La picioarele Maestrului

Alcyone (J. Krishnamurti)

Publicat în anii 1900

Prefaţă

Îmi este acordat privilegiul, ca uneia mai în vîrstă, de a spune un cuvânt de introducere
la această mică broșură, prima scrisă de un frate mai mic, tânăr într-adevăr în trup, dar nu și în
suflet.
Învățăturile conținute în ea i-au fost date de către Maestrul său, în pregătirea pentru
inițiere, și au fost scrise de el din memorie - încet și greu, pentru că engleza sa de anul trecut
era mai puțin fluentă decât în prezent.
Cea mai mare parte este o reproducere a cuvintelor propriului său Maestru; ceea ce nu
este o reproducere verbală este gândul învățătorului său îmbrăcat în cuvintele elevului său.
Două propoziții omise au fost furnizate de către Maestrul său. În alte două cazuri de
omisiune cuvintele au fost adăugate. Dincolo de aceasta, conținutul este în întregime propriu
lui Alcyone, primul său dar pentru lume. Fie ca aceste învățături transmise să-i ajute și pe alții,
așa cum l-au ajutat pe el - aceasta este și speranța cu care el dă aceste învățături.
Trebuie spus că învățătura poate fi fructuoasă doar dacă este trăită, așa cum a trăit-o el,
după ce a auzit-o spusă din gura Maestrului său. Dacă exemplul lui va fi urmat, la fel precum
preceptele, pentru cititor, la fel ca pentru scriitor, se va deschide marele Portal, și picioarele lui
vor porni pe Cale.
Annie Besant, decembrie 1910

PENTRU CEI CARE CAUTĂ

De la ireal condu-mă la Real.
Din întuneric condu-mă la Lumină.
De la moarte condu-mă la Nemurire.
CUVÂNT ÎNAINTE
Acestea nu sunt cuvintele mele; ele sunt cuvintele Maestrului care m-a învățat. Fără El
n-aș fi putut face nimic, dar cu ajutorul Lui am pornit pe Cale.
Dacă doriți să intrați și voi pe Cale, cuvintele pe care Maestrul le-a vorbit cu mine vă
vor ajuta și pe voi, dacă le veți asculta.
Nu este suficient să spunem că sunt adevărate și frumoase; un om care dorește să
reușească trebuie să facă exact ceea ce se spune.
A se uita la mâncare și a spune că este bună aceasta nu va sătura un om înfometat; el
trebuie să pună mâna și să mănânce.
Deci, a auzi cuvintele Maestrului nu este suficient; trebuie să faceți ceea ce spune El, să
urmați fiecare cuvânt, să prindeți fiecare idee.
Dacă vă scapă un indiciu, dacă un cuvânt este pierdut, acesta este pierdut pentru
totdeauna; căci El nu vorbește de două ori.
 Există patru calificări pentru această Cale:
Discernământ
Disponibilitatea de limitare majoră a dorințelor
Un bun comportament
Iubire

Voi încerca să vă spun ceea ce mi-a spus Maestrul pentru fiecare dintre acestea:
Discernământ

Prima dintre aceste calificări este discernământul; iar acesta este de obicei luat ca
discriminare între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals, în ceea ce îi determină pe oameni
să intre pe Cale. Este și aceasta, dar este mult mai mult; el trebuie să fie practicat, nu numai la
începutul Căii, ci la fiecare pas pe Cale, în fiecare zi, până la sfârșit.
Intri pe Cale pentru că ai aflat că numai în ea pot fi găsite acele lucruri care merită
dobândite. Omul care nu știe, lucrează pentru a obține bogăție și putere, dar acestea sunt
pentru cel mult o singură viață, și prin urmare, ireale.
Există lucruri mai mari decât acestea - lucruri care sunt reale și durabile; când ai văzut
odată aceste lucruri, nu mai dorești altele.
În toată lumea există doar două tipuri de oameni - cei care știu și cei care nu știu; și
această cunoaștere este ceea ce contează. Cărei religii îi aparține omul, cărei rase îi aparține -
aceste lucruri nu sunt importante; lucru cel mai important este această cunoaștere -
cunoașterea planului lui Dumnezeu pentru oameni.
Pentru că Dumnezeu are un plan și acest plan este evoluția. Când un om a văzut doar o
dată acest plan și îl înțelege cu adevărat, aceasta nu se poate stăpâni să nu lucreze pentru el și
să fie parte din plan, pentru că este atât de glorios, atât de frumos.
Datorită faptului că știe, el va fi de partea lui Dumnezeu, aspirând spre bine și rezistând
răului, lucrând pentru evoluție și nu pentru egoism.
Dacă el este de partea lui Dumnezeu, el este unul dintre noi și nu contează deloc dacă
este hindus, budist, creștin sau musulman, este indiferent dacă este un indian sau un englez, un
chinez sau un rus.
Cei care sunt de partea Lui știu de ce sunt aici și ce ar trebui să facă și ei încearcă
să-și îndeplinească misiunea; toți ceilalți nu știu încă ce ar trebui să facă, și de aceea
acționează deseori nebunește și încearcă să inventeze căi propri, pe care le consideră plăcute
pentru ei înșiși, neînțelegând că totul este Unul, și că, prin urmare, numai voința Unului poate
fi, cu adevărat plăcută, pentru oricine.
Ei urmează iluzia în locul realității. Până când nu vor învăța să facă distincția între
acestea două, nu se pot alinia de partea lui Dumnezeu, astfel încât această discriminare este
primul pas.
Dar chiar și atunci când alegerea este făcută, trebuie să îți amintești, totuși, că adevărul
și falsul sunt de multe soiuri; și trebuie să se facă în continuare discriminarea între corect și
greșit, important și neimportant, util și inutil, egoist și neegoist.
Între bine și rău nu ar trebui să fie greu de ales, pentru cei care doresc să-L urmeze pe
Maestru și care au decis deja să aleagă binele cu orice preț.
Dar trupul omului și omul sunt două părți distincte, iar voința omului nu este
întotdeauna aceeași cu dorințele corpului.
 Când corpul tău dorește ceva, oprește-te și gândește-te dacă tu ești cel care dorește cu
adevărat. Căci tu ești Dumnezeu, și vei vrea numai ceea ce dorește Dumnezeu; dar trebuie să
cauți profund în interiorul tău ca să găsești Dumnezeul din tine și să asculți vocea Lui, care
este vocea ta.
Nu confunda corpurile tale cu Sinele tău - nici corpul fizic, nici astralul, nici mentalul.
Fiecare dintre ele va pretinde a fi Sinele tău, pentru a obține ceea ce dorește. Dar trebuie să le
cunoști pe toate și să te cunoști pe tine înșuți ca stăpânul lor.
Atunci când există o muncă care trebuie făcută, corpul fizic dorește să se odihnească, să
se plimbe, să mănânce sau să bea ceva; iar omul care nu știe își spune: "Vreau să fac aceste
lucruri și trebuie să le fac".
Dar omul care știe spune: "Ceea ce se vrea nu este pentru mine și trebuie să mai aștepte
puțin". Adesea, atunci când există o ocazie de a-i ajuta pe alții, corpul consideră: "Ce multă
bătaie de cap va fi pentru mine, mai bine las pe altcineva să o facă." Dar omul îi răspunde
trupului său: "Nu mă împiedici tu să fac o faptă bună."
Corpul fizic este animalul tău - calul pe care te plimbi. De aceea, trebuie să îl tratezi
bine și să ai mare grijă de aceasta; nu trebuie să îl suprasolici, trebuie să îl hrănești în mod
adecvat doar cu mâncare și băutură cât mai bune și să îl păstrezi întotdeauna foarte curat,
eliminând de pe el chiar și de cele mai mici urme de murdărie.
Căci fără un corp perfect curat și sănătos nu poți să faci munca greoaie de pregătire, nu
poți suporta solicitările neîncetate. Dar trebuie să fii întotdeauna tu cel care controlezi acel
trup, nu el cel care te controlează pe tine.
Corpul astral are dorințele sale - o duzină; vrea să fii supărat, să spui cuvinte tăioase, să
simți gelozie, să fii lacom după bani, să invidiezi alte persoane pentru posesiunile lor, să
ajungi la depresie.
Toate aceste lucruri pe care le dorește, și multe altele, nu le dorește ca să îți facă rău, ci
pentru că îi plac vibrațiile violente și îi place să le schimbe în mod constant. Dar tu nu vrei
nimic din toate aceste lucruri, deci tu trebuie să discriminezi între dorințele tale și ale corpului
tău astral.
Corpul tău mental dorește să se gândească independent, cu mândrie, să se gândească
prea mult la el însuși și prea puțin la alții. Chiar atunci când l-ai îndepărtat de lucrurile lumești,
încă încearcă să calculeze de unul singur, să te facă să te gândești la propriul progres, în loc să
te gândești la lucrarea Maestrului și la cum să îi ajuți pe ceilalți.
Când meditezi, el încearcă să te facă să te gândești la multe lucruri diferite pe care le
dorește, în locul acelui unic lucru pe care îl dorești tu. Nu ești această minte, dar ea este a ta,
ca să o folosești; deci aici este din nou nevoie de discernământ.
Trebuie să fi vigilent fără încetare, altfel vei eșua. Între bine și rău, ocultismul nu
cunoaște niciun compromis. Indiferent de orice cost aparent, ceea ce este bine trebuie să faci,
ceea ce este rău nu trebuie să faci, în pofida a ceea ce gândește sau spune oricare ignorant.
Trebuie să studiezi adânc legile ascunse ale Naturii și când le știi să-ți aranjezi viața în
funcție de ele, folosind mereu rațiunea și bunul simț. Trebuie să faci o distincție între cele
importante și cele neimportante.
Solid ca o stâncă în ceea ce privește ce este bine și ce este rău, să te dăruiești
întotdeauna altora, chiar în lucruri care par că nu contează. Pentru că trebuie să fii mereu blând
și amabil, rezonabil și agreabil, lăsând altora aceeași libertate deplină de care ai nevoie și tu.
Încearcă să vezi ce merită să faci: și amintește-ți că nu trebuie să judeci după mărimea
lucrurilor. Un lucru mic care este direct util în lucrarea Maestrului este mult mai bine să îl faci,
decât un lucru mare, care doar pentru lume ar suna bine.
 Trebuie să distingi nu numai utilul de inutil, ci și ce este mai util, de ceea ce este mai
puțin util. A hrăni pe cei săraci este o lucrare bună, nobilă și utilă; totuși a le hrăni sufletele
este mai nobil și mai folositor, decât a le hrăni trupurile. Orice om bogat poate hrăni corpul,
dar numai cei care știu pot să hrănească sufletul.
Dacă știi, este datoria ta să-i ajuți pe alții să știe. Oricât de înțelept ai crede că ești deja,
pe această Cale ai multe de învățat; atât de multe încât chiar aici și acolo trebuie să fie
discriminate și trebuie să te gândești cu atenție la ceea ce merită să înveți.
Toate cunoștințele sunt utile și într-o zi vei avea toate cunoștințele; dar cât timp ai doar
o parte, ai grijă să fie cea mai utilă parte. Dumnezeu este Înțelepciunea și la fel este și Iubirea;
și cu cât mai multă înțelepciune ai cu atât mai mult te poți manifesta ca El.
Studiază deci, dar mai întâi studiază ceea ce te va ajuta cel mai mult să îi ajuți pe
ceilalți. Lucrează cu răbdare la studiile tale, nu pentru ca oamenii să creadă că ești înțelept,
nici măcar pentru că vei avea fericirea de a fi înțelept, ci doar pentru că înțeleptul poate fi de
ajutor altora cu înțelepciunea sa.
Oricât de mult vrei să ajuți, dacă ești ignorant, poți să faci mai mult rău decât bine.
Trebuie să distingi între adevăr și minciună; trebuie să înveți să fii adevărat prin tot, prin
gândire, cuvânt și faptă.
În gând mai întâi; și aceasta nu e ușor pentru că există în lume multe gânduri
neadevărate, multe superstiții prostești și nimeni, care este înrobit de ele, nu poate face
progrese.
De aceea nu trebuie să susți o idee doar pentru că o mulțime de oameni o fac, nici
pentru că așa s-a crezut timp de secole, nici pentru că este scris într-o carte pe care oamenii o
consideră sacră; trebuie să te gândești din propria ta perspectivă, și să judeci cu mintea ta ce
anume este rezonabil.
Amintește-ți că, deși dacă o mie de oameni sunt de acord cu un subiect, dacă ei nu știu
nimic despre acest subiect, părerea lor nu are nicio valoare. Cel care ar urma să meargă pe
Cale trebuie să învețe să gândească cu propria sa minte, pentru că superstiția este unul dintre
cele mai mari rele din lume, unul de care trebuie să te eliberezi complet.
Gândul tău despre ceilalți trebuie să fie adevărat; nu trebuie să gândești despre ei lucruri
pe care nu le cunoști. Nu presupune că întotdeauna se gândesc la tine. Dacă un om face ceva
ce crezi îți va face rău, sau spune ceva rău ce tu crezi că se referă la tine, nu gândi imediat: "El
intenționa să mă rănească".
Cel mai probabil nu s-a gândit niciodată la tine, pentru că fiecare suflet are propriile sale
probleme și gândurile sale se învârt mai ales în jurul valorii de sine.
Dacă un om îți vorbește furios, nu te gândi: "El mă urăște, vrea să mă rănească".
Probabil că cineva, sau ceva, l-a supărat și pentru că se întâmplă să te întâlnești tu cu el își
întoarce mânia asupra ta, în mod inconștient.
El acționează nebunește, pentru că toată furia este o nebunie, dar nu trebuie să gândești
neadecvat despre el. Când devi elev al Maestrului, poți întotdeauna să-ți verifici corectitudinea
gândirii tale, aducând-o în fața Sa.
Căci elevul este una cu Maestrul său și are nevoie doar de a-și pune gândul în mintea
Maestrului, ca să vadă imediat dacă acesta este de acord. Dacă nu, înseamnă că este greșit și îl
schimbă imediat, deoarece gândirea Maestrului este perfectă, pentru că El știe totul.
Cei care nu sunt încă acceptați de El nu pot face încă acest lucru; dar ei se pot ajuta
foarte mult, reflectând de mai multe ori: "Ce ar crede Maestrul despre asta? Ce ar spune sau ar
face Maestrul în aceste circumstanțe?"
 Căci nu trebuie să faci niciodată, să spui, sau să gândești, ceea ce nu îți poți imagina că
Maestrul ar spune, ar gândi sau ar face. Trebuie să fii sincer în vorbire, foarte precis și fără
exagerări. Nu apela la rațiunea altora; numai Maestrul tău îți cunoaște gândurile și poate
acționa din motive care ție nici măcar nu ți-au trecut prin minte.
Dacă auzi o poveste împotriva oricărei persoane, nu o repeta; poate că nu este adevărată
și chiar dacă este, e mai bine să nu spui nimic. Gândește-te bine înainte de a vorbi, ca să nu
cazi în greșeală.
Fii sincer în acțiune; nu te preface niciodată că ești altfel decât ești, căci orice
prefăcătorie de acest fel este o piedică pentru lumina pură a adevărului, care ar trebui să
strălucească prin tine, la fel cum lumina soarelui strălucește prin sticla clară.
Trebuie să faci deosebire între egoist și neegoist. Pentru că egoismul are multe forme și
când crezi că l-ai ucis în una din manifeastările sale, apare sub altă formă la fel de puternic ca
niciodată. Dar, în timp, vei deveni plin de gândul de a-i ajuta pe alții astfel că nu va mai fi loc,
nici timp, pentru orice gând privitor la tine.
Trebuie să înveți să discerni într-un alt mod. Învață să Îl observi pe Dumnezeu în toți și
în toate, nu contează cât de rău poate să apară la suprafață. Îl poți ajuta pe fratele tău prin ceea
ce tu ai în comun cu el, și aceasta este Viața Divină; învață cum să trezești aceasta în el, învață
cum apelezi la aceasta în el; astfel încât să-l salvezi pe fratele tău de rău.
Disponibilitatea de limitare majoră a dorințelor

Există mulți pentru care calificarea în privința disponibilității de limitare majoră a

dorințelor este una dificilă, pentru că ei simt că sunt una cu dorințele lor - astfel că, dacă toate
dorințele lor caracteristice, plăcerile sau neplăcerile le sunt luate, nu va mai rămâne nimic.
Dar aceștia sunt numai cei care nu l-au văzut pe Maestru; în lumina sfintei Sale prezențe
toate dorințele mor, în afara dorinței de a fi ca El. Totuși, înainte de a avea fericirea întâlnirii
fața în față cu El, poți obține această disponibilitate, dacă dorești.
Discernământul ți-a arătat deja că lucrurile pe care majoritatea oamenilor le doresc, cum
ar fi bogăția și puterea, nu merită să le dobândești; când aceasta este cu adevărat simțit, nu
doar spus, toată dorința pentru ele încetează.
Până acum, totul este simplu; este nevoie doar de faptul că ar trebui să înțelegi. Dar sunt
unii care lasă de o parte urmărirea scopurilor pământești, numai pentru a câștiga Cerul, sau
pentru a obține eliberarea personală de reîncarnare; în această eroare nu trebuie să cazi.
Dacă ai uitat de sine în totalitate, nu mai poți gândi când ar trebui să fie eliberat acel
sine, sau în ce fel de Paradis va ajunge. Amintește-ți că toate dorințele egoiste te leagă, oricât
de mare ar putea fi obiectivele lor, și până când nu te scapi de ele, nu ești total liber, pentru a
te dedica lucrului cu Maestrul.
Când toate dorințele pentru sine au dispărut, este posibil să existe dorința de a vedea
rezultatul muncii tale. Dacă ajuți pe cineva, vrei să vezi cât de mult l-ai ajutat; poate tu chiar
vrei ca și el să vadă și să-ți fie recunoscator. Dar aceasta este încă dorință și, de asemenea, încă
mai dorești încredere.
Când îți folosești puterea de a ajuta, trebuie să existe un rezultat, indiferent dacă îl poți
vedea sau nu; dacă cunoști Legea ști că trebuie să fie așa.
Așa că trebuie să faci binele de dragul binelui, nu în speranța unei recompense; trebuie
să lucrezi de dragul muncii, nu în speranța de a vedea un rezultat; trebuie să te dăruiești în
slujba lumii pentru că o iubești și nu o poți ajuta dacă nu te dăruiești complet ei. Nu dori nici o
putere psihică; ele vor veni atunci când Maestrul știe că este cel mai bine să le primești.
 A le forța să vină prea curând adesea aduce multe probleme pe parcursul instruirii tale;
deseori posesorul lor este îndrumat greșit de spirite înșelătoare ale naturii, sau devine îngrozit
de ceea ce vede și crede că nu poate face nici o greșeală; și în orice caz timpul și puterea pe
care este nevoie să le consume ar putea fi folosite în slujba altora.
Ele vor veni pe parcursul dezvoltării - trebuie să vină; și dacă Maestrul vede că ar fi util
să le ai mai devreme, El își va spune cum să le folosești în siguranță. Până atunci, îți este mai
bine fără ele. Trebuie să te protejezi și împotriva anumitor mici dorințe care sunt comune în
viața de zi cu zi.
Niciodată nu dori să strălucești, sau să apari inteligent; nu dori să vorbești. Este bine să
vorbești puțin; mai bine să nu spui nimic, dacă nu ești foarte sigur că ceea ce vrei să spui este
adevărat, bun și util.
Înainte de a vorbi gândește-te cu atenție dacă ce ai de gând să spui are cele trei calități;
dacă nu, nu vorbi. Este bine să te obișnuiești chiar de acum să te gândești cu atenție înainte de
a vorbi; pentru că atunci când ajungi la Inițierea ta trebuie să veghezi la fiecare cuvânt, ca să
nu spui ce nu trebuie spus.
Discuțiile prea frecvente nu sunt necesare și nici bune; când este o bârfă, este și mai rău.
Deci, fii obișnuit să asculți mai degrabă decât să vorbești; nu îți oferi opiniile decât în situațiile
în care ți-au fost solicitate în mod expres.
O declarație a calificărilor sună astfel; a ști, a îndrăzni, a voi și a tăcea; iar ultima dintre
cele patru este cea mai grea dintre toate.
O altă dorință obișnuită, pe care trebuie să o reprimi cu strictețe, este dorința de a te
amesteca în treburile celorlalți oameni. Ceea ce face altul, sau spune, sau crede, nu este treaba
ta, și trebuie să înveți că este treaba exclusivă a lui.
Fiecare are dreptul deplin la libertatea de a gândi, de a vorbi și de a acționa, atâta timp
cât el nu dorește să interfereze cu nimeni altcineva. Tu singur pretinzi libertatea de a face ceea
ce crezi că este drept; trebuie să permiți și altcuiva aceeași libertate, iar când o exercită nu ai
dreptul să te amesteci în treburile lui.
Dacă crezi că face o greșeală și tu poți găsi o oportunitate de a-i vorbi în privat, foarte
politicos de ce crezi asta, este posibil să-l convingi; dar există multe cazuri în care chiar ar fi o
interferență necorespunzătoare.
În niciun caz nu trebuie să mergi și să bârfești unei alte persoane despre această
chestiune, pentru că este o acțiune extrem de nocivă.
Dacă vezi un caz de cruzime față de un copil sau de un animal, este de datoria ta să
intervi. Dacă vezi că cineva încalcă legile țării, ar trebui să informezi autoritățile. Dacă ai
sarcina de a învăța o altă persoană, este de datoria ta, cu blândețe, să-i arăți unde greșește.
Cu excepția unor astfel de cazuri, vezi-ți de treaba ta și învață virtutea tăcerii.
Un bun comportament
Cele șase aspecte de conduită, care sunt necesare în mod special, date de către Maestru
sunt:
1. Autocontrolul asupra minții.
2. Autocontrolul în acțiune.
3. Toleranță.
4. Bucurie.
5. Concentrare.
6. Încredere.
[Știu că unele dintre acestea sunt adesea traduse în mod diferit, precum și numele calificărilor;
dar în toate cazurile eu folosesc numele pe care le-a folosit însuși Maestrul atunci când mi le-a
explicat.]

1 - Autocontrolul asupra minții

Calificarea limitării dorințelor arată că corpul astral trebuie controlat; autocontrolul
asupra minții arată același lucru lucru, cu privire la corpul mental. Aceasta înseamnă stăpânire
de sine, astfel încât să nu poți simți nici un fel de furie sau nerăbdare; adu-ți mintea la tăcere,
astfel încât gândul să fie mereu calm și liniștit; și (prin minte) nervii, pentru ca ei să fie cât mai
puțin posibil iritabili.
Ultimul aspect este dificil, pentru că atunci când încerci să te pregătești pentru Cale, nu
te poți stăpâni să nu-ți faci corpul mai sensibil, astfel încât nervii tăi vor fi mai ușor deranjați
de un sunet sau de un șoc, și vor simți mai acut orice presiune; dar trebuie să faci tot ce poți.
Mintea calmă înseamnă și curaj, astfel încât să te poți confrunta fără frică cu încercările
și dificultățile Căii; înseamnă și blândețe, ca să poți aduce puțină lumină în problemele care
apar în viața fiecăruia, să eviti îngrijorarea neîncetată față de lucrurile mici, cu care mulți
oameni petrec cea mai mare parte a timpului.
Maestrul ne învață că nu contează ceea ce se întâmplă unui om din afară; tristeți,
necazuri, boală, pierderi - toate acestea nu trebuie să aibă valoare pentru tine și nu trebuie să le
permiți să îți afecteze calmul minții.
Ele sunt rezultatul unor acțiuni trecute, iar când vin, trebuie să le suporți cu bucurie,
amintintește-ți că tot răul este tranzitoriu și că datoria ta este să rămâi mereu bucuros și senin.
Toate acestea aparțin vieții tale anterioare, nu acestei vieți; nu le poți modifica, deci este inutil
să îți faci probleme în legătură cu ele.
Gândește-te, mai degrabă, că ceea ce faci acum, va genera evenimentele din viața ta
viitoare, pentru că aceasta o poți modifica. Nu îți permite niciodată să te simți trist sau
depresiv. Depresia este o mare eroare, deoarece îi infectează și pe alții și le face viețile mai
grele, lucru pe care tu nu ai dreptul să îl faci.
De aceea, dacă simți că apare depresia, alung-o imediat. Altfel spus, trebuie să îți
controlezi mintea; nu trebuie să o lași să rătăcească. Orice faci, concentrează-ți gândul asupra
a ceea ce faci, ca să fie perfect făcut; nu îți lăsa mintea să fie inactivă, ci păstrează mereu
gânduri bune în fundal, gata să apară în momentul în care mintea este liberă.
Utilizează puterea de gândire în fiecare zi pentru scopuri bune; fi o forță în direcția
evoluției. Gândește-te în fiecare zi la cineva despre care ști că se află în durere, în suferință,
sau are nevoie de ajutor și transmite-i gânduri de iubire.
Ține-ți mintea departe de mândrie, căci mândria vine numai din ignoranță. Omul care
nu știe crede că este minunat, că a făcut acest lucru mare sau acel lucru mare; înțeleptul știe că
numai Dumnezeu este mare, că toată lucrurile bune sunt făcute numai de Dumnezeu.

2 - Autocontrol în acțiune
Dacă gândul tău este așa cum ar trebui să fie, vei avea mici probleme cu a acționa. Cu
toate acestea, amintește-ți, să fii util pentru omenire, că gândul trebuie să conducă la acțiune.
Nu trebuie să existe lene, ci o activitate constantă și o muncă bine făcută.
Dar este de datoria ta să nu faci treaba altui om, decât cu permisiunea lui și ca un mod
de a-l ajuta. Lasă fiecare om să-și facă propria sa lucrare în felul său; fi mereu gata să oferi
ajutor unde este nevoie, dar nu interveni niciodată, decât dacă este cazul.
 Pentru mulți oameni, cel mai dificil lucru din lume este de a învăța că trebuie să-și
rezolve singuri problemele; dar asta este exact ceea ce trebuie să faci. Pentru că încerci să
începi o muncă mai înaltă, nu trebuie să-ți uiți de îndatoririle obișnuite, pentru că până când
ele nu sunt terminate, nu ești liber pentru alte sarcini.
Nu trebuie să întreprinzi noi îndatoriri lumești; dar cele pe care le ai deja luate asupra ta,
trebuie să le îndeplinești cu desăvârșire - toate îndatoririle clare și rezonabile pe care tu însuți
le recunoști, adică, nu îndatoririle imaginare pe care alții încearcă să ți le impună. Dacă vrei să
fi al Lui, tu trebuie să faci munca obișnuită mai bine decât altele, nu mai rău; pentru că trebuie
să faci asta și pentru Dumnezeu.

3 - Toleranță
Trebuie să simți o toleranță perfectă pentru toți și un interes sincer pentru credințele
celor de altă religie, la fel de mult ca și pentru propria ta religie. Căci religia lor este o cale
către înalt, la fel ca și a ta. Și pentru a îi ajuta pe toți, tu trebuie să îi înțelegi pe toți.
Dar, pentru a obține această toleranță perfectă, trebuie să fii mai întâi liber de fanatism
și superstiție. Trebuie să înveți că nu sunt neaparat necesare ceremonii; altfel te vei gândi
cumva că tu ești mai bun decât aceia care nu le folosesc. Cu toate acestea, nu trebuie să îi
condamni pe alții care încă folosesc ceremoniile.
Lăsa-i să facă așa cum vor ei; desigur ei nu trebuie să interfereze cu tine, cel care ști
adevărul - ei nu trebuie să încerce să te forțeze să faci ce fac ei. Rămâi deschis pentru orice; fii
binevoitor față de orice. Acum, când ochii tăi sunt deschiși, unele dintre vechile tale credințe,
vechile tale ceremonii, ți s-ar putea părea absurde, poate sunt într-adevăr așa.
Totuși, deși nu mai poți lua parte la ele, acordă tot respectul pentru acele suflete bune
pentru care ele sunt încă importante. Ele au locul lor, ele au rostul lor; ele sunt ca acele linii
duble care te-au îndrumat pe când erai copil să scrii drept și în mod egal, până ai învățat să
scrii mult mai bine și mai liber fără ele.
A fost o vreme când aveai nevoie de ele; dar acum timpul ăsta este trecut. Un mare
învățător a scris odată: ”Când eram copil, am vorbit ca un copil, am înțeles ca un copil, am
gândit ca un copil; dar când am devenit adult, am pus deoparte lucrurile copilărești.”
Dar cel care și-a uitat copilăria și și-a pierdut simpatia față copiii nu este omul care să îi
poată învăța sau să-i ajute. Deci, fi binevoitor, tolerant față de toți; chiar față pe toți, fie că sunt
budiști sau hinduși, jainiști sau evrei, creștini sau musulmani.

4 - Bucurie
Trebuie să suporți cu bucurie karma ta, oricare ar fi ea, privind ca pe o onoare suferința,
pentru că ea arată că Domnii Karmei cred că meriți să fi ajutat. Oricât de greu este, să fii
recunoscător că nu este mai rău. Amintește-ți că ești foarte puțin de folos pentru Maestru până
când karma ta rea nu este distrusă, și tu nu devi liber.
Oferindu-te Lui, ai cerut ca și karma ta să fie accelerată, așa că acum într-una sau două
vieți lucrezi asupra a ceea ce altfel s-ar fi putut întinde la peste o sută de vieți. Dar pentru a
scoate cele mai bune lucruri din această situație, trebuie să o suporți cu bucurie, cu dragă
inimă.
O altă chestiune. Trebuie să renunți la toate sentimentele de posesie. Karma îți poate lua
lucrurile care îți plac cel mai mult - chiar și oamenii pe care îi iubești cel mai mult.
Chiar și atunci trebuie să fii bucuros - gata să te despărți de toți și de toate. Adesea,
Maestrul trebuie să-și reverse puterea sa asupra altora prin Discipolul său; El nu poate face
asta dacă Discipolul său este depresiv. Deci, bucuria trebuie să fie regula.
5 – Concentrare
Singurul lucru pe care trebuie să-l ai ca prioritate este să faci lucrarea Maestrului. Orice
altceva, ce ar fi de făcut, ar putea veni înspre tine, cel puțin nu trebuie să uiți niciodată acest
lucru. Cu toate acestea, nimic altceva nu ar putea veni în calea ta, atât de ajutătoare și
neegoistă este munca Maestrului, și trebuie să faci totul de dragul Lui. Și trebuie să acorzi
toată atenția pentru fiecare părticică astfel încât să faci cea mai bună treabă.
Același învățător a scris, de asemenea: "Orice faceți, faceți din toată inima cu gândul
către Dumnezeu, și nu către oameni." Gândește-te cum ai face o lucrare dacă ai ști că Maestrul
tău va veni imediat să se uite la ea; așa trebuie să îți faci toată munca. Cei care știu cel mai
mult vor înțelege tot ceea ce înseamnă aceste cuvinte. Și există un altul înțelept ca acesta, mult
mai vechi, care spune: ”Orice faci cu mâna ta fă-o din toată inima, fă-o cu toată puterea ta.”
Concentarea înseamnă că nimic nu te va întoarce, nici măcar o clipă, de la Calea pe
care ai pornit. Nici o ispită, nici o plăcere lumească, nici un atașament lumesc nu trebuie să te
distragă. Pentru că tu trebuie să devi una cu Calea; ea trebuie să facă atât de mult parte din
natura ta încât să o urmezi fără a fi nevoie să te gândești la ea și să nu te abați din drum. Tu,
Monada, ai decis asta; să te desparți de ea înseamnă să te desparți de tine însuți.

6 - Încredere
Trebuie să ai încredere în Maestrul tău; trebuie să ai încredere în tine. Dacă l-ai văzut pe
Maestru, vei avea încredere în El până la moarte. Dacă nu l-ai văzut încă, trebuie să încerci să-
L găsești, să te încrezi în El, pentru că dacă nu, nici chiar El nu te poate ajuta.
Dacă nu există încredere perfectă, nu poate fi nici un flux perfect al iubirii și puterii.
Trebuie să ai încredere în tine. Spui că te cunoști prea bine? Dacă simți așa, nu te cunoști; tu
cunoști doar o pojghiță subțire, care adesea se împotmolește.
Dar tu, adevăratul tu, ești o scânteie din focul lui Dumnezeu, cel Atotputernic,
Dumnezeu este în tine și din acest motiv nu există nimic să nu poți face, dacă dorești să faci.
Spune-ți: "Ce a făcut omul, omul poate face. Eu sunt om, dar și Dumnezeu în om; pot să
fac acest lucru, și îl voi face." Căci voința ta trebuie să fie ca oțelul călit, dacă vei porni pe
Cale.
Iubire
Dintre toate calificările, iubirea este cea mai importantă, pentru că dacă ea este suficient
de puternică în om, îl forțează să dobândească și restul, iar restul fără ea nu ar fi niciodată
suficient. Adesea este tradusă ca o intensă dorință de eliberare din roata nașterilor și a morților
și de unire cu Dumnezeu. Dar punând problema în acest mod sună egoist și dă doar o parte din
semnificație. Nu este atât de multă dorință pe cât este voință, determinare, transformare.
Pentru a-și arăta roadele, această transformare trebuie să îți umple întreaga natură,
pentru a nu mai lăsa loc pentru nici un alt sentiment. Este într-adevăr voința de a fi una cu
Dumnezeu, nu pentru a putea scăpa de oboseală și suferință, ci pentru ca, datorită iubirii tale
adânci pentru El, să poți acționa împreună cu El și să faci așa cum face El.
Pentru că El este Iubire, tu, dacă ai deveni una cu El, trebuie să fii plin, cu desăvârșire,
de altruism și iubire. În viața de zi cu zi aceasta înseamnă două lucruri; în primul rând, să ai
grijă să nu faci niciun rău vreunei vietăți; al doilea, că vei fi atent mereu la orice ocazie de a
ajuta. În primul rând, să nu faci rău.
Există trei păcate care fac mai mult rău decât toate celelalte în lume - bârfele, cruzimea,
și superstițiile - pentru că sunt păcate împotriva iubirii. Împotriva acestor trei păcate oamenii
care-și vor umple inima cu dragostea de Dumnezeu trebuie să lupte neîncetat.
 Vezi ce face bârfa. Începe cu gândul rău și asta este o crimă. Căci în tot și în toate este
ceva bun; în tot și în toate este ceva rău.
Oricare dintre acestea le putem întări gândindu-ne la ele, și astfel putem ajuta sau
împiedica evoluția; putem face voia Logosului sau putem lucra împotriva Lui.
Dacă te gândești la ceva rău față de altcineva, faci în același timp trei lucruri rele:
(1) Te umpli cu gânduri rele, în loc să te gândești la lucruri bune, și făcând așa aduci
durere în lume.
(2) Dacă există în acel om răul, care tu crezi că există, îl întărești și îl hrănești; și făcând
așa îi faci fratelui tău mai mult rău, în loc să-i faci bine. Dar, în general, răul nu este acolo, și
tu doar ți l-ai imaginat; și apoi gândul tău rău îl ispitește pe fratele tău să facă rău.
(3) Îți umpli mintea cu gânduri rele în loc de gânduri bune; și astfel îți împiedici
creșterea proprie, și devi, pentru cei care văd, un exemplu urât și dureros, în loc de unul
frumos și iubitor.
Nemulțumit de faptul că a făcut toate astea pentru sine și pentru victima sa, bârfitorul
încearcă din toate puterile sale să facă și alți oameni parteneri la crima sa.
Cu nerăbdare, el le spune povestea rea și lor, sperând că o vor crede; și apoi i se vor
alătura în revărsarea gândului rău asupra acelui biet suferind. Și asta se întâmplă zi după zi, și
nu este făcută de un singur om, ci de mii de oameni.
Începi să vezi, pe bună dreptate, cât de teribil este acest păcat? Trebuie să eviți bârfa cu
totul. Niciodată să nu vorbești de rău pe nimeni; refuză să asculți când oricine altcineva
vorbeste rău despre un altul, și spune cu blândete: "Poate că acest lucru nu este adevărat și
chiar dacă este, este mai bine să nu vorbim despre aceasta."
Apoi despre cruzime. Aceasta este de două feluri, intenționată și neintenționată.
Cruzimea intenționată are ca scop să genereze durere unei alte ființe vii; și acesta este cel mai
mare dintre toate păcatele - este lucrarea unui diavol, mai degrabă decât a unui om.
Ai spune că nimeni nu poate face așa ceva; dar oamenii au făcut-o deseori și o fac și
acum zilnic. Inchizitorii au făcut-o; mulți oameni religioși au făcut-o în numele religiei lor.
Vivisectorii o fac; multe cadre didactice o fac în mod obișnuit. Toți acești oameni încearcă să-
și scuze brutalitatea spunând că așa este rânduiala; dar o crimă nu încetează să mai fie o crimă,
deoarece mulți o comit.
Karma nu ia în considerare rânduielile; iar karma cruzimii este cea mai teribilă dintre
toate. În India, cel puțin nu poate exista nici o scuză pentru astfel de rânduieli, pentru că
datoria de a fi inofensiv este bine cunoscută tuturor. Soarta celui crud trebuie să cadă și asupra
tuturor celor care ies în mod intenționat să ucidă creaturile lui Dumnezeu și să o numească
"sport".
Asemenea lucruri tu nu le-ai face, știu; și de dragul iubirii lui Dumnezeu, când apare
oportunitatea, vei vorbi în mod clar împotriva lor. Dar există o cruzime atât în vorbire, cât și în
acțiune; și un om care spune un cuvânt cu intenția de a răni pe un altul este vinovat de această
crimă. Aceasta de asemenea tu nu ai face; dar, uneori, un cuvânt neglijent, poate face la fel de
mult rău ca unul rău intenționat.
Deci trebuie să fii mereu în gardă împotriva cruzimii neintenționate. Aceasta vine, de
obicei, de la o nedreptate. Un om poate fi atât de plin de lăcomie și de avariție încât nici măcar
nu se gândește la suferința pe care o provoacă altora, prin plata prea mică pentru serviciile
cuiva, facând astfel să-i flămânzească acestuia soția și copii.
Un altul nu se gandeste decât la poftele lui și nu îi pasă cât de multe suflete și trupuri
ruinează satisfăcându-și-le.
 Doar pentru a-și amâna problemele câtva timp, un om nu-și plătește muncitorii în mod
corespunzător, la zi, fără să se gândească la dificultățile pe li le crează. Atât de multă suferință
este cauzată doar de neglijență - fără a se gândi că acțiunile sale îi vor afecta pe ceilalți.
Dar karma nu uită niciodată și ea nu ține seama de faptul că oamenii uită. Dacă dorești
să intri pe Cale, trebuie să te gândești la consecințele care rezultă din ceea ce faci, ca nu
cumva să fii vinovat de cruzime.
Superstiția este un alt rău puternic și ea a provocat cruzimi teribile. Omul care este
sclavul superstiției îi disprețuiește pe alții care sunt mai înțelepți, încearcă să-i forțeze să facă
așa cum face el. Gândește-te la uciderile groaznice produse de superstiția că animalele trebuie
sacrificate și de superstiția, încă mai crudă, că omul are nevoie de carne pentru mâncare.
Gândește-te la tratamentul pe care superstiția l-a revelat claselor deprimate din India
noastră iubită și să vedem în ce fel această calitate malefică poate să aducă cruzimea inimii
chiar și printre ei cei care cunosc datoria fraternității.
Multe crime au făcute de oameni în numele Dumnezeului Iubirii, generate de acest
coșmar al superstițiilor; fi foarte atent, prin urmare, ca nici o urmă de superstiție, oricât de
mică să nu rămână în tine.
Aceste trei mari crime trebuie evitate, pentru că ele sunt fatale pentru toate progresele,
pentru că păcătuiesc împotriva iubirii. Dar nu numai că trebuie să te abții de la a face rău;
trebuie să fii activ în a face bine.
Trebuie să fii atât de plin de dorința intensă a slujirii altora, încât să fi în stare să o
aplici permanent în jurul tău - nu doar pentru oameni, dar chiar și pentru animale și plante.
Trebuie să o faci în lucruri mici, în fiecare zi, să îți formezi obicei, astfel încât să nu
pierzi ocazia rară când lucrurile minunate ți se oferă pentru a fi făcute. Pentru că dacă tu vrei
să fii unul cu Dumnezeu, nu este de dragul tău; este pentru că ai putea fi un canal prin care
Iubirea Lui poate curge pentru a ajunge la semenii tăi.
Cel care se află pe Cale nu există pentru el însuși, ci pentru alții; el a uitat de el însuși,
pentru ca să poată să le slujească altora. El este ca un stilou în mâna lui Dumnezeu, prin care
poate să curgă gândul Lui și să găsească pentru Sine o exprimare aici, care fără un stilou nu ar
fi putut-o avea.
Totuși, în același timp, el trăiește înflăcărat, radiind în lume Iubirea Divină care-i umple
inima. Înțelepciunea care te ajută să ajuti, voința care conduce înțelepciunea, iubirea care
inspiră voința sunt calificările tale.
Voința, Înțelepciunea și Iubirea sunt trei aspecte ale Logosului; și voi, cei care doriți
să vă înscrieți în slujirea Lui, trebuie să arătați aceste aspecte lumii.

Așteptând Cuvântului Maestrului,

Urmărindu-i Lumina Ascunsă;
Ascultând să-i prinzi poruncile
În mijlocul luptei;
Văzând cel mai mic semnal al lui, peste capul mulțimii;
Auzindu-i cea mai slabă șoaptă,
Cel mai înalt cântec de pe pământ.