• Leonidas (n. 540 î.H. – d. 480 î.H.

), -in limba greaca “fiul leului” ,cel de-al 17-

lea rege al Spartei din dinastia Agiad, a fost unul dintre cei trei fii ai regelui
spartan Anaxandidas II, considerat de mitologia greaca descendent al lui
Hercule, gratie fortei si curajului comparabile cu cele ale eroului olimpian. S-
a stabilit ca regele Leonidas al Spartei a cazut in Batalia de la Termopilae, in
august 480 i.Ch, dupa ce s-a opus circa 7000 de greci celor 80.000 – 290.000
de persani invadatori.

La numai câțiva ani de la urcarea lui Leonidas (491-480 î.Hr.) pe tronul

Spartei orizonturile s-au întunecat iarăși de valurile armatelor persane.
Noile pregătiri de invazie ale lui Xerxes I, urmașul lui Darius I, au întrecut
orice închipuire, stârnind o panică paralizantă în toată lumea greacă.
Faima lui provine din bătălia de la Termopile (480 î.Hr.) în care a condus
300 de spartani și 7000 de alți greci într-una din cele mai memorabile
rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de
oameni [1] condusă de Xerxes I.
Pe uscat, inteligenta dispunere a forțelor grecești și coordonarea
detașamantelor ce angajau lupta, i-au dat posibilitatea lui Leonidas să
respingă glorios atacurile puhoaielor dușmane. Din păcate, trădarea unui
localnic grec le-a desoperit perșilor o potecă prin munți, pe unde s-au
infiltrat pentru a ataca prin spate pe apărătorii greci. Înțelegând că
rezistența va avea un sfârșit tragic, Leonidas a trimis înapoi cea mai mare
parte a trupelor, păstrând alături de sine pe cei 300 de hopliți spartani, pe
războinicii din orășelul Thespia și o parte din thebanii voluntari, hotărâți să
moară în luptă. În virtutea severelor legi lacedemoniene, războinicii spartani
n-aveau dreptul să se retragă din luptă. Herodot sugerează că un oracol
delfic ar fi fost cauza rezistenței singulare a regelui spartan.
Cu elan eroic temerar și o dăruire supremă, Leonidas a condus mica
lui trupă la un atac disperat, pătrunzând vijelios în tabăra persană și
devastând. Lupta, de o intensitate și dezlănțuire rar întâlnită, a provocat
asiaticilor pierderi imense, atât în rândul ostașilor cât și al comandanților.
Chiar doi frați ai lui Xerxes au căzut în luptă.
Înconjurați de movilele trupurilor inamice, împreună cu eroicul lor rege
și comandant, și-au dat viața toți luptătorii greci.
 Ahile. Unul dintre cei mai mari eroi greci, protagonist
al Iliadei. Potrivit mitului povestit de Homer, Ahile era fiul lui Peleu,
regele mirmidonilor din Ftiotida, în Tesalia. Mama lui era o
nereidă, Thetis. În copilărie i-a fost încredinţat lui Phoenix, care i-a
fost apoi maestru în elocvenţă şi artele războiului, pe cînd
centaurul Chiron l-a instruit, printre altele, în arta medicinei.

De la mama sa, Ahile a aflat ce soartă urma să aibă: fie să

cucerească gloria şi să moară tînăr, fie să trăiască o viaţă lungă, însă
lipsită de glorie şi de importanţă. Ahile a ales cea dintîi posibilitate şi a
ridicat ancora pentru a participa la războiul troian, deşi ştia că pentru el
nu exista cale de întoarcere din acea expediţie. În fruntea a cincizeci
de corăbii, el a condus împotriva Troiei o armată dintre cele mai
curajoase, alcătuită din mirmidoni şi ahei. În îndelungatul război care a
urmat, Ahile a fost cel mai mare dintre eroii greci, bucurîndu-se de
ocrotirea Atenei şi a Herei.

Ahile era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus -

regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus.
Se spune că Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât și de Poseidon,
însă cei doi au renunțat la ea în favoarea lui Peleus atunci când
titanul Prometeu a profețit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic
ca tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soție lui Peleus, care a trebuit mai
întâi să o învingă pe Thetis în luptă.
Când l-a născut pe Ahile, Thetis a vrut să-l facă nemuritor. Ahile a
fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, însă i-a
rămas afară călcâiul de care-l ținea Thetis. O altă versiune spune
că Thetis l-a uns pe băiat cu ambrozie și l-a așezat deasupra focului,
pentru a-i arde toate componentele de muritor ale corpului și pentru a-l
purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetis s-a înfuriat și a dat drumul
copilului fără a fi terminat ritualul.