Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultura Organizationala Referat
Cultura Organizationala Referat
Introducere
Părerile sunt destul de împărţite între specialişti, însă în general o cultură organizaţională
este formată din următoarele elemente:
1. Momentul fondării şi fondatorii. De aici porneşte totul şi practic întreaga misiune şi
viziune a companiei se va baza pe principiile şi gândirea fondatorilor. Nu vorbim aici despre
începerea unei afaceri care îşi ia ca imagine un personaj fictiv, ci vorbim de personaje reale care
devin simbolice pentru organizaţia în sine.
2. Istoria:
• Ce activităţi s-au realizat de-a lungul timpului?
• Care au fost rezultatele obţinute?
• Care au fost eşecurile şi succesele?
• Cum au evoluat structurile interne?
• Cum au evoluat structurile externe?
• Care este profilul conducătorilor?
• Care sunt strategiile aplicate de-a lungul timpului?
3. Obiectul de activitate al firmei: ce ştiu angajaţii să facă? Cum rezolvă problemele
apărute? Care sunt cunoştinţele şi abilităţile lor?
4. Valorile. Este extrem de important pentru o organizaţie să îşi stabilească anumite valori.
Acestea pot fi atât declarate, adică cele susţinute în discursuri şi cele scrise, cât şi operaţionale,
adică cele care se regăsesc efectiv în deciziile, strategiile şi acţiunile de zi cu zi.
5. Semne, credinţe şi simboluri, ipoteze: ritualuri, limbaj, moduri de amenajare, logos şi
alte semne de reprezentare, eroi, mici istorioare cunoscute şi uneori povestite, coduri de
comportament etc. Exemple :
a) în categoria semnelor intră: organigramele, semnele de diferenţiere de statut, modul în
care organizaţia se prezintă către exterior, codurile interne de comportament, amenajarea spaţiului
şi gestionarea timpului;
b) în categoria credinţelor intră: modul în care se gândeşte, se transmit informaţii, se înţeleg
şi se interpretează regulile, valorile după care se ia o decizie;
c) în categoria simbolurilor intră: povestirile spuse de către organizaţie şi care au avut loc
de-a lungul timpului, obiceiurile, tabuurile, semnificaţia limbajului;
d) în categoria ipotezelor intră modul în care individul interpretează diferite semne: cum e
lăudat, criticat, cum îi sunt recunoscute meritele.
În ansamblu, există două niveluri de cultură organizaţională, cel vizibil sau exterior şi cel
din profunzime, din interior. Nivelul exterior se observă în codul vestimentaţiei la locul de muncă,
în modul în care sunt aranjate birourile, în modelul comportamental existent în organizaţiei, în
modul în care angajaţii firmei îşi tratează clienţii. Nivelul profund, din interior, al culturii
organizaţionale, constă din valori ce stau la baza credinţelor care influenţează comportamentul şi
dau naştere la aspecte ale culturii exterioare. Aceste valori sunt esenţiale pentru cultura unei
organizaţii puternice şi deseori sunt făcute publice în declaraţii oficiale de misiune şi scop.
Aceste valori se stabilesc şi se menţin de către managerii organizaţiei şi li se conferă o
valoare simbolică în timp: simbolurile se traduc în “metafore” specifice organizaţiei, în limbaj
specific care utilizează aceste valori pentru a descrie evenimente, performanţă, clienţi şi
concurenţă. Managerii utilizează toate aceste elemente în limbajul lor, pentru a păstra şi menţine
cultura organizaţională, cât şi pentru a contribui la menţinerea, îmbunătăţirea imaginii firmei. O
organizaţie poate fi identificată prin cultura ei.
Sistemul de Tehnologia
evaluare şi informaţională
motivaţie
Determinanţii Tehnologia,
culturii produsele
Resursele firmei
firmei
organizaţionale
Clienţii
Legislaţie
Termenii „organizaţie” şi „instituţie”sunt utilizaţi cel mai adesea ca sinonime atunci când
vorbim despre fenomene şi caracteristici ale mediului de muncă şi activitate al angajaţilor. Totuşi,
există unele diferenţe care merită a fi dezbătute şi clarificate.
În lucrarea „Instituţii politice şi economice”, Mihail Radu Solcan (2004) defineşte
instituţiile ca „sisteme de reguli” formale şi informale, care modelează interacţiunile dintre
oameni. Pentru a ilustra diferenţa dintre organizaţie şi instituţie, autorul utilizează metafora
jocului:
„Vom folosi exemplul a două echipe care joacă un meci. […] Fiecare echipă are un
obiectiv: să introducă mingea în poarta adversarilor, să o culce în terenul lor de ţintă şi aşa mai
departe, în funcţie de joc. În vederea atingerii acestui scop sau a păstrării scorului existent,
echipele se organizează. Antrenorii trasează sarcini jucătorilor, fac planuri. […] Putem extinde
discuţia până la nivelul clubului şi vom constata acelaşi proces de organizare. […]
Competiţia ca atare este o instituţie, definită printr-un set de reguli formale şi informale.
[…] Regulile competiţiei şi regulile jocului în sine sunt diferite de structurile organizaţionale.
Regulile jocului nu ne spun nici măcar dacă trebuie sau nu să existe un jucător care coordonează
jocul echipei şi, cu atât mai puţin, cine anume să fie conducătorul de joc. Aceasta este o chestiune
de organizare.”
Din citatul de mai sus rezultă că organizarea meciului presupune stabilirea locului, a datei,
a participanţilor, pe când instituţiile reprezintă regulile jocului propriu-zis.
Caracteristica esenţială a organizaţiei este „munca în echipă pentru a atinge un scop”,
colectivul uman având o ierarhie internă bine stabilită. Este foarte adevărat că în orice organizaţie
funcţionează un sistem de reguli, formale şi informale, de aici şi confuzia de termeni. Mai mult,
există organizaţii care au drept scop exact respectarea şi aplicarea unor reguli, norme, drepturi şi
care se ocupă cu sancţionarea încălcării acestora (de exemplu D.G.A.S.P.C.-urile, care se ocupă cu
promovarea şi respectarea drepturilor copilului).
3. Prezentarea generală a organizaţiei
(D.G.A.S.P.C. Vaslui)
Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului s-a înfiinţat prin Hotărârea nr.
112/23.11.2004 emisă de Consiliul Judeţean Vaslui în temeiul Legii nr. 1434/2004, prin
comasarea Direcţiei de Asistenţă Socială şi a Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului Vaslui,
foste servicii publice specializate aflate în subordinea Consiliului Judeţean.
Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului a funcţionat din 1997 când a fost înfiinţată
prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vaslui nr. 23/22.07.1997, în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr.
26/1997, modificată si completată prin Legea nr. 108/1998.
Direcţia de Asistenţă Socială a funcţionat ca serviciu public specializat, fiind înfiinţat în
temeiul Hotărârii de Guvern nr. 90/2003 şi a Hotărârii Consiliului Judeţean Vaslui nr. 9/2003.
Aria activităţilor şi a acţiunilor de protecţie a copilului abuzat, neglijat sau exploatat
precum şi a persoanelor cu handicap şi persoanelor adulte, se desfăşoara în conformitate cu
Strategia Guvernamentală în domeniu, adoptată şi trasnpusă în funcţie de priorităţile judeţului,
colaborând în acest sens cu autorităţile administraţiei publice locale.
Obiectiv general:
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, realizează măsurile de
asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor
vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie, în conformitate
cu strategiile guvernamentale în domeniul protecţiei copilului şi a persoanelor cu handicap
adoptate şi transpuse în funcţie de priorităţile jude ţului Vaslui .
Orientările strategice ale D.G.A.S.P.C. Vaslui
a) Prevenirea şi reducerea abandonului copiilor de către proprii părinţi, prin sprijinirea familiilor
aflate în dificultate şi prin dezvoltarea alternativelor de tip familial;
b) Restructurarea serviciilor şi instituţiilor de tip rezidenţial, prin crearea de unităţi de tip familial,
cu număr mic de beneficiari şi personal specializat;
c) Promovarea adopţiei, cu prioritate a adopţiei naţionale;
d) Continuarea procesului de descentralizare a sistemului de asistenţă socială prin întărirea
capacităţii autorităţilor locale de a răspunde nevoilor grupurilor vulnerabile.
e) Îmbunătăţirea mecanismelor financiare: asigurarea resurselor financiare, coordonarea
fluxurilor de bani, creşterea eficacităţii rezultatelor obţinute la nivelul beneficiarului final din
sistem copilul;
f) Ameliorarea sistemului de standarde minimale obligatorii, respectiv de norme profesionale şi
administrativ-instituţionale, pe tipuri de servicii şi intervenţii oferite de sistemul de protecţie;
g) Dezvoltarea şi profesionalizarea resurselor umane care intervin în sistemul de protecţie
Aşa cum am precizat anterior, Serviciul de asistenţă maternală face parte din Serviciul de
protecţie de tip familial, în cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui. În această parte a lucrării vom realiza un
tablou al culturii organizaţiei specifice acestui serviciu, analizând din punct de vedere teoretic dar
şi practic, concret, unele elemente cum ar fi: sistemul de evaluare şi motivare a angajaţilor,
particularităţile climatului organizaţional, rolul şi managementul conflictelor.
În privinţa evaluării într-o firmă/organizaţie/instituţie, aceasta evaluează ce este important
pentru ea, ce consideră că aduce valoare şi productivitate. Se asigură astfel un feedback permanent
pentru manageri şi angajaţi, aceştia având posibilitatea să raporteze performanţele la aşteptările
propuse.
Maniera în care se face evaluarea (frecvenţa, timpul, cine face evaluarea, etc.) se reflectă în
motivarea angajaţilor şi generează un comportament specific, deoarece angajaţii vor accentua acele
elemente care sunt evaluate şi care contează cel mai mult, astfel încât în final să-şi maximizeze
beneficiile obţinute.
În cadrul serviciului salariaţii sunt evaluaţi anual de către şeful de serviciu cu ajutorul unei
fişe de evaluare care cuprinde mai multe criterii (Anexa 1). Pe baza acestei fişe de evaluare
angajatul primeşte un punctaj şi un calificativ, care constituie un criteriu în acordarea salariului de
merit (o modalitate importantă de motivare a personalului). Salariul de merit nu reprezintă singura
motivaţie spre performanţă, un alt motiv fiind aprecierea şi stima în faţa şefilor direcţi, care prin
modalitatea de comunicare şi relaţionare cu angajaţii păstrează o legătură strânsă cu subordonaţii,
au reuşit să le câştige respectul şi îşi exprimă, de câte ori au ocazia, încrederea pe care le-o acordă.
Astfel, subordonaţii sunt motivaţi să nu trădeze respectul şi încrederea care au fost investite în ei.
Un alt element care dă culoare şi “farmec” atmosferei la locul de muncă este conflictul,
omniprezent şi imposibil de înlăturat. De fapt, nici nu este de dorit ca conflictul să fie total anihilat
pentru-că, deşi la prima vedere are doar efecte negative, el constutie un motor al schimbării şi al
progresului. Printre efectele benefice ale conflictelşor se enumeră:
- diminuarea tensiunilor acumulate, ajutând la stabilizarea şi integrarea membrilor;
- posibilitatea grupurilor de a-şi exprima părerile şi doleanţele. Impulsurile astfel apărute se
pot consuma mai eficient datorită efectului de transformare a acestora în schimbări;
- menţinerea nivelului de stimulare necesar creativităţii, conflictele intergrup putând
reprezenta o sursa de motivare în căutare schimbărilor;
- sugerarea unei identităţi a grupului.
Vom exemplifica un conflict apărut în trecut în cadrul serviciului între şef şi subordonaţi,
precum şi modalitatea în care acest conflict a fost soluţionat. În perioada respectivă aveau loc
şedinţe lunare între şefii de servicii şi managerul general al instituţiei. La aceste şedinţe, şeful în
cauză nu prezenta interes pentru a-şi apăra colegii, nu comunica acestora aspectele abordate în
cadrul şedinţelor care îi priveau în mod direct. Subalternii aflau problemele dezbătute în cadrul
şedinţelor de la colegii din alte departamente. În momentul în care colegii i-au cerut explicaţii,
acesta a motivat faptul că a uitat să le aducă la cunoştinţă amănuntele respective. Relaţia dintre ei,
din acel moment a devenit şi mai tensionată, având în vedere şi faptul că la ultima inspecţie din
afara instituţiei ia învinovăţit pe ei de neregulile constatate. Un alt aspectiv negativ în cadrul
acestui serviciu o reprezenta atitudinea şefului faţă de colegi în faţa clienţilor/ beneficiarului
(comentarii precum „Documentează-te mai bine!, Citeşte legislaţia!, Nu mai fă totul de capul
tău!”). Conflictul a fost aplanat prin angajarea şefului pe un alt post unde nu avea subalterni.
Concluzii