Chestionarul de tendinte

accentuate Schmieschek

Considerand de maxima importanta tema abordarii personalitatii, de-a lungul timpului , autori
recunoscuti in domeniul psihologiei au dedicat numeroase studii privind diverse laturi sau
componente ale acestuia.

Multiplele fatete ale personalitatii umane au facut ca volumul de cunostinte, metoda de

cercetare, conturarea unor teorii si orientari sa capete consistenta, in functie de care, a aparut
nevoia unor sistematizari dar si a unei tratari din perspectiva sistemica.

Categoria personalitatilor accentuate prezinta o serie de caracteristici care ies din

comun , din “media” de manifestare in cadrul populatiei generale, care manifesta tendinta de a
aluneca in anormal fara a deveni propriu-zis tulburare de personalitate. Trasaturile specifice
accentuarii se manifesta ca invarianti operationali si vor manifestari pregnante – termeni
normativi – nu numai in raport de “medie” , dar si de “abaterile de la medie”. Limitele dintre
normal , in termeni cantitativi, tendinte spre “mediu”, accentuat si dizarmonic, nu sunt fixe,
iar delimitarile specifice se realizeaza in functie de intensitatea, constanta si gradul de
socializare al manifestarii care exprima trasatura accentuata, independent de manifestarile
exterioare.

Karl Leonhard, in 1968, elaboreaza conceptul de “trasatura accentuata de

personalitate” si respectiv termenul de “fire accentuata”, corespunzator acestora, autorul
eleboreaza si o tipologie de personalitati accentuate.

Autorul german aduce in diagnoza personalitatii si o teorie fondata pe practica sa

psihiatrica ca medic si director al Clinicii de psihiatrie si neurologie a Universitatii Humboldt
din Berlin. Lucrarea reprezentativa care ii consacra teoria si practica terapeutica este
Akzentuierte Personlichkeiten, Berlin, 1968 . El tinde sa explice ca tipurile se formeaza in
viata prin faptul ca o anumita conditie sociala ( in care intra si relatia si pozitia individului in
societate ) isi pune amprenta, modeleaza o inclinatie naturala care merge in aceeasi directie.

Schmieschek a preluat conceptia lui Karl Leonhard si elaboreaza chestionarul sau

menit sa permita explorarea personalitatii accentuate .
 In categoria instrumentelor de evaluare a dimensiunilor accentuate ale personalitatii ,
la Universitatea Humboldt, H. Schmiescheck creeaza , in 1970, Chestionarul de tendinte
accentuate . Chestionarul este tradus si experimentat in limba romana de I.Nestor in 1975.

Chestionarul este format din 88 de itemi, repartizati pe 10 scale, care corespund celor
10 tipuri de trasaturi accentuate de personalitate :

- scala I, demonstrativitate , 12 itemi = Dem

- scala II, hiperexactivitate , 12 itemi = H-Ex

- scala III, hiperperseverenta , 12 itemi = H-Per

- scala IV, lipsa de stapanire, control , 8 itemi = Nest

- scala V, hipertimie, 8 itemi = H-Tim

- scala VI, distimie , 8 itemi = Dist

- scala VII, ciclotimie , 8 itemi = Ciclo

- scala VIII, exaltare , 4 itemi = Ex

- scala IX, anxietate , 8 itemi = Anx

- scala X, emotivitate , 8 itemi = Em.

Codurile cifrice rezultand din ordinea enumerata anterior sunt specificate

in partea dreapta a chestionarului ( toate intrebarile care au in paranteza “I” se refera la

personalitatea demonstrativa etc.).

Tematica :

Chestionarul Schmieschek poate fi aplicat in mai multe variante metodologice :

1. Fiecare subiect isi primeste exemplarul sau de chestionar, urmand sa lucreze dupa
instructiunile psihologului . Este indicata o litera tipografica destul de mare si fara
pete sau scris “ingramadit” pentru a nu indispune subiectul .
 2. Un exemplar de chestionar pe care subiectul nu trebuie sa scrie nimic ( pentru
consultare ), de pe care sa lectureze intrebarile . Raspunsul DA sau NU vor fi
scrise pe foaia de protocol de fiecare subiect .

3. In cazul in care examinatorul socoteste util sa citeasca el intrebarile, se va proceda

ca atare, subiectul urmand sa mediteze , eventual sa ceara explicatii si sa dea
verbal raspunsul, acesta fiind inscris de experimentator in protocolul personal. In
acest caz se pot face observatii caracterologice suplimentare asupra subiectului
( ezitari, tensiune, anumite miscari, un anumit joc al privirii etc.). Aceasta metoda
mai are avantajul ca experimentatorul poate prezenta ( citi ) intrebarea in termeni
adecvati nivelului mintal si gradului de instructie al subiectului .

Indiferent de forma de aplicare , sarcina principala a subiectului este

aceeasi : raspunde ( in scris sau verbal ) prin DA sau prin NU .

Instructiuni :

Fie ca utilizarea chestionarului este individuala, fie ca are loc in colectiv, este necesara
o incapere adecvata si fara presiuni fonice (max.20-30 de decibeli); pe usa ( partea din afara )
se agata un placaj , pe care , cu litere mari, se va scrie : “NU BATETI. NU INTRATI. SE
EXAMINEAZA.”

In cazul unui examen colectiv, subiectii sunt asezati distantat , preferabil fiecare cu
masa / banca lui.

Examinatorul ( sau unul dintre subiecti ) imparte chestionarele, cu recomandarea

prealabila de a nu se intoarce pagina decat la comanda. Subiectii isi vor completa fiecare
datele personale pe liniile punctate .

Dupa aceea , examinatorul atrage atentia subiectilor ca este vorba de un chestionar cu

88 de intrebari, la care ei, subiectii, vor avea de raspuns cu DA sau cu NU. Pentru o intelegere
a instructiunilor, se pot da exemple pe tabla .

Subiectul este invitat sa nu lase nici o intrebare fara raspuns, el putand cere
experimentatorului explicatii suplimentare, prin chemarea acestuia langa banca lui, discutia
avand loc in soapta.
 Nu se lucreaza pe sarite, ci la rand.

Nu se citeste mai intai totul si apoi sa se raspunda , ci se citeste intrebarea si se

raspunde imediat.

Subiectii nu sunt presati sau invitati sa lucreze repede.

Schmieschek recomanda ca subiectul sa fie facut atent ca, la acest chestionar, nu este vorba de
examinarea unei aptitudini oarecare ci de precizarea, in interesul subiectului, a unor situatii
comportamentale.

Timpul :

Timpul de lucru este liber .

Nici o presiune .

Nici o constrangere .

Cine termina, preda materialul si paraseste in liniste sala .

In linii mari, timpul de lucru ( exclusiv pregatirile si instructiunile ) variaza intre 30 si

60 min., dupa ritmul gandirii si gradul de intelegere al fiecarui subiect. Intregul experiment
putin de cca. 90-100 min.

Ca perioada a zilei, chestionarul poate fi aplicat in orice perioada, intre orele 7-18, dar
numai daca subiectul nu se afla intr-o stare de oboseala, sau de tensiune, sau de graba.
Oboseala, tensiunea, graba falsifica situatiile de raspuns.

Corectare :

Pentru facilitarea realizarii acestei secvente, redam mai intai, dupa Schmieschek, cheia
raspunsurilor simptomatice pentru fiecare di cele 10 grupe (I-X), numerele din tabel, referindu-se,
deci, la numerele intrebarilor din chestionar.

I DEMONSTRATIV : NU : 51
 DA : 7,19,22,29,41,44,63,65,73,85,88
II HIPEREXACT : NU : 36
DA : 4,14,17,26,39,48,58,61,70,80,83
III HIPERPERSEVERENT : NU : 12,46
DA : 2,15,24,34,37,56,68,78,81
IV NESTAPANIT : NU : -
DA : 8,20,30,42,52,64,74,86
V HIPERTIM : NU : -
DA : 1,11,23,33,45,55,67,77
VI DISTIMIC : NU : 31,53
DA : 9,21,43,75,87
VII CICLOTIM : NU : -
DA : 6,18,28,40,50,62,72,84
VIII EXALTAT : NU : -
DA : 10,32,54,76
IX ANXIOS : NU : 5
DA : 16,27,38,49,60,71,82
X EMOTIV : NU : 25
DA : 3,13,35,47,57,69,79

Se preconizeaza ca, la unele din intrebari, raspunsul NU este cel simptomatic, cotand,
deci, drept DA ( simptomatic ) si va fi, astfel, inglobat printre raspunsurile pozitive
( simptomatice ) . Numerele acestor intrebari ( cu raspuns NU, dar cotand DA ) sunt
mentionate in tabel in rubrica din dreapta .

Deci, daca la intrebarile 5,12,25,31,36,46,51,53,59 si 65 subiectul scrie NU, raspunsul

este simptomatic si va fi socotit drept DA .

“Cercetarea” propriu-zisa a chestionarului se opereaza prin examinarea, cu atentie, de

catre experimentator, a raspunsurilor DA ( in care se inglobeaza si NU-urile socotite drept
DA, carora, din vreme si inaintea oricarei operatii, li se face un semn special .

Ulterior se examineaza atent, in continuare , raspunsurile DA care, de asemenea, duc la

marcarea cu un semn in plus ( sau la incercuirea cifrei romane din stanga intrebarii ). Vom
avea, deci, un numar de semne +(sau de incercuiri ), dispersate pe cele 10 grupe ( I-X ).

Cotarea :
 In continuare, se face calculul simplu al frecventei simptomelor pentru fiecare din cele
10 grupe, calcul care poate fi usurat prin marcarea prealabila cu semnul + ( sau incercuire ) de
la operatia “corectare”. Parcurgand , de aceasta data, numai sirul cifrelor romane, se aduna
numai acele semne + (sau incercuiri )

de la cifra romana I ( grupa I-a, demonstrativitate, examinand cele trei pagini ale
chestionarului,cifra rezultata este notata imediat in tabelul “Sinteza” , in coloana a 3-a ( nr.de
raspunsuri DA ), in dreptul grupei I. Se aduna, apoi, semnele + de la cifra romana II ( care
indica grupa aII-a, hiperexcitabilitate ), apoi de la grupa III ( cifrele III, marcate cu semnul + )
etc. In cazul cand la vre-o grupa, nu apare nici un semn + ( nici un simptom ) , atunci in
coloana a 3-a din “Sinteza”, se trage o liniuta ( -, adica nimic ).

Raspunsurile inscrise astfel in coloana 3 din “Sinteza”, reprezinta totusi date primare .
Intrucat grupele I-X nu au, toate acelasi nr. de intrebari, cifra primara ( din coloana a 3-a ) se
inmulteste cu coeficientul din coloana a 4-a, iar rezultatul se inscrie in coloana a 5-a
( rezultate ), aceasta fiind prima cota care intereseaza pe psiholog. Cifra maxima, rezultata din
multiplicari, este, astfel , aceeasi pentru toate grupele, adica 24 si cu cat rezultatul / cota se
apropie de 24, cu atat se face marcata directia de “ accentuare” a personalitatii.

Coeficientul ajuta la compararea cantitativa a rezultatelor, intrucat, prin inmultirea

efectuata, se obtine valori standard comparative. Valoarea 24 indica un procentaj simptomatic
de 100%, valoarea 18 indica 75%, valoarea 12 indica 50%, valoarea 6 indica 25% .

Cu referire la interpretarea cotelor, Schmieschek, bazandu-se pe unele date

experimentale, avanseaza ideea ca se poate vorbi de o “accentuare” in cazul cand nr. de
raspunsuri DA trece de 50%, adica mai mult de jumatate din nr. de intrebari specifice ficareia
din cele 10 grupe de simptome. Credem ca este indicata si o confruntare a rezultatelor
obtinute de cele 10 grupe, pentru o mai adecvata caracterizare a “accentuarii”, unele
simptome coreland clinic cu altele. In acest sens, propunem fie alcatuirea, pentru fiecare
subiect examinat, a unui profil,care, prin prezentarea sa grafica prilejuieste intuirea mai
operativa a personalitatii, fie calcularea, la fiecare grupa (I-X) , a procentajului respectiv, care,
apoi poate fi inscris in ultima coloana din tabelul “Sinteza” in dreptul grupei vizate.

In vederea economisirii timpului si a rationalizarii operatiei, am intocmit un tabel cu

procentajele respective, plecand de la formula cea mai simpla. Daca luam, de pilda grupa I-a
( Demonstrativul ), care are 12 intrebari simptomatice, un raspuns DA echivaleaza cu 8.3%
( 1X100:12=8,3 ), doua raspunsuri DA echivaleaza cu 16,6% ( 2X100:12=16,6 ) etc.:

Procentajele pentru grupele Procentajele pentru grupele Procentajele pentru grupa a

care au 12 intrebari ( I,II,III ) care au 8 intrebari VIII-a, cu 4 intrebari
( IV,V,VI,VII,IX,X )
1raspuns DA= 8,3% 1raspunsDA =12,5% 1raspunsDA = 25%
2raspuns DA= 16,6% 2raspunsDA =25% 2raspunsDA = 50%
3raspuns DA= 24,9% 3raspunsDA =37,5% 3raspunsDA = 75%
4raspuns DA= 33,2% 4raspunsDA =50% 4raspunsDA = 100%
5raspunsDA= 41,5% 5raspunsDA =62,5%
6raspunsDA= 49,8% 6raspunsDA =75%
7raspunsDA= 58,1% 7raspunsDA =87,5%
8raspunsDA= 66,4% 8raspunsDA =100%
9raspunsDA= 74,7%
10raspunsDA=83%
11raspunsDA=91,3%
12raspunsDA=100%

In afara de toate acestea si indiferent de diferentierile trasaturilor pe grupe, psihologul

isi poate structura o opinie suplimentara analizand si numarul total de raspunsuri DA
( sumarea coloanei a 3-a de “Sinteza”), sau pe acela rezultat din sumarea punctajelor (coloana
a 6-a). In acest caz, s-ar putea discuta de un “coeficient de echilibru emotional” global si n-ar
fi lipsit de interes un barem calculat si de pe aceasta pozitie.

Indici statistici :

In momentul de fata, suntem preocupati de stabilirea frecventei raspunsurilor pe cele

10 grupe de simptome, operand, deocamdata, cu variabilele varsta si sex. Vom urmari
intinderea prezentei simptomelor si tipurilor accentuate. Totodata se socoteste utila si o
analiza statistica a frecventei raspunsurilor la fiecare din cele 88 de intrebari.

In vederea precizarii “criteriilor” psihometrice, precum si pentru unele studii

longitudinale, ni se pare oportuna aplicarea metodei test-retest, la un interval de 4-8-12 luni.
Operatia este in curs si vom putea, eventual, descoperi daca “accentuarile” de personalitate
reprezinta o constanta, sau daca, prin tehnici educative, de psihoterapie, de asistenta psiho-
sociala, de psihofarmacologie etc. nu vor putea fi obtinute ameliorari, sau unele forme de
remisiune.
 Ne putem opri la calcularea de norme dupa nr. de raspunsuri simptomatice ( coloana a
3-a din “Sinteza” ), dupa cum este posibil sa luam in considerare coloana a 6-a, a
“Procentajelor”, coloana a 5-a devenind semnificativa.

Interpretarea rezultatelor :

Procentajul peste 50% exprima doar anumite tendinte posibile spre anumite firi
accentuate sau prezenta cu o anumita pregnanta, relativ obisnuita a anumitor trasaturi
accentuate.

Procentajul peste 75% : putem considera ca respectivele trasaturi accentuate se

prezinta cu intensitati deosebit de pregnante ( iesite din comun ), care pot avea semnificatia
unui teren de limita intre normalitate si anormalitate psihologica.

Pentru interpretarea rezultatelor, e necesar sa cunoastem mai aprofundat ceea ce

inseamna in plan psihologic, fiecare tip de personalitate accentuata. Corespunzator acestora
putem vorbi nu numai de anumite tipuri de personalitati accentuate, ci si de o anumita
vulnerabilitate psihologica, ce poate determina alunecarea spre un anumit tip de tulburare de
personalitate.

I.Personalitatea demonstrativa :

^ tendinta de a capta interesul celuilalt, de a se compatimi ;

^ lauda de sine ;

^ pripeala in decizii ;

^ capacitatea de a-si face usor prieteni, de a se face iubit ;

^ trasatura de baza : patosul ( patetismul din vorbire, mimica,

gestica ).

II.Personalitatea hiperexacta :

^ simptomatologie obsesiva scazuta ;

 ^ nehotarare, spirit exagerat de ordine, framantare, indoiala, vesnica
pendulare intre incredere si neincredere ;

^ grija exagerata pentru propria bunastare poate duce la dezvoltari iophondre.

III.Personalitatea hiperperseverenta :

^ persistenta anormala a afectului ;

^ susceptibilitate, predispozitia de a se simti cu usurinta jigniti, de a fi usor

ofensati, setea de prestigiu personal, exacerbarea sentimentului de dreptate,
sentimentul propriei valori, continua banuiala, neincredere fata de ceilalti ;

^ incapatinati, ambitiosi .

IV.Personalitatea nestapanita :

^ preponderenta impulsurilor, instinctelor si sentimentelor asupra

considerentelor de ordin rational ;

^ isi exprima nemultumirea prin agresivitate, mimica si aprecieri necontrolate .

V. Personalitatea hipertimica :

^ bogatie de idei ;

^ bogatie de sentimente cu efecte benefice in plan profesional,

relational, in jurul lui antrenandu-se voia buna, comunicativi-

tatea, veselia, optimismul etc.

^ absenta unui grad egal de reprezentare a afectivitatii, vointei si

gandirii .

VI.Personalitatea distimica :
 ^ nevoie scazuta de actiune, ritm lent al gandirii, participare scazuta
la viata sociala ;

^ se caracterizeaza prin sobrietate, severitate, o mare rezonanta in

sfera vietii afective a evenimentelor negative comparativ cu cele
pozitive ;

^ pot fi altruisti, lipsiti de egoism, conducandu-si viata dupa prin-

cipii etice .

VII.Personalitatea labila :

^ caracteristic : afectele capata o intensitate si o coloratura specifica hipertimiei

si distimiei, cu influenta asupra gandirii ;

^ pot imprumuta starile afective ale celor din jur ;

^ “din doua psihopatii asociate pot rezulta un om normal” ( Tudora Sima,

pag.112 ).

VIII.Personalitatea exaltata :

^ se caracterizeaza prin reactie excesiv de intensa fata de diferite

intamplari din viata lor ( entuziasm - evenimente pozitive ,
disperare – evenimente negative );

^ o recunoastem in poeti, artisti, al caror raport afectiv cu arta este

intens traita .

IX.Personalitatea anxioasa :

^ se manifesta in copilarie prin : teama de a ramane singur, de intuneric, de

animale ;

^ la maturitate : timiditate, incapacitatea de a-si impune punctul de vedere ;

 ^ pot manifesta atitudini de supracompensare : siguranta de sine , chiar
aroganta .

X.Personalitatea emotiva :

^ pot simti profund situatii relativ minore, sunt milosi, induiosati,

se impresioneaza repede in fata artei si a naturii ;

^ mobilitate a mimicii , lacrimile apar repede ;

^ este observabila din copilarie – copilul nu doreste sa asculte fina-

lul unui basm pentru ca l-ar afecta foarte mult .

Consideratii finale :

O analiza atenta a chestionarului Schmieschek ar putea prilejui reflectia ca, in fond, se

urmareste depistarea unor “tipuri” umane si ca metoda inchide o “tipologie” umana, cu o
orientare mai mult clinica. Dar, indiferent de consideratiile teoretice, sau generale, psihologul
practic nu poate trage dacat foloase din utilizarea unor asemenea metode de descifrare a
personalitatii. “Mediul” de astazi ( social, scolar, industrial etc.), cu coordonatele sale
multilaterale si complexe, cer, in vederea unei “integrari” eficiente, o cat mai amanuntita
cunoastere a structurilor de personalitate .

Utilitatea chesctinarului H. Schmieschek ar putea fi reliefata si in cadrul organizarii

unei campanii de profilaxie mintala . O restructurare a chestionarului ar putea prilejui
articularea unui instrument de lucru mai simplu care, aplicat in variante medii ( scolare,
industriale, etc. ) , ar putea depista precoce unele tendinte care, insuficient considerate, pot
duce la aparitia simptomelor propriu-zise.