CAP.

I
CONSIDERENTE GENERALE

Preţul scăzut al lucrărilor de hidroizolaţie în raport cu

costurile complexe ale lucrărilor de construcţii, face ca
în multe cazuri importanţa acestor lucrări să fie tratată
cu mai puţină atenţie.
În acest context NOVAGLASS HIDROIZOLAŢII doreşte
să ofere propria contribuţie în rezolvarea acestei
probleme începând cu faza de proiectare şi terminând
cu cea de execuţie.
Pentru realizarea unei lucrări de hidroizolaţie corectă
trebuiesc parcurse următoarele etape:
- cunoaşterea structurii suportului ce urmează
a fi hidroizolat;
- alegerea tipului de material adecvat
specificului lucrării;
- alegerea tehnicii de montaj;
- realizarea corectă a finisajelor.

1
 CAP. II
MEMBRANE NOVAGLASS

NOVAGLASS produce două

categorii de membrane:
- plastomerice
- elastomerice
Pentru ambele categorii de
membrane sunt prevăzute armături
din TNT poliester, fibră de sticlă
şi/sau combinaţia dintre cele două
armături.
Suprafaţa exterioară este tratată cu
silicat sau granule de ardezie în
diverse culori.

Toate membranele sunt constituite dintr-o armătură poziţionată central într-o

masă bituminoasă. Această masă impermeabilizantă prezintă caracteristici
termoplastice care-i permit o uşoară lipire sub acţiunea flăcării.

Măsuri preventive pentru manipulare şi stocare

- temperatura de stocare +5 ÷ +30 °C;

- evitarea expunerii îndelungate la soare şi / sau intemperii;
- stocarea se face doar în poziţie verticală;

2
- manipularea sulurilor se face manual pentru a se evita solicitările
violente care pot deteriora caracteristicile produsului.

3
 CAP. III
ALEGEREA CORECTĂ A MATERIALELOR ŞI
DETERMINAREA STRUCTURII HIDROIZOLANTE

Toate lucrările de hidroizolaţii se bazează pe un sistem compus din suport şi o

manta impermeabilizantă. Cel mai simplu sistem este compus din suport şi o
membrană.
Întotdeauna structura hidroizolantă depinde de tipul suportului şi de parametri
generali ceruţi. În general proiectarea structurilor hidroizolante trebuie să ţină cont
de toţi parametrii funcţionali care pot influenţa rezultatul final.
În particular trebuiesc luate în considerare următoarele:
- tipul, natura şi rolul elementului suport;
- eventualitatea utilizării unei izolaţii termice ţinând cont de
caracteristicile şi comportamentul acesteia;
- gradul de agresivitate atmosferică şi / sau ambiental;
- gradul de înclinare al suprafeţei suport;
- viteza vântului;
- locaţia geografică, altitudinea, cantitatea de precipitaţii şi intervalul de
temperatură;
- gradul de accesibilitate şi trafic.

În faza de proiectare, alţi parametri care pot afecta calitatea structurii

hidroizolante şi nu trebuiesc neglijaţi, sunt:
- estetica;
- durabilitatea;
- uşurinţa întreţinerii;
- comportamentul la foc;
- comportamentul faţă de eventualele mişcări ale terenului (vibraţii).

Când toţi aceşti parametri au fost stabiliţi pot fi alese materialele corespunzătoare
structurii hidroizolante cerute.

4
 CAP. IV
APLICAREA MEMRANEI

Aplicarea materialului se face doar când condiţiile atmosferice permit acest lucru
şi după ce suportul a fost pregătit.
În funcţie de dimensiunile şi natura suportului în zonele de dilatare membrana
trebuie aplicată independent (nelipită) de suport şi prevăzută cu rezerve pentru
dilatare, folosind tehnici
corespunzătoare fiecărui
caz.
În toate cazurile este
necesar a se desfăşura
membrana pe suprafaţa
suport poziţionându-se în
aşa fel încât suprapunerile
să se facă în mod corect.
Se va lipi materialul la unul
din capete după care se va
rula înapoi sub formă de sul. Se va lipi întregul sul, poziţia operandului fiind în
picioare pe porţiunea deja lipită. Membrana va fi aşezată astfel încât partea de
material protejată cu un film termosudabil să fie orientată înspre suport. Flacăra
arzătorului trebuie orientată în aşa fel încât odată cu încălzirea membranei să se
facă şi încălzirea suportului, astfel asigurându-se condiţii optime de aderenţă a
materialului pe suport. În momentul în care culoarea flăcării arzătorului trece de la
galben-albastru la roşu cu emisie de fum înseamnă că s-a iniţiat un proces de
combustie cu efecte de degradare a membranei şi trebuie oprită încălzirea
materialului.

5
 CAP. V
SUPRAPUNERILE

În vederea lipirii suprapunerile

trebuiesc făcute în sensul de

scurgere a apei, pe o porţiune

de cel puţin 8 cm pe lungimea

materialului şi cel puţin 12 cm

la capete, presându-se până

ce masa bituminoasă se

scurge în afară, realizându-se

un profil de tip sudură care se

netezeşte cu o mistrie rotunjită

şi încălzită.

În cazul aplicării mai multor straturi membranele se aşează în aşa fel încât
marginea ultimului strat să fie decalată cu 0,5 m faţă de primul strat în aceeaşi
direcţie.

6
 CAP. VI
FIXAREA MECANICĂ

Fixarea mecanică este necesară în situaţii particulare în care aderenţa prin lipire
cu flacără nu este suficientă. Aceasta se face cu cuie cu capul lat sau cu rigle din
metal inoxidabil. Dispunerea şi distribuţia acestora se face în mod uniform de-a
lungul zonelor de suprapunere a membranei. Numărul cuielor poate varia de la
minim 2 până la maxim 4 / m. Întotdeauna cuiele sau rigla metalică trebuiesc
acoperite cu o bandă de material sau cu stratul superior lipite în aderenţă totală
cu ajutorul flăcării.

CAP. VII
TEHNICI DE MONTAJ

Tehnica de montaj a membranelor hidroizolante constituie un factor important de

care depinde funcţionalitatea întregului sistem. Alegerea acesteia se face în
funcţie de natura suportului, înclinaţia acestuia şi de eventualele placări
ulterioare. Trebuie luat în considerare faptul că între membrană şi suport există o
interacţiune şi astfel deformaţiile, alungirile, fisurile pot fi transmise direct sau
parţial membranei. Din această cauză când condiţiile permit este indicat ca
membrana să fie aplicată în semiaderenţă.
În funcţie de situaţie membranele pot fi aplicate:
- în independenţă;
- în semiaderenţă;
- aderenţă totală.
În toate cazurile tipul de aplicare se referă doar la primul strat al structurilor
hidroizolante, următoarele straturi urmând a fi aplicate în aderenţă totală.

7
APLICAREA ÎN INDEPENDENŢĂ se practică pe suporţi cu înclinaţie maximă de
5 % (3°) şi care urmează a fi placate cu materiale specifice (gresie, mozaic, şapă
etc.). Acest lucru presupune o aşezare simplă a membranei pe suport şi lipirea cu
flacără a suprafeţelor de suprapunere, perimetrale şi verticale în aderenţă totală.
APLICAREA ÎN SEMIADERENŢĂ se practică pe suprafeţele rigide cu înclinaţie
maximă de 40% (22°) şi pe cele acoperite cu un strat termic cu înclinaţie maximă
de 20% (12°). Este un procedeu de lipire a membranei prin puncte care permite
formarea unei „camere” continue între suport şi membrană care facilitează
circulaţia şi evacuarea aerului precum şi a vaporilor de apă prin intermediul
elementelor de aerisire, împiedicând astfel formarea pungilor de aer. Prin acest
procedeu membrana va fi lipită de suport in proporţie de 50%, iar suprafeţele de
suprapunere, perimetrale şi verticale în aderenţă totală.
APLICAREA ÎN ADERENŢĂ TOTALĂ se practică în toate cazurile în care
înclinaţia suportului este mai mare de 40% (22°). Pentru aceste tipuri de acoperiş
NU se recomandă utilizarea membranelor armate cu fibră de sticlă, întrucât
acestea nu au o alungire corespunzătoare. În situaţii particulare, care nu
garantează siguranţă suficientă, se va apela la tehnica de montaj prin fixare
mecanică.

CAP. VIII
BARIERA DE VAPORI

Pentru stratul barieră de vapori se va utiliza un material impermeabil la vaporii de

apă, care să împiedice migraţia vaporilor (proveniţi atât din materialele structurii
cât şi din mediul structural) înspre termoizolaţie unde pot condensa deteriorând
caracteristicile acestuia. Utilizarea unui strat barieră de vapori este întotdeauna
recomandată când se doreşte realizarea unei izolaţii termice. Alegerea
materialului se face în concordanţă cu tipul suportului şi condiţiile de umiditate şi
temperatură. Când umiditatea relativă este mai mare de 80% la 20°C se va utiliza
o membrană cu permeabilitate la vapori 0.
Aplicarea stratului barieră de vapori se va face în funcţie de tipul suportului în
independenţă sau în semiaderenţă.

8
 CAP. IX
IZOLAŢIA TERMICĂ

Pentru stratul termoizolant se vor utiliza materiale cu un coeficient de

conductivitate termică (λ) < 0,1Kcal/mh°C. Pe lângă caracteristicile termice,
materialele trebuie să fie rezistente la îmbătrânire, compresiune, foc şi să
prezinte o bună stabilitate dimensională. Grosimea stratului termic trebuie
calculată în concordanţă cu condiţiile termice de menţinut şi tipul materialelor
termoizolante. Când grosimea stratului termic depăşeşte 4 cm se recomandă
utilizarea a două straturi, având grijă ca marginile stratului doi să fie intercalate
peste cele ale primului strat. Lipirea acestora se face cu bitum sau când condiţiile
o cer, fixarea se face mecanic.

9
SECTOARE DE APLICARE

10
 TEHNICI PARTICULARE

ROSTURI DE DILATARE

glaf metalic

membrană

glaf metalic

membrană
strat termoizolant
barieră de vapori

cordon elastic
fâşie 30 cm membrană
fâşie 50 cm membrană
membrană

cordon elastic
fâşie 30 cm membrană
fâşie 50 cm membrană
membrană
strat termoizolant
barieră de vapori

11
ÎMBINĂRI ÎNTRE ZIDURI

şorţ metalic

membrană

şorţ metalic

membrană

strat termoizolant
barieră de vapori

12
ELEMENTE DE AERISIRE

13
ELEMENTE DE SCURGERE

parafrunzar
strat termoizolant
parafrunzar
strat 1 barieră de vapori
strat 2

14
15
HIDROIZOLAŢIE COLŢ EXTERIOR

Poziţionare şi fixare

Finisare

HIDROIZOLAŢIE COLŢ INTERIOR

Poziţionare şi fixare

Finisare

16
EXEMPLE DE STRUCTURI HIDROIZOLANTE

TERASE NECIRCULABILE
A. FĂRĂ IZOLAŢIE TERMICĂ

B. CU IZOLAŢIE TERMICĂ

17
 TERASE CIRCULABILE

HIDROIZOLAŢIE PE SUPORT METALIC

1. Suport tablă cutată

2. Barieră de vapori
3. Strat termoizolant
4. Membrană stratul 1
5. Membrană stratul 2
6. Glaf metalic
7. Pietriş (facultativ)
8. Tablă zincată de protecţie

18