Contents

1. Introducere in fizica ............................................................................................................................ 3

1.1 Elemente de mecanica .................................................................................................................. 5

1.1.1 Cinematica ............................................................................................................................. 6

1.1.2 Dinamica ................................................................................................................................ 7

Principiile mecanicii clasice ......................................................................................................... 8

a) Principiul inertiei ................................................................................................................. 8

b) Principiul fundamental al dinamicii .................................................................................... 8

c) Principiul actiunilor reciproce (sau Principiul actiunii si reactiunii) .................................... 8

d) Principiul suprapunerii fortelor .......................................................................................... 9

Tipuri de forte mecanice ............................................................................................................. 9

a) Greutatea unui corp/punct material (notata cu G) ............................................................ 9

b) Forta de apasare normala sau normala la suprafata (notata cu N) .................................... 9

c) Forta de frecare (notata cu Ff)............................................................................................. 9

d) Tensiunea in fir (notata cu T) ............................................................................................ 10

e) Forta elastica (notata cu Fe) .............................................................................................. 10

Lucrul mecanic, energia cinetica, energia potentiala, energia mecanica ................................. 11

Lucrul mecanic motor si lucrul mecanic rezistent ................................................................ 12

Forte conservative si disipative ............................................................................................. 12

Lucrul mecanic al greutatii .................................................................................................... 12

Lucrul mecanic al fortei de deformare elastica .................................................................... 12

Puterea mecanica ................................................................................................................. 12

Energia cinetica ..................................................................................................................... 13

Energia potentiala ................................................................................................................. 13

Energia mecanica .................................................................................................................. 13

Legea conservarii energiei .................................................................................................... 13

Momentul unei forte in raport cu un punct ............................................................................. 14

Definirea momentului unei forte .......................................................................................... 14

Momentul fortelor paralele de acelasi sens ......................................................................... 14

Momentul fortelor paralele de sens contrar ........................................................................ 14

1/21
 Centru de greutate, centru de masa ......................................................................................... 15

Centrul de greutate al unui sistem rigid/sistem de puncte materiale .................................. 15

Centrul de greutate al unui corp/solid rigid omogen ........................................................... 15

Centrul de greutate al unui corp/solid neomogen de orice forma ....................................... 16

1.1.3 Statica................................................................................................................................... 16

Forte concurente ...................................................................................................................... 17

Cuplul de forte si momentul acestuia ....................................................................................... 17

Echilibrul mecanic al corpurilor. Conditii generale de echilibru ............................................... 18

Prima conditie de echilibru ................................................................................................... 18

A doua conditie de echilibru ................................................................................................. 18

Echilibrul corpurilor in camp gravitational................................................................................ 18

Echilibrul static al corpurilor libere ....................................................................................... 18

Echilibrul static al corpurilor solid rigide suspendate intr-un punct ..................................... 18

Echilibrul static al corpurilor solid rigide care au o suprafata de sprijin ............................... 19

Masini simple ............................................................................................................................ 20

Parghii ................................................................................................................................... 20

Balanta .................................................................................................................................. 21

2/21
1. Introducere in fizica

Definitie fizica:
Fizica este ştiinţa care stabileşte legile fundamentale ce guvernează fenomenele din
natură şi se ocupă cu studiul materiei, unde materia este realitatea obiectivă care se
manifestă sub două forme: substanţă şi câmp.
Fizica studiaza:
 Substanta aflata in diferite stari de agregare: corpuri solide, lichide si gazoase;
 Campurile: gravitational, electric etc.;
 Forme de miscare: modul de miscare al materiei in spatiu si timp.
Fizica este stiinta experimentala ce urmeaza trei pasi succesivi in activitatea de cunoastere:
 Observatia: pasul in care se acumuleaza observatii cu privire la un fenomen;
 Ipoteza: definita in urma acumularii observatiilor asupra unui fenomen;
 Experimentul: este modul in care este confirmata o anumita ipoteza;
 Teoria: ipotezele confirmate de experimente reale devin teorie.
Capitolele fizicii sunt urmatoarele:
 Mecanica;
 Termodinamica;
 Fizica moleculara si caldura;
 Electricitatea;
 Magnetismul;
 Optica;
 Fizica atomica si nucleara.
Termeni specifici utilizati in fizica:
- In fizica orice obiect se numeste corp;
- Toate corpurile sunt constituite din substanta;
- Substantele sunt formate din molecule si atomi;
- Un atom e format din nucleu si electroni; nucleul e format din protoni si neutroni;
electoniii, protonii si neutronii se numesc particule elementare;
- Orice schimbare care are loc in natura se numeste fenomen sau proces;
- Toate fenomenele inseamna forme de miscare a materiei;
- Materia nu poate fi creata si nu dispare, materia se conserva.

3/21
Fizica opereaza cu marimi fizice care pot fi clasificate in mai multe moduri:
a) Dupa descrierea fenomenelor fizice:
- marimi fizice fundamentale: sunt sapte la numar – spatiul, timpul, masa, temperatura,
intensitatea curentului electric, cantitatea de substantia (molul) si intensitatea
luminoasa (candela);
- marimi fizice derivate: marimi legate de marimile fizice fundamentale prin legi ale
fizicii – aria, viteza, forta, energia, caldura etc.
b) Dupa modul in care pot fi carcterizate:
- marimi fizice scalare caracterizate prin valoare numerica si unitate de masura (masa,
temperatura, aria, volumul, unghiul etc.);
- marimi fizice vectoriale carcterizate prin cunoasterea valorii numerice (modulul), a
unitatii de nasura, orientarea (prin precizarea directiei si sensului lor – viteza,
accelaratia, forta); marime fizice vectoariale se pot reprezenta prin intermediul
vectorilor.
Marimile fizice se masoara prin unitati de masura si etaloane ale unitatilor fundamentale.
A masura inseamna a compara marimea fizica data cu marimea fizica aleasa drept unitate de
masura.
Unitatile de masura ale marimilor fizice fundamentale au fost definite riguros si au devenit
unitati de masura fundamentale.
Celelalte unitati de masura pentru marimi fizice derivate se numesc unitati de masura
derivate.
Pentru uniformitate s-a convenit utilizarea unitatilor de masura ce constituie Sistemul
International (S.I.)

Formele concrete de manifestare ale materiei sunt urmatoarele:

a) Spatiul care este definit ca forma fundamentala si obiectiva de existenta a materiei. Spatiul
caracterizeaza pozitia corpurilor si intinderea lor. In mecanica teoretica spatiul are 3
dimensiuni si este:
- continuu (trecerea de la un punct la altul se face printr-o infinitate de puncte intermediare)
- izotrop (are aceleasi proprietati in toate directiile)
- omogen (are structura unitara)
- vesnic

4/21
b) Timpul este definit ca o forma fundamentala de existenta a materiei. Timpul caracterizeaza
durata si succesiunea fenomenelor si proceselor materiale Timpul este:
- infinit
- continuu
- omogen
- uniform crescator si ireversibil (timpul are doar valori pozitive)
c) Masa este o notiune ce reflecta proprietatile generale de inertie si gravitatie ale materiei.
In mecanica clasica, masa este constanta
In mecanica relativista masa este variabila in functie de viteza
Masa inerta este o marime fizica scalara strict pozitiva care reliefeaza proprietatea de inertie a
materiei. Masa este inclusa in legea fundamentala a mecanicii stabilita de Newton F= ma
(forta este definita ca produsul dintre masa corpului si acceleratia sa).
Masa inerta poate fi definita si ca masura de inertie a unui corp in miscare de translatie.
Inertia este proprietatea corpurilor:
- de a se opune modificarii starii de repaus sau de miscare rectilinie uniforma
- sau de a-si mentine aceste stari un timp nedefinit
Masa este definita si ca marimea fizica ce caracterizeaza cantitativ inertia corpurilor, fiind
proportionala cu cantitatea de substanta continuta in corp. Instrumentul cu care se masoara
masa este balanta.

1.1 Elemente de mecanica

Definitie mecanica: este capitolul fizicii care studiaza:

- miscarea cea mai simpla a corpurilor, respectiv deplasarea lor in spatiu si timp
- cauzele ce produc miscarea corpurilor
Mecanica se imparte in 3 mari capitole:
- cinematica
- dinamica
- statica
Mecanica teoretica se ocupa cu legile miscarii si echilibrului corpurilor nedeformabile
(numite si rigide).
Studiul corpurilor deformabile face obiectul studiului de catre alte stiinte, precum rezistenta
materialelor sau mecanica fluidelor.

5/21
1.1.1 Cinematica

Studiaza miscarea corpurilor fara sa tina cont de fortele ce actioneaza asupra corpurilor si nici
de masa acestora.
Cinematica face un studiu geometric al miscarii corpurilor.
Definitie cinematica: partea din mecanica care studiaza miscarea corpurilor fara a interesa
natura si masa lor, cauzele si efectele miscarii.
In cinematica se stabilesc formule matematice ce exprima, la orice moment al miscarii
corpurilor:
- pozitia
- viteza
- acceleratia
Miscarea si repausul sunt notiuni relative, deoarece nu exista corpuri absolut imobile. Pozitia
si deplasarea unui corp se raporteaza intotdeauna la corpuri presupuse teoretic imobile.
Cinematica utilizeaza urmatorii termeni:
a) punct material: un corp rigid cu dimensiuni neglijabile, caracterizat prin masa sa
notata cu m;
b) mobil: corp cu masa neglijabila (masa este zero, m=0) care este un punct material
aflat in miscare
Studiul starii de miscare sau de repaus a unui corp se face in raport cu un sistem de referinta.
Sistemul de referinta se caracterizeaza prin:
- existenta unui reper (numit si origine) O
- a unui sistem de coordonate tridimensionale (coordonate ortogonale) cu axele de
coordonate Ox, Oy si Oz
- existenta unui instrument de masurare a timpului (ceas, cronometru)
Pozitia unui corp in spatiu este data de cunosterea vectorului r fata de punctul de origine si
implicit a componentelor acestui vector pe cele 3 axe de coordonate, respectiv x pe axa Ox, y
pe axa Oy, z pe axa Oz. Modulul vectorului de pozitie este distanta in spatiu fata de originea
sistemului de referinta.
Pozitia unui corp in spatiu poate fi:
- in miscare daca un corp isi schimba pozitia fata de originea sistemului de referinta;
- in repaus (sau imobil) daca un corp isi schimba pozitia fata de originea sistemului de
referinta.
Traiectoria unui corp poate fi definita astfel:

6/21
 - este curba descrisa de corp in timpul miscarii sale;
- locul geometric al punctelor prin care a trecut corpul;
- curba descrisa de varful vectorului de pozitie r in cursul variatiei sale in timp.
Traiectoria nu depinde de timp ci doar de pozitia corpului si poate fi:
- o dreapta;
- o curba in plan (spre exemplu un cerc);
- o curba in spatiu.

1.1.2 Dinamica

Definitia dinamicii: este partea mecanicii in care se studiaza:

- miscarea corpurilor (punctelor materiale);
- cauzele fizice care produc miscarea corpurilor sau care modifica miscarea corpurilor.
Legile miscarii corpurilor in dinamica, se stabilesc pe baza interactiunii dintre ele.
Sistemul fizic este format din doua sau mai multe corpuri care iau parte la un proces fizic.
Partile componente ale unui sistem fizic se numesc elementele sistemului.
Daca un corp modifica starea de miscare al altui corp se spune ca primul corp actioneaza cu o
forta asupra celui de-al doilea corp.
Actiunile reciproce ale corpurilor (influentele pe care le exercita corpurile intre ele) se
numesc intercatiuni si au drept efect schimbarea starii de miscare sau repaus a corpurilor.
Interactiunile se transmit de la un corp la altul in doua feluri:
- prin contactul direct intre corpuri
- la distanta prin intermediul campurilor de forte (spre exemplu campul gravitational);
rezultatul este deplasarea sau deformarea corpurilor.
Interactiunea intre corpuri se caracteriozeaza cu marimea fizica vectoriala numita forta.
Definitia fortei: este marimea care masoara interactiunea mecanica dintre corpurile materiale.
Un corp (un rigid) isi schimba starea de miscare sau repaus sub actiunea unui alt corp.
Interactiunea intre corpuri este masurata prin forta. Forta masoara transmiterea miscarii
mecanice intre doua corpuri (doi rigizi sau doua puncte materiale).
Caracteristicile fortei ca marime fizica vectoriala:
- are punct de aplicatie
- are marime
- are directie

7/21
 - are sens
Exemple de forte: greutatea, forta de frecare, forte elastice etc.
Clasificare forte:
- forte exterioare: acele forte exercitate de corpuri din afara unui sistem studiat si
aplicate asupra corpurilor din sistemul studiat
- forte interioare: foertele exercitate de o parte din corpurile ce compun un sistem
asupra restului corpurilor ce fac parte din sistem
Sisteme fizice izolate: sunt acele sisteme in care actioneaza numai fortele interioare si care nu
interactioneaza cu exteriorul sistemului.

Principiile mecanicii clasice

Studiul mecanicii clasice se bazeaza pe cateva principii

a) Principiul inertiei
Un corp isi pastreaza starea de repaus sau starea de miscare rectilinie si uniforma atata timp
cat asupra lui nu actioneaza din exterior forte care sa ii modifice aceasta stare.

b) Principiul fundamental al dinamicii

Forta ce actioneaza asupra unui corp este egal;a cu produsul intre masa corpului si acceleratia
imprimata acestuia.
Forta si si acceleratia sunt vectori.
Vectorul forta este rezultanta tutiuror fortelor ce actioneaza asupra unui corp
Unitatea de masura a fortei este newton-ul notat cu N (un newton este egal cu forta imprimata
unui corp cu masa de 1 Kg si cu acceleratia de 1m/s2)
Forta se masoara cu instrumentul numit dinamometru.

c) Principiul actiunilor reciproce (sau Principiul actiunii si reactiunii)

Daca un corp A actioneaza asupra unui corp B cu o forta numita actiune, atunci si corpul B
actioneaza asupra corpului A cu o forta egala in modul, dar de sens contrar, numita reactiune.
Caracteristici ale fortelor de actiunea si reactiune:
- sunt egale in modul dar de sens contrar
- actioneaza asupra unor corpuri diferite deci nu se pot echilibra chiar daca sunt egale
- se manifesta doar in pereche si doar cand corpurile respective interactioneaza (adica
nu exista separat una de alta)

8/21
d) Principiul suprapunerii fortelor
Daca asupra unui corp actioneaza mai multe forte, fiecare dintre ele va produce propria
acceleratie, independent de prezenta celorlalte forte. Acceleratia totala a corpului va fi suma
vectoriala a acceleratiilor produse de fiecare forta separat.

Tipuri de forte mecanice

a) Greutatea unui corp/punct material (notata cu G)

Greutatea unui corp/punct material de masa m, este forta cu care acesta este atras de Pamant,
are directia razei Pamantului din acel loc, orientata pe vertical in jos si este egala cu produsul
dintre masa corpului m si acceleratia gravitationala g. Valoarea acceleratiei gravitationale g
este aproximativ 9,8 m/s2.

b) Forta de apasare normala sau normala la suprafata (notata cu N)

Forta de apasare normala (normala la suprafata) este forta de reactiune din partea planului si
exercitata asupra corpului, orientata perpendicular (normal) pe suprafata de contact a corpului
cu planul.
Forta de apasare normala (normala la suprafata) este rezultanta a aplicarii principiului actiunii
si reactiunii.
Daca planul pe care se deplaseaza corpul este orizontal forta de apasare normala N (normala
la suprafata) este egala cu greutatea corpului G.

c) Forta de frecare (notata cu Ff)

Forta de frecare este forta orientata tangential la planul de contact al corpului cu suprafata pe
care corpul se deplaseaza prin alunecare. Forta de frecare se opune intotdeauna miscarii
corpului. Vectorul fortei de frecare este in sens opus vectorului viteza.
Caracteristici ale fortei de frecare:
- nu depinde de marimea suprafata de contact;
- depinde de natura si gradul de prelucrare/slefuire a suprafetei de contact; dependenta
este data de coeficientul de frecare notat cu litera greceasca μ (se citeste miu);
coeficientul de frecare are valoare subunitara cuprinsa intre 0 si 1 si este marime
adimensionala;
- forta de frecare este egala cu produsul intre forta de apasare normala N (normala la
suprafata) si coeficientul de frecare Ff = μ N

9/21
d) Tensiunea in fir (notata cu T)
Tensiunea in fir este forta de reactiune care se opune caderii unui corp suspendat de un fir.
Tensiunea din fir este rezultanta a aplicarii principiului actiunii si reactiunii.

e) Forta elastica (notata cu Fe)

O forta deformatoare care actioneaza asupra unui corp si are ca efect modificarea distantei
dintre atomii si moleculele subsetantei din care e facut corpul, acesta se va deforma,
modificandu-si dimensiunile si forma.
Clasificare a substantelor din care sunt facute corpurile, functie de efectul aplicarii unei forte
deformatoare asupra lor:
- substante elastice: acele substante care, daca se aplica o forta deformatoare F asupra
lor, se deformeaza dar revin la forma initiala cand nu mai este aplicata forta
deformatoare F (exemplu: caucius, arc de otel, burete etc.);
- substante plastice: acele substante care, daca se aplica o forta deformatoare F asupra
lor, se deformeaza fara sa mai revine la forma initiala cand nu mai este aplicata forta
deformatoare F (exemplu: plastilina, ceara, argila etc.);
- substante rigide: acele substante care, daca se aplica o forta deformatoare F asupra lor,
nu se deformeaza (exemplu: diamantul).
Clasificarea deformarii corpurilor functie de efectul aplicarii unei forte deformatoare F asupra
corpurilor:
- deformare elastica: dupa incetarea aplicarii fortei deformatoare F, corpul revine total
la forma si volumul initial;
- deformare plastica: dupa incetarea aplicarii fortei deformatoare F, corpul revine
partial sau deloc la forma si volumul initial.
Forta elastica Fe este aceea forta care ia nastere in interiorul unui corp asupra caruia se aplica
o forta deformatoare F. Forta elastica este opusa ca directie fortei deformatoare si in cazul in
care corpul este format dintr-o substanta elastica, forta elastica este egala in modul cu forta
deformatoare, are aceeasi directie dar sens opus de actiune (Fe = - F)
Marimi fizice specifice proprietatilor de elasticitate/plasticitate a corpurilor:
- alungirea absoluta (notata cu Δl – se pronunta delta l): este alungirea ce apare
asupra unui corp asupra caruia s-a actionat cu o forta deformatoare si care si-a
modificat lungimea si/sau sectiunea dupa ce actiunea fortei deformatoare a incetat;
- modulul de elasticitate longitudinal numit si modulul lui Young (notat cu E): este o
invers proportionala cu alungirea absoluta (doua marimi se numesc invers

10/21
 proportionale, daca atunci cand una creste sau scade de un numar de ori, atunci
cealalta se micsoreaza/creste de acelasi numar de ori); modulul lui Young se masoara
in newton pe metru patrat N/m2;
- alungirea relativa (notata cu ε – se pronunta epsilon) este raportul intre alungirea
relativa si lungimea initiala a corpului asupra caruia s-a aplicat o forta deformatoare;
este marime adimensionala;
- efortul unitar (notat cu σ – se pronunta sigma mare) este raportul dintre forta
deformatoare si sectiunea initiala a corpului asupra caruia actioneaza forta
deformatoare F; se masoara in newton pe metru patrat N/m2;
- legea lui Hooke afirma ca efortul unitar este direct proportional cu alungirea relativa
σ = E ε; legea lui Hooke este valabila atata timp cat limita de elasticitate a corpului
asupra caruia actioneaza o forta deformatoare nu depaseste valoarea la care corpul se
rupe (limita de elasticitate este mai mica decat limita de rupere);
- constanta de elasticitate (notata cu k) este egala cu produsul dintre modulul lui Young
E si raportul dintre sectiunea si lungimea initiale ale corpului asupra caruia este
aplicata o forta deformatoare; unitatea de masura este newton pe metru N/m;
Forta elastica Fe se determina ca produs intre constanta de elasticitate si alungirea relativa a
corpului asupra caruia se actioneaza cu forta deformatoare F. Forta elastica este egala cu forta
deformatoare si orientata in sens opus acesteia, practic in sens opus deformarii Fe=k Δl= - F

Lucrul mecanic, energia cinetica, energia potentiala, energia mecanica

Lucrul mecanic al unei forte este definit ca produs intre forta aplicata corpului si distanta pe
care se deplaseaza corpul pe durata aplicarii fortei.
Vectorial, lucrul mecanic este produsul scalar intre vectorul forta si vectorul deplasare al
punctului de aplicatie al fortei.
Unitatea de masura a lucrului mecanic se numeste Joule si se noteaza cu J. Un Joule este egal
cu lucrul mecanic produs de o forta de un newton care are ca efect deplasarea corpului cu un
metru in directia fortei.

11/21
Lucrul mecanic motor si lucrul mecanic rezistent
O forta care produce deplasarea corpului asupra caruia este aplicata se numeste forta motoare,
o forta care se opune miscarii corpului se numeste forta rezistenta.
Daca forta aplicata este de acelasi sens cu deplasarea corpului, atunci lucrul mecanic produs
este pozitiv si se numeste lucru mecanic motor.
Daca forta aplicata este de sens opus cu deplasarea corpului, atunci lucrul mecanic produs
este negativ si se numeste lucru mecanic rezistent.

Forte conservative si disipative

Forta conservativa este forta care actionand asupra unui corp efectueaza un lucru mecanic
independent de drumul sau legea de miscare a corpului. Lucrul mecanic efectuat de o forta
conservativa depinde doar de pozitia initiala si finala a corpului asupra caruia actioneaza forta
(exemple: greutatea, forta gravitationala, forta elestica).
Forta disipativa este forta caree efectueaza un lucru mecanic depinde de drumul parcurs pe
durata aplicarii fortei disipative asupra corpului (exemple: forta de frecare).

Lucrul mecanic al greutatii

Lucrul mecanic al greutatii este independent de drumul parcurs de corp in cadere si nu
depinde nici de legea de miscare a corpului, fiind egal cu produsul dintre greutatea corpului G
ce efectueaza lucrul mecanic si diferenta de nivel h (dintre pozitia initiala si pozitia finala a
corpului in cadere) pe care acesta o parcurge L = G h = mgh

Lucrul mecanic al fortei de deformare elastica

Lucrul mecanic al fortei de deformare elastica este un caz aparte. Pe distanta deplasarii
(alungirea relativa) a unui corp asupra caruia actioneaza forta elastica egala si de sens opus
fortei deformatoare efectueaza un lucru mecanic al fortei elastice negativ egal in modul cu
lucrul mecanic al fortei de deformare.

Puterea mecanica
Un lucru mecanic poate fi efectuat de o forta in intervale de timp diferite. In aceste conditii se
poate defini puterea ca raport intre lucrul mecanic efectuat de forta aplicata uniform si timpul
in care acest lucru mecanic se efectueaza. Daca forta nu este aplicata uniform si variaza pe
durata aplicarii sale atunci se defineste ca este dezvoltata de aceea forta o puterea medie.
Unitatea de masura a puterii este wattul (notata cu W) - P = L/t = J/s = W (watt)

12/21
Energia cinetica
Energia cinetica se defineste doar pentru corpurile in miscare.
Energia cinetica a unui corp cu masa m si aflat in miscare de translatie cu viteza v este egala
cu semiprodusul dintre masa corpului si patratul vitezei acestuia.
Se noteaza cu Ec si unitatea de masura a ennergiei cinetice este Joule (notat cu J).

Energia potentiala
Energia potentiala se defineste doar pentru sistemele/corpurile asupra carora actioneaza doar
forte conservative (greutate, forta gravitationala, forte elastice).
Energia potentiala a unui corp aflat intr-un camp de forte conservative este egala si de semn
contrar cu lucrul mecanioc efectuat de forta care deplaseaza corpul din pozitia initiala in
pozitia finala
Energia potentiala zero este energia potentiala aferenta unui nivel de referinta (pozitie) ales
arbitrar (spre exemplu se poate alege prin conventie ca energia potentiala a unui corp aflat pe
sol sa fie zero).
Se noteaza cu Ep si unitatea de masura a energiei potentiale este Joule (notat cu J)

Energia mecanica
Energia mecanica (notata cu E) a unui corp/punct material aflat in miscare de translatie intr-
un camp de forte conservative este egala cu suma energiilor cinetica (Ec)si potentiala (Ep).
In campuri de forte conservative, energia mecanica se conserva, deci este constanta
In cazul sistemelor izolate, energia mecanica este constanta, iar energia cinetica se poate
transforma in energie potentiala.

Legea conservarii energiei

Enuntul legii conservarii energiei este: energia nu poate fi creata, nici distrusa, ea poate trece
dintr-o forma in alta, iar in cazul sistemelor izolate, energia mecanic se conserva.

13/21
Momentul unei forte in raport cu un punct

Definirea momentului unei forte

Se considera un corp care are o articulatie in jurul careia se poate roti liber. Aplicarea unei
forte asupra corpului, va permite acestuia sa se roteasca in jurul unei axe care este
perpendiculara pe planul format de articulatie si bratul fortei.
Se defineste bratul fortei ca fiind lungimea perpendicularei coborata din punctul de
articulatie, numit si pol, pe dreapta suport a fortei aplicata corpului
Dreapta suport a fortei este in fapt directia pe care se afla punctul de aplicare a fortei.
Momentul fortei este produsul dintre bratul fortei si forta aplicata corpului cu articulatie care
are efectul de rotire a corpului.
Teorema lui Varignon spune ca daca asupra unui corp cu articulatie actioneaza mai multe
forte (un sistem de forte) momentul rezultantei (sumei vectoriale a fortelor aplicate) este egal
cu suma vectoriala a momentelor fiecarei forte componente a sistemului de forte.

Momentul fortelor paralele de acelasi sens

Daca asupra unui corp rigid se aplica doua forte paralele si de acelasi sens, rezultanta acestor
forte (care este suma vectoriala a celor doua forte paralele si de acelasi sens) este o forta
paralela si de acelasi sens cu cele doua forte iar modulul sau (valoarea sa efectiva) este egal
cu suma modulelor celor doua forte.
Punctul de aplicatie al rezultantei celor doua forte paralele si de acelasi sens aplicate corpului
rigid imparte segmentul de dreapta ce uneste punctele de aplicatie a celor doua forte in doua
segmente a caror lungime este invers proportionala cu modului fortelor (adica segmenetul de
la punctul de aplicare al rezultantei la forta de modul mai mic va fi mai mare decat segmentul
de la acelasi punct de aplicare al rezultantei catre forta de modul mai mare).
Momentele fortelor paralele si de acelasi sens aplicate corpului rigid in raport cu punctul de
aplicare al rezultantei acestor forte vor fi egale intre ele, adica momentul rezultant al
sistemului celor doua forte aplicat corpului rigid va fi constant.

Momentul fortelor paralele de sens contrar

Daca asupra unui corp rigid se aplica doua forte paralele si de sens contrar, rezultanta acestor
forte (care este suma vectoriala a celor doua forte paralele si de sens contrar) este o forta
paralela si de acelasi sens cu forta cu modulul mai mare (cu valoare mai mare) si este egala
cu diferenta modulelor celor doua forte.

14/21
Punctul de aplicatie al rezultantei celor doua forte paralele si de sens contrar aplicate corpului
rigid se afla in pe dreapta ce uneste pnctele de aplicare ale celor doua forte dar in exteriorul
fortei cu modul mai mare.
Momentele fortelor paralele si de sens contrar aplicate corpului rigid in raport cu punctul de
aplicare al rezultantei acestor forte vor fi egale intre ele, adica momentul rezultant al
sistemului celor doua forte aplicat corpului rigid va fi constant.

Centru de greutate, centru de masa

Centrul de greutate se defineste ca fiind punctul de aplicare al fortei de greutate a corpului

analizat si este un punct fix, constituind o caracteristica intriseca a corpului.
Centru de masa este un punct geometric asociat unui corp/sistem, a carui pozitie depinde de
distributia masei substantei ce alcatuieste sistemul/corpul, dar nu e obligatoriu ca in centrul
de masa sa existe masa (substanta).
Pozitionarea centrului de masa nu depinde de campul gravitational in care se afla
corpul/sistemul.
In camp gravitational omogen centrul de greutate coincide cu centrul de masa.

Centrul de greutate al unui sistem rigid/sistem de puncte materiale

Daca un sistem rigid este format din mai multe puncte materiale, fiecare avand masa sa
proprie si fiecare avand pozitie fixa fata de celelalte (adica sistemul este rigid si
nedeformabil), greutatea sistemului rigid/sistemului de puncte materiale va fi data de
rezultanta (suma vectoriala) greutatilor fiecarui punct material in parte. Punctul de aplicare al
acestei rezultante va fi centru de greutate al sistemului rigid/sistemului de puncte materiale

Centrul de greutate al unui corp/solid rigid omogen

Centrul de greutate al unui solid rigid omogen este un punct fix care are aceleasi proprietati
cu centru de greutate al unui sistem rigid/sistem de puncte materiale.
Carcteristici ale centrului de greutate al unui solid rigid omogen:
- pozitia centrului de greutate nu depinde de masa cuprinsa in conturul solidului rigid si
omogen (centrul de greutate al unei sfere pline e in aceeasi pozitie ca centrul d
egreutate al unei sfere goale);
- centrele de greutate ocupa pozitii identice in raport cu contururi identice ale
corpurilor/solidelor analizate;

15/21
 - daca un corp/solid omogen poseda un plan de simetrie, o axa de simetrie sau un ;punct
de simetrie centrul sau de greutate se va afla in planul de simetrie, pe axa de simetrie
sau va coincide cu centrul de simetrie

Centrul de greutate al unui corp/solid neomogen de orice forma

Metoda practica de determinare a centrului de greutate al unei placi neomogene de orice
forma, este de a o suspenda in cel putin doua puncte si a se trasa pe corp verticalele ce trec
prin punctele de suspensie. Punctul de intersectie al dreptelor astfel trasate este centrul de
greutate al placii analizate.
Daca corpul/solidul nu are elemente de simetrie dar este format din elemente cu simetrie
definita se determina centrele de greutate ale parttilor lui si prin compunerea fortelor de
greutate se obtine punctul de aplicatiei al greutatii corpuului analizat care este si centru de
greutate al corpului analizat.

1.1.3 Statica

Definitie: este aceea parte a mecanicii clasice care studiaza echilibrul static creatr de fortele
exterioare ce actioneaza asupra corpurilor.
Se ocupa cu:
- transformarea sistemelor de forte aplicate asupra corpului/solidului rigid in sisteme
echivalente
- stabilirea conditiilor de echilibru al acestor sisteme
Exemplu de echilibru static: o carte pusa pe o masa actioneaza asupra mesei cu greutatea sa,
iar masa actioneaza asupra cartii cu o forta de reactiune egala cu greutatea cartii.
Notiuni utilizate in statica:
- corp rigid: este corpul este corpul care nu se deformeaza sub actiunea fortelor
exterioare; in practica putem considera un corp ca fiind rigid daca fortele ce
actioneaza asupra lui nu sunt foarte mari;
- orice corp de masa m care poate fi redus la un punct cu aceeasi masa m, devine un
punct material; in studiul staticii orice corp rigid sau sisteme de corpuri rigide sunt
considerate a fi puncte materiale;
- punctul material liber este punctul material ce poate ocupa orice pozitie in spatiu

16/21
 - punctul material supus la legaturi este punctul material care datorita legaturilor nu
poate ocupa in spatiu decat o anumita pozitie fie ea pe o suprafata sau pe o curba;
legaturile ce determina aceea pozitie pot fi legaturi cu frecare sau fara frecare;
- numarul de grade de libertate este numarul de parametri necesari a fi cunoscuti pentru
a determina pozitia unui punct material (exemplu: un punct material liber in sopatiu
are 3 grade de libertate, un punct material aflat pe o suprafata are 2 grade de libertate,
un punct material aflat pe o curba/dreapta are un grad de libertate, iar un punct
material fix nu are niciun grad de libertate; cu cat un punct material are mai multe
legaturi, cu atat are mai putine grade de libertate.

Forte concurente
Definitie: fortele concurente sunt acele sisteme de forte care actioneaza asupra rigidului si au
fie acelasi punct de aplicare fie au suporturi care se intersecteaza.
Conform principiului suprapunerii efectelor, daca asupra unui rigid actioneaza mai multe
forte concurente, efectul acestor forte este acelasi cu al rezultantei lor (este acelasi cu suma
vectoriala a fortelor ce actioneaza asupra rigidului).
Rezultanta unui sitem de forte se determina dupa doua reguli:
- regula paralelogramului: care spune ca daca doua forte ce actioneaza asupra unui rigid
sunt concurente, atunci rezultanta lor este diagonala paralelogramului ale carui laturi
sunt cele doua forte;
- regula poligonului: rezultanta a mai mult de 2 forte aplicate unui corp rigid in puncte
diferite este latura ce inchide poligonul format de vectorii fortelor aplicate

Cuplul de forte si momentul acestuia

Definitie: se numeste cuplu de forte, ansamblul format din 2 forte egale, paralele si cu sensuri
opuse care actioneaza asupra unui corp rigid. Cele doua forte se numesc si antiparalele si au
ca efect rotirea corpului in sesnul de inaintare a burghiului drept.
Momentul unui cuplu de forte este dat de produsul dintre modulul (valoarea) unei forte si
marimea perpendicularei dintre cele doua directii ale fortelor.

17/21
Echilibrul mecanic al corpurilor. Conditii generale de echilibru

Totalitatea fortelor ce actioneaza simultan asupra unui corp se numeste sistem de forte.
Sistemele de forte care au aceeasi rezultanta si acelasi efect asupra corpului analizat se
numesc sisteme echivalente.

Prima conditie de echilibru

Conditia necesara si suficienta ca sistemul de forte ce actioneaza asupra unui punct material
liber aflat in repaus sau miscare rectilinie si uniforma sa fie in echilibru, este ca suma
componentelor fortelor sa fie nula.

A doua conditie de echilibru

A doua conditie de echilibru se aplica sistemelor de forte ce actioneaza asupra unui corp solid
rigid si care poate avea o miscare de translatie dar si o miscare de rotatie.
Conditia de echilibru fata de translatie este ca rezultanta sistemului de forte (suma vectoriala
a fortelor) ce actioneaza asupra solidului rigid sa fie nula.
Conditia de echilibru fata de rotatie este ca momentul rezultant al fortelor aplicate solidului
rigid sa fie nul

Echilibrul corpurilor in camp gravitational

Echilibrul static al corpurilor libere

Orice corp liber poate avea trei situatii distincte de echilibru:
- echilibrul instabil: este echilibrul din pozitia in care daca este deplasat, corpul se
indeparteaza de pozitia initiala; energia potentiala in acest caz are valoare maxima;
- echilibrul stabil: este echilibrul din pozitia in care daca este deplasat, corpul revine la
pozitia initiala; energia potentiala in acest caz are valoare minima;
- echilibrul indeferent: este echilibrul din pozitia in care daca este deplasat, corpul
ramane in noua pozitie de echilibru, echivalenta cu cea din care a fost deplasat;
energia potentiala in acest caz este constanta.

Echilibrul static al corpurilor solid rigide suspendate intr-un punct

Orice corp solid rigid si uniform suspendat intr-un punct de suspensie aflat pe aceeasi dreapta
cu centru de greutate are 3 situatii distincte de echilibru:

18/21
 - echilibru stabil: este echilibrul din pozitia in care daca este deplasat, corpul revine
singur la pozitia initiala; in echilibru stabil, centrul de greutate se afla sub punctul de
suspensie iar energia potentiala in acest caz are valoare minima;
- echilibru instabil: este echilibrul din pozitia in care daca este deplasat, corpul nu mai
revine la pozitia initiala; in echilibru instabil, centrul de greutate se afla deasupra
punctului de suspensie iar energia potentiala in acest caz are valoare maxima;
- echilibru indiferent: este pozitia in care corpul este suspendat in centrul de greutate
(centrul de greutate coincide cu punctul de suspensie); in echilibru indiferent, corpul
este in repaus in orice pozitie iar energia potentiala in acest caz este constanta.

Echilibrul static al corpurilor solid rigide care au o suprafata de sprijin

Orice corp solid rigid si uniform care se afla in repaus se gasesc in stare de echilibru.
Suprafata de sprijin este numita si baza de sustinere si un corp solid rigid cu o suprafata de
sprinjin este in echilibru daca verticala coborata din centru sau de greutate cade in interiorul
bazei de sustinere. Din aceasta perspectiva avem 3 situatii distincte de echilibru:
- echilibru stabil: este starea de echilibru in care verticala ce trece prin centrul de
greutatea al corpului solid rigid cade in baza de sustinere;
- echilibru instabil: este starea de echilibru in care verticala ce trece prin centrul de
greutatea al corpului solid rigid cade la marginea bazei de sustinere;
- echilibru indiferent: este starea de echilibru in care verticala ce trece prin centrul de
greutatea al corpului solid rigid cade in afara bazei de sustinere; practic corpul se
rastoarna datorita cuplului de forte format de greutate si normala la suprafata.

19/21
Masini simple

Definitie: prin masina simpla se intelege orice dispozitiv utilizat pentru amplificarea efectului
unei forte sau pentru a face aplicarea fortei mai comod.
Masinile simple sunt puse in miscare de o forta activa F (forta de actionare sau forta motoare)
care are rol de a muta punctul de aplicatie al unei alte forte R numita si forta rezistiva si care
se opune miscarii.
Categorii de masini simple:
- categoria parghiilor (parghii si scripeti)
- categoria planului inclinat (plan inclinat, surub, pana).

Parghii
Definitie: o bara (corp rigid) care se poate royi in jurul unui punct fix numit punct de sprijin,
sub actiunea unei forta active F si unei forte rezistive R.
O parghie este practic o bara dreapta sau cotita pe care forta activa si forta reactiva tind sa o
roteasca in jurul punctului de sprijin.
Clasificarea parghiilor se face functie de pozitia punctului de sprijin fata de forta activa F si
forta rezistenta R:
- parghiile de grad I sunt parghiile in care punctul de sprijin se gaseste intre forta activa
F si forta rezistenta R (exemplu: ranga, balanta, foarfeca, ciocanul de scos cuie);
- parghiile de grad II sunt parghiile in care forta de rezistenta este aplicata intr-un punct
care se gaseste intre punctul de sprijin si forta activa F (exemplu: roaba, spargatorul
de nuci)
- parghiile de grad III cand forta activa F este aplicata intr-un punct care se gaseste intre
punctul de sprijin si forta rezistenta R (exemplu: pedala tocilarului, penseta,
antebratul)
Conditia de echilibru a parghiei este ca suma vectoriala a momentelor fortei active si al fortei
de rezistenta sa fie zero.

20/21
Balanta
Balanta este un dispozitiv care permite masurarea sau compararea maselor.
Principala componenta a unei balante este o parghie de gradul I cu brate egale sau inegale,
mentinuta in pozitie de orizonatala de echilibru de doua greutati asezate la capete.
In cazul balantei cu brate egale, aceasta parghie se sprijina pe o muchie, iar pe capete;le
parghiei sunt prinse talerele balantei pe care se aseaza masele de comparat. Pe mijlocul
parghiei se afla un ac indicator ce arata oscilatiile parghiei fata de pozitia de echilibru. Acul
nu va oscila cand masele de pe talerele balantei vor fi egale.
Calitatile unei balante sunt urmatoarele:
- stabilitate: la echilibru stabil parghia trebuie sa stea orizontal;
- justete sau exactitate aratata de faptul ca parghia e orizontala cand greutatile din talere
sunt orizontale;
- sensibilitate: dezechilibrarea balantei se face la o greutate foarte mica pusa pe unul
din talere.
Metode de cantarire:
- cantarirea simpla: pe un taler se pune corpul a carui masa dorim sa o determinam; pe
celalalt taler se pun greutati etal;on pana parghia se afla in pozitie orizontala;
- cantarirea dubla: se procedeaza ca la cantarirea simpla, dupa care se ia corpul a carui
masa se doreste a fi determinata si pe taler se vor adauga tot greutati etalon; la final pe
talere trebuie sa fie aceeasi greutate de greutati etalon.

21/21