UNIVERSITATEA BUCURESTI

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

LSD
MECANISMUL DE
ACTIUNE SI EFECTELE
ASUPRA PSIHICULUI
UMAN

Necsulescu Andreea-Elena

Grupa 10
Introducere

Drogurile psihedelice sau halucinogenele sunt un grup de substante chimice care pot fi
gasite in unele plante sau pot fi sintetizate in laborator.Acestea pot determina modificari
in procesul gandirii, schimbari ale perceptiei, cu precadere cele vizuale, plecand de la
distorsiuni si iluzii si ajungandu-se chiar la halucinatii, dar si deteriorarea perceptiei
temporale.Cele mai cunoscute halucinogene sunt mescalina care este produsa de
cactusul peyote, psilocibina care se gaseste in peste o suta de specii de ciuperci si
dietilamida acidului lisergic (LSD) care este un compus sintetic.

Istoric

Drogurile halucinogene sunt cunoscute si utilizate inca din Antichitate, producand

modificari ale starii de constiinta.Acestea erau utilizate in multe ceremonii si ritualuri,
dar si in scopuri curative.Popoarele indigene au descoperit substante naturale din mediul
lor de viata care aveau proprietatea de-a modifica perceptia timpului si de-a produce
distorsiuni ale simturilor.Acestea purtau denumirea de halucinogene naturale si jucau un
rol important din perspectiva utilizarii liturgico-magice, considerand ca in felul acesta
oamenii se pot apropia de divinitate.In Evul Mediu, in sistemele militare, dar si
sacerdotale (Vatican) se folosea o paine de secara infestata cu claviceps purpureea, o
ciuperca ( ergotina de mai tarziu) pentru a-i face pe prizonieri sa spuna
adevarul.Consumul de droguri psihedelice a continuat in scopuri curative in anumite
state ale lumii, cum ar fi bazinul Amazon (ayahuasca), Africa de Vest (radacina iboga),
in anumite zone ale Mexicului (ciuperci psihedelice)si vestul Statelor Unite (peyote).

In 1938, chimistul elvetian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oara LSD-ul in
laboratorul lui Sandoz.Hofmann efectua cercetari cu priviri la valoarea terapeutica a
compusilor acidului lisergic ca stimulent al sistemului respirator si circulator.Deoarece
efectele sale nu au fost cele asteptate cercetarea a fost intrerupta.Cinci ani mai tarziu, la
data de 19 aprilie, Hofmann isi administreaza 250 micrograme de LSD.Aceasta zi a
ramas in istorie si este sarbatorita de ,,fanii’’ LSD-ul ca ,,Ziua bicicletei’’ deoarece
Hofmann in ziua respectiva, fiind sub efectul drogului, merge acasa cu bicicleta.Efectul
LSD-ului este descris de Hofmann prin urmatoarele cuvinte : ,, Am fost fortat sa-mi
intrerup munca din laborator in mijlocul dupa-amiezii si sa merg acasa, fiind afectat de
o neliniste remarcabila combinata cu o usoara ameteala.Acasa, m-am intins si am fost
cuprins, dar nu intr-un mod neplacut, de un soi de ebrietate, caracterizata printr-o
imaginatie extrem de stimulata.Eram ca intr-o stare de vis, cu ochii inchisi(am gasi
lumina zilei ca fiind extrem de neplacuta) am perceput un neintrerupt flux de imagini
fantastice, forme extraordinar de intense, un joc caleidoscopic de culori.Dupa doua ore
aceasta stare a disparut.’’ (Hofmann 1980)
Aceasta descoperire a reinoit interesul pentru droguri ca un posibil tratament pentru
schizofrenie si ca instrument de cercetare in cazul bolilor mintale.In 1974 LSD-ul a fost
comercializat de farmacistul Sandoz sub denumirea de ,,Delysid’’ si totodata a fost
introdus in psihoterapie cu doua aproximari: psiholitica (administrat in doze mici ) si
psihodelica (administrat in doze crescute). Astfel a devenit un agent terapetiuc, despre
care se credea ca poate remedia bolile mintale, prin intermediul acestei substante fiind
accesata starea de constiinta ascunsa a individului. In realitate LSD-ul nu reproducea
tipul de boala de care sufereau indivizii, era dificil de utilizat, iar in anumite cazuri
accentua simptomele psihotice.Utilizarea excesiva a substantei in zona de vest in
mijlocul secolului al XX-lea a dus la o serie de implicatii politice, care au culminat cu
interdictia substantei atat in scopuri medicale, cat si reactionale si spirituale. La ora
actuala, Elvetia este singura in tara care se mai utilizeaza LSD-ul in scopuri medicale.

Terminologie

Cuvantul ,,psihedelic'' provine din limba greaca prin sinteaza a doua cuvinte: ,,psiche''
care inseamna suflet, ,minte si ,,delos'' care inseamna manifestare, revelatie.Termenul de
,,psihedelic'' ii este atribuit lui Osmond si este definit vag ca o ,,manifestare a mintii’’ ,
exprimand ideea ca drogurile pot manifesta continutul ascuns, dar real al mintii.In
aceasta categorie intra drogurile care au ca efect alterarea perceptiei (LSD, psilocibina,
DMT, mescalina, DOB). Termenii ,,psihotomimentic'' si ,,halucinogen'' pot subtitui
cuvantul ,,psihedelic'', referindu-se la un numar mare de medicamente, cum ar fi
halucinogenele clasice ( LSD, psilocibina, mescalina etc.), canabinoidele si unele
medicamente disociative (Salvia divinorum si ketamina). Termenul de ,,halucinogen’’
sugereaza producerea unor halucinatii, insa este considerat inexact deoarece frecvent a
fost observata aparitia unor iluzii, si nu a halucinatiilor propriu-zise.In consecinta,unii
specialisti au numit aceste droguri ,,iluziogene’’, referindu-se la agenti care perturba
profund psihicul.

O alta denumire a acestor substante chimice a fost data de Jean Delay si colaboratorii
sai in cadrul Congresului de Psihofarmacologie de la Washington din 1966, sugerand
termenul de ,,psihodisleptice’’.Acestea au fost descrise ca fiind "substante care perturba
activitatea mentala si provoaca o deviatie deliranta a judecatii, cu distorsiuni in
aprecierea valorilor realitatii…’’ In plus s-a considerat ca aceste droguri ,,sunt
generatoare de iluzii,halucinatii, stari onirice sau oniroide, stari de confuzie, stari de
depersonalizare".

Cel mai reprezentativ halucinogen clasic este LSD-ul si este considerat in general
prototipul drogurilor psihedelice.Similitudinea dintre efectele unor substante, cum ar fi
LSD-ul, si anumite fenomene psihotice este o caracteristica care a facut ca aceste
substante sa fie implicate in producerea unui model potential de schizofrenie, care i-a
determinat pe altii sa eticheteze aceste substante ca psihotomimetice sau
psihotogene.Cu scopul de a se referi la LSD, ca psihedelic, oamenii de stiinta si autorii
au folosit termenul de ,,halucinogen clasic'' in sensul definitiei lui Glennon (1999):
,,Halucinogenele clasice sunt agenti care se regasesc in definitia orginala a lui Hollister,
dar sunt, de asemenea, medicamente care: a) se leaga de receptorii serotoninei 5-HT2 ;
b)sunt recunoscute de animalele antrenate sa le discrimineze.Altii folosesc termenul
,,psihedelic'' pentru a se referi la LSD ca fiind singurul drog din aceasta categorie,
autorii explicand faptul ca psihedelicele trebuie intelese in conformitate cu aceasta
interpretare mai restrictiva.

Bazele si descrierea chimica a LSD-ului

LSD-ul este este un drog psihedelic semisintetic din familia ergolinelor (acizi alcaloizi
cu nucleu ergolinic).Mai poate fi gasit si sub denumirea LSD-25, fiind a 25 substanta
derivata din acidul lysergic, descoperita de Hofmann.LSD-ul este totodata un derivat
sintetic al acidului lisergic, care se gaseste in cornul (pintenul) secarei.Ergot sau cornul
secarei este o ciuperca fitoparazita care contine anumiti alcaloizi (ergotici), cum ar fi
ergina sau ergonovina.

Acidul lisergic se gaseste sub forma a doi izomeri : acid lisergic si acid d-
izolisergic.Ergotamina este alcaloidul care se afla la baza acidului lisergic si se gaseste
in conul secarei.Grupa sa este formata din diferiti alcaloizi, care la nivelul anumitor
receptori ( adrenergici, serotoninergi, dopaminergici ) au o activitate fie agonista, fie
antagonista.Aceste efecte depind de natura alcaloidul, zona acestuia, organele asupra
caruia actioneaza .In cazul LSD-ului, aminele acidului lisergic prezinta selectivitate
pentru receptorii 5-HT (serotoninergici)

LSD-ul se prezinta din diverse forme:capsule, tablete, fasii de gelatina, solutie, insa cele
mai frecvent intalnite sunt micropunctele (pastille mici) si hartia sugativa.De obicei
solutia se aseaza pe hartii ( care sunt decorate cu modele atractive) si ramane
impregnata.Mai exista cazuri in care LSD-ul poate fi pus si pe cuburile de zahar.In
limbaj popular LSD-ul mai este denumit acid sau tripi.
Mecanism de actiune

Dietilamida acidului lisergic actioneaza asupra sinapselor, mai precis in fantele

sinaptice.In acel moment, impulsul nervos ajunge sub forma de mesaj chimic in
creier.Avand aceeasi structura ca serotonina, glutamatul sau dopamina, LSD-ul va lua
locul receptorilor si va deregla transmiterea mesajului.Dupa 8 ore moleculele vor incepe
sa se detaseze, astfel vor fi eliminate din organism.Unele dintre acestea vor ramane

stocate in ficat si vor declansa ,,returul acid’’.

Studiile efectuate asupra interactiunii dintre psihointegratori si neurotransmitatori au

revelat faptul ca exista rezultate apparent contradictorii datorate diferitelor proceduri
aplicate, dozelor, diferitelor faze ale efectelor si factorilor implicati.LSD-ul este una din
cele mai cunoscute substante psihoactive, iar mecanismele sale de baza ca
psihointegrator sunt aceleasi pentru toate speciile.

Primul neurotransmitator afectat de LSD este serotonina.Efectele sunt complexe si

variabile deoarece: a) functia modulatoare a serotoninei este functie a altor conditii
neuronale; b)serotonina actioneaza in anumite zone ale creierului (zona presinaptica,
postsinaptica, axonul terminal).Actionand ca antagonisti, psihointegratorii blocheaza
actiunea serotoninei, insa actionand ca agonisti ocupa locul serotinei.LSD-ul induce
hiperpolarizarea anumitor neuroni serotoninergici, insa efectele maxime sunt atinse in
ariile auditive si vizuale ale cortexului, in amigdala, hipotalamus si sistemul
limbic.Jacobs sustine ca actiunea la nivel postsinaptic al receptorilor serotoninergici este
esentiala pentru efectele halucinogene ale dietilamidei acidului lisergic.LSD-ul induce
asupra autoreceptorilor serotoninergici o inhibare selectiva in zona dorsala a nucleilor
rafeici (nuclei de unde pleaca neuronii care contin serotonina).LSD-ul blocheaza
efectele serononinei din formatiunea reticulata si cortex, care inhiba influenta
serotoninei asupra neuronilor postsinaptici si creste activitatea in nucleul geniculat
lateral si amigdala.De asemenea, faciliteaza si potenteaza efectul excitator al serotoninei
in anumite arii ale trunchiului cerebral si maduvei spinarii, rezultand activarea celulelor
tinta.Un rol important il joaca locus caeruleus, un punct nodal de convergenta al
informatiilor somatosenzoriale si viscerale din intreg corpul.LSD-ul activeaza neuronii
serotoninergi din acest loc, efectul resimtindu-se in talamul, hipotalamus, hippocampus
si neocortex.

LSD-ul se absoarbe prin tubul digestiv si este metabolizat rapid.Doar 1% din cantitate
este eliminata prin urina, restul trecand prin procesul de hidroxilare si conjugare cu
agidul glucoronic la nivelul ficatului.Desi perioada medie de elimare este de 3 ore,
efectele sale se pot resimti in timp.

Efectele asupra organismului si comportamentului

Efectele LSD-ului apar dupa 30-90 de minute de la ingerarea unei doze de 20-100
micrograme (gammas, cum era numite inainte).Ating punctul maxim in 3-5 ore, apoi
incep sa se diminueze.Efectele sale pot dura intre 8 si 12 ore.Aceasta experienta poarta
de numirea de ,,trip’’ sau ,,calatorie’’.Efectele LSD-ului pot fi divizate in trei categorii:
perceptive, psihice si somatice.Administrat o singura data, LSD-ul nu creeaza
dependenta fizica si nici sindrom de abstinenta, insa poate declansa o dependenta
psihica.Subiectul care consuma LSD isi va reaminti la finalul ,,calatoriei’’ cu precizie
ceea ce s-a intamplat, insa efectul secundar pe care-l va resimti va fi nevoia de odihna
datorata oboselii.

In cazul LSD-ului, dar si a halucinogenelor in general s-a sesizat fenomenul de

toleranta, care apare dupa 3-4 zile de consum continuu.Toleranta apare doar in cazul
efectelor perceptive si psihice, insa poate disparea la 4-7 zile de la incetarea
consumului.

Efectele LSD-ului asupra perceptiilor

In general, efectele acestea apar la o oră după administrare.Iniţial sunt

fluctuaţii sau schimbări de s tr ăl uc ir e s au i lu mi na re , f or me le ap ar
di s t or s i on at e, c ul or il e s un t ma i in te ns e ş i m ai s trălucitoare şi variază
constant în ceea ce priveşte tonul şi intensitatea.

Iata care pot fi efectele LSD-ului asupra perceptiilor:

 Obiectele pot apărea înconjurate de halouri sau de culori (e.g. curcubeul) ;

 Distanţele se confundă. ;

 Există o sensibilitate mai mare pentru aprecierea detaliilor lucrurilor sau muzicii.
;
  Apare o distorsiune a imaginii corporale, mâinile şi picioarele par a
avea dimensiunie exagerate. ;

 Creşte conştiinţa asupra organelor interne.;

 Există o acuitate auditivă mai mare. ;

 Se schimbă percepţia asupra timpului (pare că trece foarte repede).

 Apar în principal iluzii vizuale şi auditive şi într'o măsură mai mică

iluzii tactile sau olfactive ;

 Pot apărea tot felul de obiecte şi forme, în special geometrice ;

 S u bi ec tu l es te c onş ti en t c ă t oa te a ce s t ea s e d at or ea ză s ubs ta nţ ei
ş i c ă n u e xi s t ă î n realitate ;

 Sunt frecvente sinesteziile ;

 Pot apărea de asemenea adevărate halucinaţii.

Efectele LSD-ului asupra psihicului

Acesta efecte apar dupa 2-3 ore si sunt caracterizate printr-o dezorganizare si dificultate
e exprimarii gandurilor (avalansa de idei).Subiectul are impresia ca viseaza, iar
concentrarea gandirii voluntare devine dificila.Exista tendinta fixarii atentiei asupra
unor stimuli concreti, iar deplasarea atentiei asupra altor stimului din jur devine
dificila.Orice lucru ordinar apare incarcat de un simbolism extraodinar din cauza
schimbarilor de ordin emotional fata de stimului exteriori. ( sugestibilitate si labilitate
mai mare).Caracteristi consumului de LSD sunt schimbarile de dispozitie, subiectul
trecand de la o stare de fericire la una de tristete, si invers.Pot aparea trairi anterioare si
materiale inconstiente sub forma simbolica.

Destul de relevant si explicativ ar fi modul in care Hofmann descrie senzatiile pe care

le-a avut dupa ingerarea dozei de LSD: ,, In drum spre casa, starea mea a inceput sa ia
forme amenintatoare…totul in campul meu vizual era distorsionat, ca si cand ai privi
intr-o oglinda curbata.Am avut, de asemenea senzatia ca sunt imcapabil sa ma misc din
acel loc.Cu toate acestea, mai tarziu asistentul meu mi-a spus ca am calatorit//m-am
miscat foarte repede.Totul din jurul meu s-a tranformat acum intr-un mod terifiant.Totul
din sala se invartea, iar obiectele familiare si modilierul mi se pareau grotesti si
amenintatoare.Erau in continua miscare, animate, ma simteam condus de-o neliniste
interioara…Chiar mai rau decat aceste transformari demonice ale lumii exterioare, au
fost modificarile pe care le-am perceput la mine, in fiinta mea interioara.Fiecare efort pe
care-l faceam, orice incercare de-a pune capat dezintegrarii lumii exterioare si dizolvarii
ego-ului meu pareau a fi fara rost.Un demon m-a invadat, mi-a posedat trupul, mintea si
sufletul. ’’ (Hofmann, 1983)
Dupa cum reiese si din exemplul anterior, perceptia eului se poate schimba drastic,
ajungandu-se chiar la depersonalizare.In cazul ritualurilor liturgico-magice, subiectul
simtea ca mintea abandoneaza corpul, existand astfel o unire a eului cu
Universul.Exista de asemenea riscul aparitiei unei senzatii intense de teama, disforie,
anxietate si chiar panica puternica, idei paranoide si elemente psihotice.Manifestarea
acestor efecte este cunoscuta sub denumirea de ,,bad trip’’.

Viziunile pot face ca subiectul să se simtă ameninţat şi să se comporte agresiv (e.g. îi

poate răni pe ceilalţi pentru a se apăra sau poate suferi accidente în încercarea
de a fugi).Au fost, de asemenea, descrise cazuri de leziuni grave şi chiar de deces la
subiecţii care în ,,călătoria’’ lor credeau că pot zbura, astfel aruncandu-se de la
fereastra.In cazul unelor persoane, experienţa cu halucinogene le-a sporit
capacitatea creativă, totuşi, există o alterare a capacităţii cognitive şi a
abilităţii de a realiza sarcini de performanţă psihomotorie.

Efectele somatice ale LSD-ului

Avand actiune serotoninergice, adrenergice si dopaminergice, primele efecte care apar

in urma consumului de LSD sunt cele somatice : senzatia de rau, slabiciune, greata,
tremur usor si neliniste.De asemenea, pot aparea parestezii, stare de alerta, hiperreflexie
si tensiune musculara.La nivelul sistemului nervos simpatic apar urmatoarele efecte:
dilatarea pupilara intensa (midriaza), tahicardie, privire incetosata, cresterea presiunii
arteriale, gura uscata, piloerectie, cresterea temperaturii si hiperglicemie.

Factori care influenteaza efectele

Reactiile senzoriale depinde atat de subiect, cat si de mediul in care se realizeaza

administrarea LSD-ului.Este recomandat ca LSD-ului sa fie ingerat numai sub
supravecherea unei persoane cu experienta, care poate dirija intoxicatia si poate lua
masuri in cazuri extreme.Totodata prezenta unei persoane experimentate confera
incredere subiectului/subiectilor.In ceea ce priveste schimbarile de labilitatea, acestea
depind extre de mult de starea emotionala anterioara a subiectului care consuma
LSD.Spre exemplu, un subiect anxios anterior poate prezenta o criza patologica de
anxietate ca efect al substantei.In functie de condiitile mediului fizic (luminozitate,
sunet, senzatii odorifere, obiecte din jur) senzatiile se pot schimba.Multi dintre
consumatorii LSD considera ca mediul in care se realizeaza experienta este
fundamental. (e.g. tipul de muzica ales poate determina ca experienta sa fie de tip mistic
sau excitant).Un alt factor care influenteaza efectele dietilamidei acidului lisergic este
reprezentat de oameni si de relatiile dintre acestia.In felul acesta experienta traita se
poate modifica substantial. (e.g. existenta unor persoane cu profunde tensiune afective
intre ele poate determina apartia unor reactii psihiatrice adverse).