Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 1

Imnul gloriei Absolutului

1. Gândind la fel ca Tine, îţi aduc omagiu în inima mea,

O, Bairava, Stăpâne Suprem, refugiul celor fără stăpân. Având ca natură Conştiinţa, unic, infinit,
nenăscut, Tu eşti esenţa a ceea ce este mişcător şi Nemişcător.

2. O, Stăpâne Suprem! Prin energia graţiei Tale, întregul univers îmi apare de acum ca fiind una cu
Tine. Tu eşti în eternitate Sinele meu; astfel, totalitatea lucrurilor este, pentru mine, identică cu Sinele.

3. În Tine, Doamne, Sinele meu, care pătrunzi totul, frica faţă de reîncarnările repetate nu mai are
nici un motiv să existe chiar dacă mai apar într-adevăr o mulţime de acţiuni ce ar putea aduce cu ele
teamă, griji şi dureri insuportabile!

4. O, Tu cel care aduci moartea, nu îţi fixa asupra mea privirea încărcată de o înfricoşătoare mânie,
căci adoraţia şi contemplarea Ta, Stăpâne Suprem, mi-a dăruit o imuabilă fermitate, devenind identic cu
energia teribilului BHAIRAVA!

5. Astfel, tenebrele profunde sunt risipite de razele Conştiinţei Tale, când Tu Te apropii de mine,
Doamne! Niciodată nu mă voi mai teme de acţiunile distrugătoare ale lui Yama, şi nici de moarte. Glorie
Ţie, Doamne!

6. O, realitate a tuturor obiectelor contemplate ca fiind raze ale manifestării adevăratei Conştiinţe, în
Tine eu ating pacea supremă, Tu care eşti Sinele debordând în profunzime de nectarul suprem al tuturor
lucrurilor.

7. O, Doamne, când starea de impurificare aducătore de mari frământări pătrunde în gândurile mele,
în chiar aceeaşi clipă străluceşte în mine ploaia supremului nectar, care celebrează gloria unicităţii Tale.

8. O, Siva, dacă asceza, băile purificatoare, ritualurile religioase, distrug suferinţele existenţei,
fericita meditaţie asupra scrierilor Tale sacre revarsă în inima mea, fluviul fericirii profunde.

9. O, BHAIRAVA, Stăpâne Suprem, Conştiinţa mea danseaza, cântă, şi se bucură intens, căci din
momentul în care s-a unit cu Tine, Preaiubite, îndeplinirea sacrificiului Unităţii, atât de dificil pentru alţii,
este acum uşor de împlinit.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 2

Opt strofe despre Anuttara



1. Aici, efortul pentru a evolua spiritual nu mai este necesar, nici contemplarea, nici discursurile
filozofice, nici căutarea, nici meditaţia, nici concentrarea, nici să murmuri rugăciuni. Spune-mi, care este
Realitatea ultimă şi absolută? Ascultă răspunsul: nu renunţa la nimic şi nu te ataşa de nimic, bucură-te
fericit de tot ceea ce există şi fii aşa cum eşti!

2. Din punctul de vedere al Realităţii absolute, nu există SAMSARA. Cum ar putea fi aceasta o
limitare pentru fiinţele vii? Deoarece pentru cel liber nu există nici o limitare, acţiunea de a căuta
eliberarea este inutilă. Aceasta nu este decât iluzia umbrei imaginare a unui demon, frânghia luată drept
un şarpe producând confuzie. Nu abandona nimic, nu te ataşa de nimic. Bine stabilit în Sinele tău, trăieşte
fericit, fiind aşa cum eşti.

3. În inefabilul Suprem, ce cuvinte ar mai putea exista şi ce cale ar mai diferenţia pe cel adorat, de
adorator şi adorare? Cu adevărat, pentru cine şi cum s-ar mai realiza vreun progres, sau cine ar ajunge la
Sine trecând prin diferite etape? O, Minune! Această iluzie, care apare ca fiind diferită, nu este altceva
decât Conştiinţă-fără-egal. O, totul nu este decât esenţa foarte pură trăită prin tine însuţi! De aceea nu-ţi
mai face griji inutile,

4. Această fericire nu este precum o beţie cu vin sau precum cea generată de bogăţie, şi nici măcar
asemănătoare fuziunii cu iubita. Apariţia Luminii conştiente nu se aseamănă cu lumina unei lămpi, cu cea
a Soarelui sau a Lunii. Când te eliberezi de ideile diferenţiatoare acumulate de-a lungul existenţelor,
apare o stare de fericire comparabilă cu bucuria produsă de lăsarea la pământ a unei poveri. Apariţia
acestei Lumini este asemenea regăsirii unei comori uitate: comoara tărâmului non-dualităţii universale.

5. Atracţia şi repulsia, plăcerea şi durerea, trezirea şi adormirea, orgoliul şi descurajarea, toate

aceste stări fac parte din formele de manifestare ale universului şi apar ca fiind diferite, însă în natura lor
esenţială ele nu sunt distincte. De fiecare dată când tu sesizezi particularitatea uneia dintre aceste stări, fii
atent imediat la faptul că natura Conştiinţei este identică cu ea. Astfel, trăind această contemplare, nu te
vei bucura din tot sufletul?

6. Eficienţa a ceea ce există acum, nu exista înainte; în mod brusc apar mereu toate lucrurile în
această lume. Ce realitate ar putea ele să aibă, astfel impurificate prin confuzia deformată a stării
intermediare? Ce realitate poate exista în irealitate, în instabilitate, în falsitate, într-o îngrămădire de
aparenţe sau în iluzia unui vis? Rămâi dincolo de imperfecţiunea proprie angoasei generate de îndoială şi
trezeştete!

7. Cel Nenăscut nu poate să fie subiectul fluviului existenţelor obiective; acestea nu se manifestă
decât experimentate de tine. Cu toate că sunt lipsite prin natura lor de realitate, datorită unei erori de
percepţie, ele iau parte spontan la realitate. Astfel apare din imaginaţia ta măreţia acestui univers; nu
există o altă cauză a apariţiei sale. De aceea, prin propria ta glorie, tu străluceşti în întreaga lume şi, cu
totate că unic, tu eşti esenţa multiplului.

8. Atunci când ajungi la Conştiinţa Supremă în momentul revelării Sinelui, realul şi irealul, sărăcia
şi abundenţa, eternul şi efemerul, ceea ce este pătat de iluzie şi puritatea Sinelui apar strălucind în oglinda
Conştiinţei Supreme. Recunoscând toate acestea prin Lumina Conştiinţei, tu, a cărui măreţie provine din
experienţa ta profundă, te bucuri atunci de Energia Supremă.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 3
Cincisprezece strofe despre Conştiinţă
1-2. Acest Unic a cărui esenţă este Lumina imuabilă a tuturor luminilor şi a tuturor tenebrelor, în care
rezidă luminile şi tenebrele, este însuşi PARAMESVARA, Stăpânul Suprem, natura esenţială a tuturor
fiinţelor; multitudinea lucrurilor nu este nimic altceva decât Energia sa suverană.

3. Iar Energia nu vrea să fie separată de stăpânul ei. Există o eternă identitate între ei precum
focul şi puterea lui de a arde.

4. El, BHAIRAVA, are drept caracteristică menţinerea întregului Univers, reflectat, graţie
acestei energii, în oglinda propriului său Sine.

Ea, Zeiţa Supremă, este consacrată prizei de conştiinţă asupra Esenţei. Aceluia a cărui plenitudine nici
nu creşte şi nici nu scade în tot ceea ce există.

6. Dumnezeu se dăruie în eternitate bucuriei de a se juca cu această Zeiţă; omniscient, El dă

naştere simultan diferitelor emanaţii şi resorbţii.

7. Aceasta este inegalabila sa acţiune, cu adevărat dificil de împlinit; aceasta este libertatea sa,
suveranitatea sa, Esenţa sa conştientă de Sine.

8. Desigur, inconştienţa este caracterizată de o lumină conştientă însă limitată; dimpotrivă,

Conştiinţa nu are drept caracteristică inconştienţa, pentru că ea nu are limite.

9. Astfel emisia şi resorbţia se manifestă din cauza propiei lor esenţe în interiorul Sinelui; în ele
diferenţierea depinde de energiile specifice ale Celui care este liber.

10. Lumile de sus, de jos, intermediare şi ceea ce le constituie, această diversitate a lor este
existenţa iluzorie caracterizată de plăcere şi durere.

11. Cunoaşterea imperfectă a lui BHAIRAVA este şi ea considerată manifestarea libertăţii Sale;
ea este, cu adevărat, cauza transmigrării, teroarea fiinţelor ignorante.

12-13. Fie ca prin coborârea Graţiei Sale, învăţătura maestrului sau tratatele religioase, să mă trezesc
la Cunoaşterea deplină a Realităţii care este PARAMESVARA, Stăpânul Suprem. Aceasta este
eliberarea, cea mai înaltă suveranitate, plenitudinea fiinţelor iluminate, iată deci, ceea ce se numeşte
eliberarea în această viaţă.

14. De fapt nici o diferenţiere neexistând în PARAMESVARA, acestea două, înlănţuirea şi

eliberarea, nu sunt niciodată separate de Esenţa Stăpânului Suprem.

15. Astfel fuzionăm în mod repetat cu BHAIRAVA, natură înăscută a tuturor lucrurilor, Cel care
se odihneşte pe lotusul tridentului format de cele trei energii: cunoaştere, acţiune subtilă şi voinţă.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 4
Căutarea Realităţii Ultime
1. Pentru că pătrunde toate lucrurile, El, a cărui esenţă este Lumina conştientă, nu străluceşte
separat de luminile Soarelui, Lunii, a unei lămpi. De aceea expresiile “iluminare” şi ”iluminat” nu au
decât o valoare relativă.

2. Cu adevărat, nimic nu este separat de cunoaştere; iar diferenţierea născută din varietate nu există
în Conştiinţă. Nu mai apare nici o distincţie specifică în domeniul unic şi foarte pur, luminos prin el
însuşi.

3. Astfel SIVA, Lumina Supremă a universului, nu este decât unicitate, Conştiinţă indivizibilă a
Sinelui; şi numai aici, în energia diversificată, apare lumea iluziei scindată în subiect şi obiect.

4. În consecinţă, Ea este diferenţierea neseparată de Stăpânul acestui domeniu unic, foarte pur şi
autonom, la fel cum casele, elefanţii, caii, norii, fluviile, munţii, nu sunt separaţi de oglinda sau cristalul
de stâncă în care se reflectă.

5. Dacă reflexia în oglindă şi obiectul reflectat se demonstrează că sunt reale cu ajutorul criteriilor
logice, pentru lucrurile percepute în interiorul oglinzii Conştiinţei libere, nu există o cauză exterioară.

6. De aceea Tu nu eşti decât Conştiinţă indivizibilă; în Tine strălucesc instantaneu lumile. Ele
străfulgeră prin Splendoarea strălucirii Tale. Tu singur eşti creatorul lor, O, Doamne!

7. Eu cânt astfel omagiul lui BHAIRAVA, Stăpânul Suprem, simţit intuitiv, sursă a tuturor
certitudinilor şi care totuşi nu poate fi cunoscut cu certitudine, Sinele, Stăpânul fără de stăpân,
plenitudine a energiilor, dincolo de spaţiu şi timp, etern, omniprezent.

Cei care, aspirând la Realitatea ultimă, poartă în inima lor – excluzând orice alt gând – aceste 7
strofe perfecte, se absorb constant în domeniul absolut al lui BHAIRAVA şi duc la bun sfârşit căutarea
Realităţii ultime a celor trei lumi.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 5

Ofranda experienţei interioare

1. Atunci când yoghinul, cu suflul şi mintea dizolvate în obiectul perceput interior, priveşte fix, cu
ochii nemişcaţi, văzând şi nevăzând exteriorul, aceasta este cu adevărat MUDRA lui SIVA realizată prin
graţia ta, O, Maestrul meu! Acest tărâm lipsit de vid şi de non-vid este Realitatea şivaită.

2. Cu ochii întredeschişi, gândirea nemişcată, privirea fixată asupra vârfului nasului, soarele şi luna
ajungând să se topească în intima spontaneitate a triplei mişcări, el atinge Realitatea, acest tărâm de
lumină, lipsit de orice exterioritate, Fiinţă unică, extraordinară, Esenţă supremă; Ce s-ar mai putea spune
aici în plus?

3. Atunci orice cuvânt rostit este o MANTRA transcendentă. Atitudinea corpului din care se nasc
bucuria şi suferinţa, este inefabila MUDRA. Curgerea spontană a suflului, este uimitoarea YOGA.
Experimentând cu adevărat Splendoarea absolută a energiei divine, ce nu va străluci atunci pentru mine?

4. MANTRA care domină mintea este cea în care nu se mai disting separat fonemele. MUDRA
(atitudinea) apare spontan, orice activitate corporală încetând. YOGA se revelează atunci când curgerea
suflului încetează. În sărbătorile strălucitoare care revelează Splendoarea Ta, cu adevărat, ce nu este
bunecuvântat pentru fiinţele care Te cunosc?
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 6

Douăzeci de strofe cu privire la Marea

Învăţătură

1. Slavă Ţie, propriul meu Sine cu energii infinite, lumină conştientă şi fericire eternă; Slavă Ţie,
în forma ta concretă de univers a cărui esenţă transcende desfăşurarea fenomenelor.

2. Acolo unde Tu eşti Tu, şi eu sunt eu, unde doar Tu eşti, iar eu nu sunt, şi unde nu eşti nici Tu,
nici eu, Acolo îţi aduc omagiu!

3. Am căutat mereu cu ardoare Sinele şi Te-am căutat şi pe Tine în interiorul corpului meu. Atunci
când nu Te-am perceput nici pe Tine şi nici Sinele, atunci numai pe Tine Te-am perceput.

4. Contemplându-te sub forma Sinelui, acum, când am devenit identic cu Tine, din mine, adoratorul
Tău, se-nalţă omagiul către Tine, către mine.

5. A spune: “trebuie să faci aceasta” nu este decât o figură de stil, căci pentru cel care este identic
cu Tine, de unde ar proveni absorbţia, în cine şi în ce mod ar mai fi ea posibilă?

6. A spune: “Eu sunt Tu şi Tu eşti eu”, nu este cu putinţă niciodată, deoarece nu există o asemenea
distincţie între noi doi. O asemenea stare de diferenţiere trădează de fapt dorinţa de a dobândi starea de
SAMADHI în dualitate.

7. A spune: “Tu, eu, el,” aceste expresii aflate bineînţeles mereu în Tine nu-şi vor găsi nicidată loc
în Tine; şi cu atât mai mult un univers distinct de Tine.

8. După ce am gustat savoarea Iubirii Tale, nu mai este cazul să discutăm subiectul dualităţii. Ar
trebui chiar să-ţi fie ruşine să spui: totul este unic şi liniştit.

9. Prin înflorirea esenţei Tale apar Tu, eu şi universal întreg. Prin ascunderea ei, nu mai există nici
Tu, nici eu, nici universul.

10. Te revelezi după bunul Tău plac, ca un actor ce-şi asumă rolurile care îi sunt proprii: veghe, vis,
somn profound,; dar în realitate Tu nu joci nici un rol.

11. Universul se trezeşte când Tu Te trezeşti şi doarme când Tu dormi. Astfel acest “tot” existent şi
inexistent este identic cu Tine.

12. Gura oboseşte în zadar să-ţi recite numele; gândirea se oboseşte inutil să Te evoce. Cum ai putea
să contempli ceea ce nu are formă şi să numeşti ceea ce este fără de atribute?
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 7
13. La ce ar fi bună invocaţia rituală pentru cel Perfect şi un piedestal pentru suportul universului?
La ce sunt bune băile purificatoare pentru Cel veşnic pur?

14. La ce ar mai fi bună baia rituală pentru cel Imaculat, şi un veşmânt pentru cel care cuprinde
universul cu corpul său? La ce ar mai fi bun uleiul parfumat pentru cel care nu poate fi atins şi podoabe
pentru cel Fermecător?

15. La ce ar mai fi bun un cordon sacru pentru cel ce nu depinde de nimic, o floare pentru cel care nu
are nevoie de parfum, tămâie pentru cel care nu respiră, o lumânare pentru cel care nu are ochi?

16. La ce ar mai fi bună o ofrandă de hrană pentru cel etern mulţumit, sau betel pentru cel
Omniprezent? La ce ar mai fi bun să înconjori Infinitul şi să-L slăveşti pe Cel Fără Al Doilea?

17. La ce ar mai fi bună ofranda de lumină pentru cel Omniprezent ce luminează prin propria sa
strălucire? La ce bun, pentru cel de Necunoscut să compui un imn de slavă făcut din cuvinte din Vede?

18. Cum ar putea fi făcută în interior şi exterior eliberarea din ritual a celui perfect? Şi cum s-ar
putea face o ofrandă pentru cel care rezidă pretutindeni, nediferenţiat?

19. De unde ar proveni recompensa sacrificială pentru cel care are totul, o libţie pentru a-l mulţumi
pe Cel etern mulţumit sau un ritual expiator pentru cel Imperceptibil?

20. Cu o gândire profund unificată, care fixează mintea asupra lui Dumnezeu, Stăpânul Suprem,
doar în acest fel se realizează în fiecare moment şi în eternitate adorarea supremă.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 8

Cincisprezece strofe despre cunoaştere

(Bodhapancadaşika)
1-2. Unicul, a cărui fiinţă este chiar Lumina tuturor luminilor şi întunericul tuturor beznelor, în care
sunt cuprinse toate luminile şi toate tenebrele, El, este Stăpânul Suprem, adevărata natură a tuturor
fiinţelor. Orice lucru creat nu este decât energia Sa preafrumoasă.

3. Energia (şakti) nu doreşte să fie despărţită de stăpânul energiei (şaktiman), unitatea lor este de
nezdruncinat, la fel ca focul de forţa lui mistuitoare.

4. El este zeul Bhairava ce poartă povara întregii lumi. În oglinda Sinelui său se oglindeşte întreaga
Realitate prin energia Sa.

5. Ea este zeiţa supremă ce Işi găseşte bucuria în a-i adora fiinţa, a cărui plenitudine, nici nu se
măreşte şi nici nu se micşorează în toate stările firii.

6. Dumnezeu este preabucurat de savoarea jocului său cu această Zeiţă. El, Stăpânul, dă naştere
simultan diferitelor creaţii şi disoluţii.

7. Aceasta este neîntrecuta sa putere creatoare, ce se obţine extrem de greu, aceasta este libertatea sa,
preafrumuseţea sa şi natura sa cognitivă.

8. Caracteristica obiectelor materiale este strălucirea limitată a Sinelui lor, dar cunoaşterea diferă de
obiectivitate prin faptul că e nemărginită.

9. Creaţia şi disoluţia ţin de esenţa fiinţei Sale, a Celui absolut liber, Cel ce este diferenţiat doar prin
energia Sa ce îşi extrage forţa din propria Lui natură.

10. Lumile sunt o parte a Sa, tot ce ne înconjoară este izvorul bucuriei şi suferinţei În ele subzistă o
minunată diversitate: sus, jos şi la mijloc.

11. Chiar şi necunoaşterea lui Dumnezeu este o expresie a libertăţii Lui, iar aceasta este cu adevărat
lumea condiţionării (samsara), o spaimă pentru omul neştiutor.

12-13. Fie că starea Lui este obţinută prin darul graţiei Sale, cu ajutorul unui maestru sau prin citirea
scrierilor sacre: desăvârşita cunoaştere a Realităţii este eliberarea, suprema frumuseţe, ea este
desăvârşirea iluminaţilor numită fiind "eliberarea chiar din timpul vieţii" (jIvanmukta).

14. Înlănţuirea şi eliberarea nu sunt deosebite de natura Stăpânului Suprem. căci nu există în realitate
vreo diferenţă sau separaţie în Dumnezeu.

15. Astfel se ia mereu contactul cu Bhairava Esenţa ultimă a tuturor fiinţelor odihnindu-se pe
tridentul celor trei energii a voinţei, acţiunii şi a cunoaşterii.

16. Abhinavagupta a compus aceste 15 strofe spre a-i ilumina nemijlocit pe elevii săi sârguincişi.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 9

BODHAPAÒCADA IKÅ

Cincisprezece strofe despre Conştiinţă

1 – 2. Acest unic a cărui esenţă este Lumina imuabilă a tuturor luminilor şi a tuturor tenebrelor, în
care rezidă luminile şi tenebrele, este însuşi PARAMEŚVARA, Stăpânul Suprem, natura esenţială a
tuturor fiinţelor; multitudinea lucrurilor nu este altceva decât Energia sa Suverană.

3. Iar Energia nu vrea să fie separată de Stăpânul ei. Există o eternă identitate între ei, precum
focul şi puterea lui de a arde.

4. El, BHAIRAVA are drept caracteristică menţinerea întregului Univers, reflectat, graţie
acestei energii, în oglinda propriului său Sine.

5. Ea, Zeiţa Supremă se consacră prizei de conştiinţă asupra Esenţei Aceluia a cărui plenitudine
nici nu creşte nici nu scade în tot ceea ce există.

6. Dumnezeu se dăruie în eternitate bucuriei de a se juca cu această Zeiţă; omniscient, El dă

naştere simultan diferitelor emanaţii şi resorbţii.

7. Aceasta este inegalabila sa acţiune, cu adevărat dificil de împlinit; aceasta este libertatea sa,
suveranitatea sa, Esenţa sa conştientă de Sine.

8. Desigur, inconştienţa este caracterizată de o lumină conştientă însă limitată; dimpotrivă,

Conştiinţa nu are drept caracteristică inconştienţa, pentru că ea nu are limite.

9. Astfel emisia şi resorbţia se manifestă din cauza propriilor esenţe în interiorul Sinelui; în ele
diferenţierea depinde de energiile specifice ale Celui care este liber.

10. Lumile de sus, de jos, intermediare şi ceea ce le constituie, această diversitate a lor este
existenţa iluzorie caracterizată de plăcere şi durere.

11. Cunoaşterea imperfectă a lui BHAIRAVA este şi ea manifestarea libertăţii Sale; ea este, cu
adevărat, cauza transmigrării, teroarea fiinţelor ignorante.

12 – 13. Dar coborârea Graţiei Sale, învăţătura maestrului sau tratatele religioase, trezesc Cunoaşterea
deplină a Realităţii care este PARAMEŚVARA, Stăpânul Suprem. Aceasta este eliberarea, cea mai înaltă
suveranitate, plenitudinea fiinţelor iluminate, iată deci, ceea ce se numeşte eliberarea în această viaţă.

14. De fapt nici o diferenţiere neexistând în PARAMEŚVARA, acestea două, înlănţuirea şi

eliberarea, nu sunt niciodată separate de Esenţa Stăpânului Suprem.

15. Astfel fuzionăm în mod repetat cu BHAIRAVA, natură înnăscută a tuturor lucrurilor, cel care
se odihneşte pe lotusul tridentului format din cele trei energii: cunoaştere, acţiune subtilă şi voinţă.

Abhinavagupta a compus aceste cincisprezece strofe pentru a ilumina instantaneu discipolii cu

mintea pătrunzătoare.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 10

Darul trăirii (Anubhavanivedana)

1. Atunci când yoghinul si-a dizolvat gândirea si respiratia în obiectul interior, îndreptându-si
privirea fermã în afarã - vãzând si nevãzând exteriorul - aceastã atitudine este pecetea lui Siva (sambhavì-
mudra). O, Maestru al meu! Prin gratia Ta aceasta este starea divinã a Realitãtii, liberã de vid si de non-
vid!

2. Cu ochii doar pe jumãtate deschisi si cu mintea linistitã, privirea fiind atintitã la rãdãcina nasului
iar soarele si luna (inspiratia si expiratia) s-au dizolvat în mijlocul triplei miscãri. Yoghinul a atins acum
suprema Realitate: acel tãrâm de luminã, liber de orice obiectivitate, Sinele unic, realitatea transcendentã.
Ce s-ar mai putea spune oare?

3. Orice cuvânt ce-i pãrãseste gura este o mantra transcendentã pozitia (naturalã) a corpului sãu
în care se nasc bucuria si suferinta este o atitudine misticã (mudra), curgerea spontanã a respiratiei sale
este preaminunata yoga. Atunci când am atins tãrâmul de luminã al energiei divine ce ar mai rãmâne
neluminat?

4. Mantra este cuvântul iluminator, fãrã a mai fi necesarã alcãtuirea literelor, Mudra este acea
atitudine ce apare când orice miscare corporalã a încetat, Yoga este practica spiritualã ce se reveleazã
când curgerea respiratiei s-a dizolvat. Când cei bine intentionati au pãtruns în tãrâmul tãu plin de luminã,
ce nu ar putea fi oare extraordinar la acest banchet al fericirii?
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 11

Imn
O, Doamne, găsindu-mi eu, în marea bucuriei Tale, armonia unităţii primordiale, fie ca inima
mea să se elibereze dintr-o dată din starea aceasta lipsită de sens a separării de Tine.

O, Doamne! Ascultă, te rog scurta-mi poveste despre fericire şi durere: Doar fuziunea cu Tine dă
naştere fericirii iar separarea de Stăpânul meu este o amară suferinţă. Fie că trăiesc, fie că mor sau sunt în
orice altă stare, doar pe Tine, o Doamne, doresc să te slăvesc, căci corpul Tău cuprinde Universul
preaplin fiind de nectarul Sinelui nepieritor.

Ceea ce nu este real aceea nu există pentru mine, ceea ce este cu adevărat aceea să fie şi pentru
mine - fie ca în acest mod, o Doamne, să te regăsesc în toate stările şi în toate lucrurile, doar pe Tine şi să
te ador. Acolo unde nu există nici măcar urma vreunui obiect acolo unde lumina Sinelui este pretutindeni
vizibilă acolo unde Tu, o Doamne, poposeşti, fă-mă Doamne, acolo, adoratorul Tău pe vecie.

O Stăpâne al Manifestării, Cât timp trăim Un singur lucru trebuie să îndeplinim: Prin graţia Ta să
rămânem etern în starea de uniune cu Tine. (V. 15)

Slavă celui Unic, celui Nenăscut, lipsit de orice proprietate, dar care este recunoscut de cei ce
cunosc aceste proprietăţi. El, care este lipsit de orice dorinţă El este suprema împlinire a tuturor
dorinţelor. "Toate luminile sunt în mine însumi ele îşi au locul în supremul vid al firmamentului, razele
sale strălucesc nediferenţiate în suprema mea veşnicie.
Această lumină a nesfârşitei cunoaşteri neschimbată, eternă, pură, adevărată, liberă, care înlătură
întunericul celor două contrarii, dualitate şi non-dualitate - această Lumină sunt eu!"

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

de scris : Douăzeci de stofe despre Realitatea Supremă şi Imn de omagiere a roţii divinităţilor
aflate în corp.
Imnurile lui Abhinavagupta___________________________________________________ 12

Imnul gloriei Absolutului .......................................... 1

Opt strofe despre Anuttara ....................................... 2

Cincisprezece strofe despre Conştiinţă .................... 3

Căutarea Realităţii Ultime ........................................ 4

Ofranda experienţei interioare ................................. 5

Douăzeci de strofe cu privire la Marea .................... 6

Învăţătură ................................................................... 6

Cincisprezece strofe despre cunoaştere

(Bodhapancadaşika) .................................................. 8

BODHAPAÒCADA IKÅ ................................................ 9

Cincisprezece strofe despre Conştiinţă .................... 9

Darul trăirii (Anubhavanivedana) ......................... 10

Imn ............................................................................. 11