Cuplul, familia, dragostea

(Partea a II-a)
 Renaşterea

• Epoca unei “revoluţii sexuale”; reapare

nudul în artă, după modelul antichităţii
greco-romane;

• Se folosesc adesea filtre pentru a obţine

iubirea celui dorit; copiii nelegitimi se
înmulţesc, sentimentul culpabilităţii
sexuale (f. puternic în perioada medievală)
se diminuează;
 Pasiunea în sec. al XVII-lea

• Mai puţin legată de inimă, ea se repercuta mai

degrabă asupra stomacului şi asupra
statutului social al pasionatului;

• Ideea dependenţei celui pasionat de obiectul

adoraţiei sale; dragostea era agonică şi
inegală;

• Raportul între cei 2 era unul al alterităţii

ireductibile (“nu atât uniune cu un alter-ego, cât
tensiune în care celălalt, dorit şi iubit, rămâne în
acelaşi timp străin şi advers” – Dolores Toma)
 Pasiunea în sec. al XVII-lea

• Este secolul în care se vorbeşte despre

tirania iubitului şi sclavia iubitorului;
despre părăsire, ucidere din dragoste;

• “Pasiunii clasice îi lipseşte mistica uniunii

totale şi absolutul comuniunii sufleteşti.”
(Dolores Toma, Formele pasiunii)
 Sec. al XVII-lea

• Este secolul care îl imaginează pe Don Juan

ca prototip masculin;

• Scriitorii vorbesc despre inegalitatea relaţiilor

(seducătorul bogat care corupe tinere din
medii sociale modeste; femeia devine astfel
victimă);

• Este epoca în care se caută plăcerea sexuală

rapidă şi mereu înnoită şi mai puţin stabilitatea
legăturilor sufleteşti;
 Sec. al XVIII-lea

• Se instituie forme laice de căsătorie şi de

divorţ;

• Numărul divorţurilor, ca şi al copiilor

nelegitimi creşte semnificativ;

• Mişcarea romantică va fi tocmai o reacţie

la acest gen de relaţii, în care dragostea
nu mai ocupă un loc privilegiat;
• Agăţatul devine un spectacol, care are nevoie
de LOCURILE LUI, de un DECOR (Casanova,
de pildă, face în aşa fel încât să fie mereu
prins în pat);
• Locuri ale seducţiei: grădinile, magaziile,
hambarele, budoarele doamnelor, intimitatea
caselor de vacanţă de la ţară.

• În Franţa lui Ludovic al XIII-lea, grădinile

Tuilleries sunt deschise pentru orice om
decent îmbrăcat. Labirintul Caterinei de
Medicis va dispărea odată cu reamenajările lui
Le Nôtre, din 1664.
 Locurile seducţiei
Se inventează un nou spaţiu al cuceririi:
BALUL PUBLIC MASCAT de la OPERĂ.
Puteau avea loc 2 sau chiar 3 baluri pe
săptămână (JOI, SÂMBĂTĂ şi
DUMINICĂ).

Opera se transformă într-un soi de club de

noapte care se deschide la orele 23 şi se
închide la 7 dimineaţa. Masca şi
dominoul garantează anonimatul.
 Epoca romantică

• Romantismul revine la exaltarea pasiunii şi a

fiinţei iubite;

• Experienţa romantică a dragostei preia limbajul

religios al mărturisirii, funcţia izbăvitoare a
suferinţei, aşteptarea recompensei;

• Iubirea poate transcede moartea;

• Se încearcă revenirea la mitul androginului;

 Dragostea în epoca romantică

În epoca clasică, În epoca romantică,

conflictul între iubire dragostea este
şi datorie (câştigă “credinţa, religia
întotdeauna datoria în fericirii terestre”.
teatrul clasic francez); (A. de Musset)

Iubirea e privită ca o
slăbiciune, nu ca o
virtute.
Victor Hugo considera iubirea, “chiar parte
din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea
e ca o scânteie divină şi ca sufletul, şi tot
ca el e incoruptibilă, indivizibilă,
nepieritoare. E un punct de foc în noi,
nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l
poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl
simţi arzând până în maduva oaselor şi-l
vezi strălucind pâna în adâncurile cerului.”
 Iubire / Căsătorie în sec. XVIII-XIX
• Căsătoriile erau cel mai frecvent aranjate
de familii; indivizii nu aveau libertate în
alegerea partenerului;

• Superioritatea absolută a soţului faţă de

soţie:
• “Femeia măritată încetează a mai fi un
individ responsabil: celibatară sau
văduvă, ea este mult mai responsabilă.”
(Michelle Perrot)
• Femeia este privită ca un copil minor
(de ex., nu poate dispune de salariul ei,
abia o lege din 1907 îi conferă, în spaţiul
francez, acest drept);

• Căsătoria este rezultatul unei negocieri,

aspectele financiare sunt esenţiale (foile
de zestre, contractele de dotă);

• Judecata privitoare la “stricarea fecioriei”

şi consecinţele ei (pricinile se judecau la
Departamentul de Cremenalion din
Bucureşti sau la Mitropolie)
Constrângerea de a lua de soţie femeia
curtată / “compromisă”

• “Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a

fi galant şi nu fiecine îndrăznea a face
curte. Când un tânăr punea gând rău pe o
fată, el putea să dea cu ochii de tatăl sau
de fratele ei şi atunci, nici una nici două,
popa îi şi cânta Isaiia dănţuieşte şi
căsătoria, deşi silită, era valabilă.”
(Ion Ghica)
“Căsătoria e mai importantă decât dragostea –
acesta e firul care o călăuzeşte pe ea în viaţă,
de când înţelege că e fată, iar nu băiat, şi până
când închide ochii, împăcată că a lăsat casa în
bună rânduială, că băieţii ei învaţă la «şcoli
mari» şi că fetele ei au înţeles, la rândul lor, că
dragostea e mai puţin importantă decât
căsătoria.”
(Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19)
 A doua jumătate a sec. al XIX-lea

• Încercarea de a face să coincidă căsătoria

cu dragostea;

• Nefericirea provocată de incompatibilitatea

gusturilor celor 2 parteneri conduce
adesea la gesturi adulterine
(ex: Doamna Bovary)
 Pasiunea în romantism

• Alfred de Musset şi George Sand – se

cunosc în 1833, când el avea 23 de ani şi
ea 29;
• Povestea iubirii lor (1833-1835) transpare
în corespondenţă, dar şi în literatură:
• Alfred de Musset – Confesiunile unui copil
al secolului;
• George Sand – Ea şi El
George Sand
(Aurore Dupin,
baroana Dudevant,
1804-1875)
George Sand şi Chopin (1837-1847)
• Iubirea este un element important în
construirea modernităţii;

• În jurul ei se inovează o suită de gesturi,

de conduite, se creează gusturi noi, o
muzică şi o literatură diferite.
 Martin Buber (1878-1965), Eu şi Tu
(1923)
“Lumea i se prezintă omului într-o dublă
ipostază, potrivit dublei sale atitudini.
Atitudinea omului este dublă potrivit naturii
duale a vorbelor fundamentale pe care el
le poate rosti.
Vorbele fundamentale nu sunt cuvinte
izolate, ci perechi de cuvinte.
Una dintre vorbele fundamentale este
perechea de cuvinte Eu-Tu.”
 Simone de Beauvoir
(1908-1986)
• Asumarea libertăţii personale;

• Reinventarea cuplului (Beauvoir-Sartre); opoziţia

dintre strategiile familiale şi independenţa,
non-conformismul cuplului modern; chestiunea
afinităţilor elective;

• Inferioritatea femeii nu este naturală, ci

construită social, cultural;

• Distincţia sex / gen avant la lettre;

 Simone de Beauvoir

"Je maintiens tout à fait la formule : <On ne

naît pas femme, on le devient.> Tout ce
que j’ai lu, vu, appris pendant ces trente
années m’ont confirmée dans cette idée.
On fabrique la féminité comme on
fabrique d’ailleurs la masculinité, la
virilité."
(Le Monde, 1978)
 Atitudinea feministă faţă de căsătorie

• “Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am

simţit nevoia. Am trei animale de casă
care-mi ţin perfect loc de soţ. Am un câine,
care sforăie toată noaptea, un papagal
care înjură măcar o dată pe zi şi un motan
care vine foarte târziu acasă, seară de
seară.”
(Marie Corelli)
 Martin Heidegger şi Hannah Arendt
Iubirea ca destin

• Se cunosc în 1925, când Heidegger avea

36 de ani, era căsătorit de 7 ani cu
Elfriede Petri şi avea 2 copii (Jörg şi
Hermann); iar Hannah avea 19 ani (era
studenta lui);

• J. Derrida a asemănat această relaţie cu

cea dintre Abélard şi Héloïse.
Iubirea ce transpare din corespondenţa
celor 2 (cf. G. Liiceanu, Despre seducţie)

1. Iubirea ca irumpere în viaţa obişnuită a

ceva neobişnuit şi căruia nu i te poţi
opune;
2. Iubirea ca “posibilitatea cea mai bogată a
fiinţei umane”;
3. Iubirea ca prezenţă în absenţă.
 Iubirea în a II-a jumătate a sec. XX

• Descătuşarea formelor de manifestare ale iubirii

odată cu mişcarea Hippie, care a influenţat mai
multe generaţii, începând cu anii 60 ai sec. XX;

• Libertatea sexuală;

• Mişcările feministe luptă în favoarea

contracepţiei şi a dreptului femeii de a-şi
“gestiona” propriul corp
 Consecinţe ale noii viziuni asupra
dragostei şi a familiei
• Coabitarea juvenilă;
• Familiile monoparentale;
(În Franţa, în 1981, 10% din copii sunt
crescuţi de un singur părinte, de regulă,
mama);
Creşte semnificativ nr. copiilor născuţi în
afara unei căsătorii, dar recunoscuţi de
taţii biologici.
• “Iubirea în plenitudinea sa scapă realului şi
trăieşte la frontierele vieţii, unde prezenţa
şi absenţa, chipul celui iubit şi imaginile
amintirii şi ale visului se confundă.”
(Paul Hoffmann)
• “În primul rând, iubirile constituie, prin
esenţa lor, o viaţă tainică. O iubire nu se
poate povesti: când o faci cunoscută, ea
îşi pierde conturul sau se volatilizează.”

(José Ortega y Gasset)

• Octavio Paz creează o teorie despre
“geometria pasională”, în care
“sexul este rădăcină, erotismul este
tulpină, iar dragostea este floare.”
 Terminologia iubirii

• Engl. – to like, to love, to be fond of;

• Franc. – aimer (aimer Dieu, aimer sa

femme, aimer son frère, aimer Mozart,
aimer une nourriture etc.);
 Terminologia românească a iubirii

• Dragoste < (sl.) dragosti;

• Iubi(re) < (sl.) ljubiti;
• Amor < (lat.) amor;
• În mediul popular al veacurilor XVIII-XIX,
vocabularul iubirii e destul de restrâns:
• “s-au îndrăgit”, “s-au plăcut”, “au avut dragoste”,
“s-au avut în libovul dragostei” etc.
• A face dragoste înseamnă iniţial a face curte
(vizite acceptate de familie, strict ritualizate,
supravegheate de grupul social)
 Pedepse pentru păcatele de natură
sexuală în spaţiul românesc
• “Gloaba pântecelui” – amendă percepută pe
păcatul trupesc (în 1714, Antim Ivireanul cerea
ca “protopopul să globească pre fată cu bani
200, iar pre fecior să-l globească vorniceii cu
bani 400.”);
• Această amendă este desfiinţată şi reînfiinţată
de diverşi domnitori (ex: Alexandru Ipsilanti o
interzice în 1777; Nicolae Caragea o
reînfiinţează în 1782);
• Se practica şi întemniţarea amanţilor, ca formă
de pedeapsă pentru gestul (păcatul) comis.
 Bibliografie adiacentă

• Dominique SIMONNET, Cea mai

frumoasă istorie a iubirii, Piteşti,
Ed. Paralela 45, 2004;

• Jean-Louis FLANDRIN, Le Sexe et

l’Occident. Evolutions des attitudes et des
comportements, Paris, Ed. du Seuil, 1981.
• Constanţa GHIŢULESCU, În şalvari şi cu
işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi
divorţ în Ţara Românească a secolului al
XVIII-lea, Buc., Ed. Humanitas, 2004;

• Constanţa GHIŢULESCU-VINTILĂ, Focul

Amorului. Despre dragoste şi sexualitate
în societatea românească (1750-1830),
Buc., Ed. Humanitas, 2006;