CANTECUL REGAL AL LUI SARAHA

Ma-n clin pan’la pamant spre nobilul MANJUSRI

Ma-nclin pan’la pamant spre cel cea cucerit finitul

Asa cum apa calma biciuita de vant

Sa transforma –n unde si vartejuri,
La fel gandeste regele despre SARAHA
In multe feluri , desi el este un singur om.

Pentru un nebun care priveste crucis,

O lampa pare doua;
Unde vazutul si cel ce vede nu sunt doi,ah ! mintea
Fantazeaza despre amandoua.

Desi lampile din casa au fost aprinse,

Orbul traieste in intuneric.
Desi spontaneitatea e atot cuprinzatoare si apropiata,
Pentru cel amagit ea ramane intotdeauna departe.

Desi exista multe rauri,ele sunt unul in mare.

Desi pot fi mai multe minciuni ,un adevar le invinge pe toate.
Cand apare soarele,intunericul,
Oricat de profund,va dispare.

Ca un nor ce se ridica din mare,

Pe care pamantul il imbratiseaza ,absorbind ploaia,
La fel precum cerul , marea ramane
In afara cresterii si descresteri.

Din spontaneitatea care este unica

Plina de perfectiunile lui BUDDHA,
Sunt toate fiintele si in ea vin
Sa se odihneasca.Dar ea nu este nici concreta nici abstracta.

Ei merg pe alte cai si astfel uita adevaratul extaz,

Cautand placerile ce simturile le produc.
Mierea din gura lor ,pentru ei atat de aproape,
Va dispare daca nu o vor bea dintr-o data.

1
 Animalele nu inteleg lumea
Ca pe un loc trist.Si nici inteleptul
Care bea nectarul ceresc,
In timp ce animalele tanjasac dupa senzualitate.

Unei muste careia ii place mirosul de carne

Putreda parfumul de santal ii pare respingator.
Fiintele care renunta la NIRVANA
Ravnesc la sfera grosiera a Samsarei.

Urmele unui bou ,umplute cu apa,

Se vor usca rapid;la fel si mintea care este neclintita,
Dar plina de calitati ce nu sunt inca perfecte;
Aceste imperfectiuni vor dispare cu timpul.

Intocmai ca apa sarata a mari ,care devine

Dulce cand este bauta din nori,
La fel o minte ferma ,care lucreaza pentrun altii ,transforma
Otrava simturilor in nectar.

Desi inefabila ,niciodata nu esti nemultumit,

Desi inimaginabila , ea este fericirea insasi.
Desi dintr-un nor te temi de bubuitul traznetului,
Recoltele se coc atunci cand din atunci cand din acesta se
revarsa ploaia.

Adevarul exista la inceput ,la mijloc si la

Sfarsit ; totusi inceputul si sfarsitul nu sunt nicaieri.
Totusi cei cu mintile amagite de ganduri interpretative au
Doua minti si de acea discuta despre neant si compasiune
Ca despre doua lucruri diferite.

Albinele stiu ca in flori

Poate fi gasita mierea
Cum va putea intelege vreodata cel amagit
Ca SAMSARA si NIRVANA nu sunt distincte?

Atunci cand cei amagiti privesc intr-o oglinda

Ei vad un chip adevarat nu o reflexie.
La fel mintea care a negat adevarul
Se bazeaza pe ceea ce nu este adevarat.

2
 Desi parfumul unei flori nu poate fi atins,
El patrunde peste tot si este spontan perceput.
Tot asfel , prin nenascuta fiinta-in-sine
Recunosti roata ciclurilor mistice.

Cand iarna ,apa linistita este agitata de vant,

Ea va lua ca gheata forma si structura unei pietre.
Cand amagitul este rascolit de ganduri interpretative
Ceea ce este mereu nenascut devine foarte tare si solid.

Constiinta imaculata in insasi existenta ei,

Nu poate fi niciodata perturbata de impuritatile
SAMSAREI sau NIRVANEI.
Un giuvaier de pret afundat in noroi,
Nu va straluci, desi are luciu.

Cunoasterea nu straluceste in intuneric,

Dar cand intunericul este luminat,suferinta dispare dintr-o data.
Din samanta cresc muguri
Iar din muguri frunze.

Cel ce se gandeste la minte in termeni de unul

Sau mai multi ,paraseste lumina si intra in lume.
El paseste cu ochii deschisi intr-un foc teribil,
Oare cine ar merita mai multa compasiune?

Dupa deliciile sarutului cel insetat tanjeste

Luandu-le drept realitatea ultima.
Ca un barbat ce-si paraseste casa si stand in prag
Roaga ofemeie sa-I povesteasca despre placerile senzuale.

Atatarea fortelor vitale in casa desertaciunii

A determinat aparitia nenumaratelor placeri grosiere.
Astfel de yoghini se sting in mizerie,
Caci ei s-au prabusit din spasiul celest ,ademeniti de viciu.

Asemeni unui brahmin care aduce orez si unt

Ca o ofranda vapai focului,
Creind o cupa de nectar in spatiul celest

Si ia toate acestea ,printr-o gandire visatoare,drept Realitate Ultima

3
 Unii oameni ce si-au aprins faclia interioara
si-au sidicat-o pana la nivelul gatului,
Isi ating epiglota cu limba
Intr-o stare de bucurie nedefinita.
Au confundat ceea ce inlantuie cu ceea ce elibereaza
Si-si spun cu mindrie yoghini.

Drept cea mai elevata stare de constiinta ,

considera experienta lor interioara.
Ceea ce inlantuie numesc eliberare.
Un ciob de sticla colorat in verde
Este pentru ei un nepretuit smarald.
Ignoranti ,nu pot deosebi un giuvaier
De ceea ce cred ei c-ar trebui ei sa fie.

Ei i-au cuprul drept aur

Marginiti fe gandirea lor discursiva,
Confunda aceste ganduri cu REALITATEA ULTIMA.
Tanjind dupa placerile mult visate
Iau efemerul corp mental drept PURA BEATITUDINE.

Prin simbolul EVAM ei spera

Sa atinga Puritatea Suprema
Prin diferitele situatii
Care necesita cele patru sigilii
Ei iau propria lor fantezie drept spontaneitate,
Dar asta inseamna sa te lasi amagit de reflectia din oglinda.

La fel cum ,sub puterea iluziei

O turma de cerbi alearga
Sa bea apa unui miraj fantasmagoric
Tot astfel ,cel ignorant nu-si potoleste setea
Limitat fiind de lanturile iluziei.
Ba chiar gaseste o bucurie in inlantuirea sa
Spunand ca toate acestea sunt REALITATEA ULTIMA.

Non-memoria este adevarul conventional

Si mintea care a devenit non-minte este ultim adevar.
Aceasta este implinire,
Aceasta este cel mai inalt bun;
Prieteni de acest cel mai inalt bun deveniti constienti.

4
 In non-memorie e mintea absorbita;
Doar aceasta e perceptia perfecta si pura.
Este nepoluata de binele sau raul lumescului
Ca un lotus neafectat de malul in care creste.

Si totusi , cu siguranta trebuie ac toate lucrurile

Sa fie privite ca si cum ar fi o minunata vraja.
Daca fara discriminare
Poti accepta ori respinge SAMSARA sau NIRVANA,
Neclintita este mintea ta,
Eliberata de giulgiul intunericului.
Inauntru vei fi tu insuti,
Dincolo de gand ,in esenta ta divina.

Aceasta lume a ignorantei

Niciodata nu a ajuns sa fie;
Fara de tipar,a iesit din tipare.
Caci astfel este o continua si unica meditatie.
Este non-meditatie,contemplare neclintita ,non-minte.

Intelectul ,mintea si continutul ei sunt una,

Una este si lumea si ce face parte din ea
Tot ceea ce poate fi perceput,cat si cel ce percepe
Repulsia ,dorinta ,ignoranta sau eliberarea.

Asemeni luminii unei lampi

Ce straluceste in intunericul ignorantei
Si alunga obscuritatea din minte,
Cine-si poate inchipui esenta fiintei
Cea-fara-de-dorinte?

Nu este nimic de afirmat,

Nu este nimicde negat.
Pentru ca UNICUL nu poate fi inteles
De mintea fragmentata si limitata.
Nedivizata si pura este spontaneitatea.

Daca doresti sa intelegi SUPREMUL folosindu-te de postulata

El nu ti se va revela.
Transcenzand cunoasterea simturile sunt eliberate
Si radianta devine inteligenta intelectului,
Aceasta este numita meditatie.
PURA CONSTIINTA este adevarata noastra esenta.

5
 Ajunsa pe Tarimul Beatitudinii ,
Mintea contemplativa se imbogateste.
Si de aceea ,aici si dincolo este cea mai utila
Chiar si atunci sand alearga dupa obiecte
Nu se instraineaza de ea insasi.

Mugurii bucuriei si ai placerii

Si frunzele gloriei cresc.
Daca nimic nu se revarsa nicaieri ,
Extazul inexprimabil va rodi.

Ceea ce a fost facut , si unde

Si ceea ce va rezulta din asta ,nu inseamna nimic.
Cu toate ca , pe ici pe colo a fost util.
Caci ,fie cu pasiune ,fie fara,
Tiparul este vidul.

De sunt eu ca un porc ,ce vrea

Doar in noroiul lumii sa se scalde,
Cu ce-ar putea gresii o minte nsclintita vreau sa-mi spui?
D e ceea ce nu limiteaza cum ar putea fi cineva inlantuit?