Foucault, cunoaúterea úi istoria

Addenda

Emplotment-ul lui Hayden White

Criticul úi istoricul american Hayden White are la rândul lui

un emplotment, adică o intrigă (faĠă de Foucault, faĠă de structuralism,
faĠă de realismul occidental) úi o stilistică (pattern-uri inconfundabile
de exprimare, expresii dominante ale eclecticelor sale analize istorio-
grafice, literare úi filosofice, publicate în eseuri academice). Am fost
surprins să întâlnesc la un gânditor deconstrucĠionist din generaĠia lui
Foucault aspiraĠia pentru intrigă narativă (plot), încrederea în sens úi
în hermeneutică: „A meaningful life is one that aspires to the coerency
of a story with a plot”1. Texte coerente, dar intrigante! Este cel puĠin
bizară această concepĠie, mai ales că vine de la un anglo-saxon, dar cu
spirit mai degrabă latin decât saxon. Hayden White este ceva incon-
fundabil în peisajul intelectual anglo-saxon, dincolo de limitele geo-
metrice úi ermetice ale gândirii saxone.
Emplotment-ul lui Hayden White se desfăúoară pe mai multe
direcĠii critice: 1) criticile la adresa lui Foucault; 2) criticile aduse tra-
diĠiei realiste anglo-saxone; 3) concepĠia sa analitică despre cunoaú-
terea umanistă úi utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a
unor „poziĠii ideologice”.
Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner,
spunea într-un interviu că universul (intelectual) al lui Foucault (moartea
omului úi a autorului, nebunia, crima, penitenĠa, puterea-cunoaútere)
nu putea fi lumea lui Hayden White. De fapt, nici lumea lui Foucault
nu se poate echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic,

1
H. White, The Content..., p. 173.

219
LUCIAN POPESCU

socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, „po-

ziĠia ideologică”, teoria úi filosofia istoriei, literatura comparată úi
critica literară).
Prin ceea ce a gândit úi a scris, Foucault este un „împotriva”
politicii anglo-saxone, centrată pe logică pozitivistă, pe retorica mo-
dernă anglo-americană, pe elaborările abstracte de filosofie-lingvistică
structuralistă, pe o critică „elitistă úi útiinĠifică” (întotdeauna politic
interesată) asupra istoriilor scrise úi asupra elaborărilor filosofice
ad-hoc de dincolo de sisteme.
Pentru acel Hayden White din anii ’60 úi ’70, nimic nu putea
fi mai rău decât „politica” personală a lui Foucault. Criticile acelui
White la adresa lui Foucault sunt dure: „distrugător al istoriei”1, „critic
absurd”2, „structuralist iresponsabil” pentru că „subminează autori-
tatea útiinĠei” prin evidenĠierea „naturii arbitrare a sistemelor clasifica-
toare úi a metodologiilor útiinĠei”3. Evident ca acel Hayden din anii
’70, fascinat de tipologii úi de lingvistică, nu se mai regăseúte integral
(tematic úi discursiv) în Hayden White din timpurile noastre. Hayden
White a „subminat” autoritatea útiinĠei cu mult mai multă persuasiune
retorică decât a făcut-o Foucault, care o ia aúa cum era/este la acele
momente. Foucault, critic al útiinĠei? Da, dar nu critic iresponsabil al
acesteia. Expresia „autoritatea útiinĠei” nu poate fi decât trompeta
Politikului de ieri úi de azi. În faĠa „útiinĠelor” úi a literaturilor totul
este de criticat. Mai târziu, White úi-a dat seama că útiinĠele de atunci
erau instrumente pentru politici.
Spiritul problematic úi problematizant al lui Foucault nu a
fost înĠeles de Hayden White. Ne dăm seama de acest lucru din modul
cum White percepe Les mots et le choses (1966): „appears to have a
theme but no plot. Its theme is the representation of the order of things
in the order of words in the human sciences”4. Cartea lui Foucault are

1
H. White, Tropics…, p. 234.
2
Ibidem, p. 262.
3
H. White, Structuralism and Popular Culture, Journal of Popular Culture, 7:4,
1974, p. 762.
4
H. White, Tropics…, p. 235.

220
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

úi o intrigă, pe lângă stilistica sa. Intriga e legată de formarea, de exis-

tenĠa modernă úi de funcĠionalitatea politică a limbajului în raport cu
formarea cunoaúterilor disciplinare moderne (economia, demografia,
lingvistica, analiza politică úi antropologică, istoria ca disciplină uni-
versitară etc.). Foucault nu atacă atât istoria, cât modul politic de
constituire a disciplinelor moderne, arătând astfel politica din interio-
rul cunoaúterii moderne. Acest „antiistoric”1, „antirealist”2 úi „antiu-
manist” cu scrisul său „extraordinarily difficult”3 este, în esenĠă, un
profund istoric, un hiper-realist, care destructurează politicile cunoaú-
terii moderne, un umanist prin excelenĠa gândirii sale4. Prin Foucault,
White úi studiul de faĠă, întemeierea istoriografic-discursivă a poli-
ticilor nu se mai poate susĠine pe o instrumentalizare a cunoaúterii
istorice, aúa cum în secolele XVIII-XIX făceau istoricii de Curte. Un
singur lucru îl mai pot face elitele: să participe la reconstrucĠia globală
a societăĠilor civile úi să creeze un sistem de guvernare pe relaĠia di-
rectă civic-politic.
Antiumanismul lui Foucault – idee lansată de criticii săi con-
tinentali – este umanismul civic al zilelor de mâine, imposibilitatea lui
mâine de a mai fi ca azi, disoluĠia „frânelor” úi a gândirii neoconser-
vatoare, care vrea să pună în conservă ceea ce nu mai poate fi con-
servat: totalitarismul de gândire úi de atitudine al intelectualilor mo-
derni úi contemporani, unul corespondent unui sistem social-politic li-
mitat úi totalitar. Auschwitz-ul úi Gulag-ul sunt finalităĠi ale acestui
sistem modern al reprezentării úi nicidecum ale unor „naziúti” úi „co-
muniúti” – luaĠi drept „cazuri izolate”, trataĠi la rece úi maniheistic, pe
criteriul „oameni răi”. Intelectualii români, post-1990, în neputinĠa lor
hermeneutică, poate úi fenomenologică, se pot juca mental úi prin dis-
cursul public de-a doctrina úi ideologia, „de-a stânga” úi „de-a dreapta”,
dar acest joc pueril úi prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de
ieri úi de azi. Preferăm jocurile mai înalte, detaúate de complicitate úi
1
Ibidem, p. 234.
2
Ibidem, p. 236.
3
H. White, The Content..., p. 104.
4
M. Foucault, Arheologia…, pp. 19-21.

221
LUCIAN POPESCU

de servilism în raport cu factorii politici; jocuri ale unor intelectuali

occidentali, deopotrivă liberali (Ankersmit) úi socialiúti (Zinn, Chomsky,
Jameson, White etc.).
White este anti-Foucault atât prin critica aspră adusă cărĠilor
gânditorului francez, cât úi prin atitudinea profesorului american faĠă
de omul Foucault, faĠă de imaginile publice ale acestuia. Într-un schimb
intens de e-mailuri cu legendarul teoretician american, acesta mi l-a
creionat pe Foucault la fel de sumbru ca în criticile sale: „egomaniac”,
„paranoic”, „repulsiv”, „lipsit de respect faĠă de ceva úi faĠă de ci-
neva”. BineînĠeles că Foucault nu a rămas în istoria gândirii europene
pentru aceste imagini publice din minĠile cunoscuĠilor săi (Deleuze,
Rabinow, Veyne, Ricoeur, White etc.). Pentru Foucault úi White există
aceeaúi suspiciune faĠă de tradiĠionala formă istoriografică de expri-
mare a istoriei – narativitatea – pe care cei doi colegi de generaĠie úi
de valoare profesională o găsesc „intoxicată” cu factori ideologico-poli-
tici; cu platforme-program politice, altoite pe cercetări úi pe discursuri
istorice, cum, de altfel, se întâmplă în spaĠiul intelectual românesc.
Istoria úi politica au mers împreună într-un mod indistinct de
a spune úi de a gândi între un trecut (istoric) úi prezent (politic) de a fi
în putere, de a exercita putere politică. E foarte greu úi ingrat, după
peste 150 de ani de politizare modernă a istoriei, dar úi a umanului, să
propui discursuri istoriografice în afara sistemelor de guvernare po-
litică, în afara sistemelor de cunoaútere „útiinĠifică” ale univeristăĠilor,
acreditate cu adevărul, dreptatea úi puterea. Aceste instituĠii „de edu-
caĠie” au devenit fabrici totalitare, iar un Paul Gottfried e îndreptăĠit să
respingă nocivitatea de liderisme, numită power elites. Modelul ame-
rican de guvernare (prin cunoaútere úi prin modele de comportament
intelectual) este un dezastru concret úi planetar; un dezastru difuzat în
societăĠi slabe pentru că nu ne conduce decât spre un clivaj profund
între oameni, între elite úi ceilalĠi. Statul politic postbelic, cu servitorii
lui elitiúti, se manifestă ostil úi descalificant la adresa discursurilor
istorice disobediente politicilor sale, le plasează în marginalitatea unei
societăĠi. Acest stat politic modern, mortificat de propria sa criză a
reprezentării în ambele ei funcĠionalităĠi sociale (cunoaúterea úi

222
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

exercitarea puterii), menĠine un monopol nedemocratic asupra dis-

cursurilor istorice úi umaniste.
Intriga lui Hayden White faĠă de Foucault se înscrie în critica
istoricului american la adresa structuralismului european úi în schi-
Ġarea unei „tipologii” a Structuralistului, în ciuda faptului că fenome-
nul cultural cu pricina a respins – prin eclectismul său – orice tentative
de clasificare úi tipologizare. White a vrut cu orice preĠ o tipologie a
structuraliútilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest
curent intelectual:
(1) „an attack on the modern scientific world view”1;
(2) „radical anti-ierarhic” úi „radical anti-esenĠialist”2;
(3) „the Structuralist rejects all thought of a single, universally
valid methodology, takes refuge in methodological eclecticism
and utilizes what-ever comes to hand in his efforts to determine
the meaning of a given set of cultural practices”3.
(4) „a bricoleur, a handy man or tinkerer who does the same thing
that the ordinary member of the society which he is studying
does in getting through his day. He is a tactician rather than a
strategist, an artisan rather than an engeneer, claiming no
knowledge concerning the way things really work superior to
that of the most humble member of society which he is
studying”4.
Structuralismul intrigant al lui White despre structuraliútii
europeni e o imagine cu sens negativ. Cum bine útim, hermeneuĠii pot
construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului
american, „vârfurile de lance” ale acestui fenomen intelectual sunt R.
Jakobson, Claude Lévi-Strauss úi, bineînĠeles, Michel Foucault.
Stilistica lui Hayden White în raport cu structuraliútii continentali s-a
schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepĠie cu aceútia.
Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida úi Foucault

1
H. White, Structuralism…, p. 762.
2
Ibidem, p. 760.
3
Ibidem, p. 762.
4
Ibidem, p. 762.

223
LUCIAN POPESCU

sunt importante pentru devenirea culturală úi filosofică a lui Hayden

White.
Hayden mărturisea că „the thinker dearest to me is Barthes,
definitely”1. Teoria reperării „protocolului lingvistic” din finalul cărĠii
Metahistory e de inspiraĠie foucauldiană2 din moment ce conceptul e
împrumutat de la istoricul francez. Între White úi Foucault au loc
schimburi mutuale de idei úi de concepte: „strategii discursive”, „teh-
nici narative” la White sau „tehnici enunĠiative”, „practici úi forma-
Ġiuni discursive” la Foucault. Stilul retorico-persuasiv úi forma-
list-structuralist din Metahistory (1973) este greu de regăsit în urmă-
toarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978),
The Content of the Form (1987) úi Figural Realism (1999), în ciuda
enunĠurilor retorice, hiper-critice úi a omniprezenĠei „- ismelor” –
acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna
istoricii intelectuali au excelat în „-isme”. Aceste formulări intelec-
tuale (în sufixe) nu redau intenĠionalitatea úi concreteĠea unor cunoaú-
teri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieĠii úi cea a istoriei nu au
nicio treabă cu „-ismele”.
Ceea ce îi uneúte pe White úi Foucault în emplotment-ul lor
faĠă de modul lingvistic al cunoaúterii moderne este ostilitatea úi
respingerea „reperelor binare” cu care ne-a obiúnuit lumea intelectuală
modernă: interpretare-interpret (Schleiermacher); semn-semnificant
(Saussure); analiză-analizant (Lacan); explicat-explicant (Hempel).
Aceste scheme intelectualiste, chiar dacă ordonează cunoaúterea
umanistă prin reducĠie úi simplificare după o logică primară úi vizibilă,
au drept finalitate crearea unor cliúee de interpretare în raport cu
dinamica vieĠii úi a istoriei. Logica úi retorica sunt pentru texte úi
pentru gândire coerentă. AcĠiunile úi faptele umane sunt de viaĠă úi
pentru istorie. Ele se sustrag logicii, retoricii úi, în general, tuturor
construcĠiilor intelectuale. Intelectualizarea modernă úi contemporană

1
E. Domanska, Encounters: Philosophy of History after Postmodernism,
University of Virginia Press, Charlottesville & Londra, 1998, p. 34.
2
H. White, Structuralism…, p. 766.

224
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

a istoriei e incompatibilă cu dinamica vieĠii úi a faptelor istorice esen-

Ġiale, chiar úi într-o societate „de intelectuali”. Prea mulĠi intelectuali
cu sensuri, dar fără rost...
Schemele binare din cunoaúterea modernă ajută mai mult
fantezia divizării istoriografice úi teoretice, dar cu atât mai puĠin un
mod coerent úi transparent de a percepe realitatea prin úi din limbaje.
Ele sunt mai mult efecte de analitică a cunoaúterii moderne úi ale unui
mimesis útiinĠific prin tradiĠia de filosofie analitică anglo-saxonă.
Putem diviza la infinit cunoaúterea la modul duplicitar (A úi B pentru
un C), dar această „analitică” nu ne va ajuta prea mult pentru
înĠelegerea funcĠionalităĠii politice a cunoaúterii moderne. Analitica
devine toxică, mai ales dacă este însoĠită de nihilism, úi nu o putem
pluraliza în cunoaúteri „mai bune”, conform mentalităĠii renas-
centist-occidentale.
În concepĠia lui White despre formele narativităĠii istorice,
factorul politic este omniprezent, precum la Foucault. Forma con-
Ġinutului cunoaúterii istorice denotă anumite atitudini úi afinităĠi so-
cial-politice. Cum preciza Foucault, ideologia nu exclude factorul
útiinĠific, ci, dimpotrivă, îl implică drept o reduplicare fondatoare.
Oricum intelectualii de mâine úi formele tradiĠionale de exercitare a
puterii nu se vor mai întâlni...
Pentru Hayden, atitudinea de parti-pris ideologic, de par-
tizanat cu o anumită facĠiune politică este „ireconciliabilă”1 cu ideea
de útiinĠă. Prin „ideologie”, profesorul american se referă la angajarea
unor cunoaúteri umaniste în platformele program ale unor facĠiuni po-
litice. Foucault atribuia o cu totul altă conotaĠie conceptului de ideo-
logie, pozitivându-l. ùtiinĠa (concepĠia obiectivă despre lume) úi ideo-
logia (ideile particulare sau generale ale unui anumit grup uman sau
ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice útiinĠă se
susĠine printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea
relativismului pentru cunoaúterea secolului XX), iar orice ideologie
(relativismul filosofic úi cultural contemporan) este úi un derivat, sau,

1
H. White, The Content..., p. 190.

225
LUCIAN POPESCU

un trop –, pentru a rămâne în terminologia lui White – al producĠiilor

útiinĠifice dominate. ùtiinĠa, ideologia úi istoria scrisă servesc drept
surse de inspiraĠie pentru anumite idei úi practici politice. ùtiinĠa úi
ideologia nu sunt decât figuri discursive ale unor utilizări politice
pentru istoricul de mâine.
Argumentul că narativitatea este inextricabil legată de o
anume poziĠie ideologică a unui autor al unor postmoderni (Barthes,
S. Cohen, J. Kristeva, J. Fr. Lyotard) nu se poate susĠine pentru fiecare
autor în parte. De multe ori, se face confuzie între o atitudine anga-
jantă faĠă de o chestiune social-politică úi susĠinerea ideologic-propa-
gandistică, omniprezentă la CurĠile intelectuale. Atitudinea angajantă
e mai mult un mod de a reacĠiona în relaĠie cu ceea ce se întâmplă în
societate. SusĠinerea ideologică a vreunei guvernări este cu totul
altceva. A avea o atitudine angajantă (à la Foucault) úi a susĠine doc-
trinar un partid (à la Fukuyama) nu sunt echivalente úi nu pot fi de-
semnate sub o umbrelă comună, decât una evazivă, de confuzie gene-
ralizată. Atitudinea angajantă úi servilismul politic sunt două aspecte
total diferite.
Problema este că, prin renunĠarea la o atitudine obiectivă, de
critică echilibrată úi la o prezentare imparĠială a evidenĠelor, se ajunge
la o ideologizare úi o politizare sui generis a oricăror forme de cu-
noaútere umanistă. De ce? Pentru că în literaturi úi în arte totul úi orice
devin un posibil creativ, dar în acelaúi timp lasă loc liber úi unor
atacuri úi instrumentalizări politice pe care autorii nu le-au gândit
atunci când au scris un „anume ceva”. RelaĠia Erasmus-Martin Luther,
corespondenĠa dintre cei doi umaniúti sunt elocvente pentru ideea de
mai sus. Prin istoriografii „numai literare” sau „numai artistice”, ele-
mentele cognitive sunt vulnerabile în faĠa „argumentărilor” propagan-
distic-politice, care îúi arogă un soi de superioritate discursivă. Tot-
odată, rezultatele certe ale útiinĠelor sunt utilizate în programe nu atât
civice, cât politice. Întotdeauna va exista o pleiadă de intelectuali hi-
doúi într-o proximitate la fel de hidoasă a factorilor politici.
Dacă cunoaúterea modernă produce numai úi numai efecte de
putere, întrebările ce se nasc, într-un mod coerent úi firesc, sunt

226
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

următoarele: Ce fac instituĠiile cu „puterea înmagazinată”? Ce finali-

tăĠi sociale sunt dezvoltate din aceste puteri sporite? Pentru că insti-
tuĠiile úi programele politice sunt complementare, problemele de „filo-
sofie existenĠială” ale fiecărui membru al societăĠii úi ale funcĠio-
nalităĠii social-politice sunt următoarele: Ce pot să cunosc? Ce pot să
fac? La ce mă aútept? Cum pot schimba o (micro)-realitate?
Emplotment-urile lui Foucault úi White sunt esenĠiale pentru
înĠelegerea formării cunoaúterilor moderne. Pe scurt, emplotment-ul
lui Hayden White este format din anumite expresii cu funcĠii epis-
temice: „joined forces”, „ideological position” „explanatory strategies”,
„linguistic protocols”, „narrative strategies”, deoarece Hayden consi-
deră problema ideologiei dintr-o narativitate istorică a fi una centrală
pentru istoria intelectuală1. Istoria úi politica rămân conectate la nivel
social úi prin practicile moderne ale guvernării. Guvernarea nu este de
sus în jos, ci una circulară úi imprevizibilă pe relaĠia civic-politic. Ci-
vilii sunt guvernaĠi, dar la rândul lor pot guverna prin diverse acĠiuni
politice úi practici discursive. Nesupunerea civică este o necesitate so-
cial-politică úi epistemologică pentru societăĠi ca ale noastre (oligar-
hice úi corupte).
Emplotment-ul lui Hayden White la adresa realismului isto-
riografic occidental, la adresa neopozitiviútilor analitici are un destin
ironic, din moment ce Metahistory a avut drept scop „to deconstruct a
mythology, the so-called science of history”2, iar cartea în cauză a dus
la întemeierea unor „auxiliare” ale lingvisticii úi semanticii istorio-
grafice, pe baza unor pattern-uri de „útiinĠă” a lingvisticii. Tropologia
úi metaistoria sunt, par excellence, domenii cu iz de útiinĠă, având
drept suport gândirea tipologică úi analize de tip lingvistic. Hayden a
aúezat activitatea istoriografilor (acei analiúti ai scrisului istoric) într-un
gen predilect al literaturii, cu toate că tropologia úi metaistoria au în-
corporate în ele, prin metode úi tehnici de analiză, aspiraĠia útiinĠifică
úi occidentală a unui ceva mai înalt în domeniul cunoaúterii istorice.

1
Ibidem, p. 190.
2
E. Domanska, op. cit., p. 15.

227
LUCIAN POPESCU

Nu credem în mitologia útiinĠifică a lingvisticii, la fel cum

respingem pe toate fronturile (pe cel epistemologic, pe cel lingvistic,
cultural, politic) iluziile unei plasări al istoriei printre „útiinĠe” sau
printre „literaturi”. Pe scurt, istoria e invincibilă în raport cu structurile
politice, unică în raport cu structurile discursive, indestructibilă în re-
laĠie cu aúa-numitele „útiinĠe sociale”, dar, mai degrabă, antisociale
atât timp cât sunt transformate – prin universităĠi úi centre de cercetare
– în portavocea diverselor obiective úi programe de propagandă úi de
legitimitate politică. Politica pe istrumentalizări istoriografice e sortită
eúecului.
Ceea ce apune în secolul XXI, este chiar o (dez)ordine creată
de istoricii, de filosofii úi de politicienii moderni. Dacă privim în tre-
cut, la parteneriatul istorie-politică, vom înĠelege că această „ordine”
face parte din aparatul doctrinar úi ideologic al diverselor facĠiuni
social-politice. Istoria a fost úi este instrumentalizată, în scopuri poli-
tice, iar lobby-urile internaĠionale au o miză puternică în acest sens.
Istoria, ca disciplină modernă, a fost ceea ce nu putea fi politica în
mod direct: persuasiunea (asupra civililor), legitimitatea (unui regim
politic), îndoctrinarea (civilor) úi mobilizarea psihologică (în cazul
războaielor). Numai prin practicile unor istorici, destul de marginali-
zaĠi instituĠional úi politic, s-a ajuns la o contrapondere, evident, pre-
cară, în raport cu istoria sistemelor úi a CurĠilor, puternic finanĠată de
factorul politic pentru că este obedientă úi are o acĠiune de îndoctrinare
în raport cu civilii. Numai că această ordine, spulberată de la Febvre
încoace, nu se mai susĠine decât pentru un interes politic úi anticivic.
Criza reprezentării úi a liderilor este evidentă. A mai vorbi de „politici
ale reprezentării” după Holocaust úi Gulag este o modalitate inconúti-
entă de a reveni la aceeaúi criminalitate intelectualo-politică.
Mesajul lui Lucien Febvre, din 1948, rămâne, în ciuda tre-
cerii timpului, unul de profundă actualitate, rămas neîmplinit pe plan
social-politic:
„A salva onoarea acestei Europe înseamnă să munceúti din greu
pentru progresul acestei civilizaĠii; înseamnă a-i dărui ce-i mai bun
prin multiple schimburi intelectuale; înseamnă a spori patrimoniul

228
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

intelectului úi al spiritului; înseamnă a aduce mugurii capitalului cu-

noaúterii umane; înseamnă a recrea, fără iluzii, dar din greu această
republică a gândirii úi a meditaĠiei, a cărei creútere necesită asupra
oamenilor úi împotriva guvernelor acestor oameni ideea clară úi hră-
nitoare de umanitate”1.

Cu excepĠia unor spirite afine cu Febvre, intelectualii Europei

postbelice nu au salvat onoarea úi umanitatea acestui spaĠiu cultural,
geografic úi mentalitar. Atât timp cât vom avea „instrumente” úi „funcĠii”
anticivice în universităĠi, în úcoli, în centre de cercetare, în instituĠii
publice, onoarea Europei de republică a gândirii úi artelor este pierdută...

1
L. Febvre, Europe: Bruler ou marquer l’etape, Synthese, II, nr. 4, 1948, p. 23.

229
LUCIAN POPESCU

230
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

Bibliografie
Agamben, G., Means without End: Notes on Politics, University of Minnesota
Press, Minneapolis, 2000.
Ankersmit, F.R., Aesthetic Politics: Political Philosophy beyond Fact and
Value, Stanford University Press, California, 1996.
Aron, R., Istoria úi dialectica violenĠei, Babel, Bucureúti, 1995.
Barzun, J., The Modern Researcher, Hardinger Books, New York,
Burlingame, 1962.
Berlin, I., Adevăratul studiu al omenirii (antologie de eseuri), Meridiane,
Bucureúti, 2001.
Besnier, J.M. (coord.), Conceptele umanităĠi: O istorie a ideilor útiinĠifice,
politice, sociale, religioase, filosofice, artistice, Lider, Bucureúti, 1999.
Boia, L., Jocul cu trecutul: istoria între adevăr úi ficĠiune, Humanitas,
Bucureúti, 1998, 2008.
Deleuze, G., Foucault, Idea, Cluj, 2002.
Deleuze, G., Tratative, Idea, Cluj, 2005.
Domanska, E., Encounters: Philosophy of History after Postmodernism,
University Press of Virginia, Charlottesville/Londra, 1998.
DuĠu, Alexandru, Ideea de Europa úi evoluĠia conútiinĠei europene, All,
Bucureúti, 1997.
Engel, P., Rorty, R., La ce bun adevărul?, Art, Bucureúti, 2007.
Foucault, M., Istoria sexualităĠii, 3 vol., Editura de Vest, Timiúoara, 1995.
Foucault, M., Istoria nebuniei în epoca clasică, Humanitas, Bucureúti, 1996
Foucault, M., Cuvintele úi lucrurile, Univers, Bucureúti, 1996.
Foucault, M., A supraveghea úi a pedepsi. Naúterea închisorii, Humanitas,
Bucureúti, 1997.
Foucault, M., Naúterea clinicii, Editura ùtiinĠifică, Bucureúti, 1998.
Foucault, M., Ordinea discursului, Eurosong & Books, Bucureúti, 1998.
Foucault, M., Arheologia cunoaúterii, Univers, Bucureúti, 1999.
Foucault, M., Boala mentală úi psihologia, Amarcord, Timiúoara, 2000.
Foucault, M., Trebuie să apărăm societatea. Cursuri rostite la Collège de
France, Univers, Bucureúti, 2000.

231
LUCIAN POPESCU

Foucault, M., Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963-1984),

Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj, 2001.
Foucault, M., Anormalii. Cursuri rostite la Collège de France, Univers,
Bucureúti, 2002.
Foucault, M., Biopolitică úi medicină socială, Idea, Cluj, 2003.
Foucault, M., Hermeneutica subiectului, Polirom, Iaúi, 2004.
Foucault, M., Ce este un autor? Studii úi conferinĠe, Idea, Cluj, 2004.
Foucault, M., Lumea e un mare azil, Idea, Cluj, 2005.
Foucault, M., Puterea psihiatrică, Idea, Cluj, 2006.
Foucault, M., Naúterea biopoliticii, Idea, Cluj, 2007.
Foucault, M., Securitate, teritoriu, populaĠie. Cursuri rostite la Collège de
France, Idea, Cluj-Napoca, 2009.
Foucault, M., Manet and the Object of Painting, Tate, Londra, 2009.
Freud, S., Disconfort în cultură, All, Bucureúti, 2010.
Gellner, E., Plough, Sword and Book: The Structure of the Human History,
Paladin Grafton Books, Londra/Glasgow/Toronto, 1991.
Iggers, G.G., The German Conception of History: The National Tradition of
Historical Thought from Herder to the Present, ed. a II-a, Wesleyan
University Press, Middletown, Connecticut,1983
Jenkins, K., Refiguring History: New Thoughts on an Old Discipline,
Routledge, Londra/New York, 2003.
Koselleck, R., Conceptul de istorie, Editura UniversităĠii Al. I. Cuza, Iaúi,
2005.
Koselleck, R., Conceptele úi istoriile lor: Semantica úi pragmatica limbajului
social-politic, Art, Bucureúti, 2009.
LaCapra, D., History, Politics, and the Novel, Cornell University Press,
Ithaca/Londra, 1987.
LaCapra, D., Soundings in Critical Theory, Cornell University Press,
Ithaca/Londra, 1989.
Lorenz, K., Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas,
Bucureúti, 2006.
Martin L.H. et al., Technologies of the Self: A Seminar with Michel Foucault,
Tavistock, Londra, 1988.
Pop, I.-A., Istoria, adevărul, miturile: note de lectură, Editura Enciclopedică,
Bucureúti, 2002.
Popescu, L., Cunoaúterea istorică în civilizaĠia occidentală. Studii dincolo de
Privirea Suverană, Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj, 2008.

232
 Foucault, cunoaúterea úi istoria

Popescu, L., Historical Knowledge in Western Civilization: Studies beyond

the Sovereign View, VDM, Saarbrücken, 2009.
Popper, K.R., În căutarea unei lumi mai bune, Humanitas, Bucureúti, 1998.
Potte-Bonneville, M., Michel Foucault. Neliniútile istoriei, Ideea Europeană,
Bucureúti, 2010.
Ranke, L., The Theory and Practice of History, ed. G.I. Iggers, K. von
Moltke, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis, New York, 1973.
Salmann, E., Romanul ca model pentru teologie, Galaxia Gutenberg, Târgu-
Lăpuú, 2010.
Schopenhauer, A., Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică
eristică, Art, Bucureúti, 2007 .
Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iaúi, Arc, Chiúinău, 1999.
Smith, A., AvuĠia naĠiunilor, All, Bucureúti, 2010.
Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, Bucureúti, 1987.
Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane,
Bucureúti, 1999.
Veyne, P., Foucault: His Thought, His Character, Polity Press, Cambridge,
2010.
Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, Bucureúti, 2010.
White, H., Metahistory: The Historical Imagination in the Nineteenth-Century
Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1973.
White, H., Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism, The Johns
Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1978.
White, H., The Content of the Form: Narrative Discourse and Historical
Representation, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra,
1987.

233