Introducere în mitologia celtică

Mitologia celtică reprezintă setul de credințe religioase și de mituri specifice celților

antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa
Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte
ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea și al III-lea
î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani.
Miturile celților evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul secret al
druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui
univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului,
religia celților este o politeistă, la fel ca celelalte religii europene din acea perioadă. Pentru
celții aflați în sfera de influență a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a
supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice. În
mod ironic, ceea ce știm despre credințele celților se datoreză în primul rând surselor romane
și creștine. În contrast, celții care și-au păstrat identitatea politică și lingvistică (cei din Insulele
Britanice, de exemplu) au transmis cel puțin rămășițe ale mitologiei înainașilor lor din Epoca
Fierului, care au fost adesea menționate în scris în timpul Evului Mediu.
Puține lucruri se știu despre credințele religioase ale celților și galilor. Ei credeau într-o
viață de după moarte și de aceea îngropau mâncare, arme și ornamente împreună cu trupul celui
mort. Druizii preoții celților i-au învățat doctrina transmigrării sufletului și le-au relvat puterea naturii
și a zeilor.
Irlandezii credeau într-o altă lume aflată în subteran sau sub forma unor insule
îndepărtate din ocean. Cealaltă lume a fost numită ori "Lumea celor Vii", ori "Câmpia
Fermecătoare" sau Tir na nOg (Lumea celor tineri sau Lumea celor veșnic tineri). Această lume
era de fapt o țară unde nu exista boală, bătrânețe sau moarte, unde fericirea dăinuia pentru
totdeauna și unde o sută de ani erau doar o singură zi. Se observă o asemănare cu tărâmul din
mitologia greacă numit Câmpiile Elizee. Atât Câmpiile Elizee cât și Tir na nOg își au probabil
originea în religia proto-indo-europeană. În unele mituri irlandeze, o tânără fermecătoare se apropie
de erou și îi cântă despre această lume a fericirii. El o urmează și pornește cu ea pe mare într-o
corabie de sticlă. După aceasta, eroul ori nu mai este văzut ori se întoarce peste un scurt timp și
își dă seama că toți contemporanii lui sunt morți și că a lipsit sute de ani.
Zeii celți:

 Belenus zeu al focului și al vindecării

 Belisama zeiță a războiului și a artelor
 Badb zeiță a războiului
 Brigid zeița fecundității
 Cernunnos zeul animalelor
 Dagda zeul suprem
 Dana (Danu sau Ana) zeița-mamă
 Diancecht zeul medicinei
 Goibniu zeul metalurgiei
 Lug zeul soarelui, al luminii și al cunoașterii
 Morrigan zeiță a războiului
 Nuada
 Oengus zeul soarelui
 Ogma zeul elocvenței
 Rosemerta
 Tentatis zeul războiului și protectorul tribului