Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Events SPATIALITATEA SI LIMITELE SALE iN PRACTICA ARTISTICA CONTEMPORANA Sarah-Daria Muscalu Universitatea Nationalit de Arte , George Enescu” Iasi sarahdanaster13@gmail.com Abstract: From the perspective of the spatiality of an artistic work, it is the one that creates space for , making a work of art out of the truth of existence”. Thus, the space of the work art becomes an originary space that proposes another world, another form of existence. As far as the contemporary philosophy of space is concerned, it is detached from Kantian thinking, but it keeps the idea of abstract geometry as a spatial model. In this new perspective, it is necessary to relate what is subjective with what is objective in order to delimitate perception and human experience in the geometric organization of space. Conscience becomes the essential element of spatialization. By referring to a geographic space, it can be transformed, populated with objects to extreme, or it can be exposed to a particular, fantastic situation in which objectual-spatial determining is eliminated in favour of utopia, fiction and myth. Space is connected to psyche, the affect appeals to imagination and reverie, spatiality generating intense and varied psycho-affective contents, stimulating places of melancholia, nostalgia, reverie. In the context of artistic research proposed for analysis, the concept of ruinophilia (the emotion caused by the affective charge projected on some ruins, shambles) is put in relation with collective memory, with the phenomenology of time and space which become intrinsic motifs of artistic discourse. Space becomes a leitmotif in the process of bringing this research to its final form, visual representations understand space as air, having the emotional charge of everything that has been encapsulated, supported, protected by that specific building during its functional existence. ‘The recent history of Romania can be characterized as an enormous building site, in which the unfinished project of modernization and socialist industrialization was replaced by the one of privatization of public space and the development of services industry. In this palimpsest of architectural, social and identity reconstruction, visual space has been subjected to transformations that concern its position in the public space and its ability to agglutinate representations which are already travelling in media space or survive in the collective mental. Thus, not only does the present painting proposal incorporate the context in which it has been produced and exhibited, but also it produces a context in which painting can (re)become performative, 166Concept vol 17-18 ~ nr 2/2018 si nr 1/2019 Events communicating at the level of materiality organized on the surface of representation rather than through its representational content. Keywords: Space, cartographic imaginary, mapping, art, contemporary, cultural archive, time. Problematica imaginarului cartografic ofera contextul oportun pentru cercetarea spajiului, a reprezentérilor spafialitajii in raport cu limita si distanja, Kant propune un discurs asupra spafiului care va fi completat ulterior de Heidegger si care susfine c& spafiul nu poate fi perceput decat reificat si construit ca forma a spafialitatii fiinfei in lume’. Din perspectiva spafialitafii operei de arta, aceasta devine formatoare de spafiu ca /Punere in opera a adevarului fiinfarii”2, Astfel, spafiul operei de arta devine un spatiu originar care propune o alti lume, o alt forma a existentei. in ceea ce priveste filozofia contemporana referitoare la spafiu, aceasta se detaseaz4 de gandirea kantiana, ins pastreazi ideea geometriei abstracte ca model spatial. in aceast noua conjunctura este necesard relationarea dintre subiectiv si obiectiv pentru a se delimita perceptivul si experienta umana in organizarea geometrica a spafiului, Relafia dintre geometrie si viata giseste corespondenja in binomul figura-forma. Daca figura este o structurd simpla, de valenje elementare geometrice, forma este o structurd complex ce presupune imbinarea si_plasticizeaza geometria. Formele viefii sunt in miscare eterna, procesuala, iar analiza lor necesita o abordare de tip fenomenologic®. Acest tip de spafializare ar corespunde, conform aceluiasi autor, unui adevarat ,desen al traseelor cotidiene”, organizat din centru spre periferie si reversul, sau din interior spre exterior si invers. Referitor la desenul spafial, acesta descrie locuri (,spatiu pulverizat in locuri”- Heidegger), iar o hart imaginara a spatiului cotidian este un concept derivat din , inventarea cotidianului” a lui Michel de Certeau’. Construcfia ierarhicd este un atribut al oricdrei culturi, astfel incat tot cuprinsul séu are o valoare determinata de pozifia in ierarhia valorilor culturale’. Prima instanja aledtuita este cea ce se cunoaste ca fiind memoria cultural organizaté sau structurata ierarhic, in contemporaneitate constand in biblioteci, muzee si alte tipuri de arhive. Acest tip de memorie cultural materializata se afl sub jurisdicfia institufiilor care se ocupi de ea si deci, este subordonata unui tip de amintire si conservare specific spafiului, teritoriului originar. ‘Immanuel Kant, Critica ratiunii pure, Univers Enciclopedic Gold, 2014, pp. 97-103 2 Boris Groys, Despre nou. Esew de economie culturala, Ed, Idea, Cluj, 2003, pp. 35-37 2 Apud Nicolae Man 4 Martha Rosler, Clasa culturald, Ed. Idea, Cluj, 2016, pp. 53-58 5 Boris Groys, Comrades of Time, E-flux Journal #11, December 2009, p. 2 © Ibidem, pp.3 167Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Events Conceptele de ,arhiva cultural” si ,spafiu profan’? sunt in relatie de complementaritate, intrucat principiul structurarii arhivelor culturale const’ acum in preluarea noului si ignorarea imitafiilor. Ceea ce doar reproduce este refuzat de memoria culturalé organizata si evaluat drept superficial si tautologic. Astfel, ,spafiul profan” cuprinde tot ceea ce arhiva culturala a exclus, tot ceea ce este lipsit de valoare, insgnifiant, neinteresant, extracultural, efemer si irelevant. Spajiul profan este unul extrem de eterogen si datorita relajiei acestuia cu arhiva culturala se poate imagina o ierarhie alternativa sau diferiti a valorilor, pentru care distribuirea valorilor culturale si arate diferit, deci s& presupund un soi de cartografiere ierarhica. Imaginarul cartografic isi insuseste un tip de graniji axiologica care separa si memoria culturala valorizata ca atare si spatiul profan ca atare. Relativizarea granitei axiologice intr-un loc si egalizarea valorii culturale si a lucrului profan intr-o anume relafie nu pot suspenda ierarhia culturala ca atare, ci o pot modifica parfial’. Spajiul a inlocuit timpul ca dimensiune operativa a capitalismului mondializat’, timp care fusese diferentiat, spafializat si divizat in unitaji tot mai mici in cadrul acestui regim economic. Pana si spafiul din regimurile virtuale implica, int-un fel sau altul, vizualitate.1 Conform lui Nicolas Bourriaud sarcina istorica a inceputului de secol XXI este nu acela de a porni de la zero, nici de a ne trezi coplesifi de depozitul istoriei, indiferent de gradul de organizare a arhivei culturale, ci a inventaria, a sistematiza si a selectiona, a utiliza si a reincarca"". Arta este o activitate care consti in producerea de raporturi cu lumea, in materializarea intr-o forma sau alta a relafiilor sale cu timpul si spafiul. Bernard Stiegler isi incepe eseul ,,lmaginea discreta” cu ideea c& imaginea in general nu exist. Autorul defineste cele doud ipostaze, cea a imaginii mentale si cea a imaginii- obiect, susfinand ca nu este vorba despre 0 opozitie, ci mai degraba despre faptul ca niciuna dintre acestea nu poate reduce diferenja celeilalte!. Principala diferenja dintre cele dou’ nivele ale imaginarului consta in timpul acoperit de fiecare dintre acestea, imaginea obiectiva dureazi, pe cand cea mentala este efemera. in acest context, moartea este judecata ca o stergere totala a memoriei, Imaginea-obiect in teoria lui Stiegler fara imagine mentalA nu existd, n-a existat si nu. va exista vreodati's, pentru ci o imagine nu este o imagine decat in masura in care este vazuta. Intr-un raport de reciprocitate, in lipsa imaginii obiective, nu exista, n-a existat si nu 7 Idem, Despre now. Eseu de economie cultural, Ed. Idea, Cluj, 2003, pp. 15-16 STbidem, pp. 23-30 ° Martha Rosler, op. cit,, pp. 21-22 ¥ Ibidem, pp. 60-63 1 Nicolas Bourriaud, Estetica relationala. Postproductie, Ed. Idea, Cluj, 2007, p. 33 2 Jacques Derrida, Bernard Stiegler, Ecografii ale televiziunii ~ interviuri filmate, Ed. Idea, Cluj, 2011, p.7 1 Tbidem, pp. 12 168