Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai

Arabia Saudită

Student
Feher Stefan Gheorghe
SSID
Date generale despre Arabia Saudită

Regatul Arabiei Saudite, este cea mai mare ţară din

peninsula Arabă, Orientul Mijlociu.Ocupă aproximativ
4/5 din suprafaţa peninsulei.Este mărginită la nord-est
de Iordania, la nord de Iraq şi Kuweit, la est de Golful
Oman, Qatar şi Emiratele Arabe Unite, la sud de Yemen,
iar la vest de Marea Roşie.

Capitala statului arab este oraşul „Riyadh” (Riad), limba

vorbită este araba, suprafaţa totală a ţării este de
2.240.000 kmp, iar populaţia statului însumează
27.601.038 persoane, conform recensămăntului din anul
2006.

Arabia Saudită este o ţară în curs de dezvoltare cu economie de piaţă funcţională.

Forma de organizare politică este monarhia ereditară (în realitate este de fapt o dictatură
monarhică), având la bază Legea Islamică (Sharia) şi legile decretate. Nu există Constituţie
(Coranul este considerat a fi constituţia ţării), deciziile majore fiind adoptate de către suveran,
în consultare cu membrii familiei regale. Religia este islamică, peste 85% din populaţie fiind
sunnită. Principalele autorităţi administrative sunt guvernul central şi guvernoratele la nivel
local (13 regiuni sau provincii). Sistemul judecătoresc este bazat pe Legea Islamică. Numărul
mare de rezidenţi străini (peste 6 milioane) a determinat cunoaşterea limbii engleze de către o
mare parte a populaţiei. Engleza este utilizată, mai ales, în derularea afacerilor. Arabia Saudită
are o climă caldă şi uscată. În regiunea de coastă atmosfera este fierbinte (45 – 55 grade
celsius) şi umedă în timpul verii şi moderată în timpul iernii. Zona centrală este caldă aproape
tot timpul anului cu temperaturi atingând 50-55 grade celsius în timpul verii. Moneda
naţională este rialul saudit (SR). Din 1986, paritatea rialului saudit faţă de USD a fost stabilită
la un curs de schimb fix de 3,75 SR= 1 USD. Ziua naţională este 23 septembrie.

2
 Steagul Arabiei Saudite

Sistemul economic al Arabiei Saudite

Arabia Saudită are o economie, care se bazează pe extracţia petrolului, controlată

integral de către stat.Ţara deţine aproximativ 25% din rezervele mondiale de petrol şi joacă un
rol important în cadrul OPEC, totodată fiind şi principalul producător şi exportator din cadrul
organizaţiei.Petrolul aduce la bugetul statului aproximativ 75% din venituri, restul provenind
din celelalte două sectoare ale economiei, servicii şi agricultură.Cu toate acestea statul
încurajează sectorul privat, încercănd să îndrepte investiţiile străine spre alte sectoare ale
economiei, cum ar fi telecomunicaţiile şi industria petrochimică, conştienţi de faptul că,
„motorul economiei”, petrolul este totuşi o resursă limitată şi de care momentan economia
saudită este dependentă.Ca urmare a acestui fapt, în anul 2005, Arabia Saudită a fost primită
în Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO), după mulţi ani de negocieri.Datorită
veniturilor substanţiale aduse de exportul de petrol, statul arab şi-a îndreptat atenţia spre
sectorul educaţional şi dezvoltarea infrastrcturii (autostrăzi, căi ferate, telecomunicaţii).Mai
mult, pentru a putea diversifica economia, statul a elaborat un plan de dezvoltare a şase oraşe,
aflate în diferite regiuni ale ţării.

Indicatori macroecnomici:

 Produsul intern brut a fost de 371,5 miliarde USD.

 Produsul intern brut pe cap de locuitor a fost de 13.800 USD.

 Structura PIB a fost:

agricultură 3%
industrie 63,6%
servicii 33,4%

 Forţa de muncă este de 6,3 milioane persoane cu vărsta cuprinsă între 15-64 ani, din
care aproximativ 35% (2,2 milioane) sunt străini.

3
  Rata şomajului este de 13% din totalul populaţiei active, însă este calculată doar
pentru bărbaţi, unele surse afirmănd faptul că dacă am include şi femeile aceasta ar
depăşi pragul de 25% din totalul populaţiei active.

 Rata inflaţiei se situează în jurul valorii de 2,2%.

 Producţia de petrol este de 9,475 milioane de barili pe zi, din care sunt exportaţi 8,554
milioane de barili pe zi.
 Balanţa de plăţi externă este de 104,1 miliarde USD.Din totalul de 207,8 miliarde
USD produse exportate, 90% reprezintă veniturile aduse de petrol şi produsele
derivate din petrol.

 Partenerii Arabiei Saudite la export: Japonia 17,7%, Usa 15,8%, Coreea de Sud 9%,
China 7,2%, Taiwan 4,6%, Singapore 4,4% (procente calculate din totalul veniturilor
aduse de exporturi).

 Partenerii Arabiei Saudite la importuri: USA 12,3%, Germania 8,6%, China 8%,
Japonia 7,3%, Anglia 4,9%, Italia 4,8%, Coreea de Sud 4,1%.

 Rezervele de valută şi aur ale statului arab însumează 27,77 miliarde USD.

 Valoarea de piaţă a bunurilor tranzacţionate în anul 2006, a fost de 326,9 miliarde

USD.

 Rata de schimb valutar: 1USD=3,745 Riali.

 Anul fiscal corespunde anului calendaristic.

Datorită faptului că Arabia Saudită este ca formă de guvernămănt o monarhie şi

în acelaşi timp o ţară islamică, constituţia ţării este reprezentată de Coran.La capitolul
legislativ se mai adaugă căteva legi şi decrete regale, dar care atenţie nu sunt întotdeauna
respectate, adică e mai bine să respecţi tradiţiile şi obiceiurile localnicilor.Spre exemplu
femeile nu pot circula neînsoţite şi nu pot conduce autovehicule.Totodată există o sensibilitate
cănd vine vorba despre fotografierea palatelor regale sau a clădirilor guvernamentale, cu toate
că legea nu interzice acest lucru.

4
Indicatorii de sănătate ai economiei saudite:

 Indicele de percepţie a corupţiei se situează în jurul valorii de 3,4 puncte, ceea ce

plasează Arabia Saudită pe locul 79 în lume, după Romănia (locul 69), sau după ţări
precum Surinam, Senegal sau Georgia.

 Indicele Hofstede este de 50,2 puncte din 52 puncte maxim posibile, adică societate
saudită este foarte puternic masculinizată şi acest lucru se datorează în special
islamului.

 Indicele de libertate a presei este de 79,2 puncte dintr-un total de 100 maxim posible,
ceea ce plasează Arabia Saudită pe locul 157 în lume în ceea ce priveşte libertatea
presei şi libertatea de exprimare a opiniei publice.Astfel presa din Arabia Saudită este
supusă în totalitate cenzurii, din acest motiv practic nu se publică şi statisticile reale
conform cărora doar 88% din totalul populaţiei este de rit islamic, restul făcănd parte
din alte religii, oficial 99% din populaţie este de rit islamic.

Standardul general de viaţă în Arabia Saudită

 Rata de alfabetizare este de 78,8% din totalul populaţiei, trecută de 15 ani.Totuşi

bărbaţii deţin o rată de alfabetizare mai mare 84,7% decăt femeile 70,8%.

 Telefonie fixă: saudiţii deţin 4,5 milioane de linii telefonice fixe.

 Telefonie mobilă. 19,663 milioane telefoane mobile se regăsesc în Arabia Saudită.

 Internet: există 18.369 calculatoare conectate la Internet şi un număr de 4,7 milioane

utilizatori ai acestuia.

 Numărul de computere la 1000 de locuitori este de 354, însă softul utilizat de acestea ,
în proporţie de 54% este piratat.

5
  Indicele de satisfacţie a vieţii are valoarea de 7,3 puncte din maxim 10 posibile, ceea
ce plasează Arabia Saudită pe locul 26 în lume.Majoritatea saudiţilor se declară a fi
satisfăcuţi de viaţa pe care o duc.

 Venitul mediu pe cap de locuitor este de 13.000 USD.

 Salar mediul este de aproximativ 10.000 USD.

 Numărul de studenţi la 1000 de locuitori este de 192, incluzădu-i aici şi pe cei care
studiază în străinătate.

 În 99% din gospodăriile saudite se recepţionează măcar un post de televiziune.

*datele oferite sunt la nivelul anului 2014

6
Analiza ţării

Moneda

Rialul saudit (SR) este moneda Regatului Arabiei Saudite şi este divizat în o sută
de halale. Denominarea monedei saudite este următoarea:
Bancnote: 1,5,10,50,100 şi 500 riali;
Monede: 5,10,25,50 şi 100 halale.
Urmare politicii Consiliului de Cooperare al Golfului de creare a Uniunii Monetare, rialul
saudit este raporta la USD.

Infrastrcutura Arabiei Saudite

 Aeroporturi: 213

 Heliporturi:8

 Reţea cale ferată:1392km

 Reţea de drumuri: 152.044 km, din care doar 45.461 km de drumuri asfaltate.

 Flota maritimă comercială include 59 de vase din care:

Vase de tip cargo 5
Tancuri chimice 15
Nave de tip container 4
Tancuri petroliere 16
Nave de tip cargo şi pasageri 8
Nave frigorifice 3

 Reţele de magistrale gaz şi petrol:

Magsitrale gaz 1880 km
Magistrale gaz petrolier lichefiat 1183 km
Magistrale produse rafinate din petrol 4531 km

 Porturi şi terminale maritime:Ad Damman, Al Jubayl, Yanbu al Sinayah

*datele sunt la nivelul anului 2007.

7
Legi şi reglementări guvernamentale

Politica comerciala a Arabiei Saudite are la baza conceptele de comerţ liber şi competiţie. Nu
există control asupra ratei de schimb pentru monedele străine, restricţii cantitative sau bariere
tarifare. Orice creştere a preţurilor la importuri din orice ţară depinde de preţurile concurenţei,
iar comerţul cu amănuntul este 100% proprietatea sectorului privat. Pe ansamblu, Arabia
Saudită urmareşte să practice o politică comercială căt mai liberală. Nu există nici o restricţie
financiară sau cote care să fie impuse importatorilor cu excepţia băuturilor alcoolice şi
produselor din carne de porc care sunt complet interzise.
Importanţa comerţului exterior pentru economia naţională provine din statutul unic pe care
Arabia Saudită îl are în economia mondială, care se caracterizează prin următoarele:
 Regatul este cel mai mare exportator de petrol din lume.

 Regatul deţine suficiente active financiare în străinatate sub formă cash sau alte
investiţii. Sectorul privat contribuie de asemenea la investiţiile internaţionale.

 Începănd cu anii ’80, Regatul a intrat pe scena internaţională ca un exportator de

bunuri manufacturate şi mai ales de produse petrochimice.

În ultimii 25 de ani, procesul rapid de creştere economică a coincis cu recunoaşterea

Regatului ca o piaţă importantă pentru cele mai importante ţări exportatoare. Comerţul
exterior a jucat un rol important în procesul de dezvoltare, mai ales prin prisma exporturilor
totale în PIB a căror pondere a crescut datorită diversificării sectoarelor non-petroliere, în
plus, eforturile de dezvoltare din sectorul industrial a accelerat procesul de substituire a
importurilor şi de crestere a exporturilor produselor petrochimice saudite spre sfărşitul anilor
’90.

De asemenea, opinia oamenilor de afaceri este pozitivă în ce priveşte mediul de afaceri şi

oportunităţile de investiţii din regat, care sunt numeroase atât pentru mediul de afaceri local,
cât şi pentru investitorii străini sau din CCG. Majoritatea oportunităţilor de afaceri sunt în
domeniul construcţiilor, afacerilor imobiliare, apei şi centralelor electrice, sectorului
petrolului şi gazelor naturale. În plus, lichidităţile crescute de pe piaţă Arabiei Saudite au
favorizat implicarea companiilor private saudite în dezvoltarea unor proiecte de anvergură din
regat.

La sfârşitul lunii iulie 2007, activele străine din Arabia Saudită totalizau o valoare de 230
miliarde USD.

Politica de investitii externe

Regatul Arabiei Saudite a înţeles că atingerea ambiţioaselor obiective economice necesită un

flux de tehnologii şi expertize în ţară. Prin urmare, politica Regatului stabileşte o implicare a
capitalului străin şi invită căt mai multi oameni de afaceri să participe la proiecte de
dezvoltare economică în cooperare cu comunitatea saudită. Guvernul a stabilit politici care să
nu impună nici o restricţie aspura mişcarilor de capital înspre sau în afara Regatului şi
întotdeauna a respectat proprietatea particulară.
În plus, investiţiile externe care sunt în conformitate cu Codul de Investitii al Capitalului
Strain se bucura de toate privilegiile capitalului national şi este supus aceluiasi tratament,

8
protectie şi stimulente acordate capitalului naţional. Codul prevede ca, capitalul străin să fie
investit în proiecte de dezvoltare economica (nu sunt incluse aici proiecte din domeniul
petrolier sau mineralir) şi care sunt însotite de know-how. Proiectele de dezvoltare sunt
definite de Ministerul Industriei şi Electricităţii.
Proiectele industriale şi agricole care îndeplinesc cerinţele de mai sus se bucură de
următoarele avantaje:
 scutire de taxe pe venituri de pănă la 10 ani din momentul începerii producţiei
comerciale.

 Dreptul de proprietate asupra terenului în conformitate cu reglementările

referitoare la dreptul de proprietate a terenurilor pentru cetăţenii non-saudiţi.

Pentru proiectele industriale sunt incluse aceleaşi privilegii ca şi cele de care se bucură
capitalul saudit şi anume:
 Scutirea de taxe vamale la maşini, echipamente, utilaje şi piese de schimb
importate pentru proiectele industriale.

 Scutirea de taxe vamale la materiile prime, produsele semi-finite, containerele,

etc necesare pentru proiectele industriale (dacă articolele similare nu sunt în
cantităţi suficiente pe piaţa locală).

 Preţuri reduse la electricitate şi apa.

 Nici o restricţie în privinţa repatrierii profiturilor.

 Tratament preferenţial pentru produsele locale în achiziţiile guvernamentale

suplimentar tratamentelor preferenţiale acordate produselor naţionale de către
acordurile comerciale bilaterale între Liga Arabă şi Arabia Saudită.

Reglementări pentru companii

Definirea şi operarea firmelor şi companiilor sunt reglementate prin “Legea companiilor”

promulgată prin Decretul Regal nr. M/6 din 1965. Decretele Regale nr. M/5 din 1967 şi M/23
din 1982 şi unele modificări ulterioare au corectat reglementările referitoare la companii. Prin
articolul nr. 1 din această lege, o companie se defineste ca un contract între două sau mai
multe presoane care îşi propun să participe la o intreprindere care are ca scop profitul şi
respectiv împărţirea profiturilor şi pierderilor rezultate din astfel de asociere.
Art.1

9
1. Tipuri de companii:

a) Companii cu răspundere limitată ( cu capital integral saudit, străin sau mixt )

 minim doi acţionari.

 capital minim: 500.000 SR (cca. 134.000USD).

 nu poate ieşi cu vanzarea de acţiuni pentru majorarea de capital.

 poate fi transformată in SA cu aprobarea Ministerului Comerţului.

b) Societăţi pe acţiuni (închise sau publice)

 minim 5 acţionari.

 capital minim: 2.000.000 SR (cca. 540.000USD) sau 10.000.000 SR (cca. 1.100.000

USD) în cazul celor deschise.

c) Filiale ale companiilor străine (temporare sau permanente)

 filialele temporare sunt permise numai pentru derularea unor proiecte.

 capital minim 500.000 SR (cca. 134.000 USD), nefiind necesar un capital minim
pentru filialele temporare.

d) Oficii de reprezentare sau Oficii tehnice si ştiinţifice

 au ca obiect derularea de cercetării de piaţă, tehnici şi proceduri de vănzare pentru
distribuitorii şi agenţii de vănzari ai produselor companiei respective.
* nu se pot implica în activităţi generatoare de venituri directe.

Art.2
Fără a prejudicia companiile recunoscute de legea islamică “Sharia”, orice companie care nu
are formele legale descrise la articolul nr.2 ale “Legii companiilor” este nulă şi neavenită.

Art.3
Contribuţiile partenerilor pot consta într-o anumita suma de bani (contributie în cash) sau în
active (contribuţie în natură). De asemenea, poate consta în servicii cu excepţia cazului cănd
prevederile cuprinse în “Reglementările companiilor” nu stipulează altfel, dar nu se pot
prezenta sub forma reputaţiei sau influenţei unui partener.

Art.4

10
Fiecare partener va fi considerat ca debitorul companiei pentru contribuţia pe care a promis că
o va prezenta. Dacă, în caz contrar, nu-si respectă angajamentul la data stabilită, el va
răspunde pentru orice prejudiciu ce decurge din această intarziere.

Art.5
În cazul unei societăţi mixte, va trebui înregistrat un memorandum de asociere al companiei
sau orice amendament ce va fi înregistrat în prezenţa unui notar, în caz contrar, acest
memorandum sau amendament nu este valabil faţă de un terţ.

Art.6
Cu excepţia societăţilor mixte, orice companie înfiinţată în condiţiile de mai sus va avea
sediul central în Regat.
Recentele modificări intervenite în legislaţia saudită elimină necesitatea unui sponsor saudit
pentru firma straina, iar cetăţenii străini pot deţine un capital de pănă la 100% în cadrul unei
companii în Arabia Saudită.
Saudi Arabia General Investment Authority (SAGIA), este autoritatea care reglementează
investiţiile straine, precum şi cele legate de procedurile de licenţiere a investitorilor străini.

Sistemul de taxe
Arabia Saudită are un sistem foarte liberal de taxare: nu există decăt o serie de taxe care se
plătesc de către un individ sau o companie şi aceastea la un nivel foarte scăzut. Astfel:
1. zakat - este o taxa anuală plătită de companii sau indivizi în conformitate cu legea
islamică stabilită prin Decretul Regal nr. 17/2/28/8634 din 1950. Rata zakat-ului este de 2.5%
din suma totală a activelor.

2. Taxa pe venitul personal – nu se percepe pentru angajaţii individuali, indiferent dacă

sunt rezidenţi sau nerezidenţi. Nerezidenţii care sunt angajaţi pe cont propriu precum doctorii,
avocaţii etc plătesc taxa pe veniturile lor anuale la următoarele rate:

Primii 6000 SR Fără taxă

De la 6000 la 10000 SR 5
De la 10000 la 20000 SR 10
De la 20000 la 30000 SR 20
Peste 30000 SR 30

3. Taxa pe venitul din afaceri – o companie, prin prevederile impozabile, înseamnă o

companie sau un parteneriat avănd ca scop un căştig financiar şi prin venit impozabil al
companiei se inteleg:

 Profiturile companiei străine.

11
  Cota partenerului non-saudit în profitul net al companiei de tip parteneriat.

Toate cheltuielile şi costurile legate de afacere, inclusiv amortizările şi pierderile, sunt

deductibile la calculul profitului net. Orice metodă de calcul a amortizării poate fi utilizată de
companie, dar trebuie sa fie aplicată în fiecare an. Capitalurile căştigate sunt incluse în
profiturile companiei. Următoarele rate sunt în prezent în vigoare:

Primii 100000 SR 25
De la 100001 la 500000 SR 35
De la 500001 la 1000000 SR 40
Peste 1000000 45

Taxele pe venit sunt impuse diferit pentru companiile ce lucrează în sectorul producţiei de
petrol şi hidrocarburilor în Regat.
Tuturor companiilor li se cere să înainteze o declaraţie financiară şi să plăteasca taxa nu mai
tărziu de a 15-a zi a celei de a treia luni din anul fiscal saudit următor care începe la 31
decembrie.
Companiile înfiinţate prin reglementările investiţiilor de capital străine cu participare saudită
(nu mai putin de 25%) sunt scutite pănă la 10 ani de la plata taxelor pe venit.

Actul privitor la noua taxă asupra veniturilor pentru companiile şi individualităţile din CCG

În sesiunea din 12/1/2004, Cabinetul a adoptat o nouă lege privitoare la taxarea veniturilor
pentru companiile şi individualităţile non-saudite şi din CCG care derulează operaţiuni
economice în Regat.

Principalele reglementări referitoare la aceasta lege sunt după cum urmează:

In primul rand, obiectul îl constituie companiile şi persoane individuale:
 Cota partenerului non-saudit dintr-o asociere de capital cu majoritate saudită.

 Cetăţeanul non-saudit care rulează afacerile în Regat.

 Non-rezidentul care rulează afaceri în Regat printr-o facilitate permanentă.

 Non-rezidentul care obţine venituri printr-o sursă din Regat.

 persoana care rulează afaceri în domeniul gazului natural.

 persoana care rulează afaceri în domeniul petrolier şi al altor industrii din domeniul
hidrocarburilor.

12
În al doilea rand, activitatea vizată de această lege se referă la toate formele de comerţ,
activităţi vocaţionale sau manufacturate, sau orice activităţi similare care au ca scop obţinerea
unui profit, incluzănd proprietati mobiliare sau imobiliare.

In al treilea rand: Legea fixează rata de taxare astfel:

- 20% per unitate pentru:
 asociere de capital cu majoritate saudită.

 persoana non-rezidenta care rulează afaceri.

 persoana non-rezidenta care rulează afaceri în Regat printr-o intreprindere

permanentă.

 30% per unitate pentru aceia care sunt desemnaţi să investească în domeniul
gazelor naturale.

 85% per unitate pentru aceia care sunt desemnaţi să investească în domeniul
petrolier şi al materialelor hidro-carbonice.

In al patrulea rănd, legea va deveni afectivă după 90 zile de la data publicării sale în revista
oficială şi va înlocui vechea lege a taxelor care a fost emisă prin Decretul Regal nr. 3321 din
1951 şi amendamentele corespunzătoare.

Relaţiile între un contractor străin şi agentul său saudit

Relaţiile intre un contractor străin şi agentul său saudit au fost reglementate prin Decretul
Regal nr. M/2 din ianuarie 1978. Aceste reguli se aplică agentului saudit, contractorului străin
care încheie un contract cu guvernul saudit şi de asemenea tuturor contractelor şi acordurilor
la care un contractor străin şi guvernul saudit sunt semnatari.
Principalele caracteristici ale reglementarilor sunt următoarele:
 un contractor străin care nu are un partener saudit, trebuie sa aibă un agent saudit.

 agentul trebuie să fie un cetăţean saudit rezident în Arabia Saudită şi să fie

înregistrat la Registrul Comercial al Ministerului Comerţului prin care este
autorizat ca agent.

 relaţiile dintre un agent saudit şi un contractor extern trebuie să fie guvernate de

un acord în care să fie definite obligaţiile ambelor părti.

 un contractor străin trebuie să plăteasca o sumă de bani agentului saudit în

schimbul serviciilor prestate de acesta pentru contractor. Aceasta sumă este
determinată de un acord încheiat între părti şi nu depaseste 5% din valoarea
contractului executat de contractorul extern.

13
  un contractor extern care realizează diferite tipuri de activitate poate avea mai
mulţi agenţi saudiţi căte unul pentru fiecare tip de lucrare.

Taxe vamale

Odata cu lansarea Uniunii Vamale la nivelul statelor membre ale Consiliului de Cooperare al
Golfului (CCG), la 1 ianuarie 2003 există următoarele reglementări:
 taxa vamală la import este stabilită la un nivel de 5% aplicabilă la valoarea CIF.

 libera circulaţie a bunurile în interiorul statelor membre CCG (fără taxe vamale).

 scutirea de taxe pentru importul de armament.

Excepţie de la taxa vamală de 5% fac produsele alimentare, legumele proaspete, fructele şi

animalele vii, care beneficiază de scutire vamală şi ţigările la care taxele vamale se ridică la
100%. Nu există restricţii locale la import, referitoare la cantitatea, cotele sau existenţa unor
licenţe pentru produsele de import. Produsele trebuie însă, să se alinieze standardelor CCG.

Pentru a beneficia de origine CCG, valoarea adăugată în procesul de producţie aferent,

desfăşurat pe teritoriul statului arab respectiv, trebuie sa reprezinte minim 40% din preţul CIF
şi cel puţin din 51% din capitalul firmei să fie deţinut de un cetăţean cu naţionalitate CCG.

Taxele vamale se achită în moneda locală. Nu se percepe taxa pe valoarea adăugată.

Importurile temporare se fac numai în baza unei garanţii care se eliberează importatorului
după realizarea re-exportului.

Urmatoarele domenii de creştere din economia Arabiei Saudite sunt în atenţia investitorilor
prin efectele pe care le au:
1. in industrie: majoritatea activitatilor din Regat sunt desfăşurate de sectorul privat
energetic saudit. Structura sectorului industrial este compus din trei sub-sectoare: petrochimic,
rafinare a petrolului şi alte capacităţi de producţie. Principalele obiective ale industrializării
Regatului sunt:

 reducerea dependentei tarii de exportul de titei ca principala sursa de venituri.

 creşterea ponderii sectorului privat saudit în economie.

 crearea de noi locuri de muncă.

 stabilirea unei baze tehnologice şi industriale avansate.

14
Industriile orientate spre export precum sectorul petrochimic, de papetărie, plastic etc. se
aşteaptă să evolueze pozitiv în perioada celui de al saselea cincinal. În urmatorii ani, în
industria petrochimică este estimata o crestere medie anuală de 8% şi astfel investitorii sunt
impulsionaţi sa se alature sectorului privat saudit să investeasca în industrii noi care utilizează
tehnologii moderne şi să-si extinda aria de investitie şi spre produse care să substituie
importurile.

2. în sectorul de exploatare minieră: guvernul saudit si-a propus ca prioritate diversificarea

economică şi utilizarea bogăţiei minerale a ţării în mod extensiv. Industria minieră, la
iniţiativa Ministerului Petrolului şi resurselor Minerale, va dezvolta noi mine în scopul
producerii de fosfor, fier, bauxita şi alte metale pretioase şi nepretioase. Investitorilor străini li
se oferă scutiri de taxe, concesiuni de extractie pe termen lung şi alte stimulente pentru a
investi sau infiinta societăti mixte în acest sector industrial.

3. În sectorul transporturilor, telecomunicaţiilor şi tehnologia informaţiilor.

Suplimentar modernizarii retelei rutiere şi aeroporturilor din Regat în perioada 1995-1999,
guvernul planifica sa faca legatura intre Dammam şi Jubail printr-o noua retea de cale ferata,
sa imbunătaţeascî şi să modernizeze flota Saudi Arabian Airlines (guvernul a cumparat deja
aeronave comerciale în valoare de peste 6 miliarde USD de la firmele Boeing şi McDonnel
Douglas), iar prin Ministerul Postelor, telefoanelor şi telegrafului a fost acordat un contract
firmei americane AT&T în valoare de 4 miliarde USD pentru actualizarea şi extinderea reţelei
de telefonie a Regatului.

4. În sectorul electric: consumul de gaz, apa şi electricitate pe cap de locuitor este unul din
cel mai ridicat din lume. Numai în ultimele două decenii rata de consum a energiei electrice a
crescut cu mai mult de 20% anual.

5. Alte domenii de activitate unde s-au inregistrat cresteri sunt: sectorul bancar şi de
asigurări, leasing, turism şi produse de consum precum produse alimentare, băuturi, confecţii,
cosmetice etc.

Arabia Saudită urmareste o politica comercială liberală fără restricţii cantitative şi de preţ
pentru importatori. Totusi, există un număr de reglementări şi proceduri ce guvernează
afacerile şi schimburile comerciale şi care odată cunoscute pot fi de mare folos oamenilor de
afaceri care doresc să incheie contracte în Arabia Saudită.
În ceea ce priveşte originile politice ale dezbaterii dimensiunea economică a securităţii,
se invocă impactul petrolului, care a început, într-un fel, cu embargoul Organizaţiei Ţărilor
Exportatoare de Petrol (OTEP) din octombrie 1970, trecerea de la economia de tip industrial
la cea de tip post-industrial, cu toate elementele care decurg de aici, începând cu securitatea
resurselor materiale şi infrastructurilor critice şi continuând cu securitatea reţelelor, a
informaţiei şi sistemelor informaţionale.
Referitor la miza petrolului şi criza modelelor macroeconomice, după cum se ştie,
Arabia Saudită, Iranul, Irakul şi Kuweitul au hotărât, la 9 septembrie 1960, să înfiinţeze
OPEP*, al cărei obiectiv oficial era să scoată piaţa petrolului în afara fluctuaţiilor aleatorii, cu
*
Ţările membre ale OPEP sunt următoarele: Arabia Saudită, Irak, Iran, Kuweit, Venezuela
(membrii fondatori), Qatar (1961), Indonezia (1962), Libia (1962), Emiratele Arabe Unite
(1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Équador (1973) şi Gabon (1975) . Equadorul s-a
retras în 1992 şi Gabonul în 1996.

15
scopul de a asigura o anumită stabilitate acestei pieţe. În realitate, piaţa petrolului, începând
cu acordurile de la Achnarry din 1928, devenise stabilă. Obiectivul real al OPEP era acela de a
controla producţia de petrol şi a impune nu preţurile pieţei, ci dezideratele ţărilor membre.
Începând cu anii 1950, ţările producătoare au obţinut principiul partajului 50% al
resurselor fondat nu pe preţul extracţiei, ci pe un preţ fictiv, posted price. Astfel, din 1950 şi
până în 1955 veniturile ţărilor producătoare au crescut de patru ori.
Apariţia OPEP este opera lui Abdullah ibn Hammoud al-Tariqi, director general în
domeniul afacerilor petroliere ale Arabiei Saudite, un antioccidental feroce. El dorea să
controleze nu numai preţul pieţei, ci şi cantităţile vândute. S-a creat astfel o atitudine
combativă împotriva companiilor petroliere străine bănuite că ar acţiona la ordinele unor
guverne occidentale.
Între 1963 şi 1968, veniturile ţărilor producătoare s-au dublat, iar aceste companii
occidentale cu greu au reuşit să-şi îndeplinească misiunea lor. Radicalizarea OPEP s-a produs
sub conducerea lui Zaki Yamani, care l-a înlocuit pe Tariqi.
În anul 1967, a izbucnit războiul de şase zile. OPEP a decretat un embargo împotriva
statelor care susţineau Israelul, pe care tot statele OPEP l-au violat.
În ianuarie 1968, Arabia Saudită, Libia şi Kuweitul au creat Organizaţia Ţărilor Arabe
Exportatoare de Petrol (OPAEP).
În iunie 1968, Arabia Saudită a adoptat teoria circumstanţelor schimbătoare, potrivit
căreia statele membre OPEP îşi rezervau dreptul, în pofida contractelor încheiate anterior, de a
modifica preţul petrolului brut, de a achiziţiona participaţii în companiile străine, de a
schimba modul de operare, de a-şi schimba valoarea impozitelor etc. Ţările OPEP au folosit şi
alte metode pentru a determina replierea companiilor străine: embargo, expropriere,
naţionalizare, boicot.
Statele occidentale n-au susţinut aceste companii, nevoite astfel să suporte această
politică extrem de dură condusă îndeosebi de Arabia Saudită şi Iran, considerate, la vremea
aceea, state amice.
Triburile din peninsula arabică au considerat totdeauna că raidul reprezintă o activitate
nobilă care marchează superioritatea războinicilor faţă de agricultorii sedentari. Tradiţia
beduină era aceea că triburile mai slabe trebuie să plătească un tribut triburilor mai puternice.
În anul 1973, după aproape 30 de ani, economia mondială, începea să fie în expansiune.
Creşterea economică era susţinută şi de consumul de petrol, al cărui preţ rămânea moderat.
Piaţa se menţinea extinsă, cu un uşor deficit, dar nimic nu era îngrijorător.
Începând cu 1973, sistemul monetar internaţional devine din ce în ce mai instabil, iar
Arabia Saudită şi Kuweitul speculează împotriva dolarului. În februarie, valoarea dolarului
scăzuse cu 11,11, ceea ce a provocat mânia OPEP care a denunţat diminuarea propriilor
venituri, deşi doi dintre principalii săi membrii au contribuit la această scădere.
Orice reacţie din partea ţărilor consumatoare ar fi putut să fie interpretată ca un act de
război de către ţările producătoare şi OPEP ameninţa să le „distrugă acestora industriile şi
civilizaţia”. Afirmaţia aparţine lui Yamani, ministrul petrolului din Arabia Saudită. În iulie,
OPEP ameninţă cu o creştere drastică a preţului petrolului. Regele Faycal al Arabiei Saudite
încearcă să convingă americanii de necesitatea ridicării protecţiei lor asupra Israelului,
întrucât Egiptul nu va porni un război împotriva Tel Aviv-ului.
La 6 octombrie 1973, Egiptul atacă însă Israelul, în aceeaşi zi în care Irakul
naţionalizează companiile petroliere şi ţările din Golf dublează preţul petrolului brut. La 17
octombrie, Arabia Saudită ameninţă Statele Unite cu un embargo dacă vor continua să susţină
Israelul. În aceeaşi zi, OPEP anunţă o reducere a producţiei cu 5 % pe lună câtă vreme forţele
israeliene nu vor fi evacuate din teritoriile anexate în 1967 şi nu se vor restaura drepturile
palestinienilor.

16
 La 18 octombrie 1973, Nixon cere Congresului un ajutor extraordinar pentru Israel, iar
la 20 octombrie, regele Faycal proclamă Jihadul contra inamicului sionist. La 21 noiembrie,
Statele Unite ameninţă OPEP cu retorsiunea. La 22 decembrie, OPEP decide să aducă preţul
petrolului la 11,65 $ barilul. Această măsură loveşte deopotrivă atât ţările dezvoltate, cât şi pe
cele în curs de dezvoltare. OPEP, care se războia cu imperialismul occidental, se dovedeşte a
fi un raid destinat să preia esenţialul bogăţiilor mondiale.
Embargo-ul care a lovit Statele Unite a fost ridicat în anul 1974, dar OPEP câştigase
bătălia. Arabia Saudită s-a impus ca o ţară-forte a Organizaţiei, păstrându-şi totuşi un credit
faţă de occidentali, prin atitudinea sa moderatoare.
În câteva săptămâni, aproximativ de 10 – 15 % dintre lichidităţile mondiale au fost
dirijate spre ţările membre OPEP, creând totuşi condiţii pentru o criză economică profundă,
datorită inflaţiei, stagnării dezvoltării economice, creşterii şomajului şi măririi gradului de
insecuritate economică.
Începând cu 1979, preţul petrolului brut a devenit 18 dolari barilul, iar costurile de
producţie erau, în Arabia Saudită, 0,15 dolari barilul, aducând un beneficiu de 12.000 %.
Această mană financiară a fost utilizată de regat cu abilitate pentru asigurarea financiară a
principalelor reţele islamiste mondiale şi a reînfloririi wahabismului, o formă puritană şi
arhaică a Islamului.
Şocul din anul 1973 corespunde modului strategic operaţional al beduinilor, raidul,
deservind obiectivele pe termen lung ale jihadului.
Datorită creşterii semnificative a consumului de petrol în China şi în Statele Unite, în
perioada 2004-2005, cererea de petrol a crescut considerabil. Toate ţările exportatoare, mai
puţin Arabia Saudită, care-şi păstrează o marjă de manevră, au maximizat producţia.
Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEP), în toată această perioadă, s-a
dovedit a fi mai cooperantă, dar, paralel, a introdus ideea că va cere preţuri mult mai ridicate,
pentru a compensa deprecierea majoră a dolarului. S-a angajat însă să sporească semnificativ
investiţiile în producţie şi în rafinare, pentru a face faţă cererii ce se apreciază că va creşte
foarte mult în viitoarele decenii, cerând totodată sporirea investiţiilor ţărilor consumatoare.
La 1 ianuarie 2007, preţul petrolului coborâse la 52 dolari barilul, cel mai scăzut din
ultimele 19 luni, respectiv de la finele lui 2006, până la finele lui 2007. La 2 ianuarie 2008,
preţul barilului de petrol brut era de 98,20 dolari1, foarte apropiat de un nou prag, adică de 100
de dolari barilul, iar în luna mai 2008 depăşise deja pragul incredibil de 145 de dolari. Preţul
barilului a fluctuat în continuare ajungând la sfârşitul anului (decembrie 2008) la sub 40 de
dolari.
Războiul din Irak şi cel din Afganistan, situaţia încordată din întregul Orient Mijlociu şi
din Orientul Apropiat, creşterea consumului de hidrocarburi, îndeosebi în China şi în Statele
Unite, care sunt cele mai mari consumatoare de petrol din lume, programul nuclear al
Iranului, cu toată situaţia tensionată şi chiar conflictuală declanşată de acesta, Iranul fiind unul
dintre marii producători de petrol din lume, au adus pe piaţa petrolului şi în întreaga economie
a lumii – economie care se fundamentează esenţialmente pe petrol, pe înalta tehnologie şi pe
tehnologia informaţiei –, fluctuaţii mari, în decursul ultimilor ani fiind spart de multe ori
plafonul preţului barilului.
Cei patru piloni ai economiei mondiale – financiar, energetic, tehnologic şi
informaţional – interacţionează complex şi haotic în configurarea securităţii economice a
lumii, producând numeroase incertitudini, nesiguranţă, instabilitate şi foarte multă
insecuritate.
În aceste condiţii, nimeni nu-şi poate permite să renunţe la puterea militară, chiar dacă o astfel
de putere este din ce în ce mai mult considerată justificată, necesară şi relativ suficientă doar
acolo unde se dispune de putere economică, adică finanţe, tehnologii de vârf, tehnologii ale
1
http://www.oil-price.net/index.php?lang=fr&gclid=CIS1gJ3p15ACFRNTZwodoUzYQQ

17
informaţiei şi capacitate de a conta, şi pe plan militar, în noul tip de confruntare care nu mai
este demult pur militară.

Apărare

Arabia Saudită are un buget de apărare de 56,7 miliarde de dolari, 233.500 soldați activi,
1.095 tancuri și 652 avioane de luptă. Țara cu cea mai mare suprafață din Orientul Mijlociu
are a patra cea mai mare cheltuială militară din lume. Industria de armament a țării a fost
susținută puternic de vânzările din SUA și statele europene. În consecință, Arabia Saudită
dispune de cel mai performant arsenal militar din regiune, după Israel. Forțele sale aeriene au
capacitatea de a alimenta în zbor și dispun de avioane de luptă extrem de avansate. Arabia
Saudită este situată în imediata vecinătate a Irakului și Yemenului, două dintre cele mai
instabile țări din regiune. Însă, cu 36% din populație sub 24 de ani, cu o monarhie în decădere
și cu tensiuni generate de sectele religioase, Arabia Saudită s-ar putea să aibă în vedere
intervenții interne în caz de tulburări sociale. Arabia Saudită are o relație militară apropiată cu
SUA și este cea mai puternică dintre monarhiile Golfului, un grup care include Kuwaitul,
Bahrainul și Emiratele Arabe Unite.

Anexe

Moscheia de la Mecca.

18
Exploataţie de petrol Arabia Saudită.

Riad, capitala statului.

19
Pelerinajul la Mecca.

Bibliografie:
 www.undp.org
 www.dataranking.com
 www.transparency.org
 www.mae.ro
 www.cia.gov
 Enciclopedia Encarta 2006
 www.wikipedia.ro

20