I.

Romii ,grup etnic minoritar

 Originea
 Istoria

 De unde au venit rromii?

 Ce s-a intamplat cu rromii de-a lungul istoriei?
 Care este traiul rromilor din Romania?

 Caracteristici generale si definitarii pentru minoritate

II. Traditiile cultural-folclorice etnice proprii

 Modul de viata
 Ziua internaţională a Romilor - 8 Aprilie.

 Nunta la tigani

 Meseriile tiganilor

III. Caracteristicile distinctive ale grupurilor entice

 Caracteristici fizice
 Limba distinctive

 Traditii cultural-folclorice

 Modul de viata specific

1
IV. Misiunea Agentiei Nationale pentru Rromi

Campania se adreseaza intregii populatii romanesti, pentru ca desconsiderarea rromilor

este o atitudine generalizata in randurile acestora, iar puterea de influenta asupra vietii unui rrom
sta practic in mana oricaruia dintre noi: de la educatori, profesori, cadre medicale, care au contact
cu ei de mici copii, pana la parintele roman care isi invata copilul sa-i evite si sa-i desconsidere.
Si asta pentru ca fiecare generatie de rromi primeste direct sau indirect mesajul ca locul sau este
la marginea societatii.

Motivul pentru care am ales aceasta tema rezida in dorinta de identificare a modului in
care est perceputa etnia rromilor in randul romanilor si de evidentiere a acelor elemente de
identitate care pot contribui la imbunatatirea imaginii acestora si la cresterea gradului lor de
acceptare si integrare sociala.

Obiective :

 Obiectivul principal al campaniei este sa ii faca pe oameni sa realizeze ca sub imaginea

pe care le-o trezeste un rrom (dezgust, dezaprobare, imaginea tuturor relelor in fata)
exista de fapt un om ca oricare altul. El nu este nici mai rau nici mai bun decat alti
oameni doar fiindca este rrom. E o persoana care are potential. Sta in puterea noastra sa-i
dam un sens sau altul.

 Informarea populatie cu privire la istoria, originea si traditiile rromilor in vederea

diminuarii fenomenului de discriminare a grupurilor minoritare;

 Acceptarea identitatii de rrom impreuna cu intregul mod de viata de catre populatia

majoritara.

 Promovarea fara complexe a constiintei apartenentei la etnia de rrom.Promovarea

traditiilor culturale specifice, inclusive a limbii proprii.Promovarea traditiimor folclorice
proprii, a unor activitati culturale care sa modernizeze aceste traditii.

2
  Modernizarea social economica si de inscriere a rromilor intr-o ordine legala si social
economica: profesionalizare, scolarizare, modernizare in modul de viata.

 Schimbarea atitudinii colectivitatii fata de rromi: eliminarea stereotipurilor negative ale

populatiei majoritare, care blocheaza procesul de modernizare a populatiei de rromi,
cresterea acceptarii, impediecarea transformarii eventualelor tensiuni care provin din
diferentele de mod de viata, dezvoltarea unei atitudini de sprijin a comunitatii de rromi.

Activitati

Distribiurea de pliante in comunitatea cu privirea la informarea populatiei despre

populatia rroma,avand ca scop diminuarea discriminarii fata de acestia.

Aplicarea de chestionare la nivelul comunitatii astfel in cat sa identificam nivelul de

cunostinta a populatiei cu privire la viata acetora.

Realizarea de materiale informative dedicate grupului–tinta (brosuri despre drepturile

fundamentale ale copiilor, despre riscurile unei sarcini la adolescenta, ghiduri de consiliere „de la
egal la egal”, ghiduri de formare pentru formatori);

Organizarea unei intalniri pentru informarea grupului-tinta despre riscurile unei sarcini la
varsta adolescentei si despre consecintele pe care intemeierea unei familii la o varsta frageda le
are sub aspect social, mental si nu in ultimul rand, legal;

Organizarea unei campanii de constientizare a opiniei publice, a autoritatilor din sectorul

guvernamental si neguvernamental privind necesitatea prevenirii si diminuarii discriminarii si
fenomenelor demografice de casatorie si sarcina timpurie in comunitatile de romi;

Grupul tinta al proiectului este reprezentat de intreaga populatie din judetul Iasi.

Scopul

3
 Acest proiect are are ca scop in primul rand informarea populatiei cu privirea la modul
de viata a rromilor avand ca obiectiv accepatarea acestora in radul comunitatii si totodata isi
propune atenuarea ratei abandonului scolar datorat fenomenelor de casatorie si sarcina la varste
precoce, intalnite in comunitatile de romi, fiindca aceasta reprezinta o problema in randul
tiganilor. In plus, proiectul vizeaza constientizarea grupului-tinta asupra implicatiilor pe care le
au casatoria si maternitatea la varste precoce.

Prima parte a acestei lucrari va fi o abordare teoretica a ceea ce numim grup etnic
minoritar, si ca un caz particular voi trata romii, care sunt parte a unei structuri
sociale dominante care ii aseaza intr-o anumita pozitie pe scara sociala, pozitie care ii ajuta sa se
identifice in termenii etnicitatii, culturii, modului de viata specific, interactiunii cu grupul
majoritar. Orice grup minoritar care interactioneaza cu un grup majoritar, dominant se deosebeste
de acestia mai intai prin calitatea de a fi identificabil, tratamentul diferential si priorativ ,
si prin cunostinta de sine a grupului minoritar. In al doilea rand prin identitatea lor etnica data de
numele colectiv, de origine, de statul, istoria si cultura proprie, de un teritoriu specific , de
sentimentul solidaritatii.De aceea in abordarea teoretica a lucrarii voi folosi anumite teorii care
definesc conceptul si caracteristicile minoritatilor sociale, adica cel de grup minoritar,si,de
asemenea,voi defini notiunea de grup etnic cu toate implicatiile ei.

A doua parte va cuprinde caracteristicile asupra carora m-am oprit si anume :originea,
rasa, cultura si modul de viata.

Romii , grup etnic minoritar.

Voi incepe abordarea teoretica a studiului prin definirea grupurilor minoritare ca fiind
minoritatile sociale care desemneaza un statut grupal, un grup de oameni care interactioneaza cu
alte grupuri similare si cu un grup majoritar in termenii apartenentei lor la un singur
grup. Sunt rezultatul constiintei negative aplicanduli-se tratamentul discriminatoriu ca si conditie
4
necesara. Sunt grupuri sociale care nu-si pot promova interesele legitime, suntsubordonate in
privinta distribuirii puterii sociale, avand acces inegal la o serie de recompense sociale precum:
banii , prestigiul , puterea politica etc,sunt supuse unui tratament inegal, cum ar fi cel legat de
sex, etnie , varsta.

In prezenta Conventie Internationala privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare rasiala expresia "discriminare rasiala" are in vedere orice deosebire, excludere,
restrictie sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, ascendenta sau origine nationala sau etnica,
care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoasterea, folosinta sau exercitarea,
in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in domeniile politic,
economic, social si cultural sau in oricare alt domeniu al vietii publice.
Definirea termenilor:

a) discriminare - orice diferenţiere, excludere sau limitare în drepturi, directă sau indirectă
a persoanelor, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile stipulate
în prezenta lege.

b) discriminare directă - orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, care are ca
scop sau efect un tratament mai puţin favorabil al persoanei decît cel la care ar putea fi supusă
persoana într-o situaţie similară, fără o justificare rezonabilă sau obiectivă a deosebirii.

c) discriminare indirectă - orice prevedere, criteriu sau practică aparent neutră, care are
drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste
prevederi, criterii sau practici sînt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere
al acestui scop sînt adecvate şi necesare.

d) hărţuire – o formă de discriminare, în care orice comportament, duce la crearea unui

mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, cu scopul sau efectul de încălcare a
demnităţii unei persoane.

e) instigare la discriminare – o formă de discriminare prin care o persoană, abuzînd de

poziţia de subordonare a unei alte persoane, dă dispoziţii, aplică presiune sau are un
comportament anume cu scopul discriminării unei persoane terţe.

5
 f) victimizare – orice acţiune sau inacţiune soldată cu consecinţe adverse ca urmare a
depunerii unei plîngeri, înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată în scopul asigurării aplicării
prevederilor prezentei legi sau furnizării unor informaţii, inclusiv a unor mărturii, care se referă
la plîngerea sau acţiunea înaintată de către o altă persoană.

g) măsuri afirmative - măsuri speciale şi temporare luate pentru a remedia situaţiile de

inegalitate legate de discriminare, şi promovarea unei egalităţi depline.

h) segregare rasială – emiterea unui act sau săvîrşirea unei acţiuni sau inacţiuni care duc
direct sau indirect la separarea, diferenţierea sau disocierea persoanelor pe baza criteriilor de
rasă, etnie sau culoare a pielii.

i) persoane defavorizate – persoane aflate sau supuse în virtutea circumstanţelor sociale,

economice, culturale sau istorice în situaţie de risc sau substanţial inegale sau mai puţin
preferenţiale.

j) disabilitate – o persoană este considerată drept persoană cu disabilităţi dacă aceasta are o
capacitate fizică sau mintală limitată înăscută sau dobîndită , fapt care provoacă efecte
substanţiale negative asupra abilităţii sale de a exercita anumite activităţi şi defavorizează aceasta
în raport cu persoane în deplină capacitate

Britanicii şi americanii îi numesc cel mai adesea gypsy, germanii – Zigeuner, maghiarii –
czigány, francezii – gitan/tsigane, italienii zingaro, în timp ce majoritatea românilor îi denumesc
în continuare ţigani. Toate aceste cuvinte derivă din grecescul athinganoi, care înseamnă „de
neatins” şi desemnează o populaţie, de origine probabil indiană, întâlnită îndeosebi în Europa de
Est. Numai că termenul de ţigan, ce are cel mai adesea conotaţii peiorative, este folosit doar de
persoanele din afara grupului etnic, membrii acestuia preferând denumirea de „rrom”, care în
limba de origine – sanscrită (romani) înseamnă „bărbat”, „bărbat însurat” şi, într-un sens mai
larg, „persoană aparţinând grupului nostru” (noi).

Origine

O legenda din 950 vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia
în jurul lui 438. De aici aflăm primele mărturii despre nişte nomazi, care se ocupau cu muzica,

6
cunoscuţi sub numele de luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de luri
care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a
munci pământul primind în schimb fiecare, vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu în poemul
epic naţional persan Şah (Cartea Regilor) aflăm că lurii au mâncat grânele şi vitele refuzând
munca pământului, şi au fost drept urmare izgoniţi de către regele Bahram Gur.

De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan
Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach, Arnold von Haff plasează romii în
urma unor experienţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte
originea triburilor rome în nord-vestul Indiei determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi
apropiaţi ai limbii romani (ţigănească), limbile singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi
pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul romilor conţine
amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică
poate fi uşor de recunoscut.

Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o

migraţie iniţială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migraţia in afara Indiei.[1]

Nu se cunoaşte exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi

facut parte din clanul războinic al rajpuţilor (casta Kşatriya).[2] În 1192 armatele aliate ale
principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După
înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta
Kşatrya), ar fi plecat împreună cu familiile spre ţinuturile arabe şi turce, şi apoi în Europa.

O altă teorie susţine ca strămoşii romilor erau locuitorii oraşului indian Kannauj, care au
părăsit acest oraş în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni.[3]

Istoria

Migraţia romilor în Europa

În secolul XI romii se aflau în Imperiul Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul

Europei (secolele XIV-XVI), ca şi în nordul Africii. Migraţia masivă a romilor în Europa a
început, însă, în secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De
7
altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turceşti şi de făurirea
puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui.

În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula iberică, iar din secolul XIX
în cele 2 Americi. În ţările române, romii, sunt semnalaţi în secolul XIV ca robi. În Evul Mediu
majoritatea romilor din ţările române erau robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti, ocupaţiile lor
principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi, etc. În secolul XIX, sub
influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali,
robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

De unde au venit rromii?

Grupul de oameni cunoscut sub denumirea de "Rroma," "Romani," sau "tigani" se pare ca
este originar din India, migratia lor spre Vest incepand in timpul celei de-a doua jumatati a
primului mileniu, stabilindu-se in Europa in secolele XIII si XIV.
Unde locuiesc rromii?
Populatia de etnia rroma s-a extins in toata lumea, chiar si pana in America si Australia,
insa cea mai mare concentratie de rromi este in Europa, in special in Sud-Estul Europei.
Rapoartele oficiale estimeaza numarul populatiei de rromi din Europa in jurul a 12 milioane, dar
cateva organizatii de drepturile omului sustin ca numarul este de fapt aproape 15 milioane, rromii
find aproximativ 3% din populatia Europei.
Conform ultimul recensamant din Romania, mai mult de 540.000 rromi locuiesc in
Romania, fiind cea mai mare populatie de rromi din Europa. Cercetarile neoficiale de organizatii
internationale estimeaza undeva intre 1.5 si 2.5 milioane. Este totusi foarte dificil de stabilit
numarul exact de rromi, din cauza comunitatilor izolate geografic sau social pana la faptul ca
uneori rromi nu-si recunosc etnia, identificandu-se cu romanii, populatia majoritara. 1.5 milioane
ar fi aproximativ 7% din populatia Romaniei.

Ce s-a intamplat cu rromii de-a lungul istoriei?

Rromii au fost discriminati de cand au ajuns pentru prima data in Europa. De la venirea
lor in Romania de astazi, in secolul XIV si pana in 1856 rromii puteati fi folositi ca sclavi. In

8
timpul Holocaustului, nazistii au omorat intre 200.000 si 1.5 milioane de rromi in lagare. Pana in
prezent, numeroase metode formale si informale au fost folosite in Europa pentru a subjuga,
intimida sau pentru a interzice rromii si cultura lor in societatea dominanta. Un sens peiorativ a
fost atasat cuvantului “tigan”, ce face aluzie la hotii si cersetorii murdari, dupa cum multi
europeni cred toate acestea despre rromi. Intr-un chestionar din 2006, 91% din romani
considerau ca rromii sunt implicati in activitati ilegale, criminale, iar 49% credeau ca rromii sunt
"atat de diferiti incat nu vor putea fi niciodata acceptati de ceilalti membri ai societatii
romanesti."
Care este traiul rromilor din Romania?
In timp ce unii rromi au putut sa fie asimilati in societate dominanta (facand bani, sau
negand identitatea de romi), multi raman intr-o saracie severa.67% din rromii din Romania
traiesc in saracie (stabilita de un venit de mai putin de 13 RON/zi), fata de numai 20% din
romani. 20% din rromi locuiesc in saracie extrema (mai puti de 6.50 RON/zi), fata de mai putin
de 5% din romani. 44% din rromi cu varste cuprinse intre 15 si 55 ani nu sunt angajati, nu au un
serviciu stabil.
Multi rromi din Romania locuiesc numai in asezari de rromi, la marginile oraselor
romanesti. Aceste asezari duc lipsa de instalatii tehnico-sanitare, nu au electricitate si gaz, iar
majoritatea caselor pot fi descrise ca fiind simple baraci. Un chestionar din 1998 a evidentiat
faptul ca 21% din rromi locuiau in case construite ilegal, sau pe pamantul pe care ocupantii nu il
detineau.
Rromii se confrunta si cu o lipsa totala de acces la un sistem adecvat de sanatate din
cauza izolatiei lor si a faptului ca ingrijirea medicala din Romania necesita acte de identitate de
baza, pe care multi rromi (10-20%) inca nu le au in ciuda eforturilor guvernamentale de a le oferi
in comunitatile de rromi. Un alt chestionar din 1999 a aflat ca nu numai mortalitatea infantila ci
si decesurile sub 5 ani din randul rromilor erau duble fata de cele din cadrul populatiei de
romani.
Scoala este una dintre cele mai mari probleme ce ii impiedica pe rromi sa-si
imbunatateasca viata. Lipsa resurselor si lipsa unei intelegeri fata de importanta educatiei din
partea parintilor needucati la randul lor, duce la abandonul scolar al copiilor rromi, sau la
neinscrierea acestora la scoala. Mai putin de 20% din copii rromi merg la gradinita sau la scoala.

9
Numai 17% ajung la liceu. 18% nu merg deloc la scoala. Conform unui studiu, 28% din adultii
rromi din Romania nu stiu sa scrie sau sa citeasca.
Rromii din Romania au o cultura interesanta, bazata pe muzica, dans si alte traditii din
trecutul lor de calatori prin lume. Aceasta identitate de calatori este reprezentata si pe steagul
comunitatii internationale de rromi printr-o roata de caruta. Muzica traditionala, dansul si portul
sunt toate la vedere in timpul sarbatoririi Zilei Internationale a Rromilor (8 Aprilie), ce are loc de
obicei in satele rromilor, in jurul unui foc de tabara real sau simbolic. Rromii sunt cunoscuti
pentru muzica lor, iar la majoritatea nuntilor romanesti poti gasi un muzicant rom. Sunt de
asemenea multi muzicanti si cantareti faimosi, descendenti ai etniei roma: Ron Wood de la
Rolling Stones de exemplu, actorii Charlie Chaplin si Michael Caine, sau chiar Elvis Presley, iar
acestia sunt doar cativa.

Caracteristici generale si definitarii pentru minoritate

Psihologii Anthony G. Si Rosolind J. Dworkin (1987) prezinta patru caracteristici

definitarii pentru minoritate, si anume: identificabilitatea,puterea diferentiala,tratamentul
diferential si priorativ sau discriminarea si constiinta de sine a grupurilor minoritare.

Calitatea de a fi identificabil este data de trasaturile fizice, culturale care stau la baza
statutului minoritar, trasaturi care pot fi definite si interpretate social, nefiind fixe , ci variabile.
In absenta unor astfel de caracteristici de identificare exista posibilitatea de amestec cu restul
populatiei in timp. Puterea diferentiala se refera la sansele de realizare a minoritatilor: accesul la
slujbe, educatie, servicii de sanatate; de obicei grupurile minoritare ocupand pozitii mai
dezavantajoase. Tratamentul diferential si priorativ afecteaza sansele si stilul de viata al
minoritarilor. Discriminarea presupune tratarea inegala a minoritatii in raport cu unele trasaturi
cum ar fi apartenenta etnica, religioasa, pozitie sociala.Termenul se refera la comportamentul
unei majoritati fata de o minoritate dominanta si implica prejudiciul adus unei persoane sau unui
grup.Constiinta de sine a grupurilor minoritare se formeaza treptat, grupul perceptand
similaritatile pozitiei lor, destinul comun. Prin constiinta de sine se afirma identitatea personala
care se rasfrange asupra grupului.

10
 In sociologie cuvantul etnic are un inteles mai larg, referindu-se uneori fie la rasa, fie la
religie, fie la grupuri nationale, si deseori la o combinatie a acestor trei. Astfel grupurile
etnice sunt definite ca „grupuri a caror membri impartasesc o mostenire unica sociala si culturala
transmisa de la ogeneratie la alta”.

Grupurile etnice sunt acele grupuri sociale cu traditii culturale comune care au
sentimentul identitatii ca subgrup in cadrul societatii dominante. 3 Membrii acestor grupuri difera
de ceilalti membri prin anumite trasaturi culturale specifice: limba distinctiva, religie, traditii
folclorice (obiceiuri, imbracaminte), traditii culturale, comportament sau mod de viata. Ceea ce
e specific si important e sentimentul identitatii si autoaprecierea lor ca fiind diferiti de majoritate,
constientizand deosebirea dintre noi-imaginea de sine si ei-imaginea celorlalti; traind de obicei
fie datorita impunerii grupului dominant, fie datorita alegerii lor, in anumite zone sau cartiere
periferice.

Termenul cheie in definirea minoritatilor etnice este cel de cultura , prin cultura specifica
a unei minoritati etnice intelegandu-se sistemul intelesurilor impartasite si dezvoltate intr-un
context economic si social, pe un fundal istoric si palitic specific. De aceea , in cele ce urmeaza
voi aborda cateva din trasaturile esentiale ce definesc grupurile etnice ca: provenienta, originea
numelui de rom, statulul si identitatea.

Originea tiganilor si cauzele migrarii lor au fost interpretate in diferite feluri de catre
specialisti. „Cercetarile sistematice de lingvistica, antropologie si istorie au stabilit insa originea
indiana a celor numiti tigani, fapt probat de limba lor inrudita cu limba neo-hindi si derivata, ca
si acestea, din prakrit, forma vernaculara a vechii sanscrite.Tot prin studii lingvistice si
etnografice s-a circumscris si aria geografica si culturala din care au migrat stramosii romilor :
nord-vestul Indiei

Romii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în România, ci la nivel
European. De sute de ani, ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a
societăţii şi au constituit ţinta constantă a unor prejudecăţi şi obiectul unor puternice stereotipuri
negative. Mai mult, romii au reprezentat, şi reprezintă chiar în prezent în multe ţări, inclusiv la
11
noi, imaginea tipică a diferenţei culturale. În decursul istoriei, diferite state europene, între care şi
România, au elaborat şi pus în practică politici de excludere, de reprimare sau chiar de anihilare a
romilor, ca identitate culturală, ca grup etnic sau ca mod de viaţă.

În cazul romilor avem de-a face cu atitudini negative şi comportamente discriminatorii de

factură rasistă. Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic
negată până recent dar este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de
înţeles întrucât ea vine în contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului
românilor ca popor tolerant şi deschis.

Manifestările rasismului sunt însă de mai multe categorii. Mai întâi, trebuie menţionat
rasismul clasic cu adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea
explicită a unei atitudini negative şi a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în
general. Rasiştii expliciţi menţin despre propria persoană o imagine pozitivă şi justifică
atitudinile şi comportamentele lor prin atribuirea unor caracteristici ce pun romii în situaţie de
inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar regăsi la toţi romii,
cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom şi ar fi fixe,
imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe
comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-
economic etc., vizând îmbunătăţirea situaţiei romilor. Motto-ul celor din această categorie ar
putea fi „aşa sunt ei, n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona de
asemenea că foarte puţini rasişti se autodefinesc ca atare dar marea majoritate a celor din această
categorie nu au dificultăţi în a exprima public punctele lor de vedere.

Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat. Este vorba despre o
situaţie în care apare un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului şi cel al
comportamentelor. Astfel, aceste persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea
la fel, că diferenţele de comportament se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau
aplicării unor criterii obiective, independente de persoana lor şi fără legătură cu apartenenţa
etnică. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate rezultă în defavorizarea în mod
sistematic a romilor. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac diferenţe între romi şi
neromi, pentru mine toţi sunt la fel, dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/regulile
sociale/etc”.
12
 Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv, o formă mult
mai subtilă, mai dificil de identificat, atât la ceilalţi cât şi în propriul comportament, şi, implicit,
mult mai dificil de combătut. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante, fără
tendinţe rasiste, care pot chiar exprima opinii de respingere şi condamnare a rasismului. Aceste
persoane comit în mod inconştient şi neintenţionat acte de discriminare, nu atât prin
dezavantajarea romilor cât prin favorizarea ne-romilor, evitarea involuntară a contactului cu
romii, sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceştia în poziţie de inferioritate. Motto-ul
ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „şi ei (romii) sunt oameni...”.

Traditiile cultural-folclorice etnice proprii

O cultura traditionala folclorica se cristalizeaza in mod special in comunitatile rurale, in

conditii de accentuata si indelungata izolare. In toate satele din Romania, cu exceptia destul de
rare,romii traiesc la marginea satului. Ulterior , prin extinderea satului,locuintele lor au fost
inglobate in masa comunitatii, dar ca insule care amintesc fosta margine. Ei sunt in fiecare sat o
minoritate. Sunt rare satrele in care romii reprezinta o majoritate sau cvasi-totalitatea populatiei.

Lipsa unei limbi cultivate scrise a influentat negativ conservarea culturii traditionale si
dezvoltarea unei culturi literare proprii. Asa se face ca si colectivitatea romilor este in mare
masura lipsita atat de o cultura de tip modern,cultivata,scrisa, cat si de o cultura traditionala de
amploare.

Intensitatea unei religii proprii,alaturi de traditiile folclorice si culte relativ sarace in

multe dintre componentele lor, a facut ca romii sa nu dispuna de un masiv corp cultural capabil
sa evalueze in epoca moderna si care sa ofere fiecarui membru al comunitatii sentimentul de
identitate etnica.

Modul de viata pare sa reprezinte componenta cea mai importanta a profilului etnic al
populatiei de romi. Aici putem identifica,probabil,diferenta majora dintre romi si cele mai multe

13
alte comunitati etnice. Ceea ce chiar de la o prima vedere distinge pe romi de restul populatiei nu
este atat limba sau religia sau diferitele obiceiuri de tip folcloric,ci modul lor de
viata,inalt,vizibil,incepand cu locuinta si imbracamintea si sfarsind cu modul de a obtine
resursele necesare vietii.

Putem afirma in final ca grupurile etnice minoritare exista pretutindeni si in functie de

grupul majoritar in care sunt incluse acestea,sunt mai mult sau mai putin dezavantajate, datorita
prejudecatilor si discriminarilor.

Romii din Romania in mare parte sunt marginalizati si izolati din cauza modului de viata
pe care acestia il desfasoara.

Problema centrala a populatiei actuale de romi de la noi din tara este:”constituirea unor
pungi de saracie cronica absoluta, in care oamenii progresiv lipsiti de orice sansa de iesire”,
cresterea criminalitatii, a violentei, cresterea tensiunilor dintre populatia de romi si restul
populatiei; accentuarea stereatipurilor etnice negative , cresterea intolerantei.

Ipoteza care s-a cristalizat intr-un studiu este ca dificultatile populatiei de romi din ultimii
ani au produs, pentru marea masa o „blocare a procesului de modernizare urmat de un proces
regresiv la strategiile traditionale de viata”.

Esecul strategiilor traditionale de viata, in conditiile in care pentru multi strategiile

standard specifice societatii moderne nu sunt disponibile, va genera instalarea unei saracii
profunde si persistente, a sentimentului de disperare, a violentei si orientarii spre activitati
delicvente.

Putem conclude ca cea mai mare parte a populatiei de romi se afla intr-o tranzitie sociala
relativ putin controlata nici de ea,nici de colectivitate. Sunt in curs de acumulare insatisfactii
reciproce si tensiuni intre populatia de romi si restul populatiei.

Ziua internaţională a Romilor - 8 Aprilie.

14
 http://2009.informatia.ro/index.php?name=News&file=index&catid=&topic=27 Ziua
internaţională a romilor se sărbătoreşte în fiecare an la începutul lunii aprilie. Ideea de a marca o
astfel de zi a luat naştere la Londra, in 1971, la primul congres internaţional al romilor.

Scopul unei astfel de zile este acela de a atrage atenţia societăţii asupra problemelor cu
care se confruntă romii. Ea a devenit, de asemenea, ziua memoriei romilor omorîţi de nazişti în
timpul Războiului al doilea Mondial.

Pe 8 aprilie, în toate ţările lumii au loc seminarii, festivaluri sau acţiuni umanitare.

La Congresul Mondial al Rromilor, desfăşurat la Londra, în anul 1971, s-a luat decizia ca
ziua de 8 aprilie să devină Ziua Internaţională a Rromilor din întreaga lume. Tot atunci a fost
adoptat, ca imn internaţional al rromilor, cântecul "Gelem, gelem", de cântăreaţa şi actriţa
Olivera Vuco, în cunoscutul film iugoslav "Am întâlnit şi ţigani fericiţi", peliculă ce datează din
1967. De asemenea, a fost adoptat şi steagul internaţional al rromilor, având jumătatea de jos
verde, simbol al câmpurilor înverzite, şi jumătatea de sus albastră, simbol al cerului senin, iar la
mijloc o roată, simbolizând, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vieţilor, iar pe de alăt parte
nomadismul, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei.

Două decenii mai târziu, la Congresul Mondial al Rromilor din aprilie 1990, Comisia
Lingvistică a Uniunii Internaţionale a Rromilor a oficializat alfabetul internaţional standardizat al
limbii rromani, decizia fiind semnată de 17 specialişti în domeniu, din diferite ţări, în prezenţa
unui observator al UNESCO.

În anul 2002, de 8 aprilie, s-a sărbătorit jubileul milenar, reprezentând 1000 de ani de
atestare a rromilor în Europa. Cu acest prilej unic, în numeroase ţări de pe toate continentele s-a
desfăşurat Ceremonia Râului. Lumânări aprinse şi flori au fost aruncate pe ape, în memoria
strămoşilor rromi care şi-au început, acum un mileniu, drumul către Europa, apoi către cele două
Americi şi mai departe.

În anul 2003, în semn de solidaritate cu etnia rromilor, însuşi Dalai Lama, liderul spiritual
al Tibetului, laureat al Premiului Nobel pentru pace, a ţinut să participe, pe 8 aprilie, la

15
ceremonia aprinderii lumânărilor, la Catedrala Centrală din Dharamsala şi să înalţe rugăciuni
pentru pacea şi unitatea rromilor de pretutindeni.

Nunta la tigani.

Spre deosebire de alte caste, culte sau comunitati,

nuntile tiganilor veritabili se vor realiza excluziv intre 2 tineri de nationalitate roma.

In cazul in care un barbat tigan se casatoreste cu o fata de alta provenienta, comunitatea

sa o poats accepta in cele din urma, cu conditita ca ea sa accepte modul tiganesc de viata. Este o
violare a regulilor ca o tiganca sa se casatoreasca cu cineva de alta nationalitate, deoarece
femeia, in conceptiile rromilor este garantul supravieturii populatiei.
Primul pas in realizarea casatoriei este selectia miresei.
Baiatul incepe prin a face curte si in cazul in care cuplul este de acord sa se casatoreasca,
se face un modic schimb de cadouri. Traditiile tiganilor presupun si institutia de evaluare a
miresei. Aceasta este o plata efectuata de catre mirele familiei miresi. Plata va compensa pentru
pierderea fiicei si este garantul unui comportament decent vis-à-vis de mireasa.

16
 Pentru multe triburi de tigani parintii si nu copii sunt
cei care aranjeaza casatoria. Potrivit acestor triburi este dreptul parintilor baiatului de a gasi o
mireasa potrivita pentru fiul lor. De aceea ei vor lua in considerare toate femeile tinere din grup
si evalueaza calitatile lor individuale.

Unele cupluri, neffind de accord cu regimul au fugit. Cand probabil ca se vor intoarce,
comunitatea ii va accepta in schimbul unei amenzi modice. De obicei ei sunt acceptati mai apoi
in cadrul comunitatii.

Interesant este ca aspectul fizic este cel mai putin important in selectarea
miresei.In schimb sanatatea, virilitatea, manierele, caracterul si nu in ultumul rand prestigiul in
cadrul comunitatii sunt caracteristicile ce duc la luarea deciziei.Atunci cand se ajunge la un
acord, tatal miresi va bea un sibolic pahar de vin. Aceasta inseamna ca baiatul a fost acceptat ca
sot in conditiile convenite. Urmeaza o petrecere formala, muzica si dansurile fiind nelipsite.
Familia miresei isi va plange plecarea fetei, iar familia baiatului de obicei va considera pretul pus
pe capul miresei ca fiind prea ridicat. Dar totul se va termina cu bine si intelegerea initiala va fi
respectata.

17
O alta ceremonie urmeaza, numita Pliashka sau Plothcka.

La acest eveniment participa atat familiile celor doi cat si prietenii si cunoscutii viitorilor
miri. Simbolul acestei reuniuni va fi o sticla de vin sau coniac infasurata intr-o batista de matase
viu colorata adusa la ceremonie de catre tatal mirelui. Un colier de modede de aur va fi atasat
sticlei. Astfel, tatal mirelui va lua colierul de aur si il va pune la gatul viitoarei mirese. Colierul
va sta chezas faptului ca fata este acum logodita si indisponibila oricarei alte oferte de maritis.
Sticla va fi purtata mai apoi din mana in mana pan ace toti invitatii vor gusta din ea sic and va
ramane goala va fi reumpluta cu vin sau coniac si adusa la celebrarea casatoriei.
Sunt triburi de tigani, care nu vor sarbatorii mai apoi prin nunta celebrarea casatoriei.

Daca totusi se va ajunge la o petrecere aceasta poate dura si cateva zile bune. Cand
petrecerea va fi terminate, tatal miresei isi va saruta parinteste fat ape frunte si ii va despleti
parul, symbol al transformarii ei din fata in femeie maritata.Mama soacra ii va daruii miresei un
batic viu colorat, specific tiganesc si de acum incolo este interzis acesteia sa fie vazuta in public
cu capul descoperit.
De obicei fata se va muta in casa barbatului.Ea va invata de la mama baiatului ce trebuie
facut pentru a avea grija de casa. Tinerii casatoriti nu se vor muta in casa noua pana nu vor avea
primul copil. Si de asemenea nu se vor putea striga unul pe celalalt ca sot sau sotie ci doar cu
numele lor mici, pana se va naste primul copil.

Mai jos aveti un clip realizat de Mirific Studio de la o nunta la care invitatii au fost cu
preponderenta de sorginte tiganeasca. Chiar daca traditiile nu au fost in totalitate
respectate,obiceiurile de nunta nedeosebindu-se cu mult de cele traditionale romanesti, veselia
de pe ringul de dans si acordurile cantecului tiganesc au strans pe ringul de dans mai toata
suflarea roma din Focsani, iar noi putem spune ca ne-am simtit bine, anul urmator fiind iar
solicitati pentru nunta fratelui mirelui.

Meseriile tiganilor

18
Ghicitul

Tiganii au avut mereu o aura misterioasa, inca de la venirea lor in Europa. Odata asociati
cu o lume misterioasa a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodata, ghicitul era o modalitate
simpla de a castiga bani. De-a lungul timpului, tiganii au folosit multe metode de ghicit, de la
boluri de cristal, carti de tarot, pana la numerologie (interpretarea numerelor) si cititul in palma.

Totusi, o explicatie mai rezonabila este ca adevarata pricepere a ghicitoarelor este

remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului si a vedea ce-si doreste acesta. Adevarul e
ca oamenii tin minte ce se indeplineste si uita ce nu se indeplineste.

Pentru a multumi clientii, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil. Dar pentru a
trezi interesul, ele ii previn de multele pericole care le stau in cale, care pot fi prevenite, desigur,
tot de ele. Ca o regula, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alti tigani. In comunitatea lor, tiganii
au alte modalitati de a prezice viitorul si de a vindeca. Tiganii poarta deseori amulete si talismane
norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele si boala.

Muzica

O alta meserie este cantatul. Tiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuti datorita
muzicii lor. Exista numeroase izvoare istorice care mentioneaza muzicieni tigani cantand pentru
regi si imparati. De asemenea, in tot estul europei, tiganii au fost intotdeauna preferati pentru
evenimente ca nunti sau sarbatori. In multe instante, statutul de muzicieni de valoare le-a permis
tiganilor sa aiba privilegii greu de obtinut altfel. Spre exemplu, desi ei erau inca vanduti ca sclavi
in secolul al XIX-lea in Moldova si Tara Romaneasca, muzicienii tigani de prestigiu din
Transilvania imperiului Austro-Ungar aveau un rol important in comunitatile satesti si se bucurau
de unele privilegii de care taranii romani nu se bucurau.

Negustori si crescatori de cai

19
 Tiganii nu au fost priceputi doar la cantat. Alte meserii traditionale ale tiganilor? Ei au
fost cunoscuti ca crescatori si vanzatori de cai din vremuri stravechi. Caii au fost intotdeauna un
important factor economic in viata lor, esentiali pentru stilul de viata nomadic, fiind ingrijiti si
tratati ca atare. De altfel, tiganii erau apreciati si de gadje pentru priceperea lor de a trata bolile
cailor. Pe vremuri in satele romanesti, cand se imbolnavea o vaca oamenii se duceau cu ea la
veterinar, dar cand se imbolnavea un cal ei se duceau la un tigan priceput. Deseori, tiganii
cumparau un cal bolnav la un pret foarte mic, aveau grija de el, si cand acesta era din nou intr-o
conditie buna, il vindeau la un pret mult mai mare. De aici iese o alta meserie, negustoritul. Unde
sunt destul de priceputi la tocmit.

Caracteristicile distinctive ale grupurilor etnice

De regula, o comunitate etnica are cateva caracteristici distinctive care , impreuna sau in
combinatii ale majoritatii acestora, ii confera o distinctivitate anume si o mare stabilitate in timp.
Cele mai importante caracteristici distinctive sunt urmatoarele:

a)Caracteristici fizice (rasiale) sunt usor identificabile la nivelul constiintei colective, sunt
foarte adesea un criteriu distinctiv. Un asemenea criteriu exterior il putem gasi operand cu
prestanta, de exemplu, in cazul populatiilor de negri sau de indieni din SUA.De regula insa
diferentele rasiale propriu-zise sunt mult mai putin importante in distingerea populatiilor cu
profil etnic diferit.

b)Limba distinctiva. Utilizarea unei limbi proprii este caracteristica ce opereaza diferentierea
cea mai clara intre grupurile etnice.

Cultura proprie este in cea mai mare masura mentinuta de o limba proprie. Limba este
poate semnul cel mai distinctiv al unei comunitati etnice; ea este totodata si o importanta bariera
in calea intrarilor din afara in respectiva comunitate. Iesirea este mult mai usoara pentru ca se
realizeaza de regula in comunitatea majoritara, mult mai laxa ca profil etnic, limba populatiei
dominante fiind stiuta si de minoritati. Iesirile spre alte comunitati etnice minoritare sunt si ele
facilitate de limba dominanta comuna.

20
c)Traditii cultural-folclorice. In procesul de evolutie istorica relativ izolata a unei populatii,
aceasta si-a dezvoltat un set de obiceiuri legate de evenimentele importante ale vietii (diferite
sarbatori) cat si o productie artistica de tip folcloric specifica. Aceste traditii cultural-
folclorice,fiind legate mai mult de anumite momente festive din viata individuala si colectiva, iar
nu de viata curenta supusa unor forte masive si continue de schimbare, manifesta o foarte mare
persistenta, fiind in fapt importante semne distinctive ale etnicitatii. Practicarea lor reprezinta de
asemenea un factor de mentinere a coeziunii unei populatii cu profil etnic. De multe ori grupurile
etnice se disting intre ele si prin apartenente religioase specifice.

d)Mod de viata specific. Modul de viata este o stare foarte dinamica, determinata de schimbarile
tehnologice,economice, social politice mai generate. Exista insa in modul de viata o serie de
componente referitoare in mod special la atitudinea individuala fata de viata, la strategia de a
face fata diferitelor probleme si care tind sa prezinte un profil etnic marcat. Aceste componente
sunt de fapt materia prima a stereotipurilor pe care populatiile etnice si le produc unele despre
altele: irlandezii,englezii,francezii,americanii,romanii,rusii,tiganii.

Misiunea Agentiei Nationale pentru Rromi

Agentia Nationala pentru Romi este structura guvernamentala de reprezentare a romilor

in plan national. Institutia functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale,
cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului si este coordonata de ministrul pentru
coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Agentia Nationala pentru Romi este condusa
de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a Primului-Ministru, la
propunerea ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului.

Agentia aplica, coordoneaza, monitorizeaza si evalueaza masurile din domeniile

sectoriale de interventie sociala, cuprinse în Strategia Guvernului României de îmbunatatire a
situatiei romilor, aprobata prin H.G. Nr.430/2001.

21
 In exercitarea atributiilor sale, Agentia Nationala pentru Romi initiaza, participa si
promoveaza, impreuna cu institutiile si organizatiile neguvernamentale specializate, actiuni,
proiecte si programe sectoriale, in scopul imbunatatirii situatiei romilor, criteriu politic de
aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Principalul obiect de activitate al institutiei il
constituie asigurarea complementaritatii diverselor politici publice pentru romi, initiate in plan
national si international, coordonarea implementarii si monitorizarea acestora.

Noua viziune a Agentiei Nationale pentru Romi are la baza conceptele de parteneriat,
deschidere si transparenta, propunandu-si realizarea unui cadru cat mai flexibil de dialog, deschis
tuturor actorilor implicati in domeniul sau de activitate, inclusiv societatii civile.

Problema etniei rrome.

Una dintre marile problem a etniei rrome este problematica educationala.Multi dintre
acestia nu urmeaza nici o scoala primara.Un studio din anul 1992 arata ca 44% dintre barbate si
54%dintre femei nu stiuau sa citeasca fie deloc, fie cu dificultatea ceea ce insemna analfabetism.

Rromii sunt vazuti de celelalte etnii ca fiind smecheri,murdari si lenesi.La randul lor
acestia se considera ospitalieri, generosi si harnici.

Educaţia copiilor romi

Există o serie de cauze sociale, economice, culturale şi sistematice care au urmări precum
evitarea înscrierii, participării sau abandonul şcolar printre copiii rromi. Alte cauze legate de
copil includ: o stare de sănătate precară, întârzieri ale dezvoltării psiho-intelectuale, o motivaţie
scăzută de a învăţa a copiilor rromi, diferenţe sexuale (conform cărora fetele se pot căsători
devreme, rolul lor social este acela de a creşte copiii şi de a avea grijă de familie), o imagine

22
proastă de sine şi rezultate slabe la şcoală. In urma unor cercetari aflam din relatările profesorilor
că două treimi dintre copiii rromi care au abandonat educaţia prezintă o lipsă de interes la şcoală,
peste 20% au atitudini de respingere şi doar 10% au o atitudine pozitivă. (Sursă: Participarea la
educaţie a copiilor rromi – probleme, soluţii şi actori, 2002)

Clădirile de şcoală „rrome” sunt mai vechi şi mai aglomerate ca alte şcoli şi nu au, de
cele mai multe ori, o bibliotecă. Asemenea şcoli au şi mai puţini profesori calificaţi şi o rată
semnificativă de transfer în rândul profesorilor, în special printre aceia cu note de 1-4; 67% din
şcolile „rrome” au avut un deficit de profesori calificaţi, iar printre şcoli cu 50% sau mai mulţi
elevi rromi, deficitul a fost de peste 80%. Sursă: Participarea la educaţie

LEGE
privind prevenirea şi combaterea discriminării

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
Dispoziţii generale

Articolul 1. Scopul legii

Scopul prezentei legi este asigurarea tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii
Moldova a drepturilor egale şi a tratamentului egal în sfera politică, economică, socială,
culturală, şi în alte sfere ale vieţii în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile
de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii,
dizabilitate, orientare sexuală, opinie politică, statut social, apartenenţă la o categorie de persoane
defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu.

Articolul 4. Forme grave ale discriminării

23
 Forme grave ale discriminării sînt:
a) cauzarea inegalităţii şi ostilităţii sau instigarea la inegalitate şi ostilitate;
b) promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile administraţiei publice ;
c) susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă;
d) amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;
e) discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe caracteristici personale, sau
caracteristici personale presupuse.

Articolul 5. Eliminarea formelor discriminării

Discriminarea poate fi eliminată prin următoarele forme:

a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a
unor măsuri afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de
egalitatea şanselor;

b) medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii

faptelor discriminatorii;

c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu.

Capitolul II

Dispoziţii Speciale

Articolul 7. Accesul egal la angajare în cîmpul muncii

Se interzice orice deosebire, excludere sau preferinţă, pe baza criteriilor stabilite de

prezenta lege care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de oportunităţi sau tratament
la angajare în cîmpul muncii.

24
Articolul 8. Interzicerea discriminării la angajarea în cîmpul muncii

(1) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului:

a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care favorizează

anumite persoane;

b) refuzul neîntemeiat de angajare;

c) refuzul de a admite anumite persoane la cursuri de calificare profesională;

d) remunerarea inegală pentru acelaşi tip de lucru;

e) distribuirea diferenţiată a sarcinilor de lucru, ce rezultă în acordarea unui statut mai

puţin favorabil;

f) victimizarea;

g) hărţuirea bazată pe orice criteriu.

(2) Refuzul de angajare, de admitere la cursuri de calificare profesională sau de promovare

a persoanelor este considerat neîntemeiat dacă:

a) se solicită prezentarea unor documente suplimentare celor legal stabilite sau se introduc
criterii adiţionale;

b) se pretinde necorespunderea persoanei unor condiţii care nu au nimic în comun cu

calificarea profesională care se cere pentru îndeplinirea profesiei solicitate sau se solicită
corespunderea cu oricare alte condiţii ilegale care au consecinţe similare.

(3) Orice deosebire, excludere sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu
reprezintă discriminare, în cazul în care prin natura specifică a activităţilor în cauză sau a
contextului în care aceste activităţi sînt realizate, se necesită anumite cerinţe profesionale, cu
condiţia ca scopul să fie legitim.

Articolul 9. Cooperarea angajatorului cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor

25
 (1) Angajatorul cooperează cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor pentru instituirea
unei ordini interioare care să prevină şi să excludă cazurile de discriminare în procesul de muncă.

(2) Procedurile necesare asigurării respectării principiului nediscriminării la locul de muncă

urmează a fi inserate în locuri accesibile pentru toţi angajaţii.

Neafişarea prevederilor legale sau lipsa unei politici nediscriminatorii la locul de muncă pot fi
considerate drept dovada tolerării faptelor discriminatorii.

(3) În vederea prevenirii şi combaterii nediscriminării, angajatorul este obligat:

a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit

profesiei, la perfecţionare profesională şi la promovare în serviciu;

b) să aplice aceleaşi criterii de evaluare a calităţii muncii, de sancţionare şi de concediere;

c) să asigure remunerare egală pentru munci de valoare egală;

d) să întreprindă măsuri de prevenire a hărţuirii bazată pe orice criteriu la locul de muncă,

precum şi a persecutării pentru depunere în organul competent a plîngerilor împotriva
discriminării;

e) să introducă în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii dispoziţii pentru

interzicerea discriminării.

Articolul 10. Interzicerea discriminării în accesul la bunuri, servicii disponibile publicului

şi locuinţă

(1) Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la bunurile şi
serviciile disponibile publicului.

(2) Se interzice orice deosebire, excludere sau preferinţă care au drept efect limitarea sau
subminarea egalităţii de oportunităţi sau tratament la vinderea sau folosirea unui imobil cu
destinaţie de locuit.

Articolul 11. Interzicerea discriminării în domeniul educaţiei

26
 (1) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie asigură respectarea principiului nediscriminării:

a) prin acces la instituţiile de învăţămînt de orice formă şi nivel;

b) în procesul de educaţie, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;

c) în activitatea didactică şi ştiinţifico-didactică;

d) prin elaborare de materiale didactice şi programe de studii, în conformitate cu principiul

nediscriminării;

e) prin informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării faptelor

discriminatorii şi aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de
sesizare a autorităţilor abilitate;

f) realizează în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile

neguvernamentale din domeniu, programe educaţionale pentru copii şi pentru părinţi, în vederea
prevenirii şi combaterii discriminării.

(2) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie nu pot stabili principii de admitere bazate pe

restricţii directe ori indirecte, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţia în vigoare.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu vor fi interpretate ca fiind o limitare a dreptului instituţiilor de
învăţămînt de a refuza admiterea persoanei, calificările căreia nu corespund nivelului necesar
pentru admitere, atîta timp cît refuzul este justificat şi nu este determinat de apartenenţa
persoanei la o categorie protejată.

Capitolul III

Cadrul instituţional pentru prevenirea discriminării

Articolul 12. Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii discriminării

27
 Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii discriminării sînt:

a) Avocaţii parlamentari;
b) Comisia guvernamentală pentru prevenirea şi combaterea discriminării;
c) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
d) asociaţiile obşteşti.

Articolul 14. Iniţierea procedurii

Constatarea existenţei sau inexistenţei actului de discriminare se iniţiază de avocaţii

parlamentari din propria iniţiativă sau la cererea persoanei care se consideră că a fost
discriminată.

Articolul 15. Depunerea plîngerii

(1) Plîngerea persoanei ce se consideră a fi victimă a discriminării se prezintă avocatului

parlamentar în scris. Plîngerea va conţine o descriere a încălcării dreptului, momentul cînd a avut
loc această încălcare, faptele şi dovezile care susţin plîngerea, numele şi adresa persoanei care
depune această plîngere.

(2) Depunerea unei plîngeri avocaţilor parlamentari nu va împedica persoana ce se

consideră victimă a discriminării de a se adresa în instanţa de judecată.

Articolul 18. Măsurile întreprinse de avocaţii parlamentari

(1) În baza rezultatelor examinării plîngerii, avocatul parlamentar, de asemenea, este în

drept:

a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor persoanei ce se

consideră a fi victimă a discriminării;

28
 b) să intervină pe lîngă organele competente cu un demers pentru intentarea unui proces
disciplinar sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis fapte
discriminatorii;

c) să intenteze proces administrativ împotriva persoanelor care au ignorat intenţionat să

îndeplinească sesizările şi recomandările avocaţilor parlamentari precum şi au intervenit în
activitatea acestora cu scopul de a influenţa deciziile luate.

Articolul 20. Competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale

În scopul prevenirii faptelor discriminatorii autorităţile administraţiei publice centrale şi

locale, reieşind din competenţa lor funcţională, exercită următoarele atribuţii:

a) examinează plîngerile persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării;

b) coordonează activitatea în domeniu a structurilor descentralizate şi desconcentrate;

c) contribuie la educarea şi sensibilizarea populaţiei cu privire la interzicerea

discriminării în anumite domenii;

d) exercită alte atribuţii în conformitate cu legislaţia în domeniu.

Articolul 21. Activitatea asociaţiilor obşteşti în domeniul prevenirii şi combaterii

discriminării

(1) Pentru prevenirea şi combaterea discriminării asociaţiile obşteşti cu atribuţii în

domeniu, pot coopera cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele competente.

(2) Asociaţiile obşteşti au dreptul:

a) să înainteze în instanţele judecătoreşti acţiuni pentru protecţia victimelor discriminării;

29
 b) să adreseze, organelor competente, propuneri privind tragerea la răspundere a
persoanelor vinovate de săvîrşirea faptelor discriminatorii;

c) să solicite instanţei de contencios administrativ anularea în tot sau în parte a actelor, ce

conţin prevederi discriminatorii, emise de autorităţile publice;

d) să acorde asistenţă consultativă victimelor discriminării;

e) să monitorizeze îndeplinirea de către organele administraţiei publice centrale şi locale

a prevederilor stipulate de legislaţia în vigoare;

f) să pună la dispoziţie şi să publice informaţii în materia nediscriminării;

g) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei

în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării.

Bugetul proiectului

30
 Bugetul Perioada totala Nr. de
Proiectului a proiectului unităţi

Cheltuieli Unitatea

1. Resurse umane

1.1 Salarii (cheltuieli

totale)

1.1.1 Personal full time 12

Manager Lună. 12

Asistent social (2) Lună. 12

Psiholog(2) Luna. 12

Contabil(2) Luna. 12

Paznic Luna 12

1.1.2 Personal part time

Voluntari (10) Ora. 30

Sofer(2) Luna. 12

Psihopedagog 3ore/zi 1.095h/365z

i

Tamplar Luna 12

Electrician Luna 12

2. Transport

2.1. Transport: benzina,

deplasari

2.2.Masina mediatorilor 4000km/Luna. 3

interculturali(dacia)

3. Echipamente şi accesorii

3.1 Achiziţionare sau

închiriere de autovehicule.
31
 Microbuz 18 +1 Buc 1
locuri(pentru transport
voluntary)

Autotorism dacia Buc 1

3.2 Mobilier, calculatoare

birouri Buc. 3

scaune Buc. 15

Scaune pt birouri Buc 10

Masă Buc. 3

Televizor Buc. 2

Corp biblioteca Buc 1

Vitrina Buc. 1

Calculatoare Buc 3

Mouse pentru calculatoare Buc 3

Tastatura Buc 3

Instalare programme de An 1
calculatoare

Imprimanta Buc 1

3.4.Piese de
schimb/Echipamente
pentru maşini, unelte

Componente
calculatoare

Placa video Buc 1

Placa de sunet Buc 1

Placa de retea Buc 1

Hard disk Buc 1

32
 Componente pentru
masini

Anvelope Buc 3

Bujie Buc 4

Ulei de frana litri 2

4.3 Consumabile –
accesorii pentru birou

Consumabile pentru birou

biblioraf Buc. 9

Dosar plastic /şină Buc. 200

Foi xerox Set(500 buc) 2

Foi scris Set(500 buc) 2

Pix Buc. 40

Creion Buc. 20

Radiera Buc. 15

Marker Buc. 10

Rigla Buc. 10

Agrafe birou cutie 4

capsator Buc. 3

Capse cutie 20

Perforator Buc 20

Folii din plastic Set 5

Plicuri mari Buc 53

Plicuri mici Buc 150

5.Alte costuri/Servicii

5.1Cheltuieli de Publicaţii
si Informare.

Pliante Buc. 500

33
 Afişe Buc. 70

Fluturasi Buc 1000

5.5.Costuri pentru audit

Inchiriere sala primarie eveniment 4

 Catalin Zanfir si Marian Preda, Romii in Romania,Editura Expert,Bucuresti,2002.

 Nicoleta Turliuc , Minoritali, marginali, exclusi –Constructia identitatii minoritare de
eterogenitate culturala,Ed.Polirom,1996,p.55-56

 Catalin Zamfir,Lazar Vlasceanu,Dictionar de sociologie,Ed.Babel,Buc.1993,p223

 Nicolae Gheorghe,Ce inseamna sa fii tigan?,Romania versus Romania,Clavis 1996,p.21

 Achim, V., Tiganii in istoria Romaniei, Bucuresti: Editura Enciclopedica, 1998.
 Coordonator Elena Macavei ,Tiganii/Romii, Realitati si perspective ,Editura Asociatiunii
Astra, 2009,Sibiu.
 Lucian Cherata, Istoria Tiganilor,Editura Z,1993.

34
 Chelcea, Ion, Tiganii din Romania. Monografie etnografica, Bucuresti: Imprimeria
Institutului Statistic, 1994.
 Kogalniceanu, Mihail. Schita despre tigani (traducere G. Ghibanescu), Iasi, 1900.
 Pascu, Stefan (coordonator), Atlas istoric, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagocica,
1971.
 Pascu, Vasile, Atlas istoric didactic, Bucuresti: Editura Clio Nova, 1998.
 Petre, Matei si Ionescu, Vasile, Rromii in istoria Romaniei. Antologie si bibliografie, 2002.
 Potra, George, Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania, Bucuresti: Mihai Dascal
Editor, 2002.
 Robia tiganilor in Tarile Romane. Moldova. Rromii in Romania – studii si documente
istorice, Bucuresti: Editura Centrului rromilor pentru politici publice “Aven Amentza”,
2000.
 Viorel Achim,Tiganii in istoria Romaniei,Ed.Enciclopedica,Buc. 1998, p.26

 Ibidem 7,p.120

 Ibidem 7,p.161

 Emanuelle Ponce,Tiganii din Romania-o minoritate in tranzitie,1999,p.82

Concluzie.

Efectele mass mediei asupra rromilor.

In zilele noastre rolul mass-mediei in modelarea, construirea modurilor de a intelelge

realitatea este bine cunoscut.Ea impune semnificatii, impune realitati, impune anumite
inforamtii in detrimentul altora
35
Mass-media isi exercita influienta ,prin portretizarea, intr-un anumit mod, a indivizilor sau
a grupurilor, prin ton,atribute, prezentarea actiunilor la care participa acestia, avand un rol
important in modelarea relatiilor.In cazul minoritatilor si a celor care incearca sa
depaseasca istoria neintelegerilor ,mass-media este un spatiu public unde este nevoie de o
comunicare deschisa si cinstita.Aceasta este un deziderar in ce priveste societatea
romaneasca pentru ca se vehiculeaza in continuare imagini negative ale rromilor.Mass-
media poate fi considerata culpabila de reproducerea si transmiterea prejudecatilor si
stereotipiilor negative fata de acestia intretinand o imagine dispretuitoare in randul
populatiei.

36