Universitatea"Lucian Blaga"

Facultatea de Drept, Administraţie publică

Referat la: Drept bancar şi valutar

Tema:"Contractele de
credit bancar"

Student:Postovanu Cristian, Administrație Publică, anul III

Titular curs: Lector univ. dr. A. Rusu

1
 Cuprins

1. Consideraţii introductive

2. Caracterele juridice ale contractului de credit

3. Contractele de credit bancar – titluri executorii

4. Executorul bancar

5. Efectele contractului de credit bancar

6. Încetarea contractului de credit bancar

7. Bibliografie

2
 Consideraţii introductive

Referinţe istorice si precizări terminologice

Contractul bancar reprezintă acel acord de voinţă prin care o parte numită bancă se obligă să execute
operaţiunile bancare stabilite prin lege, faţă de cealaltă parte numită client, care are obligaţia de a respecta
clauzele contractului incheiat. Contractul bancar se distinge de celelalte contracte comerciale prin unele trăsături
specifice cum sunt:originalitatea tehnicilor utilizate(scontul, cărţile bancare), .protecţia sporită a clientului,
suprapunerea raportului de drept bancar cu raportul de drept comercial dintre client si terţe persoane impune în
interesul securităţii ambelor raporturi, izolarea lor juridică.
În practica încheierii acestor contracte sunt utilizate formularele tipizate redactate de bănci,cu clauze ce
nu se pot negocia care conferă acestora natura de contracte de adeziune.

Caracterele juridice ale contractelor bancare

Contractul este sinalagmatic, aşadar încheierea acestui contract dă naştere la obligaţii interdependente şi
reciproce între părţile contractante. Prestaţia uneia dintre părţi este cauza prestaţiei celeilalte părţi.Contractul
bancar este cu titlu oneros. Aceasta presupune că fiecare parte contractantă urmăreşte un interes patrimonial. Pe
de altă parte acest tip de contract are caracter comutativ, astfel că o data cu încheierea lui părţile îşi cunosc
existenţa şi întinderea obligaţiilor. Acesta este un contract consensual în sensul că poate fi încheiat prin simplul
acord de voinţă al părţilor(solo consensu)1 si nu în ultimul rând este un contract de adeziune clauzele sale sunt
prestabilite, în întregime, de către bancă. Clientul nu are posibilitatea să le discute; el este liber să le accepte sau
să nu le accepte; daca acceptă, atunci aderă pur şi simplu la contractul prestabilit.

Încheierea contractelor bancare

Condiţii de fond
Consimţământul părţilor

Şi pentru încheierea contractului bancar este necesar consimţământul părţilor care trebuie să
îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru a fi valabil: să provina de la o persoană cu discernământ,să fie
exteriorizat, să fie neviciat si să fie făcut cu intenţia de a produce efecte juridice.Realizarea acordului de voinţă
între bancă şi client presupune întalnirea concordantă a consimţământului acestora.Prin urmare subiectele
raportului juridic bancar sunt societatea comercială bancară si clientul(persoana fizică și persoana juridică sau o
entitate fără personalitate juridică).În cazul băncii , consimţământul va fi dat de reprezentantul legal,desemnat
de consilul de administraţie sau prin funcţionarul bancar insărcinat cu această operaţiune.Cât priveşte
consimţământul clientului situaţia diferă după cum acesta este persoană fizică sau persoană juridică.Astfel, în
1
Aspazia Cojocaru, Contracte, Ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2004 ,p.8.

3
cazul în care clientul este persoană fizică consimţământul trebuie sa emane de la o persoană cu capacitate
deplină de exerciţiu iar în cazul persoanelor juridice acesta trebuie să vină de la reprezentantul lor
legal.Cerinţele de valabilitate prevăzute in Noul Cod civil sunt incidente si în aceste caz: Art. 1.206 (1)
Consimţământul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă.
În îndeplinirea acestui scop, societaţii bancare îi revine obligaţia de informare. Această obligaţie, se
poate realiza prin includerea in conţinutul contractului a clauzelor importante, dar şi prin aducerea la cunoştinţa
clientului a clauzelor specifice contractului. În momentul în care clientul semnează contractul, îi sunt opozabile
toate clauzele care diminuează răspunderea bancii sau care oferă acesteia drepturi caracteristice (de exemplu,
majorarea dobânzii pe parcursul executării contractului de credit).

Capacitatea părţilor

Capacitatea de a contracta este parte componentă a capacităţii civile a persoanei fizice sau a persoanei
juridice şi constă în aptitudinea acesteia de a încheia personal sau prin reprezentare, contracte civile.
a) Capacitatea persoanelor fizice
Pentru ca o persoană fizică să poata fi parte într-un contract, trebuie să aibă capacitate de exerciţiu
deplină. Aceasta se dobândeşte, de regulă, odată cu vârsta majoratului. În mod excepţional, minora care se
căsătoreşte înainte de vârsta majoratului dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele lipsite de
capacitate de exercitiu, au totusi capacitate de folsinţă, deci ele sunt subiecte de drept, putând avea drepturi şi
obligaţii. Dar ele nu pot participa personal la încheierea de acte juridice, şi deci, nici la încheierea de contracte
bancare.
Se subînţelege că dacă persoana la împlinirea vârstei de 18 ani se află sub interdicţie judecatorească, ea
nu va dobândi această capacitate. Dar, atât minorii cât şi persoanele puse sub interdicţie pot participa la viaţa
juridică, acest lucru realizându-se prin reprezentare.

b) Capacitatea persoanelor juridice

Prin capacitatea civilă a persoanei juridice, inţelegem aptitudinea acesteia de a fi subiect de drept
bancar, adică aptitudinea de a avea drepturi si obligaţii şi de a încheia acte juridice proprii.
Încheierea contractului bancar se realizează de către reprezentanţii legali ai persoanei juridice, exponenţi
ai organelor de conducere a acesteia. În principiu, persoana juridică dobândeşte capacitatea juridică la momentul
înregistrării. Dar, există posibilitatea dobândirii cu anticipaţie a capacităţii de folosinţă restrânse. Astfel, de
exemplu, dupa autentificarea actului constitutiv, asociaţii şi fondatorii societăţilor comerciale vor putea cere,
numele viitoarei societăţi, încheierea unor contracte bancare de depozit de numerar, în lei si în valuta, pentru
vărsarea aporturilor acestora la capitalul social. 2

Obiectul contractului bancar

Obiectul contractului bancar poate consta în desfăşurarea următoarelor activităţi:

2
O. Căpățână, Societățile comerciale, Editura Lumina, București, 1991, pag.117.

4
  atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;
 leasing financiar;
 acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, ipotecare, finanţarea
tranzacţiilor comerciale;
 servicii de plată;
 emiterea si administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii si bilete la
ordin;
 emitere de garanţii si asumare de angajamente,
 tranzacţionare în cont propriu ţi/sau pe contul clienţilor,în condiţiile legii;
 participarea la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente financiare prin
subscrierea şi plasamentul acestora;
 administrare de portofolii si consultanţă legată de aceasta;
 custodie si administrare de instrumente financiare;
 intermediere pe piaţa interbancară;
 prestare de servicii privind furnizarea de date si referinţe în domeniul creditării,
 închiriere de casete de siguranţă;
 operaţiuni cu metale si pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
 dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
 orice alte activităţi sau servicii, în masura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele
activităţi, dacă este cazul.

Cauza contractului bancar

Pentru ca un contract bancar să fie valabil, cauza acestuia trebuie sa fie licită şi morală. Obligaţia fără
cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun fel de efect.
Cauza ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri si ordinii publice. Aşadar,
cauza, ca în orice contract, si la contractul bancar, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să existe, să fie
reală, să fie licită şi morală.
De exemplu, un contract bancar este prohibit de lege, în cazul în care conţine clauze bancare ilegale,
cum ar fi ”spalărea banilor”.

Condiţii de forma

Pentru a se putea proba existenţa unui contract bancar, este necesar ca acesta să îmbrace forma scrisă.
Jurisprudenţa anilor 1920 a acceptat totuşi şi mijloace de probă cum ar fi corespondenţa purtată între
părţi pentru a se dovedi încheierea contractului sau proba cu registre, ca dovadă a operaţiunilor efectuate.

5
 Un caz special îl constituie contractul bancar de depozit, ca act juridic real, care pe lângă forma scrisă,
este considerat încheiat numai în momentul predării sumei.

Caracterele juridice ale contractului de credit

A) Contractul de credit- un contract consensual

Acesta presupune valabilitatea contractului de credit prin simpla manifestare de voinţă a părţilor
contractate fără ca acestea să îmbrace o anumită formă. Cu toate acestea ,pentru determinarea elementelor
esenţiale ale contractului de credit bancar ,în practică ,acesta se incheie în formă scrisă .

B) Contractul de credit-contract sinalagmatic.

Obligaţia creditorului constă în punerea la dispoziţia clientului a diferitelor fonduri băneşti ce urmează a
fi destinate scopurilor prevăzute în contract. Debitorul împrumutat are obligaţia restituirii în totalitate a sumelor
primite precum ţi de plata dobânzilor aferente si a altor cheltuieli legate de executarea contractului .

C) Contractul de credit-contract comutativ

Ambele părţi cunosc intinderea propriilor obligaţii (cuantumul creditului , suma ce trebuie să o
ramburseze , dobânzile şi cheltuielile). Dobânda pe care împrumutatul o datorează băncii nu respectă
întotdeauna caracterul comutativ. Aceasta pentru că dobânda bancară este fluctuantă în raport de indicele de
inflaţie motiv pentru care în majoritatea cazurilor instituţiile de credit îşi rezervă dreptul de a modifica dobânda
pe parcursul derulării contractului.

D) Contractul de credit-contract cu titlu oneros

Acest aspect îl diferenţiază de contractul de împrumut din dreptul comun ,care este,un contract cu titlu
gratuit. Contractul de credit bancar este un veritabil contract de împrumut cu titlu oneros deoarece aşa cum
rezultă din definiţia creditului, imprumutatul are obligaţia atât a restituiiri sumei împrumutate cât şi a dobânzilor
aferente.

E) Contractul de credit-contract insotit de garantii

În momentul în care se acordă un credit bancar , instituţiile de credit au obligaţia să solicite clienţilor
constituirea unor garanţii reale sau personale ca să asigure certitudinea rambursarii sumei de bani primită cu
titlul de împrumut.Băncile abilitate să exercite activitatea de creditare au obligaţia sa intocmeasca reglementări
interne care să conţină modalitatea de organizare a activităţii de acordare şi derulare a creditelor destinate
persoanelor fizice şi, dupa caz, condiţiile de garantare pentru fiecare tip de credit 3.

F) Contractul de credit-titlu executoriu

3
Regulamentul BNR nr 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.

6
 Această calitate confer[ împrumutătorului dreptul de a purcede la executarea silită impotriva debitorilor
şi a garanţilor ,fără să fie necesară parcurgerea unui litigiu între aceste părţi. Astfel sunt titluri executorii atat
contractele de credit bancar cat si contractele de garanţie indiferent de felul garanţiilor reale sau personale .

Contractele de credit bancar – titluri executorii

Potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele
de credit bancar reprezintă titluri executorii, ca și garanțiile reale și personale, ceea ce oferă băncilor
posibilitatea de a trece peste procedura investirii cu formulă executorie a contractului. Scopul acestei
reglementări este cel de a garanta creditul ipotecar.

Cei care încheie cu banca un astfel de contract, și aceasta din urmă s-ar afla intr-o situație de
insolvabilitate, incapacitate de a restitui depozitele sau chiar refuz de restituire, ar avea ca modalitate de apărare,
recurgerea la proces sau sesizarea tribulanului pentru începerea procedurii falimentului instituției de credit.
Acest lucru constituie unul din motivele pentru care măsura introdusă de noua legislație bancară, a instituirii cu
titlu executoriu a contractelor de credit bancar, a fost criticată în doctrină.

Dorind să simplifice procedura de recuperare a creditului, banca poate fi pusă în situații dificile,
contrare scopului său. Una dintre acestea ar fi imposibilitatea executării silite a dobânzii și a penalităților. Ceea
ce se poate executa silit este doar suma mentionată în contractul de credit. De asemenea, băncile vor executa
silit sumele care nu se află in titlul executoriu, deoarece cifra reală a debitului reiese numai din extrasul de cont,
care nu este parte a contractului de credit. Contractele de constituire a garanțiilor nu se pot executa silit pentru
că sunt contracte accesorii contractului de credit, în acest caz executându-se numai creanța constatată în titlul de
credit. Pentru atingerea scopului dorit, bancile mai pot utiliza cambiile si titlurile de credit (obligatorii prin
norme B.N.R.), fără să mai fie nevoie de procedura executarii silite.

În opinia unor autori, reprezintă o „inovație de mult așteptată” investirea cu titlu executoriu a
contractelor de credit bancar și a garanțiilor reale și personale, idee motivată prin susținerea faptului că timpul
de recuperare a unui credit nerambursat s-a redus seminficativ, eliminându-se recurgerea la proces, deci trecerea
direct la faza de executare. Avantajele acestei simplificări de procedură sunt evidente: rigurozitate, sigurantă,
eficiență si rentabilitate.

Prin legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, legislația a fost
completată cu norme referitoare la garanțiile reale mobiliare – drept care are ca finalitate garantarea îndeplinirii
oricărei obligații. Constituirea unei astfel de garanții are loc numai prin intermediul unui contract, și se poate
realiza cu sau fără deposedarea celui care constituie garanția, de bunul pe care îl depune spre a fi afectat
garanției.

Potrivit art. 2 alin. 1 din ordonanța Guvernului nr.89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea
operatorilor si efectuarea înscrieii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, cu modificările și
completările ulterioare, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare constituie un sistem de evidență a
priorității ipotecilor mobiliare și de publicitate, structurat pe persoane și bunuri, care asigură înregistrarea
7
operațiunilor privind ipotecile mobiliare, a operațiunilor asimilate acestora, a altor drepturi prevăzute de lege,
precum și publicitatea operațiunilor juridice prevăzute de lege. Rolul arhivei este cel de protejare a creditorilor
care și-au constituit ipoteci mobiliare înscrise în Arhivă. Această înscriere conferă creditorului ipotecar dreptul
de a-și putea recupera creanța prin executarea bunului ipotecat de debitor, înaintea creditorilor ipotecari ale
căror drepturi sunt inferioare în raport cu bunul ipotecat. Consultarea arhivei oferă creditoilor date exacte prin
care pot evalua riscul unei tranzacții ce urmează a fi încheiată cu un debitor.

Înregistrarea unei ipoteci mobiliare în Arhiva Electronică presupune urmatoarea procedură:

 Creditorul sau reprezentantul venit în numele acestuia, să completeze un formular cu

datele cuprinse în contractul de ipotecă mobiliară;

 Operatorul de arhivă (au dreptul de exploatare a arhivei) procedează la înscrierea fidelă

în Arhivă a datelor cuprinse în formularul completat de solicitant, într-un aviz de
garanție mobiliară, iar întreaga raspundere pentru datele trecute în formular revine
persoanei care solicita efectuarea înregistrării;

 Conform art. 2414 din NCC , înscrierea în arhivă nu conferă validitate unei ipoteci
lovite de nulitate, astfel, dacă în realitate nu există un contract de ipotecă, înscrierea
respectivă nu va produce niciun efect;

 Înscrierea efectuată de către operatori/agenți autorizați, prin redarea fidelă a

conținutului formularului tip completat de solicitantul înscrierii se numește aviz de
ipotecă.

Faptul că aceste contracte sunt investite cu formulă executorie constituie un avantaj nu numai în ceea ce
privește simplificarea procedurii de executare și evitarea proceselor, ci și o aplicare a principiului celerității în
acest domeniu.

Așadar, prin fosta Lege bancară au fost create norme de executare silită în vederea recuperării tuturor
drepturilor care reies din actele juridice încheiate în conformitate cu dispozițiile legale, scopul final fiind acela
de a institui un sistem execuțional unic.

8
 Executorul bancar

Prin înființarea Corpului executorilor bancari , legiuitorul a urmărit să instituie un sistem execuțional
unitar .Acest corp poate fi constituit în fiecare bancă . Statutul său prevede ca executorul bancar îndeplinește
acte de executare silită și celelalte acte care sunt de competența sa , în baza dispoziției scrise ,a șefului Corpului
executorilor bancari și a avizului prealabil al compartimentului juridic ,obligatoriu ,fără a avea nevoie ,ca o
condiție prealabilă ,de acordul instanțelor judecătorești . 4

Executorii bancari sunt investiți să îndeplinească orice activități legale în scopul realizării voluntare sau
silite a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii ce aparțin băncilor . În tot cursul executării executorii bancari
au îndatorirea să își exercite atribuțiile și să efectueze orice act necesar pentru respectarea strictă a dispozițiilor
Codului de procedura civilă și a celorlalte reglementări aplicabile în materie . De asemenea, aceștia au obligația
să pastreze secretul bancar cu privire la actele , datele și faptele despre care au luat la cunoștință în cadrul
activității lor cu excepția cazurilor în care legea sau părțile interesate dispun altfel . 5

Însă ,Legea 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere in executare a
creanțelor aparținând instituțiilor de credit si instituțiilor financiare nebancare ,publicata in Monitorul Oficial nr
894 din 16.decembrie.2011 ,desfiintează profesia de executor bancar. Articolele abrogate prevedeau ca
,institutiile de credit pot sa isi organizeze separat sau in cadrul asociatiei profesionale un corp propriu de
executari ,a carui activitate era legata de punerea in executare a titlurilor executorii aparținând acestora .
Principalele motive pentru care Corpul executorilor a fost desființat :

 Statutul nu poate delega puterea sa puublica unor specialisti care nu sunt angajatii sai

 Existenta unui singur Corp executional civil –Corpul Executorilor

Judecatoresti(conform noului Cod de Procedura Civila)

Cu alte cuvinte noua lege integreaza corpul executorilor bancari in cel al executorilor judecatoresti , prin
urmare li se ofera opțiunea foștilor executori bancari să devină la cerere judecătorești .

4
Drept bancar ,Carmen Adriana Gheorghe ,Ed.C.H. Beck ,Bucuresti ,2009 ,pag .250.
5
Statutul corpului executorilor bancari publicat in M.Of.nr.565 din 19.noiembrie.1999.

9
 Efectele contractului de credit bancar

a) Obligațiile creditorului

Obligația de punere la dispozitia imprumutatului creditul contractat si imprumutătorul trebuie să

urmarească executarea obligațiilor contractuale de către împrumutat,în special respectarea destinației creditului
si rambursarea acestuia.Pe durata creditului ipotecar imprumutatorii au obligatia sa urmareasca indeplinirea
conditiilor prevazute de contractul de credit, referitoare: la destinatia sumelor avansate, planul de finantare
intocmit in cazul creditelor acordate pentru construirea, reabilitaea, consolidarea si extinderea imobilelor si sa se
îngrijească de rambursarea la scadență a ratelor de credit și de plată a dobânzii aferente, precum și de bonitatea
împrumutatului.

b) Obligațiile debitorului

Obligația de rambursare a creditului primit-creditul trebuie rambursat in condițiile și la scadențele

stabilite în contract.Părțile pot conveni ca rambursarea creditului să se faca eșalonat(lunar sau folosind o altă
unitate de timp), ori în întregime, de regulî, într-o perioada de timp mai îndelungată(6 luni, 1 an).Neprecizarea
in contractul de credit a scadentelor ci numai a termenului limita de restituire a intregului imprumut determina
neacordarea dobanzilor de intarziere in actiunea formulata de creditor anterior datei de restituire integrala a
imprumutatului.Pentru nerambursarea la scadenta a creditului acordat, imprumutatul va plati penalitati sau
dobanzi, separat de dobanzile aferente creditului, pe fiecare zi de intarziere.Totodată neplata la scadență a ratelor
poate atrage si sancțiunea rezilierii contractului cu obligarea împrumutatului de a restituii întreaga suma de bani
acordată cu titlu de credit.

Pe langa rambursarea sumelor acordate, împrumutații au obligația la plata unei dobânzi sau a altor
cheltuieli legate de aceastî suma. Dobanzile bancare nu se confunda cu dobanda legala consacrata de O.G.
nr.9/2000.Cea din urma are in general caracter de dauna moratorie .Aceasta dobanda nu trebuie confundata nici
cu dobanda de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Dobanda de referinta se calculeaza ca medie
ponderata cu volumul tranzactiilor, intre dobanda la depozitele atrase de Banca Natională a României și
vânzările reversibile de titluri de stat efetuate de aceasta in luna anterioară celei pentru care se face anunțul.

Încetarea contractului de credit bancar

Contractul de credit încetează la expirarea termenului dacă împrumutatul iși executa obligația de
rambursare a creditului și a dobânzilor convenite.

10
 BIBLIOGRAFIE

 Legislaţie

1. Ordonanţa Guvernului nr.39/1996.

2. Statutul corpului executorilor bancari publicat in M.Of.nr.565 din 19.noiembrie.1999.

3. Regulamentul BNR nr 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate

persoanelor fizice.

4. Noul cod Civil.

 Doctrină

5. O. Căpățână, Societățile comerciale, Editura Lumina, București, 1991.

6. Aspazia Cojocaru, Contracte, Ed.Lumina Lex, Bucureşti , 2004.

7.Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București,

2009.

11