‘Suport curs Teologie Dogmatica Ortodoxd — ARS M~ 2019-2020, sem. 1 IV. Revelatia dumnezeiasca. 1. Revelafia natural si supranaturali Religia crestind este prin esent& o religie revelati, ceea ce inseamni cé, desi invafa despre un Dumnezeu total transcendent lumii si de o natura diferiti fafa de aceasta, nu face o separatie radical intre Creator si creatia Sa, creatie care presupune tot ceea ce nu este Dumnezeu. Dumnezeul crestin este, inainte de toate, o fiin{f personal, mai potrivit spus o comuniune de Persoane: Tatal, Fiul si Sfintul Duh, aflate intr-o relafie de iubire absolut& si vesnica, iubire ce se revars4 neintrerupt din preaplinul fiinfei dumnezeiesti, prin energiile divine necreate, asupra intregului cosmos creat. Aceasta inseamna, pe de o parte, c& intreaga creatie este, se migca si devine in si prin Dumnezeu (flrd a se indrepta spre o confundare panteisti cu Dumnezeu), iar pe de alté parte ci omul, fiind coroana creatiei si fiinf personal, are posibilitatea de a sta intr-un dialog intim gi permanent, ca persoand, cu Creatorul siu. Crestinismul afirm’ astfel posibilitatea implinirii creafiei prin om ca fiinjé liberi si personal, in Dumnezeu, Care este originea si destinatia ei. De aceea, Dumnezeu Se descoperi pe Sine pentru ca oamenii si poati cunoaste planurile si voia Sa in legdturi cu creatura si, in mod deosebit, cu omul. Lipsit de aceastd descoperire a lui Dumnezeu, omul nu ar putea cunoaste nimic despre Dumnezeu si, implicit, despre scopul sau. ‘Aceasti actiune prin care Dumnezeu Se descoperi pe Sine poarta denumirea de revelatie dumnezeiascé (de la revelo = a descoperi, revelatio = descoperire). Revelaia este absolut necesari pentru om pentru cA Dumnezeu, find fiinfA spiritual si transcendent’, nu ar putea fi cunoscut pe alt cale. Neputandu-L cunoaste pe Dumnezeu, omul nu ar putea implini scopul ultim pentru care a fost creat: preamarirea lui Dumnezeu si viafa vegnica infeleasé nu ca simpli nemurire, ci ca participare, prin har, la viata dumnezeiasca. Posibilitatea Revelatiei este dati, pe de o parte, in caracterul personal al celor doi termeni ai descoperirii (Cel ce Se descoperi, Dumnezeu gi cel ce primeste descoperirea, omul), iar pe de alt parte in structura rationala a fiin{ei umane create dupa chipul lui Dumnezeu, care confera premisa receptiirii acestei descoperiri. Revelatia dumnezeiasc& se adreseazi in mod exclusiv omului pentru c& numai acesta o poate primi in virtutea rafionalitafii sale si pentru c& el are trebuinfd de aceasta revelatie in vederea implinirea scopului su ultim. Teologia ortodoxa invati cA, in esenfa, Revelatia dumnezeiasci este una singurd pentru c& Unul este Cel ce Se descoperi, dar, dup’ modurile sau caile prin care s-a ficut aceasta, o distinge in Revelajia naturalé si Revelatia supranaturala, Aceasti distincfie este sinonima modului in care 0 persoanii se descoperi in mod direct unei alte persoane (revelatia direct - supranaturala) sau este descoperita de celilalt, adic& 0 persoana cunoaste pe alta din manifestarea ei (revelatia indirect& - naturala), Astfel, Dumnezeu S-a descoperit oamenilor pe 0EEE Suport curs Teologie Dogmatied Ortodoxi ~ ARS It — 2019-2020, sem. 1 cale natural si pe alta su i, de unde ; ae Revelatie natal qi supreme nm Se ek tte care puceonel ais eee eae rept cunogtinta despre Dumnezeu Ia Ae ge on rin insist 8 lucrurilor sau chiar prin sine insusi ca chip al | Dumnezeu. Pur plecare al Revelatiei naturale este dat de structura rationala a creatiei lui Dumnezeu, de rationalitatea acesteia, pentru ci lumea in ansamblul ei si lucrurile din ea sunt opera unui Creator atotputernic, vesnic si personal (deci fiinfd rationala), iar rationalitatea creatiei isi gaseste raspunsul in Tationalitatea fiinfei umane care este chemat la cugetarea acestei rafionalitii create spre a ajunge nu numai a cunoasterea, ci gi la unirea cu izvorul ei, Rafiunea Suprema si personal. Astfel, rafionalitatea cosmosului se dezvaluie gi se implineste prin rafiunea umani, clreia i se adreseazi si care este subiectul activ si cugetitor al acestei rationalititi; de aici rezulti ci lumea este creat pentru om gi nu omul pentru lume dar, totodata, si cd lumea este necesara pentru om. Natura apare astfel ca mijloc sau mediu al dialogului dintre om gsi Dumnezeu, pentru cA din contemplarea intregii creatii omul fl descopera pe Dumnezeu drept Creator si Susfinitor al acesteia: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste tiria” (Psalmul XVIII, 1); ,,Vestit- au cerurile dreptatea Lui si au vzut popoarele slava Lui” (Psalmul XCVI, 6). Acelasi lucru il subliniaz& si Sfintul Apostol Pavel prin cuvintele: ,,Pentru c& cea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aritat lor. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, injelegandu-se din fapturi, adic& vegnica Lui putere si dumnezeire” (Romani 1, 19-20). Dar rationalitatea lumii nu rezida in sine insdsi intr-un mod autonom, ci {n rationalitatea lui Dumnezeu ce Se descopera si lucreaz in permanent in si prin lume pentru sustinerea ei $i implinirea ei prin om. Dar nu numai lumea ca opera a atotputerniciei dumnezeiesti se constituie in mediu transparent al Revelatiei dumnezeiesti, ci si fina umana ca persoand creati de Dumnezeu dupa chipul Sau (cf. Facere I, 26-27). Multiplicitatea persoanelor umane, relatiile de comuniune (pentru ci instisi numirea de persoana presupune cu necesitate existenfa a cel putin altei persoane, deoarece persoana este modul propriu de existenfa al fiintei; or, fara o alté existenti aidoma, aceasti ipostaziere a fiinfei nu si-ar gisi justificarea existentiala si ontologic&, iar fri persoand nu am putea vorbi nici de fini pentru ci nu exist fiinta neipostaziata) si iubire dintre ele se constituie intr-un mod de manifestare al lui Dumnezeu ca existent tripersonal4; relatiile interumane sunt o reflectare palidé a comuniunii venice si destvarsite, in iubire, dintre Persoanele Treimice. Omul sesizeazA totodat cli implinirea sa ca persoand nu se realizeaz deplin la nivelul existenfei in trup si prin cele create, pentru cd finitul nu poate satisface aspiratia spre infinit a persoanei umane; moartea apare ca o barierd inexpugnabilé intre aspirajia fard sfargit a spiritului uman si implinirea sensului existenfei prin satisfacerea acesteia. Numai comuniunea eterna si personala in si cu Dumnezeu a fiinfa absolut si infinit& poate rispunde acestei aspirafii a omului. 10Suport curs Teologie Dogmaticd Ortodoxdi — ARS I — 2019-2020, sem. 1 . Rationalitatea imprimat& de Dumnezeu creatiei Presupune totodatd si precizarea unui scop al acesteia; daci lumea este creat pentru om gi isi gaseste implinirea prin el, omul este prevazut unei altfel de impliniri (data in ‘insagi structura sa personal) ce vizeaz unirea personal cu Persoana Suprema, adic in implinirea sa ca persoan. Or aceasta nu se poate realiza decat in Dumnezeu ca fing personal, ceea ce ofera oamenilor eternizarea unirii intreolaltd gi cu El fara a fi desfiintati ca persoane ci, dimpotriva, prin precizarea si desavarsirea tot mai accentuati a persoanei in unirea cu Dumnezeu. Aceasti implinire a umanului numai in unirea tot mai deplind cu Dumnezeu este ariitata de Fericitul Augustin cdnd spune: ,FAcutu-ne-ai nazuitori spre Tine, Doamne, si nelinistita este inima noastra pana se va odihni intru Tine” (Fecisti nos ad Te, Domine, et inquietum est cor noster donec requiescat in Te). Dar Revelatia natural ca descoperire a lui Dumnezeu este nedeplina si supusi indoielii pentru c&, desi obiectiva si sigura, intrucat provine de la Dumnezeu, subiectivitatea umand datorata slabiciunii spirituale 0 poate deforma prin intoarcerea sensului natural al ei spre nesesizarea transparentei lui Dumnezeu din ordinea naturala. De aici gravele confuzii intre Dumnezeu si natura in religiile pagane care au schimbat ,slava lui Dumnezeu Celui nestricdcios cu asemanarea chipului omului celui stricdcios gi al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor” (Romani I, 23). De aici rezulta necesitatea Revelatiei supranaturale. Revelatia supranaturala apare astfel ca o completare si precizare mai deplind a Revelatiei naturale pentru ca in ea Dumnezeu Se descopera pe Sine insusi prin oameni sau in mod direct. Prin Revelatia supranatural4, omul il poate cunoaste mai deplin pe Dumnezeu, lucririle si voia Lui, precum gi toate adevarurile méntuitoare pe care Acesta le descoperd spre folosul omului. in acest sens se poate spune cd Revelatia natural se face eficienta in lumina Revelafiei supranaturale. Teologia ortodoxa nu face o despartire intre cele dou moduri prin care Dumnezeu Se descopera omului, dar precizeaza c& lucrarea lui Dumnezeu in cadrul Revelatiei naturale nu este atét de accentuata ca in cadrul Revelatiei supranaturale. Aceasta deoarece in cadrul starii primordiale a omului, intre cele dowd descoperiri nu era nici un fel de despartire. In starea de slabiciune aparuti dupa ciderea in pacat, descoperirea lui Dumnezeu prin ordinea naturala devine mai putin eficienta pentru cel cdruia se adreseazi — omul — gi de aceea este nevoie de precizarea ei prin descoperirea directa a Ini Dumnezeu. Revelatia naturald nu este total ineficient pentru ca gi in starea de dupa picatul primului om au fost unii oameni care s-au apropiat de ideea de Dumnezeu aga cum S-a descoperit El prin Revelatia supranaturala, chiar dac& dumnezeul cunoscut de ei nu avea caracterele personale atat de clare (de exemplu la unii filosofi greci). Revelafia supranaturalé difera de cea naturala in privinfa confinutului ei, deoarece ea cuprinde adevaruri mult mai numeroase si cunostinte mult mai adanci despre Dumnezeu gi lucrarea Sa, parte din aceste‘Suport curs Teologie Dogmaticd Ortodoxd - ARS Ul - 2019-2020, sem. 1 adevaruri depsind puterea de infelegere a minfii omenesti si fiind primite de om pe calea credintei. ‘Asadar, revelafia supranatural incepe inca din paradis si continua pe toati perioada Vechiului Testament prin persoanele alese de Dumnezeu pentru a primi incununarea deplina in Persoana si lucrarea Mantuitorului lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. De aceea, se poate face o imparfire a ei in functie de nivelul descoperirii lui Dumnezeu in timp, oamenilor, si anume: 1) Revelatia primordiald, care a fost facut& primilor oameni in paradis si care s-a pastrat pana la Avraam. 2) Revelafia speciald, care s-a facut in sénul unui singur popor — poporul evreu — incepfnd cu patriarhii Vechiului Testament (Avraam, Isaac si Iacov), continudnd cu marele legiuitor Moise, cu proorocii si cu alfi oameni alesi de Dumnezeu pani la venirea Mantuitorului 3) Revelafia dumnezeiascé absoluté si universalé dati de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, Mantuitorul lisus Hristos. Desi Revelatia supranaturali s-a facut in trepte, potrivit planului providentei dumnezeiesti, unitatea ci nu este afectatii, pentru cd ea este dati de unitatea continutului ei care este insugi Dumnezeu: ,,Dupi ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parinfilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noud prin Fiul” (Evrei I, 1- 2). Aceasta evolutie a Revelatiei supranaturale urmireste evolufia spiritual a omenirii cizute, pregitirea ei in mod gradat pentru primirea adeviratei cunostinte despre Dumnezeu. in functie de modul fn care s-a realizat, Revelatia supranaturala poate fi externd, atunci cind vine direct de la Dumnezeu sau prin organele sale (ingeri, prooroci), sau interna, atunci cand ea se produce in sufletul celui caruia Dumnezeu i se adreseaz& (in cazul in care organul revelafiei este indemnat si scrie cele descoperite de Dumnezeu, atunci este vorba de inspirafia divind). implinirea Revelatiei supranaturale in Persoana si lucrarea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, precum si realizarea unirii maximale intre om si Dumnezeu in Hristos, ne arati ci Revelafia nu consti nicidecum intr-o suma de cunostinfe teoretice despre un Dumnezeu inchis in transcendenta Sa ci in acfiunea de coborre a Lui la om pentru ca Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul si deviné dumnezeu dup har. Revelajia este opera Cuvantului lui Dumnezeu dar nu intr-o actiune solitar’, ci intr-o impreund lucrare cu Duhul Sfint; daci in Vechiul Testament Dubul Sfiint a pregitit venirea in trup a Cuvantului, in Noul Testament Cuvntul pregiteste venirea Duhului, Care va pregati pani la sfarsitul lumii a doua venire a Cuvantului. Descoperirea lui Dumnezeu prin Revelafia natural face vadit scopul final al omului — indumnezeirea - , precum si mijloacele prin care acesta il poate atinge, iar intruparea Fiului lui Dumnezeu ~ ca implinire a Revelatiei supranaturale — arata deslusit posibilitatea unirii omului cu Dumnezeu.