Sinteza FP1

FINANłELE PUBLICE : CONCEPT, CONłINUT
Cuprins:
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
1.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
1.3.1. Bunurile publice
1.3.2. Conceptul de finanŃe publice
1.3.2.1. FinanŃele – categorie economică având caracter istoric
1.3.2.2. Etimologia şi sensul cuvântului „finanŃe”
1.3.3. ConŃinutul finanŃelor publice
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.1. Introducere
În interiorul fiecărei economii naŃionale există numeroşi participanŃi între care se stabilesc
raporturi foarte complexe. Prin simplificare, aceştia se pot grupa în diferite categorii precum:
familiile, întreprinderile private şi de stat, băncile, unităŃile de asigurări, instituŃiile publice şi altele.
Între aceştia, instituŃiile (administraŃiile) publice reprezintă un tip de participant care
„produce” un gen aparte de servicii, care nu se vând şi nu se cumpără pe piaŃă. Unele instituŃii
asigură securitatea naŃională, altele educaŃia sau redistribuirea veniturilor (securitatea socială), altele
se ocupă de gestiunea finanŃelor publice etc.
În sens economic, nevoile umane reprezintă cerinŃe materiale şi spirituale, de bunuri şi
servicii, de mediu ecologic etc. ale vieŃii şi activităŃii oamenilor. Satisfacerea lor înseamnă consum
de bunuri şi servicii şi asigură existenŃa şi dezvoltarea purtătorilor acestor nevoi – indivizi, grupuri
sociale, naŃiuni, societatea în ansamblul ei. În cadrul nevoilor de consum ale populaŃiei, în strânsă
legătură cu evoluŃia economiei şi a societăŃii, asistăm la creşterea rolului şi importanŃei nevoilor
publice.
ViaŃa de zi cu zi a oamenilor presupune, pe lângă acoperirea nevoilor individuale (adăpost,
hrană, îmbrăcăminte etc.) şi satisfacerea de multiple nevoi sociale (instruire, cultură, protecŃie
socială, etc.). În timp ce nevoile individuale se acoperă pe seama bunurilor private procurate prin
mecanismul pieŃei, nevoile sociale necesită organizarea şi furnizarea de către autorităŃile publice, a
unor activităŃi (servicii) denumite bunuri publice (bunuri sociale, utilităŃi publice, bunuri colective).

Obiectivele unităŃii de învăŃare:
• evidenŃierea intercorelaŃiei dintre activitatea economică şi finanŃele publice;
• prezentarea nevoilor publice (colective, sociale) că nevoi umane strâns legate de evoluŃia de
ansamblu a societăŃii;
• prezentarea finanŃelor, în general, şi a finanŃelor publice ca fiind o categorie economică
având caracter istoric
• înŃelegerea conŃinutului finanŃelor publice
.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare

9
1.3.1. Bunurile publice
Bunurile publice aduc foloase tuturor membrilor societăŃii, indiferent dacă aceştia au
participat sau nu la efortul de finanŃare a lor. Consumul utilităŃilor publice este indivizibil, fără plată
şi neconcurenŃial; acestea se folosesc în comun, de ele beneficiind mai multe persoane în acelaşi
timp. Totodată, accesul unui individ la utilităŃile publice nu este condiŃionat de plata vreunei
contribuŃii din partea sa şi nici nu are loc în detrimentul altora. Astfel, de iluminatul public
beneficiază, în principal, populaŃia localităŃii respective dar şi cetăŃenii din alte localităŃi din Ńară şi
străinătate; de lucrările de îndiguire, consolidare a terenurilor etc., beneficiază colectivităŃile din
zonele supuse inundaŃiilor sau alunecărilor de teren. De apărarea naŃională beneficiază toŃi locuitorii
Ńării, fără nici o deosebire.
Satisfacerea nevoilor cu caracter colectiv reclamă existenŃa şi funcŃionarea unor instituŃii ale
statului care să furnizeze bunurile sociale respective, acestea neputând fi dobândite prin intermediul
pieŃei. AutorităŃile publice trebuie să recepŃioneze semnalele cetăŃenilor, să remarce justeŃea acestor
nevoi şi să ia măsuri pentru satisfacerea lor.
În ceea ce priveşte oferta de utilităŃi publice, sunt situaŃii în care unii membrii ai societăŃii nu
o sesizează întrucât nevoile sociale pe care le acoperă nu sunt percepute că nevoi personale. De
exemplu, pe timp de pace, atâta timp cât integritatea Ńării nu este în pericol, se ignoră de către
majoritatea populaŃiei importanŃa şi dimensiunile apărării naŃionale ca serviciu public.
Pe lângă bunurile individuale şi colective, se mai poate remarca şi o a treia categorie de
bunuri care întruneşte trăsături ale primelor două. Este vorba de bunurile/serviciile semipublice
(cvasipublice), care satisfac nevoi semipublice, fie prin intermediul pieŃei concurenŃiale, fie prin
economia publică. În această categorie se încadrează, în special: educaŃia şi instrucŃia, cultura,
ocrotirea medicală, protecŃia socială. Furnizarea gratuită de servicii semipublice de către autorităŃile
publice are loc în mod selectiv, fie pe baza aptitudinilor personale ale beneficiarilor, fie prin
îndeplinirea unor „criterii publice”. De exemplu, la acordarea burselor pentru elevii şi studenŃii din
instituŃiile de învăŃământ de stat se Ńine seama de situaŃia la învăŃătură şi/sau situaŃia materială a
acestora.
Satisfacerea nevoilor publice antrenează efectuarea unor cheltuieli din bugetul de stat, prin
intermediul instituŃiilor de stat. Cum însă, serviciile publice sunt doar în parte prestate contra plată,
finanŃarea celorlalte cheltuieli publice se asigură pe seama resurselor colectate prin impozite, taxe
sau contribuŃii, la nivelul autorităŃilor publice centrale sau locale.
Prin intermediul finanŃelor publice, statul pune la dispoziŃia membrilor societăŃii o gamă
largă de utilităŃi, în condiŃii specifice. Această activitate presupune realizarea unui amplu proces de
redistribuire a veniturilor şi averilor persoanelor fizice şi juridice, după criterii stabilite prin
programul politic al partidului aflat la putere, care stă la baza politicii fiscale a guvernului aflat la
conducerea Ńării.
1.3.2. Conceptul de finanŃe publice

ExistenŃa şi dezvoltarea finanŃelor publice este în legătură directă cu apariŃia şi dezvoltarea
statului şi cu apariŃia şi folosirea formelor valorice şi a banilor în repartizarea produsului social.
RelaŃiile apărute în procesul procurării şi repartizării resurselor băneşti de care are nevoie
statul pentru îndeplinirea funcŃiilor şi sarcinilor sale formează relaŃiile financiare publice.
1.3.2.1. FinanŃele – categorie economică având caracter istoric

De la apariŃia primelor elemente de finanŃe, în perioada trecerii de la comunitatea gentilică la
orânduirea sclavagistă, finanŃele publice au fost prezente în permanenŃă ca parte integrantă a
sistemului relaŃiilor economice.
Pe parcursul tuturor orânduirilor social-economice, finanŃele publice s-au manifestat ca relaŃii
sociale de natură economică, apărute în procesul repartiŃiei produsului intern brut şi a venitului
naŃional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcŃiilor statului. În tot acest timp, finanŃele au
îmbrăcat, forma bănească, îndeplinind un anumit rol, mai mult sau mai puŃin important, în funcŃie
10
de condiŃiile economice, politice şi sociale ale perioadei parcurse.
Statul, ca instituŃie de suprastructură, a folosit de-a lungul timpului, diverse categorii
financiare (impozitele, cheltuielile publice, împrumuturile publice etc.) în scopul întăririi şi
dezvoltării bazei economice a orânduirii respective. De aici rezultă că finanŃele reprezintă o
categorie economică. Faptul că finanŃele au apărut pe o anumită treaptă a societăŃii şi că au evoluat
continuu, corespunzător perioadei parcurse, dovedeşte caracterul istoric al acestora.
FinanŃele publice reprezintă relaŃii sociale de natură economică apărute în procesul procurării
şi repartizării resurselor necesare statului, exprimând distribuirea unei părŃi din produsul intern brut,
prin intermediul statului, între diverse categorii sociale.
Corespunzător demarcaŃiei dintre sectoarele public şi particular din economia de piaŃă, se
impune şi distincŃia dintre finanŃele publice şi finanŃele private:
– finanŃele publice sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăŃii, în timp
ce finanŃele particulare servesc realizării de profituri de către întreprinzătorii particulari;
– finanŃele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului, ale
unităŃilor administrativ-teritoriale şi a altor instituŃii de drept public; finanŃele particulare sunt
asociate cu resursele, cheltuielile, creanŃele de încasat şi obligaŃiile de plată etc. ale agenŃilor
economici, băncilor, societăŃilor de asigurare private etc.;
– gestiunea finanŃelor publice este reglementată de dreptul public, iar gestiunea finanŃelor
întreprinderilor urmează regulile dreptului comercial;
– resursele financiare publice se procură de la persoane fizice şi juridice pe cale de
constrângere (în cea mai mare parte a lor), în timp ce întreprinderile particulare îşi procură resursele
financiare necesare în completarea celor proprii, pe baze contractuale, în condiŃiile confruntării
cererii cu oferta de capital de împrumut.
1.3.2.2. Etimologia şi sensul cuvântului „finanŃe”

FinanŃe este un cuvânt de origine latină, provenind din cuvântul „finis” care însemna „termen
de plată”. De-a lungul timpului, expresiile derivate din familia cuvântului finanŃe s-au utilizat, cu
sensuri mai restrânse sau mai diverse. Astfel, în sec. al XIII-lea şi al XIV-lea, expresii ca
finatio, financias, financia pecuniaria se utilizau cu sensul de „plată în bani”. În FranŃa, în sec. al
XV-lea, se utilizau expresii ca: hommes de finances şi financiers pentru denumirea unor persoane
care încasau impozitele ce alimentau visteria statului; termenul de finance însemna o sumă de bani,
iar termenul finances desemna întregul patrimoniu al statului. În Germania, în sec. al XV-lea, se
foloseau: Finantz, cu sensul de „plată în bani” şi Finantzer care însemna „cămătar”.
Treptat, cuvântul finanŃe şi-a extins semnificaŃia, incluzând: bugetul statului, creditul,
operaŃiunile bancare, cele bursiere, relaŃiile cambiale etc., adică resursele, relaŃiile şi operaŃiunile
băneşti.
ConcepŃiile economiştilor cu privire la finanŃe au fost şi ele diferite de-a lungul timpului.
Exemplificăm, pe scurt, doar câteva dintre acestea:
– prin cuvântul „finanŃe” desemnăm „orice valori aplicate serviciilor publice, indiferent dacă
acestea sunt prelevate sau nu la buget, dacă se concretizează în numerar sau în alte bunuri, dacă
provin din impozite sau din surse diferite” (M.R. Grandillot, Essai sur la science de finance, Paris,
Joubert, Libraire-Editeur, 1840);
– prin finanŃe se înŃelege „ştiinŃa veniturilor publice şi a utilizării acestor venituri. Veniturile
publice sunt însăşi substanŃa finanŃelor; regulile de gestionare a banilor, procedeele de împrumut, de
amortizare etc., constituie ceea ce am putea numi partea exterioară a finanŃelor...” (Paul Leroy-
Beaulieu, Traité de la science des finance, Paris, 1906);
– finanŃele publice au trei obiecte importante legate de bani: cheltuielile, veniturile şi
aplicarea veniturilor la cheltuieli. „FinanŃele publice vizează banii publici şi, prin extindere,
achiziŃionarea, administrarea şi utilizarea banilor publici.” (Gaston Jèze, Cours de finances
publiques, Paris, Librairie Générale de Droit & de Jourisprudence, 1936):
– finanŃele reprezintă „ştiinŃa economiei administrate de stat sau de un corp public (cu
administraŃie autonomă) în vederea procurării şi utilizării bunurilor materiale (în special a banilor)
care le sunt necesare pentru funcŃiile lor de comunităŃi economice obligatorii” (Adolf Wagner,
11
Traité de la science des finances, Paris, V. Giard & E. Brière, 1909);
– „finanŃele se ocupă cu gospodăria statului sau a altor organizaŃii publice” (George N. Leon,
Elemente de ştiinŃă financiară, Cluj, Cartea Românească”, 1925);
– finanŃele ne dau „regulile şi principiile după care statul şi celelalte organizaŃiuni publice
subordonate sau supraordonate lui îşi procură, administrează şi întrebuinŃează bunurile economice
şi mai ales banii într-o epocă unde predomină schimbul în viaŃa economică” (Ion Răducanu, Curs
de ştiinŃă şi legislaŃie financiară, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, Bucureşti,
1939);
– „finanŃele publice reprezintă (1) gestiunea resurselor, cheltuielilor şi datoriilor
administraŃiei publice centrale şi locale”; (2) reprezintă o „ramură a economiei care se ocupă cu
veniturile şi cheltuielile autorităŃilor publice şi cu efectele lor asupra economiei, în general”.
(Marius Băcescu, Angelica Băcescu – Cărbunaru, Compendiu de macroeconomie, Editura
economică, 1997).
Toate aceste interpretări denotă că termenul de finanŃe a fost mult timp atribuit conceptului
de finanŃe publice, fiecare specialist punând accentul pe un anumit aspect al acestora. Sintetizând
diferitele accepŃiuni întâlnite în literatura de specialitate, se poate afirma că finanŃele publice sunt
considerate:
– fonduri băneşti prelevate la dispoziŃia statului în vederea îndeplinirii funcŃiilor şi sarcinilor
sale;
– mijloace de intervenŃie a statului în economie, prin intermediul unor pârghii sau
instrumente specifice, constituite din: impozite, taxe, contribuŃii, împrumuturi, alocaŃii bugetare,
subvenŃii, facilităŃi fiscale, în vederea influenŃării într-un sens sau altul a activităŃii economice;
– forme şi metode concrete de administrare a banului public;
– acte juridice de dispoziŃie autoritară sau contractuală vizând preluarea la dispoziŃia statului
a unei părŃi din produsul intern brut în scopul îndeplinirii funcŃiilor şi realizării sarcinilor statului;
– relaŃii economice manifestate în procesul de constituire şi de repartizare a fondurilor publice
de resurse băneşti, în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăŃii.
1.3.3. ConŃinutul finanŃelor publice

Fondurile care se constituie la dispoziŃia autorităŃilor publice pentru satisfacerea nevoilor
generale ale societăŃii, se formează pe seama transferului de putere de cumpărare de la diverse
persoane fizice sau juridice către organele administraŃiei de stat centrale sau locale.
FinanŃele reprezintă relaŃii economice în formă bănească. Dar nu toate relaŃiile băneşti
apărute în procesul repartizării şi circulaŃiei produsului intern brut sunt, în acelaşi timp şi relaŃii
financiare. Sfera finanŃelor publice este mai restrânsă decât cea a relaŃiilor băneşti, cuprinzându-le
doar pe cele care exprimă un transfer de valoare, nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor
valorii. În legătură cu transferul de valoare, ca generator al relaŃiilor financiare, este necesar să se
precizeze unele aspecte, cum sunt:
– manifestarea relaŃiilor financiare este determinată de transferul de valoare în formă bănească,
fie de la persoane fizice sau juridice către fondurile publice care se constituie în economie, fie de la
acestea către persoane fizice sau juridice. Fluxurile băneşti au loc, deci, în dublu sens. Transferul de
valoare are caracterul de transfer de putere de cumpărare. Pentru acele situaŃii în care transferul se
efectuează în natură, acesta exprimă relaŃii de repartiŃie, fără însă a conduce la formarea de relaŃii
financiare, fapt care se poate realiza doar după valorificarea produselor respective, din forma marfă în
forma bani;
– transferul de valoare se efectuează, de obicei, fără contraprestaŃie directă. Pentru
impozitele achitate, oricare ar fi acestea, plătitorii – persoane fizice sau juridice – nu primesc o
contraprestaŃie directă. De asemenea, pentru beneficiarii pensiilor şi ajutoarelor nu se poate stabili o
legătură directă între sumele primite de la buget şi contribuŃiile plătite de persoana în cauză;
– transferul de valoare la şi de la fondurile constituite în economie are loc, în general, în
condiŃii de nerambursabilitate. Doar o mică parte a acestor transferuri se realizează cu titlu
rambursabil, ca de exemplu: sumele vărsate de persoanele fizice sau juridice în contul
împrumuturilor publice contractate de stat, garanŃiile depuse de administratorii şi cenzorii
12
societăŃilor comerciale sau de persoanele care gestionează bani sau alte valori publice.
Există o strânsă legătură între relaŃiile băneşti care se realizează cu schimbarea formelor
valorii şi relaŃiile financiare, în sensul că cele dintâi le condiŃionează pe cele din urmă. Astfel,
vânzarea – cumpărarea unor bunuri sau servicii permite apariŃia relaŃiei de transfer de putere de
cumpărare, corespunzător impozitului (sau impozitelor) conŃinute în preŃul sau tariful respectiv.
Plata salariului (care presupune o schimbare a formelor valorii) constituie suportul formării relaŃiei
financiare pe care o reprezintă plata impozitului pe venit datorat de angajat.
RelaŃiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie în
economie sau de la acestea către diverşi beneficiari; transferul se efectuează prin intermediul
banilor, fără echivalent, în cea mai mare parte cu titlu nerambursabil, în scopul satisfacerii nevoilor
sociale.
Fiind relaŃii economice apărute în procesul repartiŃiei produsului intern brut, relaŃiile financiare
fac parte din baza economică a societăŃii.
Sinteza unităŃii de învăŃare 1

– Consumul utilităŃilor publice este indivizibil, fără plată şi neconcurenŃial; acestea se folosesc
în comun, de ele beneficiind mai multe persoane în acelaşi timp. Totodată, accesul unui individ la
utilităŃile publice nu este condiŃionat de plata vreunei contribuŃii din partea sa şi nici nu are loc în
detrimentul altora.
– Pe lângă bunurile individuale şi colective, se mai poate remarca şi o a treia categorie de
bunuri care întruneşte trăsături ale primelor două. Este vorba de bunurile/serviciile semipublice
(cvasipublice), care satisfac nevoi semipublice, fie prin intermediul pieŃei concurenŃiale, fie prin
economia publică.
– FinanŃele publice reprezintă relaŃii sociale de natură economică apărute în procesul
procurării şi repartizării resurselor necesare statului, exprimând distribuirea unei părŃi din produsul
intern brut, prin intermediul statului, între diverse categorii sociale.
– FinanŃe este un cuvânt de origine latină, provenind din cuvântul „finis” care însemna
„termen de plată”. De-a lungul timpului, expresiile derivate din familia cuvântului finanŃe s-au utilizat,
cu sensuri mai restrânse sau mai diverse, utilizându-se termeni şi expresii ca: finatio, financias,
financia pecuniaria, hommes de finances şi financiers.
– ŞtiinŃa finanŃelor publice este o ştiinŃă relativ nouă, aria să specifică de studiu conturându-se
abia la mijlocul sec. al XIX-lea.
– FinanŃele publice reprezintă o disciplină de graniŃă, interferându-se pregnant cu: economia
politică, economiile de ramură, alte discipline cu profil monetar şi financiar, dreptul administrativ şi
cel constituŃional, managementul, precum şi cu alte discipline cu profil social şi politic.
– RelaŃiile financiare publice determină un transfer de valoare în formă bănească realizat în
dublu sens. Transferul de valoare are caracterul de transfer de putere de cumpărare, este definitiv şi
fără contraprestaŃie directă şi imediată.
Concepte şi termeni de reŃinut

Nevoi cvasipublice (semipublice), servicii cvasipublice (semipublice), utilităŃi (bunuri, servicii)
publice (colective, sociale), relaŃii financiare sau finanŃe, relaŃii financiare publice, consum neconcurential.
Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care este originea cuvântului „finanŃe”?
2. Care este obiectul de studiu al ştiinŃei finanŃelor?
3. Când au apărut finanŃele publice?
4. Ce reprezintă bunurile/serviciile publice?
5. DaŃi câteva exemple de bunuri şi servicii semipublice.
13
6. Prin ce se caracterizează bunurile publice?
7. DaŃi câteva exemple de bunuri şi servicii publice.
8. DefiniŃi conceptul de finanŃe.
9. DefiniŃi conceptul de finanŃe publice.
10. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre finanŃele publice şi private?
11. În ce perioadă s-a conturat ştiinŃa finanŃelor publice?
12. ComentaŃi conŃinutul finanŃelor publice?
13. Care este înŃelesul termenului finis?
14. Prin ce se caracterizează bunurile semipublice?
15. PrezentaŃi evoluŃia şi schimbarea sensului termenului de finanŃe
16. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre finanŃele publice şi private?
17. DefiniŃi conceptul de finanŃe.
18. DefiniŃi conceptul de finanŃe publice.
14
EVOLUłIA CONCEPTULUI DE FINANłE PUBLICE
2.1. Introducere
Corespunzător evoluŃiei rolului şi funcŃiilor statului în viaŃa economico-socială, finanŃele
publice au evoluat continuu, extinzându-şi misiunea de la o perioadă la alta. Astfel, în perioada
liberală, când statul trebuia să fie cât mai neutru în raport cu procesele economice, statului îi
reveneau câteva misiuni tradiŃionale (întreŃinerea armatei, a administraŃiei, întreŃinerea relaŃiilor
diplomatice). După parcurgerea unor etape istorice ca primul război mondial şi marea criză
economică din anii ’29 – ’33, concepŃia privitoare la rolul statului în economie s-a schimbat,
astfel încât statul este implicat, inclusiv prin măsuri din domeniul politicii fiscale şi bugetare,
pentru refacerea şi stimularea economiei stagnante, precum şi pentru luarea unor măsuri de
protecŃie socială.
ConcepŃiile de factură liberala şi intervenŃionista au evoluat la rândul lor, astfel că după o
perioadă de alternare, începând de la mijlocul anilor ’90, au coabitat nu doar în plan teoretic, ci şi
al aplicării lor în practică economică şi financiară a statelor.

• prezentarea finanŃelor publice ca ştiinŃă şi a locului lor în cadrul ştiinŃelor economice;
• prezentarea finanŃelor publice ca fiind o ramură a ştiinŃelor economice;
• înŃelegerea finanŃelor publice ca o disciplină de graniŃă;
• prezentarea principalelor perioade din istoria formării şi manifestării finanŃelor publice;
• înŃelegerea modului de evoluŃie a finanŃelor publice, în strânsă concordanŃă cu evoluŃia
funcŃiilor şi rolului statului în viaŃa economico-socială;
• prezentarea funcŃiilor de alocare a resurselor, distribuire a veniturilor şi reglare a vieŃii
economice, descrise de Richard şi Peggy Musgrave.
• prezentarea principalelor caracteristici ale finanŃelor publice în perioada statului-jandarm;
• prezentarea principalelor caracteristici ale finanŃelor publice în perioada statului-
providenta.
• prezentarea principalelor caracteristici ale finanŃelor publice în concepŃiile neoliberale:
monetarismul, şcoala opŃiunilor colective, economia de oferta, şcoala libertariană.
15
2.3.1. EvoluŃia conceptului de finanŃe publice

Dacă primele elemente ale finanŃelor publice (impozite şi cheltuieli) au apărut odată cu
instituŃia statului, în mod obiectiv, pe măsură ce acesta şi-a consolidat poziŃia şi şi-a extins
atribuŃiile, s-au dezvoltat şi fluxurile de venituri şi cheltuieli publice, depăşind aspectul cantitativ
al importanŃei în plan financiar şi acŃionând ca instrument de intervenŃie în plan economic şi
social. Urmărind accentuarea rolului statului în societate, evoluŃia economiei şi a ideilor
economice, putem să distingem, într-o formă simplificată, câteva etape în evoluŃia rolului
fluxurilor fiscale şi bugetare.
a) Perioada liberală a finanŃelor publice (sfârşitul sec. al XVIII-lea şi sec. al
XIX-lea) a fost dominată de concepŃia privind superioritatea iniŃiativei particulare (idee susŃinută
de A. Smith, J.B. Say, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad etc.). Doctrina liberală consideră că
pentru buna funcŃionare a mecanismului pieŃei, factorii de producŃie trebuie să se poată mişca
liber de la un sector la altul, conform barometrului preŃurilor, după principiul: „laisser – faire,
laisser – passer”. Aceasta menŃinea statul (şi mijloacele sale financiare) în afara vieŃii economice,
astfel încât acŃiunile sale să fie cât mai neutre. Rolul statului se reducea, pe de o parte, la
constituirea cadrului juridic şi asigurarea respectării lui (de unde şi denumirea de „stat –
jandarm”), iar pe de altă parte, la furnizarea unui minim de servicii publice tradiŃionale:
întreŃinerea armatei, administraŃia publică şi realizarea anumitor lucrări publice. FinanŃele publice
se subordonau unor principii care impuneau:
– limitarea cheltuielilor publice la finanŃarea anumitor servicii colective, legate mai ales
de siguranŃa bunurilor şi a persoanelor;
– lejeritatea şi neutralitatea impozitelor, astfel încât să servească exclusiv acoperirii
cheltuielilor publice şi să nu constituie o frână pentru efectuarea schimburilor;
– respectarea cu stricteŃe a echilibrului bugetar anual, considerat ca fiind „principiul de aur
al gestiunii bugetare”. Nu se agreea nici deficitul, din cauza pericolului de a genera inflaŃie, nici
excedentul, a cărui utilizare s-ar fi exprimat în cheltuieli suplimentare ale statului, deci în
intervenŃia acestuia;
– contractarea de împrumuturi publice doar în situaŃii de excepŃie, întrucât acestea, pe de o
parte sporesc în mod artificial bugetul, iar pe de altă parte, influenŃează generaŃiile viitoare,
deoarece ipotechează libertatea de opŃiune, fiind un impozit amânat şi o posibilă sursă de inflaŃie.
b) FinanŃele publice în perioada intervenŃionistă. ConsecinŃele nefaste ale primului război
mondial, urmat de criză economică din perioada 1929-1933, au influenŃat radical gândirea
economică a vremii, astfel încât concluziile economiştilor (John Maynar Keynes, James Tobin,
Victor Slăvescu, MiŃita Constantinescu, Victor Jinga ş.a.) sunt răspunsuri la starea de criză.
Keynes propune o politică anticriză, bazată pe trei componente majore:
– menŃinerea cererii prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că orice
reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului care este
factorul determinant al cererii efective;
– exercitarea unei acŃiuni globale asupra economiei, prin intervenŃia autorităŃilor publice.
Astfel, statul trebuie să suplinească investiŃiile particulare prin investiŃii publice, argumentând că
sporirea investiŃiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul salariilor
distribuite şi implicit prin creşterea puterii de cumpărare;
– implicarea statului prin acŃiuni asupra componentelor monetare ale economiei.
Demonstrând rolul (pozitiv sau negativ) pe care îl pot avea banii într-o economie, Keynes acordă
o importanŃă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
16
Locul „statului jandarm” a fost luat de „statul providenŃă” (sau statul bunăstării generale)
care îşi extinde sensibil aria preocupărilor. În ceea ce priveşte activitatea economică a statului, se
afirmă tot mai mult doctrina intervenŃionistă, potrivit căreia autoritatea publică este chemată să
joace un rol activ în viaŃa economică, să influenŃeze procesele economice, să cerceteze evoluŃia
ciclică şi să prevină crizele sau, cel puŃin, să ia măsuri pentru înlăturarea efectelor negative ale
acestora.
În condiŃiile în care „mâna invizibilă” a pieŃei a încetat de a mai fi modelul ideal al
economiei de piaŃă, în care opŃiunile economice sunt direcŃionate şi reglate prin mecanismul
preŃurilor şi al concurenŃei, intervenŃionismul pledează pentru implicarea autorităŃilor publice în
corectarea dezechilibrelor apărute prin politicile: fiscală, bugetară, monetară şi valutară.
În această perioadă, se evidenŃiază aşa-numita „revoluŃie keynesiană” , autorul său, John

Maynard Keynes dovedind că este posibilă relansarea economică prin deficit bugetar.
Sub presiunea efectelor crizei economice generale, concepŃia cu privire la rolul statului a
evoluat, în sensul că acesta poate şi trebuie să-şi extindă aria misiunilor sale tradiŃionale, pentru a
corecta deficienŃele cauzate de jocul liber al economiei de piaŃă. În planul finanŃelor publice,
doctrina intervenŃionistă a încurajat înfiinŃarea de întreprinderi publice şi societăŃi mixte,
acordarea de subvenŃii şi facilităŃi fiscale întreprinderilor particulare, adoptarea de către
autorităŃile publice a unor măsuri de combatere a şomajului şi de redresare a economiei
stagnante.
Astfel, pentru statul modern, finanŃele publice încetează de a mai fi doar un simplu mijloc
de acoperire a cheltuielilor strict necesare funcŃionării sale şi îndeplinirii unor minime atribuŃii, ci
devin un instrument activ de intervenŃie în economie. AtenŃia specialiştilor nu se mai limitează la
studiul mijloacelor de acoperire a cheltuielilor statului, ci se extinde şi se concentrează asupra
posibilităŃilor de influenŃare a proceselor economice şi a relaŃiilor sociale prin intermediul
cheltuielilor şi al veniturilor publice.
Maurice Duverger considera că „în secolul nostru, pentru stat finanŃele publice nu mai
reprezintă doar un mijloc de acoperire a cheltuielilor sale de administraŃie, ci mai ales, un mijloc
de a interveni în viaŃa socială, de a exercita o presiune asupra cetăŃenilor, de a organiza
ansamblul naŃiunii”.
Pierre Lalumière evidenŃiază rolul intervenŃionist al statului, arătând că atât impozitele cât
şi cheltuielile publice reprezintă adevărate instrumente de politică financiară. Bugetul de stat are,
în concepŃia să, rolul unui imens „filtru” care prelevă o parte din venitul naŃional pe calea
impozitelor şi distribuie acest segment de venit naŃional prin intermediul cheltuielilor publice.
Creşterea accentuată a cheltuielilor publice în valoare absolută şi ca procent din produsul
intern brut, nu reprezintă o decizie politică, ci este strâns legată de evoluŃia tehnicii şi a societăŃii,
în general.
Statul modern ia asupra sa rezolvarea unor probleme majore precum eliminarea sărăciei,
asigurările sociale (pentru pensii) şi cele pentru sănătatea membrilor săi. Medicina modernă a
condus la prelungirea duratei medii de viaŃă, iar costul său este în creştere. Drepturile revendicate
în prezent de cetăŃeni presupun intervenŃia statului cu privire la: dreptul la instrucŃie, la sănătate,
la muncă, la pensie de vârstă etc. Această extindere a drepturilor omului a avut consecinŃe majore
în redistribuirea veniturilor. Într-adevăr, statul, pentru a garanta anumite drepturi (dreptul la
muncă, asigurarea minimului mijloacelor necesare unui trai decent) a fost nevoit să intervină
direct în economie.
Concomitent cu sporirea cheltuielilor de securitate socială, cheltuielile publice propriu-zise
au crescut puternic şi ca urmare a progresului tehnic. Au apărut noi mijloace de comunicaŃii, a
căror infrastructură este în mod tradiŃional în sarcina statului. Practic nu se poate compara preŃul
unei autostrăzi sau al căii ferate din zilele noastre cu cel al drumurilor pe care în trecut circulau
căruŃe şi diligenŃe. Tehnica militară modernă antrenează cheltuieli pe care armamentul de la
începutul secolului nu le necesită.
c) Noua abordare liberală. Deşi teoria economică a lui Keynes s-a generalizat în
democraŃiile occidentale1, după cel de al doilea război mondial tot mai multe opinii redeveneau
de orientare liberală. Interesant de remarcat că în această perioadă, tendinŃa liberală şi cea
17
intervenŃionistă (divizate în subtendinŃe) au coabitat şi/sau au alternat ca pregnanŃă, dând naştere
unor confruntări permanente în planul ideilor şi al transpunerii lor în practică. Mai mult, premiile
Nobel acordate pentru economie s-au împărŃit între adepŃii liberalismului (Fredrich A.von Hayek,
Milton Friedman, George J. Stigler, James Buchanan) şi ai intervenŃionismului (P.A. Samuelson,
K.J.Arrow, James Tobin, Franco Modigliani), ceea ce confirmă afirmaŃia lui Georges Corm:
„economia politică modernă a oscilat între două extreme pe care le-am trăit în acest secol: totul
pentru Stat şi prin Stat, totul pentru individ şi prin individ” şi îndreptăŃeşte întrebarea aceluiaşi
autor: „De cine depinde bogăŃia şi sărăcia naŃiunilor? De puterea statului şi a mecanismelor
colective care asigură crearea şi repartiŃia avuŃiilor, sau exclusiv de dinamismul individului şi de
libertatea de care se bucură?”2.
Amintim în continuare, câteva dintre curentele de gândire care sunt considerate ca alcătuind
o nouă ortodoxie liberală.
Monetarismul (sau Şcoala de la Chicago, în frunte cu Milton Friedman) are o poziŃie
diferită de cea a lui Keynes în domeniul monetar. Caracteristica generală a monetarismului este
ultralibera-lismul: opoziŃia fermă la intervenŃia statului şi a Băncii Centrale, susŃinând creşterea
masei monetare în acelaşi ritm cu cel al creşterii produsului naŃional. Punând accentul pe rolul de
bază al pieŃei în varietatea şi diversitatea acŃiunii individuale, Friedman recunoaşte statului rolul
de far în stabilirea „regulilor jocului” şi pe cel de arbitru în aplicarea regulilor adoptate.
Şcoala libertariană acuză statul providenŃă că este un factor de anchilozare a societăŃii,
deoarece prin controlul asupra tuturor actorilor economici şi mecanismelor sociale, îngrădeşte
iniŃiativa. De asemenea, sectorul public este considerat ca fiind mai risipitor decât cel particular.
Şcoala libertariană (având ca adepŃi pe: Murray Rothbard – iniŃiator –, Fredrich August von
Hayek, Robert Nozick ş.a.) este considerată ramura cea mai radicală a liberalismului.
,,Constrângerea libertariană... interzice sacrificarea unei persoane în beneficiul alteia”3, întrucât
societatea este formată din indivizi distincŃi, fiecare cu propria sa viaŃă. Acest curent de gândire
are ca punct central ideea că toŃi oamenii au un anumit set de drepturi, care nu pot fi negate,
anulate sau confiscate în interesul colectivităŃii.
1
Keynesianismul (doctrina asociată ideilor lui Keynes) s-a generalizat în democraŃiile occidentale
care s-au dezvoltat după cel de al doilea război mondial, astfel că principiile sale de bază se regăsesc în
„The Employment Act”/1946 din S.U.A. şi în art. 55 al CărŃii NaŃiunilor Unite. De asemenea,
administraŃiile democrate ale S.U.A. din anii '60 (în timpul preşedinŃilor J.F. Kennedy şi L.Johnson) au
avut consilieri keynesianişti, ca Paul A. Samuelson, N.A. Heller, James Tobin.
2
Georges Corm, Noua dezordine economică mondială. La izvoarele insucceselor dezvoltării,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 23.
3
Robert Nozick, Anarhie, stat şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 76.
EsenŃa libertanismului este „laissez faire” şi o profundă neîncredere în intervenŃia statului. Din
acest punct de vedere, statului nu-i este permis să intervină pentru a afecta drepturile de
proprietate ale unora în favoarea altora prin redistribuirea veniturilor. AdepŃii acestei orientări
consideră îndreptăŃită existenŃa unui „stat minimal” ale cărui funcŃii să se limiteze la protecŃia
individului (de violenŃă, furt, înşelătorie) şi la asigurarea respectării contractelor. În opinia lor,
doar un asemenea stat are legitimitate morală, deoarece el nu încalcă „drepturile naturale” ale
individului, între care dreptul la viaŃă şi la proprietate. Ei se pronunŃă pentru reducerea fiscalităŃii
şi a cheltuielilor publice, considerând că trebuie încurajată mai degrabă ofertă şi nu cererea.
Şcoala opŃiunilor colective (sau a opŃiunilor publice) este caracterizată pe scurt de unul
dintre adepŃii săi – Denis C. Mueller – ca fiind „aplicarea principiilor economice la ştiinŃa
politică”, astfel că obiectul de studiu îl constituie: statul, regimurile electorale, partidele,
grupurile de presiune, birocraŃia ş.a. Dintre alŃi adepŃi ai acestui curent de gândire, enumerăm:
James Buchanan, G. Tullock, D. Black ş.a. ConcepŃiile acestei şcoli consideră că statul trebuie să
se debirocratizeze şi să se integreze în mecanismele pieŃei; reducerea sectorului public să fie
însoŃită de o descentralizare, astfel încât, anumite sarcini să fie lăsate (conform principiului
subsidiarităŃii) acelor instituŃii apte să le realizeze mai bine. AdministraŃiile trebuie să devină mai
eficiente, inspirându-se din modelele de gestiune ale firmelor particulare. Statul, nu numai că
18
trebuie să-şi limiteze implicarea în economie, ci trebuie să ajungă să se gestioneze în mod
corespunzător, ceea ce implică obligaŃia de a-şi echilibra bugetul.
Economia de ofertă (având ca adepŃi pe Arthur Laffer, M. Feldstein, A Gilder)
condamnă orice politică de reglare a cererii, precum şi rolul statului providenŃă, militând pentru
manifestarea liberei iniŃiative ca fiind singura în măsură să producă avuŃie. Conform acestei
orientări, extinderea intervenŃiilor economice şi sociale ale statului a condus la excese de
reglementare, de cheltuieli publice şi prelevări obligatorii, având efecte negative asupra incitării
la muncă, economisirii şi investirii, ceea ce reprezintă o frână în desfăşurarea activităŃii
economice. În consecinŃă, adepŃii „economiei de ofertă” propun reducerea ratei fiscalităŃii şi
diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor, în special a celor care vizează protecŃia socială şi
reconsiderarea iniŃiativei particulare pentru dinamizarea activităŃii economice.
Se poate afirma că în perioada contemporană, circuitul fiscal-bugetar se caracterizează
printr-o modificare a dimensiunii care a transformat raportul său cu economia reală. Această
schimbare îmbracă un aspect cantitativ, marcat de ponderea veniturilor şi cheltuielilor bugetare în
produsul intern brut – aproximativ 15% înainte de primul război mondial şi circa 50% în prezent
– şi un aspect calitativ, constând în transformarea conŃinutului acestora.
Rolul statului s-a extins progresiv în numeroase domenii de activitate economică şi socială,
ceea ce s-a repercutat într-o creştere de volum a bugetului public şi schimbare a rolului finanŃelor
publice. IntervenŃiile statului nu se mai bazează doar pe instrumentele oferite de finanŃele
publice, ci pe o combinaŃie de instrumente diverse de politică monetară, fiscală, bugetară, de
credit.
În opinia profesorilor americani Richard şi Peggy Musgrave, „finanŃele publice constituie
un termen care în mod tradiŃional a fost aplicat la un set de probleme politice care includ
utilizarea măsurilor fiscale şi a celor referitoare la cheltuieli. Acesta nu este un termen prea
fericit, deoarece problemele de bază nu sunt cele financiare, ci mai ales cele care vizează
folosirea resurselor, distribuirea venitului şi gradul de ocupare a forŃei de muncă.” (Public
Finance în Theory and Practice, McGraw-Hill Book Company, New-York, 1973).
Richard şi Peggy Musgrave disting trei mari funcŃii ale finanŃelor publice şi anume:
alocarea resurselor, distribuirea veniturilor şi reglarea vieŃii economice.
În ceea ce priveşte funcŃia de alocare a resurselor prin politica fiscală a statului, se ştie că
bunurile sociale nu pot fi obŃinute prin mecanismul pieŃei, ci sunt distribuite prin intermediul
autorităŃilor publice. Aceste servicii sunt finanŃate pe seama resurselor publice mobilizate la
bugetul statului şi au rolul de a asigura satisfacerea unor nevoi sociale (apărare, justiŃie, ordine
publică, sănătate, învăŃământ, cercetare ştiinŃifică etc.) fără ca membrii societăŃii să achite statului
„preŃul” lor, ca în cazul bunurilor achiziŃionate pe piaŃă. Prelevarea prin metode de constrângere a
resurselor necesare finanŃării utilităŃilor publice şi dirijarea acestora către instituŃiile prestatoare,
constituie o formă de manifestare a funcŃiei alocative a finanŃelor publice şi a rolului autorităŃilor
publice.
Distribuirea veniturilor şi averilor între persoane fizice şi juridice depinde de formă de
proprietate şi de modul de repartizare a factorilor de producŃie. Din cauză că această distribuire,
în general, nu este în concordanŃă cu dreptatea sau justiŃia socială, apare necesitatea atenuării
discrepanŃelor ce se manifestă, prin redistri-buirea fondurilor publice, acŃiune care revine statului.
Principalul instrument aflat la dispoziŃia statului în acest scop este bugetul public, prin impozite
şi cheltuieli publice.
FuncŃia de reglare a vieŃii economice, prin politica fiscală a statului, urmăreşte înfăptuirea unor
obiective cum sunt: obŃinerea unui grad acceptabil al stabilităŃii preŃurilor; atingerea unei mai mari
ocupări a forŃei de muncă; realizarea unei situaŃii mai solide a balanŃei de plăŃi externe; înregistrarea
unei rate sporite a creşterii economice.
19

– Corespunzător accentuării rolului statului în societate, evoluŃiei economiei şi a ideilor
economice, putem distinge, într-o formă simplificată, câteva etape în evoluŃia rolului fluxurilor fiscale
şi bugetare: perioada liberală a finanŃelor publice, perioada intervenŃionistă, noua abordare liberală.
– Doctrina liberală consideră că pentru buna funcŃionare a mecanismului pieŃei, factorii de
producŃie trebuie să se poată mişca liber de la un sector la altul, conform barometrului preŃurilor, după
principiul: „laisser – faire, laisser – passer”, ceea ce menŃinea statul (şi mijloacele sale financiare) în
afara vieŃii economice. Rolul statului se reducea, pe de o parte, la constituirea cadrului juridic şi
asigurarea respectării lui (de unde şi denumirea de „stat – jandarm”), iar pe de altă parte, la furnizarea
unui minim de servicii publice tradiŃionale: întreŃinerea armatei, administraŃia publică şi realizarea
anumitor lucrări publice.
– În perioada intervenŃionistă, concepŃia cu privire la rolul statului a evoluat, în sensul că acesta
poate şi trebuie să-şi extindă aria misiunilor sale tradiŃionale, pentru a corecta deficienŃele cauzate de
jocul liber al economiei de piaŃă. Rolul statului s-a extins progresiv în numeroase domenii de activitate
economică şi socială, ceea ce s-a repercutat într-o creştere de volum a bugetului public şi schimbare a
rolului finanŃelor publice. IntervenŃiile statului se bazează pe o combinaŃie de instrumente diverse,
specifice politicilor monetară, fiscală, bugetară, de credit.
– Printre doctrinele care alcătuiesc noua abordare liberală se numără: monetarismul, şcoala
opŃiunilor colective, şcoala libertariană, economia de ofertă, unele dintre acestea fiind considerate ca
ultraliberale.
– Richard şi Peggy Musgrave disting trei mari funcŃii ale finanŃelor publice şi anume: alocarea
resurselor, distribuirea veniturilor şi reglarea vieŃii economice.
– ŞtiinŃa finanŃelor publice este o ştiinŃă relativ nouă, aria să specifică de studiu conturându-se
abia la mijlocul sec. al XIX-lea.
– FinanŃele publice reprezintă o disciplină de graniŃă, interferându-se pregnant cu: economia
cel constituŃional, managementul, precum şi cu alte discipline cu profil social şi politic.
2.3.2. FinanŃele publice ca ştiinŃă

De-a lungul anilor, numeroşi economişti (începând cu Adam Smith şi David Ricardo) au
efectuat studii şi cercetări în domeniul finanŃelor, sporind volumul cunoştinŃelor, formulând principii,
stabilind raporturi de cauzalitate între diverse fenomene, identificând legităŃile existente etc. În
prezent, este unanim recunoscut caracterul ştiinŃific al finanŃelor. FinanŃele publice reprezintă o ştiinŃă,
o ramură a ştiinŃelor economice care se ocupă cu studiul relaŃiilor apărute în procesul de mobilizare şi
repartizare a resurselor necesare statului, în formă bănească.
Se poate spune că ştiinŃa finanŃelor publice este o ştiinŃă relativ nouă, aria să specifică de studiu
conturându-se abia la mijlocul sec. al XIX-lea. Este necesar ca obiectul de studiu al finanŃelor publice
să ia în considerare, într-o strânsă interdependenŃă, trebuinŃele şi preferinŃele omului, determinările
sociale ale acestuia, precum şi factorul politic. EvoluŃia societăŃii a determinat că în sec. al XX-lea,
finanŃele publice să se confrunte cu situaŃii noi şi complexe: crize economice de mare amploare,
extinderea democraŃiei şi a drepturilor omului, revendicări sociale ample, migraŃia capitalului şi a
forŃei de muncă etc.
Ca ramură a ştiinŃei economice, finanŃele publice se ocupă cu „identificarea şi evaluarea
mijloacelor şi efectelor privitoare la politicile financiare ale guvernului. Ea încearcă să analizeze
efectele fiscalităŃii şi cheltuielilor publice asupra situaŃiei economice a indivizilor şi organizaŃiilor şi să
20
examineze impactul lor asupra economiei ca întreg. Ea este preocupată de asemenea de examinarea
eficacităŃii măsurilor cuprinse în politici direcŃionate asupra anumitor obiective şi de dezvoltarea
tehnicilor şi procedurilor prin care această eficacitate să crească.” (Graham Bannock, R.E. Baxter &
Evan Davis, Dictionary of Economics, Penguin Books, 1992).
FinanŃele publice constituie o ramură a ştiinŃelor economice şi au ca obiect de studiu, în
principal:
– modalităŃile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor, contribuŃiilor şi a
veniturilor cu caracter nefiscal;
– metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice;
– modalităŃile de echilibrare a diverselor categorii de bugete;
– relaŃiile economice care se formează în procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice;
– plasarea şi rambursarea creditelor publice;
– organizarea şi efectuarea controlului financiar de către diverse organe de stat;
– politica fiscală şi bugetară promovată de stat.
FinanŃele publice reprezintă o disciplină de graniŃă, interferându-se pregnant cu: economia

cel constituŃional, managementul, precum şi cu alte discipline cu profil social şi politic. Privitor la
caracterul politic al ştiinŃei finanŃelor publice, acesta este dat de faptul că obiectivele colective ce
trebuie satisfăcute şi cheltuielile publice pentru atingerea acestor obiective (activitatea financiară) nu
ar exista în afara organizării politice.

Neutralitatea statului, intervenŃionism, finanŃele publice în perioada statului-jandarm, finanŃele
publice în perioada statului-providenŃă, economia de ofertă,

1. PrezentaŃi evoluŃia conceptului de finanŃe publice
2. Care era concepŃia cu privire ăla finanŃele publice în perioada statului-jandarm?
3. Care era concepŃia cu privire ăla finanŃele publice în perioada statului-providenta?
4. DescrieŃi finanŃele publice în concepŃia economiştilor de ofertă.
5. ComentaŃi prin ce se caracterizau finanŃele publice în concepŃia monetariştilor.
6. DescrieŃi finanŃele publice în concepŃia economiştilor libertarieni.
7. Care sunt funcŃiile finanŃelor publice enunŃate de Richard şi Peggy Musgrave?
8. Cum comentaŃi prezentarea rolului şi funcŃiilor finanŃelor publice în literatura
autohtonă şi prezentarea funcŃiilor finanŃelor publice de către R. şi P. Musgrave?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Printre curentele de factură neoliberală se numără şi intervenŃionismul.
2. FuncŃiile finanŃelor publice enunŃate de Richard şi Peggy Musgrave sunt: funcŃia de repartiŃie
şi funcŃia de control.
3. Printre caracteristicile finanŃelor publice în perioada intervenŃionista, se numără:

a) limitarea cheltuielilor publice la finanŃarea anumitor servicii colective, legate mai ales de
siguranŃa bunurilor şi a persoanelor;
b) lejeritatea şi neutralitatea impozitelor, astfel încât să servească exclusiv acoperirii cheltuielilor
publice şi să nu constituie o frână pentru efectuarea schimburilor;
21
c) autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viaŃa economică, să influenŃeze
procesele economice, să cerceteze evoluŃia ciclică şi să prevină crizele sau, cel puŃin, să ia măsuri
pentru înlăturarea efectelor negative ale acestora.
d) – respectarea cu stricteŃe a echilibrului bugetar anual, considerat ca fiind „principiul de aur al
gestiunii bugetare”. Nu se agreea nici deficitul, din cauza pericolului de a genera inflaŃie, nici
excedentul, a cărui utilizare s-ar fi exprimat în cheltuieli suplimentare ale statului, deci în intervenŃia
acestuia;
e) nici unul dintre enunŃuri nu este corect.
4. Care dintre următoarele curente de gândire nu sunt considerate ca alcătuind o nouă ortodoxie
liberală ?
a) monetarismul
b) economia de ofertă
c) gândirea libertariană
d) intervenŃionismul
e) şcoala opŃiunilor colective (sau a opŃiunilor publice)
Bibliografie obligatorie
Albertini J.– M., Les rouages de l'économie naŃionale, Les Édition ouvrières, 12, Avenue Sœur-
Rosalie, Paris CEDEX 13.
Băcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Compendiu de macroeconomie, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
Cioponea Mariana-Cristina, FinanŃe publice şi teorie fiscală, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2008.
Corm Georges, Noua dezordine economică mondială. La izvoarele insucceselor dezvoltării,
Editură Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
CreŃoiu Gheorghe, Cernescu V., Bucur Ion, Economie politică, Casa de Editură şi Presă”Şansa”
SRL, Bucureşti, 1995.
Didier Michel, Economia – regulile jocului, Editura Humanitas, 1994.
Duverger Maurice, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1988.
Hoanta Nicolae, Economie şi finanŃe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
Musgrave R.A., Musgrave P. B., Public Finance în Theory and Practice, fourth edition,
McGraw-Hill Book Company, New York, 1984.
Nozick Robert, Anarhie, stat şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.
Văcărel Iulian, (coordonator), FinanŃe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
2006.
x x x Legea nr. 500/2002 privind finanŃele publice, publicată în M.O. nr. 597 din 2002.
22
FUNCłIILE ŞI ROLUL FINANłELOR PUBLICE
Cuprins
3.1. Introducere
3.3.1. FuncŃiile finanŃelor publice
3.3.2. Rolul finanŃelor publice
3.1. Introducere
ImportanŃa şi rolul finanŃelor publice au evoluat continuu, odată cu evoluŃia şi

dezvoltarea statului. De asemenea, concepŃia cu privire la rolul statului în economie a evoluat
şi s-a modificat de la o perioadă la alta.
În ceea ce priveşte funcŃiile finanŃelor publice, capitolul prezintă pe larg funcŃiile
finanŃelor publice preluate din literatura autohtonă: funcŃia de repartiŃie, cu cele doua faze:
constituirea fondurilor si repartizarea acestora şi funcŃia de control.

• descrierea funcŃiilor finanŃelor publice preluate din literatura autohtonă: funcŃia de
repartiŃie şi funcŃia de control;
• înŃelegerea aspectelor legate de constituirea fondurilor financiare publice;
• înŃelegerea aspectelor legate de repartizarea fondurilor financiare publice;
• prezentarea principalelor aspecte privind controlul in domeniul finanŃelor publice;
• înŃelegerea rolului finanŃelor publice în derularea proceselor economice, precum şi în
elaborarea politicii fiscal-bugetare.
23
3.3.1. FuncŃiile finanŃelor publice

ExistenŃa finanŃelor publice serveşte la realizarea unor obiective precis determinate, la
îndeplinirea anumitor obiective în folosul întregii societăŃi şi care nu s-ar putea înfăptui pe altă
cale sau cu alte mijloace. ApariŃia şi existenŃa finanŃelor publice nu reprezintă expresia
dorinŃei sau imaginaŃiei cuiva şi nici urmarea deciziei unei autorităŃi publice, ci au un caracter
obiectiv datorită necesităŃii derulării, în viaŃa economico-socială, a acestui tip de relaŃii.
Misiunea socială a finanŃelor publice se îndeplineşte prin funcŃiile pe care le exercită şi
anume: funcŃia de repartiŃie şi funcŃia de control.
1. FuncŃia de repartiŃie se compune din două faze, strâns legate între ele: constituirea
fondurilor (veniturilor) publice şi repartizarea (distribuirea) acestora (efectuarea
cheltuielilor).
1.1. Constituirea fondurilor de resurse financiare publice se referă la formarea
fondurilor publice de resurse băneşti, care se pot alimenta pe mai multe căi: impozite, taxe,
contribuŃii pentru asigurările sociale de stat, amenzi, penalităŃi, vărsăminte din profitul regiilor
autonome, vărsăminte din veniturile instituŃiilor publice, chirii din concesiuni şi închirieri ale
unor bunuri aparŃinând statului, venituri din valorificarea bunurilor aparŃinând statului etc.
La constituirea fondurilor publice participă cu resurse toate sectoarele sociale: public,
particular, mixt, precum şi populaŃia, dar în proporŃii diferite, în funcŃie de capacitatea lor
financiară. Cele mai multe resurse sunt mobilizate la fondurile financiare publice cu titlu
definitiv şi fără contraprestaŃie.
1.2. Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice constituie stabilirea
destinaŃiilor pentru cheltuielile publice şi anume: învăŃământ, sănătate, protecŃie socială,
apărare naŃională, ordine publică, acŃiuni economice etc. În cadrul fiecărei destinaŃii, resursele
se defalcă pe beneficiari, obiective şi acŃiuni.
Distribuirea fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice şi/sau juridice)
este precedată de inventarierea şi evaluarea în expresie bănească a nevoilor sociale din
perioada de referinŃă. Datorită faptului că cererea de resurse financiare este mai mare decât
oferta lor, este necesar ca autorităŃile publice să trieze şi să ierarhizeze cererile beneficiarilor
de fonduri publice solicitate şi să stabilească unele priorităŃi, în funcŃie de condiŃiile concrete
ale fiecărei etape.
Resursele financiare publice, odată repartizate beneficiarilor, iau concret forma
cheltuielilor publice pentru: plata salariilor şi a altor drepturi de personal, procurarea de
materiale şi servicii, investiŃii publice, subvenŃii acordate întreprinderilor, transferuri către
diverse persoane fizice: pensii, burse, alocaŃii, ajutoare etc.
Ambele faze ale funcŃiei de repartiŃie (constituirea şi repartizarea fondurilor publice) se
realizează în procesul de distribuire şi redistribuire a bogăŃiei naŃionale care se desfăşoară
între persoane fizice şi juridice, pe de o parte şi stat, pe de altă parte.
Constituirea şi dirijarea fondurilor publice reprezintă un proces unitar şi neîntrerupt,
având un rol important în înfăptuirea reproducŃiei sociale lărgite.
Necesitatea constituirii unor fonduri financiare la dispoziŃia statului, în vederea
înfăptuirii funcŃiilor şi sarcinilor sale, se resimte în toate Ńările, indiferent de gradul de
dezvoltate, ceea ce conferă funcŃiei de repartiŃie un caracter obiectiv. În schimb, modul de
constituire a fondurilor şi de redistribuire a acestora are un caracter subiectiv, depinzând de:
capacitatea factorilor de răspundere de a percepe şi răspunde nevoii sociale la un moment dat;
gradul de dezvoltare economico-socială Ńării; orientarea forŃelor politice aflate la putere.
24
ImportanŃa funcŃiei de repartiŃie a finanŃelor publice poate fi apreciată atât prin prisma
dimensiunii pe care o au transferurile de valoare, cât şi prin însuşi procesul de redistribuire
realizat între persoanele fizice şi juridice şi fondurile publice.
Deşi la scară naŃională, volumul resurselor prelevate la fondurile financiare publice este,
în general, egal cu cel al resurselor distribuite, însuşi acest proces complex de prelevare –
distribuire realizat prin intermediul statului, dă naştere unor importante mutaŃii între sferele de
activitate, între ramurile şi subramurile economice, între membrii societăŃii. Aceasta se explică
prin faptul că persoanele fizice şi juridice care sunt beneficiare directe sau indirecte ale
cheltuielilor publice, nu sunt, întotdeauna şi cele care au participat la constituirea fondurilor
publice. Chiar dacă unele persoane sunt şi plătitoare şi beneficiare, cele două calităŃi se
manifestă în proporŃii diferite una de cealaltă. Pentru faptul că veniturile încasate la fondurile
publice se depersonalizează, nu se mai poate determina pe ce destinaŃii şi în ce proporŃii, au
fost dirijate sumele provenind de la anumite persoane fizice sau juridice.
Prin intermediul finanŃelor publice se realizează o largă redistribuire a veniturilor între
membrii societăŃii, în scopul reducerii sărăciei şi asigurării, pe cât posibil, a mijloacelor de
existenŃă necesare unui trai decent pentru întreaga populaŃie. Redistribuirea trebuie privită ca
un proces foarte amplu şi complex, care are loc prin intermediul veniturilor şi cheltuielilor
publice.
ImportanŃa funcŃiei de repartiŃie rezultă, pe de o parte, din mutaŃiile care se produc în
economie ca urmare a transferurilor de resurse financiare şi, pe de altă, parte, din efectele
acestora în plan economic, social, demografic, ecologic etc.
FuncŃia de repartiŃie a finanŃelor publice se manifestă nu doar pe plan intern, ci şi pe
plan internaŃional, prin: acordarea şi primirea de împrumuturi externe; plata cotizaŃiilor faŃă de
organismele internaŃionale la care statul a aderat; primirea sau acordarea de ajutoare externe
de către stat. Redistribuirea între state a resurselor financiare are loc pe baza deciziilor
unilaterale, a convenŃiilor sau acordurilor bi sau multilaterale şi se efectuează cu titlu definitiv
sau rambursabil, cu sau fără contraprestaŃie.
2. FuncŃia de control a finanŃelor publice este strâns legată de funcŃia de repartiŃie,
având însă o sferă de cuprindere mult mai mare, deoarece vizează atât constituirea şi
repartizarea fondurilor publice, cât şi modul concret de utilizare a acestora. Manifestarea
funcŃiei de control este necesară din mai multe considerente:
– resursele financiare puse la dispoziŃia statului aparŃin întregii societăŃi. Aceste resurse
provin, în cea mai mare parte a lor, din impozite şi taxe ai căror plătitori trebuie să fie
interesaŃi de modul cum sunt administrate;
– fondurile de resurse publice materializează o parte importantă din produsul intern brut,
ridicându-se la aproximativ jumătate din acesta;
– în etapa actuală mai sunt încă membrii ai societăŃii care au o atitudine de nepăsare faŃă
de avutul public, ceea ce conduce la folosirea neraŃională a resurselor materiale umane şi
băneşti, la risipă, speculă şi înavuŃire pe seama banului public.
Controlul statului are o sferă vastă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieŃii
sociale care Ńin de sectorul public şi anume: activitatea economică, educativă, culturală,
ocrotirea sănătăŃii, protecŃia socială, asigurări sociale de stat, menŃinerea ordinii publice,
apărarea naŃională, promovarea relaŃiilor cu alte state etc. Ca urmare, controlul îmbracă forme
diverse, este exercitat de organe diferite şi foloseşte instrumente diferite.
Activitatea din fiecare domeniu de activitate trebuie analizată din mai multe puncte de
vedere: sarcinile specifice care-i revin, necesarul de fonduri publice reclamat pentru
desfăşurarea activităŃii şi efectele utile (economice, sociale sau de altă natură) ale acestei
activităŃi.
Organele de control financiar ale statului urmăresc: încasarea ritmică şi în cuantumul
prevăzut a veniturilor statului; modul în care beneficiarii utilizează fondurile publice primite
de la buget; consumarea acestora pentru obiectivele cărora le-au fost destinate; utilizarea
resurselor financiare în condiŃii de maximă eficienŃă; instaurarea şi menŃinerea disciplinei
financiare precum şi limitarea evaziunii fiscale etc.
25
3.3.2. Rolul finanŃelor publice
Prin transferul de putere de cumpărare realizat de finanŃele publice are loc o modificare
a raporturilor sociale care influenŃează: procesul reproducŃiei sociale, potenŃialul economic al
întreprinderilor, veniturile şi averea cetăŃenilor, nivelul de trai al populaŃiei şi, în general,
calitatea vieŃii.
Cu ocazia colectării resurselor financiare şi respectiv a finanŃării cheltuielilor publice,
are loc un amplu proces de redistribuire a veniturilor şi averilor persoanelor fizice şi juridice.
Redistribuirea se produce, pe de o parte, cu ajutorul impozitelor şi taxelor percepute, iar pe de
altă parte, pe calea subvenŃiilor, transferurilor şi alocaŃiilor bugetare. În acest fel, se
corectează, cel puŃin parŃial, disproporŃiile şi inechităŃile existente între diverse persoane fizice
şi juridice, sprijinindu-i cu precădere, pe cei cu posibilităŃi materiale şi potenŃial economic
redus. Concret, această redistribuire îmbracă diverse forme, precum:
– acordarea de ajutoare, indemnizaŃii, pensii, burse persoanelor aparŃinând unor
anumite categorii sociale;
– subvenŃionarea de la buget a producŃiei sau comercializării anumitor bunuri şi
servicii;
– oferta, din partea autorităŃilor publice, a unor bunuri şi servicii publice cu titlu gratuit
(ordine publică, protecŃie socială, apărare naŃională, învăŃământ până la anumite grade,
ocrotire a sănătăŃii etc.).
FinanŃele publice sunt utilizate, de asemenea, în scopul asigurării dezvoltării economice
şi sociale a Ńării într-un cadru echilibrat. AutorităŃile publice recurg la instrumente fiscale şi
bugetare pentru influenŃarea proceselor economice şi înlăturarea dezechilibrelor economice.
Pentru atingerea unor asemenea obiective, acŃiunile autorităŃilor publice vizează aspecte cum
sunt:
– reducerea impozitelor pentru stoparea fenomenelor inflaŃioniste sau stimularea
activităŃii economice; sporirea impozitelor pentru reducerea anumitor consumuri sau activităŃi;
– finanŃarea unor activităŃi orientate spre crearea de noi locuri de muncă, recalificarea
şomerilor şi reorientarea lor profesională;
– contractarea de împrumuturi publice pe piaŃa internă în vederea readucerii în circuitul
economic a disponibilităŃilor băneşti temporare şi influenŃării echilibrului monetar;
– completarea resurselor financiare interne prin contractarea de împrumuturi externe de
către stat sau prin garantarea împrumuturilor contractate de întreprinderi particulare şi
folosirea acestor fonduri pentru obiective de interes naŃional.
Totodată, implicarea statului în viaŃa economică se materializează şi în adoptarea de către
autorităŃile publice a unor reglementări absolut necesare pentru buna funcŃionare a economiei
naŃionale: legi, hotărâri sau ordonanŃe de guvern, norme metodologice etc., privind asigurările
sociale, protecŃia mediului, sancŃionarea concurenŃei neloiale ş.a. Chiar dacă asemenea
reglementări pot fi percepute ca îngrădiri ale libertăŃilor individuale, ele reprezintă măsuri
utile, fiind menite să contribuie la crearea cadrului normal în care să se deruleze activitatea
economico-socială.
26

– Misiunea socială a finanŃelor publice se îndeplineşte prin funcŃiile pe care le exercită şi
anume: funcŃia de repartiŃie – care se compune din două faze, strâns legate între ele: constituirea
fondurilor (veniturilor) publice şi repartizarea (distribuirea) acestora (efectuarea cheltuielilor) – şi
funcŃia de control.
– Cu ocazia colectării resurselor financiare şi respectiv a finanŃării cheltuielilor publice, are loc
un amplu proces de redistribuire a veniturilor şi averilor persoanelor fizice şi juridice. Redistribuirea se
produce, pe de o parte, cu ajutorul impozitelor şi taxelor percepute, iar pe de altă parte, pe calea
subvenŃiilor, transferurilor şi alocaŃiilor bugetare.
– Prin intermediul finanŃelor publice, se corectează, cel puŃin parŃial, disproporŃiile şi inechităŃile
existente între diverse persoane fizice şi juridice. FinanŃele publice sunt utilizate, de asemenea, în
scopul asigurării dezvoltării economice şi sociale a Ńării într-un cadru echilibrat.

FuncŃia de repartiŃie; funcŃia de control; constituirea fondurilor financiare publice; repartizarea
fondurilor financiare publice; redistribuire a veniturilor şi averilor; colectarea resurselor financiare;
finanŃarea cheltuielilor publice.

1. Care sunt funcŃiile finanŃelor publice?
2. DescrieŃi faza de constituire a fondurilor financiare publice.
3. DescrieŃi faza de repartizare a fondurilor financiare publice.
4. ComentaŃi pe scurt funcŃia de control a finanŃelor publice.
5. Care sunt principalele aspecte legate de funcŃia de repartiŃie a finanŃelor publice?
6. Cum se realizează redistribuire a veniturilor şi averilor prin intermediul finanŃelor
publice?
7. ComentaŃi în ce constă colectarea resurselor financiare publice.
8. DescrieŃi în ce constă finanŃarea cheltuielilor publice.
9. In ce fel are loc prin intermediul finanŃelor publice, corectarea parŃiala a
disproporŃiilor şi inechităŃilor existente între diverse persoane fizice şi juridice?
10. Cum caracterizaŃi procesul de formare şi repartizare a fondurilor financiare publice?
11. În ce constă distribuirea fondurilor de resurse financiare publice?
1. FuncŃiile finanŃelor publice sunt: constituirea şi repartizarea fondurilor financiare publice.
2. FuncŃiile finanŃelor publice sunt: funcŃia de repartiŃie şi funcŃia de control.
3. Formarea şi repartizarea fondurilor financiare publice reprezintă un proces unitar şi

neîntrerupt.
4. Prin intermediul finanŃelor publice:

a) are loc corectarea totala a disproporŃiilor şi inechităŃilor existente între diverse
persoane fizice şi juridice
b) corectarea parŃiala a disproporŃiilor şi inechităŃilor existente între diverse persoane
fizice şi juridice
c) doar constituirea fondurilor financiare publice
d) doar repartizarea fondurilor financiare publice
27
e) nici unul dintre răspunsuri nu este corect
5. FinanŃele publice sunt utilizate în scopul asigurării dezvoltării economice şi sociale a Ńării într-
un cadru echilibrat. Pentru atingerea unor asemenea obiective, acŃiunile autorităŃilor publice vizează
aspecte cum sunt:
a) reducerea impozitelor pentru stoparea fenomenelor inflaŃioniste sau stimularea
activităŃii economice; sporirea impozitelor pentru reducerea anumitor consumuri sau activităŃi;
b) finanŃarea unor activităŃi orientate spre crearea de noi locuri de muncă, recalificarea
şomerilor şi reorientarea lor profesională;
c) contractarea de împrumuturi publice pe piaŃa internă în vederea readucerii în circuitul
economic a disponibilităŃilor băneşti temporare şi influenŃării echilibrului monetar;
d) completarea resurselor financiare interne prin contractarea de împrumuturi externe de
către stat sau prin garantarea împrumuturilor contractate de întreprinderi particulare şi folosirea acestor
fonduri pentru obiective de interes naŃional;
e) toate răspunsurile sunt corecte.

Cioponea Mariana-Cristina, FinanŃe publice şi teorie fiscală, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2008.
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
CreŃoiu Gheorghe, Cernescu V., Bucur Ion, Economie politică, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa”
HoanŃă Nicolae, Economie şi finanŃe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
Văcărel Iulian, (coordonator), FinanŃe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti
2006.
x x x Legea nr. 500/2002 privind finanŃele publice, publicată în M.O. nr. 597 din 200
28
CONJUNCTURA ACTUALĂ ÎN CARE SE MANIFESTĂ FINANłELE PUBLICE
Cuprins
4.1. Introducere
4.3.1. Conjunctura economică internă
4.3.2. Conjunctura internaŃională a finanŃelor publice
4.1. Introducere
Raportul dintre finanŃele publice şi economie s-a modificat de-a lungul timpului în
funcŃie de numeroşi factori, printre care se numără: nivelul de dezvoltare economică;
implicarea statului în viaŃa econo-mică şi socială; diversitatea şi complexitatea trebuinŃelor
publice etc.
FinanŃele publice acŃionează în prezent, în condiŃiile unor factori interni şi
internaŃionali specifici, caracterizaŃi printr-o complexitate şi dinamică deosebită.

– cunoaşterea conjuncturii interne şi internaŃionale în care se derulează în prezent
finanŃele publice;
– prezentarea factorilor economici şi financiari cu impact asupra finanŃelor
publice;
– înŃelegerea aspectelor legate de reabilitarea rolului economiei de piaŃă şi
funcŃionarea acesteia pe principii concurenŃiale;
– prezentarea tendinŃei actuale privind cheltuielile publice şi a principalelor cauze
ale acesteia;
– înŃelegerea modului în care mediul monetar şi financiar are impact asupra
finanŃelor publice
prezentarea modului în care constrângerile externe se răsfrâng în prezent asupra finanŃelor
publice.
29
4.3.1. Conjunctura economică internă

În perioada contemporană contextul economic intern în care funcŃionează finanŃele
publice este format de acŃiunea conjugată a unor elemente diverse, dintre care menŃionăm:
nivelul ridicat al cheltuielilor publice, funcŃionarea economiei de piaŃă şi transformarea
permanentă a mediului financiar şi monetar.
a) Cheltuielile publice se află în continuă creştere, în paralel cu sporirea
prelevărilor obligatorii. Modificarea dimensiunii cheltuielilor publice îmbracă două
aspecte: unul cantitativ dat de ponderea cheltuielilor statului în produsul intern brut şi unul
calitativ dat de conŃinutul acestora. Caracteristica majoră a bugetelor contemporane o
constituie importanŃa cheltuielilor de transfer care se direcŃionează spre domeniile:
– social – sistemul de protecŃie socială prin care sunt alocate cheltuielile de sprijin şi
asistenŃă;
– economic – subvenŃii acordate agriculturii, întreprinderilor publice cu pierderi,
prime pentru întreprinderile particulare;
– nivel local – transferuri şi subvenŃii acordate de administraŃia centrală de stat
colectivităŃilor locale, pentru scopuri generale sau cu destinaŃie precisă;
– exterior – contribuŃii la bugetele organizaŃiilor internaŃionale, ajutoare acordate
altor Ńări etc.
b) Reabilitarea rolului economiei de piaŃă şi funcŃionarea acesteia pe principii
concurenŃiale se referă deopotrivă la sectorul particular, instituŃiile publice şi
întreprinderile de stat. În Ńările cu economie de piaŃă, statului îi revine rolul esenŃial în
menŃinerea coeziunii sociale, cu precizarea că piaŃa (şi nu statul) este instrumentul
principal de organizare şi reglare a economiei.
Criza financiară a statului providenŃă, generată de tensiunile existente în legătură cu
împărŃirea fondurilor financiare, conduce la necesitatea trecerii de la o cultură de monopol
la o cultură a concurenŃei. Pentru aceasta trebuie îndeplinite două condiŃii importante:
– încetarea administrării economiei de către stat;
– alinierea, cel puŃin a unora dintre domeniile sectorului public, la principiile
economiei de piaŃă.
Încetinirea creşterii economice în unele Ńări, conjugată cu menŃinerea la niveluri
ridicate a cererii sociale au determinat numeroase state să ia în considerare costul
intervenŃiilor lor în raport cu obiectivele urmărite şi cu rezultatele obŃinute. Eficacitatea
intervenŃiei accentuate a statului în economie a fost contestată din raŃiuni care Ńin de
societatea însăşi, ceea ce a pus sub semnul întrebării legitimitatea acestui comportament.
AcŃiunea de dezangajare a statului se poate realiza printr-o politică de
dereglementare (a preŃurilor şi financiară) şi de dezna-Ńionalizare (stoparea protejării
accentuate şi directe a industriei). Începând cu anii ’70, numeroşi economişti (James
Buchanan, Milton Friedman) au remarcat faptul că intervenŃia publică produce mai mult
,,rele publice” decât ar combate ipoteticele ,,rele” private şi că relansarea economiei se
poate realiza prin descentralizare. În acest context problema devine statul şi soluŃia
acesteia – piaŃa (spre deosebire de perioada anterioară, când problema era piaŃa şi soluŃia
era statul).
Alinierea la principiile economiei de piaŃă vizează modificarea concepŃiilor
privitoare la întreprinderile publice, mai ales cele care se bucură de o situaŃie de monopol.
30
De asemenea, se afirmă tot mai mult că anumite servicii publice (din domenii ca: sănătate,
educaŃie, ocrotire socială) ar putea fi furnizate parŃial de sectorul public şi parŃial de
sectorul particular.
c) Mediul monetar şi financiar are un impact deosebit asupra finanŃelor publice, mai
ales în condiŃiile oferite de interdependenŃele economico-financiare dintre Ńările lumii din
ultimul deceniu. Dintre elementele caracteristice mediului monetar şi financiar în continuă
schimbare amintim: inflaŃia şi nivelul îndatorării.
InflaŃia este un dezechilibru de ansamblu al economiei, manifestat prin creşterea
generalizată a preŃurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Cauzele inflaŃiei sunt
diverse: dezechilibrul dintre cerere şi ofertă; creşterea artificială a costurilor; oferta
abundentă de monedă; dezechilibrul dintre consum şi investiŃii; cheltuielile publice
excesive în raport cu mijloacele de finanŃare a acestora; factori psihologici; cauze externe.
În funcŃie de cauzele generatoare, deosebim:
– inflaŃia prin cerere – când aparatul de producŃie este incapabil să răspundă la
creşterea cererii, iar ajustarea dintre cerere şi ofertă se realizează prin preŃuri;
– inflaŃia prin costuri – când are loc o creştere mai accentuată a remunerării
factorilor de producŃie comparativ cu sporirea productivităŃii lor;
– inflaŃia ca fenomen structural – este cea care apare ca fenomen inerent, odată cu o
modalitate nouă de reglare a economiei. În cazul reglării economiei prin intervenŃia
statului, se apelează la diverse căi: evoluŃia cheltuielilor cu salariile şi a preŃurilor, ca
rezultat al negocierii dintre patronat, sindicate şi guvern; modificarea (în sensul creşterii) a
nivelului cheltuielilor publice; acordarea unor prestaŃii sociale diverse (indemnizaŃii de
şomaj, alocaŃii, asigurări sociale etc.).
Alături de inflaŃie şi, parŃial generată de aceasta, s-a manifestat creşterea
considerabilă a îndatorării statului, atât cea internă cât şi cea externă. La rândul său, datoria
publică a favorizat şi alimentat inflaŃia pe calea creditului excesiv. Creşterea creditelor
publice în numeroase Ńări în curs de dezvoltare a avut la bază raŃionamentul keynesian
conform căruia, prin apelul la împrumuturi, acestea vor putea continua să cumpere de la
Ńările industrializate echipamente şi bunuri, a căror utilizare va asigura rambursarea
ulterioară a datoriilor contractate pentru achiziŃionarea lor. Sistemul a funcŃionat însă
parŃial, întrucât după anii ’70, odată cu adoptarea politicilor antiinflaŃioniste în Ńările
dezvoltate economic, pe de o parte şi creşterea ratei dobânzii şi aprecierea dolarului
(începând cu anii ’80), pe de altă parte, s-a agravat situaŃia de îndatorare a Ńărilor în curs de
dezvoltare.
Mediul economic şi financiar în care au funcŃionat finanŃele publice în anii ’90 s-a
caracterizat, în principal, prin: instabilitatea monedelor naŃionale pe fondul unei inflaŃii
controlate; acŃiunea pieŃelor financiare mondializate conform altei logici decât cea a
economiei reale dintr-o Ńară şi modificarea periodicităŃii în manifestarea crizelor
economice.
Datorită implicării, mai mult sau mai puŃin accentuate în economie, statul nu poate
rămâne indiferent în faŃa evoluŃiei pieŃelor financiare, îndeosebi a celei bursiere. De altfel,
ca instrument al intervenŃiei statului în economie, finanŃele publice nu pot fi desprinse de
contextul generat de pieŃele financiare, a căror dezvoltare permanentă influenŃează tot mai
mult economia în ansamblul său.
4.3.2. Conjunctura internaŃională a finanŃelor publice

În lumea interdependentă actuală, echilibrele economice naŃionale sunt în mod direct
afectate de dezechilibrele externe, iar politicile în domeniul finanŃelor publice constituie
răspunsuri sau adaptări la o serie de constrângeri externe, cum sunt:
– dezvoltarea şi internaŃionalizarea schimburilor comerciale;
– dependenŃa contextului intern faŃă de ratele de schimb ale monedelor străine
dominante;
– dependenŃa economiilor Ńărilor în curs de dezvoltare sau în tranziŃie de finanŃarea
31
externă a deficitelor bugetare şi de investiŃii particulare importante ş.a.;
– integrarea statelor în Uniunea Europeană.
Toate aceste forme de constrângere externă limitează cadrul de acŃiune al politicilor
fiscale, bugetare şi monetare naŃionale, cu atât mai mult cu cât economia unui stat este mai
deschisă spre exterior şi mai îndatorată. Politicile fiscale ale statelor membre ale uniunii
Europene trebuie să se transforme în sensul armonizării lor, iar politicile bugetare interne
sunt afectate de factorii externi, în sensul că trebuie să Ńină seama de fluxurile de fonduri
care au loc în cadrul economiei mondiale.
Pentru buna funcŃionare a Uniunii, în Tratatul de la Maastricht se prevăd cerinŃe ca:
limitarea deficitelor publice la max. 3% din PIB; interzicerea finanŃării deficitelor publice
prin emisiune monetară (precizare cuprinsă şi în Legea nr. 500/2002 privind finanŃele
publice); angajamentele financiare contractate de întreprinderile publice ale Ńărilor membre
să nu implice răspunderea ComunităŃii Europene.

– FinanŃele publice acŃionează în prezent, în condiŃiile unor factori interni şi internaŃionali
specifici, caracterizaŃi printr-o complexitate şi dinamică deosebită.
– Cheltuielile publice se află în continuă creştere, în paralel cu sporirea prelevărilor obligatorii.
Modificarea dimensiunii cheltuielilor publice îmbracă două aspecte: unul cantitativ dat de ponderea
cheltuielilor statului în produsul intern brut şi unul calitativ dat de conŃinutul acestora. Caracteristica
majoră a bugetelor contemporane o constituie importanŃa cheltuielilor de transfer (cu caracter social,
către bugetele locale).
– Criza financiară a statului providenŃă, generată de tensiunile existente în legătură cu împărŃirea
fondurilor financiare, a condus la necesitatea trecerii de la o cultură de monopol la o cultură a
concurenŃei. Astfel, reabilitarea rolului economiei de piaŃă şi funcŃionarea acesteia pe principii
concurenŃiale se referă deopotrivă la sectorul particular, instituŃiile publice şi întreprinderile de stat. În
Ńările cu economie de piaŃă, statului îi revine rolul esenŃial în menŃinerea coeziunii sociale, cu
precizarea că piaŃa (şi nu statul) este instrumentul principal de organizare şi reglare a economiei.
– Mediul monetar şi financiar are un impact deosebit asupra finanŃelor publice, mai ales în
condiŃiile oferite de interdependenŃele economico-financiare dintre Ńările lumii din ultimul deceniu.
Dintre elementele caracteristice mediului monetar şi financiar în continuă schimbare amintim: inflaŃia
şi nivelul îndatorării.
– În lumea interdependentă actuală, echilibrele economice naŃionale sunt în mod direct afectate
de dezechilibrele externe, iar politicile în domeniul finanŃelor publice constituie răspunsuri sau
adaptări la o serie de constrângeri externe.

Cheltuielile publice se află în continuă creştere; componenta cheltuielilor publice cu dinamica
cea mai accentuata o constituie cheltuielile de transfer; recunoaşterea/reabilitarea rolului economiei de
piaŃă; funcŃionarea pe principii concurenŃiale, nu doar a sectorului particular, ci si a instituŃiilor publice
şi a întreprinderilor de stat; mediul monetar şi financiar; inflaŃia; gradul de îndatorare a statelor.
32
1. Prin ce se caracterizează contextul financiar şi monetar actual intern în care se desfăşoară
finanŃele publice?
2. Prin ce se caracterizează contextul financiar şi monetar actual extern în care se desfăşoară
finanŃele publice?
3. Care este tendinŃa actuală a cheltuielilor publice?
4. Care este componenta cheltuielilor publice cu dinamica cea mai accentuată?
5. De ce este necesar sa funcŃioneze pe principii concurenŃiale atât sectorul particular cat si
instituŃiile publice şi întreprinderile de stat?
6. Cum acŃionează mediul monetar şi financiar asupra finanŃelor publice?
7. Care sunt constrângerile externe care acŃionează asupra finanŃelor publice?
8. Cum acŃionează constrângerile externe actuale asupra finanŃelor publice?
9. Care sunt factorii prin intermediul cărora acŃionează mediul monetar şi financiar asupra
finanŃelor publice?
1. Contextul economic si financiar actual nu are impact asupra finanŃelor publice.
2. Contextul economic intern şi internaŃional în care funcŃionează finanŃele publice este format
de acŃiunea conjugată a unor elemente diverse.
3. Printre factorii care compun contextul economic intern în care funcŃionează finanŃele
publice, se număra:
a) nivelul ridicat al cheltuielilor publice
b) transformarea permanentă a mediului financiar şi monetar
c) reabilitarea rolului economiei de piaŃă
d) manifestarea finanŃelor publice ca ştiinŃă şi disciplina de studiu
e) manifestarea statului-jandarm
4. Care dintre următoarele enunŃuri reprezintă componenta cu cea mai accentuata dinamica a
cheltuielilor publice?
a) veniturile fiscale ale statului
b) cheltuielile de apărare
c) cheltuielile cu întreŃinerea administraŃiei de stat
d) cheltuielile de transfer
e) cheltuielile economice
Albertini J.– M., Les rouages de l'économie nationale, Les Édition ouvrières, 12, Avenue Sœur-
CreŃoiu Gheorghe, Cernescu V., Bucur Ion, Economie politică, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa”
33
2006.
34
PROCESUL BUGETAR: FAZELE ŞI TRĂSĂTURILE
PROCESULUI BUGETAR
Cuprins:
5.1. Introducere
5.3.1. Aspecte generale privind bugetul şi procesul bugetar
5.3.2. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar
5.3.2.1. Elaborarea proiectului de buget
5.3.2.2. Aprobarea bugetului
5.3.2.3. ExecuŃia bugetului
5.3.2.4. Încheierea execuŃiei bugetului
5.3.2.5. Controlul şi aprobarea execuŃiei bugetului
5.1. Introducere
Din punct de vedere formal, literatura de specialitate consemnează puncte de vedere

diferite cu privire la definiŃia procesului bugetar. Din punct de vedere al conŃinutului şi, în
special, al descrierii etapelor parcurse în realizarea procesului bugetar, nu se constată deosebiri
esenŃiale; aceasta deoarece procesul bugetar se desfăşoară după reguli bine stabilite prin lege
(ConstituŃie, Legea finanŃelor publice, Legea administraŃiei publice locale ş.a.). Deosebiri mai
importante există de la o Ńară la alta fiind determinate de particularităŃile existente în
elaborarea, execuŃia şi încheierea procesului bugetar, precum: perioada în care se încadrează
anul bugetar, organizarea Parlamentului (bicameral sau unicameral).

• cunoaşterea trăsăturilor şi fazelor procesului bugetar;
• prezentarea succinta a conŃinutului etapelor procesului bugetar
• cunoaşterea şi însuşirea aspectelor legate de instituŃiile şi organismele implicate în
procesul bugetar, precum şi atribuŃiile acestora în cadrul fiecărei etape parcurse;
• înŃelegerea rolului bugetului public;
35
5.3.1. Aspecte generale privind bugetul şi procesul bugetar

Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operaŃiuni care se succed anual şi privesc
elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuŃia curentă a bugetului,
încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară, precum şi controlul bugetar.
Procesul bugetar presupune existenŃa unor resurse financiare, precum şi alocarea lor în
scopul furnizării bunurilor şi serviciilor publice. Prin conŃinutul său, procesul bugetar exercită
importante influenŃe în domeniile economic şi social, datorită faptului că modul de elaborare,
aprobare şi execuŃie a unui anumit tip de buget, se repercutează asupra cererii şi ofertei
agregate din economie, precum şi asupra gradului de satisfacere cu bunuri şi servicii publice a
nevoi-lor manifestate de societate. Obiectivele principale ale bugetului sunt reflectate în tipul
bugetului, precum şi în importanŃa acordată unor aspecte cum sunt: controlul cheltuielilor
publice, îmbunătăŃirea managementului public, perfecŃionarea politicilor fiscal-bugetare, si-
tuaŃia planificării bugetare, eficienŃa costurilor serviciilor publice ş.a.
În funcŃie de forma solicitărilor bugetare, felul informaŃiei si modul în care aceasta este
prezentată pentru justificarea cheltuielilor, tipurile de buget pot fi grupate astfel: bugetul pe
domenii de activitate, bugetul de performanŃă şi bugetul-program.
Bugetul pe domenii de activitate se bazează pe stabilirea, pentru fiecare minister
(domeniu), a unui anumit nivel al cheltuielilor publice, care este defalcat şi pe feluri de
cheltuieli: materiale, de personal, de capital etc. Acest tip de buget (utilizat şi în Ńara noastră)
prezintă unele dezavantaje legate de încărcarea, uneori nejustificată, a cheltuielilor publice, din
cauza faptului că se bazează pe reluarea aceleiaşi liste a domeniilor (ministerelor) din
perioadele anterioare, ceea ce nu este în deplină concordanŃă cu reforma şi cu situaŃia de
austeritate care caracterizează bugetul ultimilor ani.
Bugetul de performanŃā evidenŃiază, la nivelul fiecărei unităŃi administrativ – teritoriale,
obiectivele urmărite şi resursele disponibile pentru înfăptuirea lor. În acest mod, se poate
aprecia activitatea desfăşurată de instituŃia respectivă în limita fondurilor alocate în anul
precedent. Se urmăreşte obŃinerea de cât mai multa servicii pentru o unitate monetară cheltuită.
Bugetul-program repartizează cheltuielile publice pe activităŃi (programe) accentuându-
se ordinea priorităŃilor în alocarea resur-selor. Acest tip da buget oferă parlamentarilor
posibilitatea de a analiza implicaŃiile în plan politic ale deciziilor privind cheltuielile publice.
Separat de particularităŃile care se pot manifesta în modul concret de desfăşurare,
procesul bugetar are unele trăsături specifice şi anume: caracter decizional, ciclic, politic,
democratic şi cu impact public.
Caracterul decizional decurge din însuşi conŃinutul procesului bugetar, de alocare a
resurselor financiare limitate comparativ cu nevoile de servicii publice ale societăŃii.
Continuitatea ciclică este strâns legată de principiul anualităŃii bugetare, care prevede
reluarea anuală a fazelor care compun procesul bugetar, conform prevederilor cuprinse în legile
anuale specifice, în care sunt prevăzute, printre altele şi termenele concrete de realizare. În Ńara
noastră, din practica ultimilor ani, rezultă şi periodicitatea revizuirii solicitărilor bugetare prin
legile bugetare rectificative, dar momentul şi intensitatea cu care se manifestă aceste revederi
36
sunt variabile.
Caracterul preponderent politic derivă din faptul că opŃiunea pentru un anumit tip de
politică fiscal-bugetară (ca de altfel şi monetară, de credit, de preŃuri ş.a.) reflectă, în general,
orientarea şi interesele forŃelor politice din care este alcătuit Parlamentul.
Procesul bugetar are caracter democratic datorită faptului că, pe parcursul etapelor sale
componente, se manifestă atât atributele statului de drept (separaŃia puterilor în stat) cât şi
posibilitatea diverselor grupuri de cetăŃeni, deŃinători ai majorităŃii politice decizionale, de a-şi
impune interesele economico-sociale. Formal şi legal, puterea legislativă are rolul de a aproba
stabilirea de impozite şi efectuarea de cheltuieli publice. Uneori această responsabilitate este
delegată puterii executive.
În România, corespunzător modului concret de derulate a procesului bugetar şi potrivit
Legii finanŃelor publice nr. 500/2002, în cadrul procesului bugetar, o putere mai accentuată
revine executivului. Aprecierea gradului de centralizare a procesului bugetar se referă, pe de o
parte, la gradul în care acesta porneşte de sus în jos şi/sau de jos în sus şi, pe de altă parte, la
gradul în care responsabilitatea luării deciziei bugetare este dispersată între diverse comisii,
comitete şi oficiali aleşi, fără un mecanism de coordonare efectivă. În Ńara noastră, procesul
bugetar se desfăşoară în ambele sensuri – de jos în sus şi de sus în jos – ceea ce înseamnă că, la
întocmirea proiectelor de buget de către ordonatorii de credite, aceştia trebuie să Ńină seama de
limitele de cheltuieli stabilite de Ministerul FinanŃelor, iar acesta, la rândul său, procedează la
întocmirea proiectului de buget anual, pornind de la propunerile înaintate de ordonatorii
principali de credite.
Impactul public al procesului bugetar are implicaŃii în plan economico-social, atât la
nivel micro cât şi macroeconomic. OpŃiunile de politică financiară care reies din conŃinutul
bugetului – ce impozite să fie aplicate, care să fie materia supusă impozitării, cine să fie
plătitorii, cuantumul impozitelor şi taxelor, mărimea presiunii fiscale, cine să
beneficieze şi în ce proporŃii de alocaŃiile bugetare etc. – influenŃează în mod hotărâtor
comportamentul contribuabililor, persoane fizice şi juridice.
În funcŃie de nivelul de acces al cetăŃenilor şi grupurilor de interes la procesul bugetar,
acesta poate fi închis, când nu se permite publicului, presei, grupurilor de interes să
supravegheze luarea deciziei şi să-şi exprime punctele de vedere pe parcursul procesului
bugetar, sau deschis în situaŃia opusă. În practică, rareori se poate remarca un proces bugetar
complet închis sau complet deschis, manifestându-se, concomitent aspecte caracteristice
ambelor variante.
În ultimul deceniu, în Ńara noastră, se constată o îmbinare a celor două modalităŃi,
deoarece deciziile se iau, în general, departe de public şi mass-media, dar accesul grupurilor de
interes la informaŃii privind procesul bugetar nu este exclus în totalitate. De asemenea, privitor
la principiul publicităŃii bugetului, acesta se plică prin publicarea Legii bugetului de stat a
fiecărui an, precum şi a legilor de rectificare ale bugetului de stat, în schimb datele de execuŃie
bugetară nu se mai dau publicităŃii.
5.3.2. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar

În Ńara noastră, procesul bugetar cuprinde următoarele etape (sau faze) succesive:
1 – elaborarea proiectului de buget;
2 – aprobarea bugetului;
3 – execuŃia bugetului;
4 – încheierea execuŃiei bugetului;
5 – controlul şi aprobarea execuŃiei bugetului;
5.3.2.1. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului legii bugetare este un proces deosebit de complex, având caracter
iterativ, care constă în dimensionarea mărimii alocaŃiilor bugetare destinate finanŃării utilităŃilor
publice, precum şi a resurselor financiare care urmează a se mobiliza în cadrul unui an bugetar.
37
În practica bugetară, competenŃele privind întocmirea proiectului legii bugetare poate
reveni unor organisme diferite. Corespunzător iniŃiativei bugetare, se disting:
– sistemul iniŃiativei guvernamentale;
– sistemul iniŃiativei prezidenŃiale;
– sistemul mixt al iniŃiativei parlamentare şi guvernamentale.
Sistemul bugetar din România este un sistem mixt, iniŃiativa guvernamentală
împletindu-se cu iniŃiativa parlamentară. Cores-punzător mecanismului de elaborare a
proiectului de buget, Ministerul FinanŃelor Publice are atribuŃii de coordonare, finalizare şi
prezentare a acestuia Guvernului.
Într-o primă fază, pe baza programului de guvernare aprobat de Parlament, Ministerul
FinanŃelor Publice împreună cu Banca NaŃională, celelalte ministere şi instituŃiile de prognoză,
stabileşte premisele de la care se porneşte la elaborarea proiectului de buget.
Acestea au în vedere1 principalii parametri macroeconomici şi principalele evoluŃii din

economie, pentru asigurarea echilibrului economico-financiar, în mod durabil. Totodată,
parametrii analizaŃi permit determinarea limitei maxime a nivelului cheltuielilor publice în
funcŃie de posibilităŃile de finanŃare interne şi externe şi de încadrarea deficitului bugetar între
anumite marje. În cadrul analizei, se Ńine cont de situaŃia economică şi financiară, atât din
perioada în care se desfăşoară elaborarea proiectului de buget, cât şi din cea în care se va
executa bugetul respectiv; pentru aceasta se au în vedere mărimea şi evoluŃia unor indicatori
sintetici cum sunt produsul intern brut, rata inflaŃiei, rata presiunii fiscale, creditul intern, soldul
rezervei nete (diferenŃa dintre activele externe şi pasivele externe) cuantumul finanŃării externe
etc.
Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ, în cadrul căruia fluxul
informaŃional se produce în dublu sens, de jos în sus şi de sus în jos. Astfel, instituŃiile bugetare
cu atribuŃii în producerea şi furnizarea de servicii publice, formulează propuneri privind
mărimea alocaŃiilor bugetare solicitate pentru anul următor, pe baza cheltuielilor publice
aprobate pentru anul curent, cu luarea în considerare a modificărilor care se profilează în
domeniul respectiv, corespunzător programului de guvernare al perioadei următoare.
Pe baza acestor propuneri, în corelaŃie cu situaŃia bugetară generală, ministrul finanŃelor
elaborează coordonatele politicii fiscal-bugetare pentru anul următor şi nivelurile orientative
ale cheltuielilor în sectoarele publice finanŃate de la buget. De aici rezultă limitele maxime ale
cheltuielilor bugetare, pe care Ministerul FinanŃelor le transmite fiecărui minister. În
continuare, ministerele defalcă plafoanele orientative ale cheltuielilor, pe fiecare instituŃie
bugetară din subordine, până la verigile de bază care participă la acest flux informaŃional-
decizional. În funcŃie de plafoanele primite, instituŃiile publice de la nivelul de bază (şcoli,
spitale, muzee, teatre, unităŃi militare etc.) îşi fundamentează, pe total şi în detaliu, volumul
cheltuielilor necesare pentru desfăşurarea atribuŃiilor care le revin. Detalierea cheltuielilor are
loc în funcŃie de natura economică a acestor cheltuieli curente (de personal, materiale şi servicii
etc.) şi cheltuieli de capital (investiŃiile ce urmează a se realiza din bugetul instituŃiei în cauză).
Corespunzător prevederilor Legii FinanŃelor publice, calendarul etapei de elaborare a
proiectului de buget cuprinde următoarele faze:
– elaborarea, de către organele abilitate, a indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru
anul bugetar în cauză, precum şi pe următorii trei ani până la data de 31 martie a anului anterior
celui pentru care se elaborează bugetul. Pe parcursul desfăşurării procesului bugetar, aceşti
indicatori urmează a fi actualizaŃi, dacă este cazul;
– stabilirea limitelor de cheltuieli de către Ministerul FinanŃelor Publice şi înaintarea către
Guvern a acestora împreună cu obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar,
precum şi pentru următorii trei ani, până la data de 1 mai a anului anterior anului bugetar.
Guvernul trebuie să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget,
finanŃe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanŃelor publice;
___________
38
1
Corespunzător art. 28 din Legea nu. 500/2002 privind finanŃele publice.
– transmiterea de către Ministerul FinanŃelor Publice a scrisorii-cadru către ordonatorii
principali de credite până la 1 iunie a aceluiaşi an, în care trebuie specificat contextul
macroeconomic pe baza căruia să întocmească proiectele de buget, metodologia de elaborare a
acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de guvern.;
– depunerea la Ministerul FinanŃelor Publice a propunerilor bugetare de către ordonatorii
principali de credite până la data de 15 iulie. AutorităŃile administraŃiilor publice locale trebuie
să transmită, în acelaşi termen, solicitările pentru transferurile consolidabile şi pentru sumele
defalcate din impozitele bugetului central. De asemenea, Camera deputaŃilor şi Senatul, în
urma consultării cu Guvernul, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului pentru
includerea lor în proiectul bugetului de stat. Ministerul FinanŃelor Publice examinează
propunerile înaintate, poartă discuŃii cu ordonatorii principali de credite şi, în situaŃii de
divergenŃă hotărârea revine Guvernului. Forma definitivă a proiectelor de buget şi anexele
acestora se depun la Ministerul FinanŃelor Publice până la dara de 1 august;
– întocmirea proiectelor legilor bugetare de către Ministerul FinanŃelor Publice, pe
baza proiectelor de înaintate de ordonatorii principali de credite şi depunerea la Guvern
până la data de 30 septembrie a fiecărui an pentru anul bugetar următor. Proiectul legii
bugetare este însoŃit de raportul la buget, care cuprinde: un rezumat al politicilor
macroeconomice; strategia Guvernului în domeniul investiŃiilor publice; politica fiscal-
bugetară, precum şi alte informaŃii necesare în domeniu;
– după însuşirea proiectului legii bugetare şi a raportului la buget, Guvernul le supune
spre adoptare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an, pentru
anul următor.
Documentele care se finalizează la întocmirea bugetului sunt: expunerea de motive şi
proiectul bugetului de stat, anexele la proiectul bugetului, precum şi alte informaŃii
documentare.
Expunerea de motive cuprinde date privitoare la evoluŃiile economice ale anului curent,
pe plan naŃional şi internaŃional, precum şi principalele prevederi ale politicilor: fiscală,
bugetară, monetară, valutară şi comercială reflectate în proiectul de buget. Proiectul bugetului
de stat conŃine prevederi legate de: volumul veniturilor, defalcate pe categorii de resurse;
totalul cheltuielilor, defalcate pe domeniile beneficiare; propuneri de amendare a cadrului
legislativ pe probleme de fiscalitate sau cheltuieli publice.
Anexele la proiectul legii bugetare reflectă în detaliu structura veniturilor şi cheltuielilor.
Totodată, între anexele la buget, pot fi pre-zentate şi bugetele fondurilor speciale, constituite pe
anumite perioade de timp şi operând în baza unor legi specifice. În afara acestora, cu ocazia
dezbaterilor pe tema proiectului de buget, se furnizează şi alte informaŃii documentare ce
servesc analizei forului legislativ.
5.3.2.2. Aprobarea bugetului

InstituŃia publică împuternicită prin ConstituŃie să aprobe proiectul legii bugetului
de stat este Parlamentul, ca for legislativ cu largă reprezentare a populaŃiei.
Modul de desfăşurare a etapei referitoare la aprobarea proiectului de buget depinde de

organizarea Parlamentului: unicameral sau bicameral; în cel de al doilea caz, există situaŃii în
care drepturile celor două camere sunt diferenŃiate în ceea ce priveşte formularea de
amendamente la proiectul bugetului.
Proiectul de buget înaintat Parlamentului urmează mai multe faze:
– prezentarea proiectului de buget în plenul Parlamentului de către primul ministru sau
de către ministrul finanŃelor;
– analiza proiectului de buget în comisiile parlamentare de specialitate: buget – finanŃe,
educaŃie, ocrotirea sănătăŃii, cultură, protecŃia mediului, apărare naŃională, agricultură, industrie
etc.; în continuare are loc analiza şi aprobarea proiectului în Comisia de buget-finanŃe a
39
legislativului, prilej cu care este luată decizia de aprobare sau respingere a amendamentelor
formulate de comisiile anterioare;
– dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în Parlament. În cazul semnalării unor
divergenŃe între cele două Camere ale acestuia, se prevede constituirea unei Comisii de mediere
compusă din deputaŃi şi senatori;
– ratificarea de către Preşedintele Ńării a proiectului de buget aprobat de Parlament. Din
acest moment, bugetul devine lege şi trebuie aplicat în această formă.
Toate aceste activităŃi trebuie să se încheie, în mod legal2, înainte de începerea anului
bugetar căruia îi corespunde noua lege a bugetului. În practică, se întâlnesc situaŃii de depăşire
a termenului legal pentru elaborarea proiectului de buget şi pentru dezbaterea acestuia în
Parlament. Întârzierile pot fi cauzate fie de Guvern, în activitatea de elaborare şi depunere a
proiectului legii bugetului, fie de forul legislativ, prin prelungirea dezbaterilor
amendamentelor. Pentru asemenea situaŃii, legislaŃia financiară prevede că, dacă legea
bugetului de stat nu s-a aprobat cu cel puŃin trei zile înaintea expirării exerciŃiului bugetar, se
procedează la aplicarea în continuare a legii bugetului anului precedent până la aprobarea noii
legi bugetare.
În Ńara noastră, după anul 1990, au avut loc întârzieri frecvente în elaborarea legilor
bugetare anuale, astfel că, pentru finanŃarea instituŃiilor bugetare pe primele luni ale anului
(corespunzător perioadei de întârziere) s-au aplicat prevederile cuprinse în legea bugetară a
anului expirat.
5.3.2.3. ExecuŃia bugetului

Etapa execuŃiei bugetului se desfăşoară pe o perioadă de un an şi constă în luarea
măsurilor necesare pentru realizarea, pe de o parte, a veniturilor prevăzute şi, pe de altă parte, a
cheltuielilor aprobate prin legea bugetului de stat. Conform Legii finanŃelor publice nr.
500/2002, execuŃia bugetară constă în activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de
efectuare a plăŃii cheltuielilor aprobate prin buget.
___________
2
Conform art. 37 din Legea nr. 500/2002 privind finanŃele publice.
ExecuŃia bugetului reprezintă un proces deosebit de amplu şi complex la care participă un
număr foarte mare de operatori bugetari, cum sunt: aparatul fiscal, incluzând toate structurile
sale teritoriale şi centrale; instituŃiile bugetare – de la ministere şi alte agenŃii guvernamentale,
până la verigile de bază ale sistemului; unităŃi administrativ-teritoriale şi alte instituŃii publice
legate de bugetul statului prin transferurile primite de la acesta; organizaŃii internaŃionale etc.
Responsabilitatea pentru execuŃia bugetului, în conformitate cu Legea bugetului de stat
revine Guvernului care, prin instituŃiile componente, trebuie să demonstreze că are capacitatea
de a colecta veniturile în cuantumul prevăzut, precum şi de a efectua cheltuielile în condiŃii de
eficienŃă, eficacitate şi economicitate.
ExecuŃia operaŃiunilor de încasare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor este supusă
principiului autorizării prealabile (fiind înscrise în legea anuală a bugetului) iar întinderea
constrângerilor privitoare la punerea în aplicare a proiecŃiei bugetare este diferită, după cum
este vorba de venituri sau de cheltuieli. În ceea ce priveşte veniturile, obligaŃia este mai strictă,
orice venit bugetar autorizat trebuind să fie perceput în conformitate cu dispoziŃiile legale în
vigoare. În schimb, pentru cheltuielile bugetare, legea nu conferă decât o simplă autorizare de
utilizare a creditului bugetar. Înscrierea creditelor în legea bugetară anuală este doar o condiŃie
prealabilă necesară pentru ca o cheltuială să poată fi executată, dar această înscriere de credite
nu antrenează şi obligaŃia de a o realiza. Prevederile bugetare se consideră limite minime
pentru venituri şi limite maxime pentru cheltuieli.
ExecuŃia veniturilor bugetare este diferită de execuŃia cheltuielilor bugetare. Pe parcursul
acestui proces, obiectivul central este menŃinerea echilibrului dintre venituri şi cheltuieli, prin
monitorizarea operativă a execuŃiei bugetare de către departamentul specializat din cadrul
40
Ministerului FinanŃelor. Derularea operaŃiunilor de încasare a veniturilor şi efectuare a plăŃilor
aferente bugetului, are loc prin intermediul Trezoreriei publice.
În Ńara noastră, până în anul 1992, aceste operaŃiuni se desfăşurau prin sistemul băncilor
comerciale. După această dată s-a trecut, în mod treptat, la execuŃia operaŃiunilor privind
finanŃele publice prin Trezorerie (conform Hotărârii Guvernului nr. 78/1992 privind
organizarea şi funcŃionarea Trezoreriei finanŃelor publice şi Legii ContabilităŃii nr. 82/1991).
ÎnfiinŃarea Trezoreriei a marcat un moment important al refor-mei sistemului
financiar din Ńara noastră, întrucât prin intermediul său statul îşi mobilizează, direct sau
indirect, disponibilităŃile de fonduri, ceea ce permite exercitarea în condiŃii optime a
atribuŃiilor ce revin Ministerului FinanŃelor şi unităŃilor sale din teritoriu.
Privită prin prisma operaŃiunilor derulate, Trezoreria statului este o bancă a finanŃelor
publice, un organism al Ministerului FinanŃelor, prin care, pe de o parte, se efectuează
încasările şi plăŃile bugetului public şi fondurilor extrabugetare şi, pe de altă parte, se exercită
controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor şi finanŃării în cuantumul stabilit a
cheltuielilor publice. De asemenea, prin intermediul Trezoreriei se gestionează datoria publică,
asigurându-se refinanŃarea deficitului bugetar, lansarea împrumu-turilor de stat şi plasarea
disponibilităŃilor financiare aflate în sectorul public.
ExecuŃia veniturilor bugetare se realizează prin aparatul fiscal specializat al Ministerului
FinanŃelor Publice şi constă într-o succesiune de activităŃi, specifice pentru diversele tipuri de
venituri bugetare. Astfel, pentru impozitele directe, fazele procedurale sunt: aşezarea
impozitului, lichidarea, emiterea titlului de percepere, perceperea propriu-zisă.
Aşezarea impozitului constă în stabilirea obiectului impunerii, constatarea existenŃei
materiei impozabile şi evaluarea mărimii acesteia.
Lichidarea este operaŃiunea prin care se determină cuantumul impozitului datorat de o
persoană fizică sau juridică şi pe baza căreia se deschide rolul acestora, înscriindu-se în debitul
contribuabilului suma datorată cu titlu de impozit.
Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului impozitului
datorat – calculat la operaŃiunea anterioară – într-un act pe baza căruia se autorizează
perceperea acestuia ca venit bugetar. Forma şi denumirea actului legal vizând perceperea
impozitului diferă în funcŃie de situaŃia concretă a contribuabilului.
Perceperea propriu-zisă a impozitului constă în încasarea efectivă a acestuia, în
cuantumul şi la termenul stabilit. Prin această operaŃiune are loc stingerea obligaŃiei fiscale faŃă
de buget a contribuabilului vizat.
Pentru impozitele indirecte, precum şi pentru celelalte venituri bugetare, sunt prevăzute
proceduri specifice de execuŃie.
Conform ConstituŃiei şi Legii finanŃelor publice, execuŃia veniturilor Ńine seama de
următoarele norme:
– impozitele, taxele sau alte obligaŃii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget decât
dacă au fost stabilite prin lege;
– legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor şi a cotelor
acestora, precum şi a celorlalte venituri ale statului care urmează să se încaseze;
– perceperea, sub orice titlu şi sub orice denumire, a unor obligaŃii de plată, directe sau
indirecte, care nu sunt stabilite prin lege, este interzisă.
În ceea ce priveşte execuŃia cheltuielilor bugetare, operaŃiunile procedurale succesive
pentru fiecare alocaŃie bugetară sunt: angajarea, lichidarea, ordonanŃarea – care
alcătuiesc faza administra-tivă – şi plata – care reprezintă faza execuŃiei contabile.
Primele trei operaŃiuni sunt efectuate de conducătorii instituŃiilor publice (ordonatorii de
credite), iar cele specifice ultimei faze revin personalului angajat la serviciul financiar al
instituŃiei publice.
Angajarea este etapa cea mai importantă în execuŃia cheltuielilor de care depinde
încadrarea acestora în limitele creditelor bugetare aprobate. Este actul care generează
obligaŃia unei instituŃii publice de a plăti o sumă de bani unei terŃe persoane pe baza unui
act juridic (lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească). Angajarea
reprezintă consecinŃa deciziei luată în mod deliberat de un organ al administraŃiei de stat.
41
CompetenŃa în angajarea cheltuielilor revine, în general, conducătorilor instituŃiilor
publice, în calitate de ordonatori de credite.
Lichidarea este operaŃiunea prin care se constată serviciul efectuat în favoarea
instituŃiei publice şi se determină suma de plată; aceasta se bazează pe acte justificative şi
efectuarea reală a livrărilor de mărfuri şi prestarea de servicii pentru instituŃiile publice.
OrdonanŃarea cheltuielilor constă în confirmarea că livrările de bunuri şi servicii au
fost efectuate şi că plata poate fi efectuată.
Aceste trei operaŃiuni sunt efectuate de conducătorii instituŃiilor publice (în calitate
de ordonatori de credite bugetare) sau de către împuterniciŃii acestora.
Plata este actul final şi constă în achitarea propriu-zisă a sumei datorate de
instituŃia publică, fiind efectuată de gestionarii de bani publici (casieri sau contabili
plătitori).
Creditele bugetare reprezintă sumele aprobate prin legea bugetară anuală pentru
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele locale, reprezentând limita
maximă până la care se pot ordonanŃa şi efectua plăŃi în cursul anului bugetar pentru
angajamentele contractate în cursul exerciŃiului bugetar şi/sau din exerciŃii anterioare
pentru acŃiuni multianuale şi care nu pot fi depăşite. Creditele bugetare sunt
nerambursabile şi nepurtătoare de dobândă, vizând finanŃarea bugetară definitivă şi
gratuită.
Angajarea cheltuielilor bugetului public poate avea loc doar în limita creditelor
bugetare anuale, conform structurii stabilite prin lege, pe baza clasificaŃiei bugetare. În
execuŃia cheltuielilor acŃionează principiul respectării destinaŃiei pentru care s-au
aprobat de către Parlament. Creditele bugetare aprobate prin legea bugetară anuală
pentru cheltuielile unui exerciŃiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanŃarea altui
exerciŃiu. Orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie a anului financiar în curs se
va raporta în contul bugetului anului următor. Creditele bugetare neutilizate până la
închiderea anului, sunt anulate de drept.
Răspunderea pentru modul cum sunt cheltuite sumele aprobate prin legea bugetară
revine, în primul rând, ordonatorilor de credite.
Ordonatorii de credite sunt funcŃionari administrativi care au calitatea de a ordona
execuŃia cheltuielilor publice. Ordonatorii pot fi principali, secundari şi terŃiari.
Categoriile, rolul şi responsabilităŃile ordonatorilor de credite sunt precizate în
Legea nr. 500 / 2002 privind finanŃele publice3.
____________
3
Art. 20 Categorii de ordonatori de credite
(1) Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale
administraŃiei publice centrale, conducătorii altor autorităŃi publice şi conducătorii instituŃiilor publice
autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor
generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de
credite vor preciza limitele şi condiŃiile delegării.
(3) În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau
persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conducătorii instituŃiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali
de credite sunt ordonatori secundari sau terŃiari de credite, după caz.
Art. 21 Rolul ordonatorilor de credite
(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi
pentru bugetele instituŃiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau
terŃiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
5.3.2.4. Încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară

Modul de gestionare a bugetului se concretizează în întocmirea, la finele anului bugetar, a
contului de execuŃie bugetară. Acesta cuprinde toate operaŃiunile de încasare a veniturilor şi
42
efectuare a cheltuielilor, precum şi soldul cu care s-a încheiat anul bugetar: excedent sau
deficit.
ConŃinutul contului de execuŃie bugetară este diferit în raport cu metoda de evidenŃă bugetară
privind durata exerciŃiului bugetar. Astfel, în sistemul de gestiune, operaŃiunile prevăzute a se
efectua în bugetul anului precedent, dar neefectuate până la expirarea sa, urmează să se
înregistreze în contul de execuŃie bugetară pentru anul în curs, ceea ce înseamnă că acest cont
cuprinde operaŃiuni aferente atât anului curent, cât şi anului precedent. În sistemul de exerciŃiu,
vor exista în paralel două conturi de execuŃie bugetară: unul pentru anul bugetar precedent şi
unul pentru anul în curs, ceea ce permite înregistrarea în contul anului în cauză a unor venituri
sau cheltuieli chiar şi după încheierea anului pentru care a fost întocmit bugetul.
_____________________________________________________________
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituŃiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori
terŃiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3) Ordonatorii terŃiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor instituŃiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în
condiŃiile stabilite prin dispoziŃiile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, după reŃinerea a
10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuŃii bugetare prudente, cu excepŃia
cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaŃii internaŃionale, care vor fi repartizate integral.
Repartizarea sumelor reŃinute în proporŃie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de
către Guvern a execuŃiei bugetare pe primul semestru.
(5) Toate instituŃiile publice trebuie să aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 22 ResponsabilităŃile ordonatorilor de credite
(1) Ordonatorii de credite au obligaŃia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaŃiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituŃiilor publice
respective şi cu respectarea dispoziŃiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanŃarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi
aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinŃate instituŃiei pe care o conduc;
e) organizarea şi Ńinerea la zi a contabilităŃii şi prezentarea la termen a situaŃiilor financiare asupra
situaŃiei patrimoniului aflat în administrare şi execuŃiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziŃii publice şi a programului de lucrări
de investiŃii publice;
g) organizarea evidenŃei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenŃi acestora;
h) organizarea şi Ńinerea la zi a evidenŃei patrimoniului, conform prevederilor legale.”
Activitatea de încheiere a contului de execuŃie bugetară revine Ministerului FinanŃelor
Publice, pe baza datelor cuprinse în dările de seamă contabile şi în conturile privind execuŃia de
casă a bugetului elaborate de către fiecare instituŃie publică. Aceste documente de raportare
contabilă se centralizează pe verticală la nivelul fiecărui ordonator principal de credite, care
înaintează Ministerului FinanŃelor situaŃia execuŃiei bugetare din domeniul său de activitate.
Guvernul analizează şi definitivează contul general de execuŃie a bugetului de stat şi îl
prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iunie a anului următor celui de execuŃie.
Prin Legea finanŃelor publice se stabileşte ca termen limită pentru aprobarea acestui cont, data
de 30 noiembrie a anului următor celui la care se referă. Împreună cu contul general de
execuŃie a bugetului de stat, se depun, analizează şi aprobă (dacă este cazul) şi conturile
fondurilor speciale aprobate pentru aceeaşi perioadă.
Contul general anual de execuŃie a bugetului de stat se aprobă prin lege, după verificarea
sa de către Curtea de Conturi. El cuprinde la venituri: prevederi bugetare aprobate iniŃial,
prevederi definitive (dacă au avut loc rectificări bugetare în cursul anului) şi încasări efective.
La cheltuieli sunt înscrise: credite bugetare aprobate iniŃial, credite definitive şi plăŃi efective.
Excedentul sau deficitul bugetului de stat se stabileşte ca diferenŃă între veniturile
încasate şi plăŃile efectuate în cadrul exerciŃiului bugetar (până la 31 decembrie, când se încheie
43
anul bugetar). Excedentele definitive rezultate după încheierea exerciŃiului bugetar (şi cu alte
surse prevăzute de lege) se diminuează deficitele din anii precedenŃi, respectiv şi datoria
publică în situaŃia bugetului de stat (conform art.59 alin. (2) din Legea nr. 500/2002).
Dacă rezultatul contului de execuŃie a bugetului de stat este deficit, la propunerea
Guvernului, Parlamentul hotărăşte modul de acoperire a acestuia şi măsurile ce trebuie adoptate
pentru a preveni repetarea unor asemenea situaŃii în exerciŃiul financiar următor.
5.3.2.5. Controlul şi aprobarea execuŃiei bugetului

Controlul execuŃiei bugetare are o importanŃă deosebită, deoarece trebuie să asigure, pe
de o parte, respectarea legalităŃii bugetare şi, pe de altă parte, încadrarea în autorizarea bugetară
dată de Parlament. Controlului bugetar i se adaugă o activitate complementară, de evaluare a
calităŃii gestiunii financiare publice, care poate fi realizată simultan cu operaŃiunea de control
propriu-zisă sau separat de aceasta.
Corespunzător organismului care îl efectuează, controlul înde-plinirii prevederilor
înscrise în proiectul de buget aprobat, poate fi:
– administrativ – exercitat de organele interne de control ale Ministerului FinanŃelor sau
ale altor ministere, precum şi de organele de control aflate în subordinea directă a primului
ministru;
– jurisdicŃional – realizat de Curtea de Conturi şi Camerele de conturi judeŃene;
– politic – exercitat de Parlament.
Controlul administrativ poate fi preventiv (a priori) al cărui obiectiv principal este
verificarea conformităŃii cu legea, sau ulterior (a posteriori) axat mai ales pe evaluarea
gestiunii organismelor publice.
Controlul administrativ preventiv se desfăşoară atât asupra activităŃii (actelor)
ordonatorilor, cât şi asupra activităŃii contabililor. De asemenea, poate fi orientat spre
operaŃiunile de încasare a veniturilor sau spre cele de efectuare a cheltuielilor. În primul caz, se
urmăreşte respectarea legilor care reglementează modul de aşezare şi percepere a veniturilor
bugetare, iar în al doilea caz, respectarea legii bugetare şi a altor legi care reglementează
creditele bugetare, urmărind legalitatea, oportunitatea şi eficienŃa cheltuielilor bugetare.
Controlul ulterior are ca principal scop să se pronunŃe asupra modului de gestiune a
fiecărui serviciu public. Prin exercitarea acestui control se pot identifica unele cheltuieli
neoportune sau neeconomicoase, fraude ş.a.
Controlul jurisdicŃional. Potrivit prevederilor legale (Legea nr. 94/ 1992 privind
organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi), Curtea de Conturi îşi exercită funcŃia de control
asupra modului de formare, administrare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi
ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi
particular al statului şi al unităŃilor sale administrativ-teritoriale.
Corespunzător momentului în care se efectuează, controlul executat de Curtea de Conturi
poate fi preventiv şi ulterior. Controlul preventiv se exercită prin viză, urmărind respectarea
legalităŃii angajamentelor şi efectuarea unor plăŃi, precum şi utilizarea creditelor bugetare în
limita şi conform destinaŃiei stabilită prin legea bugetară anuală. Prin controlul ulterior, Curtea
de Conturi verifică, pe parcursul exerciŃiului bugetar, următoarele:
– conturile de bani ale gestiunilor publice şi alte valori de bunuri materiale publice;
– conturile execuŃiei de casă a bugetelor publice;
– bilanŃurile şi conturile de execuŃie ale ordonatorilor de credite bugetare şi ale
administratorilor care gestionează fonduri care se supun regimului bugetului public;
– conturile operaŃiunilor referitoare la datoria publică.
Controlul parlamentar asupra execuŃiei bugetului de stat se realizează, cu precădere,
prin intermediul comisiilor de buget-finanŃe din cadrul Parlamentului. De asemenea,
parlamentarii pot constitui comisii de anchetă sau de control financiar vizând diverse aspecte
financiare care prezintă un interes deosebit la un moment dat. Deşi dispune de mijloace
importante pentru a urmări bugetul pe parcursul execuŃiei sale, în acest domeniu Parlamentul
exercită un control relativ redus, ceea ce îi conferă un caracter formal. În afara comisiilor de
44
buget-finanŃe, Parlamentul în ansamblul său a manifestat un interes nesemnificativ faŃă
activitatea de control a execuŃiei bugetului, exceptând situaŃiile în care un anumit element de
gestiune financiară a dat ocazia unei dezbateri politice.

– Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operaŃiuni care se succed anual şi privesc
elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuŃia curentă a bugetului, încheierea şi
aprobarea contului de execuŃie bugetară, precum şi controlul bugetar. Separat de particularităŃile care
se pot manifesta în modul concret de desfăşurare, procesul bugetar are unele trăsături specifice şi
anume: caracter decizional, ciclic, politic, democratic şi cu impact public.
– Elaborarea proiectului legii bugetare este un proces deosebit de complex, având caracter
iterativ, care constă în dimensionarea mărimii alocaŃiilor bugetare destinate finanŃării utilităŃilor
publice, precum şi a resurselor financiare care urmează a se mobiliza în cadrul unui an bugetar.
Corespunzător prevederilor Legii FinanŃelor publice, calendarul etapei de elaborare a proiectului de
buget cuprinde, la rândul sau, mai multe faze.
– InstituŃia publică împuternicită prin ConstituŃie să aprobe proiectul legii bugetului de
stat este Parlamentul, ca for legislativ cu largă reprezentare a populaŃiei. Modul de desfăşurare
a etapei referitoare la aprobarea proiectului de buget depinde de organizarea Parlamentului:
unicameral sau bicameral; în cel de al doilea caz, există situaŃii în care drepturile celor două
camere sunt diferenŃiate în ceea ce priveşte formularea de amendamente la proiectul bugetului.
– Etapa execuŃiei bugetului se desfăşoară pe o perioadă de un an şi constă în luarea măsurilor
necesare pentru realizarea, pe de o parte, a veniturilor prevăzute şi, pe de altă parte, a cheltuielilor
aprobate prin legea bugetului de stat. Conform Legii finanŃelor publice nr. 500/2002, execuŃia bugetară
constă în activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăŃii cheltuielilor aprobate prin
buget. ExecuŃia bugetului reprezintă un proces deosebit de amplu şi complex la care participă un
număr foarte mare de operatori bugetari.
– Responsabilitatea pentru execuŃia bugetului, în conformitate cu Legea bugetului de stat revine
Guvernului care, prin instituŃiile componente, trebuie să demonstreze că are capacitatea de a colecta
veniturile în cuantumul prevăzut, precum şi de a efectua cheltuielile în condiŃii de eficienŃă, eficacitate
şi economicitate.
– Modul de gestionare a bugetului se concretizează în întocmirea, la finele anului bugetar, a
contului de execuŃie bugetară. Acesta cuprinde toate operaŃiunile de încasare a veniturilor şi efectuare
a cheltuielilor, precum şi soldul cu care s-a încheiat anul bugetar: excedent sau deficit.

Elaborarea proiectului de buget; aprobarea bugetului; execuŃia bugetului; încheierea execuŃiei
bugetului; controlul execuŃiei bugetului; aprobarea execuŃiei bugetului; sistemul bugetar; buget de stat;
buget general consolidat; bugete locale; bugetul asigurărilor sociale de stat; descentralizare.
45
1. Cum definiŃi noŃiunea de proces bugetar?
2. Care sunt trăsăturile procesului bugetar?
3. Care sunt etapele (fazele) procesului bugetar?
4. Cum şi de către cine se adoptă legea bugetului de stat în România?
5. Ce se înŃelege prin execuŃia bugetului?
6. Ce este bugetul general consolidat?
7. Ce reprezintă bugetul public naŃional?
8. Ce reprezintă fondurile speciale?
9. Care sunt principalele verigi ale bugetului general consolidat?
10. În ce consta rolul bugetului statului?
1. Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezintă raritatea resurselor, inclusiv a celor
financiare publice.
2. Rolul bugetului statului se manifesta sub trei aspecte: alocativ, distributiv şi de reglare
(stabilizare).
3. Caracterul de buget consolidat decurge din:

a) tehnica întocmirii lui, adică eliminarea transferurilor dintre diferitele categorii de bugete
b) funcŃia de redistribuire a bugetului
c) faptul că însumează veniturile şi cheltuielile bugetelor componente
d) posibilitatea de a oferi informaŃii reale asupra veniturilor şi cheltuielilor publice dintr-
o anumită perioadă
e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus nu este adevărat
4. Dintre următoarele enunŃuri care nu reprezintă o verigă a bugetului general consolidat?

a) bugetul asigurărilor sociale de stat
b) bugetul de stat
c) bugetul societăŃilor de asigurări şi reasigurări
d) bugetele locale
e) bugetele fondurilor speciale
5. În Ńara noastră, procesul bugetar cuprinde următoarele etape (sau faze) succesive:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) aprobarea bugetului;
c) execuŃia bugetului;
d) încheierea execuŃiei bugetului;
e) controlul execuŃiei bugetului;
f) aprobarea execuŃiei bugetului.
g) neutralitatea bugetara
A) a, b,c,d,e,f
B) a,c,d,e,f,g
C) b,c,d,e,f,g
46
2006.
47
METODE ŞI TEHNICI DE DIMENSIONARE A VENITURILOR
ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE
Cuprins
6.1. Introducere
6.3.1. Metode clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari
6.3.2. Metode moderne de cuantificare a indicatorilor bugetari
6.1. Introducere
Pentru ca bugetul să reflecte cât mai fidel necesităŃile de resurse financiare care să asigure
înfăptuirea programului guvernamental propus, precum şi posibilităŃile de acoperire a acestora,
este necesară cuantificarea cât mai corectă a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

• prezentarea principalelor metode clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari;
• prezentarea unor metode moderne de cuantificare a indicatorilor bugetari, utilizate în
practica bugetară internaŃională;
• cunoaşterea aspectelor pozitive şi negative manifestate de metodele moderne
comparativ cu cele clasice;
Timpul alocat temei: 2 ore
În vederea dimensionării indicatorilor de venituri şi cheltuieli cuprinşi în buget, se

48
utilizează numeroase metode, grupate în două mari categorii: clasice şi moderne.
6.3.1. Metode clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari

Dintre metodele clasice de stabilire a mărimii veniturilor şi cheltuielilor bugetului
de stat, menŃionăm: metoda automată, metoda majorării şi metoda evaluării directe.
1. Metoda automată (numită şi a penultimei) constă în întocmirea proiectului de buget,
luând ca bază de pornire execuŃia bugetară a penultimului an bugetar.
Trebuie avut în vedere faptul că elaborarea proiectului bugetului de stat pentru un
anumit an se declanşează cu circa opt luni înainte de începerea acestuia, respectiv prin
luna mai, când nu se cunosc încă realizările anului în curs.
Metoda are avantajul simplităŃii, întrucât nu necesită un volum mare de lucrări, dar
dezavantajul că datele oferite drept bază de pornire sunt perimate în timp, mai ales în
perioadele de mari transformări economice şi sociale.
2. Metoda majorării (sau a diminuării) presupune stabilirea unui ritm mediu de variaŃie
a indicatorilor bugetari pe o perioadă anterioară de 5-10 ani. Pentru aceasta, se iau în calcul
indicatorii rezultaŃi în exerciŃiile bugetare ale perioadei anterioare anului pentru care se
proiectează noul buget. Valoarea ritmului mediu astfel rezultată, se aplică asupra indicatorilor
aferenŃi anului bugetar în curs, determinând nivelul veniturilor şi al cheltuielilor pentru anul
următor.
Această metodă este aproximativă, deoarece se bazează pe extrapolarea tendinŃelor
manifestate în evoluŃia indicatorilor din anii precedenŃi, neavând în vedere influenŃele unor
factori diverşi care pot acŃiona în realitatea economică viitoare. Mai mult, recurgerea la acest
procedeu, are neajunsul de a prelua şi transpune în viitor influenŃele negative sau pozitive ale
unor fenomene economico-financiare manifestate în perioada care a servit ca bază de calcul.
3. Metoda evaluării directe are în vedere cuantificarea fiecărei surse de venit sau
categorii de cheltuieli, bazate pe valori rezultate din execuŃia preliminată a indicatorilor de
buget pe anul în curs, precum şi pe previziunile în domeniul economico-social ale perioadei
pentru care se proiectează bugetul (anul următor).
În general, metodele clasice sunt depăşite, având anumite limite din următoarele
considerente:
– volumul insuficient de informaŃii utilizat la construirea bugetului;
– imposibilitatea previzionării şi cuantificării efectelor unor factori ce pot interveni pe
parcurs în economia reală şi finanŃele Ńării;
– nu vizează urmărirea eficienŃei acŃiunilor ce se finanŃează din resursele publice;
– nu reuşesc să cuantifice şi să coreleze cheltuielile aferente noilor instituŃii publice şi
obiective economice publice, cu sporul de venituri rezultat prin introducerea unor noi impozite
sau mărirea celor existente şi/sau cu reducerea de venituri publice determinate de elimi-narea
unor impozite sau de diminuarea unora dintre cele existente.
6.3.2. Metode moderne de evaluare a indicatorilor bugetari

Metodele moderne de cuantificare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare vizează
raŃionalizarea cheltuielilor bugetare şi au la bază, în principal, analiza ,,cost-avantaje” sau
,,cost-eficacitate”. Această analiză presupune existenŃa mai multor proiecte alternative pentru
realizarea aceluiaşi obiectiv şi reprezintă un mod practic de alegere a acelei variante care
maximizează rezultatele obtenabile la un anumit nivel al costurilor, sau care obŃine aceleaşi
efecte, cu costuri minime.
RenunŃarea la utilizarea metodelor clasice de evaluare, a condus în practica financiară din
numeroase Ńări, la alegerea unei variante a metodelor moderne: metoda de planificare,
programare, bugetizare; metoda denumită ,,baza bugetară zero”; managementul prin obiec-tive;
bugetul bazat pe programe; metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare.
1. Metoda de planificare, programare şi bugetizare reprezintă o metodă de utilizare
optimă a cheltuielilor bugetare în contextul aplicării deciziilor într-un mod cât mai eficient.
Cheltuielile publice sunt evidenŃiate, în mod tradiŃional, în funcŃie de domeniul unde se
49
efectuează (ministerul care le administrează), precum şi în funcŃie de modul cum se efectuează
(cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital etc.). În cadrul
metodei de programare, planificare, bugetizare, cheltuielile publice sunt clasificate prin
programe care sunt în strânsă legătură cu obiectivele politicilor stabilite de guvern.
Aplicată iniŃial în SUA în domeniul militar, metoda a fost extinsă la nivelul bugetului în
ansamblul său şi presupune efectuarea unor judecăŃi de valoare în vederea adoptării soluŃiei
care să maximizeze rezultatele sau să minimizeze costurile. Metoda bugetării bazată pe
programe se concentrează asupra furnizării informaŃiei în legătură cu eficienŃa serviciilor
publice, considerată în funcŃie de obiectivele propuse. Scopul principal în alegerea acestei
metode constă în definirea unor criterii raŃionale de gestionare a banului public, în sensul
repartizării creditelor bugetare corespunzător avantajelor nete pe care le implică diverse
categorii de cheltuieli.
Metoda se compune din fazele de planificare, programare şi bugetizare. Prima fază
constă în construirea perspectivei pe termen lung, ceea ce presupune existenŃa unei
strategii administrative deja constituite. Obiectivele pe termen lung şi căile concrete de
realizare a lor se stabilesc în cadrul unor studii prospective. Abordarea obiectivelor are
loc în mod secvenŃial, în sensul că se aleg cele care corespund cel mai bine perioadei la
care se referă bugetul, urmând ca în cazul unor schimbări în condiŃiile economice, sociale
şi politice, să aibă loc revizuiri periodice („plan-revolving”). Cea de a doua fază
(programarea) constă în definirea cu precizie a obiectivelor cuprinse în programele
alternative, precum şi a termenelor la care urmează să de realizeze programele
respective. Cercetarea operaŃională este o tehnică ce permite alegerea aceluia dintre
programele alternative care răspunde cel mai bine obiectivelor de perspectivă şi care
maximizează rezultatele pentru acelaşi efort bugetar. În cadrul ultimei faze (bugetizarea)
are loc înscrierea în bugetul de stat a tranşei anuale din creditul bugetar aferent
obiectivelor prevăzute pentru anul respectiv din cadrul programului ales.
Metoda este precisă, dar laborioasă şi necesită existenŃa unei baze de date referitoare la
fiecare obiectiv în parte, ceea ce este relativ dificil de determinat sau prognozat. De asemenea,
întocmirea unui buget pe baza metodei de planificare, programare şi bugetizare nu înlocuieşte
bugetul de stat, între cele două planuri financiare existând numeroase deosebiri legate de
conŃinut, sferă de cuprindere, orizont de timp, forŃă juridică.
2. Metoda denumită ,,baza bugetară zero” constă în examinarea critică a fiecărui tip de
cheltuială bugetară şi aprecierea utilităŃii şi eficienŃei sale, pentru a preîntâmpina creşterea
excesivă a cheltuielilor bugetare de la un an la altul. Pentru aceasta este necesară existenŃa unei
multitudini de programe alternative, urmând a se opta pentru unul dintre ele, în funcŃie de
efectele posibil de obŃinut la un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.
Baza bugetară zero presupune reluarea în permanenŃă a analizei tuturor
cheltuielilor bugetare, ca şi cum s-ar porni de la zero pentru toate cheltuielile publice. În
cadrul metodei, se disting două faze: (1) identificarea unităŃilor şi a modulelor
decizionale; (2) ierarhizarea modulelor decizionale în funcŃie de priorităŃi. Prin unităŃi
decizionale se înŃeleg cele ale căror decizii pot fi izolate şi analizate. Corespunzător
fiecărei unităŃi decizionale, analiza este cuprinsă într-un modul de decizie, care reprezintă
un ansamblu de informaŃii ce permit decidentului să aleagă între diferite niveluri de
angajamente bugetare, în vederea realizării unei anumite acŃiuni, precum şi să
întreprindă diverse acŃiuni pentru atingerea unui anumit obiectiv. Nivelul
angajamentelor bugetare (sumele ce urmează a se aloca din buget) se încadrează într-una
din următoarele posibilităŃi: (1) nivelul zero, care înseamnă anularea resurselor bugetare
pentru o acŃiune apreciată ca nefiind prioritară; (2) nivelul redus, care presupune
continuarea acŃiunii cu resurse scăzute, comparativ cu perioada anterioară; (3) nivelul
normal corespunde situaŃiei în care acŃiunea se desfăşoară la acelaşi nivel comparativ cu
perioada anterioară; (4) ni-velul crescut permite suplimentarea resurselor financiare
pentru acŃiunile considerate prioritare.
O primă evaluare a priorităŃilor are loc în unitatea administrativă decizională unde se
determină nivelul angajamentului bugetar pentru fiecare acŃiune. În continuare, modulele de
50
decizie provenind de la mai multe unităŃi de decizie, sunt transmise unităŃii decizionale
ierarhic superioare, care le agregă şi le clasează în vederea transmiterii lor unui decident aflat la
un nivel superior. În acest fel, bugetarea cu bază zero asigură participarea la luarea deciziilor
finale, a tuturor decidenŃilor de la diverse niveluri de pregătire a bugetului. Totalitatea
modulelor de decizie reŃinute în finalul acestui proces, alcătuieşte bugetul previzional şi este
clasată în ordinea priorităŃilor, fiecărui modul corespunzându-i un anumit nivel al cheltuielilor
bugetare. Mărimea resurselor bugetare va determina, în ultimă instanŃă, numărul modulelor sau
programelor care vor fi prinse în buget.
Aplicarea bugetului cu bază zero pe perioade mai îndelungate permite ca la anumite
intervale de timp, fiecare dintre beneficiarii de fonduri publice (de exemplu fiecare minister) să
fie supus examinării tuturor cheltuielilor publice pe care le-a ocazionat, identificând acele
cheltuieli care s-au dovedit ineficiente de-a lungul perioadei de timp analizate.
Metoda a fost introdusă în 1979 – 1980 în SUA, dar a înregistrat un relativ eşec din cauza
faptului că a fost introdusă în grabă, comparativ cu gradul ridicat de complexitate a
procedurilor pe care le presupune. Pe lângă avantajele datorate preciziei metodei, s-au remarcat
şi unele dezavantaje, cum sunt: dificultatea stabilirii clasamentului în funcŃie de prioritatea
modulelor de decizie; posi-bilitatea ca responsabilii unităŃilor decizionale să sporească (în mod
nejustificat) nivelul minim al solicitărilor de fonduri. Varianta ame-ricană a ,,bazei bugetare
zero” se înrudeşte cu procedura engleză denumită ,,Programme Analysis and Review”
(,,Analiza program şi revizuire”) folosită de guvernul din Marea Britanie în perioada 1970 – 1979
şi Dutch Reconsideration (,,Reconsiderarea olandeză”) utilizată din anul 1981 de guvernul
central olandez.
3. Managementul prin obiective reprezintă o metodă de cuantificare a cheltuielilor
bugetare care pune accentul pe identificarea finalităŃilor pentru fiecare domeniu de activitate.
Astfel, fiecare administrator al banului public stabileşte propriile sale obiective, care vor
contribui la realizarea scopurilor propuse. La nivel de minister, are loc rediscutarea finalităŃilor,
precum şi coordonarea obiectivelor şi resurselor. Această metodă a fost concepută în contextul
unei planificări globale pe termen mediu, astfel încât să permită coordonarea între ministere a
obiectivelor. Ea permite identificarea opŃiunilor orizontale privind diferenŃierea mărimii
creditelor bugetare distribuite între ministere. Decidentul care procedează la selectarea
obiectivelor este diferit de utilizator. Prin această metodă s-a realizat o descentralizare a
deciziei, dar au apărut dificultăŃi în ceea ce priveşte asumarea răspunderii la nivelul noilor
centre descentralizate de decizie, determinarea precisă a obiectivelor, precum şi corelarea
obiectivelor parŃiale cu cele finale.
4. Bugetul bazat pe program (sau bugetul de program) reprezintă o modalitate de
pregătire şi prezentare a bugetelor, pornind de la obiectivele urmărite şi nu de la organizarea
administraŃiei. Se pune accentul pe obiectivele de realizat şi pe determinarea ansam-blului de
mijloace utilizate pentru atingerea lor. Astfel, bugetul de program devine un instrument util şi
original pentru programarea bugetară şi corelarea ei cu un anumit plan. În acest sens, metoda
permite:
– stabilirea de către fiecare minister a priorităŃilor relative;
– alegerea acŃiunilor prioritare, într-un cadru bugetar dat;
– afectarea alocaŃiilor bugetare şi compararea cu rezultatele;
– analiza obiectivităŃii şi eficacităŃii pe baza comparaŃiei dintre costurile implicate şi
rezultatele obŃinute;
– evitarea acoperirii prin finanŃare bugetară a unor acŃiuni neoportune ale
administraŃiei (în special cele care nu fac obiectul acestei finanŃări).
În plan interministerial, metoda este mai puŃin eficientă, deoarece nu reuşeşte să conducă,
prin însumare, la o viziune globală asupra bugetului statului. De altfel, întocmirea bugetului de
program (care nu are puterea de lege) se realizează în paralel cu întocmirea bugetului de stat,
fiind util pentru fundamentarea acestuia.
În FranŃa, începând cu anul 1978, ministerele au obligaŃia de a întocmi un buget de
program. Utilitatea teoretică a acestuia vizează rolul de instrument de analiză asupra diferitelor
opŃiuni posibile, precum şi asupra costurilor pe care le implică. În practică, însă, este dificilă
51
cuantificarea indicatorilor de eficacitate din multe domenii publice (cum este cel al culturii).
Bugetele de program ale ministerelor sunt înaintate Parlamentului, nu pentru a fi votate ca
atare, ci ca documente anexă la bugetul de stat.
5. Metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare constă în identi-ficarea şi studierea
obiectivelor, compararea soluŃiilor alternative, adoptarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje şi
controlul permanent al cheltuirii resurselor. Originalitatea şi un mare avantaj al metodei constă în
capacitatea ridicată de adaptabilitate şi de reformulare a opŃiunilor. În aplicarea metodei se remarcă
patru faze: studiul, decizia, execuŃia şi controlul. Fiind concepută ca un sistem cibernetic închis,
între componentele căruia sunt relaŃii de interdependenŃă, astfel că nerealizările dintr-o fază se
repercutează asupra celorlalte. Analiza sistemică are drept scop, ca în urma unor iteraŃii succesive să
se reformuleze obiectivele şi mijloacele utilizate pentru atingerea lor.
Faza de studiu presupune următoarele activităŃi:
– formularea problemei;
– identificarea obiectivelor şi a mijloacelor de realizare a lor;
– analiza şi confruntarea soluŃiilor de realizare a obiectivelor.
Obiectivele pot fi complexe, incluzând activităŃile specifice unui minister în
ansamblul său, ori punctuale, pe segmente precise de activitate. SelecŃia obiectivelor are
loc pornind de la criteriile stabilite de către decident, în funcŃie de priorităŃi, precum şi de
ierarhizarea obiectivelor. De asemenea, la atingerea obiectivului selectat, o importanŃă
deosebită revine identificării şi confruntării soluŃiilor. Adesea, acelaşi obiectiv poate fi
atins pe mai multe căi, ceea ce impune compararea soluŃiilor alternative şi determinarea
costului total de realizare a programului propus în diverse variante.
Faza deciziei cuprinde activităŃi cum sunt:
– alegerea programului care maximizează efectele;
– elaborarea unui buget-program;
– includerea bugetului-program în bugetul anual.
Adoptarea deciziei se bazează pe analiza cost-avantaje, cost-eficacitate sau pe
analize multicriteriale. Realizarea programelor aprobate presupune întocmirea
bugetelor-program şi includerea creditelor necesare realizării obiectivului ales, în bugetul
anual.
Faza execuŃiei cuprinde:
– realizarea programului;
– efectuarea cheltuielilor;
– identificarea efectelor obŃinute.
În cadrul acestei faze, se întocmesc diverse analize care pun în evidenŃă ansamblul
operaŃiunilor efectuate, diferitele categorii de costuri, precum şi indicatorii de eficacitate care
permit măsurarea gradului de concretizare a obiectivului propus.
Faza de control constă în:
– determinarea indicatorilor de gestionare a resurselor şi de execuŃie a programului;
– reevaluarea opŃiunilor;
– reajustarea programelor.
Controlul rezultatelor are drept scop aprecierea gradului în care obiectivele
selectate au fost sau nu realizate. În cazul apariŃiei unor distorsiuni în desfăşurarea
programului, iniŃiatorii acestuia trebuie să identifice cauzele nerealizărilor (resurse
insuficiente, erori în gestiune, obiective nerealiste etc.) având posibilitatea de a relua
etapele parcurse pentru reexaminarea programului în ansamblu.
Prin această metodă se urmăresc obiective pe termen mijlociu şi are avantajul că oferă
posibilitatea reexaminării periodice a opŃiunilor, în funcŃie de eventualele modificări apărute.
De asemenea, utilizând modele matematice, se ajunge la o estimare a veniturilor şi cheltuielilor
mai apropiată de cuantumul nevoilor reale ale fiecărei perioade. Astfel, metoda permite
determinarea costului global al operaŃiunilor, indiferent de sursa de finanŃare. De asemenea,
metoda oferă informaŃii cu privire la costul unui anumit capitol de cheltuieli în varianta
clasificaŃiei funcŃionale.
Aplicarea acestei metode este însă dificilă, din cauză că multe fenomene economice sunt
52
influenŃate de numeroşi factori, a căror acŃiune nu poate fi întotdeauna comensurată cu
exactitate. Totodată, aplicarea în practică a acestei metode a reliefat unele dificultăŃi legate de
elaborarea, aprobarea şi execuŃia bugetului. Prin aplicarea sa, sunt încălcate cerinŃele unor
principii bugetare precum: anualitatea bugetară şi neafectarea veniturilor bugetare. Astfel,
raŃionalizarea opŃiunilor bugetare implică o programare pe termen mediu, ceea ce constituie o
abatere de la principiul anualităŃii. În plus, metoda porneşte de la comensurarea cheltuielilor
generate de un anumit program şi de la identificarea resurselor ce pot fi mobilizate, ceea ce
reprezintă venituri cu afectaŃie specială.

– Pentru dimensionării indicatorilor de venituri şi cheltuieli cuprinşi în buget, se utilizează
numeroase metode, grupate în două mari categorii: clasice şi moderne.
– Printre metodele clasice de stabilire a cuantumului veniturilor şi cheltuielilor bugetului
public, menŃionăm: metoda automată, metoda majorării şi metoda evaluării directe.
– Metoda automată (numită şi a penultimei) constă în întocmirea proiectului de buget, luând ca
bază de pornire execuŃia bugetară a penultimului an bugetar.
– Metoda majorării (sau a diminuării) presupune stabilirea unui ritm mediu de variaŃie a
indicatorilor bugetari pe o perioadă anterioară de 5-10 ani.
– Metoda evaluării directe are în vedere cuantificarea fiecărei surse de venit sau categorii de
cheltuieli, bazate pe valori rezultate din execuŃia preliminată a indicatorilor de buget pe anul în curs,
precum şi pe previziunile în domeniul economico-social ale perioadei pentru care se proiectează
bugetul (anul următor).
– Metoda de planificare, programare şi bugetizare reprezintă o metodă de utilizare optimă a
cheltuielilor bugetare în contextul aplicării deciziilor într-un mod cât mai eficient. Cheltuielile publice
sunt evidenŃiate, în mod tradiŃional, în funcŃie de domeniul unde se efectuează (ministerul care le
administrează), precum şi în funcŃie de modul cum se efectuează (cheltuieli de personal, cheltuieli
materiale şi servicii, cheltuieli de capital etc.).
– Metoda denumită “baza bugetară zero” constă în examinarea critică a fiecărui tip de cheltuială
bugetară şi aprecierea utilităŃii şi eficienŃei sale, pentru a preîntâmpina creşterea excesivă a
cheltuielilor bugetare de la un an la altul. Pentru aceasta este necesară existenŃa unei multitudini de
programe alternative, urmând a se opta pentru unul dintre ele, în funcŃie de efectele posibil de obŃinut
la un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.
– Bugetul bazat pe program (sau bugetul de program) reprezintă o modalitate de pregătire şi
prezentare a bugetelor, pornind de la obiectivele urmărite şi nu de la organizarea administraŃiei. Se
pune accentul pe obiectivele de realizat şi pe determinarea ansamblului de mijloace utilizate pentru
atingerea lor.
– Metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare constă în identificarea şi studierea obiectivelor,
compararea soluŃiilor alternative, adoptarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje şi controlul
permanent al cheltuirii resurselor. Originalitatea şi un mare avantaj al metodei constă în capacitatea
ridicată de adaptabilitate şi de reformulare a opŃiunilor. În aplicarea metodei se remarcă patru faze:
studiul, decizia, execuŃia şi controlul. Fiind concepută ca un sistem cibernetic închis, între
componentele căruia sunt relaŃii de interdependenŃă, astfel că nerealizările dintr-o fază se repercutează
asupra celorlalte. Analiza sistemică are drept scop, ca în urma unor iteraŃii succesive să se reformuleze
obiectivele şi mijloacele utilizate pentru atingerea lor.
53
Indicatori bugetari; venituri bugetare; cheltuieli bugetare; metoda automată; metoda majorării
sau a diminuării; metoda evaluării directe; metoda de planificare, programare, bugetizare; metoda
denumită ,,baza bugetară zero”; managementul prin obiective; bugetul bazat pe programe; metoda
raŃionalizării opŃiunilor bugetare.

1. EnumeraŃi metodele clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari.
2. EnumeraŃi metodele moderne de cuantificare a indicatorilor bugetari.
3. Prin ce se caracterizează metodele moderne de cuantificare a indicatorilor bugetari?
4. DescrieŃi metoda evaluării directe
5. PrezentaŃi metoda majorării sau a diminuări;
6. DescrieŃi metoda automată sau a penultimei
7. PrezentaŃi bugetul bazat pe programe;
8. ComentaŃi principalele aspecte ce caracterizează metoda denumită “baza bugetară zero”;
9. În ce constă metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare?
10. PrezentaŃi managementul prin obiective;
1. Metodele moderne de cuantificare a indicatorilor bugetari pun accent pe eficienŃa şi
eficacitatea cheltuirii banului public.
2. Metodele clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari au o seama de neajunsuri.
3. Principalele metode clasice de evaluare a indicatorilor bugetari sunt:

a) Metoda automată (numită şi a penultimei)
b) Metoda majorării (sau a diminuării)
c) Metoda evaluării directe
d) Metoda evaluării indirecte
4. Principalele metode moderne de evaluare a indicatorilor bugetari sunt:

a) Metoda de planificare, programare şi bugetizare
b) Metoda denumită “baza bugetară zero”
c) Managementul prin obiective
d) Metoda majorării (sau a diminuării)
e) Metoda automată (numită şi a penultimei)
f) Bugetul bazat pe program
g) Metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare
Manolescu Gheorghe, Buget, abordare economică şi financiară, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
Văcărel Iulian (coordonator), FinanŃe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
2006.
54
PRINCIPIILE BUGETARE (1)
Cuprins
7.1. Introducere
7.3.1. Universalitatea bugetului
7.3.2. Unitatea bugetară
7.3.3. Anualitatea bugetului
7.1. Introducere
Bugetul public trebuie să reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat şi
cheltuielile aferente perioadei la care se referă. În acest sens, el este construit Ńinând seama de
o seamă de principii, a căror importanŃă diferă de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta, în
funcŃie de gradul de dezvoltare a economiei, de implicarea statului în plan economico-social,
de stadiul de democratizare, de tradiŃiile social-culturale etc. De-a lungul timpului, unele
dintre aceste principii şi-au pierdut în bună măsură semnificaŃia iniŃială, iar altele au fost
adaptate cerinŃelor epocii contemporane.

• evidenŃierea regulilor sau principiilor de care trebuie sa se Ńină seama în derularea
procesului bugetar;
• prezentarea principalelor abateri de la principiile bugetare;
• prezentarea principiului universalitatea bugetului
• prezentarea principiului unităŃii bugetare
• prezentarea principiului unităŃii bugetare
• prezentarea principiului anualităŃii bugetare
55
Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea,
publicitatea bugetului, neafectarea veniturilor bugetare. În Legea nr. 500 privind finanŃele
publice din august 2002, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2003, se menŃionează şi un
principiu privind ,,unitatea monetară” conform căruia, toate operaŃiunile bugetare se exprimă
în monedă naŃională, fapt realizat în operaŃiunile bugetare ale tuturor anilor anteriori şi fără
prevederea expresă printr-un articol de lege. De asemenea, se mai menŃionează ca un
principiu bugetar „realitatea” bugetului, în sensul stabilirii veniturilor şi cheltuielilor pe baze
reale, adică să corespundă situaŃiei economico-financiare previzibilă pentru anul bugetar.
7.3.1. Universalitatea bugetului

Universalitatea presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul
de stat în sumele lor totale, astfel încât Parlamentul să dispună de informaŃiile privind
veniturile totale pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată şi destinaŃia
acestora. Înscrierea în buget a veniturilor şi cheltuielilor în sumele lor brute are scopul de a
facilita controlul financiar, interzicând compensarea între cheltuieli şi venituri proprii. În
practică, acest principiu se respectă doar parŃial, locul bugetelor „brute” fiind luat de
elaborarea bugetelor „mixte”, în care veniturile şi cheltuielile unor instituŃii publice figurează
cu sumele lor totale, iar ale altora doar cu soldurile.
De altfel, aplicarea cu stricteŃe a principiului universalităŃii, ar putea conduce şi la
situaŃii în care bugetul evidenŃiază un rulaj artificial al sumelor atât la venituri cât şi la
cheltuieli.
În perioada actuală, bugetul de stat al României este un buget mixt, adică veniturile
extrabugetare sunt lăsate la dispoziŃia instituŃiilor care le obŃin, urmând a le folosi direct,
pentru acoperirea nevoilor proprii. Dacă veniturile proprii ale unei instituŃii sunt relativ mari,
finanŃarea de la buget are loc ”per-sold”, adică prin acordarea unei subvenŃii de completare
până la concurenŃa sumei cheltuielilor proprii. Dacă veniturile proprii sunt reduse şi sporadice,
cheltuielile sunt acoperite de la buget, valoarea subvenŃiilor nefiind influenŃată de cuantumul
veniturilor proprii .
Dintre veniturile şi cheltuielile care sunt înscrise din buget doar cu soldul dintre ele,
enumerăm: veniturile încasate de instituŃiile publice şi subvenŃiile primite de acestea;
vărsămintele către bugetul central şi subvenŃiile acordate de acesta bugetelor locale etc.
7.3.2. Unitatea bugetară

Principiul unităŃii bugetare implică existenŃa unui document unic în care să se înscrie
veniturile şi cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale. Prin respectarea acestei reguli
tradiŃionale, în primul rând se creează posibilitatea stabilirii raportului dintre veniturile şi
cheltuielile bugetare, adică permite să se cunoască dacă bugetul este echilibrat, excedentar sau
deficitar, pentru a se lua, pe această bază, măsurile adecvate cu privire la oportunitatea unor
cheltuieli. În al doilea rând, se permite Parlamentului o analiză mai temeinică bazată pe
existenŃa unui singur document cuprinzător, comparativ cu situaŃia în care i s-ar supune spre
aprobare mai multe documente succesive.
Unitatea bugetului este asigurată prin gruparea veniturilor şi cheltuielilor publice în
documentul reprezentând bugetul general consolidat.
SemnificaŃia tradiŃională a acestui principiu, respectat cu stricteŃe în trecut, a fost
adaptată la cerinŃele finanŃelor publice moderne, prin intermediul unor derogări care permit
56
operaŃiunea de debugetizare.
Debugetizarea constă în scoaterea în afara bugetului general al statului a unor cheltuieli
şi acoperirea lor din surse alternative. Prin debugetizare se intenŃionează facilitarea unor
cheltuieli publice pe seama unor resurse complementare, atunci când veniturile ordinare sunt
insuficiente. Debugetizarea are două accepŃiuni:
– trecerea de la finanŃarea publică la cea particulară (exemplu: cheltuielile privind
construcŃia de locuinŃe);
– dezangajarea statului prin prevederea unor cheltuieli în bugete anexă sau în bugetele
conturilor speciale de trezorerie şi nu în bugetul general al statului.
Abaterile de la principiul unităŃii bugetare sunt, în prezent, acceptate de practica
financiară internaŃională şi constau în elaborarea, pe lângă bugetul de stat, a unor tipuri de
bugete diverse, precum: bugete autonome; bugete extraordinare; bugete anexă; conturi
speciale de trezorerie.
Bugetele autonome pot fi întocmite de: colectivităŃi locale, instituŃii din sfera
serviciilor sociale, culturale şi de educaŃie precum şi a serviciilor publice cu caracter
comercial şi industrial. Acestea dispun de autonomie bugetară, în sensul că îşi dirijează
singure cheltuielile, dar nu dispun şi de autonomie financiară, resursele lor proprii nefiind
suficiente pentru acoperirea, în totalitate, a cheltuielilor proprii. Pentru echilibrarea bugetului,
aceste entităŃi beneficiază de subvenŃii sau transferuri de la bugetul central.
Întocmirea bugetelor autonome reflectă intenŃia de opoziŃie faŃă de un centralism
excesiv al puterii publice. În FranŃa, întocmesc bugete autonome instituŃii ca:
universităŃile, spitalele ş.a., ale căror bugete sunt alimentate în mare măsură cu resurse
proprii (taxe de şcolarizare, venituri din cercetare, taxe pentru serviciile prestate etc.)
utilizate pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Aceste instituŃii publice funcŃionează, în
principal, pe seama subvenŃiilor primite de la buget, ceea ce înseamnă că autonomia
bugetară ascunde, de fapt, o importantă dependenŃă financiară, ceea ce aduce
numeroase critici întocmirii de bugete autonome la nivelul acestui tip de entităŃi publice.
În schimb, întocmirea de bugete autonome de către întreprinderi de stat cu caracter
industrial sau comercial şi care dispun de personalitate juridică, se consideră pe deplin
justificată. Aceste entităŃi obŃin venituri din propria activitate, le folosesc pentru acoperirea
cheltuielilor proprii, înregistrând şi profituri care rămân la dispoziŃia lor, în totalitate sau
parŃial, în funcŃie de obiectul de activitate, pentru necesităŃi de dezvoltare şi cercetare.
O categorie aparte de bugete autonome o constituie bugetele colectivităŃilor locale care
se întocmesc de fiecare unitate administrativ teritorială (judeŃ, municipiu, oraş, comună).
Aceste colectivităŃi au personalitate juridică, dispun de patrimoniu propriu, îşi gestionează
singure afacerile şi îşi evidenŃiază veniturile şi cheltuielile separat de cele ale administraŃiei
centrale a statului, în virtutea autonomiei de care dispun. Bugetele locale sunt votate de
reprezentanŃii aleşi ai fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale şi se supun regulamentelor în
vigoare privind controlul bugetar.
Bugetele extraordinare se întocmesc în situaŃii de excepŃie: crize economice, război,
situaŃii de refacere a economiei Ńării după război etc. În aceste bugete se înscriu şi veniturile
corespunzătoare, provenind din eventuale impozite special instituite sau din împrumuturi.
Justificarea întocmirii bugetelor extraordinare constă, pe de o parte, în faptul că nu este
indicat să se înscrie în acelaşi document, alături de cheltuielile cu caracter ordinar, cheltuielile
cu caracter extraordinar, iar pe de altă parte, în faptul că realizarea lor vizează generaŃiile
viitoare, fiind întocmite pe perioade mai mari de un an.
Există şi o latură negativă a acestor bugete: uneori, prin întocmirea lor, se încearcă
mascarea adevăratelor dimensiuni ale deficitului bugetar sau scoaterea de sub controlul
Parlamentului a anumitor venituri şi cheltuieli publice.
Bugetele anexă sunt întocmite şi votate separat de bugetul general al statului, fiind
supuse controlului din partea puterii legislative. Acestea se întocmesc la nivelul unor instituŃii
publice sau întreprinderi industriale proprietate de stat, care nu au în mod obligatoriu
personalitate juridică. Gestiunea acestor bugete este concepută astfel încât să limiteze la
maximum cheltuielile de funcŃionare din domeniul respectiv. Bugetele anexă sunt corelate cu
57
bugetul general al statului, în sensul că figurează cu soldul lor, fie la partea de venituri, dacă
veniturile înscrise în el sunt mai mari decât cheltuielile, fie la partea de cheltuieli, în situaŃia
inversă. În FranŃa întocmesc asemenea bugete Imprimeria naŃională, Poşta, TelecomunicaŃiile
şi Monetăria statului pentru confecŃionarea de monede şi medalii ş.a.
Conturile speciale de trezorerie evidenŃiază, de obicei, încasări şi plăŃi care au caracter
temporar pentru bugetul de stat.
Conturile speciale de trezorerie au caracterul unor ,,conturi în aşteptare”, deoarece în
condiŃii normale, dacă angajamentul care le-a generat se realizează, ele trebuie să se soldeze.
În numeroase Ńări, încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în contul bugetului se
derulează prin intermediul sistemului de trezorerie. În Ńara noastră, acest procedeu s-a introdus
gradual, din anul 1992; până atunci, execuŃia de casă a bugetului public se efectua prin Banca
NaŃională.
Contabilitatea Trezoreriei publice permite degrevarea bugetului general de unele
operaŃiuni cu caracter temporar, care trebuie să se încheie în mod echilibrat şi care se
evidenŃiază în conturi speciale de trezorerie. Astfel, se deschid conturi speciale de trezorerie
pentru: evidenŃierea sumelor depuse drept garanŃie de către funcŃionarii publici care
gestionează bani şi alte valori materiale; reflectarea în contabilitate a avansurilor acordate de
stat unor întreprinderi particulare, urmând decontarea sumelor respective pe măsura livrării
către stat a bunurilor contractate ş.a. În mod normal, veniturile şi cheltuielile care se înscriu în
aceste conturi trebuie să se echilibreze, dar există şi situaŃii când nu se realizează această
egalitate, fapt care conduce la preluarea soldului debitor la bugetul central.
În practica financiară conturile speciale de trezorerie sunt de mai multe tipuri: conturi de
credit; conturi de operaŃiuni monetare; conturi al căror scop este operaŃiunea de debugetizare:
conturi de comerŃ, conturi cu afectaŃie specială; conturi de avans; conturi de reglementare.
Conturile de credit reflectă funcŃia de bancă a Trezoreriei publice; în ele se înscriu:
operaŃiuni financiare între bugetul central şi bugetele locale, garantarea de către stat a unor
împrumuturi contractate de instituŃii publice sau întreprinderi naŃionale având buget autonom.
Conturile de operaŃiuni monetare cuprind operaŃiuni de încasări şi plăŃi derulate cu
Fondul Monetar InternaŃional sau alte organisme internaŃionale sau regionale, precum şi cu
guvernele altor state. Aceste înregistrări reflectă, pe de o parte, contribuŃia Ńării respective la
constituirea fondurilor organismelor internaŃionale şi, pe de altă parte, sumele reprezentând
asistenŃa financiară primită din partea acestora.
Conturile de comerŃ sunt destinate operaŃiunilor cu caracter industrial sau comercial
efectuate în mod ocazional de instituŃiile statului. Mărimea cheltuielilor de acest gen nu poate
fi stabilită cu exactitate, fapt pentru care nivelul lor este limitativ. Parlamentul stabileşte limita
maximă a cheltuielilor sau mărimea dotaŃiei iniŃiale, care reprezintă valoarea fondului de
rulment. În conturi de comerŃ se realizează operaŃiuni privind gestionarea valorilor mobiliare
aparŃinând statului şi aflate în întreprinderi mixte, precum şi operaŃiuni de recepŃionare a
bunurilor primite ca ajutor extern şi vânzarea ulterioară a acestora.
Conturile cu afectaŃie specială reprezintă o categorie aparte a conturilor speciale de
trezorerie, întrucât în ele se înscriu operaŃiuni cu titlu definitiv. Contrar principiului neafectării
veniturilor, aceste conturi evidenŃiază cheltuielile publice şi veniturile pe seama cărora se
acoperă şi au, în mod obligatoriu, caracter echilibrat. Cheltuielile sunt dimensionate în aşa fel,
încât să se încadreze în nivelul veniturilor afectate.
Conturile de avans evidenŃiază avansul acordat bugetelor locale, în contul creditelor
bugetare aprobate, până la încasarea de către acestea a impozitelor locale şi a celorlalte
venituri proprii.
Conturile de reglementare se deschid în baza unor acorduri cu guvernele altor Ńări,
pentru evidenŃa contribuŃiei acestora la finanŃarea unor cheltuieli militare sau la consolidarea
datoriei publice externe. Datorită secretului de stat, este dificil de exercitat controlul
parlamentar asupra operaŃiunilor înscrise în aceste conturi.
58

– Pentru ca bugetul public să reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat şi
cheltuielile aferente perioadei la care se referă, el este construit Ńinând seama de o seamă de principii, a
căror importanŃă diferă de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta, în funcŃie de gradul de dezvoltare
a economiei, de implicarea statului în plan economico-social, de stadiul de democratizare, de tradiŃiile
social-culturale etc.
– Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea,
publicitatea bugetului, neafectarea veniturilor bugetare.
– Universalitatea presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul de stat
în sumele lor totale, astfel încât Parlamentul să dispună de informaŃiile privind veniturile totale pe care
statul urmează să le încaseze în perioada considerată şi destinaŃia acestora. Înscrierea în buget a
veniturilor şi cheltuielilor în sumele lor brute are scopul de a facilita controlul financiar, interzicând
compensarea între cheltuieli şi venituri proprii. În practică, acest principiu se respectă doar parŃial,
locul bugetelor „brute” fiind luat de elaborarea bugetelor „mixte”, în care veniturile şi cheltuielile unor
instituŃii publice figurează cu sumele lor totale, iar ale altora doar cu soldurile.
– Principiul unităŃii bugetare implică existenŃa unui document unic în care să se înscrie veniturile
şi cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale. Prin respectarea acestei reguli tradiŃionale, în
primul rând se creează posibilitatea stabilirii raportului dintre veniturile şi cheltuielile bugetare, adică
permite să se cunoască dacă bugetul este echilibrat, excedentar sau deficitar, pentru a se lua, pe această
bază, măsurile adecvate cu privire la oportunitatea unor cheltuieli. În al doilea rând, se permite
Parlamentului o analiză mai temeinică bazată pe existenŃa unui singur document cuprinzător,
comparativ cu situaŃia în care i s-ar supune spre aprobare mai multe documente succesive. Unitatea
bugetului este asigurată prin gruparea veniturilor şi cheltuielilor publice în documentul reprezentând
bugetul general consolidat.
– Debugetizarea constă în scoaterea în afara bugetului general al statului a unor cheltuieli şi
acoperirea lor din surse alternative. Prin debugetizare se intenŃionează facilitarea unor cheltuieli
publice pe seama unor resurse complementare, atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente.
– Abaterile de la principiul unităŃii bugetare sunt, în prezent, acceptate de practica financiară
internaŃională şi constau în elaborarea, pe lângă bugetul de stat, a unor tipuri de bugete diverse,
precum: bugete autonome; bugete extraordinare; bugete anexă; conturi speciale de trezorerie.

Universalitatea bugetară; unitatea bugetara; echilibrul bugetar; bugete extraordinare; conturi
speciale de trezorerie; bugete autonome; debugetizare; bugete anexa; sistemul de exerciŃiu; sistemul de
gestiune.

1. Care sunt principiile bugetare?
2. În ce măsură îşi păstrează principiile bugetare în prezent semnificaŃiile iniŃiale?
3. DescrieŃi universalitatea bugetara ca principiu bugetar.
4. La ce se referă unitatea bugetara?
59
5. Ce sunt bugete extraordinare?
6. În ce constau bugete autonome?
7. În ce constau conturi speciale de trezorerie?
8. La ce se referă operaŃiunea de debugetizare?
9. DescrieŃi sistemul de exerciŃiu.
10. În ce consta sistemul de gestiune?
1. În cadrul procesului bugetar, în practica bugetară se constată o seama de abateri de la
principiile bugetare.
2. Principiul unităŃii bugetare implică existenŃa unui document unic în care să se înscrie
veniturile şi cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale
3. Potrivit cărui principiu bugetar, veniturile în ansamblul lor finanŃează cheltuielile bugetare în
ansamblu?
a) unitatea bugetară
b) specializarea
c) universalitatea
d) neafectarea veniturilor bugetare
e) anualitatea
4. Care dintre principiile bugetare impune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în
buget în sumele lor totale?
b) neafectarea veniturilor bugetare
c) specializarea bugetară
d) echilibrul bugetar
e) universalitatea
1997.
2006.
60
PRINCIPIILE BUGETARE (2)
Cuprins
8.1. Introducere
8.3.1. Echilibrul bugetar
8.3.2. Specializarea bugetară
8.3.3. Publicitatea bugetului
8.3.4. Neafectarea veniturilor bugetare
8.1. Introducere
Bugetul public trebuie să reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat şi cheltuielile
aferente perioadei la care se referă. În acest sens, el este construit Ńinând seama de o seamă de
principii, a căror importanŃă diferă de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta, în funcŃie de gradul
de dezvoltare a economiei, de implicarea statului în plan economico-social, de stadiul de
democratizare, de tradiŃiile social-culturale etc. De-a lungul timpului, unele dintre aceste principii şi-
au pierdut în bună măsură semnificaŃia iniŃială, iar altele au fost adaptate cerinŃelor epocii
contemporane.

• evidenŃierea regulilor sau principiilor de care trebuie sa se Ńină seama în derularea procesului
bugetar;
• prezentarea principiului echilibrului bugetar
• prezentarea principiului specializării bugetare
• prezentarea publicităŃii bugetului
• prezentarea neafectării veniturilor bugetare
• prezentarea principalelor abateri de la principiile bugetare din acest capitol;
61
Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea,
publicitatea bugetului, neafectarea venitu-rilor bugetare. În Legea nr. 500 privind finanŃele publice
din august 2002, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2003, se menŃionează şi un principiu privind
,,unitatea monetară” conform căruia, toate operaŃiunile bugetare se exprimă în monedă naŃională, fapt
realizat în operaŃiunile bugetare ale tuturor anilor anteriori şi fără prevederea expresă printr-un articol
de lege. De asemenea, se mai menŃionează ca un principiu bugetar „realitatea” bugetului, în sensul
stabilirii veniturilor şi cheltuielilor pe baze reale, adică să corespundă situaŃiei economico-financiare
previzibilă pentru anul bugetar.
8.3.1. Echilibrul bugetar

Acesta a fost considerat vreme îndelungată ca fiind “principiul de aur al gestiunii bugetare” şi
constă în asigurarea egalităŃii dintre venituri şi cheltuieli, atât în faza de întocmire a bugetului, cât şi
în perioada de execuŃie a acestuia.
Principalele cauze care generează dezechilibre bugetare (în sensul apariŃiei deficitului bugetar)
sunt: cursa înarmărilor, creşterea cheltuielilor de administraŃie ale statului, creşterea cheltuielilor cu
serviciul datoriei publice ş.a. În prezent, practica ignoră şi acest principiu, astfel că în numeroase Ńări
bugetele se întocmesc şi se încheie cu deficit. De altfel, deficitele bugetare şi îndatorarea statelor
reprezintă o caracteristică majoră a contextului economic şi financiar actual.
Pentru acoperirea cheltuielilor bugetare care depăşesc veniturile, statele adoptă soluŃii diverse,
cum sunt:
– reexaminarea veniturilor în scopul majorării lor şi a cheltuielilor pentru reducerea lor;
– sporirea impozitelor prin creşterea cotelor la cele existente sau introducerea altora noi;
– emisiune monetară;
– contractarea de împrumuturi pe piaŃa de capital internă sau externă etc.
Principiul echilibrului bugetar a fost treptat abandonat, pe de o parte din cauză că economia
reală nu asigura un randament fiscal ridicat pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale iar, pe de
altă parte, sub influenŃa adepŃilor finanŃelor funcŃionale, care promovează teoria bugetelor ciclice şi
cu caracter de reglare. Concret, aceste practici constau în:
– întocmirea a două bugete: unul ordinar, echilibrat şi unul extraordinar deficitar. Cel de al
doilea urmează a fi echilibrat prin împrumuturi sau emisiune bănească;
– asigurarea echilibrului prin operaŃiunea de debugetizare;
– elaborarea de bugete ciclice. Constă în întocmirea unor bugete plurianuale, în cadrul cărora
echilibrarea se realizează la nivelul unui ciclu economic, având în vedere fluctuaŃiile veniturilor
publice în diferitele faze ale acestuia. Astfel, în perioadele de avânt economic, pe seama creşterii
produsului intern brut se remarcă o sporire a veniturilor publice, iar în perioadele de depresiune,
activitatea restrângându-se, are loc o reducere a veniturilor publice, fapt ce îngreunează realizarea
echilibrului bugetar anual.
AdepŃii teoriei bugetelor ciclice propun următoarele tehnici pentru asigurarea echilibrului:
constituirea unor fonduri de rezervă; crearea unor fonduri de amortizare; amortizarea alternativă a
datoriei publice.
Fondurile de rezervă bugetară se constituie în perioadele de avânt ale ciclului economic, pe
seama încasărilor sporite din impozite. Datorită faptului că în aceste condiŃii economice nu se
recurge la o degrevare fiscală, păstrându-se neschimbat nivelul presiunii fiscale, se creează un
excedent de venituri utilizate pentru alimentarea unui fond de rezervă. Acesta ar urma să fie folosit
pentru finanŃarea deficitului bugetar din perioadele de depresiune. Dezavantajele acestei tehnici
derivă din imposibilitatea evaluării implicaŃiilor economico-financiare ale fenomenelor specifice
crizelor economice, precum şi din dificultatea precizării momentului, duratei şi intensităŃii acestora.
Tehnica fondurilor de egalizare sau de amortizare constă în constituirea lor în perioadele de
62
depresiune, vizând restabilirea echilibrului bugetar pe perioade mai mari de timp. Guvernul
finanŃează deficitul din anii de depresiune prin împrumuturi publice de natura ,,creditelor de
anticipaŃie”, urmând a fi rambursate din excedentele bugetare ale perioadelor de expansiune
economică. Având în vedere că, în ultimii ani, deficitele bugetare au devenit cronice, iar excedentele
bugetare sporadice, metoda rămâne doar în plan teoretic, aplicarea în practică fiind destul de dificilă.
Amortizarea alternativă este o tehnică bazată pe gestionarea datoriei publice în condiŃiile
ciclicităŃii activităŃii economice. În perioadele de expansiune, se poate proceda la majorarea
impozitelor, iar resursele astfel obŃinute se folosesc la rambursarea anticipată a datoriei publice
contractată anterior. În perioadele de depresiune, realizarea echilibrului se bazează pe compensarea
reducerii veniturilor pe seama diminuării cheltuielilor publice prin sistarea plăŃilor la datoria publică,
în contul amortizării accelerate din perioadele anterioare. În practică, această teorie poate întâmpina
dificultăŃi legate de agrearea sau nu de către creditorii externi ai statului a unui asemenea mod de
onorare a serviciului datoriei publice.
Deşi sunt bine fundamentate din punct de vedere teoretic, soluŃiile de echilibrare prin
întocmirea bugetelor ciclice şi-au găsit doar o aplicabilitate restrânsă (mai ales în Ńările scandinave);
aceasta şi din cauza dispariŃiei din viaŃa economică a ciclului economic, în forma sa clasică.
AccepŃiunea modernă a echilibrului bugetar scoate în evidenŃă rolul de instrument al bugetului
de stat prin intermediul indicatorilor de venituri, de cheltuieli şi mai ales prin soldul bugetar. Astfel,
economiştii bugetarişti susŃin că, dacă nu există deja o conjunctură inflaŃionistă, deficitul bugetar
voluntar poate fi utilizat ca mijloc de relansare a activităŃii economice. În acest context s-a conceput
bugetul reglator, ca instrument de asigurare a unei anumite creşteri economice. În practică, bugetul
de reglare a îmbrăcat forma unor fonduri de acŃiune conjuncturală, constituite pe seama unor credite
aprobate anual de Parlament şi puse la dispoziŃia Guvernului pentru sporirea cheltuielilor publice
globale. În acest fel, se realizează o politică bugetară suplă, în cadrul căreia cheltuielile pot fi
redimensionate în raport cu mărimea resurselor din fondul de acŃiune conjuncturală. Ca instrumente
de reglare conjuncturală, veniturile fiscale înregistrează o sporire în condiŃiile unei creşteri
economice accentuate, chiar dacă nu sunt operate modificări ale legilor care reglementează
impozitele, în sensul sporirii lor.
În ceea ce priveşte deficitul bugetar, este necesară urmărirea sistematică a nivelului său, corelat
cu evoluŃia indicatorilor macroeconomici. Aceasta permite stabilirea unui diagnostic al conjuncturii,
precum şi a unor măsuri bugetare în concordanŃă cu situaŃia reală a economiei. Dintre indicatorii care
să intre în analiză, menŃionăm:
– indicatori ai nivelului şi evoluŃiei preŃurilor care ilustrează rata inflaŃiei şi diferenŃa ce are loc
între evoluŃia preŃurilor interne şi externe;
– indicatori monetari şi financiari precum: rata dobânzii, cursul de schimb, masa monetară
etc.;
– indicatori privind structura pieŃei naŃionale din punctul de vedere al aportului capitalului
autohton şi al celui străin la realizarea producŃiei naŃionale;
– indicatori ai creşterii economice sau indici ai produsului intern brut;
– indicatori de comerŃ exterior care să ilustreze acoperirea importurilor de către exporturi ş.a.
Asemenea indicatori evidenŃiază conjunctura economică la un moment dat şi trebuie utilizaŃi la
adaptarea politicii bugetare, astfel încât să se menŃină deficitul în limite acceptabile.
8.3.2. Specializarea bugetară

Potrivit acestui principiu, veniturile înscrise în buget sunt aprobate de Parlament pe surse de
provenienŃă, iar cheltuielile pe categorii. Pentru a oferi puterii legislative o imagine cât mai clară
asupra bugetului public, înscrierea veniturilor şi cheltuielilor trebuie să urmeze o schemă unitară,
care se regăseşte în clasificaŃia bugetară. Schema clasificaŃiei bugetare trebuie să fie simplă, concisă
şi clară şi să grupeze veniturile după provenienŃă iar cheltuielile conform destinaŃiei.
Legea privind finanŃele publice prevede în mod expres necesitatea înscrierii în buget a
veniturilor şi cheltuielilor conform clasificaŃiei concepută de Ministerul FinanŃelor şi agreată de
Fondul Monetar InternaŃional.
Astfel, resursele financiare publice (veniturile) sunt structurate conform criteriului economic şi
63
sunt gestionate printr-un sistem unitar de bugete, corespunzător sistemului bugetar actual.
Principalele categorii ale resurselor (veniturilor) pe fiecare componentă a bugetului public

naŃional sunt:
– La nivelul bugetului de stat:
I. Venituri curente
A. Venituri fiscale
1. Impozite directe
a) impozit pe profit
b) impozit pe venitul global
c) alte încasări din impozite directe
2. Impozite indirecte
a) taxa pe valoarea adăugată
b) accize şi impozit pe circulaŃie
c) taxe vamale
d) alte impozite indirecte
B. Venituri nefiscale
II. Venituri din capital
– La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat:
A. Venituri fiscale
1. ContribuŃia pentru asigurările sociale
2. Alte contribuŃii
B. Venituri nefiscale
– La nivelul bugetelor locale:
A. Venituri proprii
1. Venituri fiscale
2. Venituri nefiscale
B. Sume defalcate din impozite constituite la nivelul bugetului de stat
C. Transferuri de la bugetul de stat
D. Împrumuturi
– Resurse care alimentează fondurile speciale.
Cheltuielile publice sunt înscrise în legile bugetare anuale, folosindu-se clasificaŃia economică
şi cea funcŃională. Gruparea economică delimitează astfel cheltuielile publice:
I. Cheltuieli curente
1. Cheltuieli de personal
2. Cheltuieli materiale şi servicii
3. SubvenŃii
4. Transferuri
5. Prime
6. Dobânzi aferente datoriei publice
7. Rezerve
II. Cheltuieli de capital
III. Împrumuturi acordate
IV. Rambursări de credite şi plăŃi de dobânzi şi comisioane la credite
Corespunzător clasificaŃiei funcŃionale, cheltuielile publice se repartizează astfel:
Partea i: Servicii publice generale
Partea a II-A : Apărare, ordine publică şi siguranŃă naŃională
Partea a III-a : Cheltuieli social-culturale:
ÎnvăŃământ
Sănătate
AsistenŃă socială
Partea a IV-a : Servicii şi dezvoltare publică, locuinŃe, mediu şi ape
Partea a V-a : AcŃiuni economice:
64
Industrie
Agricultură şi silvicultură
Transporturi şi comunicaŃii
Alte acŃiuni economice
Partea a VI-a : Alte acŃiuni
Partea a VII-a: Transferuri
Partea a VIII-a : Împrumuturi acordate
Partea a IX-a : PlăŃi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice
Partea a X-a : Fonduri de rezervă
Excedent / Deficit.
8.3.3. Publicitatea bugetului

Publicitatea (sau transparenŃa) bugetului presupune ca, în urma dezbaterii şi aprobării de către
Parlament, bugetul de stat să fie adus la cunoştinŃa opiniei publice, fapt realizat prin publicarea în
Monitorul Oficial. Informarea trebuie să se extindă şi asupra execuŃiei acestor prevederi. Astfel,
legea privind adoptarea bugetului de stat şi contul de încheiere a exerciŃiului bugetar pe anul
precedent celui în curs, trebuie date publicităŃii.
Necesitatea respectării acestui principiu poate fi privită sub diverse aspecte:
– populaŃia, în calitate de plătitoare de impozite, are dreptul de a cunoaşte informaŃiile cu
privire la situaŃia financiară a statului;
– în contextul relaŃiilor economice, financiare şi monetare internaŃionale, trebuie să existe
posibilitatea de a pune la dispoziŃia diverselor Ńări străine, instituŃiilor financiare internaŃionale şi
investitorilor străini datele cu privire la gradul de bonitate a Ńării, evoluŃia veniturilor şi cheltuielilor
bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, legislaŃia fiscală (din care rezultă politica
fiscală a guvernului) evoluŃia serviciului datoriei publice ş.a.
8.3.4. Neafectarea veniturilor bugetare

Acest principiu se referă la faptul că, odată vărsate la buget, veniturile publice se
depersonalizează. Altfel spus, veniturile, în ansamblul lor, finanŃează cheltuielile în totalitatea lor.
Conform acestui principiu, se interzice ca un anumit venit să fie destinat unei anumite cheltuieli,
deoarece, în general, nu se poate realiza o concordanŃă deplină între nivelul unei cheltuieli şi nivelul
unui anumit venit care ar urma să o acopere. În cazul veniturilor cu afectaŃie specială, care reprezintă
o abatere de la acest principiu, veniturile fie sunt insuficiente, ceea ce ridică probleme în privinŃa
realizării din fonduri bugetare a obiectivului propus, fie sunt mai mari decât necesarul, ceea ce
generează o risipă de fonduri publice.
În practica financiară, sunt destul de frecvente situaŃiile în care, pentru finanŃarea unor servicii
publice, sunt scoase în afara bugetului ordinar, venituri provenind din anumite surse şi care
alimentează bugete extraordinare, anexă sau autonome. Întocmirea unor asemenea bugete reprezintă,
în acelaşi timp, abateri de la principiile unităŃii şi neafectării veniturilor. În general, pentru a preveni
nemulŃumirea contribuabililor la introducerea unor noi impozite, Guvernul indică şi scopul în care
urmează a se utiliza veniturile provenite pe această cale.
În România, fondurile speciale aprobate anual prin legile bugetare, cuprind venituri cu afectaŃie
specială, ceea ce reprezintă o abatere de la principiul unităŃii bugetare şi al neafectării veniturilor.
Începând din anul 1990 s-au întocmit – şi încă se mai întocmesc – numeroase fonduri speciale
constituite în afara bugetului de stat.
În Legea finanŃelor publice nr. 500 din 2002, intrată în vigoare de la 1.01.2003, se mai menŃionează
şi principiul unităŃii monetare, care se referă la faptul că toate operaŃiunile bugetare se exprimă în
monedă naŃională.
65

– Echilibrul bugetar a fost considerat vreme îndelungată ca fiind ,,principiul de aur al gestiunii
bugetare” şi constă în asigurarea egalităŃii dintre venituri şi cheltuieli, atât în faza de întocmire a
bugetului, cât şi în perioada de execuŃie a acestuia. Principiul echilibrului bugetar a fost treptat
abandonat, pe de o parte din cauză că economia reală nu asigura un randament fiscal ridicat pentru
acoperirea cheltuielilor publice anuale iar, pe de altă parte, sub influenŃa adepŃilor finanŃelor
funcŃionale, care promovează teoria bugetelor ciclice şi cu caracter de reglare. AccepŃiunea modernă a
echilibrului bugetar scoate în evidenŃă rolul de instrument al bugetului de stat prin intermediul
indicatorilor de venituri, de cheltuieli şi mai ales prin soldul bugetar.
– Potrivit principiului specializării bugetare, veniturile înscrise în buget sunt aprobate de
Parlament pe surse de provenienŃă, iar cheltuielile pe categorii. Pentru a oferi puterii legislative o
imagine cât mai clară asupra bugetului public, înscrierea veniturilor şi cheltuielilor trebuie să urmeze o
schemă unitară, care se regăseşte în clasificaŃia bugetară. Schema clasificaŃiei bugetare trebuie să fie
simplă, concisă şi clară şi să grupeze veniturile după provenienŃă iar cheltuielile conform destinaŃiei.
– Publicitatea (sau transparenŃa) bugetului presupune ca, în urma dezbaterii şi aprobării de către
Parlament, bugetul de stat să fie adus la cunoştinŃa opiniei publice, fapt realizat prin publicarea în
Monitorul Oficial. Informarea trebuie să se extindă şi asupra execuŃiei acestor prevederi. Astfel, legea
privind adoptarea bugetului de stat şi contul de încheiere a exerciŃiului bugetar pe anul precedent celui
în curs, trebuie date publicităŃii.
– Principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că, odată vărsate la buget,
veniturile publice se depersonalizează. Altfel spus, veniturile, în ansamblul lor, finanŃează cheltuielile
în totalitatea lor. Conform acestui principiu, se interzice ca un anumit venit să fie destinat unei anumite
cheltuieli.

Echilibrul bugetar; specializarea; publicitatea bugetului; neafectarea veniturilor bugetare; bugete
plurianuale; transparenta bugetului.

1. Care sunt principiile bugetare?
2. În ce măsură îşi păstrează principiile bugetare în prezent semnificaŃiile iniŃiale?
3. La ce se referă bugete plurianuale?
4. La ce se referă neafectarea veniturilor bugetare?
5. În ce constă publicitatea sau transparenŃa bugetului?
6. PrezentaŃi principiul specializării bugetare.
7. În ce constă abaterea/abaterile de la principiul neafectării veniturilor bugetare?
8. ComentaŃi abaterea/abaterile de la principiul echilibrului bugetar.
1. Echilibrul bugetar a fost considerat vreme îndelungată ca fiind ,,principiul de aur al gestiunii
bugetare”
66
2. Specializarea bugetară consta in înscrierea în buget a veniturilor după provenienŃă, iar a
cheltuielilor după destinaŃie.
3. Potrivit cărui principiu bugetar, se urmăreşte asigurarea egalităŃii dintre venituri şi cheltuieli,
atât în faza de întocmire a bugetului, cât şi în perioada de execuŃie a acestuia?
a) unitatea
b) echilibrul
c) universalitatea
e) anualitatea
4. Conform cărui principiu, se interzice ca un anumit venit să fie destinat unei anumite cheltuieli,
deoarece, în general, nu se poate realiza o concordanŃă deplină între nivelul unei cheltuieli şi nivelul
unui anumit venit care ar urma să o acopere. ?
b) specializarea
c) universalitatea
e) anualitatea
1997.
2006.
67
SISTEMUL BUGETAR: COMPONENTELE BUGETULUI
GENERAL CONSOLIDAT
9.1. Introducere
9.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:
9.3.1. Aspecte generale privind sistemul bugetar
9.3.2. Bugetul de stat – principala veriga a bugetului general consolidat
9.1. Introducere
La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete, corelate între ele,
alcătuind sistemul bugetar. ComponenŃa sistemului bugetar se află în strânsă interdependenŃă cu
structura organizatorică a statului şi diferă de la o Ńară la alta. Astfel, structura sistemului bugetar în
statele de tip unitar (cum sunt: România, FranŃa, Italia, Marea Britanie, Olanda, Spania etc.) cuprinde
un buget al administraŃiei publice centrale şi bugete locale, ce corespund unităŃilor administrativ-
teritoriale.

• explicarea structurii sistemului bugetar;
• prezentarea principalelor verige ale bugetului general consolidat;
• înŃelegerea conŃinutului si rolului bugetului de stat;
• înŃelegerea procesului de consolidare.
68
9.3.1. Aspecte generale privind sistemul bugetar

În cazul statelor federale (printre care se numără: Austria, Australia, Brazilia, Canada, India,
ElveŃia, S.U.A.) structura siste-mului bugetar este mai complexă, cuprinzând: bugetele federaŃiei,
bugetele statelor (landurilor, provinciilor, regiunilor) membre ale federaŃiei şi bugetele locale.
În România, necesarul de resurse la nivelul societăŃii şi posibilităŃile de acoperire a acestor
nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat, care cuprinde ansamblul bugetelor componente
ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. Verigile acestuia sunt:
1. Bugetul de stat
2. Bugetul asigurărilor sociale de stat
3. Bugetele locale
4. Fondurile speciale
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între bugetul central şi cele locale, se realizează
corespunzător atribuŃiilor ce revin aparatului de stat central şi celui local. În mod obişnuit, veniturile
cele mai importante şi principalele categorii de cheltuieli intră în atribuŃiile bugetului central (sau
federal), iar în bugetele statelor şi în cele locale sunt înscrise venituri şi cheltuieli de importanŃă mai
redusă. Structura veniturilor şi cheltuielilor aferente verigilor sistemului bugetar diferă şi de la o
perioadă la alta, fiind influenŃată de importanŃa şi diversitatea obiectivelor ce revin organelor centrale
şi locale.
Bugetul general consolidat reflectă, la nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a
veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaŃii, corespunzător nevoii sociale şi obiectivelor de
politică financiară ale perioadei.
Caracterul de buget consolidat decurge din tehnica întocmirii lui, adică eliminarea transferurilor
dintre diferitele categorii de bugete. Astfel, dacă bugetele locale sau cel al asigurărilor sociale nu se
întocmesc şi execută în echilibru, acestea vor primi transferuri de echilibrare de la bugetul central.
Sumele respective reprezintă cheltuieli pentru bugetul central şi venituri pentru bugetele locale sau al
asigurărilor sociale, dar ele nu se regăsesc în totalul veniturilor şi cheltuielilor publice ale bugetului
consolidat. Bugetul general consolidat reflectă dimensiunea efortului financiar public, precum şi
starea de echilibru sau dezechilibru bugetar pe parcursul unui an.
La începutul perioadei de tranziŃie, prin Legea nr. 10/1991 privind finanŃele publice s-a introdus
conceptul de buget public, din care fac parte: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele locale. Cele trei categorii de bugete sunt autonome, au venituri şi cheltuieli proprii, se
elaborează în mod distinct, iar titularii acestora au independenŃă deplină din punct de vedere
administrativ. Aceste caracteristici sunt precizate în ConstituŃia Ńării. Termenul de „public” din
denumirea acestui buget desemnează faptul că îşi propune să cuprindă toate veniturile şi cheltuielile
de natură publică ale Ńării. Având în vedere faptul că, încă din anul 1990, în afara acestor verigi
bugetare s-au mai întocmit o seamă de bugete separate, denumite fonduri speciale, conceptul de
buget public naŃional a fost depăşit de practică.
Conform Legii nr. 500/ 2002 privind finanŃele publice – în vigoare şi în prezent – bugetul
general consolidat cuprinde un sistem unitar de bugete şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei statului, bugetele
instituŃiilor publice autonome, bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial din bugetul
de stat, bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat, bugetul fondurilor externe
nerambursabile1.
69
9.3.2. Bugetul de stat
În forma sa tradiŃională, bugetul de stat este un ,,buget de mijloace” cuprinzând detalierea
mijloacelor financiare alocate diverselor servicii publice. Un asemenea buget este întocmit în funcŃie
de mijloacele ce pot fi utilizate într-un an bugetar (şi nu corespunzător obiectivelor care trebuie
îndeplinite). Având în vedere caracterul limitat al resurselor financiare, este necesară selectarea
cheltuielilor care urmează a fi efectuate într-o anumită perioadă, pe criterii cum sunt: costul şi
randamentul serviciilor publice în cauză.
Bugetul de stat poate fi conceput şi ca un ,,buget funcŃional” orientat spre scopurile şi
obiectivele de atins în anul bugetar vizat. Necesitatea respectării unui nivel maxim al fiscalităŃii (ratei
prelevărilor obligatorii) precum şi tendinŃa actuală de creştere mai accentuată a cheltuirilor publice
comparativ cu produsul intern brut, pledează pentru modificarea structurii bugetului, în sensul trecerii
la finanŃarea obiectivelor şi renunŃarea la bugetul prin care se repartizau mijloace financiare. De
asemenea, realizarea echilibrului anual (pe termen scurt) tinde să fie înlocuită cu atingerea
echilibrului pe perioade mai mari de timp, corespunzător întocmirii plurianuale a ,,bugetelor-
program” (sau a ,,bugetelor de obiective”). Bugetul funcŃional grupează cheltuielile publice pe
destinaŃii şi prezintă următoarele avantaje:
– facilitează informarea asupra modului de utilizare a resurselor publice. În acest sens, permite
evidenŃierea exactă a soldului dintre veniturile şi cheltuielile publice, eliminând dublele înregistrări şi
fluxurile de fonduri dintre bugetul general, pe de o parte şi bugetele anexă sau conturile speciale de
trezorerie, pe de altă parte; în bugetul-program, ansamblul resurselor este destinat finanŃării
ansamblului cheltuielilor, în raport de utilitatea acestora;
– permite opiniei publice şi Parlamentului o mai facilă percepŃie asupra opŃiunilor
guvernamentale (grupând cheltuielile după fina-litatea lor);
________
1
conform art.1 alin (2) şi art 2 pct. 38.
– sporeşte eficienŃa gestionării resurselor, reflectând clar costurile reale ale opŃiunilor bugetare.
Cunoscând mijloacele alocate şi costul serviciilor publice finanŃate, bugetul funcŃional permite
ierarhizare diverselor cheltuieli în raport de utilitatea lor socială sau eventualele economii care se pot
obŃine. Totodată bugetele-program sunt supuse unor restricŃii economice şi financiare. Oportunitatea
cheltuielilor publice este apreciată pornind de la compararea costurilor şi avantajelor pe care le
presupune realizarea unui obiectiv. Aceasta împreună cu ipoteza repartiŃiei optimale a veniturilor,
reprezintă criterii de bază în elaborarea bugetelor-program. OpŃiunile bugetare pot fi reformulate iar
cheltuielile sunt analizate şi recalculate în funcŃie de restricŃiile de redistribuire a veniturilor în
favoarea unor grupuri sociale defavorizate;
– bugetul funcŃional nu este condiŃionat de trecut. MenŃinerea finanŃării unei anumite cheltuieli
are loc doar dacă se justifică utilitatea ei socială. Structura cheltuielilor unui program cuprinde un
anumit număr de elemente către care se pot îndrepta creditele bugetare prin modificarea destinaŃiei
acestora pe baza unor chei de repartizare între cheltuielile curente şi cele de capital;
– eficientizează controlul bugetar conŃinând informaŃii mai complexe şi mai bine structurate. În
cazul bugetului-program, controlul este efectuat într-un spirit diferit faŃă de controlul jurisdicŃional şi
parlamentar. Scopul acestuia constă în verificarea execuŃiei programelor în conformitate cu normele
acceptabile, sancŃionându-se doar greşelile de gestiune. Altfel spus, scopul controlului este acela de a
accelera realizarea programului în condiŃii de eficacitate maximă.
Ca instrumente moderne, „bugetele-program” sunt elaborate corespunzător obiectivelor
propuse pe termene medii sau lungi şi vizează perioade de timp mai mari de un an.
Abordarea globală a veniturilor şi cheltuielilor se împleteşte cu analiza obiectivelor pe baza
metodei cost-eficacitate. Principiul eficienŃei se află pe primul loc, în sensul că deciziile
Parlamentului iau în considerare efectele scontate ale diverselor programe alternative.
Bugetul este un instrument aflat în mâna conducerii pentru a previziona resursele şi alocarea
lor, cu scopul îndeplinirii unor obiective urmărite în cadrul politicii sale. În acelaşi timp, bugetul este
un instrument contabil şi financiar, un act juridic şi unul politic. Bugetul este un cont al statului, care
70
arată cât de mult cheltuieşte guvernul şi cum sunt finanŃate cheltuielile sale publice. Este un act
juridic, deoarece este un act de autorizare de către Parlament sau guvern. Fiind un document ce
necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul are caracter obligatoriu. Este un act
politic, pentru că transpune în plan financiar o viziune politică.
Bugetul este un document, aprobat prin lege, de planificare şi canalizare a resurselor financiare
ale statului spre destinaŃii conforme cu programul de guvernare al puterilor politice. Totodată, este un
reper important de semnalare a gradului în care statul se implică în viaŃa economică şi socială, a
capacităŃii economiei naŃionale de a contribui la constituirea resurselor financiare, precum şi a
modului în care statul le gestionează.
Din punct de vedere economic, bugetul reflectă corelaŃiile macroeconomice, în special legătura
cu produsul intern brut. Teoria economică modernă consideră bugetul ca o variabilă esenŃială în
determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosirii resurselor. Un anumit nivel al produsului
intern brut şi proporŃiile în care acesta este repartizat pentru formarea brută de capital şi pentru
consum, determină nivelul indicatorilor bugetari şi poate constitui baza evoluŃiei resurselor în
perioadele viitoare.
În legea bugetului de stat se specifică: ,,Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate
la dispoziŃia statului, repartizate, în principal, pentru realizarea acŃiunilor social-culturale, instructiv-
educative, asigurarea apărării Ńării, ordinii publice şi înfăptuirii justiŃiei, autoritatea publică,
finanŃarea unor investiŃii şi activităŃi de interes strategic, stimularea producătorilor agricoli,
asigurarea protecŃiei şi refacerii mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecŃie socială
aprobate pentru populaŃie, realizarea programelor de cercetare”.
Bugetul de stat exprimă relaŃii economice în formă bănească formate în procesul repartiŃiei
produsului intern brut, corespunzător obiectivelor de politică economică, socială şi financiară a
fiecărei perioade. Aceste relaŃii se manifestă în dublu sens: atât ca relaŃii de mobilizare la dispoziŃia
statului a resurselor băneşti, cât şi ca relaŃii prin care se repartizează aceste resurse.
În economia modernă, bugetul nu constituie doar un document în care se înscriu veniturile şi
cheltuielile statului pe parcursul unui an bugetar, ci reprezintă un plan financiar la nivel
macroeconomic, pe termen scurt. Având calitatea de a previziona, bugetul răspunde următoarelor
trei probleme importante:
– care sunt bunurile şi serviciile publice pe care statul urmează să le ofere gratuit utilizatorilor;
– cine va suporta, în ce cuantum şi prin ce mijloace costul finanŃării;
– care vor fi consecinŃele asupra economiei naŃionale şi asupra relaŃiilor financiare cu
exteriorul.
În Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată, s-a extins sfera noŃiunii clasice de buget, utilizându-se
un instrument mai cuprinzător: „bugetul economiei naŃionale” (în FranŃa) sau „buget economic” (în
Marea Britanie). Acestea sunt concepute ca documente estimative care să reflecte toate resursele
societăŃii şi destinaŃia lor, cuprinzând informaŃii previzionale în legătură cu producŃia, repartiŃia şi
consumul produsului intern brut, precum şi cu privire la formarea şi utilizarea resurselor publice.
Acest tip de buget nu dobândeşte caracter de lege, fiind doar un instrument utilizat de guvern pentru a
se informa asupra situaŃiei economico-financiare a Ńării. El nu se substituie bugetului de stat.
Având în vedere implicaŃiile majore generate de bugetul de stat în viaŃa economică socială şi
politică a societăŃii moderne, elaborarea sa devine o chestiune politică din considerente ca:
– reflectă decizii politice specifice, cum sunt: gradul implicării statului în economie;
distribuirea avuŃiei în societate; responsa-bilitatea faŃă de cetăŃeni, în general; modul în care puterea
politică răspunde la acŃiunile iniŃiate de grupurile de presiune;
– comparativ cu alte tipuri de bugete (bugetul economiei naŃionale), bugetul de stat capătă o
forŃă aparte – caracter de lege – prin aprobarea de către Parlament (în care se reunesc forŃele politice
câştigătoare ale alegerilor şi care, prin intermediul acestui cadru instituŃional îşi impun voinŃa
politică).
Rolul bugetului de stat este evidenŃiat şi strâns legat de funcŃiile finanŃelor publice. Bugetul nu
reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi se compară veniturile şi cheltuielile publice;
rolul său este mult mai complex şi vizează: alocarea şi redistribuirea resurselor, precum şi reglarea
71
vieŃii economice.
Rolul alocativ al bugetului decurge din faptul că, în mod tradiŃional, statul îşi asumă sarcina
finanŃării serviciilor publice. La partea de cheltuieli, bugetul reflectă modul de alocare a resurselor în
fiecare an bugetar. În măsura în care statul se manifestă ca agent economic (prin derularea unor
activităŃi industriale şi comerciale proprii sau prin participarea la finanŃarea unor acŃiuni în sectorul
particular) cheltuielile ocazionate de asemenea activităŃi sunt eviden-Ńiate, de obicei, în bugete anexă
şi în conturi speciale de trezorerie.
Rolul redistributiv al bugetului se manifestă, pe de o parte prin intermediul impozitelor şi
taxelor şi, pe de altă parte prin intermediul cheltuierilor. Dacă avem în vedere progresivitatea
impunerii asupra veniturilor persoanelor fizice, aceasta este o modalitate de redis-tribuire a
veniturilor între diverse categorii sociale, iar tehnicile fiscale folosite pot fi: deducerile din venit;
aplicarea unor cote dife-renŃiate de impozit în funcŃie de mărimea tranşei de venit; utilizarea unor
impozite diferenŃiate în funcŃie de originea veniturilor etc.
În ceea ce priveşte partea de cheltuieli, fiecare destinaŃie dată acestora reflectă redistribuirea
realizată prin intermediul bugetului, între diverse domenii şi sectoare de activitate. Bugetul asigură
redistribuirea veniturilor şi prin intermediul subvenŃiilor (acordate diferitelor domenii, precum
agricultura) sau al cheltuierilor de transfer cu caracter social (cheltuieli publice efectuate în scopul
asigurării protecŃiei sociale).
Rolul de reglare (stabilizare) se referă la posibilitatea autori-tăŃilor publice de a acŃiona asupra
economiei, stimulând sau frânând anumite activităŃi, cu ajutorul veniturilor, cheltuielilor şi soldului
bugetar.
Resursele publice pot fi utilizate ca instrument al politicii conjuncturale în scopuri diferite,
corespunzător cerinŃelor din anumite perioade: frânarea unor activităŃi sau dimpotrivă, susŃinerea
relansării economice. Reducerea impozitului pe profit are drept efect stimularea activităŃii şi, în plus,
asigură crearea resurselor necesare dezvoltării în perioadele următoare, prin folosirea profitului la
autofinanŃare. Creşterea impozitelor reduce veniturile disponibile, influenŃând negativ consumul.
Scăderea impozitelor are efect contrar, astfel că veniturile disponibile cresc şi relansează consumul.
Prin intermediul soldului bugetar, reglarea activităŃii economice se bazează pe acceptarea
deficitului bugetar, care poate stimula economia. Acceptarea unui deficit controlat stă la baza
limitării presiunii fiscale şi a poverii impozitelor.
Procesul prin care sunt alocate resursele constituie procesul de bugetare. Bugetarea este
activitatea care determină cum, când şi de către cine se solicită cheltuielile publice, precum şi modul cum
sunt alocate resursele disponibile. Bugetarea cuprinde trei aspecte importante:
– formarea resurselor bugetare (fiscale şi nefiscale);
– solicitarea de cheltuieli publice din aceste resurse;
– alocarea resurselor care se preconizează a fi obŃinute.
Bugetarea este privită în mod diferit de către politicieni şi cetăŃeni, în funcŃie de interesele lor.
Astfel, pentru politicieni, bugetarea este o sursă a puterii politice şi de control asupra politicii. Prin
bugetul de stat se alocă resursele anumitor persoane fizice sau juridice, colectivităŃilor locale sau
grupurilor de interese, ceea ce înseamnă că influenŃând alocaŃiile bugetare, politicienii îşi conso-
lidează suportul politic.
CetăŃenii, în calitate de contribuabili sunt interesaŃi de procesul bugetării întrucât este normal să
fie preocupaŃi în legătură cu impozitele plătite (care anume şi în ce cuantum) şi totodată, să dorească
să ştie cum sunt cheltuiŃi banii lor. Preocuparea cetăŃenilor este îndreptăŃită şi de faptul că opŃiunile
cuprinse în bugetul unui an, pot determina şi influenŃa deciziile economice şi sociale din perioadele
viitoare.
Pentru ca guvernul să aibă capacitate bugetară este necesar ca pretenŃiile bugetare şi alocarea
resurselor să se coreleze astfel încât să se producă rezultatul scontat. Un guvern nu are capacitate
bugetară efectivă dacă intenŃionează să introducă programe noi, dar nu are posibilitatea de a obŃine
noi resurse sau se confruntă cu refuzul alocatorilor de a spori cheltuielile publice. Capacitatea
bugetară are importanŃă, întrucât de ea depinde însăşi capacitatea de a guverna.
72

– În România, necesarul de resurse la nivelul societăŃii şi posibilităŃile de acoperire a acestor
nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat, care cuprinde ansamblul bugetelor componente ale
sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. Verigile acestuia sunt: bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, fondurile speciale.
– Bugetul general consolidat reflectă, la nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a
veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaŃii, corespunzător nevoii sociale şi obiectivelor de
politică financiară ale perioadei. Caracterul de buget consolidat decurge din tehnica întocmirii lui,
adică eliminarea transferurilor dintre diferitele categorii de bugete.
– În forma sa tradiŃională, bugetul de stat este un „buget de mijloace” cuprinzând detalierea
mijloacelor financiare alocate diverselor servicii publice. Un asemenea buget este întocmit în funcŃie
de mijloacele ce pot fi utilizate într-un an bugetar (şi nu corespunzător obiectivelor care trebuie
îndeplinite).
– Rolul bugetului de stat este evidenŃiat şi strâns legat de funcŃiile finanŃelor publice. Bugetul nu
reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi se compară veniturile şi cheltuielile publice; rolul
său este mult mai complex şi vizează: alocarea şi redistribuirea resurselor, precum şi reglarea vieŃii
economice.
– Rolul alocativ al bugetului decurge din faptul că, în mod tradiŃional, statul îşi asumă sarcina
finanŃării serviciilor publice. Rolul redistributiv al bugetului se manifestă, pe de o parte prin
intermediul impozitelor şi taxelor şi, pe de altă parte prin intermediul cheltuierilor.
– Rolul de reglare (stabilizare) se referă la posibilitatea autorităŃilor publice de a acŃiona asupra
economiei, stimulând sau frânând anumite activităŃi, cu ajutorul veniturilor, cheltuielilor şi soldului
bugetar.
– Bugetarea este activitatea care determină cum, când şi de către cine se solicită cheltuielile
publice, precum şi modul cum sunt alocate resursele disponibile. Bugetarea cuprinde trei aspecte
importante: formarea resurselor bugetare (fiscale şi nefiscale); solicitarea de cheltuieli publice din
aceste resurse; alocarea resurselor care se preconizează a fi obŃinute.

Buget general consolidat; bugetul public; rolul alocativ al bugetului statului; procesul de
bugetare; rolul de stabilizare (reglare) a bugetului statului; rolul redistributiv al bugetului statului.

1. Ce este bugetul general consolidat?
2. Ce reprezintă bugetul public?
3. În ce consta rolul bugetului statului?
4. ComentaŃi rolul alocativ al bugetului statului.
5. În ce consta rolul de stabilizare a bugetului statului?
6. Ce reprezintă bugetarea?
7. În ce consta rolul redistributiv al bugetului statului?
73
1. Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între bugetul central şi cele locale, se realizează
corespunzător atribuŃiilor ce revin aparatului de stat central şi celui local. În mod obişnuit, veniturile
cele mai importante şi principalele categorii de cheltuieli intră în atribuŃiile bugetului central (sau
federal), iar în bugetele statelor şi în cele locale sunt înscrise venituri şi cheltuieli de importanŃă mai
redusă.
2. Rolul redistributiv al bugetului se manifestă, pe de o parte prin intermediul impozitelor şi

taxelor şi, pe de altă parte prin intermediul cheltuielilor.
3. Dintre următoarele enunŃuri care nu coincide cu ceea ce reprezintă bugetul statului?

a) plan financiar la nivel macroeconomic, pe termen scurt
b) instrument contabil şi financiar
c) un act juridic
d) un act politic
e) instrument la îndemâna agenŃilor economici
a) bugetul asigurărilor sociale de stat
b) bugetul de stat
c) bugetul societăŃilor de asigurări şi reasigurări
d) bugetele locale
e) bugetele fondurilor speciale
5. Caracterul de buget consolidat decurge din:

a) tehnica întocmirii lui, adică eliminarea transferurilor dintre diferitele categorii de bugete
b) funcŃia de redistribuire a bugetului
c) faptul că însumează veniturile şi cheltuielile bugetelor componente
d) posibilitatea de a oferi informaŃii reale asupra venituilor şi cheltuielilor publice dintr-o
anumită perioadă
e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus nu este adevărat
CreŃoiu Gheorghe, Cernescu V., Bucur Ion, Economie politică, Casa de Editură şi Presă „Şansa”
2006.
74
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
10.1. Introducere
10.3.1. Necesitatea şi conŃinutul economic al asigurărilor sociale de stat
10.3.2. Principiile organizării şi rolul sistemului public naŃional de asigurări sociale
10.3.3. Formele de protejare a cetăŃenilor prin sistemul asigurărilor sociale de stat
10.3.4. Veniturile şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat
10.3.5. Întocmirea şi execuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat
10.1. Introducere
Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă importantă a bugetului general
consolidat, reflectând constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii
pensionarilor, salariaŃilor şi membrilor lor de familie.
Unul dintre principalii factori ai creşterii bunăstării populaŃiei este securitatea socială, fapt
pentru care statul intervine în mod direct, fie pentru finanŃarea cheltuielilor sociale, fie pentru a lua în
sarcina sa activităŃi care ameliorează nivelul de trai al acesteia.

• înŃelegerea bugetului asigurărilor sociale de stat ca pe o veriga importanta a sistemului
bugetar;
• prezentarea principiilor de organizare şi a rolului sistemului public de asigurări sociale
• prezentarea formelor de protejare a cetăŃenilor prin sistemul asigurărilor sociale de stat
• cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat
• înŃelegerea necesităŃii întocmirii bugetului asigurărilor sociale de stat
75
10.3.1. Necesitatea şi conŃinutul economic

al asigurărilor sociale de stat
Organizarea ocrotirii cetăŃenilor, sub diverse forme, a devenit o necesitate odată cu dezvoltarea
factorilor de producŃie. În România, primele forme ale asigurărilor sociale au luat fiinŃă spre sfârşitul
secolului al XIX-lea dezvoltându-se şi perfecŃionându-se continuu. Asigurările sociale constituie
unul din mijloacele de garantare a drepturilor constituŃionale ale poporului. Asigurările sociale repre-
zintă o instituŃie obiectiv-necesară a societăŃii, chemată să rezolve protecŃia salariaŃilor, a
pensionarilor şi familiilor acestora, în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.
Asigurările sociale constituie acea parte a relaŃiilor social-economice în formă bănească, prin
care, în procesul repartiŃiei produsului intern brut, se formează, repartizează, gestionează şi utilizează
fondurile necesare ocrotirii obligatorii a salariaŃilor, pensio-narilor şi membrilor lor de familie.
ConŃinutul economic al asigurărilor sociale derivă din structura şi trăsăturile orânduirii social-
economice, din necesitatea realizării cerinŃelor legilor economice, precum şi din prerogativele şi
funcŃiile statului. În prezent, una dintre funcŃiile importante ale statului se referă la securitatea
socială.
Prin sistemul de asigurări sociale are loc un proces pronunŃat de redistribuire a veniturilor.
Persoanele active plătesc pentru cele aflate la pensie, cei sănătoşi pentru cei bolnavi, cei care au un
loc de muncă pentru cei care nu au, cei care nu au persoane în întreŃinere pentru cei care au. Sistemul
de securitate socială este, în primul rând, un sistem de asigurări.
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, protecŃie şi ajutorare a pensionarilor, a
cetăŃenilor activi şi a familiilor lor şi constă în acordarea, din partea statului sau a altor organizaŃii, de
indemnizaŃii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă sau tratament balnear, precum şi alte gratuităŃi, în
perioada în care cei vizaŃi sunt în incapacitate temporară sau definitivă de muncă sau în alte cazuri
când este necesar. Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea
îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăŃii, precum şi pentru asigurarea existenŃei acelora care şi-
au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, atingerii unei anumite vârste, sau a
celor care nu au susŃinători legali.
10.3.2. Principiile organizării şi rolul sistemului public naŃional

de asigurări sociale
În Ńara noastră, începând din anul 1992, s-au pus bazele realizării unui sistem public naŃional
unificat de asigurări sociale, prin integrarea în asigurările sociale de stat a sistemelor de asigurări
sociale care până atunci funcŃionau în mod independent: asigurările sociale pentru agricultori, ale
cooperaŃiei meşteşugăreşti, ale Bisericii Ortodoxe Române, ale artiştilor plastici, ale muzicienilor,
compozi-torilor şi scriitorilor. Prin instituirea acestui sistem de asigurări sociale, s-a creat un cadru
unitar de aplicare a legislaŃiei în domeniu, ceea ce contribuie la:
– economisirea resurselor materiale şi umane;
– asigurarea flexibilităŃii în redistribuirea resurselor disponibile, corespunzător cerinŃelor
pentru anumite prestaŃii;
– întărirea controlului privind constituirea, utilizarea resurselor, precum şi calitatea prestaŃiilor.
Sistemul public naŃional al asigurărilor sociale este în continuă dezvoltare şi perfecŃionare.
Sistemul public naŃional de asigurări sociale este organizat pe baza următoarelor principii:
– unicitatea;
76
– obligativitatea;
– garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale;
– ocrotirea cetăŃenilor în toate cazurile şi pentru toată perioada pierderii capacităŃii de muncă;
– egalitatea;
– contributivitatea;
– ocrotirea în concordanŃă cu cerinŃele eticii şi echităŃii sociale;
– scutirea de impozite şi taxe a pensiilor (până la anumite niveluri);
– imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaŃiile de asigurări sociale;
– imposibilitatea cedării dreptului la asigurări sociale;
– autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale.
a) Potrivit principiului unicităŃii, în Ńara noastră se organizează şi funcŃionează un singur sistem
public naŃional de asigurări sociale garantat de stat. Constituirea sistemului public naŃional de
asigurări sociale a avut în vedere structura ocupaŃională, ca urmare a restruc-turării economice, a
constituirii şi funcŃionării mecanismelor eco-nomiei de piaŃă. Concomitent, se prevede posibilitatea
şi se asigură condiŃiile de organizare şi funcŃionare a unor sisteme particulare sau facultative de
asigurări sociale.
b) Corespunzător principiului obligativităŃii, în sistemul public de asigurări sociale sunt
cuprinse toate persoanele fizice care desfă-şoară activităŃi aducătoare de venituri şi îndeplinesc
condiŃiile prevă-zute de lege, beneficiind de drepturi şi având obligaŃii reglementate.
c) Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale. Conform acestui principiu,
statul este garantul dreptului cetăŃenilor de a avea acces la serviciile publice din sfera asigurărilor
sociale de stat. Statul sprijină acest sistem prin acoperirea deficitelor financiare, în cazuri temeinic
întemeiate, conform prevederilor Legii finanŃelor publice.
d) CetăŃenii sunt ocrotiŃi în toate cazurile şi pentru întreaga perioadă de pierdere a capacităŃii
de muncă. De asemenea, în concordanŃă cu acest principiu, mamele beneficiază de ocrotire socială în
caz de sarcină, creşterea copiilor sau pentru îngrijirea copiilor mici bolnavi.
e) Contributivitatea semnifică faptul că la constituirea fondurilor sistemului public naŃional de
asigurări sociale trebuie să contribuie atât angajaŃii cât şi angajatorii (companii naŃionale, regii
autonome, societăŃi comerciale cu capital de stat, întreprinderi mixte şi particulare, instituŃii publice
ş.a.). SalariaŃii, cooperatorii şi ceilalŃi asiguraŃi participă parŃial şi diferenŃiat la plata biletelor de
tratament balnear şi odihnă. De asemenea, angajaŃii plătesc şi contribuŃia pentru pensia suplimentară,
urmând ca la pensionare să beneficieze, pe lângă pensia de bază, şi de o pensie suplimentară.
f) Principiul egalităŃii are în vedere faptul că persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi
drepturi şi au aceleaşi obligaŃii dacă îndeplinesc aceleaşi condiŃii prevăzute de lege. În cadrul
sistemului asigurărilor sociale, cetăŃenii sunt ocrotiŃi potrivit sistemului de salarizare, sau după caz,
în concordanŃă cu venitul realizat. Altfel spus, nivelul salariului (venitului) reprezintă elementul
fundamental în funcŃie de care se determină cuantumul indemnizaŃiilor, pensiilor, ajutoarelor etc.
g) Ocrotirea cetăŃenilor în funcŃie de cerinŃele eticii şi echităŃii sociale se referă la faptul că
toate formele de ocrotire sunt regle-mentate şi acordate pe baza contribuŃiei aduse la dezvoltarea so-
cietăŃii, urmărindu-se, totodată, realizarea unui raport echitabil între veniturile ce provin din salarii şi
cele din pensii. În acelaşi timp, se urmăreşte realizarea unor proporŃii echitabile între pensiile mici şi
cele mari, inclusiv acordarea unor gratuităŃi (trimiteri la odihnă şi tra-tament) pentru pensionarii cu
pensii mici şi familiile cu mulŃi copii.
h) Pensiile de asigurări sociale sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor. În afara acestora
şi actele procedurale pentru dobândirea lor nu sunt impozabile sau taxabile. Cererile care au drept
scop stabilirea dreptului la pensie sau indemnizaŃie de asigurări sociale, înaintate oricăror instituŃii,
sunt scutite de taxe. Ca o abatere de la acest principiu, dar în vederea corelării cu nivelul veniturilor
din salarii, în prezent s-a prevăzut impozitarea pensiilor care depăşesc 2 milioane de lei.
i) Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaŃiile de asigurări sociale reprezintă
un principiu prevăzut în mod expres de legislaŃia privind asigurările sociale şi constă în dreptul
cetăŃenilor care îndeplinesc cerinŃele legale, de a cere oricând stabilirea dreptului la pensie,
indemnizaŃie etc.
j) Pensiile şi indemnizaŃiile de asigurări sociale nu pot fi cedate (total sau parŃial) deoarece
77
constituie un drept personal, având ca scop asigurarea de condiŃii decente de viaŃă persoanei căreia i-
a fost acordat. Drepturile de asigurări sociale nu pot reprezenta obiectul vreunei tranzacŃii, nu pot fi
limitate şi nu pot fi cedate.
k) Autonomia şi descentralizarea reprezintă principiul potrivit căruia serviciile publice de
asigurări sociale sunt oferite celor în drept prin activitatea desfăşurată de organe proprii şi organizaŃii
competente. Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, s-a înfiinŃat Casa NaŃională de
Asigurări Sociale care funcŃionează ca organism autonom, ocupându-se de: aplicarea legislaŃiei în
domeniul asigurărilor sociale; întocmirea proiectului bugetului asigurărilor sociale; urmărirea
realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor corespunzătoare acestui buget; stabilirea şi plata
drepturilor de asigurări sociale.
Pe măsura dezvoltării economiei naŃionale, s-au dezvoltat şi perfecŃionat şi serviciile de
asigurări sociale, ceea ce a condus la creşterea permanentă a importanŃei şi rolului lor, contribuind la
progresul economiei naŃionale şi la dezvoltarea acŃiunilor social-culturale. Corespunzător naturii şi
principiilor pe care se bazează şi având în vedere modul de constituire şi utilizare a fondurilor de
care dispune, rolul sistemului public naŃional de asigurări sociale se diversifică şi se manifestă pe
planuri multiple:
– contribuie la creşterea capacităŃii de muncă a angajaŃilor şi folosirea ei în mod raŃional, prin:
prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăŃii cetăŃenilor, îmbunătăŃirea igienei şi
securităŃii muncii;
– ocrotirea cetăŃenilor în toate cazurile de pierdere a capacităŃii de muncă;
– educarea cetăŃenilor, dezvoltarea conştiinŃei acestora şi promovarea echităŃii sociale,
cultivând atitudinea responsabilă faŃă de muncă şi familie;
– contribuie la buna organizare a producŃiei şi a muncii, la folosirea raŃională a forŃei de muncă,
la întărirea disciplinei financiare şi respectarea legalităŃii.
Rezultă de aici, că prin avantajele acordate şi restricŃiile aplicate, asigurările sociale au un
pronunŃat caracter de pârghie, pe care statul o foloseşte, pe de o parte, pentru respectarea şi întărirea
disciplinei muncii, cu efecte pozitive asupra productivităŃii muncii, creşterii indicatorilor economico-
sociali şi, pe de altă parte, pentru combaterea atitudinii negative faŃă de muncă.
10.3.3. Formele de protejare a cetăŃenilor prin sistemul asigurărilor sociale de stat

Prin sistemul asigurărilor sociale de stat se practică diverse forme de protecŃie a cetăŃenilor;
principalele forme sunt: pensiile, trimiterile la tratament balnear şi odihnă; indemnizaŃiile şi
ajutoarele; ajutorul în caz de şomaj; alocaŃia de sprijin; ajutorul de integrare profesională şi alte
cheltuieli.
a) Pensiile constituie principala formă de ocrotire a cetăŃenilor prin asigurările sociale. Sunt
drepturi băneşti lunare ce se acordă persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei
anumite limite de vârstă sau invalidităŃii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soŃului
supravieŃuitor având calitatea de urmaş, în vederea asigurării unor condiŃii decente de viaŃă.
În Ńara noastră, prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele pensii:
– pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă;
– pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală
profesională;
– pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă în afara pro-cesului de muncă;
– pensia de urmaş;
– pensia suplimentară.
Acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă necesită îndeplinirea cumulativă a
două condiŃii: persoana să fi împli-nit vârsta la care se consideră că nu mai există capacitatea
normală de muncă şi să aibă o anumită vechime în muncă (vârsta şi vechimea fiind diferenŃiate în
funcŃie de sex, domeniul de activitate ş.a.).
Pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală
profesională (invaliditate) se acordă persoanelor încadrate în muncă şi care, din cauza unor accidente
de muncă survenite în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu ori datorită bolilor profesionale sau
tuberculozei, şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Accidentul de
78
muncă se asimilează şi cu cel survenit în timpul deplasării la şi de la locul de muncă şi pe traseul
normal necesar acestei deplasări. Invaliditatea reprezintă perderea totală sau parŃială a capacităŃii de
muncă, în mod definitiv sau pe o mare durată de timp. În raport cu pierderea capacităŃii de muncă,
există trei grade de invaliditate; încadrarea în oricare dintre acestea are loc Ńinându-se seama de
criterii cum sunt: natura; gravitatea; particularităŃile şi evoluŃia bolii; posibilităŃile de recuperare a
capacităŃii de muncă în raport cu natura muncii prestate; elementele care pot duce la agravarea bolii
în cazul continuării activităŃii.
Pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă în afara procesului de muncă (invaliditate) se
acordă persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă, total sau parŃial, din cauza unor
accidente care au avut loc în afara procesului de muncă sau a unor boli obişnuite. Pensia se acordă
persoanelor încadrate în muncă, şomerilor, celor care îndeplinesc obligaŃii militare, existând condiŃia
ca persoanele în cauză să aibă o vechime minimă în muncă diferenŃiată în raport cu vârsta şi sexul
solicitantului. Şi în cazul acestui tip de pensie se prevăd trei grade de invaliditate, în funcŃie de
gravitatea acesteia.
Pensia de urmaş se acordă copiilor şi soŃului supravieŃuitor, dacă la data decesului, persoana
respectivă întrunea condiŃiile pentru obŃinerea pensiei. Pensia de urmaş a soŃiei supravieŃuitoare se
acordă în cazul îndeplinirii unor condiŃii legate de vârstă, durată a căsătoriei, numărul copiilor
rezultaŃi din căsătorie, capacitatea de muncă şi se acordă doar în cazul în care soŃia supravieŃuitoare
nu se recăsătoreşte. Copiii au dreptul la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, iar dacă îşi
continuă studiile, dreptul se prelungeşte până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de
ani.
Pensia suplimentară a fost instituită în Ńara noastră în anul 1967 şi are la bază principiul
mutualităŃii între persoanele asigurate. Această pensie se acordă pensionarilor de asigurări sociale şi
pensionarilor urmaşi, dacă pensionarii şi susŃinătorii decedaŃi au contribuit în timpul activităŃii lor la
alimentarea fondului bănesc destinat acestui scop. Cuantumul pensiei suplimentare depinde de
timpul cât s-a plătit contribuŃia, de mărimea contribuŃiei şi nivelul salariului mediu tarifar lunar şi al
veniturilor salariale.
b) Trimiterile la tratament şi odihnă reprezintă o altă formă de ocrotire a cetăŃenilor prin
asigurările sociale de stat, având un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea sănătăŃii.
Trimiterile la odihnă şi tratament au loc pe baza prescripŃiilor medicale, acordându-se prioritate celor
care lucrează în condiŃii foarte grele sau vătămătoare, celor suferinzi de boli cronice sau
profesionale, invalizilor şi celor cu familii numeroase.
c) IndemnizaŃiile şi ajutoarele de asigurări sociale. Această formă de ocrotire a cetăŃenilor se
concretizează în următoarele modalităŃi concrete:
– indemnizaŃia pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăŃii;
– indemnizaŃia în caz de pierdere temporară a capacităŃii de muncă;
– indemnizaŃia în caz de maternitate;
– indemnizaŃia de naştere;
– indemnizaŃia pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani;
– ajutorul în caz de deces.
d) Ajutorul de şomaj constituie o formă importantă de protecŃie socială, constând într-o sumă
de bani care se stabileşte şi se acordă lunar, pe o perioadă determinată, diferenŃiat pe categorii de
persoane şi vechime în muncă, cu luarea în considerare a salariului minim pe economie indexat sau a
ultimului salariu tarifar avut în scopul asigurării condiŃiilor materiale pentru persoanele apte de
muncă, dar cărora le-a încetat contractul de muncă. Ajutorul de şomaj se acordă în vederea
reintegrării profesionale prin calificare, recalificare şi perfecŃionare a şomerilor, precum şi tinerilor
care nu pot fi încadraŃi în muncă.
Ajutorul de şomaj se plăteşte pe o durată de cel mult 270 de zile calendaristice. Dacă în această
perioadă direcŃiile de muncă şi protecŃie socială organizează cursuri de calificare, recalificare,
perfecŃionare sau alte forme de pregătire profesională, şomerii sunt obligaŃi să le urmeze.
e) AlocaŃia de sprijin se acordă persoanelor lipsite de mijloace de întreŃinere pe o perioadă de
maximum 18 luni de la expirarea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj sau a ajutorului de
integrare profesională. Se consideră a fi lipsite de mijloace de întreŃinere persoanele care întrunesc
cumulativ următoarele condiŃii: nu deŃin împreună cu membrii familiei terenuri agricole şi nu
79
realizează împreună cu membrii familiei un venit mediu lunar pe membru de familie de cel mult
60% din salariul de bază minim brut pe Ńară, impozitat.
f) Ajutorul de integrare profesională se plăteşte la cererea persoanelor îndreptăŃite pentru o
perioadă de maximum 270 de zile. Dacă în această perioadă, direcŃiile de muncă şi protecŃie socială
organizează cursuri de calificare, recalificare sau alte forme de pregătire profesională, beneficiarii
ajutorului de integrare profesională sunt obligaŃi să le urmeze.
10.3.4. Veniturile şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale

de stat
Începând din anul 1991, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte separat de bugetul de
stat şi se aprobă de Parlament odată cu acesta, ceea ce îi conferă autonomie deplină. Elaborarea şi
execuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat separat de bugetul central (bugetul de stat) constituie o
realizare importantă faŃă de practica din perioada precedentă, deoarece permite ca resursele acestuia
să fie utilizate integral pentru ocrotirea cetăŃenilor, eventualele excedente urmând să fie reportate în
anii următori. Veniturile care se cuprind în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli
bugetare decât pentru cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului respectiv. Totodată,
organelor asigurărilor sociale de stat le revine obligaŃia fermă de a urmări modul de stabilire şi de
încasare a veniturilor sale, pentru a fi posibilă plata pensiilor, ajutoarelor şi a celorlalte cheltuieli
prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea veniturilor
realizate de personalul încadrat în muncă (deoarece salariaŃii, agenŃii economici şi instituŃiile
calculează şi achită contribuŃiile pentru asigurări sociale în funcŃie de aceste venituri) precum şi de
cota stabilită a se aplica. Creşterea veniturilor personalului în condiŃiile în care cotele rămân
neschimbate, este în măsură să contribuie la sporirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat
fără a distorsiona comportamentul angajaŃilor şi anga-jatorilor (în sensul creşterii rezistenŃei la plata
contribuŃiei datorate).
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri sume provenind din:
– contribuŃia pentru asigurările sociale de stat;
– contribuŃia pentru asigurările sociale datorate de unităŃile particulare bazate pe libera
iniŃiativă;
– contribuŃia parŃială a personalului salariat şi a pensionarilor pentru obŃinerea biletelor de
tratament balnear şi odihnă;
– alte venituri (majorări şi amenzi aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuŃiilor de
asigurări sociale ş.a.);
– dobânzi pentru disponibilităŃile din conturi;
– excedentul din anul anterior (dacă este cazul).
ContribuŃiile pentru asigurările sociale de stat se plătesc lunar de către agenŃii economici cu
capital de stat, mixt şi particular, instituŃiile publice, întreprinderile micii industrii, asociaŃiile cu scop
lucrativ (pentru salariaŃii lor), de persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă,
precum şi de persoanele fizice care angajează personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de
locatari.
Nivelul cotelor contribuŃiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este
determinat de următorii factori principali: importanŃa ramurii economice sau a domeniului de activi-
tate; gradul de periculozitate şi toxicitate în care se prestează munca; mărimea salariilor; formele
concrete de ocrotire a personalului, pensionarilor şi a familiilor acestora ş.a.
ContribuŃiile pentru asigurările sociale plătite de către agenŃii economici exprimă relaŃii
economice, al căror izvor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi. În cadrul
bugetului asigurărilor sociale de stat, contribuŃia pentru asigurările sociale deŃine partea cea mai
importantă, reprezentând peste 95% din total.
ContribuŃiile pentru asigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii,
cuprinzând:
– salariile tarifare ale personalului unităŃilor economice (angajat permanent, temporar sau
zilier);
80
– drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare;
– salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producŃie pentru a urma o şcoală profesională şi cele
care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producŃie;
– onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate;
– sporurile de salarii (pentru vechimea în muncă, pentru con-diŃii nocive de sau periculoase
muncă, pentru munca prestată supli-mentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte
ş.a.);
– indemnizaŃiile de conducere;
– sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profitul
întreprinderii;
– drepturile băneşti ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplineşte diferite
obligaŃii de stat şi obşteşti;
– premiile prevăzute a se acorda personalului în cursul anului (pentru realizări deosebite,
pentru economii la materiale, energie, forŃă de muncă).
AgenŃii economici includ contribuŃiile pentru asigurări sociale în costurile produselor,
lucrărilor sau în tarifele serviciilor. Pentru instituŃiile publice, sumele necesare achitării contribuŃiilor
de asigu-rări sociale sunt alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz.
ContribuŃiile pentru asigurările sociale datorate de unităŃile particulare bazate pe libera
iniŃiativă se plătesc de către patronii micilor întreprinderi, salariaŃii acestora, membrii asociaŃiilor
familia-le, membrii asociaŃiilor cu scop lucrativ, precum şi de către persoanele care desfăşoară o
activitate independentă autorizată. Baza de calcul o constituie salariul fix, care împreună cu
drepturile care se acordă prin asigurările sociale de stat, se stabilesc în contractul de muncă.
ContribuŃia se calculează prin aplicarea unei cote de asupra salariului fix inclusiv impozitul aferent
acestuia. Calcularea contribuŃiei şi depunerea documentelor de virare la bugetul asigurărilor sociale
de stat, se efectuează lunar, odată cu plata chenzinei a doua a salariilor.
ContribuŃiile salariaŃilor şi pensionarilor care merg la tratament şi odihnă se stabilesc
diferenŃiat, în funcŃie de staŃiune, sezon, profilul tratamentului, durata sejurului, categoria de confort,
mărimea salariilor tarifare lunare sau cuantumul pensiei. Cuantumul veniturilor provenind din aceste
contribuŃii sunt foarte reduse, reprezentând aproximativ 1% din totalul veniturilor bugetului
asigurărilor sociale de stat.
ContribuŃia pentru pensia suplimentară este o formă de participare a salariaŃilor,
cooperatorilor şi a altor persoane la alimentarea unui fond din care, la pensionare, pe lângă pensia de
bază, se acordă şi o pensie suplimentară. Stabilirea acestei contribuŃii are la bază principiul
mutualităŃii între angajaŃii agenŃilor economici şi instituŃiilor. ContribuŃia pentru pensia suplimentară
se plăteşte de către toŃi salariaŃii cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate
drept salarii de bază, la care se adaugă diversele sporuri temporare sau permanente. Bugetul
asigurărilor sociale de stat de mai alimentează şi din alte venituri, cum sunt: sumele rezultate din
lichidarea debitelor din anii anteriori; restituirea subvenŃiilor acordate staŃiunilor balneare în anii
precedenŃi şi nefolosite; majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a
contribuŃiilor pentru asigurări sociale; restituirea unor sume plătite din eroare, pensii neachitate şi
prescrise, excedentul anului precedent care se reportează pe anul următor etc.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale se concretizează în principal, în:
– pensiile plătite prin oficii de pensii sau prin întreprinderi;
– indemnizaŃiile pentru incapacitate temporară de muncă;
– indemnizaŃiile în caz de maternitate şi pentru îngrijirea copilului bolnav;
– indemnizaŃiile pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani;
– ajutoarele sociale;
– acordarea biletelor de tratament balnear şi odihnă;
– cheltuielile cu plata ajutorului de şomaj, a alocaŃiei de sprijin, a ajutorului de integrare
profesională etc.
La partea finală, bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde diferenŃa dintre venituri şi
cheltuieli (excedent sau deficit).
Fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat se bazează pe prognoze anuale privind
nivelul mediu al pensiilor, salariilor şi altor factori economici. În ultimii ani, evoluŃia accentuată a
81
inflaŃiei şi şomajului a condus la modificări importante ale veniturilor şi cheltuielilor bugetului
asigurărilor sociale, cu efecte nefavorabile (uneori imprevizibile) asupra echilibrului bugetar lunar şi
anual.
10.3.5. Întocmirea şi execuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi administrea-ză de către Ministerul Muncii
şi SolidarităŃii Sociale. Pentru înscrie-rea şi aprobarea cheltuielilor în buget, este necesar să se
stabilească sursele din care acestea urmează să fie efectuate. Pe baza datelor proprii şi a celor primite
de la direcŃiile de muncă şi solidaritate socială judeŃene şi a municipiului Bucureşti, ministerul de
resort elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul următor. Lucrările
privind elaborarea proiectului încep din perioada iulie-august a anului anterior. Proiectul de buget al
asigurărilor sociale (avizat de Ministerul FinanŃelor), se depune la Guvern pentru a fi examinat şi a i
se aduce eventuale amendamente, după care se înaintează Parlamentului până la 30 noiembrie,
pentru dezbatere şi adoptare.
În cadrul Parlamentului, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat este analizat mai întâi
de către comisiile permanente de buget-finanŃe ale celor două camere, urmărindu-se nivelul
veniturilor şi cheltuielilor, precum şi implicaŃiile în plan social, economic şi politic.
După votarea bugetului asigurărilor sociale de către Parlament, urmează faza execuŃiei de casă,
care constă în încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor în vederea efectuării cheltuielilor. Sub
aspect teoretic-organizatoric, execuŃia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează
prin sistemul de trezorerie sau prin sistemul bancar.
Pentru buna execuŃie a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat este necesară
intensificarea controlului exercitat de către direcŃiile de muncă şi solidaritate socială asupra calculării
corecte, virării integrale şi la timp de către plătitori (persoane fizice şi agenŃi economici care
utilizează munca salarială) a contribuŃiei pentru asigurările sociale.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează pe baza creditelor bugetare care
se repartizează direcŃiilor de muncă şi solidaritate socială judeŃene şi a municipiului Bucureşti.
Creditele bugetare de asigurări sociale sunt administrate de către ordonatorii de credite bugetare.
Ordonatorul de credite bugetare este persoana împuternicită să îndeplinească o funcŃie de
conducere într-o instituŃie de stat şi căreia i s-a conferit dreptul de a dispune de credite bugetare.
Creditul bugetar este suma anuală, prevăzută la partea de cheltuieli a bugetului aprobată pentru
efectuarea diferitelor cheltuieli cuprinse în subdiviziunile clasificaŃiei bugetare (pensii, indemnizaŃii
etc.). Creditele bugetare se prevăd în buget cu destinaŃii precise, sunt repartizate pe titulari şi nu pot
fi depăşite.
Ordonatorii de credite sunt răspunzători de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de
folosirea conform legii a sumelor primite de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de integritatea
bunurilor încredinŃate instituŃiei pe care o conduc, de organizarea şi Ńinerea la zi a contabilităŃii şi
prezentarea la termen a dărilor de seamă contabile asupra execuŃiei bugetare.

– Asigurările sociale constituie acea parte a relaŃiilor social-economice în formă bănească, prin
care, în procesul repartiŃiei produsului intern brut, se formează, repartizează, gestionează şi utilizează
82
fondurile necesare ocrotirii obligatorii a salariaŃilor, pensionarilor şi membrilor lor de familie.
ConŃinutul economic al asigurărilor sociale derivă din structura şi trăsăturile orânduirii social-
economice, din necesitatea realizării cerinŃelor legilor economice, precum şi din prerogativele şi
funcŃiile statului. În prezent, una dintre funcŃiile importante ale statului se referă la securitatea socială.
– Prin sistemul de asigurări sociale are loc un proces pronunŃat de redistribuire a veniturilor.
Persoanele active plătesc pentru cele aflate la pensie, cei sănătoşi pentru cei bolnavi, cei care au un loc
de muncă pentru cei care nu au, cei care nu au persoane în întreŃinere pentru cei care au. Sistemul de
securitate socială este, în primul rând, un sistem de asigurări.
– În Ńara noastră, prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele pensii: pensia pentru
munca depusă şi limită de vârstă; pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauză de accident
de muncă sau boală profesională; pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă în afara procesului de
muncă; pensia de urmaş; pensia suplimentară.
– Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri sume provenind din: contribuŃia pentru
asigurările sociale de stat; contribuŃia pentru asigurările sociale datorate de unităŃile particulare bazate
pe libera iniŃiativă; contribuŃia parŃială a personalului salariat şi a pensionarilor pentru obŃinerea
biletelor de tratament balnear şi odihnă; alte venituri (majorări şi amenzi aplicate pentru neplata la
timp şi integrală a contribuŃiilor de asigurări sociale ş.a.); dobânzi pentru disponibilităŃile din conturi;
excedentul din anul anterior (dacă este cazul).
– Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea veniturilor
realizate de personalul încadrat în muncă (deoarece salariaŃii, agenŃii economici şi instituŃiile
calculează şi achită contribuŃiile pentru asigurări sociale în funcŃie de aceste venituri) precum şi de
cota stabilită a se aplica. Creşterea veniturilor personalului în condiŃiile în care cotele rămân
neschimbate, este în măsură să contribuie la sporirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat
fără a distorsiona comportamentul angajaŃilor şi angajatorilor (în sensul creşterii rezistenŃei la plata
contribuŃiei datorate).
– Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi administrează de către Ministerul Muncii şi
SolidarităŃii Sociale. Pentru înscrierea şi aprobarea cheltuielilor în buget, este necesar să se stabilească
sursele din care acestea urmează să fie efectuate. Pe baza datelor proprii şi a celor primite de la
direcŃiile de muncă şi solidaritate socială judeŃene şi a municipiului Bucureşti, ministerul de resort
elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul următor. Lucrările privind
elaborarea proiectului încep din perioada iulie-august a anului anterior. Proiectul de buget al
asigurărilor sociale (avizat de Ministerul FinanŃelor), se depune la Guvern pentru a fi examinat şi a i se
aduce eventuale amendamente, după care se înaintează Parlamentului până la 30 noiembrie, pentru
dezbatere şi adoptare.

Asigurările sociale; securitatea socială; bugetul asigurărilor sociale de stat; solidaritate socială;
garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale; contribuŃia pentru asigurările sociale;
procesul bugetar privind bugetul asigurărilor sociale de stat.

1. Ce reprezintă asigurările sociale?
2. Ce reprezintă securitatea socială?
3. În ce constă solidaritatea socială?
4. Care sunt principiile organizării şi rolul sistemului public naŃional de asigurări sociale?
5. Care sunt formele de protejare a cetăŃenilor prin sistemul asigurărilor sociale de stat?
6. EnumeraŃi veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat.
7. EnumeraŃi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat.
83
1. Prin sistemul de asigurări sociale are loc un proces pronunŃat de redistribuire a veniturilor.
2. Bugetul asigurărilor sociale de stat nu reprezintă o veriga a Bugetului general consolidat.
3. În Ńara noastră, prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele pensii:

a. pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă;
b. pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauză de accident de muncă sau
boală profesională;
c. pensia pentru pierderea capacităŃii de muncă în afara procesului de muncă;
d. pensia de urmaş;
e. pensia suplimentară
f. toate răspunsurile sunt corecte
4. Printre principalele venituri ale Bugetului asigurărilor sociale de stat se numără:

a. contribuŃia pentru asigurările sociale de stat;
b. contribuŃia pentru asigurările sociale datorate de unităŃile particulare bazate
pe liberă iniŃiativă;
c. contribuŃia parŃială a personalului salariat şi a pensionarilor pentru obŃinerea
biletelor de tratament balnear şi odihnă;
d. taxa pe valoarea adăugată
e. accize si taxe vamale
2006.
84
BUGETELE LOCALE. FONDURILE SPECIALE
11.1. Introducere
11.3.1. Bugetele locale
11.3.1.1. Organizarea administraŃiilor publice locale
11.3.1.2. Descentralizarea şi autonomia locală
11.3.1.3. FinanŃarea administraŃiilor publice locale
11.3.1.4. Procesul bugetar la nivel local
11.3.2. Fondurile speciale
11.1. Introducere
FinanŃele publice locale ocupă în prezent un loc esenŃial în procesul transformării
societăŃilor moderne care sunt angajate în realizarea descentralizării colectivităŃilor teritoriale.
Parte integrantă a finanŃelor publice, finanŃelor locale li s-a acordat mult timp un rol secundar,
pentru ca relativ recent să se recunoască locul real pe care îl ocupă în cadrul relaŃiilor financiare
şi influenŃa pe care o exercită asupra economiei naŃionale. În majoritatea Ńărilor dezvoltate,
finan-Ńele publice locale au luat o amploare deosebită, corespunzător res-ponsabilităŃilor din ce
în ce mai extinse acordate colectivităŃilor locale.
Bugetele locale reprezintă o veriga importanta a bugetului general consolidat. Necesitatea
întocmirii la nivel local de bugete separate de cel al administraŃiei centrale a statului decurge din
autonomia de care dispun comunităŃile locale. În nici o tara din lume, oricât ar fi de avansat
gradul de autonomie locala, bugetele locale nu se pot echilibra doar pe seama surselor de
finanŃare proprii, fiind necesare transferuri de la bugetul central. Sumele respective repre-zintă
cheltuieli pentru bugetul central şi venituri pentru bugetele locale.
Bugetul general consolidat reflectă dimensiunea efortului financiar public, precum şi starea
de echilibru sau dezechilibru bugetar pe parcursul unui an. Bugetul general consolidat reflectă, la
nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a acestora
pe destinaŃii, corespunzător nevoii sociale şi obiectivelor de politică financiară ale perioadei.

• înŃelegerea necesităŃii întocmirii de bugete proprii ale autorităŃilor locale;
• prezentarea principalelor aspecte privind descentralizarea şi autonomia locală;
• înŃelegerea organizării administraŃiilor publice locale;
• prezentarea principalelor aspecte ale procesului bugetar la nivel local;
85
• prezentarea fondurile speciale ca veriga a bugetului general consolidat;
• înŃelegerea procesului de consolidare.
11.3.1. Bugetele locale

Bugetele locale reprezintă o veriga importanta a bugetului general consolidat. Necesitatea
autonomia de care dispun comunităŃile locale. In nici o tara din lume, oricât ar fi de avansat
gradul de autonomie locala, bugetele locale nu se pot echilibra doar pe seama surselor de
finanŃare proprii, fiind necesare transferuri de la bugetul central. Sumele respective repre-zintă
cheltuieli pentru bugetul central şi venituri pentru bugetele locale.
11.3.1.1. Organizarea administraŃiilor publice locale

ComunităŃile locale reprezintă colectivităŃi umane delimitate din punct de vedere
administrativ şi teritorial şi care dispun de autorităŃi publice diferite de cele ale statului.
ComunităŃile locale îşi cunosc (mai bine decât autorităŃile centrale) atât posibilităŃile proprii de
procurare a resurselor financiare cât şi nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru
furnizarea de servicii publice pe plan local. De aceea, consolidarea autonomiei locale a devenit o
preocupare majoră în statele democratice, unde creşte interesul pentru aplicarea principiului
descentralizării serviciilor publice prin legife-rarea transmiterii unor competenŃe sporite
organelor puterii şi administraŃiei locale.
Adaptarea structurilor clasice de organizare administrativă la exigenŃele statului modern
care îşi asumă furnizarea unei game largi de servicii şi constituirea unei infrastructuri adecvate,
reprezintă unele dintre direcŃiile esenŃiale ale îmbunătăŃirii finanŃelor publice locale.
Organizarea administrativă este influenŃată de acŃiunea unor factori cum sunt:
– factori structurali: stat unitar sau federal;
– factori funcŃionali: administraŃie centralizată sau descentra-lizată;
– organizarea politică: monarhie, republică.
În funcŃie de mărimea teritoriului, de numărul de locuitori, precum şi de tradiŃii, pot fi
adoptate soluŃii moderne în ceea ce priveşte numărul nivelurilor de organizare, precum şi
distribuirea autorităŃii, astfel încât să se asigure creşterea eficacităŃii acŃiunilor administrative,
adecvarea soluŃiilor preconizate, în paralel cu evitarea expansiunii aparatului administrativ.
Organizarea administraŃiilor locale reclamă realizarea a două procese esenŃiale – de
constituire şi de instituire – care le conferă cadrul structural de manifestare.
Procesul de constituire vizează modul de creare a autorităŃilor locale. În principiu, pot
exista două categorii de organe: deliberative, formate din reprezentaŃii aleşi direct de către
cetăŃeni şi executive, alese fie direct de cetăŃeni, fie indirect de organele deliberative. Organul
deliberativ este consiliul local (judeŃean, municipal) iar organul executiv este primarul; între cele
86
două organe se stabilesc diverse relaŃii, intermediate adesea de o multitudine de comisii, colegii,
birouri etc., având funcŃii de elaborare, prelucrare, informare. Realizarea acestor funcŃii, precum
şi exprimarea actului de decizie al celor două organe, reclamă existenŃa unor servicii de
documentare, formare şi perfecŃionare, secretariat, evidenŃă financiar-contabilă, informatică etc.,
din a căror interacŃiune derivă îmbunătăŃirea calităŃii activităŃii administraŃiilor publice locale.
Procesul de instituire vizează distribuirea atribuŃiilor (sarcini, autoritate ierarhică,
responsabilităŃi) la nivelul administraŃiilor publice locale.
Pentru asigurarea echilibrului necesar, la distribuirea atribuŃiilor între administraŃia
centrală şi cea locală, îndeosebi a autorităŃii ierarhice, trebuie avute în vedere cinci criterii
esenŃiale:
– criteriul oportunităŃii vizează: calitatea actului administrativ; capacitatea de soluŃionare a
sarcinilor; operativitatea şi adecvarea execuŃiei ş.a.
– criteriul eficacităŃii se referă la: asigurarea corelaŃiei dintre obiectivele şi mijloacele
disponibile; utilizarea personalului; costurile şi beneficiile; gradul de austeritate; evitarea
suprapunerii în luarea deciziei etc.;
– criteriul subsidiarităŃii vizează întărirea autonomiei şi autorităŃii locale, precum şi
descentralizarea serviciilor publice;
– criteriul democraŃiei reclamă participarea cetăŃenilor la luarea deciziilor şi corelarea
autorităŃii acordate cu sarcinile asumate;
– criteriul omogenizării (apropierii) condiŃiilor de viaŃă, care se referă la repartizarea
corectă şi la standardizarea serviciilor publice pe întregul teritoriu al Ńării, precum şi la
uniformizarea practicilor administrative.
11.3.1.2. Descentralizarea şi autonomia locală

Numeroase state europene îşi restructurează administraŃia publică în sensul întăririi şi
extinderii autonomiei şi eficacităŃii administraŃiilor publice locale. Oportunitatea adoptării unor
reforme administrative de acest gen este impusă şi de perspectiva integrării în Uniunea
Europeană, care presupune crearea compatibilităŃilor şi funcŃionalităŃilor necesare proceselor de
regionalizare şi teritoria-lizare transnaŃionale.
În Ńara noastră, administraŃia publică locală este organizată şi funcŃionează conform
următoarelor principii:
– descentralizarea serviciilor publice, prin care se înŃelege scoaterea acestora din
subordinea autorităŃilor centrale sau locale şi organizarea lor în mod autonom, având patrimoniu
propriu şi conducere proprie, ceea ce contribuie la creşterea răspunderii directe a acestora pentru
activitatea desfăşurată;
– eligibilitatea autorităŃilor administraŃiei publice locale, care presupune alegerea
consiliilor locale şi al celui judeŃean prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat;
– legalitatea, care presupune ca toate acŃiunile întreprinse de autoritatea locală să fie în
conformitate cu legea;
– consultarea cetăŃenilor în probleme locale de interes deosebit, care se realizează prin
referendum sau alte mijloace stabilite de autorităŃile locale.
Aplicarea lor în practică a acestor principii intră în atribuŃiile consiliilor locale şi ale
primarilor, fiind reglementate prin Legea administraŃiei publice locale
Descentralizarea poate să fie mijlocul prin care toate unităŃile administrativ-teritoriale îşi
pot controla mai bine evoluŃia şi îi pot mobiliza mai eficient pe cei implicaŃi: persoane fizice şi
juridice. Descentralizarea deciziilor şi responsabilităŃilor este de natură să producă transferuri de
competenŃe şi sarcini de la nivelul administraŃiei centrale spre cele locale.
Sfera competenŃelor şi sarcinilor administraŃiilor locale produce efecte asupra nivelului şi
structurii cheltuielilor şi resurselor finan-ciare. În ceea ce priveşte transferul competenŃelor de
la autoritatea centrală la cea locală, trebuie respectate unele cerinŃe şi anume:
– înlăturarea oricăror suprapuneri de competenŃe între unităŃile teritoriale şi administraŃia
centrală;
– însoŃirea transferului de competenŃe cu un transfer de mijloace financiare care să susŃină
87
îndeplinirea sarcinilor ce trebuie realizate;
– corelarea transferurilor de competenŃe cu situaŃia concretă a colectivităŃilor locale (dotare
tehnică, populaŃie etc).
Descentralizarea corespunde unor transformări economice şi sociale în sensul stimulării
modalităŃilor de dezvoltare. Astfel, într-o economie de piaŃă, descentralizarea poate fi un factor
al dezvoltării , întrucât, pe de o parte, implementează reŃelele de comunicaŃii punând în valoare
resurse specifice şi permiŃând realizarea unei producŃii variate, iar pe de altă parte, facilitează
cooperarea dintre instituŃii, întreprinderi şi colectivităŃi teritoriale.
Dezvoltarea locală prezintă unele caracteristici, cum sunt:
– vizează domenii diverse: economic, social, cultural;
– aduce în atenŃie teritorii ale căror dimensiuni şi statut nu sunt, în general, echivalente;
– implică asocierea tuturor celor care participă la viaŃa economică şi socială, în vederea
stabilirii proiectelor;
– depinde de importanŃa capacităŃilor întreprinderilor locale;
– necesită rapiditate în asigurarea informării şi specializării; dacă reŃelele de informare şi
comunicare sunt deficitare, se reduc şansele unor proiecte izolate să intre în contact cu alte
proiecte.
Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea unei reale autonomii a colectivităŃilor
locale reprezintă garanŃia implementării democraŃiei funcŃionale.
Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei
Europene a Autonomiei locale, întoc-mită de Consiliul Europei şi deschisă semnăturilor,
conform conven-Ńiei încheiate între statele membre, din octombrie 1985. Principiile generale ale
autonomiei formulate în Carta Europeană sunt:
– colectivităŃile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naŃionale, la resursele
proprii adecvate, de care să poată dispune liber, în vederea exercitării atribuŃiilor lor;
– resursele financiare ale colectivităŃilor locale trebuie să fie proporŃionale cu
responsabilităŃile stabilite pentru ele prin ConstituŃie sau lege;
– cel puŃin o parte din resursele financiare ale colectivităŃilor locale trebuie să provină din
impozite şi taxe locale, în proporŃiile stabilite prin lege;
– sistemul resurselor de care dispun comunităŃile locale trebuie să fie suficient de
diversificat şi dinamic, astfel încât să permită urmărirea evoluŃiei reale a costurilor pe care le
implică exercitarea competenŃelor proprii;
– protecŃia colectivităŃilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea
unor proceduri de ajustare sau a altor măsuri echivalente care să corijeze efectele repartiŃiei
inegale a potenŃialelor surse de finanŃare. Asemenea măsuri nu trebuie să reducă libertatea de
opinie a colectivităŃilor locale în cadrul responsabilităŃilor care le revin;
– colectivităŃile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră adecvată, asupra
modalităŃilor în care le vor fi alocate resursele redistribuite;
– subvenŃiile acordate colectivităŃilor locale nu trebuie să fie destinate, pe cât posibil,
finanŃării unor proiecte expres specificate. Acordarea subvenŃiilor nu trebuie să aducă atingere
libertăŃii fundamentale a autorităŃilor locale de a-şi stabili politici proprii în domeniul lor de
competenŃă;
– legiferarea accesului colectivităŃilor locale la piaŃa naŃională de capital, în scopul
finanŃării propriilor obiective de investiŃii.
ModalităŃile de organizare locală sunt foarte diverse; astfel, corespunzător dreptului
administrativ, sistemele organizării locale se clasifică în:
– autonomie completă, care conferă comunităŃilor locale libertatea deplină în administrarea
intereselor lor, fără nici un control din partea autorităŃii centrale;
– autonomie limitată, care presupune rezolvarea pe plan local a problemelor principale
curente, la care se adaugă exercitarea, din partea autorităŃilor centrale, a unui control asupra unor
probleme majore, prevăzute în mod expres în legislaŃie;
– tutela, care constă în rezolvarea de către autorităŃile centrale a problemelor de interes
local, administraŃiei locale revenindu-i competenŃe doar în acŃiuni de însemnătate redusă.
Necesitatea sporirii autonomiei locale este impusă de urmă-toarele circumstanŃe:
88
– existenŃa unei diferenŃieri spaŃiale a nevoilor şi preferinŃelor indivizilor şi colectivităŃilor,
ceea ce impune adecvarea finanŃelor pu-blice locale la condiŃiile locale, în vederea satisfacerii
acestor nevoi;
– cunoaşterea mai exactă la nivel local a nevoilor colectivităŃii şi posibilitatea acesteia de a
acŃiona mai operativ pentru satisfacerea lor;
– implementarea autonomiei locale corespunde cu principiul economiei de piaŃă conform
căruia fiecare iniŃiativă trebuie susŃinută în scopul creşterii eficienŃei;
– administrarea unui mare număr de proiecte (adesea specifice) se poate realiza mai
eficient în condiŃiile funcŃionării autonomiei locale.
Autonomia locală se bazează pe:
– existenŃa unor organe proprii de administrare reprezentând interesele cetăŃenilor
comunităŃii respective;
– perceperea de impozite şi taxe de la comunitatea locală, în conformitate cu legislaŃia în
vigoare;
– posibilitatea de a întreprinde sau antrena pe teritoriul său orice activitate considerată
necesară şi dorită de comunitatea în cauză (cu condiŃia să nu fie interzisă de lege).
Transpunerea în practică a acestor principii este posibilă doar în condiŃiile în care, la nivel
local, există o capacitate de finanŃare adecvată, metodele de finanŃare locală fiind stabilite la
nivel central. Ca urmare, prin legislaŃia fiscală, statul deleagă autorităŃilor locale, dreptul de a
stabili impozite, astfel încât să se asigure un echilibru între activităŃile pe care acestea le pot
desfăşura şi sursele fiscale de care dispun.
În Ńara noastră, autonomia locală este consfinŃită chiar prin ConstituŃie. De asemenea, în
ultimul deceniu s-au luat unele măsuri pentru accentuarea descentralizării şi autonomiei locale,
prin adoptarea următoarelor legi:
– Legea nr. 68/1991 privind administraŃia publică locală, înlo-cuită prin Legea nr.
215/2001 privind administraŃia publică locală;
– Legea nr. 10/1991 privind finanŃele publice, înlocuită cu Legea nr. 72/1996 privind
finanŃele publice. Începând cu 1.01.2003 a intrat în vigoare Legea finanŃelor publice nr.
500/2002;
– Legea nr. 189/1998 privind finanŃele publice locale.
– OUG nr. 45/2003 privind finanŃele publice locale.
În general, prin aceste reglementări s-a urmărit atingerea unor obiective ca:
– delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor de patrimoniul statului;
– crearea instrumentelor administrative necesare autorităŃilor locale pentru îndeplinirea
atribuŃiilor care le revin;
– asigurarea condiŃiilor pentru asumarea responsabilităŃilor în ceea ce priveşte dezvoltarea
localităŃilor.
11.3.1.3. FinanŃarea administraŃiilor publice locale

În ceea ce priveşte sistemul finanŃelor publice locale, o caracteristică generală pentru
majoritatea Ńărilor europene, constă în marea heterogenitate. Această diversitate, mult mai
accentuată decât cea a finanŃelor naŃionale, se explică şi prin faptul că la nivel local, efectele
integrării europene se resimt în mod indirect şi într-o măsură mult mai redusă. Diversitatea
modalităŃilor de finanŃare derivă din situaŃiile foarte diverse privind structura colectivităŃilor
locale, pe de o parte şi situaŃia finanŃelor locale (natura impozitelor locale, volumul şi destinaŃia
cheltuielilor publice) pe de altă parte.
Autonomia locală şi gestionarea proprie a unităŃilor adminis-trativ-teritoriale sporeşte rolul
bugetelor locale, în sensul creării con-diŃiilor pentru autonomia financiară a acestora. Modul de
funcŃionare a finanŃelor locale este în strânsă corelaŃie cu autonomia administraŃiilor locale.
Autonomia financiară reprezintă dreptul unităŃilor administra-tiv-teritoriale de a avea
89
resurse financiare proprii şi de a le folosi pentru realizarea intereselor locale. Aspectul principal
al consolidării autonomiei financiare este sporirea bazei proprii de venituri, deoarece autonomia
locală reală este de neconceput fără resurse financiare corespunzătoare.
În Ńara noastră, în anul 1993 a început transpunerea în practică a dezideratului privind
autonomia financiară, prin adoptarea unor măsuri cum sunt:
– trecerea unor categorii de venituri de la bugetul central la bugetele locale (taxa asupra
mijloacelor de transport ale persoanelor juridice; taxe de timbru de la persoane juridice; taxe
privind examenul de conducere auto, eliberarea permiselor de conducere sau alte venituri privind
circulaŃia pe drumurile publice etc.);
– stabilirea unor cote defalcate din impozitul pe salarii (care este un venit al bugetului de
stat), pentru alimentarea bugetelor judeŃelor şi al municipiului Bucureşti; ulterior, odată cu
schimbarea impozitării cedulare cu cea globală a veniturilor persoanelor fizice, se transferă cote
din impozitul pe venitul global. De asemenea, începând din anul 2003, colectivităŃile locale
beneficiază şi de cote defelcate din taxa pe valoarea adăugată;
– nominalizarea unor categorii de instituŃii publice (din domeniul sănătăŃii, învăŃământului,
asistenŃei sociale ş.a.) pentru care cheltuielile privind materialele sau prestările de servicii să fie
acoperite din sursele financiare ale bugetelor locale;
– limitarea transferurilor de la bugetul de stat către cele locale şi direcŃionarea acestora, cu
prioritate, spre asigurarea protecŃiei sociale a populaŃiei sau finanŃarea parŃială sau integrală a
unor lucrări de investiŃii de interes local (centrale şi puncte termice, alimentare cu apă,
canalizare, staŃii de epurare a apei, amenajări hidrotehnice locale, construcŃia şi modernizarea de
drumuri, poduri etc.);
– includerea unor fonduri speciale, administrate în regim extrabugetar, în bugetele locale
(cum a fost cazul sumelor rezultate din vânzarea locuinŃelor construite din fondurile statului).
În acest fel, pe lângă veniturile proprii (nominalizate prin legile bugetare) autorităŃile
administraŃiilor publice locale dispun, prin bugetele lor, atât de transferuri de la bugetul central,
cât şi de sume defalcate din impozite care alimentează bugetul de stat.
Tipologic şi structural există cinci surse principale de venituri ale bugetelor locale:
– impozite şi taxe locale exclusive;
– taxe şi tarife pentru serviciile administraŃiei locale, încasate în schimbul furnizării unor
servicii publice de interes local;
– transferuri financiare de la alte niveluri de activitate;
– împrumuturi;
– alte surse de venituri.
11.3.1.4. Procesul bugetar la nivel local

Procesul bugetar la nivel local (ca şi cel de la nivel central) se derulează în conformitate cu
prevederile ConstituŃiei Ńării, Legii administraŃiei publice locale şi Legii privind finanŃele publice
locale, aceasta din urmă stabilind în mod concret atribuŃiile şi obligaŃiile fiecărei instituŃii
publice implicate în diverse etape ale procesului bugetar.
Instrumentele de planificare şi conducerea activităŃii financiare a unităŃilor administrativ-
teritoriale sunt bugetele locale.
Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile colectivităŃilor
locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale sunt bugetele unităŃilor administrativ-teritoriale
care au personalitate juridică. Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti,
judeŃ, precum şi municipiul Bucureşti întocmeşte buget propriu, în condiŃii de autonomie, între
bugetele consiliilor locale şi cele ale consiliilor judeŃene neexistând relaŃii de subordonare.
Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie a administraŃiei locale faŃă de autoritatea
centrală, precum şi relaŃiile existente între diverse administraŃii teritoriale.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinŃii consiliilor judeŃene,
primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităŃi administrativ-teritoriale.
Conducătorii instituŃiilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local
sunt , după caz, ordonatori de credite secundari sau terŃiari. Ordonatorii principali, secundari sau
90
terŃiari au următoarele atribuŃii în procesele de elaborare şi execuŃie a bugetelor locale:
– elaborarea proiectului de buget propriu;
– repartizarea creditelor bugetare aprobate pe unităŃile ierarhice inferioare (este cazul
ordonatorilor primari şi secundari);
– urmărirea modului de încasare a veniturilor;
– urmărirea necesităŃii, oportunităŃii şi legalităŃii angajării şi utilizării creditelor bugetare în
limita şi cu destinaŃia aprobate prin bugetul propriu;
– asigurarea integrităŃii bunurilor aflate în administrare;
– organizarea şi Ńinerea la zi a contabilităŃii şi prezentarea la termen a bilanŃurilor contabile
şi a conturilor de execuŃie bugetară.
Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale
administraŃiei publice locale, ale instituŃiilor şi serviciilor publice de subordonare locală, în
etapele prevăzute pentru bugetul de stat. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale
prezintă proiectele bugetelor locale direcŃiilor generale ale finanŃelor publice şi controlului
financiar de stat (DGFPCFS) până la data de 15 mai a fiecărui an, iar acestea urmează să depună
la Ministerul FinanŃelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeŃului, respectiv al
municipiului Bucureşti, până la data de 1 iunie a fiecărui an.
După examinarea acestora, Ministerul FinanŃelor, cu acordul Guvernului, comunică
DGFPCFS, până la data de 1 iulie, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, transferurile cu destinaŃie specială, precum şi criteriile de repartizare a acestora între
administraŃiile locale.
Pe baza valorilor primite, ordonatorii principali de credite elaborează noile propuneri
pentru proiectul bugetului, pe care le depun la DGFPCFS (unde se primesc bugetele pe
ansamblul judeŃului) şi, în continuare, la Ministerul FinanŃelor. Proiectele bugetelor locale se
prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeŃene şi al municipiului Bucureşti, după caz, în
termen de cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii anuale a bugetului de stat.
Pe parcursul exerciŃiului bugetar, consiliile locale au posibilitatea aprobării unor rectificări
ale bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de
stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.
ExecuŃia anuală a bugetelor locale este reflectată în conturile anuale de execuŃie, pe care le
întocmesc ordonatorii principali de credite şi le prezintă spre aprobare consiliilor locale, până la
data de 31 mai a anului următor. Conturile anuale de execuŃie a bugetelor locale au următoarea
structură: la venituri – prevederi bugetare aprobate anual, prevederi bugetare definitive, încasări
realizate; iar la cheltuieli – credite aprobate iniŃial, credite definitive, plăŃi efectuate.
ExecuŃia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităŃile teritoriale ale Trezoreriei
statului.
Eventualele excedente bugetare obŃinute la nivel local se utilizează pentru următoarele
scopuri: rambursarea împrumuturilor restante, plata dobânzilor şi a comisioanelor (dacă este
cazul) şi constituirea fondului de rulment. Acesta se păstrează într-un cont distinct deschis la
Trezorerie şi pote fi utilizat temporar, pentru acoperirea unor goluri de casă (provenite din
decalajele înregistrate între veniturile şi cheltuielile anului curent) precum şi pentru acoperirea
definitivă a deficitului bugetar rezultat la finele exerciŃiului bugetar (dacă este cazul).
Controlul realizării prevederilor din bugetele locale aprobate, revine camerelor de conturi
judeŃene, care urmăresc, în principal:
– exactitatea şi realitatea bilanŃurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi;
– utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat sau din fondurile speciale, conform
destinaŃiei stabilite;
– calitatea gestiunii economico-financiare a unităŃilor administrativ-teritoriale sau a
instituŃiilor publice din subordine.
11.3.2. Fondurile speciale

Ca o excepŃie de la principiul clasic al unităŃii bugetare, începând din anul 1990, anual sunt
aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor speciale, care se constituie în afara bugetului de stat
91
şi care au destinaŃii clar precizate prin legi specifice. Fondurile speciale funcŃionează pe
principiul bugetelor anexă şi diferă de la un an la altul ca număr şi dimensiune, în raport cu
scopurile pentru care se constituie. Conform Legii finanŃelor publice, fondurile speciale sunt
integrate în sistemul unitar de bugete care se constituie şi gestionează anual, în condiŃiile
asigurării echilibrului financiar.
De asemenea, în Legea finanŃelor publice se precizează: ,,Fondurile speciale, aprobate prin
legi speciale, se constituie în afara bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Proiectele bugetelor fondurilor speciale se elaborează de către Ministerul FinanŃelor pe baza
propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea fondurilor
respective. Elaborarea şi execuŃia bugetelor fondurilor speciale se efectuează potrivit legilor de
constituire a acestor fonduri şi prevederilor din prezenta lege.”
Constituirea acestor fonduri este legată de anumite situaŃii conjuncturale sau speciale
pentru rezolvarea cărora se utilizează, urmând ca la atingerea obiectivului propus, fondul
respectiv să îşi înceteze activitatea. Această procedură este specificată în Legea finanŃelor
publice: “Pe măsura stabilizării şi restructurării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul
analizează şi propune Parlamentului desfiinŃarea fondurilor speciale constituite în afara bugetului
de stat ori a bugetului asigurărilor sociale, sau includerea acestora în bugetele respective”.
Fondurile speciale răspund unor nevoi temporare, specifice fiecărui program de guvernare şi de
aceea ele diferă ca număr şi destinaŃie, de la o perioadă la alta.
Fondurile speciale se constituie pe seama unor venituri fiscale de tipul contribuŃiilor şi
impozitelor indirecte cu afectaŃie specială (contribuŃia pentru pensia suplimentară, contribuŃia la
fondul pentru plata ajutorului de şomaj, taxa pentru drumuri, încasări din comisionul vamal)
precum şi din venituri nefiscale stabilite în raport cu destinaŃia fiecărui fond (de exemplu,
venituri din aplicarea unei cote asupra volumului de prime brute în cazul fondului special pentru
protejarea asiguraŃilor).
EvidenŃierea constituirii şi utilizării fondurilor speciale se urmăreşte, în general, prin
sistemul de trezorerie, cu ajutorul unor conturi separate. (De exemplu, execuŃia bugetului
Fondului special pentru protejarea asiguraŃilor nu se urmăreşte prin Trezorerie.) Prin Trezoreria
finanŃelor publice, se asigură un control riguros privind constituirea şi utilizarea fondurilor
speciale prin intermediul serviciului de control şi evidenŃă a cheltuielilor.
În cazul fondurilor speciale echilibrate prin subvenŃii de la bugetul de stat, soldurile
rezultate din execuŃia acestora şi neutilizate până la sfârşitul anului, se regularizează cu bugetul
de stat, în limita subvenŃiilor acordate; diferenŃa se reportează în anul următor, cu păstrarea
destinaŃiei iniŃiale, dacă legea nu prevede altfel.
(Bugetele fondurilor speciale care figurau în bugetul consolidat pe anul 1997, sunt: Fondul
ProprietăŃii de Stat, Fondul special pentru sănătate, Fondul de risc şi accident pentru protecŃia
persoanelor handicapate, Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de trecere
a frontierei, Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, Fondul special pentru
modernizarea drumurilor publice, Fondul special pentru protejarea asiguraŃilor, Creditele externe
acordate ministerelor, Fondul pentru pensia suplimentară, Fondul pentru plata ajutorului de
şomaj, Fondul special pentru asigurările sociale ale agricultorilor.)
Cuprinzând alături de verigile bugetului public naŃional şi bugetele fondurilor speciale,
bugetul general consolidat reflectă, la nivelul unui an, valoarea integrală a fluxurilor financiare
publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaŃii, în
conformitate cu nevoia socială şi cu obiectivele de politică financiară.
92

– Bugetele locale reprezintă o veriga importanta a bugetului general consolidat. Necesitatea
autonomia de care dispun comunităŃile locale. In nici o tara din lume, oricat ar fi de avansat gradul de
autonomie locala, bugetele locale nu se pot echilibra doar pe seama surselor de finanŃare proprii, fiind
necesare transferuri de la bugetul central. Sumele respective reprezintă cheltuieli pentru bugetul
central şi venituri pentru bugetele locale.
– În Ńara noastră, administraŃia publică locală este organizată şi funcŃionează conform
următoarelor principii: descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autorităŃilor administraŃiei
publice locale, legalitatea, consultarea cetăŃenilor.
– Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei
Europene a Autonomiei locale, întocmită de Consiliul Europei şi deschisă semnăturilor, conform
convenŃiei încheiate între statele membre, din octombrie 1985. În Ńara noastră, autonomia locală este
consfinŃită chiar prin ConstituŃie.
– Autonomia financiară reprezintă dreptul unităŃilor administrativ-teritoriale de a avea resurse
financiare proprii şi de a le folosi pentru realizarea intereselor locale. Aspectul principal al consolidării
autonomiei financiare este sporirea bazei proprii de venituri, deoarece autonomia locală reală este de
neconceput fără resurse financiare corespunzătoare.
– ModalităŃile de organizare locală sunt foarte diverse; astfel, corespunzător dreptului
administrativ, sistemele organizării locale se clasifică în: autonomie completă, autonomie limitată si
tutela.
– Tipologic şi structural există cinci surse principale de venituri ale bugetelor locale: impozite şi
taxe locale exclusive; taxe şi tarife pentru serviciile administraŃiei locale, încasate în schimbul
furnizării unor servicii publice de interes local; transferuri financiare de la alte niveluri de activitate;
împrumuturi; alte surse de venituri.
– Fondurile speciale funcŃionează pe principiul bugetelor anexă şi diferă de la un an la altul ca
număr şi dimensiune, în raport cu scopurile pentru care se constituie. Conform Legii finanŃelor
publice, fondurile speciale sunt integrate în sistemul unitar de bugete care se constituie şi gestionează
anual, în condiŃiile asigurării echilibrului financiar.

Autonomie locală; descentralizare; autonomie financiară; autonomie completă; autonomie
limitată; tutelă; impozite şi taxe locale; fonduri speciale.

1. Care sunt tipurile de autonomie locala?
2. In ce consta tutela?
3. La ce se refera autonomia limitată?
4. DescrieŃi caracteristicile autonomiei complete.
5. Care sunt principiile descentralizării?
6. În ce constă autonomia financiara?
7. Care sunt principalele tipuri de venituri ale bugetelor locale?
8. Ce reprezintă fondurile speciale?
93
1. Bugetele locale reprezintă o veriga a Bugetului general consolidat.
2. fondurile speciale nu reprezintă o veriga a Bugetului general consolidat.

f) bugetul asigurărilor sociale de stat
g) bugetul de stat
h) bugetul societăŃilor de asigurări şi reasigurări
i) bugetele locale
j) bugetele fondurilor speciale
4. Care dintre următoarele enunŃuri reprezintă tipuri de autonomie locala?

f) autonomia completă
g) autonomia limitată
h) tutela
i) toate răspunsurile sunt adevărate
j) nici unul dintre răspunsurile de mai sus nu este adevăra
Albertini J.– M., Les rouages de l’économie nationale, Les Édition ouvrières, 12, Avenue Sœur-
2006.
94
CONłINUTUL ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
Cuprins
12.1. Introducere
12.3.1. ConŃinutul cheltuielilor publice
12.3.2. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice
12.3.3. Clasificarea cheltuielilor publice în bugetul de stat al României
12.3.4. Factori de influenŃă şi consecinŃele creşterii cheltuielilor publice
12.3.4.1. Modelele macroeconomice privind creşterea cheltuielilor publice
12.3.4.2. Factori microeconomici ai creşterii cheltuielilor publice
12.3.4.3. ConsecinŃele creşterii cheltuielilor publice
12.1. Introducere
Prin cheltuielile publice se concretizează cea de a doua fază a funcŃiei de repartiŃie a
finanŃelor publice şi anume, aceea de reparti-zare a resurselor financiare publice pe diverse
destinaŃii. Utilizarea propriu-zisă a acestor resurse pentru înfăptuirea obiectivelor cuprinse în
programele guvernamentale privind activitatea economică, socială, culturală sau de altă natură,
desfăşurată de aceasta, se reflectă în cheltuielile publice. Prin cheltuielile publice, statul acoperă
nece-sităŃile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în diverse perioade.

• prezentarea conŃinutului şi criteriilor de clasificare a chel-tuielilor publice;
• cunoaşterea modului de grupare a cheltuielilor publice în bu-getul Ńării noastre;
• explicarea factorilor de influenŃă şi a consecinŃelor creşterii cheltuielilor publice;
• prezentarea modelelor macroeconomice privind creşterea cheltuielilor publice;
• înŃelegerea rolului cheltuielilor publice şi a consecinŃelor creşterii cheltuielilor publice.
95
12.3.1. ConŃinutul cheltuielilor publice
Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico-sociale în formă bănească, manifestate între
stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia.
Concret, cheltuielile publice se materializează în plăŃi efectuate de stat pentru îndeplinirea
diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acŃiuni social-culturale, apărare
naŃională, ordine publică, acŃiuni economice etc.
Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă între cheltuielile
pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice. Pentru cheltuielile
private sunt specifice următoarele aspecte:
– asigură satisfacerea unor preferinŃe individuale, având la bază opŃiunea individuală;
– privesc plăŃi efectuate pentru a obŃine în schimb bunuri şi servicii;
– mărimea lor depinde de înclinaŃia individuală spre consum a membrilor societăŃii;
– sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor şi serviciilor, care cunoaşte preŃul plătit.
Spre deosebire de acestea, cheltuielile publice:
– urmăresc satisfacerea unor preferinŃe colective, stabilite pe baza opŃiunilor colective (se
consideră că există un anumit grad de omogenitate a preferinŃelor);
– privesc finanŃarea de bunuri şi servicii publice, dar şi transferuri în scopul redistribuirii
veniturilor în societate;
– mărimea lor depinde de numeroşi factori, cum sunt: înclinaŃia populaŃiei spre consumul de
bunuri şi servicii publice; potenŃialul economic al Ńării respective; ideologia partidelor aflate la
putere; gradul de consimŃire la plata impozitelor etc.;
– sunt efectuate de un intermediar – statul – beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice
neputând să facă o legătură directă între contribuŃia lor la aceste cheltuieli (impozitele plătite) şi
beneficiile obŃinute din consumarea bunurilor şi serviciilor publice; altfel spus, beneficiarii
bunurilor şi serviciilor publice nu cunosc preŃul plătit pentru accesul la consumul unui anumit bun
sau serviciu public.
Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acŃiunile care stabilesc
obligaŃii ce vor avea drept rezultat plăŃi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanŃare
veniturile publice şi în special veniturile fiscale.
Această definiŃie scoate în evidenŃă rolul de alocator de resurse al sectorului public; acesta,
folosind veniturile din impozite şi taxe colectate de la contribuabili, acŃionează pentru a satisface
cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli publice. De aici rezultă că mărimea şi
structura cheltuielilor publice depind, pe de o parte de politicile publice întreprinse de puterile
publice şi, pe de altă parte, de nivelul resurselor care includ, în principal, veniturile fiscale şi
creditul public.
În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă direct, prin
finanŃarea de către stat a instituŃiilor publice pentru a putea funcŃiona. Altele influenŃează direct
mediul econo-mico-social constituind instrumente ale politicii de transformare a mediului
respectiv în sensul ameliorării lui. Fiind folosite ca instrumente de intervenŃie, cheltuielile publice
trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de
vedere al influenŃei pe care o pot avea asupra procesului general al repartiŃiei sociale.
ConŃinutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinaŃia acestora. Astfel,
unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administraŃia
generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.) iar altele reprezintă doar o avansare de produs
intern brut reflectând participarea statului la finanŃarea formării brute de capital, atât în sfera
producŃiei materiale, cât şi în sfera nematerială (echipamente de investiŃii, construcŃia de drumuri,
96
poduri, aeroporturi etc.).
Complexitatea funcŃiilor statului contemporan, precum şi creş-terea rolului intervenŃionist al
acestuia influenŃează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaŃa economico-socială
a fiecărei Ńări.
Între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare există o deosebire, corespunzător sferei de
cuprindere a celor două noŃiuni. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin
intermediul instituŃiilor publice care se acoperă fie de la buget (central sau local), fie din fondurile
extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituŃiilor, pe seama veniturilor obŃinute de acestea.
Cheltuielile bugetare se referă doar la cele care se acoperă din bugetul de stat, bugetele locale sau
bugetul asigurărilor sociale de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare,
incluzându-le pe cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile
publice sunt, în acelaşi timp şi cheltuieli bugetare.
12.3.2. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

Dimensionarea cheltuielilor publice totale şi repartizarea acestora pe destinaŃii şi beneficiari,
în vederea satisfacerii nevoilor publice, presupune cunoaşterea criteriilor de clasificare a acestora.
Structura cheltuielilor publice ilustrează modul în care sunt orientate resursele financiare ale
statului, în diverse perioade, spre anumite obiective: economice, sociale, culturale, militare etc.
Structura cheltuielilor publice poate fi abordată corespunzător mai multor criterii de clasificare şi
anume: administrativă; economică; funcŃio-nală; financiară; după rolul lor în procesul reproducŃiei
sociale; gruparea folosită de organismele ONU.
a) ClasificaŃia administrativă se bazează pe criteriul instituŃiilor prin intermediul cărora se
efectuează cheltuielile publice: ministere, unităŃi administrativ-teritoriale, instituŃii publice
autonome etc. Utilitatea acestei grupări este legată de faptul că alocaŃiile buge-tare sunt stabilite pe
beneficiari, dar prezintă şi unele neajunsuri, ca:
– fiecare beneficiar (minister, departament, agenŃie guverna-mentală, judeŃ, municipiu etc.)
reuneşte cheltuieli cu destinaŃii diverse;
– în cazul schimbării structurii sau subordonării acestor entităŃi, datele privind structura
cheltuielilor publice devin incomparabile de la o perioadă la alta.
Acest criteriu se foloseşte la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite
bugetare.
b) ClasificaŃia economică grupează cheltuielile publice în cheltuieli curente şi cheltuieli de
capital. Cheltuielile curente asigură buna funcŃionare şi întreŃinerea instituŃiilor publice, finanŃarea
satisfacerii acŃiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, sau
pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului. Ele reprezintă un consum definitiv de p.i.b. şi
trebuie să se reînnoiască anual. Cheltuielile curente cuprind, la rândul lor, următoarele:
– cheltuielile privind serviciile publice (sau cheltuieli de funcŃionare) în care se includ:
salarii, servicii şi cheltuieli cu procurarea materialelor necesare activităŃii curente;
– cheltuielile de transfer care cuprind sumele acordate din fondurile publice diferitelor
persoane fizice şi juridice, cu titlu definitiv şi nerambursabil (plăŃile pentru pensii, ajutoare de
şomaj, ajutoare sociale, subvenŃii etc.);
– dobânzile aferente datoriei publice.
Cheltuielile de capital (de investiŃii) se concretizează în achiziŃionarea de bunuri de folosinŃă
îndelungată, destinate sferei producŃiei materiale sau sferei nemateriale (şcoli, spitale, şosele ş.a.).
Ele reprezintă doar o avansare de p.i.b., contribuind la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului
public.
c) ClasificaŃia financiară scoate în evidenŃă momentul în care cheltuielile publice afectează
resursele financiare ale statului; corespunzător acestui criteriu, cheltuielile publice pot fi:
– cheltuieli definitive – cuprind cheltuieli de funcŃionare sau de investiŃii şi formează
ponderea cea mai mare a cheltuielilor publice;
– cheltuieli temporare – care sunt evidenŃiate în conturile speciale de trezorerie (avansuri,
împrumuturi);
– cheltuieli virtuale (sau posibile) – cele pe care statul se angajează să le efectueze în
97
anumite condiŃii. În cazul în care statul intervine ca girant pentru un împrumut care, din diverse
motive, nu mai poate fi rambursat de către debitori, sumele respective sunt achitate de stat,
devenind o cheltuială a acestuia.
d) În funcŃie de rolul lor în viaŃa economică, cheltuielile publice se împart în:

– cheltuieli reale (sau negative) care reprezintă un consum definitiv de produs intern brut
(cheltuielile militare, cale cu întreŃinerea aparatului administrativ etc.);
– cheltuieli economice (sau pozitive) care contribuie la creşterea avuŃiei naŃionale
(construcŃia de drumuri, poduri, aeroporturi, susŃinerea unor proiecte economice etc.).
e) ClasificaŃia funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de
activitate sau alte destinaŃii spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflectă
obiectivele financiare a statului. InstituŃiile care funcŃionează în diferite domenii de activitate
constituie consumatorii de resurse financiare publice, iar conducătorii lor sunt ordonatori de
credite bugetare.
ImportanŃa acestui criteriu derivă din faptul că arată care este repartizarea resurselor
financiare publice pe domenii de activitate care definesc nevoile publice, fiind principalul obiectiv
urmărit la examinarea şi aprobarea prevederilor bugetare de către Parlament. Această grupare
reflectă compoziŃia cheltuielilor publice, conform principalelor funcŃii prevăzute în bugetul de stat:
educaŃie şi cultură, sectorul social, sănătate, utilizarea forŃei de muncă, apărare naŃională etc.
f) ClasificaŃia folosită de instituŃiile specializate ale ONU are la bază două criterii
principale: clasificaŃia funcŃională şi cea economică. ClasificaŃia funcŃională ONU a cheltuielilor
publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale; apărare; educaŃie; sănătate;
securitate socială; locuinŃe şi servicii comunale; cultură, religie, sport; acŃiuni eonomice; alte
scopuri. ClasificaŃia economică ONU urmăreşte gruparea cheltuielilor publice în: cheltuieli care
reprezintă consum final: dobânzi aferente datoriei publice, subvenŃii de exploatare şi alte
transferuri curente; formarea brută de capital (investiŃii brute şi creşterea stocurilor materiale);
achiziŃii de terenuri şi active necorporale; transferuri de capital.
12.3.3. Clasificarea cheltuielilor publice

în bugetul de stat al României
În România, începând cu anul 1991, pentru prezentarea cheltuielilor publice în buget, s-a
adoptat metoda de clasificare folosită de ONU, pentru asigurarea comparabilităŃii datelor necesare
raportărilor şi analizelor internaŃionale.
Astfel, primul criteriu de prezentare generală este clasificaŃia economică. Ea este folosită în
structura specifică a clasificării funcŃionale, pe care o detaliază cu scopul de a evidenŃia conŃinutul
economic al fiecărei subdiviziuni definite din punct de vedere funcŃional. Fiecare parte a
cheltuielilor funcŃionale cuprinde repar-tizarea acestora pe criterii economice. Pe structura
clasificaŃiei econo-mice se definesc şi conturile în contabilitatea publică, reflectând rezultatele
execuŃiei bugetare.
În cadrul clasificaŃiei economice, cheltuielile se grupează astfel:
A. Cheltuieli curente
– cheltuieli de personal;
– cheltuieli materiale şi servicii;
– subvenŃii: alocaŃiile de la buget pentru instituŃiile publice; subvenŃiile pe produse şi
activităŃi; subvenŃii pentru acoperirea diferenŃelor de preŃ;
– prime;
– transferuri: transferuri consolidabile (transferuri de la buget către bugetele locale şi
fondurile speciale; contribuŃiile persoanelor asigurate pentru finanŃarea ocrotirii sănătăŃii);
transferuri neconso-lidabile (locuinŃe, burse, alocaŃii pentru copii, pensii şi ajutoare IOVR, ajutoare
sociale, alte ajutoare, alocaŃii şi indemnizaŃii, contribuŃii şi cotizaŃii la organisme internaŃionale,
dobânzi bancare subvenŃionate, plăŃi în cadrul programului de redistribuire a forŃei de muncă etc.);
– dobânzi aferente datoriei publice;
98
– rezerve.
B. Cheltuieli de capital
C. Împrumuturi acordate:
– împrumuturi pentru finalizarea unor obiective aprobate prin convenŃii bilaterale şi acorduri
interguvernamentale;
– împrumuturi pentru creditarea agriculturii;
– împrumuturi pentru acoperirea arieratelor către RENEL şi ROMGAZ.
D. Rambursări de credite şi plăŃi de dobânzi şi comisioane la credite:
– rambursări de credite şi plăŃi de dobânzi şi comisioane la credite externe;
– rambursări de credite şi plăŃi de dobânzi şi comisioane la credite interne.
ClasificaŃia economică indică natura cheltuielilor finanŃate pe seama resurselor financiare
publice. În acest fel, se pot stabili unele raporturi între diverse grupe de cheltuieli: ponderea
cheltuielilor curente în totalul cheltuielilor publice; ponderea diferitelor subgrupe din cadrul
cheltuielilor curente în total cheltuieli publice sau în cadrul cheltuielilor curente; ponderea
cheltuielilor de capital în total; comparaŃii între ponderea cheltuielilor de capital şi ponderea
cheltuielilor curente în total; ponderea dobânzilor şi comisioanelor aferente împrumuturilor
contractate în totalul cheltuielilor ş.a.
Conform clasificaŃiei funcŃionale, în bugetul de stat al României sunt prevăzute următoarele
grupe de cheltuieli publice:
Partea I: Servicii publice generale:
– cheltuieli pentru autorităŃile publice (PreşedinŃie, organele activităŃii legislative, organele
autorităŃii judecătoreşti, organele autorităŃii executive, alte organe ale autorităŃii publice);
Partea a II-a: Apărare, ordine publică şi siguranŃă naŃională:
– apărare naŃională: administraŃie centrală; apărare naŃională şi operaŃiuni de menŃinere a
păcii; acŃiuni de integrare euroatlantică; plăŃi efectuate în cadrul programului de redistribuire a
forŃei de muncă;
– ordine publică: administraŃie centrală; poliŃie; protecŃie şi pază contra incendiilor;
jandarmerie siguranŃă naŃională; alte instituŃii şi acŃiuni;
Partea a III-a: Cheltuieli social-culturale:

– învăŃământ: administraŃie centrală; învăŃământ preşcolar; învăŃământ primar şi gimnazial;
învăŃământ liceal; învăŃământ profesional; învăŃământ postliceal; învăŃământ special; învăŃământ
superior; biblioteci centrale şi universitare; internate, cămine, cantine; servicii publice
descentralizate; alte instituŃii şi acŃiuni de învăŃământ;
– sănătate: administraŃie centrală; dispensare medicale; spitale; sanatorii şi preventorii;
centre de sănătate diagnostic şi tratament; creşe; centre de transfuzii sanguine; servicii de
ambulanŃă; alte instituŃii şi acŃiuni;
– cultură, religie şi acŃiuni privind activitatea sportivă şi de tineret;
– asistenŃă socială: alocaŃii, pensii, ajutoare şi indemnizaŃii.
Partea a IV-a: Servicii şi dezvoltare publică, locuinŃe, mediu şi ape:
– servicii şi dezvoltare publică;
– mediu şi ape.
Partea a V-a: AcŃiuni economice:
– industrie;
– agricultură şi silvicultură;
– transporturi şi comunicaŃii;
– alte acŃiuni economice.
Partea a VI-a: Alte acŃiuni:
-cercetare ştiinŃifică;
-alte acŃiuni.
Partea a VII-a: Transferuri:
– transferuri din bugetul de stat.
99
Partea a VIII-a: Împrumuturi acordate
Partea a IX-a: PlăŃi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice
Partea a X-a: Fonduri de rezervă: fond de rezervă bugetară la dispoziŃia guvernului; fond
de intervenŃie la dispoziŃia guvernului ş.a.
Excedent/Deficit
Fiecare grupă de cheltuieli publice prevăzută în bugetul de stat are importanŃa ei, iar
mărimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori de ordin
politic, social şi eco-nomic. Această mărime diferă de la un an la altul, în funcŃie de posi-bilităŃile
şi necesităŃile economiei, de presiuni politice şi sociale etc.
CompoziŃia cheltuielilor publice, ca grupare a acestor cheltuieli şi ca sumă alocată pentru
fiecare grupă, diferă de la Ńară la Ńară. Astfel, în Marea Britanie există următoarea compoziŃie a
acestora: (1) consumul sectorului public (cheltuieli curente pentru bunuri şi servicii ale
puterilor publice centrale şi autorităŃile locale); (2) inves-tiŃiile în sectorul public; (3) subvenŃii; (4)
ajutoare curente (pensii, ajutoare de şomaj, ajutoare acordate Ńărilor în curs de dezvoltare etc.); (5)
transferuri de capital; (6) dobânzile la datoria publică; (7) împru-mutul net la sectorul particular şi
la extern.
CompoziŃia cheltuielilor publice, mărimea fiecărei grupe sau subgrupe de cheltuieli
prevăzute în buget, oferă indicii despre felul în care statul îşi asumă fiecare din rolurile sale, la
momentul respectiv. O pondere mai mare a cheltuielilor de transfer, de exemplu, denotă asumarea
de către stat la un nivel mai ridicat a rolului său distributiv. Dimpotrivă, creşterea ponderii
cheltuielilor pentru acŃiuni economice şi a cheltuielilor social-culturale în totalul cheltuielilor
publice, denotă un rol pronunŃat de alocare asumat de stat, precum şi un puternic rol de stabilizare.
O pondere accentuată în totalul chel-tuielilor publice a cheltuielilor pentru ordine publică, pentru
auto-rităŃile publice şi pentru apărare, duce la concluzia întăririi poziŃiei de ,,stat jandarm” în Ńara
respectivă.
În cadrul clasificaŃiei funcŃionale, se utilizează clasificaŃia administrativă sau instituŃională
pentru repartizarea fondurilor finan-ciare publice la nivelul ordonatorilor principali de credite –
conducătorii instituŃiilor publice autonome care nu sunt subordonate altor instituŃii. În competenŃa
acestora intră asigurarea repartizării cheltuielilor publice în cadrul clasificaŃiei funcŃionale şi
economice la ordonatorii secundari de credite bugetare, aceştia urmând să le repartizeze, în
continuare la ordonatorii de credite bugetare terŃiari.
12.3.4. Factori de influenŃă şi consecinŃele

creşterii cheltuielilor publice
Pe termen lung s-a constatat tendinŃa de creştere a cheltuielilor publice, atât în valori absolute, cât
şi ca pondere din produsul intern brut. Cauzele creşterii cheltuielilor publice trebuie căutate mai întâi în
modificarea nevoilor economice şi a preferinŃelor consumatorilor şi apoi în funcŃionarea
necorespunzătoare a sistemului politic. Altfel spus, cauzele sunt de ordin economic şi politic, la care se
adaugă cele sociale, care determină, în special, creşterea grupei cheltuielilor de transfer.
Pentru interpretarea datelor statistice privitoare la cheltuielile publice, au fost construite
modele analitice care iau în considerare acŃiunea concomitentă a cauzelor economice, politice şi
sociale care determină cheltuielile publice. O primă grupă a acestor modele o constituie aşa-
numitele ,,modele macroeconomice” care explică modificarea în timp a cheltuielilor publice în
funcŃie de variabilele macroeconomice cum ar fi produsul intern brut sau rata inflaŃiei. A doua
grupă de modele este considerată cea încearcă să explice fundamentele microeconomice de bază
ale procesului decizional, care, în ultimă instanŃă, generează creşterea cheltuielilor publice.
12.3.4.1. Modelele macroeconomice

privind creşterea cheltuielilor publice
Principalele modele macroeconomice din literatura de specia-litate sunt: legea lui Wagner a
extinderii activităŃii statului; modelele dezvoltării privind creşterea cheltuielilor publice; studiile
clasice ale lui Peacock şi Wiseman privind creşterea cheltuielilor publice. Legea lui Wagner se
100
concentrează, în special, pe elasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru bunuri şi servicii publice,
punând în evidenŃă totodată eşecul pieŃei în furnizarea unor astfel de activităŃi. Modelele
dezvoltării ale lui Musgrave şi Rostow susŃin că sporirea cheltuielilor publice reflectă creşterea
rolului statului în procesul dezvoltării, ca furnizor de capital necesar infrastructurii şi de investiŃii
sociale, precum şi în încercarea de a acoperi eşecurile pieŃei. Analiza lui Peacock şi Wiseman are
la bază faptul că, în perioadele dificile, se schimbă concepŃia cetăŃenilor despre fiscalitate, în
sensul acceptării unor impozite ridicate care vor permite cheltuieli publice superioare chiar şi după
depăşirea perioadelor de criză.
Legea lui Wagner
Economistul german de inspiraŃie reformistă Adolf Wagner a fost unul dintre principalii
,,socialişti de la catedră” care reclama intervenŃia statului în domeniul social. În anul 1880,
Wagner a enunŃat o ,,lege a extinderii crescânde a activităŃilor publice şi, în special, ale statului”.
Transpusă în domeniul finanŃelor publice, legea lui Wagner se poate formula ca ,,legea nevoilor
financiare publice crescânde ale statului şi organelor autonome” şi explică nevoia în creştere a
veniturilor fiscale. Conform acestei legi, creşterea cheltuielilor în ansamblul activităŃilor
economice este legată de industrializare şi de efectele ei: dezvoltarea urbanizării, complexitatea
crescândă a activităŃilor economice, ridicarea nivelului de viaŃă.
În aceste condiŃii, era necesar ca statul să intervină şi să cheltuiască mai mult pentru acŃiunile
sale de reglare şi reducere a tensiunilor de orice fel, mai ales a celor rezultate din urbanizare
(cheltuieli cu administraŃia generală, menŃinerea ordinii, cele aferente justiŃiei), pentru a răspunde
nevoilor sporite ale indivizilor în domeniul educaŃiei, culturii, acŃiunilor sociale, precum şi pentru
reali-zarea lucrărilor de infrastructură, în special în domeniul comu-nicaŃiilor.
Wagner a explicat creşterea cheltuielilor publice pentru educaŃie, reacreare, cultură, sănătate
şi servicii legate de bunăstare, prin elasticitatea cererii pentru aceste activităŃi în funcŃie de venit.
Wagner consideră aceste servicii ca fiind nevoi cu elasticitate superioară în funcŃie de venit.
Astfel, dacă veniturile reale în economie cresc (ceea ce înseamnă o creştere a produsului naŃional
brut) cheltuielile pentru aceste servicii vor creşte mai mult decât proporŃional, ceea ce se va
reflecta în creşterea indicelui cheltuielilor publice în PNB.
O altă cauză considerată de Wagner ca fiind la baza creşterii în timp a cheltuielilor publice,
ar fi fost legată de ,,ineficienŃa fundamentală a întreprinderilor private” care, în condiŃiile creşterii
economice, poate determina statul să impună monopolul natural asupra activităŃii şi
managementului.
La baza formulării acestei ,,legi” stau elemente empirice. Wagner a observat evoluŃia
sectoarelor publice în unele Ńări europene, în SUA şi Japonia, iar tendinŃele desprinse de aici
demonstrează că dezvoltarea societăŃii industriale moderne determină creşterea din punct de
vedere politic a „presiunii pentru progres social”, precum şi a alocaŃiilor din considerente sociale
în domeniul industriei. De aici Wagner a ajuns la concluzia că trebuie aşteptată expansiunea
creşterii continue a sectorului public şi protecŃia sa în economie, fapt confirmat de experienŃa
următorilor ani.
Din enunŃul lui Wagner, nu se înŃelege cu claritate dacă autorul s-a referit la creşterea
relativă a cheltuielilor publice sau la creşterea acestora în mărime absolută. Modelul lui Wagner
dovedeşte o profundă pătrundere în observarea şi anticiparea faptelor, însă nu conŃine o teorie bine
articulată a opŃiunii publice care să stea la baza politicii publice şi deciziilor publice.
Modelele dezvoltării privind cheltuielile publice

În lucrări ale unor profesori ca R.A.Musgrave şi W.W.Rostow se remarcă teoria conform
căreia dezvoltarea economică este responsabilă de creşterea cheltuielilor publice. În fiecare etapă a
creşterii şi dezvoltării economice, investiŃia din sectorul public, fiind o parte componentă a
investiŃiei totale din economie, constituie un element important al creşterii economice.
Se consideră că sectorul public este furnizorul infrastructurii din societate (sisteme de
transport, şosele, sănătate, educaŃie, apărare şi ordine publică ş.a.). Se consideră că investiŃiile din
sectorul public sunt necesare adaptării economiei pentru „demararea” spre etapele medii de
dezvoltare economică şi socială. În etapele medii ale creşterii, statul continuă să ofere bunuri de
investiŃii, dar în condiŃiile în care investiŃiile publice sunt complementare celor particulare.
101
Totodată, pe întregul parcurs al etapelor de dezvoltare, insuficienŃele pieŃei continuă să
existe, îngreunând eforturile pentru maturizarea economiei. În consecinŃă, are loc o creştere a
implicării statului pentru contracararea eşecurilor pieŃei.
Musgrave susŃine că pe parcursul perioadei de dezvoltare, investiŃiile totale ca procent din
produsul naŃional brut cresc, în timp ce investiŃiile realizare de sectorul public scad. La rândul său,
Rostow consideră că, odată atins stadiul maturizării economiei, structura cheltuielilor publice va
înregistra o deplasare a ponderii de la cheltuielile cu infrastructura spre cele de educaŃie, sănătate,
asigu-rarea bunăstării. Argumentele lui Rostow se bazează pe postulatul care îi aparŃine, conform
căruia societăŃile trec prin cinci stadii de dezvoltare: societatea tradiŃională; precondiŃiile pentru
avânt; perioada de avânt, când creşterea devine o caracteristică normală a economiei; îndreptarea
spre maturitate; maturitatea, în perioada consumului de masă ridicat.
Analiza lui Peacock şi Wiseman

Analiza economiştilor englezi A. T. Peacock şi J. A. Wiseman se bazează pe o teorie politică
a determinării cheltuielilor publice, potrivit căreia guvernele doresc să cheltuiască mulŃi bani,
cetăŃenii nu doresc să plătească impozite mari iar statul trebuie să Ńină seama de preferinŃele
cetăŃenilor. Peacock şi Wiseman privesc cetăŃeanul alegător ca pe un individ care se bucură de
avantajele oferite de bunurile şi serviciile publice, dar care nu doreşte să plătească impozite. Ei
consideră că este un anumit nivel tolerabil al impozitării, care acŃionează ca o constrângere asupra
comportamentului statului în privinŃa cheltuielilor publice. Totodată, ei apreciază că dacă
economisirea şi veniturile cresc, în condiŃiile unor rate de impozitare constante, veniturile fiscale
trebuie să crească, permiŃând astfel cheltuielilor publice că sporească în raport cu produsul naŃional
brut.
În perioadele de calm, cheltuielile publice vor avea o tendinŃă ascendentă, chiar dacă, în
cadrul societăŃii pot exista divergenŃe în privinŃa nivelului dorit al cheltuielilor publice şi al
impozitării. Pe parcursul unor perioade nefaste (război, dezastre sociale etc.) va fi tulburată
tendinŃa de creştere graduală a cheltuielilor publice, acestea înregistrând o creştere rapidă; pentru
finanŃarea lor, guvernul va forŃa creşterea impozitelor. În perioadele de criză, creşterea fiscalităŃii
va fi considerată de cetăŃeni ca acceptabilă. La rândul lor, cheltuielile publice cresc, iar cheltuielile
particulare înregistrează o deplasare spre cheltuielile publice, ceea ce este de natură să sporească şi
mai mult cheltuielile publice. Peacock şi Wiseman denumesc acest fenomen „efect de deplasare”.
După depăşirea perioadei de criză, în locul cheltuielilor provocate de evenimentele grave, vor
apărea noi cheltuieli publice (de exemplu, cheltuieli de reconstrucŃie) sau vor fi îndreptate spre
domenii ca sănătate, învăŃământ, cultură. După trecerea perioadelor de criză, cheltuielile publice
nu vor reveni la nivelul înregistrat anterior, ca urmare a modificării, în urma crizei concepŃiei
cetăŃenilor cu privire la nivelul tolerabil al sarcinii fiscale.
Un alt efect evidenŃiat de cei doi este „ efectul de inspecŃie” rezultat din întărirea conştiinŃei
alegătorilor privind problemele sociale ale momentului. De aceea, guvernul îşi extinde rolul său şi
serviciile publice pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor sociale ale acestora. Şi în acest caz, percepŃia
electoratului cu privire la impozite devine mai tolerantă, ceea ce permite guvernanŃilor să finanŃeze
niveluri mai ridicate ale cheltuielilor publice.
Deşi teoria este criticabilă, ea se aplică în mod cert pentru explicarea creşterii considerabile a
cheltuielilor publice şi a presiunii fiscale, fenomene înregistrate în numeroase Ńări cu ocazia celor
două războaie mondiale. Astfel, ea poate fi extinsă la perioadele de criză economică şi contribuie
la explicarea creşterii presiunii fiscale din timpul crizelor din 1929, precum şi din anii ’70 şi ’80.
În asemenea situaŃii, autorităŃile publice dispun de mijloace pentru a ajuta întreprinderile aflate în
dificultate, pentru a acorda ajutoare de şomaj şi a susŃine activitatea economică prin măsuri de
relansare a cererii globale.
12.3.4.2. Factori microeconomici ai creşterii cheltuielilor publice

Analiza cauzelor care generează creşterea cheltuielilor publice se poate realiza şi pornind de
la studierea factorilor microeconomici care determină modificări în nevoile economico-sociale şi
preferin-Ńele consumatorilor pentru bunuri şi servicii publice. Corespunzător factorilor
102
microeconomici, creşterea cheltuielilor publice depinde de modificări în:
– cererea de bunuri şi servicii publice;
– ansamblul activităŃilor de producŃie utilizate pentru realizarea bunurilor şi serviciilor;
– numărul şi structura populaŃiei;
– calitatea bunurilor şi serviciilor publice;
– preŃurile intrărilor;
– regionalizarea şi globalizarea economiei;
– capacitatea de a plăti impozite;
– factori politici şi sociali.
a) Modificările în cererea de bunuri de bunuri şi servicii publice
Cererea de bunuri şi servicii publice este determinată de mai multe variabile: preŃurile
bunurilor şi serviciilor din sectorul particular, venitul personal al contribuabililor, veniturile
impozabile individuale şi cele ale economiei, rata fiscalităŃii. Dintre acestea, cea mai importantă
este variabila venitului. Dacă structura cheltuielilor consumatorului este modificată ca urmare a
creşterii venitului, se poate aştepta să aibă loc modificări similare ale compoziŃiei consumului şi la
nivelul întregii economii. Dar este dificil de precizat cu exactitate care sunt tendinŃele de
modificare ale cheltuielilor publice la o creştere a venitului, mai ales în ceea ce le priveşte pe cele
generate de servicii publice ca: siguranŃa, educaŃia, sănătatea.
Cea mai pregnantă este relaŃia dintre creşterea venitului şi creşterea celuielilor publice legate
de furnizarea publică a bunurilor capital (şosele, aeroporturi ş.a.).După cum s-a remarcat la
prezentarea modelului macroeconomic al dezvoltării, cheltuielile publice pentru bunurile capital
cunosc o evoluŃie diferită în funcŃie de stadiul de dezvoltare economico-socială la un moment dat.
De asemenea, în Ńările dezvoltate, o creştere a veniturilor personale este asociată, în general,
cu sporirea activităŃii economice şi a complexităŃii vieŃii sociale, ceea ce impune în mod firesc o
creştere a nivelului cheltuielilor publice. Acest fapt este demonstrat de realitate şi confirmat de
datele statistice. Pe de altă parte, creşterea veniturilor personale, permite o creştere
corespunzătoare a veniturilor fiscale care pot fi utilizate la finanŃarea la nivel mai ridicat a
cheltuielilor publice.
b) Modificările în activităŃile de producere a bunurilor şi serviciilor
Acestea se referă, în principal, la îmbunătăŃirea tehnologiei, care produce modificări sub
aspectul creşterii eficienŃei procesului de producŃie şi în raportul dintre bunurile private şi cele
publice. Schimbările tehnologice pot fi de aşa natură, încât să determine creşterea sau reducerea
importanŃei relative a bunurilor publice furnizare de către stat. De asemenea, modificările
tehnologice au ca rezultat şi accentuarea uzurii morale a bunurilor capital din domeniul public,
ceea ce conduce la o creştere a costurilor de înlocuire, pe seama creşterii cheltuielilor publice. Un
exemplu foarte elocvent (pe care îl dă Musgrave) este cel privind invenŃia motorului cu combustie
internă, care a stat la baza dezvoltării industriei de automobile, ceea ce s-a repercutat într-o
creştere substanŃială a cererii pentru şosele. Satisfacerea acestei cereri a fost îndeplinită de sectorul
public, fapt reflectat în creşterea corespunzătoare a a cheltuielilor publice.
c) Modificările privind numărul, structura şi densitatea populaŃiei

Modificările privind numărul populaŃiei afectează, în sensul solicitării la nivel superior, a
unor servicii publice cum sunt: sănătate, învăŃământ, ordine publică, sporind şi cheltuielile
aferente. În cazul bunurilor publice „pure” (cum ar fi iluminatul public), pentru o creştere cu o
unitate a populaŃiei, costul social marginal este, prin definiŃie, zero; în acest caz nu există nici un
motiv de creştere a cheltuielii publice ca urmare a creşterii numărului populaŃiei. În realitate, însă,
există bunuri publice „impure”, astfel că la o creştere a numărului populaŃiei, în condiŃiile
menŃinerii la nivel constant a nivelului consumului pe o persoană, să aibă loc o creştere mai puŃin
decât proporŃională a cheltuielilor publice.
Structura populaŃiei influenŃează cheltuielile publice, în funcŃie de preponderenŃa populaŃiei
pe grupe de vârstă: pentru o pondere mare a populaŃiei tinere, de vârstă şcolară, vor creşte
cheltuielile cu educaŃia; pentru o pondere ridicată a populaŃiei de vârsta a treia vor spori
cheltuielile de sănătate.
103
La rândul său, densitatea populaŃiei afectează nivelul şi struc-tura cheltuielilor publice prin
sporirea celor legate de urbanizare (infrastructură, servicii publice generale), depoluare, protecŃia
mediului etc.
d) Modificări în calitatea bunurilor şi serviciilor publice

CetăŃenii contribuabili evoluează în privinŃa gusturilor, preferinŃelor şi aşteptărilor, fapt care
se repercutează asupra cererii de produse şi servicii publice de calitate superioară. Pe o piaŃă
neconcurenŃială, creşterea calităŃii acestui gen de produse şi servicii se obŃine, în majoritatea
cazurilor, prin creşterea preŃurilor acestora. RaŃionamentul conduce la concluzia că sporirea
calităŃii bunurilor şi serviciilor publice generează creşterea cheltuielilor publice.
e) Modificările în preŃul intrărilor

PreŃurile intrărilor folosite la realizarea produselor şi serviciilor publice din sectorul public,
înregistrează modificări îndeosebi din cauza inflaŃiei, precum şi diferenŃa de productivitate din
sectorul particular şi public, ştiut fiind că cel din urmă are o receptivitate scăzută la progres tehnic.
Teza diferenŃei de productivitate a fost susŃinută de Baumol, care în modelul său furnizează o
explicaŃie posibilă a creşterii cheltuielilor publice. Dacă în sectorul public, productivitatea creşte
mai puŃin decât în celelalte sectoare ale economiei, dar salariile funcŃionarilor din sectorul public
au aceeaşi tendinŃă ca cele din celelalte sectoare ale economiei, rezultatul va fi o creştere a
cheltuielilor publice.
Efectul Baumol se bazează pe paritatea creşterii salariilor dintre lucrătorii sectorului public şi
ai celui particular, decizia statului putând împiedica menŃinerea nivelului drepturilor salariale din
sectorul public sub nivelul celor din sectorul particular.
f) Regionalizarea şi globalizarea economiei

Constituirea Uniunii Europene presupune o serie de costuri din partea Ńărilor membre pentru
susŃinerea politicilor comunitare, costuri care se regăsesc, în cea mai mare parte în cheltuielile
publice ale statelor în cauză. InternaŃionalizarea economiei are ca rezultat, printre altele,
intensificarea concurenŃei, astfel că economiile naŃionale sunt tot mai expuse la influenŃele
economiei mondiale. Aceasta conduce la măsuri contradictorii: pe de o parte, sunt necesare măsuri
de sprijinire a agenŃilor economici de către stat prin reducerea impozitelor şi a contribuŃiilor la
asigurările sociale, în vederea reducerii costurilor de fabricaŃie; pe de altă parte, statele sunt
nevoite să sprijine ramurile strategice prin acordarea de subvenŃii şi alte facilităŃi, care în ultimă
instanŃă, sunt cheltuieli publice.
g) Capacitatea de a plăti impozite

Aceasta poate fi un suport solid pentru susŃinerea tendinŃei de creştere a cheltuielilor publice.
În general, în Ńările dezvoltate, guvernele dispun de o masă impozabilă naŃională considerabilă,
care le permite efectuarea unor cheltuieli publice substanŃiale. De asemenea, existenŃa unor
venituri ridicate, oferă autorităŃilor publice posibilitatea de a spori impozitul pe venit, precum şi
celelalte impozite, ceea ce permite creşterea cheltuielilor publice.
În Ńările slab dezvoltate, impozitarea este mult mai dificilă din cauza veniturilor reduse. Baza
impozabilă fiind redusă, impozitele procură resurse modeste pentru finanŃarea cheltuielilor
publice. În plus, este foarte extins fenomenul evaziunii fiscale, ceea ce reduce şi mai mult
veniturile fiscale.
Pe măsura creşterii gradului de dezvoltare al unei Ńări, creşte şi avuŃia care poate fi
impozitată, sporind posibilitatea finanŃării unor cheltuieli publice mai mari.
h) Factori politici şi sociali

La creşterea cheltuielilor publice contribuie într-o anumită mă-sură şi factori de natură
politică şi socială. Astfel, se remarcă o supraofertă a bunurilor şi serviciilor publice din cauze
diverse, cum sunt:
– sistemul de vot majoritar, ca urmare a faptului că minoritatea trebuie să contribuie prin
impozite la finanŃarea unor proiecte pentru care nu a votat;
– alegătorii tind să subestimeze costul impozitării pe care o suportă în realitate (sarcina
104
impozitelor indirecte, denumite şi „impozite invizibile”, este percepută mai puŃin pregnant decât
cea a impozitelor directe); de asemenea, ei pot subestima şi avantajele care le revin pe seama
bunurilor şi serviciilor, beneficiile de pe urma acestora fiind difuze, în cea mai mare parte a lor;
– funcŃionarii publici, în calitate de alegători, beneficiază atât de avantajele oferite, în
general, de serviciile publice, cât şi de avantajele unor bugete mari, prin care sunt create locuri de
muncă,
– politicienii şi birocraŃii contribuie şi ei la supraoferta de servicii publice, deoarece ei nu
urmăresc doar aplicarea proiectelor votate de alegători, ci încearcă să-şi impună propriile vionŃe,
pe seama banului public.
Schimbările în filosofia socială care au avut loc în ultima perioadă, au condus la modificări
ale volumului şi rolului transferurilor de fonduri bugetare. Ele au ca finalitate realizarea unor
programe de furnizare a unor bunuri şi servicii sociale pentru grupurile sociale cu venituri
modeste, precum şi a transferurilor pentru redistribuirea avuŃiei în scopul echităŃii sociale.
Toate aceste grupe de factori pot acŃiona, mai pregnant sau mai slab, simultan sau nu, dar
tendinŃa remarcată pe termen lung, este de creştere a cheltuielilor publice în mărime absolută sau
relativă, raportată la produsul intern brut. Deşi teoreticienii au fost şi sunt preocupaŃi de nivelul
optim al cheltuielilor publice (ca şi de cel al ratei fiscalităŃii), este dificil de apreciat această
mărime, ea modificându-se în timp şi de la o Ńară la alta, corespunzător nivelului de dezvoltare
economico-socială.
Într-o societate democratică, pe termen lung, capacitatea de a cheltui a statului este
condiŃionată de factori cum sunt: resursele naŃionale; nivelul fiscalităŃii impus de finanŃarea
cheltuielilor publice; gradul de acceptare, de către electorat, a programelor de cheltuieli publice.
12.3.4.3. ConsecinŃele creşterii cheltuielilor publice

În vederea cuantificării nivelului optim al cheltuielilor publice, pe lângă factorii obiectivi
care contribuie la modificarea acestora, trebuie să se Ńină seama şi de consecinŃele creşterii
cheltuielilor publice. Aceste efecte pot fi apreciate ca favorabile sau nefavorabile, în funcŃie de
specificul fiecărei Ńări şi de modul concret în care sunt efectuate cheltuielile publice. Dintre
consecinŃele nefavorabile ale creşterii cheltuielilor publice enumerăm:
– extinderea sectorului public şi, implicit a puterii statului;
– atenuarea temerilor provocate de perspectiva şomajului, îmbolnăvirii, bătrâneŃii;
– dezvoltarea unei mentalităŃi a bunăstării pe seama creşterii dependenŃei cetăŃenilor de
sprijinul statului;
– creşterea fiscalităŃii şi a împrumuturilor de stat pentru finanŃarea cheltuielilor publice în
creştere;
– inhibarea stimulentului pentru muncă, iniŃiativă şi eco-nomisire, ca efect al creşterii rate
fiscalităŃii;
– creşterea datoriei publice pe seama împrumutării statului, ceea ce se repercutează asupra
nivelului ratei dobânzii şi ofertei de capital în economie (apariŃia efectului de evicŃiune);
– afectarea nefavorabilă a creşterii economice prin transferul de resurse din sectorul
particular spre cel public, pentru furnizarea de servicii sociale;
– reducerea capacităŃii productive şi a potenŃialului de export al unei economii, deoarece
bunurile şi serviciile publice (inclusiv transferurile) nu sunt exportabile şi nu aduc valută din
exterior;
– afectarea negativă a balanŃei de plăŃi prin reducerea exporturilor atunci când guvernul
trebuie să achite serviciul datoriei externe (rambursarea împrumuturilor şi a dobânzilor aferente);
– inflaŃia rezultată din injectarea cheltuielilor publice în fluxul de venituri ale unei Ńări
afectează negativ atât standardul de viaŃă, cât şi economia în ansamblu; etc.
Ca urmare a creşterii cheltuielilor publice se pot manifesta şi unele consecinŃe favorabile,
printre care:
– creşterea prosperităŃii unei Ńări, în condiŃiile în care cheltuielile publice finanŃează într-o
proporŃie ridicată proiecte de dezvoltare economică;
– sporirea standardului de viaŃă al cetăŃenilor, în general şi al anumitor grupuri, în special,
105
prin furnizarea de bunuri şi servicii publice;
posibilitatea de utilizare a cheltuielilor publice la stabilizarea economiei prin contractarea
inflaŃiei;
– creşterea eficienŃei în furnizarea bunurilor publice ca urmare a utilizării mai eficiente a
banului public, în încercarea de a Ńine sub control cheltuielile publice;
– reducerea diferenŃelor accentuate în nivelul consumului dintre membrii societăŃii, prin
intermediul avantajelor acordate celor defavorizaŃi, concomitent cu aplicarea unei fiscalităŃi
progresive;
– posibilitatea sporirii nivelului ocupării forŃei de muncă pe seama creşterii cheltuielilor
publice; (dacă însă, ca urmare a creşterii cheltuielilor publice are loc o accentuare a inflaŃiei,
gradul de ocupare a forŃei de muncă se poate reduce).

– Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico-sociale în formă bănească, manifestate între
stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia.
– În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă direct, prin
finanŃarea de către stat a instituŃiilor publice pentru a putea funcŃiona. Altele influenŃează direct mediul
economico-social constituind instrumente ale politicii de transformare a mediului respectiv în sensul
ameliorării lui. Fiind folosite ca instrumente de intervenŃie, cheltuielile publice trebuie analizate nu
numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenŃei pe care o
pot avea asupra procesului general al repartiŃiei sociale.
– Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituŃiilor
publice care se acoperă fie de la buget (central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la
bugetele proprii ale instituŃiilor, pe seama veniturilor obŃinute de acestea. Cheltuielile bugetare se
referă doar la cele care se acoperă din bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurărilor sociale
de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare, incluzându-le pe cele bugetare.
Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt, în acelaşi timp şi
cheltuieli bugetare.
– Structura cheltuielilor publice ilustrează modul în care sunt orientate resursele financiare ale
statului, în diverse perioade, spre anumite obiective: economice, sociale, culturale, militare etc.
Structura cheltuielilor publice poate fi abordată corespunzător mai multor criterii de clasificare şi
anume: administrativă; economică; funcŃională; financiară; după rolul lor în procesul reproducŃiei
sociale; gruparea folosită de organismele ONU.
106
– S-a constatat că pe termen lung tendinŃa este de creştere a cheltuielilor publice, atât în valori
absolute, cât şi ca pondere din produsul intern brut. Cauzele sunt de ordin economic, politic,
demografic, social (în special pe seama creşterii grupei cheltuielilor de transfer).
– ConsecinŃele creşterii cheltuielilor publice pot fi apreciate ca favorabile sau nefavorabile, în
funcŃie de specificul fiecărei Ńări şi de modul concret în care sunt efectuate cheltuielile publice.

Cheltuieli publice; cheltuieli bugetare; criterii de clasificare a cheltuielilor publice; clasificarea
administrativă; clasificarea economică; clasificarea funcŃională; clasificarea financiară;

1. DefiniŃi conceptul de cheltuieli publice.
2. Care este raportul dintre cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare?
3. Care sunt criteriile de structurare (clasificare)a cheltuielilor publice?
4. Care este structura cheltuielilor conform criteriului economic?
5. Cum se clasifică cheltuielile publice după criteriul funcŃional?
6. Cum se structurează cheltuielile publice după criteriul financiar?
7. EnunŃaŃi clasificarea ONU a cheltuielilor publice.
8. Care sunt factorii de influenŃă ai cheltuielilor publice?
9. PrezentaŃi consecinŃele creşterii cheltuielilor publice.
1. Clasificarea economică împarte cheltuielile bugetare în următoarele grupe:
a) cheltuieli curente şi cheltuieli de capital
b) cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de personal şi subvenŃii
c) cheltuieli virtuale, cheltuieli temporare şi cheltuieli definitive
d) cheltuieli ale administraŃiei centrale şi cheltuieli ale administraŃiei locale
e) cheltuieli ale bugetului public naŃional şi cheltuieli ale fondurilor speciale
2. Clasificarea funcŃională a cheltuielilor publice:

a) scoate în evidenŃă momentul în care cheltuielile publice afectează resursele financiare ale
statului
b) foloseşte drept criteriu de grupare a cheltuielilor, domeniile, ramurile, sectoarele de
activitate sau alte destinaŃii spre care sunt îndreptate resursele financiare publice
c) grupează cheltuielile publice în cheltuieli de investiŃii şi cheltuieli funcŃionale, acestea din
urmă având ponderea cea mai mare în total
d) grupează cheltuielile în funcŃie de rolul lor în viaŃa economică şi socială
e) cuprinde cheltuieli reale (negative) şi cheltuieli economice (pozitive)
3. Dintre următoarele enunŃuri, selectaŃi cheltuielile publice grupate conform criteriului

financiar:
a) cheltuieli curente, de capital şi virtuale
b) cheltuieli economice (pozitive), cheltuieli reale (negative) şi cheltuieli temporare
c) cheltuieli de capital, cheltuieli curente şi cheltuieli definitive
d) cheltuieli reprezentând consum definitiv de PIB şi cheltuieli reprezentând o avansare de PIB
e) cheltuieli temporare, virtuale şi definitive
4. Care dintre următoarele afirmaŃii cu privire la cheltuielile publice este adevărată:

a) acoperă satisfacerea unor preferinŃe individuale, având la bază opŃiunea individuală
b) concretizează prima fază a funcŃiei de repartiŃie a finanŃelor publice şi anume, cea de
mobilizare a fondurilor financiare publice
107
c) se efectuează direct de către beneficiarul bunurilor şi serviciilor publice, cunoscând preŃul
acestora
d) privesc finanŃarea de bunuri şi servicii publice, precum şi efectuarea de transferuri în scopuri
sociale
e) nici una dintre afirmaŃiile de mai sus nu este adevărată cu privire la cheltuielile publice
1997.
2006.
CHELTUIELILE PUBLICE CONFORM CRITERIULUI FUNCłIONAL
Cuprins
13.1. Introducere
13.3.1. Cheltuielile publice pentru acŃiuni social culturale
13.3.2. Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice
13.3.3. Cheltuielile publice pentru gospodărie comunală şi locuinŃe
13.3.4. Cheltuielile publice pentru protecŃia mediului
13.3.5. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare
13.3.6. Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranŃă naŃională şi
apărare
13.1. Introducere
Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o compo-nentă importantă a politicii sociale
a statelor şi necesită folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătăŃirii
condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei. Gruparea funcŃională a cheltuielilor publice are o importanta aparte
in cadrul criteriilor de clasificare a acestora, întrucât reprezintă una dintre modalităŃile de evidenŃiere a
cheltuielilor in bugetul statului. ClasificaŃia funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile,
108
sectoarele de activitate sau alte destinaŃii spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflectă
obiectivele financiare a statului. InstituŃiile care funcŃionează în diferite domenii de activitate constituie
consumatorii de resurse financiare publice, iar conducătorii lor sunt ordonatori de credite bugetare.
ImportanŃa acestui criteriu derivă din faptul că arată care este repartizarea resurselor financiare
publice pe domenii de activitate care definesc nevoile publice, fiind principalul obiectiv urmărit la
examinarea şi aprobarea prevederilor bugetare de către Parlament. Această grupare reflectă compoziŃia
cheltuielilor publice, conform principalelor funcŃii prevăzute în bugetul de stat: educaŃie şi cultură,
sectorul social, sănătate, utilizarea forŃei de muncă, apărare naŃională etc.

• cunoaştere a structurii cheltuielilor publice pentru acŃiuni so-cial culturale;
• prezentarea cheltuielilor publice pentru obiective şi acŃiuni economice;
• prezentarea cheltuielilor publice pentru gospodărie comunală şi locuinŃe;
• prezentarea cheltuielilor publice pentru protecŃia mediului;
• prezentarea cheltuielilor publice pentru cercetare-dezvoltare;
• prezentarea cheltuielilor pentru servicii publice generale, ordi-ne publică, siguranŃă naŃională şi
apărare.

13.3.1. Cheltuielile publice pentru acŃiuni social culturale
Cheltuielile publice pentru acŃiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de servicii în
mod gratuit, cu plată redusă ori sub formă de transferuri băneşti (alocaŃii bugetare, pensii, ajutoare şi
alte indemnizaŃii). De prestaŃiile social-culturale pot beneficia anumite categorii sau grupuri sociale, sau
întreaga populaŃie.
Cheltuielile pentru acŃiuni social-culturale îndeplinesc un rol important în plan economic şi social.
Astfel, pe seama resurselor alocate de stat se asigură: educaŃia şi instrucŃia copiilor şi tinerilor; ridicarea
calificării profesionale; asistenŃa medicală a cetăŃenilor; influenŃarea evoluŃiei demografice; asigurarea
unui sistem de protecŃie socială; ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaŃie al membrilor
societăŃii. În plan economic, rolul acestor cheltuieli se remarcă în acŃiunea lor asupra consumului, în
sensul că influenŃează cererea de bunuri de consum şi, pe această cale, stimulează sporirea producŃiei.
Structura cheltuielilor publice pentru acŃiuni social-culturale vizează următoarele destinaŃii:
ÎnvăŃământ; sănătate; cultură, religie, şi acŃiuni privind activitatea sportivă şi de tineret; asistenŃa
socială, alocaŃiile, pensiile, ajutoarele şi indemnizaŃiile; alte cheltuieli social-culturale; asigurările
sociale de stat; pensia suplimentară; ajutorul de şomaj.
În literatura de specialitate se întâlneşte termenul de „securitate socială” în care se cuprind:
109
asigurările sociale, asistenŃa socială, ajutorul de şomaj, alte categorii de ajutoare şi indemnizaŃii,
precum şi alte cheltuieli.
Totodată, se utilizează şi termenul de „protecŃie socială” care are o sferă mai extinsă a acŃiunilor,
comparativ cu termenul anterior. Astfel, protecŃia socială se referă la ansamblul acŃiunilor şi măsurilor
economice, sociale sau de altă natură, iniŃiate de stat, pentru a garanta membrilor societăŃii – salariaŃi
sau nesalariaŃi – apărarea faŃă de fenomene şi acŃiuni al căror efect se repercutează nefavorabil asupra
situaŃiei lor.
Printre măsurile de protecŃie socială se cuprind: crearea de noi locuri de muncă; subvenŃionarea
unor produse şi servicii destinate populaŃiei; compensaŃii băneşti acordate persoanelor cu venituri fixe,
în urma creşterii preŃurilor şi tarifelor la bunuri şi servicii de interes vital pentru populaŃie; facilităŃi
fiscale pentru anumite categorii sociale; ajutor de şomaj; asistenŃă socială; asigurări sociale ş.a.
Corespunzător acestei compoziŃii, protecŃia socială cuprinde „ansamblul de acŃiuni, decizii şi
măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinŃelor unor
evenimente considerate ca riscuri sociale asupra condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei”1.
În ansamblul lor, cheltuielile pentru acŃiuni social-culturale îşi exercită influenŃa asupra
economiei, întrucât ele contribuie la întreŃinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităŃii de muncă a
indivizilor, la formarea şi ridicarea calificării acestora, la reproducŃia forŃei de muncă. Între cheltuielile
pentru acŃiuni social-culturale şi dezvoltarea economică a unei Ńări există relaŃii de intercondiŃionare; în
consecinŃă, o Ńară dezvoltată din punct de vedere economic va dispune de resurse financiare mari, pe
care le va putea îndrepta spre finanŃarea acestor acŃiuni. La rândul lor, acŃiunile pentru învăŃământ,
sănătate, cultură, asistenŃă socială vor conduce la instruirea şi calificarea cetăŃenilor, la păstrarea stării
de sănătate a populaŃiei sau la refacerea acesteia, creând astfel condiŃii pentru o productivitate a muncii
sporită în sectoarele economice.
AcŃiunile social-culturale reprezintă servicii sociale care conduc la crearea de venit naŃional, prin
aceasta dovedind un caracter productiv şi contribuind la dezvoltarea economico-socială. Astfel,
învăŃământul „produce” forŃă de muncă instruită şi calificată; bunăstarea fizică, psihică şi socială,
absenŃa bolii şi invalidităŃii conduc în mod direct la existenŃa unei forŃe de muncă capabile de o
activitate eficientă şi, indirect diminuează necesarul de resurse destinate asistenŃei medicale pentru
bolnavi şi cei incapabili de muncă.
ÎnŃelese prin această prismă, cheltuielile pentru acŃiuni social-culturale sunt considerate ca fiind
„investiŃii în resurse umane”. ConŃinutul lor este dat de totalitatea cheltuielilor care conduc la creşterea
aptitudinilor fizice şi intelectuale ale indivizilor, luaŃi ca agenŃi productivi în prezent sau viitor. Altfel
spus, investiŃiile în resurse umane cuprind cheltuielile efectuate pentru creşterea şi dezvoltarea
complexă a individului. Aceste investiŃii au mai multe componente şi anume: investiŃia intelectuală,
investiŃia pentru sănătate, investiŃia culturală.
Aprecierea caracterului de „investiŃie în resurse umane” a cheltuielilor social-culturale este

diferită. Astfel, unii autori consideră că numai o parte a acestora poate fi considerată investiŃie în
resurse umane (respectiv cea destinată realizării bazei tehnico-metariale a acŃiunii respective:
cheltuielile de capital şi o parte a cheltuielilor curente); alŃi teoreticieni apreciază caracterul de
investiŃie în resurse umane tuturor resurselor îndreptate spre învăŃământ, sănătate, cultură.
InvestiŃiile în capitalul uman sunt strâns legate de realizarea în practică a politicilor de asigurare a
creşterii economice durabile, contribuind la atenuarea consecinŃelor celor mai grave ale sărăciei şi
oferind cetăŃenilor posibilitatea ameliorării condiŃiilor de viaŃă.
În ultimii ani s-au intensificat preocupările pentru evidenŃierea corelaŃiei dintre dezvoltarea
economică şi viaŃa umană. Conceptul dezvoltării economice a căpătat un conŃinut mai profund şi subtil,
accentuându-se componentele sale socială şi umană. a fost elaborat un nou concept privind dezvoltarea
economică durabilă, cuprinzând şi dezvoltarea umană durabilă.
Dezvoltarea umană este un proces care conduce la extinderea gamei de posibilităŃi oferite fiecărui
individ. FiinŃa umană este situată în centrul acŃiunilor privind dezvoltarea şi ea trebuie să-şi manifeste
ferm opŃiunile în orice domeniu economic, social, cultural, politic. Pentru realizarea dezvoltării umane
sunt necesare trei condiŃii esenŃiale: o viaŃă îndelungată într-o stare bună de sănătate; acumu-larea de
cunoştinŃe; acces la resursele necesare pentru atingerea unui nivel de trai convenabil. Accesul la aceste
condiŃii trebuie asigurat nu doar generaŃiilor prezente, ci şi celor viitoare, fapt ce conferă durabilitate
110
dezvoltării umane.
a) Cheltuielile publice pentru învăŃământ

ÎnvăŃământului îi revine un rol tot mai important în progresul de ansamblu al societăŃii.
Dezvoltarea şi modernizarea învăŃământului au ca scop egalizarea condiŃiilor de educare şi instruire a
tuturor membrilor societăŃii, necesitând alocarea unor fonduri financiare publice ridicate. În
majoritatea Ńărilor lumii, principala sursă de finanŃare a învăŃământului o constituie bugetul statului,
ceea ce reflectă importanŃa deosebită acordată acestui domeniu de activitate. În România, prin Legea
învăŃământului nr. 84/1995 se prevede finanŃarea învăŃământului de stat de la bugetul de stat în
proporŃie de cel puŃin 4% din produsul intern brut. Dar, în perioada 1990 – 1998, ponderea cheltuielilor
pentru învăŃământ s-a situat la valori cuprinse între 3 – 3,6%, ceea ce reflectă că nu s-a respectat această
cerinŃă.
În numeroase Ńări dezvoltate, ca şi în Ńări în curs de dezvoltare, funcŃionează două tipuri de unităŃi
de învăŃământ: publice (finanŃate de la buget) şi particulare care pot fi independente sau parŃial
subvenŃionate de la buget. ÎnvăŃământul particular este supus controlului statului şi se conformează
reglementărilor oficiale privind cadrele didactice, organizarea învăŃământului şi examenele.
În Ńara noastră, ca şi în alte Ńări, studenŃii beneficiază de burse sau ajutoare financiare. În general,
bursele se acordă în funcŃie de venituri, rezultatele în procesul de învăŃământ, precum şi de criterii
sociale. Alte ajutoare financiare se acordă pentru cazare, cantine, asistenŃă medicală, în raport cu
situaŃia personală a studentului. Acestea reprezintă transferuri financiare către studenŃi şi urmăresc
ajutorarea celor cu venituri modice, a celor care nu au posibilitatea de a-şi suporta taxele de studii şi se
practică în majoritatea Ńărilor.
b) Cheltuielile publice pentru cultură, culte, activitate sportivă şi de tineret

Resursele financiare destinate culturii, cultelor, acŃiunilor sportive şi de tineret contribuie la
creşterea calităŃii factorului uman; crearea şi îmbogăŃirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor şi
idealurilor morale şi estetice, educaŃia spirituală, activităŃi sportive menite a păstra o anumită stare a
individului din punct de vedere moral, estetic, al condiŃiei fizice; altfel spus, aceste acŃiuni îşi aduc
aportul la formarea personalităŃii umane.
Aceste resurse financiare intră în componenŃa „investiŃiei în resurse umane”; ele au un efect
indirect şi poate mai îndepărtat, dar influenŃează pozitiv activitatea economică şi socială şi, în final,
contribuie la creşterea economică.
InstituŃiile şi acŃiunile către care sunt îndreptate aceste resurse financiare sunt: instituŃiile culturale
(bibliotecile, muzeele, casele de cultură, patrimoniul cultural, presa, editurile), instituŃiile artistice
(teatre, instituŃii muzicale, case de film), cultele, acŃiunile sportive şi de tineret, acŃiunile pentru
petrecerea timpului liber. Activitatea desfăşurată de aceste instituŃii se poate concretiza în anumite
bunuri materiale (care au şi o valoare spirituală), cum sunt cărŃile, filmele, discurile, picturile,
sculpturile sau se prezintă sub forma unor servicii culurale, spirituale, artistice, sportive, cum sunt:
concertele, spectacolele de teatru, operă, campionate, concursuri sportive ş.a. aceste caracteristici
influenŃează sistemul de finanŃare a acŃiunilor respective.
Având în vedere ponderea ridicată a resurselor bugetare în acoperirea necesităŃilor financiare ale
acestor instituŃii, putem sublinia faptul că multe instituŃii de cultură şi artă reprezintă o componentă
importantă a protecŃiei sociale, ele oferind membrilor societăŃii servicii în mod gratuit sau cu preŃuri
(tarife) reduse, accesibile.
În cazul acestor cheltuieli publice, se urmăreşte modul de utilizare a fondurilor alocate şi eficienŃa
economică. Efectele acestor acŃiuni sunt, în special, nemateriale, resimŃite indirect pe termen lung şi,
deci dificil de determinat. Calcularea, analizarea şi urmărirea unor indicatori specifici ai acestor acŃiuni,
cum sunt: numărul de biblioteci, case de cultură, muzee, teatre, numărul de cititori, vizitatori, spectatori
etc. permit formularea anumitor aprecieri şi concluzii privind corelaŃia între dinamica acestora şi
dinamica resurselor financiare alocate. EficienŃa socială, cultural-educativă, precum şi cea economică
se apreciază, în principal, urmărind mixarea efectelor la un volum dat de efort financiar. Şi în aceste
domenii publice, trebuie desfăşurat un management cultural, artistic, sportiv, care să asigure cheltuirea
eficientă a resurselor şi să evite risipa banului public.
111
c) Cheltuielile publice pentru sănătate
Sănătatea reprezintă unul din cei mai importanŃi factori care asigură desfăşurarea vieŃii şi
activităŃii. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea ca fiind o stare de bunăstare fizică,
mentală şi socială, nu doar o absenŃă a bolii şi infirmităŃii. Ocrotirea sănătăŃii reprezintă, în consecinŃă,
mai mult decât o problemă de asistenŃă socială, fiind şi o problemă cu un profund caracter social, ca
parte integrantă din ansamblul condiŃiilor social-economice de dezvoltare.
Politica sanitară este o parte integrantă a politicii sociale şi pentru înfăptuirea ei, numeroase Ńări
ale lumii se cheltuiesc importante resurse financiare. În general, tendinŃa acestor cheltuieli este de
creştere, datorită unor factori cum sunt: amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăŃii ca efect al creşterii
numărului populaŃiei şi modificării structurii sale; accentuarea factorilor de risc; creşterea costului
prestaŃiilor medicale, ca urmare a introducerii în practica medicală a unor noi mijloace de investigaŃie,
tratament, medicamente, a sporirii numărului cadrelor medicale ş.a.
Cheltuielile publice pentru sănătate au o mare importanŃă în asigurarea calităŃii vieŃii indivizilor
şi, privită din acest punct de vedere, prezintă mari disparităŃi de la o Ńară la alta. În Ńările dezvoltate,
există două categorii de cheltuieli pentru sănătate, din punctul de vedere al celui care le suportă. Este
vorba de cheltuieli publice pentru sănătate şi cheltuieli particulare pentru sănătate. ca şi în cazul
celorlalte acŃiuni social-culturale şi în domeniul sănătăŃii există instituŃii medicale de stat şi particulare.
Sectorul particular în domeniul medicinii, ca şi numărul medicilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul
lui, este însă restrâns faŃă de cel public.
Ocrotirea sănătăŃii este un serviciu public având caracteristici deosebite; el nu poate fi supus în
totalitate cerinŃelor pieŃe, ci în acelaşi timp, el trebuie supus unei economii de tip administrativ. Trebuie
să se Ńină seama de imprevizibilitatea riscurilor, de amploarea lor, de efectele colective multiple cu
influenŃe negative (îmbolnăviri, epidemii) sau pozitive (prevenirea îmbolnăvirilor, vaccinări); trebuie
recunoscută necesitatea accesului tuturor indivizilor la protecŃia sanitară şi socializarea riscurilor.
Sistemul de sănătate trebuie să fie bine organizat şi structurat, trebuie să existe o „cultură de
sănătate” care să conducă la respectarea unei discipline în economia sănătăŃii; între „cererea” şi „oferta”
de sănătate trebuie să existe anumite elemente care să le pună în legătură în mod cât mai convenabil şi
eficient . O astfel de legătură o asigură şi mecanismul de finanŃare a sănătăŃii.
Activitatea de ocrotire a sănătăŃii se concretizează în mai multe categorii de efecte şi anume:
efecte medicale, efecte sociale şi efecte economice.
Efectele medicale vizează rezultatele concrete ale acŃiunilor privind îngrijirea sănătăŃii
(consultaŃii, analize, diagnostic, tratament) şi se reflectă în vindecări sau ameliorări, adică în refacerea
şi păstrarea sănătăŃii persoanelor beneficiare de asistenŃă socială. Aceste efecte au în general, un
caracter individual.
EficienŃa socială reflectă efectele acŃiunilor de ocrotire a sănătăŃii la nivelul întregii societăŃi şi se
răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populaŃii. Ele sunt reprezentate printr-o serie de indicatori
statistici ca: speranŃa medie de viaŃă la naştere, natalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantilă şi cea
generală etc.
EficienŃa economică se concretizează în reducerea perioadelor de incapacitate de muncă datorate
îmbolnăvirilor şi accidentelor, eradicarea unor boli, limitarea extinderii altora; păstrarea stării de
sănătate conduce la creşterea duratei medii de viaŃă şi a vieŃii activă, la creşterea capacităŃii de muncă,
la economisirea unor importante fonduri financiare şi, în ansamblu, la creşterea venitului naŃional.
d) Cheltuielile publice pentru securitate socială

În cadrul acestei grupe de cheltuieli social-culturale se cuprind cheltuielile pentru acordarea de
ajutoare, alocaŃii, pensii, indemnizaŃii unor persoane salariate sau nesalariate (în categoria celor din
urmă sunt incluşi: bătrânii, invalizii, handicapaŃii, şomerii, femeile, copiii, tinerii). Cea mai importantă
componentă a cheltuielilor pentru securitatea socială o reprezintă asigurările sociale (care sunt
prezentate la subcapitolul privitor la Bugetul asigurărilor sociale de stat).
Securitatea socială cuprinde ansamblul acŃiunilor întreprinse de societate pentru prevenirea,
diminuarea şi înlăturarea consecinŃelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente care
acŃionează negativ asupra nivelului de trai al indivizilor. Riscurile sociale pot fi riscuri fizice (care
afectează parŃial sau total capacitatea de muncă), riscuri economice (care împiedică o persoană să
exercite o activitate producătoare de venit – şomajul) sau riscuri sociale (care afectează în mod
112
substanŃial veniturile persoanelor, cum sunt sarcini familiale, cheltuieli medicale etc.).
În Ńările dezvoltare, resursele financiare destinate securităŃii sociale reprezintă concretizarea unor
programe sociale vaste, cum ar fi cele privind combaterea sărăciei, lichidarea şomajului, ajutorarea
handicapaŃilor, a familiilor cu mulŃi copii. Aceste resurse contribuie la ajutorarea şi ameliorarea situaŃiei
indivizilor respectivi şi caută să prevină producerea altor riscuri în societate. În acelaşi timp, o dată cu
aceste ajutoare, statele iniŃiază şi măsuri de stimulare a muncii în general, deoarece se consideră că ele
reprezintă o redistribuire a veniturilor realizate de către cei productivi în favoarea celor neproductivi,
ducând chiar la o încetinire a creşterii economice. De aceea, în Ńările dezvoltate se acordă multă atenŃie
acestor forme de ajutoare, pentru că uneori programe sociale bine intenŃionate produc efecte contrare
celor aşteptate. Astfel, în cazurile acordării ajutoarelor în bani săracilor, există riscul permanentizării
sărăciei, în loc de a o eradica. Acordarea de ajutoare substanŃiale mamelor singure cu copii poate duce
la creşterea divorŃurilor.
e) Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj

Ajutorul de şomaj reprezintă o formă de susŃinere materială a celor rămaşi temporar fără lucru, a
persoanelor disponibilizate şi se acordă dintr-un fond financiar constituit din contribuŃiile obligatorii ale
salariaŃilor şi ale angajatorilor. În completare, pot fi acoperite din subvenŃii alocate din fonduri
bugetare.
Acordarea ajutorului de şomaj diferă în funcŃie de situaŃia persoanelor rămase temporar fără
lucru. Există, cu alte cuvinte, două forme de ajutor de şomaj şi anume: alocaŃia de şomaj şi ajutorul de
şomaj. Prima formă se acordă majorităŃii salariaŃilor rămaşi fără lucru care au o anumită vechime în
muncă şi au plătit cotizaŃii, iar cea de a doua se acordă salariaŃilor şomeri nou veniŃi pe piaŃa forŃei de
muncă şi care nu îndeplinesc condiŃiile cerute pentru a beneficia de alocaŃia de şomaj. Perioada de timp
pentru care se acordă ajutorul de şomaj variază de la 3 la 24 de luni. Majoritatea Ńărilor acordă acest
ajutor în funcŃie de vârsta şomerului, perioada mărindu-se pentru cei peste 50 de ani. În afara ajutorului
de şomaj, în special în Ńările dezvoltate, se mai practică şi alte măsuri sau se acordă şi alte ajutoare
pentru combaterea şomajului.
În România, protecŃia socială a persoanelor disponibilizate se realizează în conformitate cu
legislaŃia în vigoare, prin intermediul fondului pentru ajutorul de şomaj. (vezi Bugetul Asigurărilor
Sociale de stat). De asemenea, în scopul protecŃiei persoanelor aflate în şomaj acŃionează şi o serie de
organizaŃii neguvernamentale care desfăşoară programe cu finanŃare internă, externă sau mixtă, vizând
îmbună-tăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale şomerilor.
În prezent este în derulare în câteva judeŃe ale Ńării, un program de cooperare externă în cadrul
programului PHARE pentru realizarea de întreprinderi mici şi mijlocii; totodată, pe baza unui
împrumut de la Banca Mondială şi a unor cofinanŃări bilaterale, urmează realizarea unui proiect de
dezvoltare a Oficiilor de muncă şi formare profe-sională.
f) Cheltuielile pentru asistenŃă socială

AsistenŃa socială cuprinde acŃiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susŃinerea
materială a persoanelor în vârstă şi a familiilor fără venituri, a săracilor, handicapaŃilor, invalizilor,
foştilor combatanŃi, a emigranŃilor, refugiaŃilor, vagabonzilor ş.a. O pondere importantă o deŃin
alocaŃiile pentru familii acordate sub forma ajutoarelor pentru copii sau alocaŃiile pentru soŃul (soŃia)
care este singur(ă) şi creşte un copil. PredominanŃa acestui fel de ajutoare în Ńările dezvoltate se explică
prin convingerea la care s-a ajuns, conform căreia copiii nu mai sunt „o utilitate particulară”, ci „o
preocupare publică”.
Ajutoarele familiale contribuie la realizarea echităŃii orizontale, având în acelaşi timp efecte
sociale utile: femeile pot sta acasă pentru educarea copiilor, tinerii îşi pot continua studiile, reducându-
se situaŃiile de abandon şcolar.
O altă categorie de ajutoare în cadrul asistenŃei sociale se acordă persoanelor în vârstă sau
marginalizate social. Aceste ajutoare se prezintă fie ca ajutoare băneşti, fie sub forma unor prestaŃii,
servicii sau plasamente în instituŃii specializate. Alte categorii de persoane defavorizare care primesc
ajutoare, alocaŃii, indemnizaŃii prin asistenŃa socială sunt: invalizi de război, foşti combatanŃi, văduve
de război, orfani.
În România, există mai multe forme de acordare a ajutoarelor materiale pentru familii, bătrâni sau
113
alte persoane defavorizare. Dintre acestea, alocaŃia de stat pentru copii reprezintă principala formă de
sprijinire a copiilor şi a familiilor. Ea se acordă tuturor copiilor, indiferent dacă părinŃii au sau nu
calitatea de salariat, până la vârsta de 16 sau 18 ani, dacă sunt integraŃi în continuare într-o formă de
învăŃământ.
Pentru creşterea veniturilor familiilor cu copii, se mai poate acorda şi o alocaŃie suplimentară, în
cazul familiilor care au în întreŃinere doi sau mai mulŃi copii (în vârstă de 16 sau 18 ani, dacă urmează
cursurile de zi ale unei instituŃii de învăŃământ.
În afara acestora, se mai practică următoarele forme de ajutoare: ajutor pentru soŃiile de militari în
termen; indemnizaŃie de naştere; ajutoare de urgenŃă în situaŃii de calamităŃi naturale; alocaŃii lunare de
întreŃinere pentru minorii daŃi în plasament familial; furnizarea, pe plan local, a unor servicii sociale
pentru persoanele vârstnice defavorizate; ajutoare sociale pentru familiile cu venituri foarte reduse sau
lipsite de venituri.
Toate aceste ajutoare de asistenŃă socială se acordă descentralizat, de către administraŃiile locale
(primării) din bugetele administraŃiilor locale.
Măsurile de protecŃie îndreptate spre persoanele handicapate vizează atât prevenirea, şi atenuarea
handicapului, cât şi înlăturarea consecinŃelor profesionale, economice şi sociale ale acestuia. În cadrul
asistenŃei sociale există o serie de prestaŃii sociale care au caracter reparatoriu: drepturile acordate
invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război; drepturile acordate foştilor deŃinuŃi politici; drepturile
acordate eroilor martiri, urmaşilor şi răniŃilor în timpul RevoluŃiei din Decembrie 1989. Aceste
categorii de cetăŃeni, beneficiază atât de pensii şi indemnizaŃii, cât şi de înlesniri fiscale, prestaŃii în
natură, sau unele gratuităŃi.
13.3.2. Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice

Un loc aparte în cadrul cheltuielilor publice revine celor privind activitatea economică. În mod
concret, ele vizează finanŃarea regiilor autonome sau societăŃilor cu capital de stat, particular şi mixt,
fermierilor şi altor mici întreprinzători sau urmăresc obiective economice importante pentru Ńară.
Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice reflectă funcŃia statului de reglare a proceselor economice
şi se realizează prin intervenŃia acestuia, utilizând forme şi instru-mente specifice.
Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice vizează, în primul rând, sectorul public, în care sunt
cuprinse întreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producŃia de bunuri sau
prestarea de servicii şi în care statul dispune de puterea de decizie. Sectorul public s-a creat prin
înfiinŃarea de către stat a unor întreprinderi proprii în anumite ramuri strategice sau î ramuri care
necesitau resurse financiare importante (investiŃii mari) dar ofereau o rentabilitate nesigură.
Sectorul public a crescut în volum şi importanŃă prin acŃiunile de naŃionalizare sau de creştere a
participării statului la capitalul întreprinderilor. De-a lungul timpului perioadele de creştere a sectorului
public au alternat cu cele de restrângere, realizată pe calea privatizării. Aceasta conduce la
îmbunătăŃirea activităŃii şi creşterea rentabilităŃii întreprinderilor vândute (se elimină unele
constrângeri, statul nu mai intervine în „interesul general”, are loc o mai bună alocare a resurselor prin
acŃiunea mecanismelor concurenŃiale ale pieŃei). Efectele favorabile pentru stat se concretizează în:
realizarea veniturilor din privatizări; diminuarea cheltuielilor publice; reducerea apelului la
împrumuturi publice ş.a.
În afara sectorului public, statul finanŃează întreprinderi particulare aflate în situaŃie de dificultăŃi
financiare (în perioade de criză), le acordă ajutoare financiare pentru dezvoltate, sau susŃine financiar
anumite sectoare.
Repartizarea cheltuielilor publice spre acŃiuni economice este diferită de la o perioadă la alta şi
este corelată cu gradul de dezvoltare economică a Ńării. Astfel, în Ńările dezvoltate, acestei grupe de
cheltuieli îi revin ponderi relativ scăzute (între 3 – 12%), în timp ce Ńările în curs de dezvoltate alocă
ponderi de până la 30 – 35% din totalul cheltuielilor publice.
Între întreprinderile publice şi stat există fluxuri financiare în ambele sensuri: acestea prelevă o
serie de impozite şi taxe, efectuează vărsăminte la buget şi plătesc diverse contribuŃii la alte fonduri
centralizate. La rândul său, bugetul alocă fonduri întreprinderilor publice pentru finanŃarea unor
cheltuieli şi, în principal, subvenŃii.
Ajutoarele financiare ale statului către întreprinderi au fost folosite de toate Ńările cu economie de
114
piaŃă, sub forme diferite iar locul şi importanŃa acordată uneia sau alteia dintre forme au diferit în
funcŃie de perioada şi condiŃiile economice, financiare şi sociale. Ajutoarele financiare ale statului pot
îmbrăca forme directe (clasice) de intervenŃie şi ajutor, pe seama transferurilor băneşti şi forme
indirecte, care au ca efect sprijinirea economică a întreprinderilor sau producătorilor.
În grupa ajutoarelor financiare directe se cuprind: subvenŃiile; investiŃiile; împrumuturile cu
dobândă subvenŃionată; ajutoarele financiare pentru difuzarea de informaŃii, studii de marketing,
organizare de expoziŃii; avansurile rambursabile.
SubvenŃiile reprezintă forma cea mai utilizată dintre ajutoarele directe ale statului şi reprezintă un
ajutor nerambursabil pe care statul îl acordă agenŃilor economici aflaŃi în dificultate, asigurându-le
funcŃionarea în condiŃiile în care activitatea lor este ineficientă. se acordă unilateral şi fără
contraprestaŃie, dar este condiŃionat şi are o afectaŃie specială. SubvenŃia are caracter discreŃionar şi
reprezintă o manifestare a „puterii de a cheltui” a autorităŃii publice, bazată pe existenŃa unei comunităŃi
de interese. SubvenŃiile economice se pot acorda pentru activităŃi interne şi pentru export.
InvestiŃiile reprezintă acele ajutoare financiare pe care statul le efectuează pentru dezvoltarea
sectorului public sau a altor sectoare. Aceste alocări pentru investiŃii au ca obiectiv principal
satisfacerea interesului general şi nu doar acela de obŃinere de profit. Ele au caracter temporar şi se
efectuează în funcŃie de necesităŃile de realizare a unor investiŃii de importanŃă deosebită pentru
economia naŃională.
Împrumuturile cu dobândă subvenŃionată pot fi acordate din bugetul de stat sau din alte fonduri
speciale, în cazul apariŃiei unor dificultăŃi financiare temporare. Ele prezintă avantajul că au dobândă
redusă şi termene de rambursare convenabile. Dobânda bonificată constă în stabilirea unei dobânzi
inferioară celei practicate de băncile comerciale, diferenŃa fiind suportată de la bugetul statului.
Ajutoarele financiare de la buget se acordă pentru difuzarea de informaŃii, studii de marketing,
organizarea de expoziŃii. Pe seama cheltuielilor bugetare, statul finanŃează o serie de acŃiuni de
sprijinire indirectă a exporturilor, punând la dispoziŃia exportatorilor asistenŃă tehnică de specialitate,
informaŃii sau studii privind pieŃele externe, organizează târguri şi expoziŃii ş.a.
Avansurile rambursabile reprezintă o formă de ajutor financiar public prin care se acordă de la
buget o parte (care poate fi cuprinsă între 30 – 50%) din valoarea necesară realizării unor acŃiuni de
prospectare şi prezentare în străinătate a unor produse noi. Acest avans urmează a fi restituit bugetului
din încasările obŃinute la vânzarea în străinătate a noilor produse.
Dintre formele indirecte ale ajutoarelor financiare publice amintim: avantajele fiscale, garantarea
împrumuturilor bancare etc. Un loc aparte revine avantajelor fiscale acordate de autorităŃile publice
agenŃilor economici cu scopul de a-i ajuta, stimula sau cointeresa. În literatura de specialitate li se
acordă şi denumirea de cheltuieli fiscale deoarece au un efect financiar asemănător cu subvenŃiile sau
alocaŃiile bugetare. Ele constau în încasări fiscale la care statul renunŃă, lăsându-le la dispoziŃia
agenŃilor economici. Asemenea avantaje fiscale au ca scop, în mod deosebit, investiŃiile agenŃilor
economici, concretizându-se în: amortizarea accelerată a mijloacelor fixe; reducerea impozitului pe
societate datorat în funcŃie de profitul reinvestit; acordarea de credite fiscale; facilităŃi fiscale pentru
stimularea cheltuielilor de investiŃii, cercetare sau dezvoltarea întreprinderilor industriale de vârf.
O altă modalitate de intervenŃie indirectă a statului în economie constă în garantarea
împrumuturilor bancare ale unor întreprinderi. Această formă de sprijin şi 1intervenŃie se poate dovedi
costisitoare, în cazul în care, beneficiarul unui împrumut garantat nu îşi onorează obligaŃia faŃă de
banca la care a contractat împrumutul, obligaŃia de rambursare revenind statului, care îşi împovărează
cheltuielile publice.
Cheltuielile publice destinate acŃiunilor şi obiectivelor econo-mice trebuie analizate prin prisma
aspectelor privind eficienŃa. În acest scop, este necesară accentuarea controlului autorităŃii publice, în
special asupra subvenŃiilor, fiind necesar să se urmărească în ce măsură ajutoarele primite au condus la
redresarea activităŃii între-prinderilor aflate în dificultate. Dacă se constată că situaŃia nu s-a redresat,
acordarea în continuare a subvenŃiilor trebuie pusă sub sem-nul întrebării, însemnând doar o risipă de
fonduri din banul public.
Ajutoarele publice directe nu sunt întotdeauna în măsură să conducă la o redresare, cointeresare
sau stimulare a activităŃii beneficiarilor, ele susŃinând activitatea curentă şi nu dezvoltarea aces-tora. de
1
Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 304/1995
115
aceea se consideră că cele mai eficiente ajutoare financiare publice sunt cele legate de reducerea
obligaŃiilor fiscale prin acorda-rea de avantaje fiscale. łările dezvoltate au redus volumul ajutoarelor
financiare directe, folosind pe scară largă degrevările fiscale.
Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice vizează domenii cum sunt: industrie, transporturi,
construcŃii, agricultură.
13.3.3. Cheltuielile publice pentru gospodărie comunală şi locuinŃe

AutorităŃile publice susŃin financiar şi amenajările teritoriale acordând o serie de avantaje pentru
revitalizarea regiunilor şi dezvoltarea zonelor rurale. În domeniul lucrărilor publice, din bugetul de stat
se alocă resurse sub forma transferurilor (pentru finalizarea construcŃiilor aflate în diferite stadii de
execuŃie, pentru executarea unor locuinŃe sociale, pentru acŃiunea de cadastru); se subvenŃionează
dobânda la credite pentru construcŃia de locuinŃe destinate anumitor categorii sociale (tinerii până la
vârsta de 35 de ani; specialişti care se stabilesc în mediul rural); se alocă resurse bugetare pentru
AgenŃia NaŃională de LocuinŃe care coordonează constituirea şi atragerea de surse de finanŃare în
domeniul construcŃiei de locuinŃe.
Prin susŃinerea construcŃiei de locuinŃe, pe calea subvenŃiilor şi împrumuturilor cu dobândă
subvenŃionată, această ramură contribuie şi la menŃinerea nivelului ramurii construcŃiilor în general.
13.3.4. Cheltuielile publice pentru protecŃia mediului

În ultimii ani, protecŃia mediului a devenit una dintre preocu-pările prioritare ale comunităŃii
internaŃionale, ca urmare a faptului că un complex de factori, printre care şi dezvoltarea economică,
provoacă pierderi imense tuturor Ńărilor şi influenŃează calitatea vieŃii. Noul concept al dezvoltării
economice durabile este definit ca „o dez-voltare care corespunde necesităŃilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaŃiilor viitoare de a le satisface pe ale lor”1.
Dezvoltarea durabilă include mediul înconjurător ca un element deplin integrat dezvoltării
economice, astfel încât dezvoltarea econo-mică prezentă să lase generaŃiilor viitoare un mediu ambiant
cel puŃin egal cu cel preluat de la generaŃiile precedente.
În complexul de factori care au condus la deteriorarea mediului înconjurător, un rol determinant a
avut industria. Din studiile recente ale unor cercetători, reiese că pentru protejarea mediului
înconjurător, nu trebuie stopată creşterea economică, ci este necesară o armonizare a creşterii
economice cu gestionarea raŃională a resurselor şi cu protecŃia mediului înconjurător.
ProtecŃia mediului înconjurător şi îmbunătăŃirea calităŃii lui reclamă folosirea de către autorităŃile
publice a unor politici ecolo-gice, a unor modalităŃi şi instrumente economice şi financiare, folo-sirea
reglementărilor juridice, a standardelor ş.a. În cadrul acestora, un rol deosebit revine instrumentelor
financiare ca: taxe, redevenŃe, impozite, credite, care pe de o parte influenŃează comportamentul de
protecŃie a mediului (în special cel al poluatorului) iar, pe de altă parte, produc o serie de resurse
financiare pentru finanŃarea acŃiunilor de protecŃie a mediului.
Autoritatea publică stabileşte reglementările juridice privind răspunderile pentru deteriorarea
mediului înconjurător. Principiul care stă la baza legislaŃiei de protecŃie a mediului adoptat de toate
Ńările este „poluatorul plăteşte”; În acest mod, responsabilitatea pentru daunele produse mediului revine
celui care a produs poluarea. Asumarea răspunderii se poate realiza doar dacă există posibilitatea
internalizării pagubelor (includerea costurilor antipoluante în cheltuielile de producŃie). Producătorii
poluatori au însă tendinŃa de a externaliza costurile, ceea ce conduce la includerea cheltuielilor
respective în cheltuielile publice.
ProtecŃia mediului constituie o problemă strategică având o importantă componentă de
solidaritate între generaŃii şi naŃiuni; responsabilitatea sa revine atât operatorilor economici şi societăŃii
civile, cât şi guvernului. În Ńara noastră, cheltuielile pentru protecŃia mediului sunt îndreptate deopotrivă
spre refacerea mediului degradat, ca şi spre prevenirea distrugerii în viitor.
13.3.5. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare

În prezent, în majoritatea Ńărilor activitatea de cercetare ştiin-Ńifică reprezintă un factor important
care contribuie la dezvoltarea economico-socială. ŞtiinŃa şi tehnologia sunt componente de bază ale
116
vieŃii moderne şi ajută direct statele în realizarea dezvoltării durabile. Activitatea de cercetare-
dezvoltare îmbracă următoarele forme principale, relativ legate între ele: cercetarea fundamentală
(extinderea limitelor cunoaşterii teoretice, fără ca cercetătorii să-şi propună un scop al cercetării);
cercetarea aplicativă (corespunde muncii de inovaŃie); cercetarea de dezvoltare (se bazează pe cunoştin-
Ńe deja existente şi serveşte la dezvoltarea aplicării rezultatelor cerce-tării în societate).
În ultima perioadă, corespunzător perioadelor de criză econo-mică (în care cheltuielile privind
cercetarea au stagnat), a apărut şi s-a intensificat cooperarea internaŃională în domeniul cercetării
ştiinŃifice (fără însă ca nivelul acesteia să se ridice la nivelul cooperării economice şi sociale).
În România, în ultimii ani, cercetarea ştiinŃifică s-a aflat într-un pronunŃat proces de restructurare
şi reforme pe multiple planuri: legislativ, instituŃional, managerial, de finanŃare şi stimulare. Refor-ma
s-a bazat, în principal, pe introducerea sistemului competitiv, al finanŃării pe bază de programe. Pentru
finanŃarea prin competiŃie a proiectelor de cercetare-dezvoltare, s-au stabilit procedee de evaluare a
proiectelor şi rezultatelor activităŃii de cercetare-dezvoltare. FinanŃarea pe bază de programe asigură
alocarea resurselor bugetare în funcŃie de rezultatele prognozate, utilizând metode şi instrumente
bugetare noi: organizarea de concursuri, licitaŃii; efectuarea de evaluări specifice; crearea unui cadru
competitiv real.
Cu toate că există cadrul instituŃional şi legislativ, precum şi un mecanism modern de finanŃare a
activităŃii de cercetare ştiinŃifică bazat pe competiŃie, volumul fondurilor financiare direcŃionate spre
această activitate este insuficient, înregistrând chiar un regres în perioada de tranziŃie. Acest fapt se
răsfrânge în mod negativ asupra resurselor umane din cercetare, pentru a căror formare este nevoie de
perioade mai îndelungate de timp comparativ cu alte domenii. Numărul cercetătorilor se reduce în
continuu, aceştia preferând să lucreze în alte domenii mai bine remunerate, sau chiar să plece în
străinătate, fiind apreciaŃi pentru nivelul cunoştinŃelor şi capacitatea de adaptare rapidă la tehnica de
vârf.
13.3.6. Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranŃă naŃională şi apărare
a) Cheltuielile pentru servicii publice generale şi ordine publică
Serviciile publice generale satisfac necesităŃile publice cu caracter invizibil iar costul lor este
suportat de întreaga societate, în principal pe seama resurselor bugetare. Există instituŃii publice
chemate să asigure funcŃionarea în bune condiŃii a administraŃiei publice, ordinea publică internă,
securitatea civilă, apărarea naŃională.
AutorităŃile publice generale cuprind: organe ale puterii şi administraŃiei publice (instituŃia
prezidenŃială; organele puterii legislative centrale şi locale; organele puterii judecătoreşti; organele
executive centrale şi locale) şi organele de ordine publică (poliŃia, jandarmeria, securitatea naŃională,
servicii de informaŃii, servicii speciale de pază şi protecŃie, grănicerii, protecŃia şi paza contra
incendiilor, arhivele statului ş.a.).
Ca şi cheltuielile publice în ansamblul lor, Cheltuielile pentru servicii publice generale manifestă
o tendinŃă de creştere, pe seama unor factori diverşi: mărimea şi structura aparatului de stat şi a
organelor de ordine publică; nivelul salarizării funcŃionarilor publici; dezvoltarea economică, socială şi
urbană care necesită sarcini şi atribuŃii noi, complexe pentru aparatul de stat; gradul de înzestrare cu
echipamente şi aparatură informatică, mijloace de transport şi alte mijloace tehnice specifice. Volumul
şi structura cheltuielilor pentru servicii publice generale diferă de la o Ńară la alta, în funcŃie de gradul
de dezvoltare economico-socială şi de nivelul democraŃiei.
b )Cheltuielile publice pentru apărare naŃională

Apărarea naŃională reprezintă o componentă a strategiei de asigurare a siguranŃei naŃionale,
realizând, în acelaşi timp, conŃinutul funcŃiei externe a statului. Resursele alocate acestui domeniu
servesc la întreŃinerea şi funcŃionarea armatei naŃionale, participării la diferite alianŃe militare, purtării
de războaie sau înlăturării cauzelor acestora, menŃinerii de baze militare pe teritorii străine, acordării de
ajutoare militare altor Ńări etc.
Acestea sunt cheltuieli neproductive, reprezentând un consum definitiv de produs intern brut.
Privite din această perspectivă, nivelul lor ar trebui să înregistreze valori din ce în ce mai reduse, atât în
mărimi absolute, cât şi ca pondere în p.i.b. În ultimul timp, nivelul lor depinde tot mai mult de factori
117
externi, internaŃionali a căror acŃiune conduce la tendinŃa contrară, astfel că şi în Ńara noastră,
cheltuielile publice pentru apărare sunt în creştere.
Cheltuielile militare se pot grupa în: directe şi indirecte. Cele directe cuprind cheltuielile cu
întreŃinerea forŃelor armate în Ńară sau în bazele instalate în alte Ńări (procurarea de bunuri şi servicii,
dotarea cu echipament, tehnică de luptă); în bugetele militate ale unor Ńări, alături de acestea, se mai
includ pensiile militarilor sau cheltuielile cu jandarmeria. Cheltuielile militare indirecte sunt cele legate
de înlătu-rarea urmărilor războaielor; pregătirea pentru alte acŃiuni; despăgubiri de război; cheltuieli de
refacere a propriei economii distruse de război; plăŃi de pensii cuvenite orfanilor, văduvelor, invalizilor
de război; cercetarea ştiinŃifică militară ş.a.

– ClasificaŃia funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate sau
alte destinaŃii spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflectă obiectivele financiare a
statului. InstituŃiile care funcŃionează în diferite domenii de activitate constituie consumatorii de
resurse financiare publice, iar conducătorii lor sunt ordonatori de credite bugetare.
– Cheltuielile publice pentru acŃiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de servicii în
mod gratuit, cu plată redusă ori sub formă de transferuri băneşti (alocaŃii bugetare, pensii, ajutoare şi
alte indemnizaŃii). De prestaŃiile social-culturale pot beneficia anumite categorii sau grupuri sociale,
sau întreaga populaŃie.
– Securitatea socială cuprinde ansamblul acŃiunilor întreprinse de societate pentru prevenirea,
diminuarea şi înlăturarea consecinŃelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente
care acŃionează negativ asupra nivelului de trai al indivizilor. Riscurile sociale pot fi riscuri fizice (care
afectează parŃial sau total capacitatea de muncă), riscuri economice (care împiedică o persoană să
exercite o activitate producătoare de venit – şomajul) sau riscuri sociale (care afectează în mod
substanŃial veniturile persoanelor, cum sunt sarcini familiale, cheltuieli medicale etc.).
– Ajutorul de şomaj reprezintă o formă de susŃinere materială a celor rămaşi temporar fără lucru,
a persoanelor disponibilizate şi se acordă dintr-un fond financiar constituit din contribuŃiile obligatorii
ale salariaŃilor şi ale angajatorilor. În completare, pot fi acoperite din subvenŃii alocate din fonduri
bugetare.
– Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice reflectă funcŃia statului de reglare a proceselor
economice şi se realizează prin intervenŃia acestuia, utilizând forme şi instrumente specifice.
Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice vizează, în primul rând, sectorul public, în care sunt
cuprinse întreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producŃia de bunuri
sau prestarea de servicii şi în care statul dispune de puterea de decizie. Sectorul public s-a creat prin
înfiinŃarea de către stat a unor întreprinderi proprii în anumite ramuri strategice sau în ramuri care
necesitau resurse financiare importante (investiŃii mari) dar ofereau o rentabilitate nesigură.
– ProtecŃia mediului a devenit una dintre preocupările prioritare ale comunităŃii internaŃionale, ca
urmare a faptului că un complex de factori, printre care şi dezvoltarea economică, provoacă pierderi
imense tuturor Ńărilor şi influenŃează calitatea vieŃii. Dezvoltarea durabilă include mediul înconjurător
ca un element deplin integrat dezvoltării economice, astfel încât dezvoltarea economică prezentă să
lase generaŃiilor viitoare un mediu ambiant cel puŃin egal cu cel preluat de la generaŃiile precedente.
– Serviciile publice generale satisfac necesităŃile publice cu caracter invizibil iar costul lor este
suportat de întreaga societate, în principal pe seama resurselor bugetare. Există instituŃii publice
118
chemate să asigure funcŃionarea în bune condiŃii a administraŃiei publice, ordinea publică internă,
securitatea civilă, apărarea naŃională.

• Clasificarea funcŃională; ordonatori de credite; ajutor de şomaj; securitate socială; cheltuieli
publice pentru acŃiuni economice; protecŃia mediului; servicii publice generale.

1. Cum se clasifică cheltuielile publice după criteriul funcŃional?
2. Care este criteriul de grupare folosit de clasificaŃia funcŃională?
3. În ce situaŃii se acorda ajutorul de şomaj?
4. Ce cuprinde securitatea socială?
5. De ce este necesar ca statul să intervină pentru protecŃia mediului?
6. DaŃi câteva exemple de servicii publice generale.
1. Cheltuielile publice pentru protecŃia mediului se încadrează în grupa cheltuielilor pentru
servicii publice generale.
2. ClasificaŃia funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate sau
alte destinaŃii spre care sunt dirijate resursele financiare publice
3. Care dintre următoarele enunŃuri nu intra în grupa cheltuielilor pentru acŃiuni social-culturale?
a) Cheltuielile publice pentru învăŃământ
b) Cheltuielile publice pentru cultură, culte, activitate sportivă şi de tineret
c) Cheltuieli publice pentru acŃiuni economice
d) Cheltuielile publice pentru sănătate
e) Cheltuielile publice pentru securitate socială
4. Care dintre următoarele enunŃuri nu intra in grupa cheltuielilor pentru acŃiuni social-culturale?
a) Cheltuielile publice pentru sănătate
b) Cheltuielile publice pentru securitate socială
c) Cheltuielile pentru asistenŃă socială
d) Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj
e) Cheltuielile pentru protecŃia mediului
Economică, Bucureşti, 1997
1997.
2006.
119
ANALIZA CHELTUIELILOR PUBLICE SUB ASPECTUL NIVELULUI,
STRUCTURII ŞI DINAMICII; EFICIENłA CHELTUIELILOR PUBLICE
Cuprins
14.1. Introducere
14.3.1. Analiza cheltuielilor publice
14.3.1.1. Analiza nivelului cheltuielilor publice
14.3.1.2. Analiza structurii cheltuielilor publice
14.3.1.3. Analiza dinamicii cheltuielilor publice
14.3.2. EficienŃa cheltuielilor publice
14.1. Introducere
Analiza cheltuielilor publice serveşte la caracterizarea politicii bugetare a unui stat în
diverse perioade de timp. Pentru a aprecia efectele intervenŃiei statului în viaŃa economico-socială,
este necesară cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor publice efectuate de organele
centrale şi locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Analiza aprofundată a
cheltuielilor publice se realizează cu ajutorul indicatorilor privind nivelul cheltuielilor (volumul
sau mărimea acestora), structura cheltuielilor (care reflectă destinaŃia resurselor financiare publice)
şi dinamica acestora (care reflectă evoluŃia în timp a cheltuielilor publice).

• cunoaşterea nivelului, structurii şi dinamicii cheltuielilor publice, pentru caracterizarea
politicii financiare a unui stat în diverse perioade de timp;
• însuşirea indicatorilor de analiză a cheltuielilor publice;
• analiza cheltuielilor publice pe seama indicatorilor prezentaŃi permite aprecierea efectelor
120
intervenŃiei statului în viaŃa economico-socială;
• cunoaşterea deosebirii dintre analiza cheltuielilor publice exprimate în valori absolute
nominale şi reale.

14.3.1. Analiza cheltuielilor publice
14.3.1.1. Analiza nivelului cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice, totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli publice, se poate
analiza atât static (valoarea acestora la un moment dat) cât şi dinamic (evidenŃiind modificarea şi
sensul modificării lor în timp). Analiza din punctul de vedere al nivelului se bazează pe următorii
indicatori: volumul cheltuielilor publice, ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut şi
volumul cheltuielilor publice care revine în medie pe un locuitor.
a) Volumul cheltuielilor publice poate fi exprimat în mărimi nominale sau reale. Exprimarea
în mărime nominală (Cnp) are dezavantajul denaturării indicatorului (dacă se urmăreşte evoluŃia în
timp), fiind tributară preŃurilor curente ale perioadei. Exprimarea în mărime reală (Crp) elimină acest
dezavantaj, cheltuielile publice fiind cuantificate în preŃuri constante (preŃurile unui anumit an luat ca
bază).
Dacă evidenŃele privind nivelul cheltuielilor publice nu sunt efectuate în preŃuri constante, se
poate proceda la transformarea acestora din preŃuri curente în preŃuri constante corectând valoarea
cu indicele preŃurilor, astfel:
C np1
Crp1 = , în care: (1)
I p1/ 0
Crp1 – cheltuielile publice ale perioadei curente exprimate în mărime reală (în preŃuri
constante);
Cnp1 – cheltuielile publice ale perioadei curente exprimate în mărime nominală (în preŃuri
curente);
I p1/ 0 – indicele preŃurilor în perioada curentă faŃă de perioada de bază.
Indicatorul cheltuieli publice (în mărime nominală sau reală) este util pentru a reflecta
volumul acestora în monedă naŃională şi serveşte la efectuarea de analize doar pe plan naŃional. El
nu are putere de comparaŃie internaŃională.
b) Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut (G) este un alt indicator care poate
caracteriza nivelul cheltuielilor publice dintr-o anumită perioadă. Se calculează pe baza relaŃiei:
Cp
G= × 100, în care: (2)
PIB
G – ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut;
Cp – cheltuielile publice totale;
PIB – produsul intern brut.
121
Prin modul de calcul, acest indicator elimină influenŃele distorsionante ale inflaŃiei (ambele
mărimi – ale numărătorului şi numitorului – fiind exprimate în aceleaşi preŃuri). El permite analiza
cheltuielilor publice în raport cu nivelul de dezvoltare economico-socială şi este utilizat frecvent în
comparaŃiile internaŃionale.
Ponderea în produsul intern brut se poate calcula şi pe grupe de cheltuieli publice, ceea ce
arată cât din p.i.b. se alocă domeniului respectiv. La dezbaterea în Parlament a proiectului de
buget, în vederea aprobării acestuia, valorile care se iau în discuŃie sunt ponderile în p.i.b. ale
diferitelor grupe de cheltuieli publice, corespunzător clasificaŃiei administrative (sau
instituŃionale). De exemplu, prin Legea învăŃământului nr. 84/1995 se prevede ca anual să se aloce
acestui domeniu cel puŃin 4% din p.i.b.
c) Cheltuielile publice totale ce revin în medie pe un locuitor este un indicator de nivel
foarte sugestiv, care arată cuantumul cheltuielilor publice ale statului, care revine unui locuitor. Se
calculează astfel:
Cp
cp = , în care: (3)
N
c p – cheltuieli publice medii pe locuitor (lei pe un locuitor);
Cp – cheltuielile publice exprimate în preŃuri curente sau constante;
N – numărul de locuitori corespunzător anului bugetar.
Pentru a permite comparaŃiile internaŃionale, cheltuielile publice anuale pot fi exprimate într-
o monedă de circulaŃie internaŃională, în general, dolari SUA astfel:
cp
c$ = , în care: (4)
c.v.
c$ – cheltuielile publice exprimate în $ ca monedă intern-Ńională de comparaŃie;
c p – cheltuielile publice exprimate în lei;
cv – cursul de schimb al monedei naŃionale faŃă de moneda internaŃională de comparaŃie ($).
În acest caz indicatorul cheltuieli publice medii pe locuitor se exprimă în: $/ locuitor.
Valorile acestor indicatori sunt determinate de gradul de dezvoltare economică, socială şi politică,
precum şi de condiŃiile organizatorice sau administrative ale unei Ńări într-o anumită perioadă.
14.3.1.2. Analiza structurii cheltuielilor publice

Analiza structurii cheltuielilor publice vizează calculul pro-porŃiei (ponderii) pe care o are
fiecare dintre grupele de cheltuieli pu-blice în total. Se poate realiza în cadrul oricărei clasificări a
cheltuie-lilor publice: economică, funcŃională, financiară, administrativă etc.
Formula de calcul este:
c pi
g cpi = × 100, în care: (5)
Cp
g cpi – greutatea specifică (ponderea) cheltuielilor publice din grupa „i” în totalul cheltuielilor
publice.
cpi – nivelul cheltuielilor publice din grupa „i”;
Cp – cheltuieli publice totale.
Din analiza structurii cheltuielilor publice, reiese modul în care sunt direcŃionate resursele
financiare publice în cursul unui an bugetar. Pe această bază, se pot desprinde concluzii cu privire
la orientarea politicii bugetare spre anumite obiective (sociale, economice, militare ş.a.)
considerate ca fiind prioritare într-o anumită perioadă. Determinarea structurii cheltuielilor publice
serveşte, totodată, la urmărirea în dinamică a modificării opŃiunilor bugetare ale autorităŃilor
122
publice şi la efectuarea de comparaŃii între state.
Din analiza comparativă (de la o Ńară la alta sau pe grupe de Ńări: dezvoltate, în curs de
dezvoltare sau în tranziŃie) a structurii funcŃionale a cheltuielilor publice rezultă deosebiri uneori
chiar foarte accentuate, care se explică, în principal, prin: gradele diferite de dezvoltare
economico-socială, politicile promovate de autorităŃile publice şi prin modul în care au fost
repartizate competenŃele între organele centrale şi locale.
14.3.1.3. Analiza dinamicii cheltuielilor publice

Analiza sub aspect dinamic, relevă modificările care intervin în cuantumul şi structura
cheltuielilor publice în decursul unei perioade de timp. Indicatorii de analiză a dinamicii
cheltuielilor publice sunt: modificarea absolută şi relativă (nominală sau reală) a cheltuielilor
publice; modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut; modificarea volumului
mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor; modificarea structurii cheltuielilor publice;
coeficientul de devansare a creşterii p.i.b. de către creşterea cheltuielilor publice; elasticitatea
cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut.
a) Modificarea absolută şi relativă (în valori nominale sau reale) a cheltuielilor publice.
Modificarea absolută exprimă creşterea sau descreşterea acestora de la o perioadă la alta, în
mărime absolută şi se determină conform relaŃiei:
∆ Cp(1 – 0) = Cp1 – Cp0 , în care: (6)
∆ Cp(1 – 0) – modificarea absolută a cheltuielilor publice, în perioada curentă (1) faŃă de
perioada de bază (0);
Cp1 – cheltuielile publice în perioada curentă;
Cp0 – cheltuielile publice în perioada de bază.
Considerând că formula (6) se referă la modificarea absolută nominală exprimată în preŃurile

curente ale celor două perioade, se poate calcula modificarea absolută reală, folosind valorile
perioadei curente exprimate în preŃuri constante, astfel:
∆ Cpr(1 – 0) = Cp1r – Cp0r , în care: (7)
∆Cp(1-0)r – modificarea absolută reală a cheltuielilor publice în perioada curentă (1) faŃă de
perioada de bază (0);
Cp1r – cheltuielile publice în perioada curentă exprimate în preŃurile perioadei de bază;
Cp0r -cheltuielile publice din perioada de bază.
În afara modificării absolute a cheltuielilor publice, se poate analiza şi modificarea relativă a
acestora. Astfel, se calculează indicele creşterii cheltuielilor publice pe baza relaŃiei:
C p1
Icp1/0 = × 100 , în care: (8)
Cp0
Icp1/0 – indicele modificării cheltuielilor publice în perioada (1) faŃă de perioada (0);
Cp1 – cheltuielile publice din perioada curentă;
Cp0 – cheltuielile publice din perioada de bază.
Creşterea relativă a cheltuielilor publice rezultă şi din raportul dintre modificarea absolută a
cheltuielilor publice şi nivelul acestora şi perioada de bază:
∆C p1− 0
% Crc p = x 100 (9)
Cp0
Pentru determinarea evoluŃiei cheltuielilor publice în expresie reală şi identificarea factorilor

care au influenŃat mărimea şi sensul modificării, este necesară exprimarea indicatorilor analizaŃi în
preŃuri constante, cu ajutorul indicelui preŃurilor.
b) Modificarea absolută a ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut arată cu cât
a crescut sau scăzut acest indicator de la o perioadă la alta. Calculul se efectuează astfel:
∆ G = G1 – G0 , în care: (10)
123
∆ G – modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB în perioada (1) faŃă de perioada (0);
G1 şi G0 – ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut în perioada curentă (1) şi în
perioada de bază (0), calculată conform relaŃiei (2).
Raportul procentual dintre G1 şi G0 reprezintă modificarea relativă a ponderii cheltuielilor
publice în produsul intern brut.
S-a constatat că, pe perioade mari de timp, are loc o creştere a ponderii cheltuielilor publice
în produsul intern brut.
c) Modificarea absolută a nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor arată mărimea
şi sensul modificării de la o perioadă la alta a nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin în
medie pe un locuitor. Se calculează pe baza relaŃiei:
∆c p = cp1 – c p 0 , în care: (11)
∆c p – modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor, în

perioada (1) faŃă de perioada (0);
cp1 şi c p 0 – cheltuielile publice ce revin în medie pe un locuitor, corespunzător perioadei (1)
şi perioadei (0), calculate conform relaŃiei (3).
Raportul procentual dintre cele două valori reprezintă modi-ficarea relativă a nivelului
mediu al cheltuielilor publice pe locuitor
d) Modificarea absolută a structurii cheltuielilor publice reliefează evoluŃiile structurale de
la o perioadă la alta, corespunzător politicii bugetare din perioada analizată. Calculul se efectuează
astfel:
∆ gcpi = gcpi1 – gcpi0 , în care: (12)
∆ gcpi – modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării „i” în totalul cheltuielilor
publice;
gcpi1 – ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada curentă (1);
gcpi0 – ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada de bază (0).
Raportul procentual dintre ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada
curentă (1) şi ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada de bază (0)
reprezintă modificarea relativă a structurii cheltuielilor publice.
e) Coeficientul de devansare a creşterii produsului intern brut de către creşterea
cheltuielilor publice (k) este o valoare care reflectă corespondenŃa dintre evoluŃia cheltuielilor
publice şi a produsului intern brut. Se calculează pe baza relaŃiei:
I cp1 / 0
k= , în care: (13)
I PIB1 / 0
k – coeficientul de devansare a creşterii produsului intern brut de către creşterea cheltuielilor
publice;
I Cp1/0 – indicele creşterii cheltuielilor publice în perioada (1) faŃă de perioada (0), calculat
conform relaŃiei (8);
I PIB1/0 – indicele creşterii produsului intern brut.
În funcŃie de ritmul de creştere a cheltuielilor publice şi a produsului intern brut, coeficientul
poate lua următoarele valori: k > 1 semnifică o creştere mai accentuată a cheltuielilor publice
comparativ cu produsul intern brut; k = 1, când ambele mărimi au ritmuri de creştere identice; k <
1, reflectă o creştere mai lentă a cheltuielilor publice comparativ cu sporirea produsului intern brut.
f) Elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut măsoară amploarea reacŃiei
cheltuielilor publice la modificarea produsului intern brut. Calculul se efectuează astfel:
∆C p (1− 0 )
Cp0
ecp = , în care: (14)
∆PIB(1− 0 )
PIB0
124
e cp – elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut;
∆Cp (1-0) – modificarea cheltuielilor publice în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază
(0), calculată conform relaŃiei (6);
Cp0 – cheltuielile publice din perioada de bază;
∆PIB(1-0) – modificarea produsului intern brut în perioada de referinŃă;

PIB0 – produsul intern brut din perioada de bază.
Acest indicator exprimă tendinŃa de utilizare a produsului intern brut la acoperirea
cheltuielilor publice şi poate lua următoarele valori: ecp > 1 reflectă tendinŃa de utilizare într-o mai
mare proporŃie a p.i.b. la finanŃarea cheltuielilor publice; cheltuielile publice sunt elastice la
creşterea p.i.b. Când ecp = 1 tendinŃa rămâne nemodificată de la o perioadă la alta. Dacă ecp < 1,
reflectă inelasticitatea cheltuielilor publice la creşterea p.i.b., reflectând restrângerea proporŃiei
cheltuielilor publice în p.i.b.
14.3.2. EficienŃa cheltuielilor publice

Alegerea şi aplicarea metodelor de evaluare a indicatorilor înscrişi în bugetul anual sau în
programele plurianuale trebuie să aibă ca principal obiectiv eficienŃa utilizării resurselor financiare
publice. De asemenea, intervenŃiile ulterioare efectuate cu ocazia rectificării legii bugetare, pentru
ajustarea indicatorilor proiectaŃi iniŃial, trebuie să aibă în vedere criteriul eficienŃei.
EficienŃa cheltuielilor publice exprimă o dimensiune optimă a unui raport determinat între
eforturile financiare, concretizate în con-sumul de resurse financiare publice şi efectele estimative
obtenabile.
Nevoile publice reclamă bunuri şi servicii publice tot mai numeroase, diversificate şi de
valori ridicate, în condiŃiile în care resursele financiare ale statului nu sporesc la fel de rapid;
decalajul de ritm între creşterea veniturilor şi cea a cheltuielilor publice se creează o stare aproape
permanentă de insuficienŃă a resurselor . Acest fenomen se petrece în condiŃiile în care guvernul
procedează, în mod obişnuit, la trierea şi ierarhizarea nevoilor sociale şi la dimensionarea
cheltuielilor publice în funcŃie de mai multe criterii: prioritate, oportunitate, eficienŃă a cheltuielilor
publice, calitate a serviciilor publice comparativ cu standardele internaŃionale.
În cadrul criteriilor de selectare a alternativelor proiectelor de dimensionare a volumului
cheltuielilor, un loc central revine eficien-Ńei. Pentru utilizarea cheltuielilor publice în condiŃii de
eficienŃă, este necesară îndeplinirea unor condiŃii de optim social şi anume:
– posibilitatea alegerii alternativei celei mai puŃin costisitoare în raport cu rezultatul final al
serviciului public;
– modernizarea producerii serviciului public, în vederea maximizării utilităŃii la consumator;
– puterea de previziune în cadrul unui orizont de timp stabilit.
Îndeplinirea acestor aspecte implică minimizarea costurilor proiectelor obiectivelor de
finanŃat, ceea ce se concretizează în maximizarea bunăstării sociale, reflectată în rezultate cum
sunt:
– costuri sociale minime, reflectate în: fiscalitate mai redusă, deficit bugetar minim, renunŃări
cât mai puŃine la îndeplinirea altor obiective;
– preŃuri sau tarife accesibile plătite de consumatori, în situaŃiile în care serviciile publice
sunt furnizate contra plată;
– creşterea calităŃii serviciilor publice concomitent cu sporirea consumului acestora,
contribuind la creşterea satisfacŃiei consu-matorului etc.
Problema utilizării resurselor este cu atât mai importantă cu cât resursele financiare publice
sunt mai reduse şi au caracter limitat.
Elaborarea unor criterii de performanŃă concrete corespunzător fiecărui sector
guvernamental, este un proces foarte laborios, dar care permite factorilor de decizie, atât
eliminarea, în cea mai mare măsură a arbitrarului şi subiectivismului în alocarea resurselor publice,
cât şi aprecierea corectă a eficienŃei, eficacităŃii şi economicităŃii cu care se utilizează fondurile
publice.
EficienŃa exprimă rezultatele ce se obŃin dintr-o activitate economico-socială prin utilizarea
125
anumitor resurse economice: materiale, financiare, umane. Cuantificarea eficienŃei se poate realiza
fie ca raport între efectele (rezultatele) obŃinute şi eforturile (cheltuielile) corespunzătoare acestora
într-o unitate de timp, astfel:
R
Ef = (supraunitar) , în care: (15)
M
Ef – eficienŃa;
R – rezultatele (efectele) obŃinute;
M – mijloacele (eforturile) consumate.
În cazul acestui model de calcul, eficienŃa este cu atât mai mare cu cât raportul este mai
accentuat supraunitar.
Dacă eficienŃa se exprimă prin inversul acestui raport, se urmăreşte minimizarea rezultatului
pentru o eficienŃă ridicată.
Compararea efectelor cu eforturile se realizează sub multiple aspecte. Astfel, efectele
obŃinute apar sub diferite forme de manifestare şi pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii:
după locul apariŃiei (directe şi indirecte); după momentul apariŃiei (prezente şi viitoare); după
perioada pe care se efectuează analiza (anuale şi totale); după gradul de cuprindere (globale sau
nete); după gradul de cunoaştere şi realizare (programate sau realizate). În analiză trebuie urmărite
şi efectele conexe propagate în plan cultural, spiritual, social, politic etc.
Eficacitatea constituie calitatea pe care o are o acŃiune de a produce efectele scontate.
Cuantificarea eficacităŃii este dată de raportul dintre rezultatul obŃinut efectiv şi rezultatul prevăzut
la proiectarea unui anumit program economico-social. Expresia utilizată este următoarea:
Rr
Et = (supraunitar) , în care: (16)
Rp
Et – eficacitatea;
Rr – rezultatul efectiv realizat;
Rp – rezultatul prevăzut.
O valoare supraunitară a raportului reflectă o situaŃie favorabilă.
Determinarea eficacităŃii se poate realiza şi prin măsurarea raportului dintre mijloacele
consumate, astfel:
Mr
Et = (subunitar), în care: (17)
Mp
Mr – mijloacele efectiv utilizate;
Mp – mijloacele programate a fi consumate.
Fenomenul analizat are caracteristici pozitive dacă rezultatul raportului este subunitar.
Dacă eficienŃa măsoară raportul dintre efecte şi eforturi, eficacitatea reflectă raportul, fie
dintre efectele (rezultatele) progra-mare şi înregistrate, fie dintre eforturile (mijloacele) consumate
efectiv şi cele programare a se consuma.
Economicitatea surprinde fenomenul de reducere a volumului mijloacelor consumate efectiv
pentru realizarea unui anumit cuantum al rezultatelor proiectate. Se poate măsura prin următoarea
relaŃie:
Mr Mp
Ec = : (subunitar), în care: (18)
Rr Rp
Ec – economicitatea;
Mr – mijloacele consumate efectiv;
Rr – rezultatul efectiv înregistrat;
Mp – mijloacele programate a fi utilizate;
Rp – rezultatele proiectate.
Fenomenul analizat prezintă o evoluŃie favorabilă, dacă rezultatul raportului este subunitar.
126
Examinarea eficienŃei, eficacităŃii şi economicităŃii pentru fiecare sector furnizor de bunuri şi
servicii publice asigură condiŃii atât pentru adoptarea deciziei adecvate de alocare a resurselor
bugetare (limitate) pentru obŃinerea de efecte economico-sociale ridicate, cât şi pentru aprecierea
ulterioară a modului de gestionare a fondurilor publice de către fiecare instituŃie publică.
Aprecierea eficienŃei cheltuielilor publice implică delimitarea acŃiunii pieŃei libere de cea a
statului într-o nouă abordare. Astfel, trebuie să se Ńină seama de aspecte cum sunt:
– împărŃirea sectorului pieŃei între mecanismele specifice domeniului public şi celui
particular;
– delimitarea activităŃii economice între sectoarele piaŃă şi non-piaŃă;
– aprecierea sectorului public non-piaŃă, atât din punctul de vedere al alocării resurselor între
utilizatori, cât şi din punctul de vedere al nivelului output-urilor (rezultatelor), în scopul atingerii
unor obiective date.
ConcepŃia economiştilor despre eficienŃă este mai cuprinzătoare decât înŃelesul obişnuit al
acestui termen. Astfel, cercetarea economică actuală privind eficienŃa cheltuielilor publice a ajuns
la o serie de orientări moderne, ca:
– serviciile publice nu trebuie furnizate întotdeauna în mod gratuit;
– înlocuirea furnizării serviciilor publice cu cele particulare, oriunde este posibil;
– restabilirea opŃiunilor privind furnizarea serviciilor publice la mecanismele cvasipiaŃă, prin
utilizarea unor bonuri valorice.
În practică există numeroase metode de evaluare a eforturilor şi efectelor (directe şi
indirecte) corespunzătoare proiectelor de obiective publice. Dintre acestea, cele mai frecvent
utilizate sunt: analiza cost-avantaje (cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de
„cost-beneficiu”); analiza cost-eficacitate, bazată pe un sens mai larg atribuit avantajelor, decât cel
strict economic; metode multicriteriale.
a) Metoda de analiză cost-avantaje apreciază beneficiul ca fiind avantajul obŃinut pe seama
furnizării serviciului public pentru care s-au elaborat variantele de proiect. În cadrul metodei se
apelează la raportul cost/beneficiu, al cărui nivel optim este folosit drept criteriu de exprimare a
eficienŃei deciziilor publice, în cadrul programelor alternative. Pentru a nu respinge un proiect,
condiŃia este ca raportul cost/beneficiu să fie minim (sau raportul beneficiu/cost să fie maxim).
O caracteristică a acestei metode este faptul că vizează, în principal, costurile şi beneficiile
sociale, comparativ cu cele particulare, ceea ce înseamnă că trebuie să se Ńină seama de
externalităŃi. ExistenŃa acestora influenŃează deciziile producătorilor şi consumatorilor, având drept
rezultat o alocare a resurselor diferită de cea pe care ar trebui să o realizeze concurenŃa perfectă în
lipsa lor.
PiaŃa reprezintă cel mai bun mecanism de alocare a resurselor, cu condiŃia să îndeplinească
cerinŃele optimului paretian „cu un cost mai mic” sau cu preŃul unei mai mici distorsiuni sociale a
preferinŃelor individuale. Realitatea demonstrează că piaŃa poate eşua în această alocare, prin
nerealizarea corespondenŃei dintre condiŃiile de optim în sens paretian şi condiŃiile echilibrului pe
piaŃă. De aceea, se impune intervenŃia unui mecanism alternativ de alocare a resurselor, adică o
alocare centralizată prin intermediul statului. Aşadar, externalităŃile reprezintă slăbiciuni ale pieŃei,
pe care statul trebuie să le corecteze.
ExternalităŃile au loc atunci când activităŃile de producŃie sau consum ale unei părŃi (agent
economic sau nu) intră în mod direct ca variabilă independentă în funcŃia de producŃie sau de
utilitate a altei părŃi. Exemplul cel mai comun privind externalitatea este poluarea. O anumită
tehnologie folosită în realizarea unui bun privat produce poluare ca produs secundar (externalitate)
care este consumată involuntar (uneori forŃat) de terŃe părŃi. În acest caz, agentul economic
generator al efectului extern trebuie să suporte parŃial, prin costuri, efectele acŃiunilor sale. La
rândul lor şi agenŃii afectaŃi suportă un anumit cost legat de atenuarea sau înlăturarea poluării.
Aceste două costuri formează aşa-numitul „cost social” care este superior costului privat, are
consecinŃe atât asupra celor care induc efectele externe (dar care nu-şi asumă integral neplăcerile
provocate de activitatea lor) cât mai ales asupra celor care suportă costul social fără a fi
recompensaŃi în vreun fel.
În aceste condiŃii, externalităŃile favorizează afirmarea rolului alocator al statului, care
urmăreşte să aloce în mod optim efectele externalităŃilor. Rolul de alocare al statului poate fi întărit
127
sau încurajat ca urmare a interesului deosebit pe care-l manifestă unele firme particulare sau
grupuri de presiune pentru corectarea sau compensarea slăbiciunilor pieŃei. Pentru corectarea
externalităŃilor, concretizate în supraalocarea resurselor, guvernul are la dispoziŃie două tipuri de
acŃiuni corective care să „internalizeze” costurile efectelor externe: acŃiunea legislativă, care
forŃează potenŃialii ofertanŃi să suporte toate costurile aferente producŃiei lor; şi aplicarea de
impozite specifice, pentru egalizarea sau atenuarea externalităŃilor pe unitatea de produs. Un astfel
de impozit are două efecte contrare: pe de o parte, prin reducerea externalităŃilor negative se va
mări bunăstarea, iar pe de altă parte, ca efect al impozitării, rezultatele activităŃii respective
(outputurile) se vor reduce, ceea ce poate însemna o reducere a bunăstării. Rata optimă de
impozitare va fi aceea care maximizează diferenŃa dintre utilitatea provenită din outputul activităŃii
şi dezutilitatea provenită de la externalitatea activităŃii.
În acelaşi timp, în cazul externalităŃilor pozitive (dacă utilitatea unei terŃe părŃi creşte ca
rezultat al său) guvernul poate alege să corecteze alocarea ineficientă prin încurajarea producŃiei
acelor bunuri care înregistrează o subproducŃie. El poate face acest lucru fie prin producerea
directă a serviciului – educaŃie, sănătate – prin asigurarea consumului (creşterea cererii), fie prin
subvenŃionarea producŃiei (creşterea ofertei).
Pe măsură ce statul îşi asumă noi funcŃii, el caută să găsească noi surse de impozitare, ca
astfel să crească veniturile pentru acoperirea cheltuielilor publice sporite. În plus, nu este
întotdeauna sigur că intervenŃia statului în economie va îmbunătăŃi situaŃia, în sensul eficienŃei. De
aceea se poate vorbi şi despre eşecurile (slăbiciunile) nonpieŃei (guvernului), care sunt legate, în
principal, de interesele care există în sectorul public.
Astfel, în domeniul ofertei de bunuri şi servicii publice, slăbiciunile guvernului se referă la:
– dificultatea de a măsura rezultatul multor activităŃi guvernamentale;
– dificultatea de a determina dacă rezultatul poate fi furnizat mai eficient de către o altă
formă de organizare sau producŃie, decât cea în care este implicat statul;
– întrucât nu există motivaŃia profitului şi nici concurenŃă, furnizorii din sectorul public pot
înregistra o eficienŃă mai redusă, fără pericolul de a-şi pierde clienŃii şi de a da faliment, ca în cazul
firmelor particulare.
În domeniul cererii, s-a constatat că, având un orizont de timp relativ scurt, extins în primul
rând la perioada imediat următoare alegerilor, politicienii răspund cu prioritate acŃiunilor curente,
în detrimentul celor pe termen lung.
În afara acestor caracteristici, se mai remarcă unele neajunsuri legate de:
– incapacitatea de a Ńine costurile sub control din cauză că nu se urmăreşte realizarea de
profit;
– manifestarea unui răspuns necorespunzător la inovaŃie, fapt ce se traduce, pe de o parte,
prin încercarea statului de a obŃine cele mai sofisticate tehnologii, chiar dacă nu sunt eficiente în
raport cu nivelul costurilor iar, pe de altă parte, prin rezistenŃă la introducerea tehnologiei utile care
poate ameninŃa rutinele acceptate;
– utilizarea necorespunzătoare a resurselor; astfel, în cazurile în care statul limitează rata
profitului pentru o anumită activitate (cu intenŃia de a proteja consumatorii), răspunsul firmei este
de a maximiza profitul prin utilizarea de capital mai mare etc.
Prin urmare, intervenŃia statului trebuie utilizată cu multă precauŃie, deoarece poate fi mult
mai rea decât „mâna invizibilă” a pieŃei, dacă în loc să producă bunuri publice creează neajunsuri
publice.
Având în vedere aspecte ca cele de mai sus, apare mai pregnantă importanŃa utilizării
cheltuielilor publice în condiŃii de eficienŃă.
Analiza cost-beneficiu este utilizată de autorităŃile publice, în general, la evaluarea
proiectelor de investiŃii publice de mari proporŃii, pemntru aprecierea bunăstării sau beneficiilor
sociale nete care vor aparŃine naŃiunii prin transpunerea lor în practică. Aceasta implică din partea
investitorilor o privire de ansamblu pe termen lung, spre deosebire de un agent economic, a cărui
preocupare prio-ritară este obŃinerea profitului imediat. Cele mai importante principii ale metodei
cost-beneficiu sunt conŃinute în patru întrebări-cheie:
– ce costuri şi ce beneficii trebuie incluse?
– cum vor fi evaluate aceste costuri şi beneficii?
128
– care este nivelul ratei dobânzii la care costurile şi beneficiile trebuie privite cu neîncredere?
– care sunt constrângerile semnificative?
Pentru a răspunde la întrebarea ce costuri şi ce beneficii trebuie incluse, este necesară
enumerarea tuturor costurilor şi beneficiilor şi acordarea unui rang de importanŃă, în funcŃie de cât
sunt de îndepărtate de scopul principal al proiectului (astfel încât cele mai îndepărtate să fie chiar
excluse). Aceasta presupune o analiză atentă a proiectului, estimarea vieŃii acestuia, precum şi
luarea în considerare a aspectelor exterioare, neesenŃiale şi a beneficiilor neglijabile.
Cum vor fi evaluate costurile şi beneficiile? Pentru aceasta trebuie să se aibă în vedere
eventualele schimbări în preŃurile relative (şi nu modificările nivelului general al preŃurilor, pentru
care este predominantă valoarea din primul an, luat ca bază).
În ceea ce priveşte nivelul ratei dobânzii ce trebuie privit cu neîncredere, trebuie luat în
considerare costul de oportunitate care pledează împotriva folosirii unei rate reduse pentru
proiectele publice, de teamă ca cele mediocre să nu fie acceptate în dauna celor veloroase din
sectorul particular (în situaŃiile în care pentru proiectele ce urmează a se realiza din fonduri
publice, se aplică unele criterii mai convenabile şi mai uşor de îndeplinit).
Grupul constrângerilor semnificative cuprinde: constrângeri legale (administrative şi
bugetare) şi constrângeri legate de redistribuirea venitului. În cazul în care decidentul constată că,
pentru un anumit proiect, modul de redistribuire a venitului este inacceptabil, el poate respinge
proiectul, în ciuda beneficiilor sale nete. (Redistribuirea venitului are în vedere cine este
suportatorul costurilor şi cine este beneficiarul proiectului.)
În calculele de eficienŃă se folosesc indicatori previzionali pentru orientarea anticipată a
activităŃii economice pe calea utilizării resurselor financiare cu avantaje maxime.
b)Metoda de analiză cost-eficacitate. După elaborarea prealabilă a unui indicator de
eficienŃă, această analiză se aplică în absenŃa unei evaluări monetare a avantajelor. În anumite
ipoteze clar formulate, în care este un obiectiv unic, urmează a fi ales programul cel mai puŃin
costisitor.
Elaborarea modelelor de analiză Ńine seama de fazele prin care trece fiecare obiectiv: studiu,
realizare propriu-zisă, exploatare. În cazul în care se pot elabora mai multe variante, se va reŃine şi
aplica cea care oferă cea mai favorabilă corelaŃie între cost şi avantaje. Aceasta se referă la
obŃinerea unor performanŃe tehnice ridicate, calitate superioară, competitivitate pe diferite pieŃe de
desfacere. La un anumit efort, se urmăreşte obŃinerea de efecte maxime sau ca avantajele scontate
să se obŃină cu cel mai mic efort posibil.
Pentru analiza eficienŃei economice a cheltuielilor, se stabilesc şi indicatori ai utilizării efective

(postcalculate) a resurselor. Cu ajutorul lor, se compară previziunile sau rezultatele obŃinute în
perioade le anterioare cu cele din perioadele pentru care se efectuează analiza, identificându-se
cauzele concrete care au determinat rezultatele consta-tate şi măsurile ce trebuie adoptate pentru
îmbunătăŃirea acestora.
Metoda cost-eficacitate este una dintre metodele de dimensionare a eficienŃei cheltuielilor
pentru obiective şi acŃiuni economice. Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor aferente unei
perioade de timp, se folosesc instrumente specifice de normare. Astfel, pentru cheltuielile cu
materiile prime, materialele, combus-tibilii, energia se stabilesc indici sau coeficienŃi ai
consumurilor specifice şi ai gradului de utilizare a acestora, în raport cu numărul de unităŃi de
produse finite posibil de obŃinut prin exploatarea normală a capacităŃii de producŃie. Se urmăreşte
eliminarea risipei şi îmbună-tăŃirea performanŃelor tehnice ale produselor fabricate, precum şi
competitivitatea produselor pe piaŃa internă şi externă. Pentru cheltuielile cu salariile se folosesc
normele de muncă. Salariile sunt corelate cu calitatea muncii, competenŃa profesională, cu nivelul
preŃurilor şi tarifelor, al ajutoarelor de şomaj, al pensiilor etc. Cheltuielile privind amortismentele se
dimensionează pe baza duratelor de servicii normate, prin luarea în calcul a ritmului uzurii morale,
folosindu-se metoda amortizării accelerate sau proporŃionale în timp, iar repartizarea acestora pe
produse se efectuează pe baza exploatării optime a capacităŃii de producŃie. Cheltuielile cu dobânzile
se stabilesc în funcŃie de volumul creditelor bancare minime necesare şi de folosirea acestora în
cadrul termenelor şi pentru destinaŃia aprobată. Cheltuielile cu investiŃiile se stabilesc pe baza
proiectelor de execuŃie a lucrărilor de construcŃii, a normelor de consum de materiale, manoperă,
129
utilaje şi transport, de termenele optime de desfăşurare a lucrărilor, de achiziŃionate şi montaj al
utilajelor, de dare în folosinŃă şi atingerea parametrilor proiectaŃi ai investiŃiei.
EficienŃa cheltuielilor privind obiectivele şi acŃiunile economice se stabileşte, în general, ca
raport între indicatorii de efect şi cei de efort. Indicatorii de efect sunt producŃia marfă, valoarea
adăugată, pro-fitul, încasările din export ş.a., iar cei de efort sunt investiŃiile, costurile de producŃie,
importurile, timpul de lucru utilizat de personal etc.
EficienŃa cheltuielilor privind acŃiunile şi obiectivele economice este cu atât mai mare, cu cât
pentru obŃinerea unei mărimi a efectului, efortul de utilizare a resurselor financiare prin cheltuieli este
mai mic. Aceasta este funcŃia-scop a alegerii variantei optime în analiza cost-avantaje a proiectelor
elaborate sau în aplicarea unei asemenea variante. În cadrul analizei, indicatorii de eficienŃă se
folosesc în ansamblul lor, constituind un sistem. Alegerea variantei optime are loc pe seama
aspectelor intensive, calitative ale rezultatelor obtenabile.
c) Metode multicriteriale. În cazul în care criteriile sunt numeroase şi apare imposibilitatea
sintetizării lor într-un indicator unic, decizia urmează a fi luată prin metode multicriteriale.
Proiectele independente sunt apreciate în raport cu fiecare dintre criteriile reŃinute, ceea ce
antrenează mai multe clasamente ale proiectelor, fiind dificilă stabilirea unui clasament general.
Unele metode permit degajarea unei soluŃii empirice care Ńine cont de aceste criterii diverse, soluŃia
putând fi utilizată de către decident.

– Nivelul cheltuielilor publice se poate analiza atât static (valoarea acestora la un moment dat)
cât şi dinamic (evidenŃiind modificarea şi sensul modificării lor în timp). Analiza din punctul de
vedere al nivelului se bazează pe următorii indicatori: volumul cheltuielilor publice, ponderea
cheltuielilor publice în produsul intern brut şi volumul cheltuielilor publice care revine în medie pe un
locuitor.
– Indicatorul cheltuieli publice (în mărime nominală sau reală) este util pentru a reflecta volumul
acestora în monedă naŃională şi serveşte la efectuarea de analize pe plan naŃional.
– Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut permite analiza cheltuielilor publice în
raport cu nivelul de dezvoltare economico-socială şi este utilizat frecvent în comparaŃiile interna-
Ńionale.
– Cheltuielile publice totale ce revin în medie pe un locuitor reprezintă un indicator de nivel care
arată cuantumul cheltuielilor publice ale statului, care revine unui locuitor. Pentru a permite
comparaŃiile internaŃionale, cheltuielile publice anuale pot fi exprimate într-o monedă de circulaŃie
internaŃională.
– Analiza structurii cheltuielilor publice vizează calculul proporŃiei (ponderii) pe care o are
fiecare dintre grupele de cheltuieli publice în total. Se poate realiza în cadrul oricărei clasificări a
cheltuielilor publice: economică, funcŃională, financiară, administrativă etc.
– Analiza sub aspect dinamic, relevă modificările care intervin în cuantumul şi structura
cheltuielilor publice în decursul unei perioade de timp. Indicatorii de analiză a dinamicii cheltuielilor
publice sunt: modificarea absolută şi relativă (nominală sau reală) a cheltuielilor publice; modificarea
ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut; modificarea volumului mediu al cheltuielilor
publice ce revin pe un locuitor; modificarea structurii cheltuielilor publice; coeficientul de devansare a
creşterii PIB de către creşterea cheltuielilor publice; elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul
intern brut.
130
– Alegerea şi aplicarea metodelor de evaluare a indicatorilor înscrişi în bugetul anual sau în
programele plurianuale trebuie să aibă ca principal obiectiv eficienŃa utilizării resurselor financiare
publice. De asemenea, intervenŃiile ulterioare efectuate cu ocazia rectificării legii bugetare, pentru
ajustarea indicatorilor proiectaŃi iniŃial, trebuie să aibă în vedere criteriul eficienŃei. Problema utilizării
resurselor este cu atât mai importantă cu cât resursele financiare publice sunt mai reduse şi au caracter
limitat. Elaborarea unor criterii de performanŃă concrete corespunzător fiecărui sector guvernamental,
este un proces foarte laborios, dar care permite factorilor de decizie, atât eliminarea, în cea mai mare
măsură a arbitrariului şi subiectivismului în alocarea resurselor publice, cât şi aprecierea corectă a
eficienŃei, eficacităŃii şi economicităŃii cu care se utilizează fondurile publice.

Indicatori de analiza a cheltuielilor publice; indicatori de volum cheltuielilor publice; indicatori
de structura cheltuielilor publice; indicatori privind dinamica; ponderea cheltuielilor publice în PIB;
cheltuieli publice care revin în medie pe un locuitor; ponderea fiecărei grupe de cheltuieli în total;
elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB; coeficientul de devansare a creşterii cheltuielilor
publice faŃă de creşterea PIB; eficacitatea cheltuielilor publice; eficienta cheltuielilor publice;
oportunitatea cheltuielilor publice; economicitatea cheltuielilor publice.

1. Care sunt indicatorii privind nivelul cheltuielilor publice?
2. Care sunt indicatorii privind structura cheltuielilor publice?
3. Care sunt indicatorii de dinamică ai cheltuielilor publice?
4. ComentaŃi aspectele legate de eficienŃa cheltuielilor publice.
5. Care sunt factorii de creştere ai cheltuielilor publice?
6. Cum se calculează ponderea cheltuielilor publice în PIB?
7. Care este deosebirea între valorile nominale şi cele reale ale cheltuielilor publice?
8. Care sunt valorile pe care le poate lua elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB?
9. Care sunt valorile pe care le poate lua coeficientul de devansare a creşterii cheltuielilor
publice faŃă de creşterea PIB?
10. De ce trebuie îmbinată analiza nivelului cheltuielilor publice cu cea a structurii şi dinamicii
acestora?
11. Care este semnificaŃia elasticităŃii cheltuielilor publice în raport cu PIB?
12. Care este semnificaŃia coeficientului de devansare a creşterii cheltuielilor publice faŃă de
creşterea PIB?
1. Pe baza următoarelor date:
– cheltuielile bugetului central……………………………………..895 350 mld um
– cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat………………...245 700 mld um
– cheltuielile fondurilor speciale………………………………….…85 270 mld um
– cheltuielile bugetelor locale………………………………………175 450 mld um
– transferuri între bugetul central şi bugetele locale…………………22 900 mld um
– transferuri între bugetul central şi fondurile speciale………………..5 800 mld um
– PIB în anul curent……….………………………………………2 205 500 mld um
– PIB în anul anterior……………………………………………..2 193 660 mld um
– cheltuielile bugetului public naŃional în anul anterior…………. 1 169 600 mld um
– număr locuitori în anul curent…..……………………………………….38 mil loc
– număr locuitori în anul anterior………………………………………..37,2 mil loc
să se calculeze:
a) ponderea cheltuielilor bugetului general consolidat în PIB, pentru anul curent.
131
b) modificarea absolută a cheltuielilor bugetului public naŃional ce revin în medie pe un locuitor,
în anul curent faŃă de anul anterior.
c) coeficientul de devansare a cheltuielilor bugetului public naŃional faŃă de PIB.

– cheltuieli de personal………………………………….35 870 mld um
– cheltuieli materiale şi servicii…………………………41 690 mld um
– cheltuieli de capital……………………………………18 750 mld um
– subvenŃii………………………………………………19 875 mld um
– transferuri……………………………………………..31 650 mld um
– dobânzi aferente datoriei publice………………………9 550 mld um
– PIB…………………………………………………..239 680 mld um
– cheltuieli bugetare totale în perioada anterioară…….146 890 mld um
– PIB în perioada anterioară…………………………..238 640 mld um
să se calculeze:
a) ponderea cheltuielilor de personal în grupa de cheltuieli bugetare din care fac parte
b) modificarea absolută a cheltuielilor bugetare totale în perioada curentă faŃă de perioada
anterioară
c) coeficientul de devansare a creşterii cheltuielilor bugetare faŃă de creşterea PIB
MenŃionaŃi modul de calcul şi/sau semnificaŃia indicatorilor/indicilor de la a-c.

– cheltuieli pentru ordine publică şi siguranŃă naŃională………39 550 mld um
– cheltuieli pentru învăŃământ………………………………….43 690 mld um
– cheltuieli pentru sănătate…………………………………….38 480 mld um
– cheltuieli pentru transport şi comunicaŃii……………………36 420 mld um
– cheltuieli pentru protecŃie socială…………………………..128 360 mld um
– cheltuieli pentru apărare……………………………………..55 670 mld um
– cheltuieli pentru agricultură………………………………….25 990 mld um
– cheltuieli pentru industrie……………………………………..9 590 mld um
– cheltuieli pentru dobânzi la datoria publică………………….15 880 mld um
– alte cheltuieli bugetare……………………………………….41 500 mld um
– PIB în perioada curentă…………………………………...1 081 470 mld um
– cheltuieli bugetare totale din anul anterior……..…………...429 810 mld um
– PIB în perioada anterioară…………………………………..995 830 mld um
– cheltuieli economice în perioada anterioară………………….87 130 mld um
să se calculeze:
a) ponderea cheltuielilor cu protecŃia socială în cadrul cheltuielilor social-culturale.
b) modificarea relativă a cheltuielilor economice în perioada curentă faŃă de perioada anterioară
c) elasticitatea cheltuielilor bugetare totale în raport cu PIB.
MenŃionaŃi modul de calcul şi/sau semnificaŃia indicatorilor/indicilor de la a-c.

– cheltuielile bugetului de stat……………………………………...895 350 mld um
– cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat………………...245 700 mld um
– cheltuielile fondurilor speciale………………………………….…85 270 mld um
– cheltuielile bugetelor locale………………………………………175 450 mld um
– transferuri între bugetul central şi bugetele locale…………………22 900 mld um
– transferuri între bugetul central şi fondurile speciale………………..5 800 mld um
– PIB în anul curent……….………………………………………2 205 500 mld um
– PIB în anul anterior……………………………………………..2 193 660 mld um
– cheltuielile bugetului public naŃional în anul anterior…………. 1 169 600 mld um
132
– cheltuielile bugetelor locale în anul anterior……………………...158 117 mld um
să se calculeze:
a) ponderea fondurilor speciale în bugetul general consolidat
b) modificarea relativă a bugetelor locale în anul curent faŃă de perioada anterioară
c) elasticitatea cheltuielilor bugetului public naŃional faŃă de PIB.
Băcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi politici macroeconomice,
Editura ALL Educational, Bucureşti, 1998.
Cioponea Mariana Cristina, Veniturile şi cheltuielile bugetare în contextul integrării europene,
Editura FundaŃiei România de Mâin, Bucureşti, 2004.
1997.
2006.
133

Sinteza FP1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza FP1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FINANłELE PUBLICE : CONCEPT, CONłINUT

1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare

1.3.2. Conceptul de finanŃe publice

1.3.2.1. FinanŃele – categorie economică având caracter istoric

1.3.2.2. Etimologia şi sensul cuvântului „finanŃe”

1.3.3. ConŃinutul finanŃelor publice

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităŃii de învăŃare 1

Concepte şi termeni de reŃinut

Întrebări de control şi teme de dezbatere

2.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

2.3.1. EvoluŃia conceptului de finanŃe publice

În această perioadă, se evidenŃiază aşa-numita „revoluŃie keynesiană” , autorul său, John

Sinteza unităŃii de învăŃare 2

2.3.2. FinanŃele publice ca ştiinŃă

FinanŃele publice reprezintă o disciplină de graniŃă, interferându-se pregnant cu: economia

Concepte şi termeni de reŃinut

Întrebări de control şi teme de dezbatere

3. Printre caracteristicile finanŃelor publice în perioada intervenŃionista, se numără:

ImportanŃa şi rolul finanŃelor publice au evoluat continuu, odată cu evoluŃia şi

3.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

3.3.1. FuncŃiile finanŃelor publice

Sinteza unităŃii de învăŃare 3

Concepte şi termeni de reŃinut

Întrebări de control şi teme de dezbatere

2. FuncŃiile finanŃelor publice sunt: funcŃia de repartiŃie şi funcŃia de control.

3. Formarea şi repartizarea fondurilor financiare publice reprezintă un proces unitar şi

4. Prin intermediul finanŃelor publice:

Băcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Compendiu de macroeconomie, Editura

4.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

4.3.1. Conjunctura economică internă

4.3.2. Conjunctura internaŃională a finanŃelor publice

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităŃii de învăŃare 4

Concepte şi termeni de reŃinut

Din punct de vedere formal, literatura de specialitate consemnează puncte de vedere

5.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

Obiectivele unităŃii de învăŃare:

5.3.1. Aspecte generale privind bugetul şi procesul bugetar

5.3.2. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar

5.3.2.1. Elaborarea proiectului de buget

Acestea au în vedere1 principalii parametri macroeconomici şi principalele evoluŃii din

5.3.2.2. Aprobarea bugetului

Modul de desfăşurare a etapei referitoare la aprobarea proiectului de buget depinde de

5.3.2.3. ExecuŃia bugetului

5.3.2.4. Încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară

5.3.2.5. Controlul şi aprobarea execuŃiei bugetului

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităŃii de învăŃare 5

Concepte şi termeni de reŃinut

3. Caracterul de buget consolidat decurge din:

4. Dintre următoarele enunŃuri care nu reprezintă o verigă a bugetului general consolidat?

6.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

Timpul alocat temei: 2 ore

6.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare

În vederea dimensionării indicatorilor de venituri şi cheltuieli cuprinşi în buget, se

6.3.1. Metode clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari

6.3.2. Metode moderne de evaluare a indicatorilor bugetari

6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităŃii de învăŃare 6

Întrebări de control şi teme de dezbatere

2. Metodele clasice de cuantificare a indicatorilor bugetari au o seama de neajunsuri.