AMENINŢĂRI, RISCURI ŞI VULNERABILITĂŢI ASUPRA SECURITĂŢII

INTERNAŢIONALE

Conceptul de ameninţare, risc, vulnerabilitate

Ameninţarea este declararea intenţiei de a face rău cuiva, de a pune o persoană
într-o situaţie periculoasă, sau a pune o persoană în situaţia de a face ceva ce doreşte altă
persoană. Ameninţarea este un risc concretizat. Acesta duce la dezechilibru şi crează o
stare de incertitudine. Cu cât ameninţarea este mai specifică, cu atât sursa sa este mai
clară. De-a lungul timpului ameninţarea a fost mereu prezentă în viaţa oamenilor. Pot
exista ameninţări în domeniul politic, economic, social, militar, sau domeniul mediului
înconjurător.
Riscul se caracterizează prin posibilitatea unui eveniment de a se produce. Riscul
este o parte componentă a lumii de astăzi. Acestea pot fi grupate în funcţie de domeniul
de activitate: entităţi comunitare şi religioase, arie geografică (interne, externe, cosmice),
timp, volum, importanţă, probabilitate. În condiţiile globalizării, actorii expuşi riscurilor
devin factori perturbatori ai întregului sistem de securitate.
Vulnerabilităţile sunt puncte slabe ale unei persoane, sau ale unui stat. Sunt
definite drept domenii sensibile ce pot fi vătătmate cu uşurinţă. Vulnerabilitatea este un
fenomen care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente, fiind de natură
internă, în timp ce ameninţările sunt de natură externă. Factorii care pot contribui la
creşterea vulnerabilităţii sunt aşezarea geografică, mărimea teritoriului, populaţia,
infrastructura, sistemul de guvernare, relaţiile sociale, etc. Cu cât vulnerabilitatea unui
stat este mai mare, cu atât cresc amaninţările la adresa sa.
Principalele ameninţări la adresa securităţii internaţionale în perioada
contemporană sunt:
Terorismul contemporan
Terorismul este un produs al societăţii şi evoluează întocmai ca aceasta, adică
haotic, dar în acelaşi timp periculos. El nu se dezvoltă după reguli, fiind un fenomen
imprevizibil. Globalizarea şi caracterul deschis al democraţiilor moderne au dus la
scăderea securităţii în secolul al XXI-lea. Insecuritatea poate lua multe forme, dar nimic
altceva nu provoacă atâta vulnerabilitate ca terorismul. În zilele noastre foarte sunt
organizaţiile care folosesc terorismul pentru a atinge un obiectiv naţionalist sau separatist.
Acestea ori speră să creeze un stat nou şi independent pe un teritoriu care mai înainte a
fost o parte a altui stat, ori vor să desprindă o anumită regiune a unei ţări şi s-o unească cu
alta. Terorism deranjează oamenii şi acesta este motivul pentru care a căpătat atâta atenţie
în secolul al XXI-lea,
Terorismul nu este un fenomen nou în istoria omenirii, însă secolul al XXI-lea
este secolul în care a atins apogeul, fenomenele teroriste fiind mai răspândite ca niciodată
şi tot mai greu de ţinut sub control. Terorismul este unul dintre cele mai dezbătute
subiecte ale contemporaneităţii şi una dintre principalele probleme cu care se confruntă
omenirea, devenind o nouă formă de ducere a războiului.
Deşi terorismul este un fenomen foarte cunoscut şi dezbătut, încă nu i s-a putut
da o definiţie general acceptată. S-au dat foarte multe definiţii terorismului datorită
caracterului său complex, modului diferit de a-l înţelege şi intereselor diferite în ceea ce
priveşte definirea sa.
Teroriştii acţionează din foarte multe motive şi puţini dintre ei işi spun terorişti.
Mulţi se cred luptători pentru dreptate sau apărători eroici ai unei cauze nobile.
Uneori organizaţiile folosesc terorismul pentru a preveni schimbări care pot
ameninţa interesele lor. În SUA în anii ’50 şi ’60, membrii Klu Klu Klan au folosit
tacticile teroriste pentru a-i împiedica pe afro-americani să-şi exercite dreptul la vot.
În prezent SUA, Marea Britanie, Spania şi alte ţări democrate sunt provocate de
grupurile islamiste care ori aparţin reţelei al Qaeda, ori sunt simpatizante ale scopurilor
acesteia. Folosind atacuri sinucigaşe, maşini capcană şi alte tactici, ei încearcă să
îndepărteze occidentul şi în special SUA de Orientul Mijlociu.
Caracteristicile terorismului sunt înspăimantarea populaţiei, crearea unei stări de
teroare, de groază, atacul se realizează prin surprindere şi oricine poate fi o victimă a
terorismului. O altă caracteristică este faptul că deseori ţintele teroriştilor sunt persoane
nevinovate care nu fac parte din cadrul militar si nu au vreun rol politic şi nici nu au vreo
legătură cu motivaţiile atacului terorist respectiv
 Proliferarea armelor de distrugere în masă
Armele de distrugere în masa, sunt categoriile de arme a căror întrebuinţare
poate provoca distrugeri masive, simultan şi în timp scurt, personalului forţelor armate,
mijloacelor de luptă, populaţiei şi obiectivelor economice, politice, administrative şi
militare dispuse pe suprafeţe variabile de teren. În prezent, această categorie include
armele nucleare, radiologice, chimice şi biologice, pericolul folosirii lor crescând tot mai
mult.
Arma nucleară este cea mai puternică dintre armele de distrugere în masă. Ea se
bazează pe imensa cantitate de energie ce se degajă în urma exploziei nucleare. Arma
chimică se întrebuinţează în toate formele de luptă, atât pentru scoaterea temporară din
luptă a personalului şi a unor categorii principale de tehnică militară, cât şi pentru
nimicirea efectivelor sau distrugerea vegetaţiei. Arma biologică poate fi considerată şi
arma nucleară a săracilor, întrucât răspândirea substanţelor biologice nu necesită mijloace
moderne şi nici nu presupune vreun efort de ingeniozitate. Această armă constituie
mijlocul de nimicire în masă care, prin efectul vătămător al agenţilor patogeni, poate să
producă pierderi mari în rândul trupelor, populaţiei şi animalelor, precum şi distrugerea
culturilor.
Atacurile teroriste cu agenţi biologici diferă de cele în care sunt utilizaţi agenţi
chimici. Aceştia din urmă au o acţiune mortală imediată sau cel puţin mult mai rapidă
decât cele biologice, ceea ce le face deosebit de eficace. Fabricarea şi utilizarea lor în
cantităţi mari presupun un minimum de mijloace tehnologice de vârf. Acestea se află mai
mult la îndemana unei armate decât a unor grupuri teroriste.
Proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor purtătoare precum
rachetele balistice este o ameninţare crescândă la adresa păcii şi securităţii internaţionale.
În vreme ce tratatele internaţionale şi aranjamentele de control al exporturilor au încetinit
diseminarea armelor de distrugere în masă şi a sistemelor purtătoare, unele state au căutat
sau caută să-şi dezvolte astfel de arme. Riscul ca teroriştii să dobândească materiale
chimice, biologice, sau radiologice adauga o dimensiune critică acestei ameninţări.
 Crima organizată
În contextul marilor prefaceri geopolitice, economice şi sociale cu care se
confruntă în prezent comunitatea internaţională, crima organizată a căpătat noi valenţe,
extinzându-şi aria de cuprindere şi sfera de activitate la cote alarmante, motiv de
îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii şi în mod deosebit pentru cele ale căror
economii se află în proces de tranziţie, dată fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative şi
fragilitatea instituţiilor democratice din aceste ţări.
Crima organizată presupune „activităţile desfăşurate de o organizaţie sau asociaţie
ori de un grup constituit din cel puţin trei persoane cu o structură determinată în scopul
realizării de beneficii materiale sau obţinerii unor foloase ca urmare a dobândirii ori
exercitării controlului asupra unor localităţi, cartiere, zone, pieţe sau asupra unor sectoare
economice, politice ori sociale prin folosirea puterii economice de care dispun infractorii
sau a forţei rezultate din legăturile acestora cu ceilalţi membri ai organizaţiei, asociaţiei
sau grupului, ori prin folosirea violenţei, intimidării, coruperii, şantajului sau prin alte
mijloace frauduloase.”
Acte de crimă organizată sunt considerate infracţiunile săvârşite de un membru al
unei organizaţii, în condiţiile în care actul a fost făcut în folosul organizaţiei respective.
De asemenea, este considerat act de crimă organizată şi acţiunile unei persoane care nu
este membră a unei orgaizaţii, dat care prin acţiunile sale ajută organizaşia respectivă.
Prin infracţiunile de crimă organizată liderii acestor grupuri pot să realizeze profituri sau
să controleze teritorii ori pieţe, interne sau străine, prin violenţă, intimidare sau corupţie,
atât pentru sprijinirea activitătii criminale, cât şi pentru a se infiltra în economia legitimă,
în special prin trafic ilicit de droguri, sau spălarea de bani, traficul de persoane,
falsificarea monedelor, furtul de obiecte culturale, furtul de materiale nucleare, acte
teroriste, corupere a oficialităţilr publice.
Conflictele regionale
Principalele conflicte regionale din lume sunt: criza separatistă din Kosovo,
conflictul din Cecenia, crizele din Georgia, conflictele din Iugoslavia, Transnistria,
Armenia, Azerbaidjan, relaţiile dintre Grecia şi Turcia, conflictele din Palestina,
conflictul dintre India şi Pakistan pentru regiunea Kashmir.
Securitatea este esenţială pentru viaţa umană şi asigurarea securităţii fizice,
economice, sociale, militare, sau a mediului reprezintă o preocupare importantă pentru
indivizi şi comunitatea umană în general.
 BIBLIOGRAFIE
-FULGA, Vasile, FULGA, Cristina, FULGA, Dan, V., Ucideţi teroarea.
Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009
-OLA, Gavril, Organizaţii şi structuri teroriste. Forţe speciale de
prevenire şi combatere a terorismului, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007
-OLA, Gavril, Terorismul şi formele sale, Editura Universităţii Naţionale
de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007
-
TUFEANU, Ion, Stadiul şi perspectivele luptei împotriva corupţiei şi
crimei organizate, Editura Pământul, Piteşti, 2000