PORTOFOLIU

TEORIA
LITERATURII
Nivel mediu și slab de învățare
CLASA A XI-A SI A XII-A
PROF. PAVEL GABRIELA
2017-2018
 CUPRINS:
1.SIMBOLISMUL
2.ROMANTISMUL
3.MODERNISMUL
4.NEOMODERNISMUL
5.POSTMODERNISMUL
6.REALISMUL
7.TRADIȚIONALISMUL
8.GENUL DRAMATIC
9.DIALOGUL
10.INDICAȚIILE SCENICE
11.GENUL LIRIC
12.MĂRCILE EULUI LIRIC
13.MĂRCILE SUBIECTIVITĂȚII
14.ELEMENTE DE PROZODIE
15.TRĂSĂTURILE LIMBAJULUI POETIC
16.TEHNICI DE ANALIZA LITERARĂ
17.FIGURI DE STIL
18.GENUL EPIC
19.TIPURI DE NARAȚIUNE
20.MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI
21.FUNCȚIILE DESCRIERII
22.TIMPURILE VERBALE
23.VALORILE ARTISTICE ALE TIMPURILOR VERBALE
 TEHNICI SIMBOLISTE

1. Utilizarea simbolului =>așa cum derivă din termenul ”simbolism”, aceasta este tehnica
principală ce constă în repetarea unui cuvânt de cel puțin 3 ori în text pentru a deveni
simbol.
2. Sinestezia => este un procedeu complex prin care se îmbină o imagine cu o culoare, un
miros, un sentiment și un sunet.
Ex: ”Orașul/o pictură parfumată cu vibrări de violet.”
Orașul=imagine; Pictură=culoare; Parfumată=miros; Violet=culoare+emoție pozitivă.
3. Corespondența=>este tehnica prin care unui plan exterior obiectiv îi corespunde o stare
sufletească interioară subiectivă.

4. Sugestiile olfactive=>mirosuri agreabile care se numesc parfumuri, arome,miresme și

mirosuri dezagrebile care se numesc mirosuri pestilențiale.

5. Sugestia cromatică: alb, negru, gri (culori funebre care sugerează sentimentul morții,
dispariția, presimțirea morții), roșu(culoare funerală), violet, mov, lila(culoarea tristeții,
melancolie, deznădejde), albastru(disperare), galben, verde deschis, crud(reprezintă
boală, nervi, isterie), roz(simbol de boală, tuberculoză).
6. Sugestia muzicală: Muzicalitatea este de două tipuri: interioară(melopee) care este dată
de ritmul spunerii cuvintelor și de repetarea versului refren și exterioară care este dată de
cuvinte care denumesc sau sugerează sunete( substantive, verbe, interjecții).
7. Sugestia muzicală:
8. -fanfară --> evocă dispariția omului
9. -orchestră--> sugerează indignare, dar și fragilitate, grație
10. -clavecin, clavir, pian--> sentimentul neantului, sentimentul morții
11. -vioară, violoncel, bas, contrabas--> disperare existențială, melancolie sfâșietoare
12. Mallarmé spunea "Muzica înainte de toate".
13. Sugestia --> este tehnica prin care lucrurile sau sentimentele nu sunt numite în mod
direct ci sunt sugerate: "A numi direct un lucru înseamnă a suprima trei sferturi din
plăcerea lecturii"

ROMANTISMUL (PAȘOPTISMUL)
Romantismul reprezintă un curent literar manifestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și
începutul secolului al XIX-lea, caracterizat prin triumful sentimentului asupra rațiunii și al
imaginației asupra logicii și reflexivității. În literatura noastră există două manifestări ale
romantismului. Prima apare la începutul sec al XIX-lea prin scriitorii pașoptiști, iar a doua este
reprezentată de romantismul eminescian.
 ÎNCADRARE ÎN ROMANTISM

 Genul liric - este o poezie a meditației filozofică

- Accentul este nocturn
- Se cultivă ca specie: elegia, meditația, pastelul, poezia filozofică
- Are loc îmbinarea speciilor literare( poeme narativ-dramatice fir epic - personaje)

- Accentuat sentimentul patriotic prin chemări la luptă, la unire, la revoltă

- Promoția este un tip clasic( cu strofe, ritm, rimă și măsură)
 antiteză
 meditație tristă
 elemente de retoricism (interogații si exclamații retorice, invocații)
 teme si motive specifice (istorie, folclor, condiția omului de geniu etc)
-
 Genul epic – specii literare noi( nuvela și fabula)
- Conflict puternic centrat pe un personaj
- Personaj excepțional în împrejurări excepționale
- Tehnica bulgărelui de zăpadă
- Apare accentul dramatic sau tragic

MODERNISMUL
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale, arhitectura,
muzica și literatura care s-a conturat la începutul secolului al XX-lea, când artiștii s-au revoltat
față de tradițiile academice și istorice impuse și considerate standard al secolelor anterioare,
începand cu cele din secolul al XIV-lea și culminând cu rigiditatea academismului secolului al
XIX-lea.

NEOMODERNISMUL
Neomodernismul este o manifestare literară care presupune redescoperirea valorilor literaturii
interbelice în contextul diminuării cenzurii în deceniul al șaselea al secoului trecut.Trăsăturile
neomodernismului:
- Revenirea la poezia reflexivă, la discursul subiectiv cu limbaj metaforizat;
- Pluralitate de sensuri;
- Lirism subiectiv, pur;
- Ironie

POSTMODERNISMUL
Postmodernismul este o manifestare literară din a doua jumătate a secolului XX, venind
după o întreagă evoluție a artei scrisului, constând în preluarea unei tradiții pe care o pune in
discuție prin intertextualitate și parafrază. Scriitorul postmodernist încorporeaza în lucrarea sa
fragmente de text sau procedee stilistice care amintesc de scriitori consacrați, făcând literatură
pornind nu de la realitatea istorica ci chiar de la literatură în sine. Scrisul său are două
particularități definitorii (ironia, în sensul afectuos deoarece scriitorul se revendică dintr-o
tradiție literară pe care o reinterpretează și predispoziția spre ludic, izvorât din amuzamentul
reinterpretării unor formule artistice.

REALISMUL
Realismul este un curent literar apărut în secolul al XIX-lea care își propune să realizeze o
respingere a idealizării societății sau omului prin insistența asupra tendinței de versosimilitate.
Trăsături ale realismului:
 Frescă a lumii prezentate (descrierea acelei lumi);
 Reflectare a realității într-un timp și spațiu istoric determinate;
 Narator omniscient;
 Respectarea cronologiei faptelor narate;
 Tendința versosimilității și a veridicității;
 Personaje tipologice.

TRADIȚIONALISMUL
Trăsături:
 Paseismul(întoarcerea spre trecut, spre cronici și istorie);
 Idealismul (preferința spre înfățișarea pitorească a satului, falsa înfrumusețare a
vieții);
 Sentimentul desrădăcinării, care i-ar copleși pe cei care se aventurează în spațiul
citadin, uitându-și originile;
 Predilecția pentru scenele tari, de violență, pentru personajele dominate de instinct,
inspirația religioasă.
GENUL DRAMATIC
Încadrarea în genul dramatic

În genul dramatic autorul își exprimă în mod indirect ideile și sentimentele prin intermediul
personajelor și al acțiunii.
Textul dramatic este structurat pe acte, scene, tablouri, iar acest fragment face parte din scena
…, actul … . Textul dramatic este structurat ca un schimb de replici între personaje, dialogul
fiind modul principal de expunere.
Numele personajelor sunt scrise cu majuscule și sunt urmate de “ : ” care au rolul de a introduce
replica personajului.
În text apar indicațiile scenice sau didascaliile + definiția de la didascalii cu exemple din text.
 DIALOGUL
Dialogul este modul de expunere care are două funcții de a dinamiza acțiunea și reprezintă o
modalitate indirectă de caracterizare a unui personaj prin limbaj.

INDICAȚIILE SCENICE
Indicațiile scenice reprezintă singura intervenție directă a autorului din text prin care fie
descrie decorul piesei, fie caracterizează un personaj.
Indicațiile scenice conțin elemente referitoare la gestică, mimică, vestimentație, mișcarea
actorilor pe scenă, decor și elemente auditive care țin de atmosfera piesei.
Indicațiile scenice sunt marcate grafic de paranteze.
 GENUL LIRIC
Cum încadrăm în genul liric?

În genul liric, autorul... își transmite în mod direct ideile și sentimentele prin intermediul
eului liric dat de prezența mărcilor lexico-gramaticale de persoana întâi cum ar fi: verbe
(exemple) si pronume (exemple).
Textul este structurat pe strofe si versuri care au ritm…, rimă... si măsură....SAU....Textul
este astrofic sau de tip monobloc care alternează versuri lungi cu versuri albe, în care ritmul,
rima si măsura sunt libere-variate.
Expresivitatea textului este dată de abundența figurilor de stil și a imaginilor artistice:
(exemple de figuri de stil si de imagini artistice).

MĂRCILE EULUI LIRIC

Eul liric este masca poetului in textul liric , ipostază care nu trebuie confundată cu eul
empiric(persoană reală a scriitorului)
Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric sunt:
- Verble conjugate la persoana I singular (plural)
- Forme pronominale de persoana I: N: a
Ac:pe mine, mă, -m
D: mie,îmi,-mi
Pronumele și adjective posesive-al meu, a mea , ai mei , ale mele

MĂRCILE SUBIECTIVITĂȚII
-Verbe conjugate la persoana I singular/plural, persoana a-II-a singular/plural
-Forme pronominale de persoana I singular/plural

ELEMENTE DE PROZODIE

1. RITMURI trohaic ( 5 – 8 silabe)

iambic ( 9 -14 silabe)
amfibrah ( 15 -19 silabe)
2.RITM împerecheata (1 – 2 şi 3 – 4)
încrucisata (1 – 3 şi 2 – 4)
 îmbratisata (1 – 4 şi 2 – 3)
monorima ( 1 – 2 – 3 – 4)
libera variata (1; 2; 3; 4x )
vers alb sau rima alba ( 1- 2 – 3,4x)
prin asonanţă ( 1 – 2; 3X 4 X)
RIMA PRIN ASONANŢĂ – este rima în care forţăm 2 silabe să rimeze prin prezenţa unui sunet
comun (casă ,9asa ,dacă, iată).
EX: oa -> oe -> oi -> ou

TRĂSĂTURILE LIMBAJULUI POETIC

AMBIGUITATEA este o trăsătură a liricii contemporane, realizată fără încărcătură de figuri de
stil,un efort sporit de descifrare a înţelesurilor.

EXPRESIVITATEA se realizează atât prin figuri de stil, imagini artistice, prin topică şi
prozodie, cât şi prin modul specific al fiecărui poet de a folosi materialul lexical al limbii.

SUGESTIA este principala caracteristică a limbajului poetic simbolist, prin care, cu ajutorul
simbolurilor şi al imaginilor artistice, este construit mesajul.

REFLEXIVITATEA este tendinţa de a filozofa pe marginea unei stări existenţiale,poetul se

avântă în formule generalizatoare despre lume, viaţă, destin.

CUM COMENTĂM UN TITLU?

Gen liric
Titlul se află în strânsă legatra cu sensul textului poetic ilustrând metaforic tema sau motivul
central…(ex).
Este un titlu scurt (2 cuv), amplu, centrat pe nominal și ilustrează la nivel artistic(…)(comentăm
dând citate din poem).
Gen epic/dramatic – reluăm identic formularea de la genul liric și analizăm dacă în titlu
apare:
-numele personajului principal(protagonist)(antagonist)
-cronotop (spațiu,timp acțiune)
-obiect simbolic pentru desfășurarea acțiunii
 CUM COMENTĂM O FIGURĂ DE STIL?
Prin... (epitetul/comparația) ilustrează / relevă / sugerează la nivel artistic ideea că...
Prin această figură de stil se oferă expresivitate artistică textului ce exprimă într-o manieră
plastică idei și sentimente cu o maximă încărcătură afectivă și subiectivă.

CUM COMENTĂM O STOFĂ?

La nivel ideatic eul liric ilustrează / sugerează / relevă la nivel metaforic ideea că... (comentăm
dând citate).
La nivel stilistic expresivitatea textului este dată de abundența figurilor de stil (exemple din text)
și a imaginilor artistice (exemple din text), topica afectivă și semne de punctuație care marchează
stări afective (? , ! , ... , -- linia de pauză).

La nivel prozodic remarcăm ritmul..., rima... și măsură...

TEHNICI DE ANALIZĂ LITERARĂ

1. Tehnica step by step - presupune utilizarea cuvintelor din text pentru a construi o idee
personală iar alte cuvinte le dăm drept citat pentru argumentele aduse.

2. Tehnica analizei semantice – dezvoltă pe baza primei tehnici analiza textului prin comentarea
unor simboluri.

FIGURI DE STIL
1.METAFORA
o substantiv (sens conotativ,figurat) Ex:masă (spaţiu)
o substantiv +substantiv ex: hornul muntelui
o substantiv + prepoziție +substantiv ex: fulgi de aur,raze de rouă

Metafora relevelatorie = o comparație incompletă (Leoaică tânără,iubirea)

2. EPITETUL –adjectiv

Ex: fată frumoasă (ce fel de?)

 epitet ornant (propriu-zis)

 epitet cromatic Ex:cer alb
 dublu epitet Ex:cer alb si înalt.
 epitet aflat în inversiune Ex:albastrul cer
 epitet metaforic Ex:Înaltul horn al muntelui
 epitet personificator – adjectiv – se sugerează o calitate umană
Ex: Soarele râde. Soarele râzător.
3.PERSONIFICAREA – verb – prin care se atribuie calități umane unor
obiecte/fenomen…
Ex: câinele râde
4.METONIMIA- substantiv – care printr-o parte numeste un întreg
Ex: „Mi-am dus mâna la sprânceană/ La tâmplă și la bărbie / dar mâna nu le mai știe.”
5.ENUMERAȚIA
 verbală
 subtantivală
 adjectivală
 interjecțională
 adverbială
6.REPETIȚIA –repetam același cuvânt
Ex: O cheie si cheia.

GENUL EPIC

CUM ÎNCADRAM ÎN GENUL EPIC?

(Trăsături)

În genul epic, autorul, ...... își transmite în mod indirect ideile și sentimentele prin
intermediul acțiunii și al personajelor (dăm exemplu de personaje).
Textul este structurat în proză pe un episod narativ:
Modul principal de expunere este narațiunea
(HOMODIEDEGITICĂ/HETERODIEGETICĂ)
și se îmbină cu descrierea sau/și cu dialogul.
Narațiunea(homo sau hetero) este susținută de prezența instanțelor comunicării narative:
autor, narator, personaje.

TIPURI DE NARAȚIUNE
Narațiune heterodiegetică ( la persoana a-III a) – unde autorul... este și narator , dar e diferit de
personajele pe care le prezintă...(exemple personaje din text).Narațiunea are viziune cu focalizare
0 așa numita viziune “dindărăt”,dată de verbele si pronumele la pers a III-a, cu exemple din text.
Naratorul din ipostaza demiurgică urmărește destinele personajelor , lasă viața să curgă , oferind
cititorului impresia de viață reală.
Narațiune homodiegetică (la persoana I) –Autorul..... este și narator și personaj în propria- i
narațiune (personaj-narator). Narațiunea are viziune cu focalizare internă așa-numita viziune
avec, dată de verbe și pronume la persoana I, cu exemple din text.

MODALITAȚI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

1. Caracterizare directă
= > Autorul narator
Caracterizarea directă realizată de autor sau narator poate prezenta portretul fizic, moral sau
mixt și se realizeaza prin intermediul epitetelor de caracterizare care subiectivizează vocea
naratorului.
Exemplu: Bărbat frumos si slab, tras la față, melancolic.
= > Celelalte personaje
Caracterizarea făcute de celelalte personaje se subordoneaza tehnica bazoreliefului (plecându-se
de la o schițare a potretului putând ca fiecare personaj să adauge o alta tușă, ajungându-se în final
la un personaj rotund, complex).
O altă tehnică de caracterizare a personajului este tehnica reflectării poliedrice.
= > Autocaracterizare
Prin autocaracterizare, personajul își dezvaluie emoțiile, trăirile, sentimentele cu ajutorul
monologului interior sau al autocaracterizării.

2. Caracterizarea indirectă
a)Caracterizare indirectă prin limbaj -Replicile personajului sau caracteristici de limbaj sunt
ilustrative pentru statutul social al personajului ilustrând: noblețea, ușurința de comunicare,
inteligența, empatia, incultura, trivialitatea si vulgaritatea.
b)Caracterizarea indirectă prin onomastică
c)Caracterizarea indirectă prin vestimentaţie
Ilustrează statutul social al personajului inglobând elemente de portret moral.
d)Gestică şi mimică
Trădează emoţiile,trăirie şi intenţiile personajului.
e)Caracterizarea indirectă realizată prin relaţia cu celelalte personaje
Ilustrează elemente de portret moral prin:nobleţe,generozitate,ironie,grosolănie etc.
 FUNCȚIILE DESCRIERII (TRĂSATURILE DESCRIERII)
Descrierea este modul de expunere care se îmbină cu narațiunea (homodiegetică,
heterodiegetică) pentru a oferi expresivitate artistică textului.
Descrierea este de tip:-portret (fizic, moral, mixt fizico-psihic)
-tablou
+idee despre ceea ce descrie +citat
Descrierea se realizează prin frecvența grupului nominal(subst. + adj. , exemplu) , dar și
prin utilizarea verbelor la modul indicativ timpul imperfect sau perfect simplu. Expresivitatea
descrierii este dată de abundența figurilor de stil (comparația , metafora , 2 exemple ,etc) si a
imaginilor artistice (2 exemple ).
TIMPURILE VERBALE
1)INDICATIV PREZENT – Verbele la present ilustrează acțiuni repetate,obișnuite care
caracterizează subiectul sau se petrec în momentul vorbrii.
Ex: Merg la școală în fiecare zi.
Prezentul narativ este utilizat pentru a rezuma cărți, filme, etc.
Ex: Romanul este despre un bărbat care-și părăsește țara și pleacă pe o insulă.
Când se exprimă adevăruri general valabile.
Ex: Apa se fierbe la 100°.
Când face parte dintr-un program
Este utilizat în idicatiile scenice.
În genul liric indicativul prezent este specific descrierii.

2)IMPERFECT – este un timp specific descrierii care surprinde acțiuni cu caracter durativ.
Ex: mergeam, dansam.
3)Perfect compus – un timp specific narațiunii care surprinde actiuni trecute fără legatura cu
prezentul.
4)Perfectul simplu – un timp al narațiunii (la fel ca la 3) dar oferă în plus și oralitate.
Ex: mersei.
5)MAI MULT CA PERFECT – arată relația de anterioritate între două acțiuni trecute (fie cu
perfect compus, fie cu comjuctiv)
Ex: Mâncasem înainte sa vii tu. Tu ai venit după ce eu mâncasem.
Cel mai versatile mod = conjunctiv.
VALORILE ARTISTICE ALE TIMPURILOR VERBALE
INDICATIV – 1)VIITOR
 Simplu (eu voi merge)
 Popular (eu o să merg/ oi merge)
 Anterior (eu voi fi mers)
2)PREZENT – (eu merg)
3)TRECUT
 Imperfect (eu mergeam)
 Perfectul compus (eu am mers)
 Perfectul simplu (eu mersei)
 Mai mult ca perfect (eu mersei)
CONDIȚIONAL-OPTATIV
 Prezent (eu aș merge)
 Perfect (eu aș fi mers)
CONJUNCTIV
 Prezent (eu să merg)
 Perfect ( eu să fi mers)
IMPERATIV
 Afirmativ (Mergi!)
 Negativ (Nu merge!)
GERUNZIU: iubind,dansând (ind/ând)