Cererea

Definiţie:

Teoria cererii stă la baza alocării veniturilor băneşti limitate de către consumatorii rationali
care să decidă să cumpere diferite bunuri.

1. Extinderea şi contractia cererii sub incidenţa preţului.

Cererea reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă dorită, care poate fi cumparată de un
individ, într-o perioadă determinată de timp, la un preţ unitar dat.

Cererea tuturor cumpărătorilor de pe piaţa unui bun reprezintă cererea totală de piaţă a
acelui bun.

Cererea totală exprimă raporturile în legătură cu:

a) Cantitatea maximă dintr-un anumit bun, care, la un anumit preţ, este dorită şi poate fi
cumpărată;

b) Preţul maxim care poate fi achitat pentru cumpărarea unei anumite cantităţi din bunul dorit.

În funcţie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se disting:

- cererea pentru bunuri substituibile (ulei măsline ­ ulei de alt tip);

­ cererea pentru bunuri complementare (auto şi benzină);

- cererea pentru bunuri derivată (cererea pentru făină este determinată de cererea pentru pâine).

Reducerea preţului unitar determina procesul de extindere a cererii, respectiv de creştere

a cantităţii cerute pe piaţa unui produs.

Relaţia dintre evoluţia preţului unitar (variabila independentă) şi cererea de piaţă a unui
bun (variabila dependentă) poate fi ilustrată cu ajutorul unui tabel, al unei funcţii sau al unui grafic.

Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi schimbarea

cantităţii cerute constituie conţinutul legii generale a cererii.

Potrivit acestei legi :

­ creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv;

­ reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.

Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale, precum şi în cazul

majorităţii bunurilor inferioare:

- pentru unele bunuri inferioare, creşterea preţurilor este însoţită de o extindere a cererii
iar reducerea preţurilor de o contracţie a acesteia.
 "Paradoxul Giffen" poate fi explicat pornind de la cele două efecte generale ale creşterii
preţului unui anumit bun:

- creşterea cantităţii cerute din alte bunuri, ale căror preţuri nu au crescut (efectul de substituire);

- reducerea venitului real (efectul de venit).

Există unele situaţii care numai aparent contrazic legea generală a cererii:

- sunt cumpărători care cumpără mai mult de la unele firme chiar dacă acestea practică preţuri
mai mari pe motivul economisirii de timp.

­ în situaţia în care preţul şi calitatea bunului sunt în relaţie directă, creşterea preţului poate fi
însoţită de o sporire a cantităţii cerute, deoarece diferenţa de preţ va fi compensată de diferenţa
de calitate câştigată.

­ creşterea preţului poate fi însoţită de o creştere a cantităţii cerute, deci de o extindere a

cererii, în situaţia creşterii veniturilor, a numărului de cumpărători, a preferinţelor etc.(se
exprimă relaţii de cauzalitate dintre preţ şi cantitatea cerută, făcându-se abstacţie de ceilalţi factori

care influenţează cererea), deci considerându-se ca fiind constante condiţiile cererii.

2. Condiţiile cererii

Cererea pentru un anumit bun poate să crească sau să se reducă, în funcţie de evoluţia
unor factori care mai poartă denumirea de <condiţiile cererii>, în condiţiile când diferenţa
nivelului de preţuri nu se modifică.

Creşterea sau reducerea cererii determină, la o anumită ofertă, o modificare a preţului

unitar al unui anumit bun.

Principalii factori sau condiţii ale cererii care determină creşterea sau diminuarea
cererii pe piaţă a unui bun sunt:

a) modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;

b) modificarea preţurilor altor mărfuri;

c) numărul de cumpărători;

d) preferinţele cumpărătorilor;

e) previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului.

a) Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor în cazul bunurilor normale, între

evoluţia veniturilor şi cererea pentru aceste bunuri există o relaţie directă (pozitivă).

- creşterea veniturilor va determina o creştere a cererii;

- în cazul bunurilor inferioare între venituri şi cerere există o relaţie negativă, deoarece
majoritatea veniturilor va fi însoţită de o reducere a cererii, iar scăderea veniturilor, de o creştere a
cererii pentru aceste bunuri.
 b) Modificarea preţurilor altor bunuri în situaţia în care bunurile A şi B sunt
substituibile, între modificarea preţului bunului şi evoluţia cererii pentru bunul B există o relaţie
pozitivă. În cazul în care bunurile x şi y sunt complementare, între schimbarea preţului bunului x şi
evoluţia cererii pentru bunul y există o relaţie negativă.

c) Numărul de cumpărători. Între numărul cumpărătorilor şi cererea pentru un anumit bun

există o relaţie pozitivă.

d) Preferinţele cumpărătorilor. Dacă preferinţele consumatorilor pentru un anumit bun se

accentuează, cererea pentru bunul respectiv va creşte şi invers, în situaţia în care se înregistrează
o diminuare a preferinţelor.

e) Previziunea privind evoluţia preţului şi a veniturilor. În situaţia în care se prevede o

creştere a preţului la un anumit bun, cererea prezentă pentru bunul respectiv creşte şi invers,
cererea se reduce dacă se prevede o reducere a preţului. Dacă are loc o creştere a veniturilor
băneşti cererea pentru un anumit bun creşte, iar dacă se prevede o reducere, cererea prezentă
scade, atunci când celelalte condiţii nu se schimbă.

Prin cunoaşterea ponderii influenţei fiecărui factor, prin însumarea algebrică a acestora va
rezulta modificarea totală a cererii la un anumit anumit nivel al preţului.

3. Elasticitatea cererii: factori şi importanţă

Exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a cererii.

Coeficientul elasticităţii cererii (Ec.) arată gradul, fracţiunea sau procentul modificării
cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii.

Se determină pe baza raportului dintre modificările cererii (varibila dependentă) şi

modificarea unui factor al cererii (variabila independentă).

Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul x în funcţie de modificările preţului acestui

bun (Ecpx) se poate calcula astfel:

a)

unde: C ­ proporţia modificării cererii;

C1 ­ cererea iniţială;

P - proporţia modificării preţului;

P1 - preţul iniţial.

C2 – cererea modificată

P2 – preţul modificat
 În funcţie de mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri poate înregistra
urmatoarele forme: P Ec = 0

1) cerere elastică, când Ecp > -1 Ec < -1

2) cerere inelastică, când Ecp < -1 Ec = -1

3) cerere cu elasticitate unitară cand Ecp = -1 Ec > -1

4) cerere perfect elastică, când Ecp = ∞ Ec = ∞

5) cerere perfect inelastică atunci când Ecp = 0 Q

Ultimele două forme au valoare teoretică, ele întâlnindu-se foarte rar şi numai în anumite
condiţii de piaţă.

Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de venit (Ecvx) se calculează ca un

raport între procentul modificării cantităţii cerute şi procentul modificării venitului, în condiţiile în
care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa x, rămân neschimbaţi.

dacă:

a) Ecvx >1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale va creşte;

b) Ecvx < 1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale se reduce.

Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de modificarea preţului altor

bunuri, de exemplu: y şi z, în condiţiile în care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa
respectivă nu se modifică, se calculeaza astfel:

P reprezintă preţul bunului y sau z

Când creşte cererea pentru bunul x datorită majorării preţului la bunul y, atunci bunul y
poate fi substituit cu bunul x, iar Ecpx(y) > 0

Când consumatorul cumpără mai puţin din bunul x datorită creşterii preţului la bunul z,
atunci bunul y este complementar bunului x, iar Ecpx(z) < 0

4. Importanţa elasticităţii cererii şi factorii care o determină

Orice modificare a preţului unui bun sau a condiţiilor cererii provoacă schimbări pozitive
sau negative. Schimbările pot fi cuantificate numai dacă se cunoaşte influenţa factorilor care
determină elasticitatea cererii.

a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii.

La o pondere ridicată coeficientul elasticităţii cererii la preţ (Ecp) este mai mare, în situaţia
în care celelalte condiţii rămân constante.

Unele categorii de bunuri au o pondere mai mare în cheltuielile totale, altele o pondere mai
redusă;
 Pe măsură ce veniturile băneşti cresc, ponderea cheltuielilor pentru bunurile alimentare se
reduce;

Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare pentru persoanele
cu venituri mai mici.

b) Gradul de substituire a bunurilor.

- coeficientul elasticitatii cererii este cu atât mai mare cu cât gradul de substituire este mai
mare şi invers.

c) Gradul necesităţii în consum.

- după natura trebuinţelor, bunurile pot fi grupate în: bunuri normale de strictă necesitate şi
bunuri de lux.

- cererea pentru bunuri de lux este elastică, iar pentru bunuri vitale este inelastică.

d) Durata perioadei de timp de la modificările preţului.

- între durata perioadei de timp de la schimbarea preţului unui bun şi mărimea coeficientului
elasticităţii cererii la preţ există o relaţie directă, pozitivă. ex: dacă preţul unui bun se dublează
cererea pentru bunul respectiv într-o perioadă scurtă de timp, se va reduce, în prima fază cu 80 %
(Ecp = 0,8), iar pe o perioadă de timp îndelungată se va reduce un % mult mai mare – ex., cu 120 %
(Ecp = 1,2).

­ cunoaşterea influenţei acestor factori asupra elasticităţii cererii în funcţie de modificările

preţului prezintă o importanţă deosebită pentru estimarea venitului total încasat care este egal cu
produsul dintre cantităţile bunurilor vândute (q) şi preţul de vânzare pe piaţă (p).

- rezultă că veniturile totale sunt egale cu cheltuielile totale şi cu totalul vânzărilor (vt = q.p)

­ în situaţia în care cererea pentru anumite bunuri este elastică în funcţie de preţul acestora, între
modificările preţului şi venitul total încasat există o relaţie inversă, negativă.

­ când cererea este inelastică între evoluţia preţului şi venitul total există o relaţie pozitivă.

Relaţiile dintre nivelul coeficientului elasticităţii cererii la preţ (Ecp) şi venitul total încasat (vt)
sunt prezentate mai jos:

Efectul modificării preţului asupra venitului încasat (VT)

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Ecp > 1 Ecp = 1 Ecp < 1

-------------------------------------------------------------------------------------------------

creşt.preţ VTscade VTconstant VTcreşte

 -------------------------------------------------------------------------------------------------

reduc.preţ VTcreşte VTconstant VTscade

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Procentul modificării venitului total este egal cu (1-Ecp) x procentul modificării preţului

­ Ecp > 1, între modificarea preţului şi a VT există un raport invers (o relaţie negativă);

- Ecp < 1, între modificarea preţului şi a VT există un raport direct (o relaţie pozitivă);

­ Ecp = 1, VT nu se modifică indiferent de sensul schimbării preţului.

Concluzie:

În procesul decizional cunoaşterea formei de elasticitate are importanţă sporită în condiţiile

practicării unor preţuri mai scăzute duce la maximizarea profitului numai în situaţia unei cereri
elastice.

Mărimea profitului depinde de evoluţia venitului total încasat şi a costului total (dacă creşterea
costului total este mai mare decât cea a venitului, profitul total se reduce şi invers creşte).

Mărimea profitului depinde şi de raportul dintre modificarea cantităţii cerute şi a preţului. Cu cât
procentul de creştere a cantităţii cerute este mai mare decât cel al reducerii preţului, cu atât
profitul este mai mare.

Oferta

Oferta reprezintă cantitatea maximă dintr-un anumit bun pe care un vânzător intentionează să o
vândă într-o perioadă determinată de timp, la un anumit preţ.

Cantitatea vândută poate fi diferită de cantitatea oferită, funcţie de nivelul cererii.

Cantităţile oferite dintr-un bun, la acelaşi preţ formează oferta pieţei, care este dată de :

- Cantitatea maximă dintr-un anumit bun, pe care vânzătorii doresc să o vândă la un preţ
unitar;

- Preţul unitar minim scontat de vânzători pentru vânzarea unei cantităţi dintr-un anumit
bun.

Formele ofertei:

-oferta de bunuri independente;

-oferta complementară, când din producţia unor bunuri principale rezultă unele bunuri secundare;
-oferta mixtă, când mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere (cafea, ceai, lapte).

1. Legea ofertei. Condiţiile ofertei.

Modificarea preţului de pe piaţă unui bun determină extinderea şi contracţia ofertei -

dacă preţul creşte, oferta se va extinde, adică creşte cantitatea oferită şi invers.
Efectul modificării preţului asupra cantităţii oferite:

Preţ unitar Cantitatea oferită

300 1400

250 1200

200 1000

150 800

100 600

50 400

Funcţia ofertei în această situaţie: O = 200 + 4P (1400 = 200 + 4 x 300 ).

Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea preţului şi cantitatea oferită constituie

conţinutul legii ofertei. Corespunzător acestei legi:
-creşterea preţului determină creşterea cantităţii oferite
-reducerea preţului determină reducerea cantităţii oferite.

Rezultă că între evoluţia preţului şi cantitatea ofertei există o relaţie directă, în

condiţiile când ceilalţi factori nu se schimbă.

- Modificarea cantităţii oferite la acelaşi nivel al preţului este determinată de o serie de factori
care mai poartă denumirea de
Condiţiile ofertei:
-costul productiei între acesta şi cantitatea oferită există o relaţie negativă; schimbarea costului
unui bun depinde în primul rând de tehnologiile de producţie; în al doilea rând, mărimea
costului depinde de nivelul preţului factorilor de producţie» dacă la acelaşi nivel al eficienţei
economice salariile cresc, sau preţul materiilor prime, materialelor, energiei etc. sporeşte, costul va
creşte iar oferta se va reduce.

-preţul altor bunuri o cantitate de resurse economice poate fi utilizată în aceleaşi condiţii de
eficienţă pentru obtinerea a două bunuri: X şi Y. Dacă preţul bunului X se reduce, o parte mai
mare din volumul de resurse sau chiar întreaga cantitate va fi folosită pentru producerea
bunului Y al cărui preţ nu s-a modificat. Modificarea preţului bunului X va determina o creştere sau
o reducere a ofertei pe piaţa bunului Y.
-Numărul firmelor care produc acelaşi bun>: intrarea în producţie a altor firme ­ oferta creşte iar
în situaţia falimentului altora, oferta se va reduce.

-taxele şi subsidiile. Majorarea taxelor pe profitul firmelor va determina o reducere a ofertei şi

invers..creştere ...

-previziunile privind evoluţia preţului. Prevederea creşterii preţului în viitor pentru un produs,
oferta prezentă se va reduce, iar dacă se aşteaptă ca preţul să scadă, oferta va creşte.

-evenimentele social-politice şi naturale.producerea unui bun presupune anumite condiţii

social-politice şi juridice cu importanţă deosebită pentru asigurarea oricărei activităţi
economice.

În condiţii normale oferta creşte şi invers scade.

Însumarea algebrică absolută sau relativă a influenţei fiecărui factor rezultă modificarea
totală a ofertei unui bun, la un nivel dat al preţului.

2. Elasticitatea ofertei: factori şi importanţă

Elasticitatea ofertei exprimă dimensiunile sau gradul modificării ofertei în funcţie de

schimbarea preţului sau a oricareia din condiţiile ofertei.

Determinarea mărimii coeficientului elasticităţii ofertei unui anumit bun, în funcţie de

preţul acestuia (Eop), se face cu ajutorul umătoarelor metode:

A) Eop = sau B) Eop =

Extinderea ofertei . Contracţia ofertei

Exemplu: dacă luăm baremul iniţial al ofertei şi considerăm că preţul creşte de la 50 la 100
lei/unitate, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţul bunului respectiv va fi :

A) Eop = 0,5 sau

B) Eop = 0.6

Rezultă că în condiţiile creşterii cu 1% a preţului, cantitatea oferită va creşte cu mai puţin de

un procent.

- Formele ofertei, în funcţie de nivelul coeficientului elasticităţii ofertei la preţ se prezintă asfel:

A) oferta este elastică atunci când unui anumit procent de modificare a preţului unitar îi
corespunde o modificare mai mare a ofertei. În acest caz , Eop > 1, deoarece

B) oferta cu elasticitate unitară, când unui procent în modificarea preţului îi corespunde unul
similar în schimbarea ofertei.

Deci Eop = 1 când

C) oferta este inelastică atunci când procentul modificat al ofertei este mai mic decât procentul
modificării preţului, deci :

Eop < 1 când

D) oferta perfect elastică reprezintă un caz extrem, numai teoretic care există în realitate şi
care presupune că la un preţ dat, oferta să crească la infinit.

Eop = deoarece = 0

E) oferta perfect inelastică reprezintă un alt caz extrem, când la orice modificare a preţului, oferta
nu se modifică. Şi anume:

Eop =0 , deoarece = 0

Elasticitatea ofertei ca şi elasticitatea cererii prezintă o importanţă deosebită în procesul

decizional, deoarece în funcţie de evoluţia preţului de pe piaţa unui bun, veniturile totale
încasate depind de forma elsticităţii cererii, cât şi de posibilitatea de adaptare a ofertei la
această evoluţie.

-Factorii care determină elasticitatea ofertei :

1. Costul de producţie. Creşterea ofertei depinde de nivelul costului de producţie iar marimea
acestuia este dată de preţul resurselor utilizate. Fiind o cerere derivată, nivelul preţului
acestor resurse va depinde de modificarea cererii de pe piaţa bunului X. Rezultă că între
nivelul costului şi elasticitatea ofertei există o relaţie negativă. Creşterea costului va determina o
scădere a elasticităţii ofertei şi invers.

2. Posibilitatea de stocare a bunurilor; depozitarea şi păstrarea unui bun pentru o perioadă de

timp asigura ca elasticitatea ofertei în funcţie de preţul acestui bun să crească şi invers, în cazul
posibilităţilor reduse de stocare.

3. Costul stocării ­ se adugă la costul produsului rezultând costul total care se află în relaţie
inversă cu elasticitatea ofertei la preţul de pe piaţa bunului respectiv.

4. Perioada de timp de la modificarea preţului. Dacă preţul de pe piaţa bunului X se majorează,

iar celelalte condiţii ale ofertei ramân constante, forma elasticităţii ofertei depinde de durata
perioadei care a trecut de la modificarea preţului.

a) perioada pieţei se caracterizează printr-o durată de timp foarte scurtă de la modificarea

preţului ca urmare a creşterii cererii, iar ofertanţii sunt în imposibilitatea sporirii producţiei,
oferta fiind perfect inelastică cantitatea rămâne neschimbată, iar preţul creşte de la Po la P1 ca
urmare a creşterii cererii de la Co la C1.

b) perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter inelastic. Creşterea cererii va determina o
oarecare creştere a producţiei ca urmare a folosirii unui volum mai mare de resurse însă
aceasta va fi mai mică faţă de procentul de sporire a preţului.
c) perioada îndelugată de timp asigură posibilitatea unei oferte elastice a bunului X. pe baza unor
investiţii suplimentare poate să sporească producţia ca urmare a creşterii cererii şi în final a
preţului.

Din analiza celor trei situaţii se poate constata că nivelul preţului de pe piaţa bunului X,
la o anumită ofertă, se modifică în funcţie de schimbarea cererii. Astfel în condiţiile unei
anumite oferte (Oo) şi cererii (Co), piaţa bunului X se află în echilibru (Eo), preţul de echilibru
fiind (Po), iar cantitatea de echilibru (Qo). Însă acest echilibru este temporar. El se modifică
dacă una din cele două forţe ale pieţei se schimbă.

Dacă are loc o creştere a cererii de la Co la C1 iar oferta rămâne aceeaşi, echilibrul
pieţei pe o perioadă scurtă de timp se va situa la un punct maxim corespunzător preţului P1 şi
cantităţii oferite. Q1. Noile puncte de echilibru evidenţiază raporturi cantitative diferite între
modificarea preţului şi a cantităţii în funcţie de forma de elasticitate a cererii.