Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

AN III - FR

LUCRARE DE PRACTICA

TEMA LUCRARII:

DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

INDRUMATOR:

STOICESCU ISABELA

STUDENT:

SANDU MONICA OLGUTA

2017
- Cota succesorală a soţului supravieţuitor -

- Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor -

Introducere.

În Codul civil de la 1864, drepturile soţului supravieţuitor au fost reglementate în art.


679 si 681- 684, însă aceste texte legale au fost apreciate, în mod constant, a fi inechitabile,
deoarece soţul supravieţuitor putea culege moştenirea numai după ultimul colateral de gradul
al doisprezecelea, adică numai în absenţa succesibililor defunctului din cele patru clase de
moştenitori.

Abrogarea în parte a acestor texte a avut loc odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.
3581 asupra impozitului progresiv pe succesiuni, din anul 1921, moment de la care drepturile
succesorale ale soţului supravieţuitor au fost recunoscute doar după ultimul colateral de
gradul al patrulea al defunctului.

În acea configuraţie legală erau recunoscute anumite drepturi succesorale pentru


văduva săracă ce beneficia de o cota-parte în uzufruct, dacă venea în concurs cu descendenţii
defunctului, şi numai în lipsa acestora dobândea o cotă de 1/4 din moştenirea defunctului.

Apoi, drepturile soţului supravieţuitor au fost reglementate prin Legea nr. 319/1944
pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, lege care la rândul ei a abrogat implicit
prevederile Codului civil de la 1864, configurând o serie de îmbunătăţiri în privinţa
drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor. Astfel, prin acest act normativ s-a
recunoscut dreptul soţului supravieţuitor la moştenire, în concurs cu oricare din clasele de
moştenitori legali ai defunctului, dreptul acestuia la rezerva succesorală, precum şi anumite
drepturi speciale de moştenire - dreptul la moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând
gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă şi dreptul de abitaţie asupra casei de
locuit.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, fapt produs la 1 octombrie 2011,
drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt reglementate în art. 970-974 (Secţiunea I
intitulată Soţul supravieţuitor) din Capitolul III - Moştenitorii legali din Titlul II - Moştenirea
legală. De remarcat este faptul că legiuitorul a păstrat, în principiu, configuraţia drepturilor

1
succesorale recunoscute soţului supravieţuitor consacrată prin Legea nr. 319/1944, doar că
acestea au fost încorporate în noul Cod civil.

Reglementarea actuală a drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, a fost


făcută înaintea drepturilor succesorale a celorlalţi moştenitori legali ai defunctului, făcând
parte din cele patru clase de moştenitori, întrucât acesta vine în concurs cu oricare din aceste
clase de moştenitori şi pentru că stabilirea cotei soţului supravieţuitor se determină cu
prioritate faţă de aceştia.

Cap. 1. Condiţii impuse de lege soţului supravieţuitor pentru a putea moşteni.

Pentru ca soţul supravieţuitor să vină la moştenirea defunctului, pe lângă condiţiile


generale impuse oricărui moştenitor, acesta trebuie să îndeplinească şi o condiţie specială,
respectiv aceea de a avea calitatea de soţ la data decesului soţului său. Pe cale de consecinţă,
condiţiile impuse de lege pentru ca soţul supravieţuitor să vină la moştenire sunt următoarele:

- să aibă capacitate succesorală;

- să nu fie nedemn faţă de defunct;

- să aibă vocaţie succesorală;

- să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii.

Din acest punct de vedere se poate mentiona că, dacă în privinţa moştenitorilor din
cele patru clase de moştenitori legali, s-a avut în vedere gradul de rudenie cu defunctul, în
ceea ce priveşte recunoaşterea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, aceasta este
legată de existenţa calităţii sale, de soţ al defunctului, la data decesului. Deşi la data decesului
unuia dintre soţi, căsătoria încetează, în acest caz drepturile soţului supravieţuitor sunt legate
de fapt de inexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de desfacere a căsătoriei la data
decesului. Astfel, textul art. 970 Cod civil prevede că soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe
soţul decedat dacă, la data deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.
Termenul de hotărâre judecătorească, la care se referă textul legal, vizează atât actul
jurisdicţional al instanţei, dar şi actul final al ofiţerului de stare civilă şi al notarului public,
prin care se desface căsătoria părţilor, respectiv certificatul de divorţ. Potrivit noului Cod
civil, divorţul se poate pronunţa atât de ofiţerul de stare civilă, cât şi de notarul public,
nemaifiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Condiţiile impuse de legiuitor pentru ca soţul supravieţuitor să moştenească, se


împart în condiţii pozitive - capacitatea succesorală, vocaţia succesorală şi calitatea de soţ a
acestuia, şi condiţii negative - cea de a nu fi nedemn faţă de defunct. O condiţie negativă ar fi
si că soţul supravieţuitor să nu fi fost dezmoştenit de către defunct, situaţie în care acesta va

2
putea culege doar rezerva succesorală atribuită de lege, în calitatea sa de moştenitor rezervatar
al defunctului.

În schimb, legea nu recunoaşte dreptul de moştenire asupra averii concubinului,


indiferent de cat de lungă ar fi perioada de concubinaj între defunct şi concubinul său. În ceea
ce priveşte concubinul ce supravieţuieşte celuilalt concubin, se poate arata ca acesta poate
pretinde drepturile sale, rezultate din contribuţia pe care a adus-o la dobândirea bunurilor din
timpul concubinajului dintre ei, inclusiv sumele de bani depuse la instituţiile de credit1.

Dacă concubinul nu are dreptul de moştenire legală la moştenirea defunctului, în


schimb concubinul poate avea drepturi succesorale, izvorul fiind în testamentul acestuia.

Se mai poate mentiona faptul că drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt
recunoscute în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali, cu condiţia ca acesta să
deţină calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii defunctului, lucru despre care voi vorbi in
cele ce urmeaza. În acest sens, nu are relevanţă durata căsătoriei acestora, starea materială sau
sexul soţului supravieţuitor, dacă aceştia au sau nu copii rezultaţi din căsătorie sau dacă
aceştia erau despărţiţi în fapt sau convieţuiau la data decesului lui de cuius 2. Mai mult, chiar
dacă există o cerere de divorţ pe rolul instanţei de judecată sau în curs de soluţionare prin
procedura administrativă în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public, dacă la data
decesului hotărârea nu era definitivă sau nu s-a eliberat certificatul de divorţ, soţului
supravieţuitor îi sunt recunoscute drepturile de moştenire asupra moştenirii lăsate de soţul său
decedat.

În aceste cazuri, dacă decesul survine în timpul soluţionării cererii de divorţ, în


oricare din modalităţile menţionate anterior, căsătoria părţilor încetează prin deces, iar soţul
supravieţuitor îndeplineşte condiţia specială pentru a putea veni la moştenirea defunctului,
neexistând aşadar o hotărâre de divorţ definitivă, respectiv nefiind eliberat certificatul de
divorţ de ofiţerul de stare civilă sau de notarul public. Potrivit art. 926 alin. (1) Cod procedură
civilă, dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de
încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.

De asemenea, căsătoria ia sfârşit prin divorţ sau în urma declarării nulităţii ori a
anulării acesteia. Căsătoria este considerată desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a
pronunţat divorţul a rămas definitivă.

Până la desfacerea căsătoriei prin hotărâre judecătorească definitivă sau până la


eliberarea certificatului de divorţ de către ofiţerul de stare civilă sau de către notarul public,
soţul în viaţă are vocaţie la moştenirea lăsată de defunctul său soţ.

1
Tribunalul Suprem, secţia civilă, dec. nr. 1047/1981, în CD, 1981, p. 54-56
2
Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a actualizată şi completată, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2002;
Mihail Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Editura Academiei, 1966, p. 131.

3
În ceea ce priveşte situaţia în care moartea unuia dintre soţi este declarată prin
procedura declarării judecătoreşti a morţii, este de menţionat că, dacă hotărârea astfel
pronunţată este anulată, iar celălalt soţ s-a recăsătorit, potrivit art. 293 alin. (2) Cod civil,
prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii celei de-a doua căsătorii. În această
situaţie, soţul de bună-credinţă recăsătorit va putea moşteni doar pe soţul său din cea de-a
doua căsătorie, nu şi pe cel din prima căsătorie, întrucât căsătoria se consideră desfăcută la
data încheierii celei de-a doua căsătorii de către acesta. Dacă soţul care se recăsătoreşte este
de rea-credinţă, adică cunoaşte faptul că primul său soţ nu este mort, şi în aceste condiţii se
recăsătoreşte, cea de-a doua căsătorie va fi nulă, menţinându-se prima căsătorie. Astfel, soţul
de reacredinţă va avea vocaţie succesorală faţă de primul soţ, declarat mort şi ulterior
reapărut.

Anularea sau constatarea nulităţii căsătoriei are drept efect, desfiinţarea retroactivă a
căsătoriei şi implicit pierderea calităţii de soţi a părţilor. Cauzele de nulitate relativă a
căsătoriei sunt reglementate în art. 297-300 Cod civil, iar cauzele de nulitate absolută în art.
293-295 Cod civil. Dacă decesul unuia dintre soţi survine până la pronunţarea sau declararea
nulităţii căsătoriei, soţul în viaţă nu va beneficia de drepturi succesorale ca şi soţ
supravieţuitor, întrucât căsătoria se anulează cu efect retroactiv, chiar dacă hotărârea se
pronunţă ulterior decesului.

Potrivit art. 304 alin. (1) Cod civil, soţul de bună-credinţă la încheierea unei căsătorii
nule sau anulate, păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă,
situaţia unui soţ dintro căsătorie valabilă. Aşadar, în cazul căsătoriei putative, soţul de bună-
credinţă, la încheierea unei casatorii nule sau anulate, păstrează situaţia unui soţ dintr-o
căsătorie valabilă, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Aceasta
înseamnă că, dacă decesul unuia dintre soţi survine mai înainte ca hotărârea judecătorească de
declarare sau de pronunţare a nulităţii să rămână definitivă, soţul supravieţuitor care a fost de
bună-credinţă vine la moştenirea soţului decedat. În ceea ce îl priveşte pe soţul de rea-
credinţă, acesta nu va putea moşteni pe defunct, pierzând retroactiv calitatea de soţ. Dacă
decesul a survenit ulterior datei la care hotărârea judecătorească de anulare sau de constatare a
nulităţii căsătoriei a rămas definitivă, soţul supravieţuitor, indiferent dacă a fost de bună-
credinţă sau de rea-credinţă, nu va putea moşteni pe defunct întrucât urmare a anularii sau
constatării nulităţii a pierdut retroactiv calitatea de soţ. Vocaţia succesorală a soţului de bună-
credinţă la încheierea căsătoriei nule sau anulate, subzistă numai în perioada cuprinsă între
data încheierii căsătoriei şi data rămânerii definitive a hotărârii instanţei privind anularea sau
constatarea nulităţii3.

3
V. Economu, Dreptul la succesiune al soțului supraviețuitor, în LP nr. 5/1957.

4
În ce priveşte aprecierea asupra bunei sau relei-credinţe a soţilor, instanţa care este
investită cu soluţionarea unei acţiuni, având ca obiect anularea sau constatarea nulităţii
căsătoriei, este obligată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să statueze cu privire la buna sau
reaua-credinţă a soţilor4, iar dacă nu a făcut acest lucru, situaţia va putea fi complinită ulterior,
în cadrul procesului intentat de moştenitori, când instanţa poate acoperi lipsurile hotărârii
primei instanţe în aceasta chestiune.

Aceasta situaţie de excepţie, prevăzută de art. 304 alin. (1) Cod civil, în privinţa
soţului de bună-credinţă la încheierea căsătoriei nule sau anulate, reprezintă singura excepţie
prevăzută de lege de la principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale.

Cap. 2. Categoriile de drepturi si clasele de mostenitori.

Prin art. 970 – 974, Noul Cod Civil recunoaște soțului supraviețuitor trei categorii de
drepturi:

- Un drept de moștenire în concurs cu clasele de moștenitori legali sau în lipsa


rudelor din cele patru clase (art. 971 Cod Civil);
- Un drept de moștenire special cuprinzând „mobilierul și obiectele de uz casnic”
(art.974 Cod Civil);
- Un drept temporar de abitație asupra locuinței (Art. 973 Cod Civil).

Prima problemă care se pune la moartea unuia dintre soți este determinarea masei
succesorale, adică a drepturilor și obligațiilor care o compun.

În afară de bunurile proprii care au aparținut soțului defunct, există și bunurile


comune ale soților, deținute în codevălmășie, (art. 339 noul Cod civil – „Bunurile dobândite
în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor,
bunuri comune în devălmăşie ale soţilor”).

Întrucât la moartea unuia dintre soți comunitatea de bunuri încetează, trebuie să se


determine partea cuvenită soțului defunct din această comunitate, care, împreună cu celelate
bunuri, vor forma masa succesorală.

Împărțeala comunității legale se face potrivit prev. art. 36, Codul familiei (bunurile
comune se împart între soți potrivit învoielii acestora iar dacă nu se înțeleg va hotărî instanța
judecătorească).

4
Decizia de îndrumare a plenului Tribunalului Suprem, nr. 3/1974, în CD, 1974.

5
Codul civil prevede 4 clase de moștenitori (art. 964):

- Clasa I – clasa descendenților în linie directă, alcătuită din fiii, nepoții, strănepoții
etc. defunctului (fără limită de grad);

- Clasa a II-a (mixtă) – clasa ascendenților privilegiați (părinții defunctului) și a


colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului și descendenții lor până la gradul al IV-
lea inclusiv);

- Clasa a III-a – clasa ascendenților ordinari (bunicii, străbunicii, etc. defunctului,


fără limită de grad);

- Clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile, verii primari și


frații/surorile bunicilor defunctului).

Rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor astfel:

• Rudele din clasa I (chiar și o singură persoană) înlătură de la moștenire rudele


din clasele subsecvente;

• Rudele din clasa a II-a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există rude din
clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedemnității) sau nu vor (întrucât sunt renunțători)
să vină la moștenire;

• Rudele din clasa a III-a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există
moștenitori din primele două clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină;

• Rudele din clasa a IV-a moștenesc numai în absența moștenitorilor din primele
trei clase.

Cap. 3. Cota succesorală a soţului supravieţuitor.

În noul Cod civil, cota succesorală a soţului supravieţuitor este prevazuta la art. 972.
În vechiul Cod civil nu exista reglementată nicio dispoziţie cu privire la cota ce revenea
soţului supravieţuitor atunci când venea în concurs cu moştenitorii legali. Cu toate
acestea, Legea nr. 319/1944 stabilea pentru acesta o serie de drepturi, precum şi câtimea
succesorală ce i se cuvenea în aceste situaţii.

Soţul supravieţuitor nu face parte din nicio clasă de moştenitori legali, dar vine în
concurs la moştenire cu fiecare clasă. El este beneficiarul unei cote-părţi din moştenire, a
cărei întindere diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. Astfel, în
concurs cu copiii defunctului sau descendenţii acestora, indiferent de numărul lor, soţul
supravieţuitor moşteneşte cota de 1/4 din moştenire. În concurs cu părinţii defunctului sau
numai cu unul dintre ei, cât şi cu fraţii şi surorile defunctului ori cu descendenţii acestora,

6
indiferent de numărul ascendenţilor privilegiaţi sau colateralilor privilegiaţi, soţul
supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire. În concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi
sau numai cu colateralii privilegiaţi, soţul supravieţuitor are dreptul, în ambele cazuri, la 1/2
din moştenire. În concurs cu ascendenţii ordinari ori colateralii ordinari, soţul supravieţuitor
are dreptul la 3/4 din moştenire5.

În legătură cu drepturile soţului supravieţuitor în concurs cu diferite clase de


moştenitori legali, se pun două probleme speciale:

- ipoteza în care soţul supravieţuitor concurează cu două clase (subclase) de


moştenitori legali; această problemă se pune numai în caz de dispoziţie testamentară prin care
testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali – (exheredare)
rezervatari; în caz de exheredare a moştenitorilor legali nerezervatari, problema nu se pune,
pentru că ei nu vin la succesiune (de exemplu, fraţii defunctului);

- ipoteza existenţei a două sau mai multor persoane care pretind drepturi succesorale
în calitate de soţi supravieţuitori (bigamie, poligamie)6.

În mod deosebit se pune problema dacă nu există colaterali privilegiaţi şi, în lipsa lor
şi a părinţilor exheredaţi din cotitatea disponibilă, soţul supravieţuitor concurează cu
moştenitorii din clasa a III-a sau a IV-a sau, în caz de exheredare a moştenitorilor din prima
clasă şi care culeg totuşi rezerva, soţul supravieţuitor concurează şi cu moştenitorii din clasa
următoare chemată la moştenire (de exemplu, părinţii defunctului). În situatia de mai sus,
doctrina majoritară şi practica judiciară au apreciat că soluţia stabilirii cotei cuvenite soţului
supravieţuitor în raport cu moştenitorii din clasa cea mai apropiată cu care concurează este
preferabilă mediei aritmetice. Această soluţia a fost preluată şi de art. 972 alin. (2) NCC7. În
cazul în care există mai mulţi descendenţi şi doar unul sau unii sunt exheredaţi, soţul
supravieţuitor vine în concurs doar cu clasa lor, cuvenindu-i-se deci cota de moştenire legală
de 1/4, descendenţilor exheredaţi rezerva, iar celor neexheredaţi restul. Dacă toţi descendenţii
sunt exheredaţi, descendenţii culeg rezerva, iar soţul supravieţuitor vine în concurs şi cu clasa
a II-a de moştenitori, respectiv a ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi – cota soţului
supravieţuitor se calculează în raport de ascendenţii privilegiaţi împreună cu colateralii
privilegiaţi şi va fi de 1/3. Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs doar cu ascendenţii
privilegiaţi şi aceştia sunt exheredaţi, există şanse ca la moştenire să vină şi clasa
ascendenţilor ordinari, dar cota soţului supravieţuitor nu se va calcula în raport de aceştia, ci
numai în raport de clasa de moştenitori cea mai apropiată cu care vine în concurs, ascendenţii
privilegiaţi, chiar dacă sunt exheredaţi şi va culege cota de 1/2 din moştenire, ascendenţii
privilegiaţi rezerva, iar ascendenţii ordinari restul. Dacă ar fi mai mulţi descendenţi sau mai

5
V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 104-151.
6
G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 553.
7
G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 553.

7
mulţi ascendenţi privilegiaţi, ascendenţii ordinari nu mai pot veni la moştenire, din lipsa masei
succesorale care trebuie să le revină8.

În cazul în care concurează cu descendentul exheredat şi cu moştenitorii din clasa a


II-a, cota legală a soţului supravieţuitor urmează să fie de 1/4, iar restul moştenirii (ceea ce
rămâne după scăderea rezervei de 7/16 a copilului exheredat şi a cotei legale de 1/4 a soţului
supravieţuitor) de 5/16 va reveni moştenitorilor din clasa a II-a9.

Noua reglementare consacră expres soluţia în situaţia în care două sau mai multe
persoane reclamă situaţia de soţ supravieţuitor, în urma căsătoriei putative; atunci cota legală
care se cuvine soţului supravieţuitor, stabilită după cum vine la moştenire singur sau în
concurs cu alţi moştenitori legali, se împarte în mod egal între aceste persoane care îşi
reclamă calitatea de soţ supravieţuitor.

În cazul existenţei a două sau mai multor persoane care pretind drepturi succesorale
în calitate de soţ supravieţuitor, s-a susţinut, într-o opinie, că partea (cota legală) de moştenire
cuvenită în mod normal numai unui soţ dintr-o căsătorie valabilă, la moartea celuilalt soţ, se
împarte între acesta şi soţul (soţii) inocent (inocenţi) din căsătoria (căsătoriile) nulă (nule), ei
fiind, deopotrivă, de bună-credinţă. O opinie contrară nu ar putea fi acceptată, întrucât s-ar
micşora în mod neîntemeiat cota moştenitorilor din clasa (clasele, în caz de exheredare) cu
care vine în concurs10.

În mod excepţional, în cazul căsătoriei putative, dacă decesul unuia dintre soţi s-a
produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare sau de pronunţare a nulităţii, iar
soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, el va putea veni la
moştenire, fiindcă păstrează calitatea de soţ pe care a avut-o la deschiderea succesiunii. În
schimb, dacă soţul supravieţuitor nu a fost de bună-credinţă, nu va moşteni, pierzând calitatea
de soţ cu efecte retroactive. Este, după cum am văzut, singura excepţie prevăzută de lege de la
principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale. Evident, dacă moartea unuia dintre soţi
intervine după rămânerea definitivă a hotărârii de desfiinţare a căsătoriei, niciunul dintre soţi,
fie şi de bună-credinţă, nu va mai putea moşteni, neavând calitatea de soţ. In materie de
moştenire, căsătoria putativă produce efecte numai pe perioada de la încheierea căsătoriei şi
până la rămânerea definitivă a hotărârii de desfiinţare a ei (de declarare a nulităţii sau de
anulare a ei)11.

În noua reglementare se menţine principiul potrivit căruia stabilirea cotei soţului


supravieţuitor se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor celorlalţi moştenitori12.

8
V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 104-151.
9
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 121.
10
V. Stoica, op. cit., p. 104-150.
11
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 114-115.
12
Îndrumar notarial, vol. I, p. 339.

8
În doctrină, s-a apreciat şi în sensul că partea ce se cuvine soţului supravieţuitor duce
la micşorarea părţilor ce se cuvin celorlalţi moştenitori legali. Altfel spus, partea soţului
supravieţuitor s-ar imputa asupra părţilor moştenitorilor cu care acesta vine în concurs13.

Din dispoziţiile Codului civil rezultă următoarele caractere juridice ale dreptului la
moştenire al soţului supravieţuitor:

a) soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu, nu şi prin reprezentare;

b) soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar;

c) soţul supravieţuitor este obligat, atunci când vine în concurs cu descendenţii, să


raporteze la masa succesorală donaţiile primite de la soţul decedat14;

d) spre deosebire de vechea reglementare, soţul supravieţuitor este moştenitor


sezinar, în consecinţă, el nu trebuie să ceară punerea în posesie (art. 1126 NCC).

In jurisprudenta, cand soţul donator faţă de soţul supravieţuitor a lăsat descendenţi


din altă căsătorie, liberalitatea nu poate trece de 1/4 din patrimoniul succesoral. Soţul
supravieţuitor poate însă cumula cotitatea disponibilă specială cu dreptul său succesoral
legal15.

Cap. 4. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor.

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor prevazut de art. 973, Cciv. asupra casei în
care a locuit cu defunctul nu era reglementat în vechiul Cod civil. Acest drept îşi avea izvorul
în art. 4 din Legea nr. 319/1944. Acest drept se naşte în persoana soţului supravieţuitor în
momentul deschiderii succesiunii.

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor operează indiferent de moştenitorii cu


care acesta vine în concurs la moştenire16.

Soţul supravieţuitor are drept de abitaţie dacă sunt întrunite cumulativ următoarele
condiţii:

- să fi locuit la data deschiderii moştenirii în casa (apartamentul) care formează


obiectul dreptului de abitaţie;

- să nu aibă altă locuinţă proprie;

13
G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 552.
14
G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 553-554.
15
Trib. Suprem, dec. nr. 1054/1955, în C.D. 1955, p. 183.
16
G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 557.

9
- să nu devină prin moştenire proprietarul exclusiv al locuinţei; astfel, în cazul în care
soţul supravieţuitor este unicul moştenitor al defunctului, în calitate de proprietar nu poate
avea, în plus, şi un dezmembrământ al aceluiaşi drept de proprietate;

- locuinţa asupra căreia se constituie dreptul de abitaţie să facă parte din masa
succesorală, adică să fi aparţinut soţului decedat exclusiv sau în proprietate comună cu alte
persoane16.

Nu este necesar ca în momentul deschiderii moştenirii soţul supravieţuitor să fi


convieţuit cu defunctul în locuinţa respectivă17.

Dacă soţul supravieţuitor moşteneşte locuinţa împreună cu alte persoane (este


comoştenitor), dreptul de abitaţie îi va permite să o folosească potrivit necesităţilor, şi nu în
raport cu cota-parte dobândită din moştenire16.

În caz de proprietate comună (în devălmăşie sau pe cote-părţi) dreptul de abitaţie


vizează doar partea care a aparţinut defunctului, căci partea proprie a soţului supravieţuitor îi
aparţine cu titlu de proprietate, iar asupra cotei-părţi ce aparţine altuia nu poate dobândi niciun
drept prin moştenire. Alţi autori consideră că dreptul de abitaţie nu se va naşte în situaţia în
care casa de locuit era proprietatea ambilor soţi, pentru că soţul supravieţuitor va continua să
locuiască în imobil ca titular al dreptului de proprietate pe cote-părţi asupra casei sau
apartamentului. Apreciez că prima opinie ar fi cea corectă, întrucât se poate întâmpla ca
partea (cota) soţului supravieţuitor să fie foarte mică, deoarece contribuţia acestuia la
dobândirea imobilului a fost mică, iar în ipoteza unui partaj succesoral, înainte de expirarea
termenului prevăzut de art. 4 din Legea nr. 319/1944, soţul supravieţuitor să se găsească în
situaţia evacuării, dacă locuinţa va fi atribuită altui comoştenitor18.

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se va naşte asupra casei (apartamentului)


în care soţii şi-au avut domiciliul, neprezentând relevanţă câte construcţii aveau în proprietate
în momentul morţii defunctului.

De regulă, dovada domiciliului se face cu menţiunile din actul de identitate16.

Caracterele juridice ale acestui drept sunt următoarele:

- este un drept real, în virtutea căruia soţul supravieţuitor poate să-şi exercite
folosinţa asupra casei de locuit, în mod direct şi nemijlocit, fără a mai fi necesară intervenţia
unei alte persoane;

- este un drept temporar, recunoscut până la ieşirea din indiviziune a moştenitorilor,


dar cel puţin pe timp de un an de la decesul celuilalt soţ sau până la recăsătorirea soţului
supravieţuitor;

17
M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 142.
18
V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 104-135.

10
- este un drept strict personal, adică inalienabil, astfel încât el nu poate fi cedat sau
grevat în favoarea unei alte persoane;

- este un drept insesizabil, adică el nu poate fi urmărit de creditorii soţului


supravieţuitor;

- este un drept dobândit şi exercitat cu titlu gratuit, în sensul că nu va fi obligat să


plătească chirie către moştenitorul căruia i-a revenit casa în urma partajului succesoral19.

Spre deosebire de abitaţia de drept comun, soţul supravieţuitor nu poate închiria


partea din casă pe care nu o locuieşte, dimpotrivă, comoştenitorii pot cere restrângerea
dreptului de abitaţie, în cazul când locuinţa nu-i va fi necesară în întregime. Mai mult decât
atât, ei au dreptul să procure soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte; în caz de neînţelegere
între ei va hotărî instanţa20.

Deoarece dreptul de abitaţie este strict legat de condiţia personală a soţului


supravieţuitor, înstrăinarea dreptului nu este posibilă nici voluntar, nici silit. De aici decurge
şi caracterul insesizabil al dreptului de abitaţie21.

La alin. (3) al textului analizat s-a introdus conceptul de „schimbare a obiectului


abitaţiei”. Principalul efect al acestei modificări constă în faptul că nu este suficient ca
moştenitorii să pună la dispoziţia soţului, spre folosinţă, orice altă locuinţă, cu orice titlu
precar (spre exemplu, închiriere sau comodat). Soţul supravieţuitor se bucură de o protecţie
suplimentară, fiind necesar ca moştenitorii să-i confere un drept de abitaţie asupra unei
locuinţe corespunzătoare.

În jurisprudenta, orice litigiu decurgând în legătură cu dreptul de abitaţie al soţului


supravieţuitor va fi soluţionat de către instanţa competentă să judece partajul succesoral, în
regim de urgenţă şi în camera de consiliu. O astfel de judecată reprezintă o excepţie de la
principiul publicităţii şedinţelor de judecată. Desfăşurarea secretă a şedinţei de judecată
reprezintă o măsură de protecţie a vieţii private a soţului supravieţuitor, fără a conduce la
încălcarea dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care pronunţarea hotărârii prin care
se soluţionează fondul cauzei are loc în şedinţă publică (art. 121 alin. (3) C. proc. civ.).

Astfel, se poate spune că s-ar încălca principiul publicităţii ca premisă a asigurării şi


garantării dreptului la un proces echitabil22.

19
V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 104-135.
20
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 137-138.
21
Îndrumar notarial, vol. I, p. 339.
22
C.C., dec. nr. 727/2007, M. Of. nr. 681/2007.

11
Concluzia:

Legiuitorul a încercat să-i acorde o importanță aparte acestui moștenitor, și a


reglementat o situație specială pentru soțul supraviețuitor în ceea ce privește moștenirea, în
virtutea relațiilor pe care le-a avut cu defunctul.

De asemenea, şi desfacerea căsătoriei prin divorţ sau încetarea căsătoriei prin decesul
unuia dintre soţi, produce efecte diferite în planul drepturilor succesorale recunoscute soţului
supravieţuitor.

12
Bibliografie:

Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a actualizată şi completată, Editura Universul Juridic,

Mihail Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Editura Academiei, 1966.

V. Economu, Dreptul la succesiune al soțului supraviețuitor, în LP nr. 5/1957.

V. Stoica, Dreptul la moştenire.

G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii.

M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei.

Afrasinei Madalina;colectiv, Noul Cod Civil comentat din 20-feb-2013, Hamangiu.

Terzea Viorel, Noul Cod Civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta din 01-mar-2014, Universul Juridic.

Codul Familiei.

Îndrumar notarial, vol. I.

Portal.just.ro.

Idrept.ro.

13