I.

Dezvrăjirea lumii moderne

- Pozitivismul, scientismul, nihilismul, scepticismul, ateismul etc.
- Romanul este scris în 1979, în postmodernitate, care (începe în anii 60 și) aduce o
reînvrăjire a lumii (ex: New Age, proliferarea sectelor religioase după anii 1960)
- GEOGRAFIE FANTASTICĂ: și lumea lui Bastian, și Fantazia există în paralel, iar
relația lor e întreținută de legi psihanalitice (totul se întâmplă în mintea lui, cât timp el
e într-o stare de catatonie)
- Freud considera că fantasmele și dorințele noastre refulate din copilărie, dar și
angoasele și anxietățile nerezolvate sunt purtate în alegerile de adult, în atitudini, pe
care cu greu le recuperăm pentru a le rezolva.
- Pentru Bastian și amintirile lui traumatice, frustrările, nasc acest univers compensator
- Fantazia, crescut din dorințele
- FANTAZIA = LUMEA INCONȘTIENTULUI – LUME COMPENSATORIE,
mecanism de apărare
 ceea ce leagă cele două lumi sunt LEGILE PSIHANALIZEI:
PODUL = locul în care are loc trecerea prin starea psiho-motorie de CATATONIE:
imobilizarea corpului cauzată de ceva șocant
 podul este, de asemenea, un substitut al subconștientului său,
dezorganizat, în care se poate refugia, cu toate păturile vechi –
chestiuni refulate care atârnă greu pe el = locul predilect pentru a
începe o călătorie cognitivă
- Centru Fantaziei, după Jung, este ANIMA – Crăiasa Copilă, dublul lui feminin (când
ea este bolnavă, toată lumea ei se îmbolnăvește // când el suferă, toată lumea lui este
afectată)

II. Jung (Anima și animus = 2 arhetipuri ale subconștientului colectiv)

- ANIMA
 totalitatea trăsăturilor psihologice subconștiente feminine ale
bărbatului;
 principiul EROS, relație, viață, afectivitate, dorințe;

- ANIMUS

1
  Totalitatea trăsăturilor psihologice subconștiente masculine ale
femeilor;
 Moarte, rațiune, diferență
- PERSONA – masca socială pe care o prezintă individul lumii – adică transfigurarea
idealizată a lui Bastian în Fantazia (prinț oriental/ alter-ego-ulAtreyu, care e opusul lui
Bastian din lumea Reală)
III. FREUD:
- MODELUL CELOR 3 INSTANȚE:TRIPARTIȚIA PSIHICULUI LA FREUD:
Id/Inconștient (personal) – Eu – Supraeu
- Freud: Psihicul uman are mai multe etaje:
 1. etajul conștient sau al eului,
 2. cel inconștient sau al umbrei (umbra e personalitatea negativă a
individului)
 3. Supraeul

1. ID: partea inconștientă, irațională, nu diferențiază binele de rău, nu are moralitatea

 Freud zice că ID nu are voință, ci se străduiește doar să îndeplinească
plăcerile/ pulsiunile instinctuale
 este partea întunecată și inaccesibilă din noi, care conține pulsiuni
sexuale și agresive refulate (refularea are loc când sunt împinse
evenimente/ afecte din conștient în inconștient, sub forma unui
mecanism de apărare, pentru a ne apăra de afecte neplăcute);
 aceste afecte refulate pot fi inserate în vise, tot sub forma unui
mecanism de rezolvare al lor; ele sunt rezolvate când nu mai au niciun
efect patologic asupra individului
2. Eul: individul, prins între pulsiunile subconștiente și conștiente; eul = parte din
SINE, care e modificată de proximitatea și influențele lumii exterioare, zice Freud
 e partea realistă, care mediază între cele două, între dorințe și norme
3. Supra-eul: instanța superioară, a idealurilor (Jung = PERSONA)
 Freud consideră că supra-eul are rol punitiv, fiindcă eul nu ajunge la
standardele la care individul aspiră
 copilul care se identifică cu părintele de același sex, iar copilul
asimilează ideile și comportamentele normative ale părintelui –
operează ca o conștiință morală (normele, regulile impuse de către
societate - interiorizate)

2
  Tensiunile dintre EGO și INCONȘTIENT trebuie rezolvate, cele
două trebuie să colaboreze, pentru ca individul să ajungă la
deplinătatea sinelui (doar atunci poate reveni Bastian la suprafață, aici
e finalitatea călătoriei sale inițiatice; Orice călătorie inițiatică, pentru
Jung, înseamnă o coborâre în Inconștient. Călătoria va fi reușită
doar dacă cel care a coborât acolo va putea să se reîntoarcă la
suprafață, la starea de luciditate, integrând conținuturile
inconștiente/pe care le-a aflat atunci când s-a întâlnit cu
arhetipurile, în domeniul conștient)

- Relația dintre conștient și inconștient e, în general, una de excludere. Eul refulează

tendințele considerate neacceptate, blamabile. Ele însă nu dispar, doar că lucrează
într-un loc unde nu mai sunt controlate de conștiință, încercând să se elibereze. Când
aceste conținuturi încearcă să iasă, conștiința le cenzurează sau le aplică transformări,
le camuflează. Doar în urma acestor transformări ele pot intra în conștiință. Există și
cazul în care ele intră exploziv în conștiință, prin defulare (și-a spus toți nervii) =
întoarcere a refulatului. În acel caz, instinctele, pulsiunile, dorințele reprimate ies la
suprafață.

- ATREYU și BASTIAN
 Atreyu = alter-ego, cel care îl suplinește în probe și care îl conduce
înspre Fantazia, „Idealul Eului”, cel care vine din exterior
 Bastian – prințul oriental = alter-ego, „Eul ideal”, cea mai bună formă
a eului care stă latentă în interiorul fiecăruia dintre noi; nu e nimic
preluat de la alt individ
- CENTRUL FANTAZIEI = ORICE REGĂSIRE A SINELUI = REGENERARE
TOTALĂ, care permite o a doua naștere – iar renașterea lui Bastian are lor prin
izvorul apelor vieții, din centrul amuletei auryn

- AURYN:

 Amuleta primită de la Puișorul lunii (substitut al mamei), funcție

protectivă, simbolică;

3
  „Fă ce îți dorești” – o invitație să-și urmeze adevărata voință, trebuie să
urmeze calea dorințelor pe care i-a oferit-o Crăiasa copilă/ Puișorul
Lunii
 Dorințele sunt cele care îl călăuzesc prin Fantazia: realizează la final că
dorința de a-i iubi pe ceilalți este adevăratul lui scop;
------------------------------------------------------
 Combinație de uroboros (șarpele care își mușcă coada, ceva care se
recreează încontinuu) dublu + yin/yang = forțe complementare,
echilibrul dintre conștient și inconștient, rezolvarea conflictelor și
împlinirea sinelui – între ei, izvorul regenerării, apa vieții
 Auryn – formă vaginală, apele vieții = lichidele intrauterine =
renașterea lui Bastian

IV. Freud: COMPLEXUL OEDIP - LIPSA MAMEI – călătoria în fantazia = regresus

ad uterum – lumea îl regestează – iar el, copilul care se naște într-o nouă copilărie
 Jung: Noi ne reprezentăm lumea sub formă uterină – spațiul pe
care îl percepe copilul este unul CIRCULAR

V. ARHETIPURI:
A. Bătrânul înțelept – arhetipul sensului (La Jung, apare în momente de răscruce) –
sintetizează înțelepciunea, nu redă nimic nou
B. Bastian – cel care inventează lumea, dă sens, ordonează lumea (creează cele două
tărâmuri: pădurea/deșertul - citat aici)
 Bastian decide să nu ocupe tronul (Hybris), nu are loc uzurparea
crăiesei
 Turnul de fildeș = 1. falus, ca un substitut de tată = dacă ar ocupa
tronul, ar lua locul tatălui, iar el nu este încă pregătit, fiindcă nu e
inițiat; 2. Turnul babilonului (Hieronymus Bosch) - CITAT
C. Crăiasa copilă – dă consistență lumii, materie/ POSIBIL SUBSTITUL AL
MAMEI – într-o interpretare forțată a complexului lui oedip
D. Uyulala – oracolul care trăiește doar prin sunetul său, vocea inconștientului
(nevoia să traverseze atâtea porți pentru a o auzi)

4
 E. NIMICUL – DEPRESIA, ca urmare aDOLIULui – CA O PĂTURĂ CARE
ACOPERĂ TOTUL
 doar Sebastian poate se poate salva de depresie; salvând Fantazia, se
salvează pe sine și pe tatăl său (A jumpcutshows Bastian
startingawakefromdream, andhetellshisfather: “I had a
dreamaboutMomagain.” The presence of The Nothing in hisdreamis a
representation of hisfeelingstowardshismother’sdeath, andissymbolic
of grief)
 Nimicul e un lup negru, iar psihanaliza freudiană: lupul = tatăl. Lupul
trebuie ucis pentru ieși din doliu
 Aceeași simbolistică și pentru apele tristeții

- Reluarea ipotezei conform căreia Crăiasa copilă este substitutul mamei lui Bastian:
Crăiasa copilă a creat lupul – deci destinul ei este legat de el, de simbolistica lui, de
doliu (CITATUL PENTRU NUME CU NUMELE MAMEI: What a
shametheydon’taskme, mymotherhadsuch a wonderfulname.”). Vindecând-o pe
Crăiasa Copilă, își vindecă vinovăția refulată că nu a reușit să își vindece mama în
lumea reală, deci se salvează pe sine

G’mork: Fantasia hasnoboundaries.

Atreyu: That’snottrue! You’relying.
G’mork: Foolish boy. Don’tyouknowanythingabout Fantasia? It’stheworld of humanfantasy.
Every part, everycreature of it, is a piece of thedreamsandhopes of mankind. Therefore, it
hasnoboundaries.
Atreyu: But whyis Fantasia dying, then?
G’mork: Becausepeoplehavebeguntolosetheirhopesandforgettheirdreams.
SotheNothinggrowsstronger.
Atreyu: WhatistheNothing?
G’mork: It’stheemptinessthat’s left. It’slike a despair, destroyingthisworld.
This scene showsthatBastian’semotional state iscausing The Nothing as
heisunabletoescapeintofantasy, or pacifyhisgrief. G’morkistheembodiment of depression,
andisessentially ‘The Black Dog’.

5
VI. INTRARE/IEȘIRE DIN LUMEA FANTAZIEI:
A. REFUZUL: el refuză conștient să intre în Fantazia, fiindcă o gândește în grila
rațională, care nu permite nimănui să intre în cărți/ povești – un mecanism
inconștient îl atrage în lumea aceasta = CRĂIASA COPILĂ – ANIMA
B. FRUSTRARE – DORINȚĂ COMPENSATORIE
C. MINELE CU PLĂCILE DIN VISE =conțin visele uitate ale oamenilor;un
microsubconștient în care trebuie să găsească ceva din lumea reală pentru a se
întoarce, pentru a ieși la conștiență– trebuie să caute un vis pe care îl recunoaște
prin coridoarele întunecoase și labirintice (călătorie cognitivă)
D. JUNG – fantazia e un fel de inconștient colectiv, fiindcă e accesibil oricui, nu e
doar inițierea cuiva – ciclicitatea lumii (repetitivă în simboluri)

Chemarea salvării – visul cu mama lui

Probele lui Atreyu, alter-ego-ul său (prin substituire)

Refuzul de a intra în inconștient

Probele lui Bastian – traversarea Fantaziei

Refuzul de a ieși din subconștient (când de fapt nu e pregătit)

Rezolvarea conflictelor

Întoarcerea în real

ChildlikeEmpresssays, “Everyhumanwhohasbeenhere [in Fantastica]

haslearnedsomethingthatcouldbelearnedonlyhere, andreturnedtohisownworld a changedperson”