TESTUL P.N.

– AVENTURILE LUI LĂBUŢĂ NEAGRĂ

Istoric
Aventurile lui Patte Noire sau Testul P.N., este construit pornind de la experienţa lui
Blum, de Louis Corman, 1961, în intenţia de a obţine în sensul teoriei psihanalitice, „o
dinamică nouă a proiecţiei”.

Teorie
Autorul foloseşte o metodă nou creată, denumită metoda preferinţă – identificare, prin
care încearcă să acorde o importanţă atît apărării eului cît şi tendinţelor instinctive.
Intenţia autorului este de a reuşi astfel să aprecieze conflictele care se opun acestor
instanţe, conflicte a căror cunoaştere ne va revela motivaţiile profunde ale tulburărilor de
comportament. Corman consideră că, prin metoda sa, analiza discriminativă va fi mult
mai sigură şi mai simplă, pentru că se poate ajunge să se disocieze forţele prezente – pe
de o parte tendinţele, pe de alta Eul. Testul îl conduce pe subiect, după expunerea
tendinţelor sale, la situaţia de a pune în joc mecanismele de apărare într-o manieră mai
decisă, făcută în favoarea unei prize de conştiinţă mai mult sau mia puţin completă. În loc
să i se lase psihologului şansa de a descoperi personajul cu care se identifică subiectul, şi
motivele pentru care o face, este întrebat chiar subiectul care trăieşte problema şi
conflictele. Identificările subiectului sunt în genere multiple.

Corman consideră că există o identificare de tendinţă, care rezultă din centrarea

povestirii pe un personaj anume, eroul. Pe de altă parte, există o identificare de apărare,
pe care doar subiectul este capabil să o releve, şi care arată dacă îşi asumă bine tendinţa
exprimată (situaţie în care cele două planuri de identificare nu sunt unul şi acelaşi) sau
dacă, dimpotrivă, subiectul scapă de ea prin mecanisme de apărare.

Metoda preferinţă – identificare permite autorului să determine în ce măsură subiectul îşi

asumă această identificare, sau dimpotrivă, intervin apărările, şi se poate pune întrebarea
contra cui şi de ce se apără.

Proiecţia este permisă datorită transpoziţiei simbolice a tuturor acţiunilor asupra

personajelor animale. În unele planşe, chipul lui P.N. este desenat neutru şi subiectul este
liber să interpreteze sentimentele eroului în sensul care îi face plăcere. În multe planşe
P.N. este plasat astfel că laba sa neagră nu este vizibilă, fie că este prezentat pe partea lui
dreaptă, fie că se mînjeşte şi pata nu mai este vizibilă. Copilul este astfel liber să vadă sau
nu eroul. Sau în planşa 9, porcul mare este lăsat cumva neclar, ceea ce permite subiectului
să-şi descarce agresivitatea cum vrea, fie pe P (tată), fie pe M (mamă). Statistic, frecvenţa
este de exemplu, în Franţa P: 114, M: 86.

Descrierea planşelor
Planşele au nume care nu este dat copilului pentru că ar putea influenţa răspunsurile. Au
şi un număr şi se expun 16 imagini – iniţial erau 30, adăugînd în final planşa Zîna.
1. Grajdul. Tema sadismuluiuretrar. Manifest: scena se petrece în interior iar în primplan
P.N. face pipi în troaca mare. În plan secund, cei doi porci mari şi cei doi mici de o
parte şi de alta a barierei.
Latent: planşa poate trimite la expresia agresivităţii faţă de imaginile parentale.
2. Sărutul, tema oedipiană. Manifest: în prim plan, apropierea celor doi porci mari. În
plan secund, un purcel mic în spatele unui gard de cărămidă.
Latent: problematica de tip oedipian.
3. Bătălia. Tema sadismului oral de rivalitate fraternală. Manifest: P.N. şi unul dintre
purceluşii albi se muşcă. Al treilea se îndepărtează. În plan secund, cuplul din cei doi
porci mari.
4. Căruţa. Tema sadică adesea cu reîntoarcerea punitivă contra propriei persoane. P.N.
întins în paie. Deasupra, în interiorul încercuit, un bărbat împinge un purceluş în
căruţă. Doi porci mari şi doi mici urmăresc scena.
Latent: poate trimite la angoasa separării şi sau la agresivitatea în relaţii de familie.
5. Capra. Tema mamei adoptive sau a reînlocuirii. Manifest: P.N. suge de la o capră.
Latent: poate trimite la relaţia cu un substitut maternal.
6. Plecarea. Tema plecării. Manifest: un purceluş pe un drum, la ţară.
Latent: poate trimite la relaţia de dependenţă şi la angoasa de separare.
7. Ezitarea. Tema ambivalenţei sau rivalităţii fraternale sau a excluderii. Manifest: la
stînga, porcul mare cu pată neagră alăptează unii dintre purceluşii albi. La dreapta,
porcul alb şi un purceluş mic beau din troacă. P.N. este la mijloc.
Latent: poate trimite la connflictul dintre regresie şi maturizare în contextul alegerii
obiectului privilegiat.
8. gîscanul. Tema sadică cu reîntoarcerea punitivă contra proprie persoane – saua a
castrării. Manifest: la stînga un gîscan apucă de coadă un purceluş. La dreapta, un alt
purceluş, pe jumătate în spatele unui gard de cărămidă.
9. Jocuri murdare. Tema sadică anală. Manifest: în apropierea unei pubele de gunoi,doi
purceluşi se bagă într-o apă murdară. Unul dintre ei azvîrle din picioare pe faţa unui
porc mare apă murdară. Al treilea purceluş este deoparte.
Latent: poate trimite la agresivitatea faţă de o imagine parentală într-un context încărcat
de analitate.
10. Noapte. Temă oedipiană, cu voiorism al camerei părinţilor. Manifest: scenă de
interior. Un grajd luminat de lună, împărţit în două de un perete de scînduri. De-o
parte doi porci unul lîngă altul. De cealaltă, doi purceluşi culcaţi şi un al treilea în
picioare sprijinit de peretele despărţitor.
Latent: poate trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive.
11. Tema naşterii şi a rivalităţii fraternale. Trei nou-născuţi sug de la purcică; iar ea
mănîncă din troaca care este umplută de fermier. În spate, un alt fermier întinde
paiele. În prim plan, în spatele unui gard de scînduri, trei purceluşi privesc scena,
ridicaţi în picioare.
Latent: poate trimite la naştere şi la relaţii precoce cu imaginea maternă, eventual într-un
context de rivalitate între fraţi.
12. Visul M (visul mamă). Manifest: P.N. culcat. În bulă, un porc mare cu o pată neagră.
Latent: trimite la relaţia cu imaginea maternă.
13. Visul P (visul tată). Tema idealului de eu sau a dragostei obiectuale (în funcţie de unul
sau de celălalt dintre sexe). Manifest: la fel, P.N. culcat, dar cu un porc mare alb
desenat în bulă.
Latent: trimite la relaţia cu imaginea paternă.
14. Suptul 1. Tema orală. Manifest: P.N. suge de la purcica mare cu pată neagră.
Latent: trimite la apropierea de mamă într-un context de relaţie privilegiată.
15. Suptul 2. tema orală cu rivalitate fraternală. Manifest: acelaşi din imaginea
precedentă, dar în plus, doi purceluşi în plan secund.
Latent: trimite la apropierea de imaginea maternală, într-un context de rivalitate
fraternală.
16. Gaura. Tema singurătăţii, excluderii, puniţiei. Manifest: în noapte, P.N. se află într-o
gaură cu apă.
Latent: poate trimite la teama de separare într-un context de primejdie.
17. Zîna. Această imagine este prezentată chiar la sfîrşitul testului şi subiectul este invitat
să ghicească cele trei dorinşe pe care P.N. le va face Zînei.

Recapitulând, marile teme cuprind: tema orală, tema anală, tema oedipiană, tema
agresivităţii: sadic-orală, sadi-anală, rivalitate fraternă, rivalitate oedeipiană; tema
conflictului dependenţă – independenţă; tema cuplabilităţii şi tema depresivă. În afara
acestora, mai puţin cunoscute apar: tema sexelor inversate: tema tatălui care hrăneşte,
tema mamei ideale.

Administrare
Originalitatea probei constă în metoda în patru etape de aplicare a testului.
Etapa I: se prezintă imaginea totalităţii familiei şi se cere copilului să identifice toţi
membrii acesteia.
Etapa II: se propune copilului să privească toate planşele şi să aleagă pe cele a căror
poveste ar dori să o spună.
Etapa III: metoda alegerii şi identificărilor oferă copilului posibilitatea să facă o diferenţă
între planşele plăcute şi planşele care nu îi plac şi să verbalizeze dorinţele de identificare.
Etapa IV: se prezintă planşa Zîna şi se povesteşte copilului că Lăbuţă Neagră a întîlnit
Zîna care i-a propus să-i îndeplinească 3 dorinţe. Copilul trebuie să le ghicească.

În final, întrebările de sinteză: „Cine este cel mai fericit?”, „Cine este cel mai blînd şi cel
mai puţin blînd?”, „Ce se va întîmpla cu Lăbuţă Neagră?”, „Ce gîndeşte Lăbuţă Neagră
despre pata sa neagră?”

Este utilă confruntarea alegerii planşelor reţinute iniţial şi proba alegerilor şi

identificărilor pentru că se aseamănă cu o anchetă implicită, punînd în evidenţă mişcările
defensive, în special exprimarea conflictului care, deşi existent la început, este pus în
scenă prin invitarea d a alege şi respinge.

Valoarea probei P.N.

Permite studiul capacităţilor de diferenţiere, de individuare şi de identificare ale copilului.
Permite observarea capacităţii copilului de a distinge sau confrunta între imagourile
parentale, a capacităţii de a observa clar sau nesigur diferenţa între generaţii sau diferenţa
între sexe. Oferă posibilitatea de a aprecia specificitatea relaţiilor cu obiectul din
perspectiva dinamică şi economică. Anzieu notează însă deschiderea mai redusă spre
registrul relaţiei materne în aspectele sale pregenitale sau în ceea ce priveşte problematica
oedipiană şi relaţiile în cuplul familial.