Curs 13

ASPECTE RADIOLOGICE SI IMAGISTICE, NORMALE SI

PATOLOGICE, ALE ARTICULATIEI TEMPORO-
MANDIBULARE

1. ANATOMIE RADIOLOGICA
ATM- diartroză formată din - condilul mandibular - cavitatea glenoidă şi
tuberculul anterior temporal
Articulatia temporo-mandibulara sufera modificari pe parcursul
intregii vieti, fiind o articulatie suprasolicitata.
Aceasta articulatie este formata din doua componente majore,
asociind elemente:
- radioopace – scheletul temporo-mandibular;
- radiotransparente – complexul menisco-capsulo-ligamentar si
muschii.
Pana in perioada imageriei moderne era explorata numai componenta
radioopaca, deci structurile dense, iar dupa introducerea in practica medicala
a CT si IRM a devenit posibila si studierea, in mod netraumatic, a
elementelor radiotransparente, in mod deosebit ameniscului articular.
Scheletul temporo-mandibular
Se compune din versantul temporal, format din cavitatea glenoida
(glena) situata posterior si condilul temporal (tuberculul anterior), si din
condilul mandibular. Cavitatea glenoida are un segment anterior, articular si
altul posterior, nearticular ( care corespunde peretelui anterior al conductului
auditiv extern)

1
 Condilul temporal are o proeminenta osoasa, convexa caudal, situat
imediat inaintea cavitatii glenoide. Versantul sau posterior corespunde
limitei anterioare a cavitatii glenoide.
Condilul mandibulei reprezinta segmentul cranial al ramului
ascendent al mandibulei si numai versantul sau anterior este articular. Ca
forma, este convex cranial in sens antero-posterior si latero-medial.
In situatia cand se gaseste in pozitie centrala in cavitatea glenoida,
axul sau longitudinal realizeaza un unghi de 25o cu planul frontal.

2
 Meniscul si elementele capsulare
Meniscul
Este format din fibre de colagen condensate, care alcatuiesc o
structura fibro-cartilaginoasa, avasculara si care se interpune intre
componentele scheletice articulare. Prin pozitia sa, determina doua camere
articulare independente: una superioara (menisco-temporala) si alta
inferioara (menisco-mandibulara).
Fiecare camera prezinta un recesus anterior si altul posterior, iar zona
intermediara a meniscului se prelungeste inainte si in spate prin cate un
burelet, dand astfel meniscului o forma de lentila biconcava.
Bureletul posterior este mai voluminos si se prelungeste printr-o
structura fibroasa care se insereaza pe sutura temporo-scuamoasa.

Bureletul anterior este mai subtire si se ataseaza fibrelor fasciculului

posterior al muschiului pterigoidian extern (lateral).
Meniscul este mai gros pe versantul sau intern, fiind fixat, ligamentar,
de condilul mandibulei.
In situatia de repaos fiziologic (de relaxare musculara) capul
condilului mandibular este centrat in cavitatea glenoida. Meniscul articular

3
se situeaza intre condilul mandibular si cel temporal, interliniul articular
fiind uniform ca inaltime. Recesus-ul anterior al camerei articulare menisco-
mandibulare apare larg.
In ocluzie, care este un moment activ (ca rezultat al muschilor
masticatori), capul condilului mandibular se deplaseaza posterioir, reducand
spatiul retro-condilian.
In timpul deschiderii maxime a gurii, rotatia si translatia anterioara a
condilului mandibular il plaseaza (sau depaseste) anterior in punctul cel mai
decliv al condilului temporal (tubercul anterior).
In acest moment, meniscul insoteste cursa condilului mandibular,
interpunandu-se in permanenta intre suprafetele cartilagionoase ale
componentelor osoase articulare. Recesus-ul anterior se micsoreaza, iar cel
posterior se largeste.
In afara meniscului articular, alte elemente anatomice ale structurilor
radiotransparente din ATM sunt:
Capsula articulara
Adera la menisc si inglobeaza formatiunile descrise, fiind captusita in
interior de sinoviala.
Ea este intarita pe partile laterale printr-un ligament extern ( foarte
rezistent) si un ligament intern (subtire)
Muschi
Cei care intervin in mobilitatea ATM sunt: maseterul, muschiul
temporal si muschiul pterigoidian.
Dintre acestia este de mentionat rolul muschiului pterigoidian extern,
al carui fascicul superior se insereaza pe portiunea anterioara a meniscului,
fasciculul inferior inserandu-se pe portiunea anterioara a gatului condilului
mandibulei.

4
 Fasciculul superior trage meniscul si condilul catre inainte in timpul
deschiderii gurii si il recentreaza ( il deplaseaza posterior) in momentul
inchiderii gurii ( opunandu-se actiunii muschiului temporal.

2. TEHNICI DE EXPLORARE RADIOLOGICA SI IMAGISTICA

Aceasta explorare, radiologica si imagistica, la care se apeleaza in
vederea stabilirii unui diagnostic, este conditionata de examenul clinic, de
simptomatologia afectiunilor ATM si de dotarea tehnica.
Evaluarea radiologica-imagistica va trebui sa aiba in vedere toate
componentele articulare: scheletice, menisc, capsula, muschi, ligamente si
relatia acestora cu sistemul articular dentar, in conditii statice si dinamice.
Explorarea va trebui sa fie bilaterala, comparativa.
Metodele radiologice conventionale
Tehnicile imagistice moderne au inlocuit, in mare masura, explorarea
radiologica conventionala a ATM (inclusiv artrografia).
In prezent se apeleaza la radiografia panoramica (eventual
digitalizata), OPT, artro-cinegrafie, computer-tomografie si IRM.
Dintre incidentele radiologice de explorare a ATM consemnam:
incidenta “mandibula defilata” Incidenţă “mandibulă defilată” pentru ramul
ascendent
Pacientul este culcat in decubit lateral pe partea de examinat, gatul intins, barbia inainte.
Capul se apleaca in asa fel incat planul medio-sagital sa faca cu masa unghi de
aproximativ 150.

5
Fasciculul de radiatii, de la distanta de 1m, are dubla inclinatie, in directia cranio-caudala
cu 100.
Patrunde tangent inferior cu unghiul mandibulei opuse si iese pe film in mijlocul ramurii
ascendente care se radiografiaza
Nu sunt necesare grila antidifuzoare si nici banda de imobilizare.

Se efectuiaza pentru fiecare parte separat, pacientul asezat asa incat ramura
ascendenata a mandibulei sa fie asezata pe caseta. Fascicolul de raze de la 1m este
inclinat cu 10 grade incat raza centrala trece tangent pe sub marginea bazilara si
unghiului mandibulei opus si iese pe mijlocul ramurii ascendenate care se radiografiaza.

Incidenţă “mandibulă defilată” pentru ramul ascendent – schemă:

 1-ramul ascendent al mandibulei; 2-creasta oblică; 3-corpul mandibulei;
 4-canal dentar inferior; 5-gaura mentonieră; 6-marginea bazilară; 7-compacta
marginii bazilare;
 8-regiunea mentonieră; 9-corpul mandibulei de partea opusă; 10-foseta glandei
submaxilare;
 11-arcada dentară inferioară; 12-arcada dentară superioară; 13-perete inferior
sinus maxilar;
 14-tuberozitatea maxilară; 15-corpuri vertebrale; 16-corpul hioidului; 17-
coarnele hioidului;
 18-arcada zigomatică; 19-apofize transverse cervicale;

6
 Incidenţă “mandibulă defilată” pentru gonion şi ram orizontal
Se efectuiaza pentru fiecare parte separat, pacientul asezat asa incat ramura orizontala a
mandibulei sa fie asezata pe caseta. Fascicolul de raze de la 1m este inclinat cu 10 grade
incat raza centrala trece tangent pe sub marginea bazilara si unghiului mandibulei opus si
iese pe mijlocul ramurii orizontale care se radiografiaza. Incidenta de mandibula defilata
(ramura orizontala)

Pacientul este culcat in decubit lateral pe partea de examinat, gatul intins, barbia inclinata
spre masa, incat ramura orizontala a mandibulei sa fie asezata pe caseta. Capul este
inclinat cu vertexul spre masa intr-un unghi de

Fasciculul de radiatii, de la distnta de 1m, este inclinat cranio-caudal cu 100.

Raza centrala trece tangenta pe sub marginea bazilara si unghiul mandibular
opus si iese pe film in mijlocul ramurii orizontale care se radiografiaza.Nu
sunt necesare banda de imobilizare su grila antidifuzoare.
Incidenţă “mandibulă defilată” pentru gonion şi ram orizontal – schemă :
 1-condil; 2-gâtul condilului; 3-apofiza coronoidă; 4-incizura
sigmoidă;
 5-marginea posterioară a ramului ascendent; 6-marginea bazilară;
 7-compacta marginii bazilare; 8-gaura mentonieră; 9-canal dentar
inferior;
 10-creasta oblică; 11-marginea anterioară a ramului ascendent; 12-
spina lui Spix;
 13-arcul anterior al atlasului; 14-conductul auditiv extern; 15-
vertebre cervicale;

7
  16-corpul hioidului; 17-coarnele osului hioid; 18-baza limbii; 19-
valecula;
 20-21-epiglota; 22-apofiza stiloidă; 23-arcada zigomatică;
 24-arcada dentară inferioară; 25-marginea bazilară a mandibulei de
partea opusă;

-
- incidenta “ masiv facial, de fata”, semiaxiala, cu gura inchisa si gura
deschisa

Radiografia ATM

- incidenta Parma, este o incidenta de profil, cu ajutorul careia se

radiografiaza fiecare ATM, in pozitie gura inchisa si gura deschisa.
Articulatia de examinat este langa caseta, iar tubul radiogen se afla de partea
articulatie temporo-mandibulare opuse. In aceste conditii, ATM de langa
tubul radiogen, datorita proiectiei conice, va aparea marita si neclara, iar cea

8
de langa film va aparea clara, individualizandu-se elementele radioopace
care o compun;
- incidenta Schuller- desi este folosita mai frecvent pentru studiul
mastoidei, cu ajutorul acesteia se evidentiaza si ATM, precum si conductul
auditiv extern. Pacientul este in decubit ventral, cu planul medio-sagital
paralel cu filmul Raza centrala este inclinata cu 30 o in directie cranio-
caudala iesind pe la nivelul conductului auditiv extern din apropierea
filmului. Este o incidenta transcraniana temporo-timpanica si se executa
separat pentru fiecare ATM in pozitie gura inchisa si gura deschisa.

Majoritatea incidentelor descrise au fost inlocuite de ortopantomografie

(OPT) care prezinta urmatoarele avantaje:
- se obtine o imagine simultana a arcadelor dentare si a regiunilor
limitrofe;
- se poate aprecia prezenta eventualelor asimetrii sau anomalii, si a altor
leziuni ale sistemului dento-alveolar, precum relatia cu sinusurile maxilare,
cu canalul dentar inferior.
OPT este un examen de orientare si este indicat sa se efectueze filme si in
ocluzie, pentru a se aprecia si raporturile dintre dintii antagonisti.

9
 Tomografia conventionala, desi depasita de examinarea CT se
foloseste mai ales in studiul static al ATM, in situatia gura inchisa, gura
deschisa. Examenul tomografic va fi facut prin sectiuni frontale si sagitale si
este indicat a fi precedat de o radiografie de baza de craniu (Hirtz), pentru a
se constata pozitia conditiilor mandibulari si a cavitatilor glenoide.

Artrografia temporo-mandibulara
Aceasta metoda traumatica de explorare este din ce in ce mai mult
inlocuita de explorarea computer-tomografica. Reprezinta singura
posibilitate de a evidentia meniscul articular, dupa ce se efectua o punctie

10
articulara uni –sau bicamerala si se introducea un mediu de contrast opac sau
gazos (contrast negativ).

In prezent, artrografia beneficiaza de aportul CT, se fac sectiuni

computer-tomografice axiale, coronale si, pentru studiul dinamic, se recurge
la cine – CT
In conditii de dotare cu aparatura moderna, articulatia temporo-
mandibulara se exploreaza, in majoritatea situatiilor, prin CT si IRM.

CT IRM
Afecţiunile A.T.M.
 Traumatice- contuzii, fracturi, luxaţii
 Infecţioase: - artrite acute şi cronice
 Degenerative - artroze

11
Leziunile traumatice
a. Contuziile intereseaza componenetele fibrocartilagionoase ale
articulatiei. Clinic, dureri spontante si la presiune preauriculara si in
conductul auditiv exacerbate de mobilizarea mandibulei, limitare a
deschiderii gurii. Radiografia nu evidentiaza modificari, doar eventual o
largire a spatiului articular, datorita distensiei prin revarsatul intra-articular.
b. Luxatiile-In mod obisnuit se produc luxatii anterioare, cele laterale si
posterioare sunt exceptionale, de regula insostite cu fracture ale condilului
sau ale conductului auditiv.

Radiografia - In luxatiile anterioare arata cavitatea glenoida goala, condilul

fugit din articulatie proiectandu-se inaintea tuberculului temporar sub arcada
zigmoatica. Uneori identificarea capului condilian este ingreunata de
superpozitia arcadei care il mascheaza.
- In luxatiile laterale, capul condilului depaseste in afara
marginea externa a arcului zigomatic, de asemenea, se poate depista fractura
condiliana controlaterala.
- In luxatiile posterioare se vad infundarea capului condilian,
precum si Solutia de continuitate a tavanului cavitatii glenoide si pretele
conductului auditiv; acestea pot fi dific depistate pe radiografiile standard,
fiind necesare tomografii.

Fracturile Fracturi ale mandibulei

Unghi OPT/ mandibulă defilată/ faţă PA

Condil OPT/ mandibulă defilată / faţă PA
Corp mandibular OPT/ mandibulă defilată / faţă PA retrodentare(interesarea dinţilor)
Regiunea canină OPT/ mandibulă defilată/ retrodentare, craniu profil
Simfiză ocluzale
Ram ascendent OPT/ mandibulă defilată / faţă PA
Proces coronoid OPT/ mandibulă defilată

Ca mecanism de producere poate fi :

12
 - direct sau indirect
Anatomo-patologic pot fi fracturi:
- “in lemn verde” lacopil la care este interesata doar o corticala osoasa
- Fracturi partiale, care intereseaza portiuni limitate din mandibula.
- Fracturi totale, complete.
In functie de numarul focarelor pot fi: unice,duble, multiple.
Dupa directia liniei de fractura pot fi:
-transversale, cu directie verticala la nivelul corpului mandibular si orizontale la ramul
ascendent
-longitudinale, cu directie orizontala la nivelul corpului si verticala la ramul ascendent.
-oblice
-radiare sau stelare, etc.

Dupa numarul si distributia liniilor de fractura sunt: fracturi cu una sau mai multe
linii de fractura, complexe, cominutive.
Din punct de vedere al rapoartelor existente intre extremitatile osoase pot fi:
- decalaj incalacare
– un fragment deplasat cranial si altul caudal
- angulare cu deplasare vestibulara sau orala
- rotatie a fragmentelor in ax.
Clinico- radiologic si topografic sunt :
- fracturi ale portiunii dentare
- fracturi ale unghiului mandibular
- fracturi ale portiunilor fara dinti.
1. fracturi ale regiunii dentare.
Fracturi simfizare, pot fi mediane si paramediane, intereseaza regiunea dintre cei
doi canini. Traiectul de fractura este strict median sagital. Uneori pot fi interesati si
dintii(fracturi, luxatii)

13
 Fracturile corpului mandibular, intereseaza portiunea dintre canin si al doilea
molar
Fracturile unghiului mandibular- traiectul de fractura de regula este oblic caudal si
posterior spre gonion. Cand este un dinte inclus este de pe fata anterioara sau posterioara
sau poate fi inconjurat de doua linii de fractura.

2. fracturi ale portiunilor fara dinti

Acestea pot interesa : ramul ascendent sau apozizele superioare (condilul
mandibular, apofiza coronoida).
LINIILE FRACTURII:

14
1. Fractura Mediana
2. Fractura Paramediana
3. Fractura De corp mandibular
4. + 5. fr de unghi mandibular
6. Fractura Verticala de ram ascendant
9. Fractura de condil
10. Fractura subcondiliana
Fracturile ramului ascendent, pot fi unice cu traiect orizontal, uneori vertical pornind
din regiunea inter-condilo-coronoida.

Fracturile condiliene. Dupa sediul de fractura condiliena poate fi:

a. fractura subcondiliana joasa, extraarticular – traiectul de fractura intereseaza
baza gatului condilului mandibular, cu traseu:
- in sens sagital oblic caudal si posterior de la incizura sigmoida pana la marginea
posterioara a ramului ascendent
- in sens transversal, oblic in jos si catre interior, oblicitatea este in jos si in afara, se
produce o basculare importanta a condilului.
b. fractura subcondiliana inalta – traiectul este la nivelul 1/3 medie a gatului
condilului mandibular, de regula fiind orizontal. Deplasarea implica basculare sau luxatie
catre interior si inainte sub actiunea tendonului muschiului pterigonian extern.

c. fractura condilului propriu- zisa- leziune intraarticulara cu traiect situat in plan

sagital sau discert oblic cu detasarea portiunii sale interne. Pot fi asociate cu alte leziuni
traumatice ca: fractura conductului auditiv extern, fractura cu penetrarea cavitatii
glenoide, apofizei transverse a zigomei si foarte frecvent fractura condilului de partea
opusa.

15
Fractura apofizei coronoide – are simptomatologie discreta, linia de fractura este unica
si deplasarea este redusa.
Fracturi multiple ale mandibulei – la un traumatism complex se pot produce fracturi cu
trei traiecte, simfizar si doua traiecte la nivelul corpului mandibular sau la nivelul
gonioanelor.
c.
Radiografic se pot evidential fracturile transversale ale capului
condilului, chiar si un fragment detasat din el si decalat, turtiri ale capului
condilian, zdrobiri ale capului condilian, fracture ale glenei, neregularitati
ale convexitatii articulare condiliene cu estomparea si chiar disparitia
interliniei articulare.

Artritele acute
Infectarea artculatiei temporo-mandibulare se produce rar pe calea
hematogena, in special la copii si frecvent prin extensia de la prcesele de
vecinatate sau prin insamantarea directa, in traumatismele directe. Clinic,
triada simptomatica, dureri, limitarea miscarilor, semne de inflamatie locala.
Radiografic, nu sunt modificari caracteristice, in cazului exudatului intra-
articular se intalneste largirea spatiului articular, capul condilului aparand

16
dislocate in jos si inainte, spre tuberculul temporar si o arie larga de
radiotransparenta supra si retro condiliana – prezenta lichidului intra-
articular in cantitate mare.

Tomografie- artrita acuta

In artritele supurate prelungite, cand procesul septic se extinde si la os, pot
apare neregularitati ale suprafetelor articulare, cu mici eroziuni si zone de
demielinizare, cu estomparea contururilor condilo-glenoidiene.
Artritele cronice, artrozele
Sunt datorate fie unor procese infectioase cu evolutie lenta, prelungita, fie
unor procese distrofice, degenerative, in cadrul unor colagenoze, boli
reumatismale, sau chiar determinate prin traumatisme mecanice, in
dezechilibrele ocluzo-articulare.
Radiologic – desi nu ofera intotdeauna imagini caracteristici concludente,
aduce o serie de elemente utile pentru diagnostic. Se pot intalni:
-ingustarea spatiului articular, cu lipsa de uniformitate a radiotransparentei
acesteia.
-neregularitati ale contururilor osoase, cu aparitia de mici proeminente
osteo-fitice-ciocuri osoase.
-deformatii ale componentelor osoase ale articulatiei

17
-condil turtit, condil alungit, condil in cioc de flaut

Tomografie – condil modificat- artrita

cronica
-tubercul temporar atrofiat cu panta condiliana stearsa
-neregularitati ale cavitatii glenoide
-discordanta dintre dimensiuni ale cavitatii gelenoide si ale capului condilian
-subluxatii ale condilului mandibular, acesta se poate gasi sub tuberculul
zigomatic, pe radiografie cu gura inchisa, sau chiar inaintea sa, cavitatea
glenoida aparand uneori complet goala.

18
Poliartrită reumatismală bilaterală : distrucţie osoasă, prin osteomielită, a
ambilor condili, scleroză reacţională, pierderea configuraţiei normale

Anchiloza temporo-mandibulara
Este definite ca imposibilitatea permanenta a miscarilor de deschidere
a gurii, datorita suprimarii articulatiei temporo-mandibulare prin sutura
osteofibroasa, intre apofiza condiliana si temporal.
Examenul radiologic este decisiv pentru depistarea diagnosticului, se
pune in evident stergerea interliniei articulare si imaginea radio-opaca a
blocului osos dand o serie de detaii importante privind dimensiuniile, ofrma
si structura acestuia. Uneori este o simpla sudura osoasa intre capul
condilian si temporal, conturul capului condilian fiind disparut ca si
interlinie articulara, apofiza condiliana contiunadu-se fara limite cu
tuberculul zigomatic si cu suprafata infra-temporara, inaintea conductului
auditiv. Mai frecvent blocul osos depaseste limitele articulatiei propriu-zise,
merge inapoi spre apofiza mastoid si conductul auditiv, inainte astupa
incizura sigmoida, ingloband si apofiza coronoida, iar in plan transversal, in
afara proiemina pretragian si medial se extinde in spatiu terigo-maxilar de-a
lungul fetei infra-temporale putand ingloba chiar spina sfenoidului si apofiza

19
pterigoida.

Anchiloza temporo-mandibulara stg posttraumatic la copil 13 ani

Tomografia aduce detalii valoroase privind indeosebi grosimea in
plan tranversal a blocului osos si mai ales extensiunea sa mediala.
Examenul radiografic este necesar si pentru studiul anomaliilor si
deformatilor maxilo-dentare, ca urmare a tulburarilor de dezvoltare,
determinate de anchiloza temporo-mandibulara.
In anchiloza unilaterala, se vede scurtarea ramului ascendant si a
intregii hemimandibule de partea bolnava cu unghiul mandibular mai inchis.
In acnhiloza bilaterala, se constata scurtarea ambelor ramuri
mandibulare cu proeminenta segmentului goniac, relieful mentoniar este
sters. Procesul alveolar la nivelul arcului anterior, impreuna cu dintii
frontali, avand o inclinare vestibulara, calcand inapoia arcadei superioare.
Molarii de minte inferiori se gasesc frecvent in incluzie in pozitie oblica,
proiectati la baza ramurii ascendente.

20
 Anchiloza mandibulara de tip anterior (extra-articulara)
Imposibilitatea miscarii mandibulei poate fi cauzata de sudura
apofizei coronoide la arcada zigomatica si uneori chiar la tuberozitatea
maxilarului superior, articulatia temporo-mandibulara pastrandu-si
integritatea anatomica.
Radiografic, se pune in evident hipertrofia deformanta a apofizei coronoide,
avand un contact strans cu malarul sau cu tuberozitatea maxilarului, fara sa
se poata distinge linia de demarcatie dintre ele. Uneori este un adevarat bloc
osos, aspectul radiografic al articulatiei temporo-mandibulare este normal.
Examenul radiologic mai poate pune in evidenta modificari la nivelul
articulatiei temrporo-manidublare determinate de alte cauze, ca de examplu:
a. Hipoplazii sau agenezii condeliene.
Hipoplazii condiliene

Displazie condiliană stg. cu dismorfism al apofizei coronoide stg. asimetrie

mandibulară cu deviaţie stg.

21
Displazie

b. Hipertrofii ale condilului mandibular, izolate sau in cadrul

hemipihertrofiilor mandibulare
c. Deformatii ale condilului mandibular-osteoama,exostoze.
d. Deformatii ale condilului temporar
e. Defecte osoase intersand condilul manidubular si tuberculul temporar
din osteomelite, artrite.
f. Anomalii de pozitii ale articulatiei associate cu alte malformatii
craniene.
Sindromul SADAM – sindrom algo-distrofic al aparatului masticator
 are ca substrat predominant patologia menisco-ligamentară a A.T.M.
 predomină la femei (3/1)

22
  clinic : dureri şi zgomote articulare, limitarea deschiderii gurii, algii
faciale, cervicale, otalgii
 cauze locale sau de vecinătate
 explorare : O.P.T., teleradiografii, radiografii extraorale, pentru
A.T.M., incidenţe retro-dento-alveolare, examene C.T., I.R.M.,
eventual artro-I.R.M.

SADAM: tomografie sagitală în poziţie “gură închisă”menisc luxat;

absenţa modificărilor scheletice

SADAM: tomografie sagitală în poziţie “gură deschisă”luxaţie ireductibilă

a meniscului

23
SADAM : examen I.R.M. – secţiuni sagitale în T1 luxaţie meniscală
bilaterală ireductibilă

Tumorile ATM
Tumori benigne:
- cel mai frecvent - osteomul condilului mandibular cu mărirea de volum a
acestuia şi deformare (depăşind cavitatea glenoidă).
Diagnostic diferenţial:-hiperplazia de condil (mărit dar nedeformat )
Alte tumori benigne :
- condromul
- osteocondromul

Incidenţă “faţă joasă” osteocondrom al condilului mandibular stg.

24
Condromatoza

Osteocondrom

25
26