Sinele Deplin in Pace/ INTREGUL E MAI INFINIT MAI MARE DECAT INFINITUL: nici eu nu ma inteleg!

Adevar Liber in Creatie / tot ce constituie obiectul aparitiei constituie obiectul incetarii /panta rhei

Fericirile Atotimpartasite in Iertare/ tat tvam asi (i=you)

ACUM-Identitate Infinita
iluziea percepției/ perceptia iluziei

Don’t move films… written on a flagg blowing in the gusts of wind.

Truth, life is a happening, breathing is a happening, growing hair is a happening, thoughts are
happenings, the sky is happening blue,… all is free… fiecare fulg la locul lui… spontaneitate (vs dualitate).

Trecutul este singura explicatie/justificare pentru momentele de intimitate, sincronicitate… desi nu

adevarata, de-aici drama punctelor de vedere, perspectivele personajului.

Alteritate – iluzia oglinzii. Iluzia intamplarii/cauzalitatii.

ILUZIA TRECUTULUI – structura dramatica: “Intr-un bunghet de padure”- the remix!...ps – sfarsitul
trecutului… avem nevoie de trecut pentru a ne reprezenta/justifica cumva o finalitate a statutului, o
definitivare ontologica a ego-ului, pentru ca spatiul sa incapa in timp…trecutul e o bucla imaginara cu
ajutorul caruia ego-ul demonstreaza/statueaza lumea printr-un artificiu de tip reducere la absurd.

Prezentul este spart/ dihotomizat si astfel tradus in lipsa si asteptari.

Meditatie: revelatia ca lumea este in sine, nu sinele in lume… A permite lumii sa se intample/sa
apara…imaginatia eliberata de propriile-ti asteptari… fiecare fulg…

OXY termina cu trecutul ca depozitar al conditionarilor, intr-o maniera punk, pseudoanarhista. E un rebel
al societatii, un nonconformist indragostit de sine si de propria-i originalitate.

Mona pur si simplu ar vrea sa se termine odata cu toate astea, dar sa se pastreze pe sine pentru cand o
sa inceapa “petrecerea”.

Taz e un idealist prin vocatie si se pregateste asiduu pentru ca abia asteapta “sa se faca mare”.

Leo viseaza si nu se grabeste nicaieri, pentru ca nu are niciun sens sa te grabesti in vis. Doar sa incepi din
nou, un pic altfel, intr-un remix perpetuu, in care nimic nu trebuie luat in tragic, sau prea in serios.

Deea e Aici. Mereu. Si e ok cu asta. E pur si simplu eleganta si deschisa.

Iluminarea ca sfarsit al alegerii, chiar si a celor ultime – speranta sau disperarea.

Sfarsitul trecutului- sfarsitul copilariei/ povestilor… e momentul sa intalnim/traim prezentul.