Imn către Shiva (Bhairavastava)

Fiind în gându-mi una cu Tine,

Te ador în Inima mea, o Bhairava, Stăpâne Suprem,

Care împlineşti orice lucru mişcător sau nemişcător,

Care eşti Sinele cel pur, cel unic, cel fără de sfârşit şi fără de început,refugiul şi mântuirea tuturor
celor părăsiţi.

Graţie compasiunii Tale nesfârşite, o, Doamne,

totul îmi apare ca fiind una cu Tine.

Căci, într-adevăr, Tu eşti, în eternitate, chiar Sinele meu

şi prin urmare, întreaga realitate obiectivă

este indisolubil unită cu Sinele meu.

În Tine, o, Doamne, Sinele meu adevărat

Ce pătrunzi întreaga manifestare universală

dispare orice teamă în faţa acestei lumi de suferinţă şi coşmar

chiar dacă mai există încă, pentru mine, o mulţime de fapte şi tendinţe cear putea aduce cu ele
suferinţe insuportabile, rătăcire şi frică.

O, moarte, nu-ţi îndrepta asupra mea privirea-ţi plină de mânie şi teamăcăci eu sunt mereu
abandonat în slujba şi în meditaţia asupra lui Shiva,

şi sunt beatific unit cu teribilul şi transcendentul Bhairava şi cu EnergiaSa supremă (Parashakti).

Astfel, o, Doamne, întunericul adânc al iluziei a fost gonit de albele razeale Sinelui Tău, căci acum Tu
îmi eşti atât de aproape!

Niciodată nu-mi va mai fi teamă de acţiunea morţii şi a distrugeriişi nici de puterile demonilor! O,
Doamne, slavă Ţie!
6

Căci Tu eşti Realitatea esenţială şi supremă a tuturor lucrurilor,

Tu eşti strălucirea indescriptibilă a adevăratei cunoaşteri ce s-a arătatlumii.

Iar eu mi-am dobândit pacea deplină şi extatică în Tine, adevăratul meuSine, împlinit fiind mereu de
nectarul divin preacurat al tuturorlucrurilor.

O, Doamne, atunci când starea de impurificare,

aducătoare de mari limitări şi suferinţe,

vrea să pătrundă în gândurile mele,

mă cutremur în aceeaşi clipă de slava copleşitoare a indestructibilei Taleunităţii ce îmi apare ca fiind
preapurul şi sublimul nectar albeatitudinii.

O, Shiva, chiar dacă este adevărat

că postul, ritualurile religioase, baia subtil-purificatoare sau asceza

conduc şi ele în final la depăşirea chinurilor existenţei,

nectarul meditaţiei profunde asupra scrierilor Tale sacre

face să curgă spontan în Inima mea fluviul păcii profunde şi preafericite.

O, Stăpâne Bhairava! Toată fiinţa mea dansează, cântă şi este bucuratăadânc atunci când te vede pe
Tine, Cel Preaiubit,

şi împlineşte astfel jertfa tainică a Unităţii ce este, altfel, atât degreu de împlinit.

Abhinavagupta a compus acest imn în cea de-a zecea zi a jumătăţiiîntunecate a lunii Paushya în anul
68 (aproximativ 992 d. Ch.), imn princare Dumnezeu cel Omniprezent potoleşte, prin graţia Sa, de
îndată,chinurile existenţei şi morţii omului. Cu acestea cele 9 strofe ale acestuiimn al lui
Abhinavagupta sunt încheiate.