PLAN REMEDIAL

TULBURĂRI DE COORDONARE MOTORIE

I. Informaţii de bază
Numele copilului: MOGA OVIDIU
Sex: M
Grădiniţa P.P. Step by Step nr. 12 Alba Iulia
Diagnostic: întârziere în dezvoltare
Educatoare: STAN LOREDANA / BREGAR ELENA
Perioada de desfăşurare: an școlar 2015 – 2016 (grupa mică)
cu posibilitate de prelungire în următorul an școlar

II. Starea actuală a copilului

Sector de referinţă: uşoară întârziere a evoluţiei persoanei sub toate aspectele sale: fizic, al
însuşirii limbajului, al îngrijirii proprii, al dezvoltării intelectuale.
Motiv de referinţă: Aceşti copii însuşesc diferite abilităţi într-un ritm mai lent decât ceilalţi
copii de aceeaşi vîrstă. Există mai multe niveluri de retard mintal, dar majoritatea copiilor, cu
excepţia celor cu dizabilităţi foarte grave, sunt capabili să însuşească abilităţi noi.

III. Semne (indicatori) de avertizare. Comportamentul copilului:

Persoanele cu dezvoltare retardată sunt deseori desconsiderate de către cei din jur din cauza
incapacităţii lor intelectuale, a reacţiei mai lente - acest lucru le face să se simtă mai
neputincioase, le complexează. Este necesar să-i ajutăm să aibă încredere în forţele proprii, să
capete puterea de a analiza lucrurile şi de a găsi soluţii.
Caracteristici ale persoanelor cu această dizabilitate:
• tonusul muşchilor este redus;
• deşi se mişcă cu dificultate, corpul este în permanentă mişcare - mişcări involuntare;
• imită cu greu mişcările, uitându-se cum sunt reflectate în oglindă;
• înţelege cu greu instrucţiunile orale;
• îi place să atingă şi să îmbrăţişeze alţi copii;
• manifestă întârzieri în însuşirea abilităţilor motorii fine şi grosiere, de vorbire și sociale
• este distras uşor de stimulente auditive sau vizuale;
• realizează anumite sarcini într-un ritm mai lent;
• au nevoie de un timp mai îndelungat şi de atenţie sporită pentru însuşirea cunoştinţelor;
• se implică în activitate pe o durată scurtă de timp (1-2 min);
• sunt aparent apatice, indiferente;
• înţeleg mai greu instrucţiunile verbale și folosesc un limbaj greu de înţeles;
• întâmpină dificultăţi de gândire şi anume la abstractizare, generalizare, se concentreză mai
bine asupra imaginii decât la cuvînt;
• predomină memoria de scurtă durată, cu preponderenţă cea mecanică;
• posibile reacţii neadecvate la tot ce îi înconjoară;
• manifestă insuficienţă a voinţei și emotivitate scăzută;
• infantilism (comportament copilăros), sentiment de inferioritate, anxietate (frică nejustificată);
• dezechilibru emoţional, control limitat al stărilor afective: râs, plâns exagerat, neadecvat
• caracter exploziv face crize de furie sau pasivitate;
• manifestă antipatie sau simpatie nemotivată;
• manifestă iritabilitate sau inhibiţie;
• manifestă dereglări de mâncare şi/sau somn;
• necesită ajutor când mănâncă şi la îmbrăcat, la toaletă;
• adeseori se loveşte de diferite obiecte şi cade, etc.

Obiectivele programului
• utilizarea imaginilor, obiectelor concrete, captivante;
• simplificarea sarcinilor și a limbajului în comunicarea cu copilul, folosind propoziţii simple,
repetate într-un ritm clar sau cântate după o melodie binecunoscută.
• folosesc cuvinte accesibile şi mă asigur că sarcina ce urmează a fi realizată a fost înţeleasă;
• organizez activităţi conform etapei de dezvoltare a copilului, pentru ca Ovidiu să se încadreze
mai uşor;
• includ copilul în alte activităţi în cazul sarcinilor cu grad de complexitate sporit;
• desfăşor activităţile până la final şi mă asigur că se conştientizează importanţa începerii şi
finalizării acestora;
• îi ofer copilului cât mai multe posibilităţi pentru a exersa şi a repeta abilităţile pe care le
însuşeşte în acel moment;
• scurtez durata activităţilor în funcţie de perioada în care copilul este capabil să-şi concentreze
atenţia;
• păstrez contactul vizual în timp ce vorbiţi cu copilul. Îi dau acele indicaţii care ar contribui la
păstrarea contactului vizual cu copilul în procesul activităţii în care este implicat la moment.

Strategii de predare-învăţare
Strategii specifice de utilizat în ariile/centrele de activitate
ÎNTÂLNIRILE DE DIMINEAȚĂ:
• Permit copilului să ţină în braţe jucării care le-ar capta atenţia (mingi) sau ilustrate de carton
care pot fi “brodate” cu şiret, figurine elastice, reprezentând animale.
• Pentru a atrage atenţia copilului, folosesc efecte vocale: şoptesc, vorvesc cu intonaţie, ridic sau
cobor brusc vocea, produc sunete cu limba şi buzele.
• Jocurile cu degetele trebuie să fie simple. Copiii cu întârzieri în dezvoltare, la fel ca şi mulţi
copii care se dezvoltă normal, sunt în stare să arate obiectele cu degetul arătător, dar pot cu greu
să despartă celelalte degete. Folosesc jocuri unde degetele se mişcă ca un tot întreg sau aleg
cîntece care presupun mişcări din braţ sau cu toată mâna.

CENTRUL ARTĂ
• Pune la îndemâna copilului ustensile de diferite forme şi dimensiuni. Lipesc bandă colorată
sau la o distanţă de cca 3 cm de la vârful periei pentru ca Ovidiu să ştie de unde trebuie să o
apuce.
• Încurajez copilul să însuşească o metodă alternativă de apucare: pun peria între degetul
arătător şi cel mijlociu şi îl ajut să apuce corect ustensila, dacă este necesar. Metoda de apucare
adaptivă este extrem de utilă în cazul copiilor cu muşchi slab dezvoltaţi care obosesc rapid în
timpul activităţilor de colorare.
• Modific textura vopselei, adăugând nisip, sclipici sau substanţe aromatizante (extract de
lămâie sau vanilie) pentru a stimula simţurile copilului.
• Folosesc coli de hîrtie mari pentru ca Ovidiu să poată folosi mişcări largi. Pun coala de hîrtie
pe o suprafaţă orizontală (masă, podea) sau o lipesc cu bandă adezivă de un şevalet mare, de uşă
sau de perete.
• Delimitez spaţiul copilului din centrul Artă, plasând lucrarea într-o cutie de carton cu pereţii
joşi sau pe o tavă.

LUCRUL CU FOARFECELE:
Ţin cont de faptul că Ovidiu se află la o etapă mai timpurie de dezvoltare comparativ cu alţi
copii, ceea ce afectează capacitatea lui de a lucra cu foarfecele. Mulţi dintre aceşti copii au
tonusul muscular slab, fapt ce le afectează capacitatea de a ţine ferm foarfecele.
• Încurajez copilul să apeleze mai des la ruptul hîrtiei. Acest procedeu este o modalitate minunată
de a dezvolta muşchii mâinilor şi degetelor şi de a încuraja dezvoltarea coordonării dintre mîna
dreaptă şi cea stîngă.
• Încurajez copilul să taie fâşii subţiri şi scurte de hârtie.
• Folosesc fîşii de hîrtie groasă (cutii de biscuiţi, tapete, cărţi poştale vechi), hîrtie de greutate şi
textură diferită, pentru a spori impactul tactil, ca de exemplu, hârtia abrazivă şi hârtia de tapet și
alte materiale – paie din plastic, folie de aluminiu, plastilnă –pentru ca Ovidiu să obţină
informaţie cu caracter tactil diferit.
• Folosesc foarfece cu inele de culori diferite.
• Ofer indicaţii verbale şi folosesc cuvinte care au sens pentru copil. În loc de desfă şi închide,
spun: Deschide gura foarfecelui şi muşcă o bucată de hârtie … ce gustos… Hai să mai muşcăm
o dată.

CENTRUL APĂ ŞI NISIP

• Ovidiu nevoie de indicaţii clare pentru a se juca cu nisipul şi/sau pentru a extinde tipurile de
comportament ludic accesibile. Îi dau instrucţiuni concise şi clare, concrete. Copilul poate să se
axeze pe aspectele senzoriale ale jocului, de ex., să privească ore în şir cum i se scurge nisipul
printre degete, şi să nu treacă la etapa de folosire a jucăriilor sau de implicare în jocuri de
imaginaţie, la îndrumarea unui adult.
• Încep cu indicaţii pentru acţiuni simple, dintr-un singur pas: Umple căuşul cu apă/nisip, apoi
trec la cele cu doi paşi numai după ce Ovidiu va învăţ să le urmeze pe cele cu un pas.

CENTRUL CONSTRUCȚII
Adeseori copilul cu întârzieri în dezvoltare nu este gata să folosească jocurile de imaginaţie
în modul în care le folosesc copiii cu dezvoltare normală. Unora poate să le placă, pur şi
simplu, să mişte cuburile dintr-un loc în altul, în timp ce apreciază greutatea şi grosimea lor, iar
altora poate să le placă să umple un vas cu cuburi, iar apoi să îl deşerte. Uneori aceşti copii
folosesc cuburile în aşa fel, încît pot să se rănească sau să îi rănească pe alţi copii.
• Rezerv un spaţiu aparte în aria Construcții pentru ca Ovidiu să lucreze la un etaj special.
Acest
spaţiu poate fi delimitat, înşirând pe covoraş o coală de hârtie folosită sau alt material potrivit,
prinzînd colţurile ei/lui cu bandă adezivă, pentru a preveni boţirea şi mişcarea din loc.
• Pune un anumit număr de cuburi într-o cutie mare lângă copil, astfel încât el să nu meargă de
fiecare dată la rafturi, pentru a lua mai multe cuburi, cu atât mai mult cu cât e posibil să răstoarne
pe drum construcţiile altor copii.
• Pune în aria Construcții figurine reprezentând oameni, animale, maşini, etc. pentru a încuraja
copilul să ridice construcţii variate şi să se joace mai mult timp.
• Folosesc cuburi din material plastic în locul celor de lemn. Acestea pot fi spălate cu uşurinţă,
sunt moi şi goale înăuntru şi nu cauzează deranj dacă sunt aruncate de copil sau băgate în gură.

CENTRUL JOC DE ROL

• Copilului cu întârzieri în dezvoltare s-ar putea întâmpla să-i fie greu să se joace timp
îndelungat. Îi ofer materiale cunoscute de joacă, care fac parte din rutina zilnică.
• Pentru a stimula jocul şi folosirea vorbirii, folosesc imagini din cărţi cu povestiri.
• Încurajez copiii majoritari să-i includă pe colegul lor Ovidiu, în jocurile lor. S-ar putea să fie
necesar să le demonstrez copiilor cum să se apropie de colegul cu CES, să-l apuce de mână şi să-i
ofere jucăria. Pentru a se putea implica în joc, îl învăț pe Ovidiu fraza-cheie: Ce faceţi? Uneori
intrarea direct în spaţiul de joacă este cea mai bună modalitate de a se implica în joc.
• Păstrez jucăriile într-o cutie, scoțând numai câteva de fiecare dată, pentru a evita distragerea
nedorită din partea copilului.
• Îi ofer costume care pot fi îmbrăcate/dezbrăcate uşor (cum sunt cele de dimensiuni mari), fără
nasturi şi capse mici. Îmbrăcarea costumelor poate constitui o posibilitate distractivă de exersare
a abilităţilor de îmbrăcare/ dezbrăcare.

TIMPUL MESELOR
Ca şi în cazul tuturor copiilor cu dizabilităţi (şi nu numai) accentul se va pune pe sporirea
independenţei copiilor cu întârzieri în dezvoltare. Ovidiu trebuie să își însuşească folosirea
corectă a tacâmurilor.
• Stabilesc o rutină consecventă, folosind limbaj clar, folosind aceleaşi fraze în fiecare zi.
Cuvintele şi instrucţiunile nemaiauzite pot să-l deruteze pe copilul care se bazează în activitatea
sa pe cuvintele cunoscute.
• Pentru a facilita înşuşirea activităţilor de rutină, determin locul copilului, lipind pe un scaun o
inscripţie cu numele sau o fotografie de a lui. Folosesc şerveţele de masă pe care sunt desenate
contururile cănii, lingurii şi a farfuriei.
• Mă asigur că picioarele copilului se sprijină ferm pe podea, că are spatele drept la şedere.
• Observ copilul în timp ce mănâncă. El ar putea să-şi umple rapid gura şi să se înece.
• Iniţial, este posibil ca Ovidiu să strângă coada lingurii în pumn. Îl voi învăța să ţină lingura
între degetul cel mare, degetul arătăror şi cel mijlociu. Această poziţie a degetelor în formă de
“tripod” îl va pregăti să ţină corect creionul când va creşte mai mare.
• Copilul trebuie să înveţe să toarne băuturile din ulcior în cană. Mă asigur că această cană are o
bază stabilă.

CENTRUL JOCURI DE MASĂ - MOTRICITATE FINĂ

• Spre deosebire de copiii cu dezvoltare normală, cei cu întârzieri în dezvoltare au nevoie de
activităţi mai structurate şi de îndrumare în timp ce manipulează obiecte mărunte. Copilul de 3
ani cu un nivel de dezvoltare de 2 ani în majoritatea domeniilor va considera iritante şi
plicticoase cele mai multe activităţi de dezvoltare a motricităţii fine. Deşi copilul nu este
capabil să înşire mărgelele pe sfoară, s-ar putea să-i placă să împingă mărgelele prin orificiul
din capacul unui vas.
• Mulţi copii au nevoie de un mediu liniştit când însuşesc abilităţile noi de motricitate fină.
• Ovidiu trebuie supravegheat îndeaproape, întrucât poate duce la gură sau poate să se înece cu
obiectele mici care sunt în centrul Joc de masă.
• Pentru dezvoltarea muşchilor fini şi a dexterităţii sunt foarte potrivite activităţile de
autodeservire. Îl încurajez să se descurce singur cu nasturii, fermoarele, capsele, oferindu-i
numai ajutorul absolut necesar. Încurajez părinţii să-l implice pe Ovidiu în lucrul casnic:
împăturirea şerveţelelor de masă, a şervetelor de faţă, strângerea jucăriilor.
• Pentru a-i fi copilului mai uşor să asambleze puzzle-uri, desenez pe baza pentru puzzle
conturul
pieselor. Lipesc mânere de la sertare pe fiecare piesă de puzzle pentru ca copilului să-i fie mai
uşor să le mişte. Mânere improvizate pot fi confecţionate din mosorele, capace de la sticlele de
limonadă, role de la pelicula foto etc.
• Pun toate materialele necesare pentru activitatea de dezvoltare a motricităţii fine pe o tavă sau
pe un platou nu prea adînc, pentru a-l ajuta pe Ovidiu să se concentreze asupra activităţii.
• Încep lucrul cu obiectele mai uşor de manipulat, dar trec cât mai repede posibil la obiecte mai
mici, pentru manipularea cărora copilul trebuie să folosească degetele.
• Folosesc inele de cauciuc în loc de mărgele, metal sau plastic pentru a-l învăţa pe cum să le
înşire pe sfoară. Aleg mărgele „turtite” în loc de cele alungite, astfel încât sfoara să treacă uşor
prin ambele găuri, fără manipulări excesive.
• Voi decupa un orificiu în capacul unei cutii goale de cafea, pentru ca Ovidiu să împingă prin
orificiu mărgele, cuie, inele de metal sau capace de la sticle. Sunetul produs de inele sau mărgele
la cădere în vasul de metal/sticlă oferă stimulente necesare. Pentru a complica activitatea, voi
face orificii care sunt de acelaşi diametru sau puţin mai mici în diametru decât mărgelele. În acest
caz, copilul va trebui nu numai să le dea drumul obiectelor în vas, ci şi să le împingă cu forţa.
• Pune obiectele pe podea pentru ca Ovidiu să poată încerca diferite poziţii – sprijinit în coate,
„în patru labe” – în timpul jocului. Aceste poziţii oferă numeroase stimulente senzoriale pentru
articulaţiile şi muşchii umerilor şi braţelor şi îl ajută pe copil cu tonus muscular slab şi cu muşchi
nedezvoltaţi să-şi îmbunătăţească abilităţile de motricitate fină.

JOCURI ÎN ÎNCĂPERE ŞI LA AER LIBER - MOTRICITATE GROSIERĂ.

Copiii cu întârzieri în dezvoltare au tonus muscular redus şi puţină putere fizică. Le este greu să
se mişte, de aceea ei renunţă la mişcare, aceasta ducând la o slăbiciune musculară şi mai mare.
Este important ca să fie încurajaţi să urmeze un stil de viaţă activ, atât la grădiniţă, cât şi acasă.
• Copilul poate folosi ca sursă de motivaţie înregistrări video sau audio ale exerciţiilor fizice. În
aceste înregistrări se repetă de mai multe ori aceleaşi mişcări şi exerciţii, oferindu-i posibilitatea
să exerseze şi să se simtă sigur că poate ţine pasul cu alţi colegi
• Întodeauna demonstrez eu mai întâi activitatea, pentru ca el să aibă la dispoziţie indicaţii
vizuale. Activităţile nu trebuie să fie dificile şi complicate, ci distractive.
• Încurajez părinții să-l implice pe copil în activităţi de motricitate grosieră – înot sau jocuri
active în curte.
• Încurajez copilul să-şi dezvolte forţa fizică prin căţărat, sub supraveghere permanentă.
• Propun jocuri simple, de ex., ascund nişte jucării şi îl încurajez să alerge şi să le caute.

Recomandări:
 Complementar activităţilor de recuperare realizate de către specialişti în centre de
recuperare/reabilitare, precum şi celor de la grădiniţă, copilul trebuie să beneficieze de o
îngrijire adecvată în mediul familial, de continuarea exerciţiilor şi acasă dacă este nevoie, la
recomandările specialistului, şi de o organizare adecvată a mediului familial. Prioritară este
armonia din familie, care influenţează dezvoltarea copilului. Cel mai adesea, membrii
familiilor consideră că cei mici nu sunt afectaţi de tensiunile, nemulţumirile şi frustrările lor,
decât dacă acestea se manifestă prin certuri sau conflicte la vedere. Este o perspectivă eronată,
întrucât în perioada 0-2 ani copilul cunoaşte o dezvoltare senzitivă, fiind receptiv la un nivel
energetic şi resimte tot disconfortul celor apropiaţi şi mai ales al mamei.

Plan de intervenție realizat de Avizat director,

prof. înv preșcolar prof. înv preșcolar
STAN LOREDANA BORDEU GEORGETA