Grupa 1602, anul IV Student Pșenița Daniel

Principiul
’’Garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea la timp integrală şi echitabilă a
salariului care ar asigura o existenţă decentă salariatului şi familiei lui’’

Conținutul acestui principiu este bine conturat în Legea salarizăriii din 14 februarie 20021. În
acest act legislativ a fost consfințit, pentru prima dată, mecanismul compensării pierderilor cauzate
salariatului de neachitarea la timp a salariului ce reese din art.35 a acestei legi. Acest lucru este
posibil prin indexarea obligatorie a sumelor salariului calculat și neachitat la timp.
În conformitate cu art.144 alin.(1) din Codul Muncii al Republicii Moldova2, plata salariilor
este efectuată de angajator în mod prioritar față de alte plăți, inclusiv în caz de insolvabilitate a
unității. Protecția salariului este înfăptuită și prin instrumente internaționale, cum ar fi: Convenția
OIM nr.95/1949 privind protecția salariului3 și Convenția OIM nr.131/1970 privind fixarea salariilor
minime, în special în ce privește țările în curs de dezvoltare4.
Convenția OIM nr.95/1949 privind protecția salariului promovează următoarele principia de
bază:
 Salariul se plătește direct lucrătorului;
 Salariile plătite în bani vor fi achitate exclusiv în monedă avînd curs legal, iar plata sub
formă de bilete de ordin, bunuri, cupoane sau sub orice altă formă considerată că reprezintă
moneda, avînd curs legal, este interzisă;
 Autoritatea competentă din fiecare stat va putea să permită sau să prevadă plata salariului pri
cec tras asupra unei bănci sau prin cec ori mandat poștal, atunci cînd acest mod de plată se
practică curent sau se face necesar datorită unor împrejurări speciale, cînd este prevăzut în
contractul colectiv, sau cînd, în lipsa unei astfel de dispoziții, lucrătorul consimte expres;
 Este interzisă plata salariului în băuturi alcoolice sau droguri;
 Partea din salariu care este necesară pentru a asigura întreținerea lucrătorului și a familiei
sale nu poate fi, sub nici o formă, cedată sau urmărită. Reținerile din salariu nu vor fi
autorizate decît în condițiile și în limitele prescrise de legislația națională sau stabilite printr-
un contract colectiv de muncă ori o hotărîre arbitrală;
 În caz de faliment sau de lichidare judiciară a unei întreprinderi, lucrătorii acesteia vor avea
rang de crescători privilegiați;
 Salariul trebuie plătit la intervale regulate, numai în zilele lucrătoare și la locul de muncă sau
în apropierea acestuia.
Convenția OIM nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce privește țările
în curs de dezvoltare, prescrie pentru statele ce o ratifică obligația de a stabili un sistem de salarii

1
Monitorul Oficial Nr. 50-52
2
Monitorul Oficial Nr. 159-162
3
Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.593-XIII din 26.09.1995
4
Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.610-XIV din 01.10.1970
minime, care să protejeze toate grupurile de salariați ale căror condiții de muncă sunt de
asemenea natură încît acestor salariați trebuie să li se asigure o protecție corespunzătoare..
Potrivit art. 2 alin. (1) din Convenția OIM nr. 131/1970, salariile minime vor avea putere de
lege și nu vor putea fi scăzute; neaplicarea lor va duce la aplicarea de sancțiuni corespunzătoare,
penale sau de altă natură, persoanei sau persoanelor responsabile.
Articolul 3 din Convenția OIM nr. 131/1970 stabilește că elemente care se iau în considerare
pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe măsura posibilităților, și ținîndu-se
seama de practica și condițiile naționale, următoarele:
a) Nevoia lucrătorilor și ale familiilor lor față de nivelul general al salariilor în țară,
costul vieții prestațiile de securitate socială și nivelurile de trai ale altor grupuri
sociale;
b) Factorii de ordin economic, inclusiv cerințele dezvoltării economice, productivitatea
și interesul care există pentru a realiza și a menține un înalt nivel de folosire a forței
de muncă.