Grupa Montana Bucegi din Carpatii Meridionali

CARPATII MERIDIONALI - aceasta regiune turistica este reprezentata de sectorul Carpatic

cu cele mai mari altitudini din Carpatii Romanesti, ceea ce si explica prezenta exclusiva a unor
varfuri de peste 2500 m (Moldoveanu, Negoiu, Parangul Mare, Peleaga, Omul). Predominanta
sisturilor cristaline este un argument pentru altitudinile de exceptie si pentru masivitatea acestor
munti, iar calcarele si conglomeratele, majoritare in Bucegi, Piatra Craiului, Mehedinti si Cernei
sporesc pitorescul regiunii prin favorizarea fenomenelor carstice.

Caracteristicile geografico-fizice si geografico-umane, in cadrul acestora evidentiindu-se, in

primul rand, prezenta marilor defilee si culoare, dau posibilitatea separarii, in Carpatii Meridionali, a
patru unitati montane majore: Bucegi, Fagaras, Parang si Retezat-Godeanu, la care se alatura
depresiunile si culoarele corespunzatoare: Valea Prahovei, Culoarul-Bran-Rucar, Tara Lovistei si
Defileul Oltului, Depresiunea Petrosani si Defileul Jiului, Depresiunea Hateg si Culoarul Orastiei,
Culoarul Timis-Cerna si Culoarul Bistra-Strei, ultimile doua separand Carpatii Meridionali de Carpatii
Occidentali, ele apartinand ambelor unitati, situatie valabila si pentru Valea Prahovei.

GRUPA BUCEGILOR cuprinde masivele montane: Bucegi, Piatra Craiului, Leaota si culoarele
depresionare Bran-Rucar si Prahova, reprezentand o unitate geografica clar definita in capatul estic al
Carpatilor Meridionali, in nord evidentiindu-se denivelari de cca 1000 m intre Piatra Craiului si
depresiunea Barsei si intre Bucegi si Muntii Clabucetelor, iar in est intre Bucegi si Muntii Garbovei, in
sud limita se realizeaza, in cea mai mare parte, cu Subcarpatii Getici.

In Culoarul Bran-Rucar sunt foarte bine conservate structurile gospodariilor, portul popular si
arhitectura specifica locurilor, in prezent cu un turism rural destul de intens.

Activitatea turistica s-a dezvoltat datorita potentialului ridicat oferit de Valea Prahovei, abruptul
Bucegilor si stancile “Babele” si “Sfinxul”, carstul de pe Valea Ialomitei, Culoarul Rucar-Bran, masivul
Piatra Craiului cu pestera si cheile Dambovicioarei si statiunile climaterice: Sinaia, Poiana Tapului,
Busteni, Predeal.

Muntii Bucegi, cu o suprafata de cca 300 kmp, se afla la extremitatea estica a Carpatilor
Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la est si Culoarul Branului la vest.

Unitatea se caracterizeaza prin existenta unui nod orohidrografic in jurul Vf. Omu (2500 m), cu
creste clare spre nord ce dau un abrupt de 1200-1400 m (frragmentat de vai galciare) spre Culoarul
Rasnoavele, situat la aproximativ 1000 m altitudine si drenat de cele doua Rasnoave (de Barsa si de
Prahova), apoi cu denivelari de aceeasi dimensiune spre Valea Prahovei si mult mai reduse in sud (in
jur de 200-400 m), iar in vest Bucegii sunt separati de Leaota prin Valea Brateiului.

Aspectul general al Muntilor Bucegi este foarte bine pus in evidenta de structura si litologie, din
nodul orografic amintit – format din conglomerate ce au in masa lor blocuri de roci cristaline si
calcare – desfasurandu-se doua culmi intre care patrunde adanc Valea Ialomitei. Aliniamentul estic
prezinta altitudinile cele mai ridicate: Costila – 2498 m, Caraiman – 2284 m, Jepii Mici si Jepii Mari –
2143 m si 2072 m, Piatra Arsa – 2001 m, Furnica – 2103 m si Vanturis – 1943 m, toate aceste
varfuri dominand semet Culoarul Prahovei. La vest de Ialomita este prezent aliniamentul branean, cu
varfuri ce coboara repede sub 2000 m (Doamnele, Batrana, Tataru, Deleanu etc.).

Formatiunile calcaroase, pe care este axata Valea Ialomitei, au permis dezvoltatrea unui
interesant relief carstic, in cadrul acestuia evidentiindu-se cheile: Ursilor, Tatarul Mic, Tatarul
Mare, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare si Orzei, intre acestea, in formatiuni marnoase si argiloase,
sculptandu-se mici bazinete depresionare si pesteri, mai semnificativa fiind cea a Ialomitei, situata
pe dreapta Vaii Ialomitei, la 1600 m altitudine.

Sub actiunea factorilor climatici si ai diferentierilor in structura geologica, pe Platoul Bucegilor

s-au format “Babele”, “Sfinxul”, “Ciupercile” etc., in conglomerate si gresii, mai intai prin aparitia
unor mici santuri in perioadele cu ploi bogate, apoi prin inghet-dezghet repetat si prin actiunea
vantului. Reliful glaciar se pastreaza numai local si in special pe fata nordica, respectiv pe vaile
Tiganesti si Malaiesti.
 Altitudinea si pozitia geografica a Muntilor Bucegi impune anumite particularitati climatice,
media anuala fiind de -2,4°C la Omu, 3,7°C la cota 1500 (Sinai) si 4,9°C la Predeal (1093 m), in
aceste conditii de temperatura inghetul si dezghetul inregistrand perioade egale la altitudini de peste
1800 m, cu consecintele corespunzatoare in actiunea de dezagregare. La Vf. Omu in cursul unui an,
220 zile au temperaturi sub 0°C, iar inghetul este posibil tot timpul anului. In Valea Prahovei, la
altitudini mai coborate (1000-750 m) inghetul este posibil 95 zile/an. La Vf. Omu au fost inregistrate
in medie 200 zile/an zapada, iar grosimea ei pe vaile sau pe pantele adapostite depaseste 3 m.
Durata invelisului de zapada in Bucegi este foarte inegala.

Reteaua hidrografica este formata din Ialomita si afluentul sau Bratei iar Prahova culege apele
(scurte) de pe versantul estic, in timp ce in nord sunt cele doua Rasnoave, acestea primind cantitati
destul de importante de apa din precipitatiile ce sunt in jur de 900 mm spre periferie si 1100 mm in
partea inalta.

In concordanta cu orografia si clima se inregistreaza o etajare corespunzatoare

a vegetatiei: alpina si subalpina, la altitudini diferite in raport de expozitie, constituita din ochiul
gainii (Primula minima), clopotei alpini (Campanula lapina), salcii pitice (Salix reticulata), argintica
(Dryasoctopetala), asociatii de coarna (Carex curvula). Pe Platforma Bucegilor apar, in primul rand,
pajistile de teposica (Nardus stricta) si parusca (Festuca ovina). Mai jos se dezvolta tufarisurile de
smirdar (Rhododendron kotschyi), merisor (Vitis vitis idaea), afin (Vaccinium myrtillus), ienupar si
jneapan (Pinus montana). In raport cu expozitia, etajul forestier este mai coborat pe versantele
nordice si la altitudini mai ridicate pe cele sudice, pe partea superioara fiind format din: molid (Picea
abies), in unele locuri chiar cu exemplare de zada (Larix decidua) si tisa (Taxus baccata), brad (Abies
alba), dupa care urmeaza padurile de fag (Fagus silvatica).

Grohotisurile mobile au o flora variata in functie de dimensiunile materialelor constituante, de

expozitie, de altitudine si de grad de stabilitate (clopotelul de stanca, ferigi, specii de muschi, pelinul
de stanca, galbinele de munte etc.)

In Bucegi se intalneste o fauna bogata reprezentata prin: lup (Canis lupus), urs (Ursus arctos),
ras (Felix lynx), veverita (Scirius vulgaris), mistret (Sus scrofa), cerb (Cervus elaphus), caprioara,
vulpe, capra neagra (Rupicapra rupicapra).

Pasarile sunt reprezentate prin: cocosul de munte (Tetrao urogallus) aproximativ 200
exemplare, vulturul plesuv sur (Gyps fulvus fulvus), vulturul plesuv brun (Aegypius monachus),
acvila incaltata (Aquila heliaca heliaca), sorecar comun (Buteo buteo), fluterele de piatra
(Trichodroma muraria), mierla gulerata alpina (Turdus torquatus alpestris), corbul (Corvus corax)
etc.

Ihtiofauna este reprezentata de pastrav (Salmo trutta fario) si alte specii de munte. Din cele
opt specii de amfibieni, semnalate in Bucegi si reprezentative pentru intreg lantul carpatic, se
intalnesc: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul cu creasta (Triturus cristatus), tritonul
carpatic (Triturus montandoni). Reptilele sunt reprezentate de soparle, dar si de specii, precum:
sarpele de alun (Coronella austriaca) si vipera comuna (Vipera berus).

Varietatea potentialului turistic natural, la care s-a adaugat cel antropic, aseaza Muntii Bucegi
intre zonele turistice de prima marime ale Romaniei, in acest spatiu montan fiind prezenta una dintre
cele mai vechi cabane din Carpati, apoi cabana situata la cea mai mare altitudine (Omu, 2504 m),
cele mai numeroase cabane (20), un complex de antrenament pentru diferite discipline sportive
(Piatra Arsa), dotatrea cea mai buna in privinta transportului pe cablu, soseaua alpina ce urca pana
pe Platoul Bucegilor, numeroase poteci marcate etc.

Platoul Bucegilor reprezinta, din punct de vedere al tratamentului si odihnei, un imens

teritoriu de locuri climaterice (in acest masiv s-au construit cele mai multe cabane raportate la
suprafata de teritoriu turistic) situate in climatul alpin de mare inaltime. Caracteristice acestui climat
ii sunt: presiunea atmosferica scazuta, temperatura scazuta vara si foarte scazuta iarna, umiditatea
redusa, radiatia solara (in special ultravioleta) foarte intensa, aerul ozonat si de o mare puritate,
lipsit de microbi si factori alergeni.
OBIECTIVE TURISTICE DIN GRUPA BUCEGI

PESTERI DIN MUNTII BUCEGI

(1) Pestera Ratei este reprezentanta endocarstului din Muntii Bucegi, unul dintre masivele
cunoscute prin intensitatea activitatilor de tip turistic la nivel national. Ea este amplasata in versantul
stang al paraului cu acelasi nume ce se uneste cu Ialomita amonte de localitatea Dobresti.

Spre deosebire de alte cavitati de mari dimensiuni, Pestera Ratei (7 km lungime) are un
cavernament relativ modest. Doar Sala Mare ajunge la 30 m lungime si 10 m inaltime, iar
majoritatea culoarelor, cu latimi de 2-5 m, sunt orientate pe falii si diaclaze. Frecventa sectiunilor
inguste sau cu tavanul extrem de coborat este mare.

O atractivitate deosebita caracterizeaza Culoarul Meandrelor, unde adancirea pe verticala a

raului a dat nastere la o succesiune geometrica de polite si niveluri de eroziune, remarcabila prin
regularitatea ei. Un peisaj asemanator, desfasurat insa la o alta scara, se intalneste doar in cea mai
lunga pestera a tarii. Daca in Pestera Vantului fenomenul meandrarii atinge cotele cele mai inalte, in
Pestera Ratei dimensiunile complexului meandrat, par mai accesibile, mai usor de cucerit. O
dovedeste si continuitatea sa la nivel superior, unde Galeria Marianei este frumos impodobita cu
stalactite si stalagmite policrome.

Galeria cu Gururi are o multime de “baraje”, serpuind intre un perete si altul, unind
proeminentele planseului sau formatiunile calcitice apropiate. Apa de picurare si prelingere le umple
adesea realizand imaginea unor fantani etajate, tacute si pline de nemiscatoare unde cristaline.
Raportate la desfasurarea golului subteran, speleotemele sunt putin. Peisajul este dominat de
elementele morfologiei corozivo-erozive si tectono-gravitationale ce dau, impreuna, acea nota de
salbaticie proprie pesterilor.

(2) Pestera Ialomitei s-a format prin subteranizarea apelor Horoabei, afluent al Ialomitei,
care a patruns in interiorul calacrelor ce alcatuiesc versantul SE al Muntelui Batrana. Lungimea
cavitatii (1128 m) o include intre pesterile mari ale tarii noastre.

Fara a se remarca printr-un anumit gen de atractii turistice, Pestera Ialomitei are cateceva din
toate: sali gigantice (Sala Mare, de 75 m lungime, 40 m latime), concretiuni (in sectorul terminal
numit sugestiv La Altar), vestigii paleontologice (numeroase schelete de Ursus Spaeleus) si peisajul
haotic al zonelor de prabusire. Pacat ca, intr-un incendiu din anul 1962, a cazut prada focului schitul
ridicat sub bolta imensa a intrarii in sec. al XVIII-lea de calugarii manastirii Sinaia, fiind cel de-al
doilea edificiu de acest gen, alaturi de schitul din Cheile Bistritei.

Pentru facilitarea vizitarii s-a amenajat o poteca prevazuta cu trotuare, scari, podete si s-a
electrificat o parte a traseului, pestera functionand ca obiectiv speoturistic integrat valorificarii.

REZERVATII NATURALE DIN MUNTII BUCEGI

a) Rezervatia Bucegi

Din suprafata totala de mai bine de 300 ha cat ocupa, acest masiv montan, 4400 ha reprezinta
suprafata rezervatiei propriu-zisa, din care cca 200 ha revine rezervatiei stiintifice, perimetru unde
pasunatul este interzis.

Rezervatia principala a Muntilor Bucegi se intinde in partea exterioara a versantilor, pe o fasie

cuprinsa intre Sinaia si Saua Strungii, impreuna cu pasurile situate la poalele acestor munti si
crestele nordice ale acestui masiv. Sunt incluse si jnepenisurile situate pe inaltul platou al Masivului
Piatra Arsa si pe vaile Jepii Mari si Jepii Mici. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul Prahovean
al Bucegilor) se situeaza la 1000-1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Vf. Omu.
 Rezervatia stiintifica cuprinde; abruptul sudic al Muntelui Caraiman si Valea Jepilor. In muntii
Cocora si Batrana sunt situate rezervatiile: Pestera Ialomicioara, Cheile Ursilor, a Pesterii din
Valea Horoabei s.a.

Peisajul ei morfologic cuprinde: abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri,

circuri si vai glaciare, chei etc. si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor
curgatoare). Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde speci remarcabile.
Important este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali
cu inaltimei pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta unei specii cu o
raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa (Taxus boccata), prezenta pe stancile de la Sfanta
Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii. Pozitia adapostita si prezenta calcarelor au
favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera
alba etc.Tot sub ocrotire este pus si cel mai important reprezentant al florei lemnoase din acest etaj:
zambrul (Pinus cembra), relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau in Valea Gaura si pe
Muntele Gutanu.

b) Rezervatia Pestera Ialomitei are o suprafata de 225 ha si ocupa zona forestiera de pe

muntii Cocora si Batrana si include padurea Cocora, Pestera Ialomitei cu imprejurimile, Cheile Pesterii
si Ursilor, Valea Horoabei si zona subalpina a muntelui Batrana. Aici sunt ocrotite atat formele
carstice, specifice acestei parti a Bucegilor, cat si molidisuri tufarisuri de jneapan, palcuri de larice
(Larix decidua) si zambru (Pinus cembra). Pe stancile de pe calcarele inierbate apare, sporadic,
secara de munte (Secala montanum), element mediteraneean – balcanic, alaturi de stanjenelul dacic.
Langa cabana Pestera, la 1590 m altitudine, se afla faneata alpina Poiana Crucii, unde se intalnesc
specii ca paiusul (Festuca rubra) si ghintura galbena (Gentiana lutea).

c) Rezervatia Zanoaga

Rezervatia floristica cu o suprafata de 983,30 ha cuprinde versantul sudic si estic ai muntelui

Zanoaga si versantul drept al Cheilor Zanoaga Mare, conserva unele specii termofile
submediteraneene sau balcanice extrem de rare in tara noastra, dezvoltate pe branele si
grohotisurile puternic insorite: stanjenelul endemic (Iris dacica), secara de munte (Secale
montanum), scorusul (Sorbus cretica), element sud european spoaradic in Carpatii Meridionali si
Occidentali, aflat in singura staitune din Bucegi, etc. Mai sunt ocrotite: arboretul de molid (Picea
abies) din muntele Zanoaga, exemplarele din Pinus cembra si buruienisurile din Cheile Zanoagei,
unde se intalnesc specii rare.

d) Rezevatia Babele include pe langa formele de relief interesante (Babele, Sfinxul, Ciupercile
etc.) si asociatii vegetale alpine cum sunt: argintica (Dryasdrias octopetala), iarba rosie, micsunea de
munte etc.

“Sfinxul” si “Babele”, considerate cele mai spectaculoase forme de eroziuni sunt rezultatul
actiunii ploilor, a vantului si a multor alte fenomene ale naturii, care de-a lungul timpului au modelat
forme incredibile. Privindu-le, Babele iti creaza impresia, ca sunt ciuperci pietrificate. Sfinxul, cel mai
cunoscut monument de piatra din Carpatii Romanesti, este comparat cu Zamolxis, marele zeu al
poporului dac.

Spectaculoasele stanci ale Sfinxului si Babelor din Bucegi, sunt obiectivele principale, poate
cele mai frecvent vizitate din intregul lant al Muntilor Carpati. In toate anotimpurile anului, Bucegii
atrag un numar tot mai mare de turisti, schiori si alpinisti.

e) Rezervatia Turbaria se afla la poalele muntilor Laptici.Aici se intalnesc specii de plante

lemnoase ca: molidul (Picea abies), mesteacanul (Betula pubescens, Betula pendula), pinul
(Pinus montana), ienuparul pitic (Juniperus siberica). Aceasta mlastina adaposteste relictul glaciar
Salix myrtilloides, care numai in Coreea si Manciuria se gaseste in statiuni mai sudice decat aici;
specii de muschi caprofili: Tayloria tenuis si T. acuminata.

f) Rezervatia Botanica Varful Omu, situata la 2500 m altitudine, cuprinde o serie de

asociatii de tundra alpina cu o specie endemica pentru Carpatii Meridionali – Poa contracta si specii
de paius de munte; mai sunt ocrotite de lege si alte plante: tisa (Taxus boccata), papucul doameni,
iedera alba, firuta (Argostis tenuis), sangele voinicului (Nigritella nigra si Nigritella rubra) de pe
pantele muntilor Blana si Laptici, ghintura galbena (Gentiana lutea) de pe Valea Hodoroabei, floarea
de colt (Leontopodium alpinum), specii de clopotei si garofite rosii si pitice etc. Dintre animale sunt
ocrotite: capra neagra ( Rupicapra rupicapra), rasul (Lynx lynx), vulturul plesuv sur (Gyps fulvus
fulvus) , cocosul de munte (Tetrao urogallus).

CULOARUL PRAHOVEI

Reprezinta un aliniament cu sectoare de ingustare si largire, in functie de formatiunile

strabatute, resprectiv stratele de Sinaia si Azuga (marno-calcare, gresii sisturi marnoase si argiloase
etc.), dominat de spatiile montane alaturate: Bucegi, Postavaru, Piatra Mare si Garbova (Baiului), in
sud ajungand pana la depresiunea subcarpatica Comarnic. Reteaua de vai, cu debit e destul de
bogate, este tributara Prahovei, care se caracterizeaza prin agresivitate.

SINAIA este o statiune balneoclimaterica situata in Valea Prahovei, pe malul drept, la poalele
Muntelui Furnica din masivul Bucegi, la o altitudine de 790-970 m; functioneaza in tot cursul anului.
Sinaia este numita “Perla Bucegilor”.

Statiunea este indicata in: astenie, surmenaj fizic si intelectual, hipertiroidism, anemie,
covalescente cu stare generala buna, insomnie si afectiuni cronice ale cailor
respiratorii.

Cel mai atractiv punct turistic al orasului il constituie grupul de castele Peles, Foisor si Pelisor.

Constructia castelului Peles, azi muzeu, a inceput in anul 1873 sub conducerea arhitectului
vienez Wilhelm Doderer si a fost continuata in 1876 de Johann Schulz din Lemberg. Inaugurat in
1883, castelului i s-au facut transformari si adaugiri intre 1896-1914, de catre arhitectul ceh Karel
Liman. Castelul are peste 160 camere si reprezinta o constructie din piatra, lemn, caramida si
marmura, in care predomina stilul renasterii germane, avand si elemente de renastere italiana, baroc
german, rococo francez si stil hispan-maur. In exterior se afla terase in stilul renasterii italiene,
dispuse in amfiteatru, cu statui si fantani. Incaperile castelului au decoratii in lemn, pe pereti si pe
plafoane. Sala mare de arme este inzestrata cu armuri germane din sec. XV-XVI, iar sala mica de
arme cu panoplii de arme din India, Persia, Turcia, Arabia si cu piese valoroase incrustate cu aur si
pietre pretioase. Mai sunt apoi salile de receptie dintre care: sala florentina (cu lemn de abanos), sala
coloanelor (in lemn de nuc), sufrageria (in piele de Cordova), sala maura (cu arabescuri din stuc aurit
si policromat si mobilier arab cu incrustatii de sidef), salonul francez (cu mobilier stil Ludovic al XIV-
lea) si salonul turcesc cu vase mici orientale pentru ars mirodenii si tapetat cu broderii turcesti din
matase.

Castelul are si alte incaperi interesante (sala de concerte, apartamentele pentru oaspeti, sala
de teatru, biblioteca etc.), in care se afla obiecte de valoare (statui, mobilier, covoare, tapiserii,
ceasornice, vitralii, orfevrarie, arme si altele). Astazi, castelul Peles, organizat ca muzeu de arta, este
vizitat in fiecare an de sute de mii de turisti.

Terenuri bune de schi se gasesc in jurul cabanelor Poiana Stanii si Valea cu Brazi (“Cota 1500”)
. Din fata castelului Peles pe o distanta de 15 km spre Poiana Tapului, pornesc patru partii de fond.
Se mai poate schia in Plaiul Casariei. Locuri indicate pentru schiat sunt in jurul cabanei Varful cu
Dor si al cabana Pestera. Pe Valea lui Carp (din saua Furnicii pana in Valea cu Brazi) se afla partia de
concursuri.

BUSTENI este o statiune balneoclimaterica, situata pe Valea Prahovei, la poalele muntilor Jepii
Mici si Caraiman (din masivul Bucegi), la o altitudine de 830-900 m; functioneaza permanent. Orasul
Busteni este denumit “Poarta Bucegilor”, datorita marilor si incantatoarele sale cai de acces spre
acest masiv si nenumaratelor posibilitati de turism.

Statiunea este indicata in: astenie, surmenaj fizic si intelectual, insomnii, convalescente cu
stare generala buna, anemii si hipertiroidism.

Unul din puncetele de interes turistic il constituie coltul zoologic, cu fauna din masivul Bucegi si
din alti munti ai Carpatilor. Aici se gasesc cativa ursi, vulpi, rasi, pasari mari de prada s.a.
 Din Busteni se vede versantul prahovean al Bucegilor. Spre nord, dinspre locurile din care a
coborat Prahova, se vede Culmea Morarului, cu varfuri de piatra. Alaturi, despartit de Culmea
Morarului, prin Valea Cerbului, se afla unul dintre cei mai frumosi munti din masivul Bucegi
– Costila (2490 m). Larga, abrupta si intunecoasa, cu zapezi pana in cele mai calduroase luni de
vara, Valea Alba desparte muntele Costila de muntele Caraiman, inaltat deasupra orasului ca un
maret si impresionant monument natural. Valea Jepilor, ingusta, apropie Caraimanul de muntele
Jepii Mici.

Pentru invatat schiul si pentru fondisti pantele mai indicate sunt la poalele muntelui Zamora.
Pentru probele alpine de schi s-a amenajat o partie in masivul Caraiman. Pe Platoul Bucegilor se
poate schia in jurul cabanelor Babelorsi Caraiman, iar de la cabana Omul pe Valea Ialomitei si
pe Valea Malaiesti. Pe Valea Alba, intre Costila si Caraiman se afla o partie de slalom, cu zapada in
tot timpul anului, dar pe care nu se pot organiza concursuri decat vara. O partie buna de coborare
este cea de pe Valea Cerbului.

AZUGA este o statiune climaterica situata pe Valea Prahovei, intre muntii Bucegi si Baiului, la 4
km de amonte de Busteni, la o altitudine de 930-950 m; functioneaza in tot timpul anului; sezonul de
schi dureaza din decembrie pana in martie.

Statiunea are aceleasi indicatii terapeutice cu localitatea Busteni.

Statiunea ofera singura partie de schi omologata de FIS. In partea de SE a orasului Azuga a
fost amenajat si dat in exploatare un perimetru schiabil. Aici exista doua partii de schi (partia de schi
alpin – coborare – si partia de schi fond) dotate cu telescaun, teleschi si masini pentru amenajarea
partiilor de schi.

PREDEAL este o statiune balneoclimaterica de interes national, situata la izvorul Prahovei, la

cumpana apelor intre Prahova si Timis, la poalele muntilor Postavarul, Piatra Mare si Garbova la o
altitudine de 1040 m (in statia C.F.R. Predeal) – 1110 m (la restaurantul Cioplea); functioneaza
permanent.

Statiunea este indicata pentru toate starile compatibile altitudinii. Indicatiile sunt aceleasi cu a
statiunilor amintite mai sus. Cautat cu mult interes, Predealul – cea mai inalta asezare urbana din
tara – ofera posibilitatea unei odihne placute, unui concendiu recreator, intr-o pitoreasca vecinatate
alpina, si practicarii sporturilor de iarna.

Sunt cunoscute partiile de schi din jurul Predealului. Pentru concursuri sunt folosite terenurile si
partiile de la cabana Cioplea si marea partie de pe muntele Clabucetul Taurului, lunga de 220 m si cu
o diferenta de nivel de 500 m. Pe Cioplea a fost construita o trambulina de sarituri. Alte locuri de
schii sunt la cabanele Trei Brazi, Susai pe Valea Rasnoavei, pe Postavarul, urcand pe Timis pe Valea
Lambei si in masivul Piatra Mare in jurul cabanelor Bunloc si Piatra Mare.