare, care se face simultan cu derivarea, pentru eliminarea
impulsurilor mari (spikes) care pot să apară la variaţii bruşte ale funcţiei. In cazul
de faţă avem de a face cu o funcţie lent variabilă în timp, deci problemele la
derivare nu sunt acute. In acest caz este recomandabil să acceptaţi opţiunile
implicite afişate în fereastra de opţiuni. Pentru a păstra nealterat semnalul
Volum, faceţi întâi o copie a sa şi apoi aplicaţi acesteia derivarea. In acelaşi
canal, în locul semnalului Volum se obţine reprezentarea funcţiei viteza de
variaţie a volumului [litri/secundă]. Marcaţi axele cu noile mărimi. Găsiţi
corelaţiile dintre cele două semnale.