Sunteți pe pagina 1din 4

CONSILIEREA CARIEREI –

o abordare globală a individului, sub toate aspectele semnificative


ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţă socială sau
comunitară, familie, timp liber
Aptitudini şi atitudini profesionale

Aptitudinile profesionale sunt acele însuşiri fizice şi psihice relativ stabile ale unei
persoane care condiţionează randamentul într-o profesie. Acestea sunt componente dobândite
ale personalităţii dezvoltându-se prin exersarea în activitate. Sunt factori importanţi în alegerea
unei cariere / profesii, de aceea, consilierilor carierei le revine sarcina de a ajuta pe tineri să
ajungă la o imagine realistă în ceea ce priveşte aptitudinile personale. În actul reorientării
persoanei în carieră importante sunt deprinderile transferabile (componente ale aptitudinilor
profesionale) care ajută persoana în noua muncă prin transferul vechilor deprinderi.
Aptitudinile se împart în aptitudinea generală sau inteligenţa generală care ajută persoana să se
descurce în orice situaţie, şi aptitudini specifice (fluiditate verbală, memoria, reprezentarea
spaţială, dexteritatea manuală) care condiţionează reuşita în anumite categorii de activităţi.
Atitudinea profesională este o dispoziţie sau orientare generală a persoanei spre
activitate sau complexul de idei, motive şi cunoştinţe despre o anumită profesie care
condiţionează modul de raportare a individului la o anumită profesie. Atitudinile sunt bipolare,
pot fi pozitive sau negative, favorabile sau nefavorabile. În funcţie de imaginea pe care o are
subiectul despre anumite profesii va demonstra atitudini pozitive sau negative pentru acestea.
Reuşita profesională este condiţionată de existenţa unor atitudini pozitive.

Aria curriculară consiliere şi orientare este o componentă a Planului de


învăţământ, introdusă în Curriculum-ul naţional din România începând cu anul 1998 pentru a
oferi un program de educaţie pentru carieră elevilor din toate nivelurile de învăţământ. Se
urmăreşte prin această arie curriculară pregătirea elevilor pentru o bună integrare socială şi
profesională, dezvoltarea personală a acestora în consens cu interesele, aspiraţiile şi capacităţile
proprii. Obiectivele educaţionale sunt: autocunoaşterea elevilor, informarea cu privire la
oportunităţile de dezvoltare a carierei personale, dobândirea tehnicilor de muncă intelectuală, a
tehnicilor de găsire a unui loc de muncă, rezolvarea problemelor de comunicare între elevi etc.

Carieră profesională
Cariera profesională reprezintă parcursul profesional format din ocupaţii succesive
asumate de un individ în termenii aceleiaşi ocupaţii de bază. Pregătirea pentru carieră se face
obligatoriu pe căi formale (şcolarizare, formare continuă), dar şi informale (studiu individual,
experienţă de muncă în alt domeniu sau pe altă poziţie ierarhică). Conceptul cu semnificaţie
pentru zona profesională trebuie delimitat de cel peiorativ din expresia “a face carieră”.

Consilierul carierei
Persoana calificată (prin studii superioare speciale) care asistă clienţii în managementul
propriei cariere: oferă informaţii, acordă consultanţă, consiliere, orientare, evaluare şi sprijin
pentru construirea şi dezvoltarea planului personalizat pentru carieră, prin activităţi de
autocunoaştere, dezvoltare şi diversificare a strategiilor de învăţare, dezvoltarea abilităţilor de a
face faţă tranziţiei de la mediul educaţional la piaţa muncii, autoevaluare şi luarea deciziilor,
conştientizarea şanselor şi oportunităţilor de (re)integrare socio-profesională, instruire şi
formare continuă sau complementară.
Consilierul carierei îşi poate desfăşura activitatea în domeniul educaţional: a) la nivel
preuniversitar (cabinete de asistenţă psihopedagogică / cabinete OSP); b) la nivel universitar
(cabinetele de informare şi consiliere din universităţi), în cadrul oficiilor de forţă de muncă şi
şomaj (consilier pentru îndrumare şi orientarea profesională), în instituţii private sau alte
instituţii de stat de profil.
Grupurile ţintă vizate prin acest proces includ: elevi, studenţi, tineri, adulţi / şomeri,
persoane defavorizate socio-cultural, persoane cu deficienţe etc. şi care întâmpină dificultăţi în
luarea şi punerea în practică a deciziilor cu privire la opţiunile de viitor şi integrarea socio-
profesională.

Ocupaţie; funcţie; meserie; profesie


Ocupaţia este o activitate socialmente utilă care-i aduce beneficii sau constituie o
sursă de existenţă pentru persoana care o exercită. Ocupaţia se exprimă prin funcţie sau
meseria exercitată de o anumită persoană activă. Calificarea într-o ocupaţie se realizează (în
general) la locul de muncă. Ocupaţiile pot fi clasificate pe baza unor criterii, precum: domeniul
de activitate, nivelul de pregătire profesională, complexitatea sarcinilor de îndeplinit şi au ca
elemente specifice: uneltele, instrumentele utilizate, spaţiul de lucru, durata muncii, condiţiile
de salarizare.
Funcţia semnifică o activitate exercitată într-o anumită ierarhie funcţională (de
conducere sau execuţie).
Meseria reprezintă ansamblul de cunoştinţe şi deprinderi de activitate dobândite
prin procesul de educaţie (iniţială sau continuă) şi formare practică, necesare exercitării
anumitor servicii şi activităţi.
Profesia reprezintă specializarea obţinută prin studii (în general de niveluri mai
înalte). Profesia poate constitui: sursă de venituri, modalitate de a obţine satisfacţii, realizări,
prestigiu social, formă de valorificare a pregătirii profesionale, cadru de socializare şi de
identificare a unor modele de viaţă.

Piaţa muncii
Piaţa muncii este „spaţiul” în care se dezvoltă raporturi între oferta şi cererea de
muncă, se stabilesc condiţiile de angajare şi salarizare ale persoanelor apte de muncă, se
realizează schimburi de informaţii cu privire la cererea şi oferta de forţă de muncă şi se
evidenţiază oportunităţile profesionale pentru persoanele care doresc să găsească un loc de
muncă sau să îl schimbe pe cel existent. Piaţa muncii impune adaptarea structurilor de formare
profesională iniţială şi continuă la cerinţe angajatorilor, precum şi dezvoltarea resurselor umane
prin policalificare şi recalificare.

Planificarea şi dezvoltarea carierei


Planificarea carierei este procesul de identificare a paşilor care trebuie parcurşi pentru
dezvoltarea carierei şi presupune stabilirea obiectivelor, acţiunilor care vor fi realizate,
resurselor necesare (umane, financiare), termenelor, responsabilităţilor, rezultatelor concrete
aşteptate, eliminarea obstacolelor. În cadrul unui program de consilierea carierei planificarea se
desfăşoară după etapele de autocunoaştere şi explorare ocupaţională, educaţională.
Planificarea carierei include aspecte ce ţin strict de locul de muncă, dar şi activităţile
de timp liber, viaţă personală etc. În vederea realizării unei planificări a carierei este necesară o
privire în perspectivă, care să puncteze aspecte precum: scopul în viaţă, imaginea de sine, tipul
de muncă dorit, relaţiile cu ceilalţi, tipul de locuinţă dorită, realizările globale de pe parcursul
vieţii.
Dezvoltarea carierei este un proces de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate
de către o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii, aflate în succesiune cronologică
şi presupune medierea între factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul
individului. Acest proces cuprinde totalitatea factorilor psihologici, sociologici, educaţionali,
fizici, economici care combinaţi influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul întregii
vieţi a unei persoane.
In sprijinul a tot ce am spus mai sus am citit odată o poveste care m-a făcut să iau
greutăţile ca pe un obstacol ce trebuie depăşit şi trecut, la fel le-am explicat şi elevilor mei că
trebuie să facă.

POVESTEA UNUI MĂGAR

"Într-o bună zi, măgarul unui tăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat,
ore întregi, în timp ce tăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, tăranul hotărî că
măgarul era oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-
odată. Astfel a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul
fântânii.

Aşa că tăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă pe dată
câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce
i se pregătea şi se puse şi mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeti bune
de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Tăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce
văzu.

Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi
păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere la momentul când
măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ziduri şi ieşi.”

Morala:
Viata va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăti...
Însă, secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti
pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutătile noastre este o ocazie pentru un pas
înainte. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuti. Foloseşte
pământul pe care ti-l aruncă ceilalti peste tine ca să mergi înainte."