Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA PITEȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE, LITERE, ISTORIE ȘI ARTĂ


SPECIALIZARE ARTĂ SACRĂ
Curs: Educație fizică

OBEZITATE

Profesor coordonator: Lector universitar Dr. Enache Carmen

Student: Ana Maria Adriana G. Ș. Popa

Pitești – 2019

1
Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere si care determina
aparitia riscului pentru diabet zaharat, hipertensiune arteriala, a bolilor de inima, a
afectiunilor veziculei biliare ca si a unor forme de cancer. Obezitatea poate determina
probleme sociale, economice si psihologice ca rezultat al prejudecatilor si scaderii
autorespectului.
Obezitatea, definita1 ca o crestere a tesutului adipos total al organismului, este
frecvent cunoscuta sub denumirea de exces ponderal. Dispunerea grasimii are insa o influenta
mare asupra riscului de imbolnavire. Tesutul adipos al organismului si distributia acestuia
sunt determinate de sex, varsta, grad de activitate fizica. Atat la barbati cat si la femei tesutul
adipos creste cu varsta. La toate varstele, dupa pubertate, femeile au un procent mai mare al
tesutului adipos decat barbatii.
Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de mediu si
substratul genetic individual. Determinismul genetic poate juca un rol important in
patogeneza obezitatii sau in cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia. Tipurile dismorfice
ale obezitatii in care factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul Prader – Willi,
sindromul Laurence- Moon- Bardet Biedl, sindromul Alstrom, sindromul Cohen.
Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea
metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar
favorizeaza cresterea in greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul sarcinii, unele
medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine, antipsihotice) si mai rar
bolile endocrine pot perturba reglarea greutatii corporale. Exista si tipuri de deviere a
comportamentului alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si sindromul alimentar nocturn.
Factorii de risc in aparitia obezitatii sunt dieta, stres, sedentarism;
De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate obezitatii.
Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace, moarte subita,
ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a sindromului de apnee in somn,
artrozei (la nivelul articulatiilor supuse efectului greutatii), gutei.
Stabilirea diagnosticului de obezitate se face cel mai adesea utilizand formula care
relationeaza inaltimea cu greutatea si care se numeste indicele de masa corporala (IMC –
rapotul din greutate in kilograme si inaltime in metri la patrat).

1
Valeriu Rusu, Dictionar medical, Editura Medicala, București, 2015, p. 139

2
Indicele de masă corporală (I .M.C.) exprimă corpolenţa: acesta este raportul dintre
greutate (în kilograme) şi pătratul înălţimii (în metri pătraţi). I.M.C. ideal se situează între 10
şi 25 kilograme pe metrul pătrat. La adulti un IMC intre 25 kg/m2 si 29,9 kg/m2 indica
supragreutate, iar un IMC peste 30 kg/m2 obezitate. Utilizarea acestui indice este limitata la
copii si varstnici.
Masa adipoasă reprezintă în mod normal între 10 şi 15% din greutatea totală a
bărbatului, între 10 şi 25% din cea a femeii, depasirea acestor nivele idica instalarea
oberizatii.
Alta metoda pentru calcularea greutăţii ideale este formula lui Lorentz: greutatea
ideală (în kilograme) = înălţimea (în centimetri) - 100.
Greutatea ideală trebuie corelata in functie de starea fiziologică (creştere, sarcină),
înălţimea subiectului, greutatea scheletului său.
Obezitatea este provocată de un aport energetic prea mare in raport cu necesitatile
organismului in care factorii genetici, metabolici sau mediu joaca un rol determinant.
Formele de obezitate pot fi clasificate in:
 Obezităţile androide (abdominale) sunt specifice obezitatii masculine, grăsimea
predomină pe partea de sus a corpului şi pe abdomen.
 Obezităţile ginoide (femurale) sunt specifice obezităţii feminine, grăsimea predomină
pe partea de jos a corpului (fese, coapse).
Exista tehnici de masurare sau estimare a compozitiei corpului (procentul de grasime
si tesut muscular) folosind absorbtia duala a razelor X (DEXA – masoara tesutul adipos
total), impedanta bioelectrica (AIB – estimeaza procentul de apa din organism), RMN sau CT
(masoara adipozitatea regionala) folosite mai ales in studii stiintifice. Frecvent folosite pentru
estimarea adipozitatii regionale sunt masurarea circumferintei taliei si a soldului si masurarea
pliului cutanat. Circumferinta taliei peste 101 cm la barbati si peste 87 cm la femei reprezinta
factor de risc pentru complicatiile obezitatii.
Testele standard de laborator pentru evaluarea unui pacient obez includ profilul
lipidic, glicemie si teste privind functionarea ficatului si a tiroidei.
Pentru a stabili un tratament eficient, este important de investigat istoricul familial al
pacientului, de inventariat preferintele alimentare ale acestuia si de estimat nivelul activitatii
fizice. Trebuie excluse de asemenea depresia ca si tulburarile alimentare (bulimie, anorexie,
binge-eating)2.

2
http://www.csid.ro

3
Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a pacientului (dieta,
activitate fizica, modificari comportamentale). Pentru rezultate bune si de durata, in scaderea
ponderala este importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba asteptari realiste:
orice pacient care intra intr-un program de scadere ponderala trebuie sa aiba obiective care
pot fi atinse, masurabile, specifice, realiste si convenabile.
Pentru tratamentul obezitatii pot fi necesare in functie de gradul acesteia si complicatii
consultatii la dietetician, fizioterapeut, diabetolog, endocrinolog, psiholog, chirurg, psihiatru.
Regimul prescris de catre un nutritionis este de cele mai multe ori hipocaloric, dar cu un aport
proteinic (carne, peşte, ouă, produse lactate) suficient pentru a evita o topire a maselor slabe
(muşchi, îndeosebi). Regimul inlatura produse şi băuturilor zaharate, o reducere a aporturilor
în alte glucide (cereale, feculente, fructe) şi în lipide (corpi graşi, alimente mai grase), precum
şi o micsorare (pana la excludere) a băuturilor alcoolice. Aportul alimentar zilnic se va
imparte in 3 sau 4 mese .
In momentul atingerii „greutatii ideale” regimul iniţial este treptat lărgit până la
revenirea la o alimentaţie normală cu menţinerea unei greutăţi stabilizate. Alternanaţa fazelor
de slăbire urmate de faze de reluări în greutate cat si regimurile „rapide de slabire” in
detrimentul masei musculare sunt mai periculoase pentru sănătate decât absenţa unui regim.
Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care beneficiul
depaseste riscul terapeutic pentru ca toate medicamentele au efecte adverse si eficacitate
limitata. Medicatia este aplicabila doar in cazuri selectionate, in care se pot folosi
medicamente cu actiune centrala (care scad apetitul), periferica (care scad absorbtia
grasimilor) sau medicamente care cresc consumul energetic al organismului.
Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida (IMC>40
kg/m2) si/sau boli asociate la care chirurgia bariatrica s-a dovedit ca determina scadere in
greutate sustinuta si beneficii clinice semnificative.
Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii (diabet,
dislipidemie, hipotiroidie, sindrom apnee in somn, hipertensiune etc) si monitorizarea
scaderii in greutate pentru ca dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau scaderile
ponderale, urmate de cresteri in greutate pot determina aritmii cardiace, depresii, formarea de
calculi biliari.
Din cauza cresterii globale a fenomenului de obezitate, preventia este foarte
importanta pentru a scadea consecintele medicale si economice ale acestei boli. Sunt necesare
programe nationale de sanatate publica pentru adulti si copii pentru a schimba obiceiurile
alimentare si combate sedentarismul.

4
Bibliografie

Valeriu Rusu, Dictionar medical, Editura Medicala, București, 2015


http://www.csid.ro (link preluat in data de 20 februarie 2019)