CURS IV

ERGOTERAPIA ÎN BOLILE PSIHICE

Generalități:
La originea oricărei maladii mintale se află în primul rând, tulburări
relaționale (interrelaționale cu lumea înconjurătoare) și cu el însuși, care fac din
subiect un inadaptat social.
Recuperarea bolnavului mintal necesită un ansamblu organizat de măsuri
medico-psiho-sociale, care permit reintegrarea durabilă a acestuia într-o
existență cât mai apropiată de normal și un grad cât mai redus de dependență
socială.
Acest obiectiv implică participarea coordonată a unui ansamblu de
instituții și specialități, care alcătuiesc un dispozitiv diferențiat și a cărui
activitate se desfășoară în cadrul unei echipe complexe, capabile să preia
sarcinile reintegrării sociale a unei largi categorii de deficiențe.
Terapia ocupațională este un exercițiu care antrenează, modelează și
revalorizează persoana bolnavă prin posibilitatea descoperirii, reevaluării și
consolidării unor resurse potențiale capabile să activeze și să reeduce sisteme
afectate prin boală, pe care să le recupereze sau reorienteze funcțional.
Una din cele mai importante și dificile probleme ale ergoterapiei cu
privire la bolnavii psihici, este de a determina la aceștia un impuls spre o
activitate folositoare, de a-l menține și dezvoltă până la limita devenirii unui
reflex. Boala psihică crează probleme, întrucât ea nu pune în discuție cu
precadere un grad de incapacitate fizică, ci incapacitatea de a se autoconduce
privind integrarea sa utilă în mediul social și în procesul muncii.

Principii:
- existența unor ateliere diversificate care să asigure bolnavului
posibilitatea de a alege în raport cu vârsta, sexul, profesia, boala,
gusturile culturale și materialul care îl atrag
- tehnica de lucru trebuie să fie simplificată la maximum, pentru a nu
produce rebuturi prin complexitatea ei și pentru a da
ergoterapeutului timpul necesar de a întreține o legătură directă cu
subiectul
- pacientului trebuie să i se acorde atenție în ceea ce privește
folosirea materialelor și instrumentelor de lucru, permițăndu-i să
acționeze pe cont propriu în vederea câștigării autonomiei
- stimularea emoțională și experiențele reușite din timpul activităților
de ergoterapie, trebuie să contribuie la succesul terapeutic prin
mobilizarea efectelor curative proprii în ameliorarea sentimentului
unei mai bune stăpâniri de sine
- la această categorie de pacienți, participarea terapeutului este mai
importantă decât tehnica pe care o folosește

1
 - în timpul activităților de ergoterapie, trebuie să se stabilească între
pacient și terapeut, o relație care bazându-se pe prezența vie și
angajarea activă, personalitatea terapeutului determinând,
imprimând și nuanțând receptivitatea bolnavului față de actul
terapeutic, constituie elementul esențial al acestei terapii
- activitățile de ergoterapie în grup trebuie să stimuleze, în scop
terapeutic, acțiunea binefăcătoare, rezolutivă și reeducatoare a
interrelațiilor dintr-un mediu organizat, favorizând deschiderea față
de ceilalți și reintegrarea socială
- aplicarea ergoterapiei trebuie să țină cont și de necesitatea aplicării
la acești bolnavi care cuprinde cerințe în ceea ce privește
asigurarea unui climat terapeutic adecvat (echipa terapeutică,
organizarea spațiului, organizarea activităților zilnice) și asigurarea
unor relații psihoterapeutice optime (atitudinea și relațiile dintre
terapeut și bolnav, ergoterapeut și personal, personal și bolnav,
bolnavii între ei)
- activitățile stereotipe, neinteresante,vor putea capta cu geu interesul
bolnavului, participarea reală a acestuia ducând la un rezultat opus
celui scontat
- se va efectua control medical periodic sau chiar zilnic, pentru
preîntâmpinarea accidentelor sau a complicațiilor
- bolnavii nu vor fi antrenați în activități organizate în medii cu
periculozitate (înaltă tensiune sau presiune, la mare înălțime, cu foc
etc...), nu se vor folosi utilaje cu defecțiuni, pentru a nu le pune
viața în pericol
- se va avea în vedere în permanență, dozarea efortului astfel încât să
nu se depășească limitele permise, iar bolnavii vor beneficia de
echipamentul de protecție necesar corespunzător felului muncii și
în raport de sezon
- în cadrul acestui grup de afecțiuni, orientarea ergoterapiei trebuie
să constituie realizarea unui grup condus de un lider, în care pe
lângă activitatea strict productivă să se desfășoare periodic discuții
și analize atât pe marginea procesului de producție, cât și a
relațiilor și raporturilor interpersonale stabilite între membrii
grupului, în felul acesta, ergoterapia se apropie și de formele de
psihoterapie în grup, împlinindu-și pe deplin menirea sanogenetică.

Obiectivele terapiei ocupaționale la bolnavii psihici

- obținerea unei remisiuni a bolii mai precoce și de mai bună calitate
- imbinarea activităților de ergoterapie cu cele de psihoterapie de
grup
- prevenirea recăderilor psihotice în condițiile reducerii dozelor de
psihotrope

2
 - normalizarea relațiilor dintre bolnavi, prin reglarea problemelor
relaționale
- stimularea bolnavilor inactivi și calmarea celor agresivi
- îmbunătățirea coordonării gesturilor, reflexelor, gândurilor, vorbirii
- echilibrarea afectivității, stimularea memoriei, voinței și dorinței de
activitate
- formarea unor abilități psihice și profesionale în limita capacităților
funcționale în același timp cu ameliorarea și reeducarea deficitului
psihic instalat
- sustragerea bolnavului psihic de la preocupările sale morbide,
mărirea receptivității și interesului pentru ambianță, crearea
treptată a condițiilor propice necesare desfășurării coerente a
reintegrării sale
- readaptarea și reinserția bolnavului psihic în ritmul obișnuit și
firesc al vieții

Forme de aplicare:
În ceea ce privește organizarea terapiei ocupaționale pentru bolnavii
psihici acuți, ea se desfășoară în salonul în care bolnavul este cazat, în cazul
bolnavilor nedeplasabili (efectuarea și păstrarea ordinii, curațenia și făcutul
patului, aerisirea, udatul și îngrijitul ghivecelor cu floi, desen, pictură, împletit
cu fire textile, croșetat, croitorie de mână, reparații lenjerie, broderii) sau un
atelier sau laborator pentru cei care se pot deplasa sau cei tratați ambulator
(mica tâmplărie, croitorie, feronerie, tipografii și legătorii, cablaj și montaj
electric, activități semiindustriale și agro-zootehnice). Pauzele de relaxare și
odihna vor fi mai mari, regimul și programul vor fi mai elastice, urmărindu-se
mai îndeaproape indicațiile medicului.
Pentru bolnavii cronici, ergoterapia se poate organiza fie în ateliere
organizate în spital, fie în saloane, fie pe teren agricol, pomicol, floricol
(ergoterapie de profil) fie sub forma unor activități administrative auxiliare sau
în staționare de zi.
Staționarul de zi pentru bolnavii psihici constituie o formațiune
organizatorică și specializată, cu rol de verigă intermediară între asistența
spitalicească și cea ambulatorie.
Se ocupă cu îngrijirea tuturor categoriilor de bolnavi inadaptabili: cei care
se apropie de perioada recuperării profesionale și sociale, cei care sunt capabili
să lucreze în condiții obișnuite dar pot să-și însușească unele deprinderi într-un
mediu dirijat, cei care nu prezintă stări de agitație și periculozitate pentru
persoanele din jurul lor și pentru ei înșiși, cei de care se ocupă familia
asigurându-se cazarea, dar fără posibilitate de a-i supraveghea în timpul zilei;
activitatea se desfășoară în ateliere sub forma de prestații gospodărești.
O altă tehnică o reprezintă laboratorul de sănătate mintală, care
desfășoară o activitate în acest scop pentru bolnavii tratați ambulator.

3
 În atelierele de ergoterapie se practică îndeletniciri specifice muncilor
ușoare (confecționare păpuși, marionete, obiecte de artizanat, bibelouri,
mărgele, cercei) precum și activități de meloterapie dansterapie, playterapie,
artterapie, hobbyterapie.
Pentru copiii cu afecțiuni neuropsihice, se organizează activități dirijate
sub unghiul permanentei preocupări pentru particularitățile biologice,
psihologice și sociale ale fiecărui caz în parte, însoțite de elementele tabloului
multivalent al familiei în care se dezvoltă copilul.
În atelierele de terapie copiii sunt familiarizați cu munca, exercitându-și
treptat capacitățile lor în efectuarea unor operații la diverse mașini și unelte, cu
materiale diferite (plastilină, carton, hartie, pânză, lemn, os) și sunt deprinși să
efectueze anumite modelaje, montaje, țesături, împletituri, construcții de jocuri
și jucării, lucrări în grădină și spații verzi. În aceste ateliere se stimulează
interesul copiilor pentru profesiune, pentru cele mai potrivite îndemnuri și
activități, urmărindu-se intreținerea unor relații interpersonale satisfăcătoare,
cointeresarea în viața colectivului, stabilitatea emoțională, eliberarea unor
tensiuni interpsihice excesive, eliminarea neliniștii, anxietății, dezvoltarea
sentimentelor de dragoste față de muncă, înțelegerea și trăirea satisfacției
utilității pe care munca ți-o dă.
BLUMENFELD arată în serviciul propus de el, se axează mult pe
fantezie, ingeniozitate, activități pentru copii: exerciții de ritmică și educație
fizică, joc, desen, activități de pregătire școlară, organizarea de spectacole
atrăgătoare pentru copii, jocuri sportive cu reguli, panouri cu cele mai
reprezentative lucrări ale copiilor, campionate interne de șah și concursuri „cine
știe câștigă” pe diverse teme.