Taina Sfântului Botez

Mântuirea noastră începe cu primirea Sfintei Taine a Botezului „prin care Duhul Sfânt în
interiorul nostru „pe Hristos cu trupul purtat de El, înviat şi înălţat şi deplin pnevmatizat, sau
umplut de Duhul Sfânt şi devenit prin aceasta total transparent. Sălăşluirea aceasta o face
Biserica. Biserica este finalizarea acţiunii mântuitoare începută prin Întrupare. Pogorârea
Sfântului Duh este astfel actul de trecere de la lucrarea mântuitoare a lui Hristos, în umanitatea
sa personală la extinderea a acestei lucrări în fiinţele noastre umane. Fiul lui Dumnezeu nu S-a
făcut om pentru Sine, ci pentru ca din Trupul Său să extindă mântuirea dumnezeiască în noi.
Această lucrare se săvârşeşte prin Taina Botezului, care ne încorporează în trupul tainic al
lui Hristos - Biserica.1

Dimensiunea trinitarã
Sfânta Treime creeazã, recreeazã si desãvârşeşte în mod unitar şi nedespãrţit, chiar dacã
în iconomia mântuirii prezentatã în Sfânta Scripturã sau în Sfânta Tradiţie uneori e mai pregnantã
manifestarea Tatãlui, alteori a Fiului, iar alteori a Sfântului Duh. În baza existenţei perihoretice a
persoanelor Sfintei Treimi, care trãiesc una în alta şi una prin alta, neîmpãrţit şi nedespărţit, în
orice lucrare divinã sunt prezente toate persoanele „pentru cã principiul celor ce existã este unul,
Care creeazã prin Fiul şi desăvârşeşte prin Duhul. Lucrarea Tatãlui Care lucreazã totul în toate
nu este nedesăvârşitã, nici lucrarea Fiului nu prezintã lipsuri dacã nu se desãvârşesc de Duhul.
Pentru cã Tatãl putea sã creeze numai prin voinţã, lipsindu-se de (concursul) Fiului; însã a voit
sã (creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacã acţiona asemenea Tatãlui,
însã El a voit sã desãvârşescã prin Duhul.”2
„În ordinea manifestãrii iconomice în lume a Treimii, orice energie a provine de la Tatãl,
comunicându-se prin Fiul în Duhul Sfânt – έκ πατρος δια υιοΰ έν αγιω πνεΰματι - se va spune,
astfel, cã Tatãl creeazã totul prin Fiul in Duhul Sfânt. Acest lucru este exprimat cu multã putere
de cãtre Sfântul Chiril al Alexandriei: „Lucrarea substanţei recreate – spune el este seva, deşi ea
se potriveşte la drept vorbind fiecãrei persoane, în aşa fel încât datoritã celor trei ipostasuri
lucrarea se potriveşte fiecãreia ca proprietate a unei personae desãvârşite. Deci, Tatãl lucreazã,
1
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, pp. 195-196.
2
Sfântul Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh”, în colecţia PSB, vol. 12, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1988, p. 53.
dar prin Fiul în Sfântul Duh. Fiul lucreazã de asemenea, dar ca putere a Tatãlui, întrucât este din
El şi în El, urmând propriul sãu ipostas. Duhul lucreazã şi El, cãci El este Duhul Tatãlui şi al
Fiului, Duh Atotputernic.”3
Prin Hristos cel botezat, intră în relaţie cu toate persoanele Sfintei Treimi. Formula
trinitară a botezului indicată chiar de Mântuitorul Hristos odată cu trimiterea Apostolilor la
propovăduirea Evangheliei şi instituirea Tainei după Înviere: „Mergând învăţaţi toate nemurile
botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19-20),
subliniază tocmai acest lucru. Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om, nu se concepe şi nu este
singur, ci împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Paul Evdokimov afirma ca, „în tot timpul Cuvântul a
avut cu Sine ca împreună lucrător ca Duhul, iar Duhul a făcut înţelese şi eficiente cuvintele lui
Dumnezeu ca anticipări ale venirii cuvântului ipostatic în trup.”4
Duhul desăvârşeşte creaţia omului, fiind suflat si deci creat într-o înrudire specială cu el
şi trupul lui ce se alcătuia din tărână prin voinţa Tatălui, iar prin lucrarea Logosului, sufletul. 5
Cincizecimea restituie lumii prezenţa interiorizată a lui Hristos şi Îl revelează acum, nu
înaintea ei, ci înăuntrul ucenicilor. Cel botezat intră in relaţie personală cu Hristos cel interiorizat
de Duhul Sfânt înăuntrul lui şi se bucură de dragostea Tatălui, al cărui fiu după har a devenit
după botez. Intrarea celui botezat în relaţie personală cu Hristos şi cu celelalte persoane ale
Sfintei Treimi, subliniata chiar de Mântuitorul (Matei XXVIII, 19) este concretizată prin
pronunţarea destinată a numelui fiecărei persoane divine, însoţită de cufundarea si înălţarea din
apă a primitorului Tainei.
Întreita cufundare şi înălţare semnifică atât cele trei zile cât a stat Mântuitorul in mormânt
cât şi persoanele Sfintei Treimi cu care cel botezat intră în comuniune. Botezul ca „naştere de
sus” rezideşte întreaga fiinţă a omului cu puterea Sfântului Duh, după asemănarea cu umanitatea
lui Hristos. Sfântul Vasile cel mare zice că „cel botezat este reînnoit, este recreat fără a fi
sfărâmat…” Odată ieşiţi din apa botezului suntem deja înfiaţi şi ne numim „fii ai lui Dumnezeu”,
prin har; căci în clipa botezului El „trimite în inimile noastre pe Duhul Fiului Său.6

3
Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. de pr. Prof. Dr. Vasile Raducă, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2010, pp. 110-111.
4
Pr. Lector Dumitru Gh. Radu, „Caracterul ecleziologic al Tainelor şi problema intercomuniunii”, în Ortodoxia,
anul XXX, nr.1-2, 1978, p. 181.
5
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 36.
6
Pr. Ioan Mircea, „Taina Botezului”, în Ortodoxia, anul XXXI, nr. 3-4, 1979, p. 473.

2
 Expresiile „să se boteze fiecare…in numele lui Iisus Hristos” (Fapte II, 38; X, 48)
subliniază în mod deosebit relaţia stabilită de botez între cel botezat şi Hristos, fără să excludă
relaţia celui botezat cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi care apare întotdeauna implicată: „să
se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi
harul Duhului Sfânt (Fapte XI, 38).
Duhul care se împărtăşeşte odată cu Hristos în Sfintele Taine ne face cunoscut pe Tatăl şi
pe Fiul şi ne susţine în comuniunea lor. De aceea, botezul se face în numele Sfintei Treimi. Noi
nu ne-am putea „naşte de sus” în Taina botezului şi n-am deveni după chipul Fiului, fără înfierea
din partea Tatălui. De aceea, îndată ce suntem „născuţi de sus” ca fii ai Tatălui ceresc uniţi cu
Fiul cel natural al Lui, prin lucrarea Sfântului Duh în botez, ni se dă Duhul, în Taina ungerii cu
Sfântul mir, de astă dată nu ca Cel din care ne naştem de sus, ci ca o mărturie a iubirii părinteşti
pe care suntem în stare să o primim ca persoane de acum existente pentru a răspunde prin acelaşi
Duh cu iubirea noastră de fii. 7
Sfântul Evloghie Alexandrinul afirma că „a se boteza in Iisus Hristos înseamnă a se
boteza după porunca si tradiţiile lui Hristos, adică în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh.
Prin întreita afundare se săvârşeşte celui ce se botează lucrarea deplină a Duhului în
numele Sfintei Treimi. Botezul pune pe primitorul lui în relaţie intimă nu numai cu Hristos, ci cu
întreaga Sfântă Treime , căci Hristos este Fiul Tatălui şi ne face şi pe noi fii ai Tatălui prin Duhul
Sfânt. Prin botez şi afundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi se produce moartea omului
vechi şi renaşterea lui la viaţa adevărată în Hristos. Botezul eliberează omul de sub osânda
păcatului strămoşesc şi îl renaşte spiritual în Hristos şi Biserică, pentru viaţa de comuniune cu
Dumnezeu, care începe prin afundarea primitorului în apa baptismală în numele Sfintei Treimi.8
Acest nou raport al omului cu Dumnezeu se realizează prin prezenţa de viaţă dătătoare a
Duhului, care Care lucrează în om o adevărată naştere din nou, îl încorporează în Hristos în
slavă, prin Trupul Său care este Biserica, îl introduce astfel în intimitatea filială a Tatălui, pe
care-L numeşte „Tatăl nostru”9.

7
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Din aspectul sacramental al Bisericii”, în Studii Teologice, anul XVIII, nr. 9-10,
1966, p. 541.
8
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 312.
9
Pr.Prof. Boris Bobrinskoy, Împărtăşirea Sfântului Duh, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, p. 87.

3
 Botezul pune pe primitorul lui în relaţie intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfântă
Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui şi ne face şi pe noi, în sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de
robia stihiilor impersonale şi a patimilor, care caută satisfacere nu în comuniunea supremă a
Treimii, ci în senzualitatea individualistă şi oarbă, excitată de aceste stihii care ne duce la moarte.
Iar dragostea noastră faţă de Tatăl, Cel care ne întăreşte cu puterea şi cu iubirea nesfârşită a Lui,
o încălzeşte Duhul, Care aduce dragostea Tatălui faţă de Fiul şi a Fiului faţă de Tatăl în inimile
noastre unite cu Fiul. De aceea ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
adică ne scufundăm în iubirea reciprocă şi în puterea comună a Celor trei Persoane supreme. 10
Botezul nu este numai o realizare momentană a unei morţi şi învieri treimice a celui ce se
botează, ci şi inaugurarea unui proces în care moartea şi învierea aceasta continuă până la
desăvârşire.11
Cele petrecute la Botezul Domnului sunt şi ele o mărturie că Dumnezeu prin botez ne
înfiază pe fiecare din noi, moment în care Duhul Sfânt se pogoară nevăzut peste noi şi Tatăl din
cer grăieşte: „şi acesta este fiul Meu, prin har, spre înviere sau prin participare”, putând numi pe
Dumnezeu „Tatăl nostru”. Fiindcă tot ce a făcut Mântuitorul de la întruparea Sa, patima şi
învierea Sa le-a făcut ca să ne mântuie, să ne îndumnezeiască şi să ne ridice la slava cerească cu
El.12

Dimensiunea hristică
Prin Botez, Hristos încorporează pe om în Sine extinzându-se şi sălăşluindu-se întru el.
Nicolae Cabasila subliniază: „Când ieşim din apa Botezului, avem în suflete pe însuşi
Mântuitorul nostru şi nu numai în suflet, ci şi pe frunte, în ochi, ba şi în mădulare şi în cel mai
ascuns ungher al fiinţei noastre”13.
Botezul stabileşte o relaţie personală, particulară, între cel care vine să mărturisească
credinţa sa şi se botează şi Hristos, săvârşitorul suprem al Tainei Botezului. Această relaţie poate
să se exprime în mai multe chipuri. „ Pentru unii Hristos cel înălţat dăruieşte botezul, pentru alţii
Hristos este Cel care trebuie imitat. Oricare ar fi maniera în care se exprimă această relaţie cu

10
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III..., pp. 61-62.
11
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, p. 58.
12
Pr. Ioan Mircea, „Iisus Hristos Dumnezeu şi îndumnezeitor”, în Ortodoxia, anul XXXV, nr. 1, 1983, p. 14.
13
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, trad. de Pr. Prof. Teodor Bogodae, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2009, p. 48.

4
Hristos stabilită prin Botez, ea constituie elementul fundamental al ritului, veritabilul centru al
celebrării Botezului in Biserica primară” , afirma André Benoit.14
Prin Botez noi am fost însemnaţi într-un fel oarecare cu chipul şi pecetea lui Hristos, care
de acum încolo stăpâneşte toate ieşirile fiinţei noastre, pentru ca nimic străin să nu mai intre în
noi. El ne uneşte cu fiinţa Sa, ce devine suflarea noastră şi hrana noastră şi astfel împreunându-se
cu noi devine suflarea noastră şi amestecându-se pentru totdeauna în unitatea fiinţei noastre. El
se face Trupul nostru mistic şi în acest Trup ajunge cu vremea să ne fie ceea ce este capul pentru
mădulare. Prin Hristos ne facem părtaşi la toate binefacerile Duhului.”15
Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că „Iisus a sfinţit botezul când Însusi s-a botezat, ca
să dea har dumnezeiesc şi vrednicie celor care au să se boteze. Porunca expresă a botezării celor
ce urmau să fie aduşi la credinţă şi menţionată la sfârşitul evangheliilor sinoptice, având ca temei
botezarea lui Iisus pe care Însuşi a hotărât-o înainte de a începe propovăduirea
Efectul principal al botezului este naşterea la o nouâ viaţă pe pământ. Prin botez, Hristos
lucrează în mod special asupra noastră ca Cel ce s-a născut şi şi-a închinat viaţa total lui
Dumnezeu printr-o moarte în sens de dăruire. De aceea în botez, Hristos îşi trăieşte cu noi într-un
mod voit naşterea si răstignirea.
Viaţa cea nouă in Hristos, primită la botez este eliberarea de lanţurile păcatului
strămoşesc. Prin Botez suntem altoiţi in butucurile viţei care este Hristos si devenim mlădiţa care
se hrăneşte din sevele vieţii lui divine. Între neofit şi Hristos se stabileşte o legătură directă: prin
har Hristos viază in cel botezat şi îl naşte la o nouă viaţă făcând din el o creatură nouă. Prin
această legătură strânsă neofitul participă şi la moartea şi la învierea lui Hristos.16
Chipul lui Hristos este o adevărată haină luminoasă sau mai bine zis este Hristos Însuşi
„Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi înălţat” (Galateni III, 20). „Haina” aceasta nu
rămâne numai la suprafaţa trupului, ci se imprimă în întreaga noastră fiinţă. Haina botezului Îl
reprezintă pe Hristos, dar şi pe noi deveniţi chipul lui Hristos. Se restaurează chipul lui
Dumnezeu din om după chipul lui Hristos, iar numele primit la botez arată începutul vieţii noi în
Hristos. Sfântul Grigorie de Nazianz consideră că prin Taina Botezului se încheie o „Învoire”
între Dumnezeu şi om: ”Dacă trebuie să spunem pe scurt, puterea botezului trebuie înţeleasă ca o
învoire cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă şi pentru o vieţuire mai curată”17
14
Pr. Lector Dumitru Gh. Radu, „Caracterul ecleziologic al Tainelor şi problema intercomuniunii”..., p. 181.
15
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos..., p. 49.
16
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III..., p. 45.
17
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator..., p. 313.

5
 După Sfântul Marcu Ascetul, Hristos se aşează, „în altarul inimii” sau în partea cea mai
dinăuntru a fiinţei noastre fără să ne dăm seama la început. La acest fapt, el devenindu-ne
conştient abia prin preschimbarea treptată a noastră. Acelaşi lucru îl spune şi Diadoh al Foticeii
după care din momentul Botezului, harul „se ascunde în adâncul minţii”. „Satana fiind scos şi
înrâurindu-se de aici înainte prin simţurile trupului şi prin dulceaţa poftelor iraţionate”. De aici
urmează că există un adânc sau un interior al minţii noastre, neştiut de noi, dar devenindu-se
conştient treptat, dacă ne străduim să ne curăţim.
Botezul creştin este un adevărat mod, un eveniment pascal si un sacrament pascal. El face
pe credincios să participe în mod real şi efectiv la moartea şi învierea lui Hristos. Textul clasic în
această privinţă este cel de la Romani 3-5 : „au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos v-aţi botezat,
întru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentu ca,
precum Hristos a înviat din morţi prin slava tatălui, aşa să umblăm şi noi în înnoirea vieţii….”.
Omul numai prin moartea şi învierea lui Hristos poate fi eliberat de păcat şi născut la o nouă
viaţă.18
Botezul este socotit drept chip al Naşterii şi Botezului lui Hristos şi ca un chip al morţii şi
învierii Lui. Noi ieşim din baia Botezului la o viaţă de curăţire asemenea lui Hristos dupa
Naşterea şi Botezul Lui, dar ieşim la o astfel de viaţă datorita faptului că am murit păcatului şi
ne-am predat total lui Dumnezeu întru as4mănarea morţii lui Hristos.
Prin Botez, Hristos se naşte în noi şi noi în El şi de atunci începe de a miji în mădularele
noastre viaţa lui Hristos închipuind începutul vieţii ce va să fie.
Botezului i se mai spune ş ungere pentru că el zugrăveşte în sufletele noilor botezaţi
chipul lui Hristos, care S-a uns pentru noi. Taina Botezului întipăreşte în noi pecetea lui Hristos,
fiindcă ungerea făcută cu îngrijire asupra tuturor părţilor trupului arată pe alesul Domnului,
făcându-l asemenea lui Hristos, dându-i o formă creştină şi îi rămâne ca o „pecete desăvârşită”-
botezul fiind începutul vieţii noastre în Hristos19.
Astfel Botezul înseamnă preţul răscumpărării pentru cei robiţi în păcatului, iar cel botezat
reintră în râul spiritual primind un nume nou. Botezul devine mijlocul de imunizare împotriva
diavolului, pecete mântuitoare care nu se poate şterge. El este născut la această nouă viaţă cu
voia lui Hristos , dar şi cu voia lui proprie prin răspunsul său la chemarea pe nume, cum nu se
întâmplă la naşterea lui după trup. Acest nume îi dă forma lui personală adâncă, care este chipul
18
Pr. Lector Dumitru Gh. Radu, „Caracterul ecleziologic al Tainelor şi problema intercomuniunii”..., pp. 183-184.
19
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos..., p. 55

6
lui Hristos în el. Forma aceasta personală unică a fiecărui om se imprimă tot mai mult în el,
imprimându-se forma lui Hristos. Aceasta se face prin exerciţiul responsabilităţii celui botezat la
chemarea lui Hristos, răspunzând tot mai mult afirmativ la ceea ce îi cere Hristos20.
Biserica Ortodoxă accentuează ceea ce vine după botez, adică creşterea şi păstrarea în
credinţă- viaţa în Hristos. Caracteristic în acest sens este accentul pus de Sfântul Serafim de
Sarov, care-l sfătuia astfel pe un monah: „Câştigă-ţi duh de pace şi mii de oameni se vor mântui
prin tine.21

Bibliografie

Izvoare scripturistice:
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, trad. de Pr. Prof. Teodor Bogodae,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2009.
Sfântul Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh”, în colecţia PSB, vol. 12, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1988.

20
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III..., p. 53.
21
Karl Christian Felmy, Dogmatica experienţei eclesiale- Innoirea teologiei ortodoxe contemporane, trad. de Pr.
Prof Dr. Ică Ioan, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 244.

7
 Cărţi:
BOBRINSKOY, Pr. Prof. Boris, Împărtăşirea Sfântului Duh, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999.
FELMY, Karl Christian, Dogmatica experienţei eclesiale- Innoirea teologiei ortodoxe
contemporane, trad. de Pr. Prof Dr. Ică Ioan, Editura Deisis, Sibiu, 1999.
LOSSKY, Vladimir, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. de pr. Prof. Dr. Vasile
Raducă, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010.
POPESCU, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978.
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru, Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002.
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003.

Articole, studii, reviste:

MIRCEA, Pr. Ioan, „Iisus Hristos Dumnezeu şi îndumnezeitor”, în Ortodoxia, anul
XXXV, nr. 1, 1983.
MIRCEA, Pr. Ioan, „Taina Botezului”, în Ortodoxia, anul XXXI, nr. 3-4, 1979.
RADU, Pr. Lector Dumitru Gh., „Caracterul ecleziologic al Tainelor şi problema
intercomuniunii”, în Ortodoxia, anul XXX, nr. 1-2, 1978.
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Din aspectul sacramental al Bisericii”, în Studii
Teologice, anul XVIII, nr. 9-10, 1966.