Bhagavad Gita

curs 19.05.2019

« Ascultă acum ce învață yoga, căci dacă ești în stare de yoga, in aceasta cunoaștere
superioară, ai respinge robia faptelor. »

Deci e Mahabharata, ajung să se bată și Arjuna se uită la cei din tabăra opusă și zice: nu vreau
să mă bat. Nu vreau nici să câștig nici să pierd. Vreau să ies din schema asta.

Și atunci Krișna ii spune câteva lucruri. In primul rand contextul este că nu vrea sa se bată dar
este necesar să o facă și asta îi spune Krișna: nu e plăcut dar e singura soluție pe care o ai tu. Ar
fi o mulțime de alte soluții, dar ele nu depind de tine. Dacă ceilalți ar fi cu capul pe umeri, atunci n-
ar fi încăpățânați in această stare postească.

Nu-i vorba ca nu ți-au dat regatul înapoi, nu-i vorba că nu ți-au dat jumate, sau 5 sate ; este o
pierdere a luminii, a adevărului, a dreptății, a dharmei.

Dacă dharma nu e respectată totul se distruge. Trebuie respectată dharma, trebuie să avem o
creștere, trebuie ca natura divină să se manifeste prin cineva. Dacă nici tu nu vrei să o manifești,
atunci, fie totul se prăbușește, fie se va manifesta prin altcineva. Dacă nu o manifestă nimeni totul
se prăbușește.

Nu te păcăli ! Când zici că nu faci nimic de fapt tu faci : blochezi, te menții în inconștiență. De fapt
starea ta nu e că nu faci nimic, dimpotrivă, te limitezi, te blochezi. Altfel e să nu faci nimic De
aceea îi spune în 39: « Prin yoga înveți să scapi de robia faptelor. » Asta e robia faptelor.

Khrisna înțelege perfect starea lucrurilor, o vede clar și zice că trebuie sa facă ceva. Îi spune lui
Arjuna că și el ar putea să vadă clar. Arjuna își explică punctul de vedere și apoi ii cere să-i
explice de ce să lupte.

Un prim lucru care a apărut până aici este dharma, și trebuie să înțelegem foarte bine termenul
acesta. Fiecare are ceva de făcut: regele să fie rege, razboinicul, razboinic șamd.

”Mai bine faci imperfect treaba ta decât sa faci perfect treaba altuia ’’.

Fiecare trebuie sa participe la partea lui, cum fiecare celulă. Fiecare organ al corpului trebuie sa
facă ce are de făcut. Și dacă nu face trebuie sa fie dat afară. In corpul nostru războinicii ar fi
globulele albe. Ce-ar fi dacă n-ar mai avea chef să lupte cu celula canceroasă? Moare tot corpul.
Nu poate spune că a făcut un bine neluptând. Asta e prima chestie pe care i-o spune: respectă-ți
dharma. Ferice de acel Kshatrya pentru care se ivește o asemenea ocazie.

Deci asta a fost în prima parte. Din cunoașterea legată de samkhya aflăm că nu mori. Și am mai
vorbit data trecută de purusha, prakrity, ahamkara, budhy, manas. Vedeți?, cel care se percepe
pe sine in felul acesta, tot timpul, foarte clar, cel care și-a repetat destul de des aceste lucruri, cel
care a recunoscut destul de des aceste elemente înăuntrul său, cum își recunoaște mâinile sau
stomacul (pe care nu l-a văzut dar știe de el), acela poate sa aibă o atitudine corectă față de
propria ființă. Pentru că știe că are o conștiință, un văzător - purusha, o natură - prakrity și
ahamkara.

Am și spus cum apar de fapt: Când purusha este atent la prakrity apare ahamkara, pentru că mă
uit la mine și mă văd, îmi percep natura simt că exist. Asta e prakrity. Când zic asta m-am
obiectivat și atunci am simțul că exist: ahamkara.
Deci, cum sunt? Exista o conștiența, e purusha. N-are nimic de zis, dar în momentul când
conștientizează propria existență, când își conștientizează natura apare ahamkara : “ăsta sunt
eu”. Deci este o conștiența a propriei existențe, obiectivată. Apoi mai jos, după ce mă
conștientizez pe mine, una din caracteristicile pe care le am este că am discernământ. Pot să
conștientizez ceea ce este și ce nu este și acela e budhi. Este un gen de inteligență acolo, o
capacitate, e chiar capacitatea conștienței pe care o observ.

Krishna îi spune: vezi că ești nemuritor. Acesta conștiință nu ți-o poate lua nimeni. Poate să-ți
dispară corpul, sau mintea, dar conștiența rămâne, natura ta rămâne. Va apărea o structură,
natura ta va căuta să se nască, dar ceea ce moare e corpul și nu tu. Niciunul de-aici nu moare.
Dă-ți seama de asta !

Asta ne învață samkhya. Deja acest lucru este colosal dacă este făcut. Să-și dea seama de acest
lucru. Asta e învățătura din samkhya și cercetarea specifică din samkhya.

Și apoi merge mai departe: ți-am spus aceste lucruri, n-am insistat foarte mult, te-am făcut să
simți că ești nemuritor, dacă ești atent poți să simți. Pe urmă putem intra in detalii, dar primul
lucru este să simți că ești nemuritor.

Apoi apare alt aspect : tu nu vrei sa acționezi, ți-e frică de ce faci, de consecințele faptelor tale, de
situația în care vei intra. Greșit! Ești într-o stare greșită și de aceea trebuie să-ți spun ceva despre
yoga.

Ascultă acum ce învață yoga, căci dacă ești în starea de yoga, prin acest fel de a fi, superior,
faptele nu te mai înlănțuie. Pe această cale niciun efort nu este in van, niciun obstacol de
neînvins. Chiar și puțin din aceasta dharma te eliberează de mare frică.

Ce este extraordinar in ce spune este că, dacă ești în yoga, nu numai că ești eliberat de robia
faptelor, dar vei avea o cunoaștere care te eliberează de marea frică. Vei ajunge într-o stare
specială, starea de yoga, de uniune, in care toate problemele sunt rezolvate. Și dacă mergi pe
această cale, orice progres pe care-l faci nu e in van. Chiar daca cineva nu reușește pe calea
yoga ceva, totusi, se pune și avansează. O variantă ar fi că te vei naște într-o familie de înțelepți
sau într-un mediu care te va ajuta să ajungi la acea cunoaștere fără efortul de a o dobândi.

Robia faptelor este karma, consecința faptelor. Multi îți dau ceva așteptând mereu ceva in
schimb, dar asta îi leagă, ii limitează și sunt în robia faptelor lor bune. Faci ceva bun și te
consideri bun. Ce păcăleală! Aștepți răsplată. Cine nu face așa? Doar cei în starea de yoga, cel
care este conștient că nu el face, nu este încărcat de karmă.

Arjuna, când și-a argumentat poziția a folosit vedele : Dacă m-aș lupta, mi-aș omorî profesorii și
uite că vedele spun că e greșit. Ar însemna să nu-i respect pe cei din familie. Cum de-am putut
să ne apucăm de asta, când toate scripturile spun că e greșit!?

Krishna spune : te iei după Vede, după cunoașterea aceasta scrisă, dar precum o fântână n-are
nici o utilitate într-un loc înconjurat de ape, tot așa vedele nu sunt de folos celui care cunoaște
adevărul. Tu te păcălești luându-te după Vede, pentru că ele, așa ca informație, sunt pentru cei
ce nu știu și pentru cei ce au ca scop o fericire inferioară, scopuri venite din rezultatele faptelor
lor.

Dar asta e foarte puțin, se poate mult mai mult. Fericirea care vine din rezultatele faptelor tale,
când o dorință îți este îndeplinită, nu se compară cu fericirea care vine din unirea cu sinele, când
ești liber de fapte.

Pentru cei care nu au discernământul, nu au capacitatea de a fi în yoga, de a avea cunoașterea

superioara, vedele sunt bune, le dau o direcție, le spun ce trebuie și ce nu trebuie să facă, pentru
a nu se distruge. Dar în războiul ăsta e ceva mai mult, nu-i vorba de a-ți îndeplini o dorință, nu-i
vorba de a câștiga un regat. Asta este pentru oamenii mici. Unii vor un regat, alții o bogăție, alții o
femeie, alții te miri ce vor…

Petru aceia care vor o anumită fericire vedele sunt foarte importante, pentru că este creat un
cadru in care dorințele oamenilor pot fi atinse. Este o darmă precisă acolo, dar trebuie să treci de
asta, trebuie să ajungi la cunoașterea deplină.

De aceea se zice că inteligența superioară este a celui care este in comuniune cu Dumnezeu,
inteligența inferioară este a celui care se roagă la Dumnezeu ca să primească anumite daruri.
Totuși e o deosebire. E bine, pot să meargă mai departe. Dar mai este și a acelor care nu se
roagă la Dumnezeu și cred că totul depinde de ei, au niste reguli și niște șmecherii pe care le
aplică.

Cei care au ca scop plăcerea și puterea dominatoare pot fi materialiști, sau pot face anumite
rituri... E plin de cursuri cu inteligentă emoțională, cu comportamentul în vânzări, cum să ai o
căsnicie fericită, tot felul de rituri. Sunt adevărate, sunt valabile, dar acestea sunt suflete ale
dorințelor, căutători ai paradisului… Puțin !...

"Mintea celor care sunt tulburați de aceste cuvinte înflorite și care se atașează de dorință și de
putere nu este stabilită în sine, cu o concentrare fermă."

Vedeți ce interesat? Spune "de dorințe și de putere". Este o lupta extraordinară să avem putere
unul asupra altuia, in tot felul de țeluri. O fată îmbrăcară provocator vrea să dobândească putere
asupra celor care o privesc. Nu vrea nimic în mod direct, vrea numai să aibă puterea de a
domina.

Se vorbește și despre "Fructele faptelor datorate nașterii". Omul se naște într-un fel și crede că
tot ce face el este o chestie tare, dar tot ce rezultă este dintr-o cauză, din faptul că s-a născut într-
un fel. Adică gunele, natura proprie, dau roade și omul crede că el face ceva, dar în realitate este
natura lui cea care acționează.

Conștiența ta trebuie sa fie mai mult decât acțiunea. Nu fii ca o săgeată gata aruncată, care se
duce către țintă… și asta e tot !... Fii ținta, fii săgeata, fii spațiul, fii arcul, fii tot! Ai dreptul la
acțiune, dar nu te limita la fructele ei. Participă la acțiune, nu căuta să stai în afară, că n-ai unde ;
nu exista in afară. Fii in acțiune, dar nu te limita la fructele ei.

Dacă tu ești în acțiune și acționezi gandindu-te la fructe, ești întemnițat, ești prins acolo, ești
limitat și inconștient. Nefericit ! Aceasta înseamnă să nu ai atașament nici de inacțiune și nici de
fructele acțiunii. Când apare atașamentul judeci: îmi place, nu-mi place și nu vei mai putea să
participi la acțiune, nu vei mai putea să faci toată acțiunea, nu vei mai putea să te incadrezi in
fluxul divin.

Cum poți fi același în succes și în eșec? Fiind deasupra succesului și eșecului, fiind chiar tu, cel
care poți fi același. Această egalitate este yoga, sau comuniune cu totul. De exemplu ne
propunem să facem o meditație pentru ceva, ca să se rezolve ceva. Poate sa ajutăm pe cineva
să-și schimbe starea. Ce facem, suntem atașați de rezultat? Nu, nu trebuie sa fim atașați, trebuie
sa facem meditația, să o facem bine, perfect și… gata, e fericirea, am participat. Și mai apoi vine
eșecul sau succesul. Nu trebuie sa forțăm, trebuie să lăsăm ca lucrurile să se petreacă în mod
natural. Îi explicăm cuiva tabla înmulțirii cu 5. E 5, cu 5, cu 5... Nu vrea să asculte, nu vrea să
înțeleagă. El vrea să facă 22. Ce putem sa facem? Îi explicăm dar nu trebuie sa fim atașați de
rezultat.

E complicat cu detașarea. Uneori trebuie să facem niste lucruri știind că nu vom reuși. Dar le
facem ; ele rămân făcute. Uneori e foarte amestecat, poți ajuta pe cineva și el să se întoarcă
împotriva ta, să-ți spună: vai, ce rău mi-ai făcut! Poți să oprești un cățel să mănânce otravă și el
sa te tina minte ca dușman. Trebuie sa fii într-o stare de eliberat de succes sau insucces și totuși
să acționezi și să fii în acțiunea aceea deplină.

Cum e cu yoga inteligenței superioare? Vedeți?, sunt faptele și mai e si starea pe care o ai. Ce-i
mai important, fapta pe care o faci sau starea pe care o ai ? Ne gândim bine, oare vreau faptele,
vreau rezultate? Se caută rezultate, sunt foarte importante ; ia să nu ai rezultate la serviciu!... E
foarte important să ai rezultate, dar să nu fii prins în ele așa cum ești prins într-un gând, într-o
dorință, într-o construcție mentală, într-o speranță. Trebuie să ieși din zona asta.

Asta te ajuta yoga să faci si atunci nu te mai păcălești. Pentru că e o păcăleală aici. Asta spune
Krișna: te păcălești, fii în yoga! De ce? Pentru că ești legat de fapte, crezi că-i bați pe ăștia, crezi
că faci tu ceva. Crezi că ești buricul pământului. Trebuie să ieși din starea asta, trebuie sa ajungi
la înțelepciune, trebuie să ajungi la starea de yoga. "Yoga este adevărata îndemânare în acțiune"
Acțiunea rea sau bună se refera la scop : dacă vine din comuniune cu Dumnezeu, sau este
egoistă. Există fructe, dar mă interesează mai mult comuniunea cu Dumnezeu și atunci fructele
sunt bune, chiar dacă nu o să-mi placă.

Krishna îi spune lui Arjuna să lupte! ’’Da, dar nu-mi place să-l omor pe Drona.’’ ’’Da, e neplăcut,
dar renunță la lucrul acesta, nu ți-l atribui. Nu tu îl omori, nu te gândi că ăsta e scopul tău. Scopul
tău e să fii în yoga, e să fii în comuniune cu Dumnezeu. Lasă partea asta cu omorâtul, că nu ăsta
e scopul tău. Dacă pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu trebuie să omori, n-ai ce face.’’

Mintea e foarte șmecheră, ea folosește cunoașterea/informația pentru a justifica țelurile (atunci

cand egoul este emoțional) sau pentru a stabili țelurile. Dacă am un fix că trebuie să fiu băgat în
seamă, atunci cunoașterea/informația pe care o am (Biblia, textele sacre, Vedele) o folosesc ca
să-mi justific dorința.

Nu se poate, trebuie sa am un discernământ superior ! Asta înseamnă că dorințele mele trebuie

stabilite altfel. De fapt dorința mea trebuie să fie yoga, comuniunea cu Dumnezeu. Când simt că
dispare, trebuie să caut să o restabilesc. Atunci mintea transcende vârtejul erorii, pentru că altfel
ea intră într-un cerc vicios: ia drept adevărat ceea ce stabilește ea că e adevărat, sau ce
stabilește emoția că este adevărat.

Acum, in spiritualitate e foarte la modă să se spună: simt că... am o emoție că... Se confundă
emoția cu intuiția. Sunt oameni extrem de inteligenți care te prind in capcană, îți găsesc punctul
slab. De exemplu folosesc prietenia și zic: păi dacă imi ești prieten... și toată construcția este
greșită, pentru că își justifică împlinirea dorinței prin asta. Dar tu poți să zici: da, este importantă
prietena, dar mai importantă este starea de comuniune cu Dumnezeu, și a ta și a mea. Așa că o
las încolo de prietenie și pa ! Nu merg la băute !...

Când mintea e tulburată, își găsește argumente în textele sacre, cum sunt unii care îți dau cu
Biblia în cap numai ca să-și îndeplinească dorințele, sau îi dau inainte cu Isus… Dar când mintea
va fi stabilă în samadi, atunci vei obține yoga.

Deci precizează ținta: samadi - armonioasa cunoaștere perfecta, care vine prin practică și
detașare. Deci, detașare! După ce te detașezi poti ajunge acolo.

Chiar dacă nu reușești imediat, începi să practici și nu uiți de detașare și continui, continui,
continui și… gata,… samadi!