Sunteți pe pagina 1din 24

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE


DEPARTAMENTUL: FINANȚE PUBLICE

REFERAT

Contribuția organelor vamale la formarea veniturilor


bugetare.

Chişinău 2018

CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 3
CAPITOLUL I. RESURSELE FINANCIARE PUBLICE..................................................................... 4
CAPITOLUL II. IMPACTUL TAXELOR VAMALE ......................................................................... 10
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 20
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 21
ANEXE ...................................................................................................................................................... 22

2
INTRODUCERE

Rolul impozitelor da stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social. Rolul cel mai
important al impozitelor este cel financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de
procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. În ultimul
timp s-a accentuat rolul impozitelor pe plan economic, caracterizat prin încercările statului de a
folosi impozitele ca un mijloc de intervenţie în activitatea economică. Pe plan social rolul
impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor statul procedează la redistribuirea
unei părţi importante din PIB între clase şi pături sociale.
Un aspect important al activităţii unui stat este activitatea de export-import, care este şi un
generator de venituri bugetare fiscale. Pornind de la această premisă, principalul obiectiv este
studierea principalelor evoluţii şi tendinţe ale defalcărilor fiscale efectuate prin intermediul
organelor vamale, punându-se accent pe factorii care determină aceste modificări. O atenţie
deosebită este acordată evoluţiei taxelor vamale.

3
CAPITOLUL I. RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

1.Sistemul resurselor financiare publice


Resursele sunt elemente ale bogaţiei unei naţiuni şi provin din produsul intern brut la care
se adaugă importul, fiind formate din resurse materiale, umane, valutare, informaţionale şi
financiare.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare obiectivelor
economice şi sociale într-un interval de timp determinat.
La nivel naţional resursele financiare cuprind ansamblul resurselor financiare ale:
- autorităţilor şi instituţiilor publice;
- intreprinderilor publice şi private;
- organismelor fără scop lucrativ;
- resursele populaţiei.
Volumul resurselor financiare ale unei societăţi depinde de mărimea PIB-ului precum şi de
posibilitatea apelării la resurse financiare externe de natura împrumuturilor sau a ajutoarelor.
Resurse financiare publice includ:
▪ resursele administraţiei de stat centrale şi locale,
▪ resursele asigurărilor sociale de stat
▪ resursele instituţiilor publice cu caracter autonom.
Resursele financiare publice împreună cu resursele financiare private constituie resursele
financiare ale societăţii.
Cererea de resurse financiare publice este determinată de nivelul şi evoluţia cheltuielilor
publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse este influenţată de următorii factori:
a) factorii economici care determină mărimea PIB-ului, deci a veniturilor impozabile.
b) factorii monetari (dobândă, credit, masa monetară) care îşi transmit influenţa prin preţ.
c) factori sociali care presupun redistribuirea resurselor pentru nevoile de educaţie, protecţie şi
asigurări sociale, sănătate, etc.
d) factori demografici care pot influenţa numărul populaţiei active şi deci a contribuabililor.
e) factori politici şi militari (măsuri de politică economică, fiscalitate, contribuţii la asigurările
sociale)
f) factori financiari care sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea cheltuielilor
publice.
Resursele financiare publice pot fi structurate după mai multe criterii:

➢ Din punct de vedere al conţinutului economic avem următoarele categorii:

4
 prelevari cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii).
Acestea reprezintă cea mai mare parte a resurselor financiare publice dar nivelul lor este limitat
şi de multe ori insuficient. Creşterea acestor resurse (resurse fiscale) se bazează pe modificarea
sistemului fiscal fie prin modificarea nivelului cotelor de impunere fie prin introducerea de noi
impozite.
 resursele de trezorerie
Acestea provin din trezoreria statului şi se folosesc pentru acoperirea temporară a deficitului
curent al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru acoperirea golurilor
de casă înregistrate la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale 46 bugetelor fondurilor
speciale. Trezoreria generală a statului este un organism specializat prin care se efectuează
operaţiuni de încasări şi plăţi în contul tuturor categoriilor de bugete precum şi în contul
instituţiilor publice. 3. resursele financiare din împrumuturi publice gestionate tot prin trezoreria
publică. 4. emisiunea bănească fără acoperire.
➢ Din punct de vedere al structurii organizatorice al statelor
În state de tip federal avem următoarele categorii de resurse:
 -resursele bugetului federal
 -resursele bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei
 -resurse ale bugetelor locale.
Resursele specifice statelor de tip unitar sunt:
 -resurse publice ale bugetului central
 -resurse ale bugetelor locale.
➢ Din punct de vedere al bugetului general consolidat
 Resurse financiare ale bugetului de stat în care intră:
- impozitele
- taxele
- venituri nefiscale
- venituri din capital
 Resurse financiare ale asigurărilor sociale de stat care provin din contribuţii pentru asigurări
sociale (CAS)
 Resurse financiare cu destinaţie specială formate din contribuţii care alimentează fondurile
speciale.
 Resurse financiare locale formate din:
- impozite;
- taxe;

5
- venituri nefiscale cu caracter local;
- cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
- cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat;
- transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat.
➢ Din punct de vedere al ritmicităţii încasărilor la buget avem 2 categorii:
 resurse ordinare (curente) la care statul apelează în mod obişnuit şi în care intră veniturile
fiscale, CAS-ul, contribuţiile la fondurile speciale şi veniturile nefiscale.
 resurse extraordinare (incidentale) la care statul recurge în mod excepţional şi anume:
împrumuturile de stat, veniturile din lichidarea participaţiilor de capital în străinătate,
valorificarea peste graniţă a bunurilor statului, emisiunea bănească fără acoperire, ajutoarele
şi donaţiile.
➢ Din punct de vedere al provenienţei
 resurse externe (împrumuturile de stat externe, transferurile externe, ajutoarele
nerambursabile)
 resurse interne toate celelalte resurse.

2. Impozite
Cea mai veche resursă financiară este impozitul. Originile sale aparţin perioadei de
statornicire a organizaţiei statale. Iniţial, s-a recurs la prelevări asupra bunurilor private, iar odată
cu introducerea monedei se practică impozite în bani.
Impozitul reprezintă o contribuţie băneasca obligatorie cu titlu nerambursabil, datorată,
conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau
pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis
stabilit prin lege.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor
fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această
prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din
partea statului. Este obligatoriu a se face prelevarea în sensul că plata acestora către stat este o
sarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită
sursă sau posedă un gen de avere pentru care conform legii datorează impozit.
Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi acesta se exercită de cele mai multe ori prin
intermediul puterii legislative (Parlamentul) şi în unele cazuri prin organele de stat locale.
Titlul nerambursabil al impozitului derivă din faptul că plătitorii impozitului nu pot solicita
statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.
Rolul impozitelor percepute de stat se manifestă pe mai multe planuri şi anume:
6
1. pe plan financiar
2. social
3. economic
Rolul cel mai important se manifestă în plan financiar deoarece impozitele constituie
principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor
publice.În ţările dezvoltate impozitele şi taxele procură între 80%-90% din totalul resurselor
financiare ale statului.În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor şi taxelor în total
resurse financiare variază între 50%-90%.
Rolul economic al impozitelor concretizează intervenţia statului în activitatea economică.În
funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau
de frânare a unei anumite activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a
consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior.
Rolul social al impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul
procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între grupuri sociale şi indivizi, între
persoane fizice şi juridice. Astfel prin intermediul impozitelor şi taxelor statul preia la buget
între 40%-50% din PIB în ţările dezvoltate şi între 30%-40% din PIB în ţările în curs de
dezvoltare.
Principalele trăsături ale impozitelor sunt:
Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune, că instituirea de impozite se face în baza
autorizării conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decât
dacă există legea respectivă la impozit.
Obligativitatea impozitelor. Aceasta înseamnă, că plata nu este benevolă, ci are caracter
obligatoriu pentru toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor
supuse impozitării conform legilor în vigoare.
Nerestituirea impozitelor. Prevede, că prelevările de impozite la fondurile publice de
resurse financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil. Adică, transferurile de impozite
făcute în aceste fonduri sunt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor
membrilor societăţii şi nu unor interese individuale sau de grup.
Nonechivalenţa impozitelor. Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia
contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă
parte, ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb
în viitor.
3.Funcţiile și clasificarea impozitelor
Prin politica fiscală practicată, statul are dreptul de a prelua o parte din veniturile realizate
de subiectele de drept sau de a percepe o parte din costul serviciilor prestate în folosul

7
solicitanţilor. Impozitele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principiu, trei
funcţii:
a) Contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii (fiscală) este o
obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau juridice care obţin venituri impozabile sau taxabile.
Aceste fonduri sunt utilizate de stat pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter
general, folosind întregii colectivităţi ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea
rezervelor de stat, alte acţiuni şi obiective cu caracter economic şi social.
b) Redistribuirea unor venituri primare sau derivate (socială) este operaţiunea de preluare a
unor resurse în vederea repartizării lor pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în folosul
altora decât posesorii iniţiali ai resurselor.
Redistribuirea aplică principiul depersonalizării resurselor, înfâptuindu-se pe mai multe
planuri pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor generale ale societăţii. Datorită faptului că
redistribuirea exagerată şi nerealistă are consecinţe grave asupra cointeresării şi
responsabilităţii, practicarea acestuia prin metode administrative şi gratuite justificată va fi
înlocuită cu redistribuirea prin metode economice sau restituibile. În cazurile când redistribuirea
se realizează pe baza principiului mutualităţii, aceasta este nu numai inerentă dar şi echitabilă.
c) Reglarea unor fenomene economice sau sociale (economică) acţionează în mod diferit în
cazul unităţilor economice sau a persoanelor fizice. La unităţile economice, prin impozite şi
taxe se influenţează preţurile mărfurilor şi tarifelor executărilor de lucrări şi servicii publice,
rentabilitatea, eficienţa economico-financiară, etc. La persoanele fizice, prin impozite şi taxe
se stimulează utilizarea cât mai productivă a terenurilor agricole şi ale altor bunuri, pe care le
au în patrimoniul personal, se limitează realizarea de venituri exagerate, etc.

În practica fiscală internaţională intâlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca


formă şi continuţ. De aceea, pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite în
plan economic, financiar, social şi politic este necesară gruparea acestora pe baza urmatoarelor
criterii:
- trăsăturile de formă ale impozitelor;
- obiectul asupra cărora se aşează;
- trăsaturile de fond;
- scopul urmarit de stat prin instituirea lor;
- frecvenţa perceperii lor;
- instituţia care le administrează etc.
În funcţie de scopul urmărit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupează:

8
- Impozite financiare, instituite de stat in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.).
- Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitării unei activităţi anume sau în vederea
realizării unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate
asupra consumului de alcool şi tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping in scopul
limitarii importului anumitor mărfuri ce au pret de dumping.
După frecvenţa cu care se realizează (respectiv, se percep la buget), distingem:
- Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula, anual), fiind inscrise
în cadrul fiecarui buget public.
- Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie în situaţii excepţionale (cum ar fi, de
pildă, în situaţii de criză şi război) şi se percep o singură dată, motiv pentru care ele nu sunt
inscrise în bugetul public.
După instituţia care le administrează, impozitele se grupează în funcţie de tipul statelor
în care se instituie şi percep, astfel:
În statele de tip federal distingem :
- impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judetelor, ale municipiilor, oraşelor şi
comunelor.
În statele de tip unitar distingem:
- impozite ale administratiei centrale de stat;
impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
După forma plăţii impozitele sunt:
- impozite în bani;
- impozite în natură;
Avându-se în vedere obiectul asupra cărora se aşează, impozitele se clasifică în:
- impozite pe venit;
impozite pe avere;
impozite pe consum (sau pe cheltuieli).
În functie de trasaturile de fond impozitele se grupează în două categorii:
- impozite directe;
- impozite indirecte.
Impozite directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/şi juridice, în
funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere şi se percep direct
de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regula, ţn cazul acestor
impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaş persoană.
Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe, în practica mondială, se
grupeaza în:
1) impozite reale (obiective, pe produs), care:

9
- se stabilesc în legatură cu deţinerea unor obiecte materiale, făcându-se abstracţie de situaţia
personală a subiectului impozitului;
- au cunoscut o largă aplicabilitate în secolul XIX, dar ele se practică şi în prezent în cazul
clădirilor, terenurilor ocupate de clădiri, exploatărilor agricole;
- în această categorie se includ: impozitul funciar; impozitul pe clădiri; impozitul pe activităţi
industriale, comerciale şi profesii libere; impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.
2) impozite personale (subiective), care se aşează asupra veniturilor sau averii avându-se în
vedere şi situaţia personală a subiectului impozitului. În această categorie se includ:
- impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
- impozitele pe veniturile persoanelor juridice;
- impozitele pe averea propriu-zisă;
- impozitele pe circulatia averii;
- impozitele pe sporul de avere etc.

Impozite indirecte se percep cu ocazia vânzarii unor bunuri şi al prestării unor servicii,
fiind vărsate la bugetul public de către producatori, comercianţi sau prestători de servicii şi
suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor impozabile. În cazul acestor impozite,
prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât
suportatorului acestora. În funcţie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează
în:
- taxe de consumatie;
- monopoluri fiscale;
- taxe vamale;
- taxe de timbru şi de înregistrare.

CAPITOLUL II. IMPACTUL TAXELOR VAMALE

1.Noțiunea de taxă vamală


Taxă vamală este plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea sau la
scoaterea mărfurilor de pe teritoriului vamal al Republicii Moldova. Teritoriul vamal este
teritoriul asupra căruia Republica Moldova are dreptul exclusiv de jurisdicţie în domeniul
activităţii vamale.

10
Scopul aplicării taxelor vamale este:
- optimizarea structurii importului de mărfuri;
- echilibrarea importului şi exportului de mărfuri;
- protecţia producătorilor de mărfuri autohtoni;
- crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea Republicii Moldova în economia mondiala.
Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal. Tarif vamal reprezintă catalogul care
cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe teritoriul vamal sau scoase de pe teritoriul
vamal, precum şi cotele taxei vamale aplicate acestor mărfuri. Nomenclatorul de mărfuri este
lista care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de
clasificare aplicate în practica internaţională.
Obiect al impunerii cu taxe vamale sunt mărfurile importate, exportate sau care sunt în
tranzit pe teritoriul Republicii Moldova.
Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele fizice şi juridice care deţin obiectul
impozabil. Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către
Parlament. Ele se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale, la care
Republica Moldova este parte. Cotele taxei vamale sunt unice şi nu pot fi modificate, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare sau de acordurile internaţionale, la care
Republica Moldova este parte.
În Republica Moldova, în funcţie de cotele taxelor vamale, se aplică următoarele tipuri de
taxe:
▪ Taxa ad valorem se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii.
▪ Taxa specifică se calculează în cote fixe pe unitate de marfă.
▪ Taxa combinată aplică concomitent cotele fixe şi cotele procentuale.
În dependenţă de marfa la care se aplică, există taxe vamale excepţionale, care se divizează
în:
▪ Taxa specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine autohtonă de
introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care
cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;
▪ Taxa antidumping, se percepe în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri
mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de
mărfuri identice sau similare ori apar predici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice sau similare;
▪ Taxa compensatorie, se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt

11
lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni
de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice sau similare
Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la
tariful vamal. Pentru serviciile acordate de lucrătorii vamali (oformarea documentelor, păstrarea
mărfurilor în depozitele vamale, etc.) se percep taxe pentru efectuarea procedurilor vamale.
Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera
activităţii vamale.
Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în conformitate cu
legislaţia.
Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia
abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.
Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de stat şi se
utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale. (vezi anexa1).
2.Metodele de determinare a valorii mărfii în vamă
Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele
metode:
- în baza valorii tranzacţiei cu marfă respectivă;
- în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
- în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
- în baza costului unitar al mărfii;
- în baza valorii calculate a mărfii;
- prin metoda de rezerve.
Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în
baza valorii tranzacţiei cu marfă respectivă. Dacă această metodă nu poate fi aplicată, se
folosesc alte metode.
✓ Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei
cu marfă respectivă.
La determinarea valorii mărfii în vamă prin metoda dată, în valoarea tranzacţiei se include
următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:
cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul
vamal (cheltuielile aferente asigurării, costul transportului, costul încărcării, descărcării şi
transportului mărfii);
cheltuielile suportate de cumpărător (costul containerelor şi/sau altui ambalaj de folosinţă
repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sunt considerate un tot

12
întreg cu marfă, costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi a lucrărilor de
ambalare);
partea din costul mărfurilor şi serviciilor (materia primă, materialele, detaliile şi alte piese de
completare, ce constituie parte componentă a mărfii, materialele cheltuite la fabricarea mărfii,
lucrările de proiectare, experimentale de construcţie, de amenajare estetică, designului şi
desenelor tehnice executate în afara teritoriului RM în procesul operaţiilor de fabricare a
mărfurilor), care direct sau indirect au fost oferite cumpărătorului gratis sau la preţ redus în
legătură cu producerea ori vânzarea pentru export a mărfii evaluate;
plăţile pentru licenţe şi alte plăţi pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect
pentru utilizarea obiectelor proprietăţii intelectuale, drept executare a condiţiei de vânzare a
mărfii evaluate.
Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:
 există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia
restricţiilor:
- stabilite de legislaţie
- în privinţa regiunii geografice în care marfa nu poate fi vîndută
- care nu influenţează esenţial preţul mărfii
 vânzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu
poate fi luată în consideraţie;
 informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu
este confirmată prin acte;

✓ Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă


identică.
La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră
identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:
caracteristicile fizice, calitatea mărfii şi reputaţia pe piaţă, ţara de origine şi producătorul.
Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în
categoria celor neidentice, dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor de mai
sus.
✓ Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă
similară.
La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră
similare mărfurile care, deşi nu sunt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din

13
componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa
evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.
La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:
calitatea, existenţa mărfii comerciale, reputaţia pe piaţă, ţara de origine şi producătorul.
✓ Metoda determinării valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar.
Valoarea în vamă a mărfii se determină în baza costului unitar în cazul în care marfa evaluată
ori marfa identică sau similară cu ea se va vinde pe teritoriul Republicii Moldova fără
modificarea stării ei iniţiale.
La determinarea valorii în vamă prin această metodă, drept bază se ia preţul la o unitate a acestei
mărfi la momentul importării, la care ea se vinde în cele mai mari partide persoanei ce nu este
în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul.
Din preţul unităţii de marfă se scad:
 cheltuielile de comision, majorările ordinare pe beneficiu, cheltuielile generale suportate în
legătură cu importarea şi vânzarea pe teritoriul republicii a mărfurilor de aceeaşi clasă sau tip;
 cheltuielile ordinare, suportate în legătură cu asigurarea, transportul, încărcarea, descărcarea
şi transportarea mărfii pe teritoriul Republicii Moldova.
✓ Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate
La determinarea valorii în vamă prin această metodă, drept bază se ia valoarea unei unităţi de
marfă dată, calculată prin adunarea:
 valorii materialelor folosite la fabricarea mărfii şi cheltuielilor generale suportate de
producătorul ei;
 cheltuielilor generale suportate în legătură cu vânzarea pe teritoriul republicii a mărfurilor
importate de aceeaşi clasă sau tip, inclusiv a cheltuielilor pentru asigurare, transport, încărcare
vamală, altor cheltuieli
 beneficiilor obţinute de exportator în urma livrării mărfurilor de aceeaşi clasă şi tip în
Republica Moldova
✓ Metoda de rezervă
În cazul când valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea
consecutivă a metodelor specificate sau autoritatea vamală consideră ca temei că aceste metode
nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, în
conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
În cazul aplicării metodei date, autoritatea vamală pune la dispoziţia declarantului informaţia
despre preţurile la mărfurile importate.
La determinarea în vamă a valorii mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate:
- preţul de vânzare al mărfii pe piaţa internă a republicii;
14
- preţul mărfii pe piaţa internă a ţării exportatoare;
- preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv ;
- sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două
posibile;
- costul de producţie al mărfii, alt decât valoarea calculată a mărfurilor identice sau similar;
- valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decât ţara importatoare.

3.Regimurile vamale
În Republica Moldova sunt stabilite următoarele regimuri vamale:
a. importul h. admitere temporară
b. reimportul i. zona liberă
c. tranzitul j. perfecţionarea pasivă
d. depozitul vamal k. exportul
e. magazinul dutyfree l. reexportul
f. perfecţionarea activă m. nimicirea
g. transformarea sub supraveghere vamală n. renunţarea în folosul statului
Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc
statutul de mărfuri puse în circulaţie numai după ce sunt plătite dr. de import şi dacă sunt
vămuite.
Reimportul este regimul vamal în care, mărfurile autohtone scoase de pe teritoriul vamal
în conformitate cu regimul vamal de export se reîntorc pe acest teritoriu pentru a fi plasate sub
regimul de reimport, mărfurile trebuie să întrunească următoarele condiţii:
✓ Să fie anterior exportate
✓ La momentul exportului să fi fost mărfuri autohtone
✓ Să fie în starea în care au fost la momentul exportului, cu excepţia uzurilor normale şi a
pierderilor naturale aferente transpotului şi păstrării în condiţii bune
Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sunt transportate sub supraveghere vamală
de la un organ vamal la un alt organ vamal fără perceperea taxelor de import şi export. Pe
teritoriul Republicii Moldova tranzitul se efectuează pe orice cale şi în orice direcţie.
Timpul tranzitului pe teritoriul vamal se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 72
ore din momentul trecerii frontierii vamale.
Tranzitul de mărfuri pe cale ferată în cazul formării garniturii de tren în unele staţii ale căii
ferate nu poate depăşi 168 ore din momentul trecerii frontierii de stat.

15
Depozitul vamal este regimul vamal care constă în depozitul mărfurilor sub supraveghere
vamală fără perceperea taxelor de import sau export, cu excepţia taxei pentru procedurile
vamale.
Sub regim de depozit vamal pot fi plasate orice tip de mărfuri. Mărfurile care prezintă pericol,
cele succeptibile de a altera alte mărfuri sau care necesită instalaţii speciale sunt depozitate în
încăperi special amenajate.
Mărfurile plasate sub regim de depozit vamal pot fi supuse unor operaţiuni, şi anume:
✓ De asigurare a integrităţii lor;
✓ De pregătire, cu acordul organului vamal, spre vânzare şi transportare (ambalarea,
marcarea acestora).
Operaţiile efectuate cu mărfurile plasate în regim de depozit vamal nu pot modifica parametrii
lor tehnici de calitate şi cantitate. Depozitele vamale se înfiinţează cu autorizaţia
Departamentului Vamal. Termenul de valabilitate al autorizaţiei este de 3 ani.
Magazinul duty free este un regim vamal care constă în comercializarea mărfurilor sub
supraveghere vamală în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturi internaţionale şi la
bordurile navelor aeriene.
În magazinele duty free mărfurile se vând numai persoanelor care pleacă în străinătate şi au fost
supuse controlului vamal, controlul actelor de identitate şi a biletelor de călătorie. Mărfurile din
aceste magazine se comercializează contra valută străină.
Perfecţionarea activă este un regim vamal în care mărfurile străine sunt supuse unor
operaţii de transformare sau prelucrare pe teritoriul vamal cu restituirea drepturilor de import
încasate, cu excepţia taxei pentru procedurile vamale dacă produsele rezultate sunt scoase de pe
teritoriul vamal în conformitate cu regimul vamal de export.
În regimul de perfecţionare activă se pot face următoarele operaţiuni:
✓ Fabricarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;
✓ Prelucrarea şi transformarea mărfurilor;
✓ Remontare în forma iniţială;
✓ Utilizarea unor mărfuri, care permit sau facilitează obţinerea de produse, chiar dacă aceste
mărfuri dispar total sau parţial în procesul de perfecţionare.

4.Impactul taxelor vamale in Republica Moldova


Sistemul fiscal al Republicii Moldova presupune existenţa şi a anumitor facilităţi fiscale
privind taxa vamală. Prin facilităţi fiscale/tarifare se subînţelege facilităţile acordate de către
ţară, în condiţii de reciprocitate sau unilateral, şi anume: cote tarifare la import, reducere de taxe
vamale, scutire sau restituire a taxei plătite anterior.

16
Încasările vamale reprezintă principalele mijloace financiare alocate la bugetul de stat.
Analizând Tabelul 1 ce ilustrează taxele vamale percepute între anii 1998 şi 2016, menţionăm
că datele statistice atestă că drepturile de import/export transferate în bugetul de stat pe parcursul
ultimilor ani au crescut esenţial. Această majorare este determinată de contribuţia tuturor
plăţilor vamale, inclusiv de cea a taxelor vamale care, comparativ cu anii precedenţi, au
înregistrat ritmuri de creştere mai mari.

Tabelul 1
Taxele vamale încasate de către organele vamale ale Republicii Moldova în perioada 1998-2016

INFORMAȚIA PRIVIND PERCEPEREA DREPTURILOR


DE IMPORT-EXPORT PENTRU ANII 1998-2016 (mii lei)
Taxa
Taxe
An Taxe pentru Alte
specia Accize TVA Total
ul vamale proceduri plăți
le
vamale
199
8 63 195 28 037 22 222 837 368 925 4 088 687 031
199
9 68 451 32 373 95 538 289 635 593 267 5 345 1 084 610
200
0 88 161 49 722 47 111 408 598 982 621 2 077 1 578 289
200 1 197
1 124 319 61 293 -650 481 797 442 2 275 1 866 476

17
200 1 665
2 197 364 72 694 551 748 788 2 841 2 490 435
200 2 376
3 291 954 98 896 6 693 745 933 547 10 008 3 530 031
200 2 997
4 310 317 105 415 613 745 242 842 1 991 4 161 421
200 4 074
5 425 480 145 052 15 347 985 996 232 1 404 5 647 511
200 5 268
6 457 353 193 902 1 781 851 013 103 3 991 6 776 144
200 1 082 6 396
7 604 229 243 619 1 293 718 359 3 388 8 331 605
200 1 311 7 274
8 818 501 261 722 24 937 869 715 4 092 9 695 836
200 1 312 5 517
9 626 070 200 296 34 022 509 889 4 274 7 695 060
201 1 703 6 989
0 759 803 249 594 23 373 034 045 25 494 9 750 343
201 2 182 8 547
1 832 672 305 780 2 218 956 924 25 605 11 897 155
201 2 440 8 911
2 938 081 309 454 50 248 222 13 228 12 612 282
201 3 059 10 106
3 1 024 627 349 391 1 507 119 66 469 14 606 114
201 3 039 10 892
4 1 053 604 366 602 478 346 73 069 15 425 099
201 3 483 10 952
5 907 954 372 746 848 370 113 042 15 829 960
201 4 181 11 760
6 983 075 410 294 602 977 140 155 17 476 103

Sistemul vamal modern şi polifuncţional deţine un rol important în sistemul de


reglementare a activităţii economice externe a ţării şi în completarea bugetului de stat cu încasări
fiscale.
Din Tabelul 1 observăm că încasările percepute din taxe vamale pe parcursul perioadei
1998-2014 au evoluat considerabil, de la 63 195 mii lei în anul bugetar 1998 la 1 053 604 mii
lei în anul bugetar 2014. Criza economică a avut un impact negativ asupra încasărilor din taxele
vamale în anul bugetar 2009, înregistrându-se o micşorare a încasărilor, acestea constituind 626
070 mii lei.

18
În 2010 economia Republicii Moldova îşi revine nesemnificativ şi, ca urmare, încasările
cresc până la circa 760 mil. lei. În anul bugetar 2014 se atinge punctul maxim al încasărilor în
valoare de 1 053 604 mii lei, dar în 2015 s-a înregistrat o micșorare a încasărilor in valoare de
907 954 mii lei. În decursul perioadei 1998-2016 organele vamale au reuşit să majoreze cifra
încasărilor din taxe vamale de la 63 195 mii lei în anul 1998 la 983 075 mii lei în anul 2012,
înregistrându-se o creştere de 919 880 mii lei.
Taxele vamale percepute asupra importurilor de mărfuri produc efecte complexe, de natură
financiară, economică şi comercială, asupra preţurilor, competitivităţii produselor, consumului
intern, formării veniturilor bugetare, efecte de protejare a producătorilor autohtoni de
concurenţa străină, a balanţei de plăţi externe.
Aceste aspecte evidenţiază caracterul complex al taxelor vamale de import, necesitatea
stabilirii lor cu responsabilitate şi cunoaşterii nu doar a nivelului lor, ci şi a incidenţelor asupra
economiei. Actualmente, în economia naţională taxele vamale reprezintă nu doar venituri
fiscale ale bugetului de stat, dar şi un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării
economice cu alte ţări, asigurând şi intensificarea reciproc avantajoasă a schimburilor
economice, culturale şi ştiinţifice cu alte state. Din sistemul impozitelor indirecte percepute de
autorităţile vamale, alături de taxele vamale mai fac parte taxa pe valoare adăugată şi accizele.

19
CONCLUZII

Pentru a analiza evoluţia şi nivelul încasărilor vamale pe diferite componente (taxe vamale,
TVA, accize) am utilizat datele oficiale publicate de Serviciul vamal al Republicii Moldova,
Biroul Naţional de Statistică al Moldovei. Analiza principalelor tendinţe ale încasărilor fiscale
de către Serviciul vamal al RM a fost realizată utilizând şi prelucrând datele extrase cu ajutorul
metodelor şi procedeelor statistice, fiind calculaţi: indici cu bază în lanţ, indicele mediu de
creştere, abaterea absolută şi relativă, identificarea tendinţei de evoluţie.
Politicii fiscale îi revine un rol important în realizarea obiectivelor macroeconomice ale
Guvernului privind: ridicarea nivelului de ocupare a forţei de muncă; creşterea ratei de
dezvoltare economică; stabilitatea preţurilor; echilibrul balanţei de plăţi externe ş.a.
Efectele politicii fiscale se manifestă la nivel micro- şi macroeconomic. Între politica economică
şi cea fiscală există relaţii de interdependenţă, politica fiscală fiind implicată în rezolvarea
cerinţelor economiei naţionale prin intervenţia anumitor instrumente fiscale, care să
impulsioneze încurajarea dezvoltării anumitor domenii de activitate ale economiei naţionale.
Putem concluziona că pentru a asigura bugetul statului cu resursele financiare optime este
necesară o planificare şi o evaluare ex-ante a măsurilor de politică fiscală care urmează a fi
implementate, pentru a obţine indicatorii de performanţă prognozaţi.

20
BIBLIOGRAFIE

1. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20.11.1997. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.40-41/286. Republicată în: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 01.01.2007, ediţie specială.
2. SECRIERU, A. Finanţele publice: instrumente şi mecanisme financiare de intervenţie
guvernamentală. Chişinău: Editura Epigraf, 2004. 423 p.
3. http://www.customs.gov.md [Accesat 24.04.2018]
4. http://www.statistica.md [Accesat 24.04.18]
5.Hoanta,N., 2000 ,Economie si finante publice,Editura Polirom;
6.Lazăr, D. T., Inceu, A. M. Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, 2003

21
ANEXE
Anexa nr.2
la Legea nr. 1380/20.11.97 cu privire la tariful vamal

Lista serviciilor vamale şi cuantumul taxei pentru proceduri vamale

Nr. Serviciile vamale Cuantumul taxei, în euro


crt.

1 2 3
1. Vămuirea mărfurilor plasate în regim de import, de
perfecţionare pasivă (cu excepţia celor menţionate la pct.5), de
transformare sub control vamal, în magazin duty-free, cu
valoarea în vamă:

- de la 100 la 1000 euro 4


- de peste 1000 euro 0,4% din valoarea în vamă a
mărfii, dar nu mai mult de
1800 euro
2. Vămuirea mărfurilor plasate în regim de admitere temporară
sau export temporar, respectiv reexportul sau reintroducerea
acestora:

pe un termen de pînă la 2 luni, a mărfurilor prezentate la tîrguri 0,05% din valoarea în vamă a
şi expoziţii, pentru măsuri culturale şi sportive mărfii, dar nu mai mult de 400
euro

pe un termen de peste 2 luni, a tuturor mărfurilor cu valoarea în


vamă:

- de la 100 la 1000 euro 4

- de peste 1000 euro 0,4% din valoarea în vamă a


mărfii, dar nu mai mult de
1800 euro

3. Vămuirea mărfurilor plasate în export sau reexport, cu excepţia 0,1% din valoarea în vamă a
celor menţionate la pct.6 mărfii, dar nu mai mul de 500
euro

4. Vămuirea mărfurilor plasate în regim de perfecţionare activă, cu


valoarea în vamă:

- de la 100 la 1000 euro 4

- de peste 1000 euro 0,1% din valoarea în vamă a


mărfii, dar nu mai mult de 100
euro

5. Vămuirea mărfurilor plasate în regim de perfecţionare pasivă în 0,1% din valoarea în vamă a
cazul scoaterii acestora pentru reparaţii, cu obligativitatea mărfii, dar nu mai mult de 500
reintroducerii lor după efectuarea acestor lucrări euro

6. Vămuirea mărfurilor plasate în export, reexport, precum şi la 0,15% din suma serviciilor
reintroducerea lor în cazul în care aceste mărfuri anterior au fost prestate, dar nu mai multde
plasate în regimurile vamale de perfecţionare activă, 100 euro; în caz de lipsă a
transformare sub control vamal sau perfecţionare pasivă serviciilor - 10 euro

22
7. Vămuirea mărfurilor plasate în antrepozit vamal, zonă 0,1% din valoarea în vamă a
economică liberă sau supuse distrugerii mărfii, dar nu mai mult de 400
euro

8. Eliberarea adeverinţei pentru înregistrarea mijlocului de 7


transport, a caroseriei sau a motorului, introduse pe teritoriul
ţării (chiar şi provizoriu), pasibile înregistrării în subdiviziunile
structurale subordonate Ministerului Dezvoltării Informaţionale
9. Păstrarea bunurilor în depozitele ce aparţin organelor vamale,
inclusiv primite de ultimele în gestiune - de fiecare kilogram
pentru fiecare zi de păstrare:

- pentru primele 30 de zile calendaristice 0,01


- pentru următoarele 30 de zile calendaristice 0,02

- pentru următoarele zile calendaristice 0,05

10. Aplicarea sigiliului vamal (inclusiv costul sigiliului) 4 - de sigiliu vamal

11. Prezentarea, la cerere, a informaţiei statistice privind comerţul 5


exterior cu mărfuri ale agentului economic respectiv, pe o
perioadă de pînă la un an, cu excepţia autorităţilor publice

12. Eliberarea autorizaţiei (de fiecare contract) pentru:

- perfecţionare activă, cu excepţia celei menţionate la pct.15 10

- perfecţionare pasivă 40

- transformare sub control vamal 100

[Poziţia 13 exclusă prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]

14. Autorizarea admiterii temporare, cu excepţia mărfurilor 40


prezentate la tîrguri şi expoziţii, pentru măsuri culturale şi
sportive

15. Eliberarea autorizaţiei de perfecţionare activă a mărfurilor 200


introduse pe teritoriul Republicii Moldova din zonele
economice libere ale Republicii Moldova, separat pentru fiecare
declaraţie vamală

[Poziţia 16 exclusă prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]

17. Eliberarea atestatului de calificare al specialistului în domeniul 100


vămuirii, pe un termen de 2 ani

18. Prelucrarea informaţională a declaraţiei vamale primare 4


19. Prelucrarea informaţională a fiecărei declaraţii vamale 1
complementare

20. Eliberarea duplicatelor atestatului de calificare al specialistului 5


în domeniul vămuirii, autorizaţiei pentru activitatea de broker
21. Eliberarea certificatului de origine a mărfii 6

23
Notă:
1. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mărfurile şi serviciile
importate pe teritoriul Republicii Moldova din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului
sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare
internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum
şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern.
2. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru utilajul, echipamentul şi
atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive
naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi
internaţionale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice,
fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie.
3. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mărfurile importate de către
persoanele fizice pentru uz sau pentru consum personal a căror valoare şi/sau cantitate nu depăşesc
limitele stabilite de legislaţia în vigoare.
4. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru gazele naturale importate de
către Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz" şi destinate livrării către Societatea cu Răspundere Limitată
"Tiraspoltransgaz" care nu are relaţii cu sistemul bugetar al Republicii Moldova.
5. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mărfurile introduse pe sau
scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar.
6. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru lotul de 72 de automobile de
marca "Moskvici 2141" R5 "Iuri Dolgoruki", importat de Întreprinderea de Instruire şi Producţie
"Lumintehnica" - S.R.L. a Societăţii Orbilor din Moldova.
7. Produsele petroliere şi alte mărfuri ce sînt tranzitate prin Portul Internaţional Liber
"Giurgiuleşti" se scutesc de taxa pentru efectuarea procedurilor vamale la scoaterea acestora de pe
teritoriul Portului Internaţional Liber "Giurgiuleşti" cu condiţia că această taxă a fost achitată la
introducerea lor pe teritoriul menţionat.

24