Prof.

Lodin Cristina

Scoala Gimnaziala,,Dimitrie Cantemir’’ Baia Mare

Într-o zi îmi vedeam de treabă,când am auzit ceva.În lumina blândă a

soarelui,am zărit o micuţă ştrumfiţă albăstrie.Avea ochii în lacrimi.M-am
îngrijorat.Biata de ea!
Ei,o să fac o faptă bună şi îi voi spune că nu trebuie să plângă ,dar
înainte o voi întreba de ce în ochişorii ei mici lucesc acele lacrimi
...ştrumfeşti de amare?
-Ce s-a întâmplat,Ştrumfiţo?
Mi-a povestit o întâmplare nefericită.
-Mi s-a rupt cartea!
-Uite,pentru că tu ai un sufleţel bun,îţi voi repara cartea.Poftim!
Bucură-te de prietenia fiecărei cărţi!
-Multumesc!
Acum,în ochişorii albaştri ai micuţei se jucau lacrimi ştrumfeşti şi
dulci ... de bucurie!

Pentru voi...cu drag...