^ L .r iîa l T / V S i b i i u , Duminecă, 22 Decemvrie 1896 (3 Ianuarie 1897.)
52
P reţu l ab o u a m sn tn ln i:
P t nn an . • • ■ O <1. (t coroane).
P* ■! ju a e ta te de an . .
Pentru România 10
’• A-
*rji>&l.
^or°ane).
Aboniuaentelese fa cla ,T ljo g r a n s-, soc, pe acţioni, Sibiin.
Armele noastre.
Sflntem încungiuraţi de rele, sflnteia
apgsaţi şi prigoniţi, cum nu este nici un
popor In Europa c u ltă ; sflntem :căzuţi
pradă unei stăpâniri duşmănoase şi ne­
drepte şi lucrurile ne merg mai mult
spre rfiu, decât spre bine...
Aceasta e icoana scurtă, dar’ toto­
dată şi tristă a stărilor noastre de acum.
D ar’ In mijlocul acestui vfirtij de
rele şi «Ceasuri, ne îutrtbăui, că oare
aite popoare n ’aii avut soartea noastră,
n’au tn c u t şi sh e naţiuni prin suferinţe,
pSnâ cfind au njuiw l.V recunoaşterea
drepturilor lor naţionale- ?
N ’avem, decât st* deschidcm cartea
popoarelor, istoria, şi pe. foile ei vom afla
pilde de grele suferinţe din trecutul mul­
tor popoare şi alăturea cu ele pilde de
bărbăţie, de lupte uriaşe îndreptate Îm­
potriva împilătorilor.
Chiar trccutul poporului român
plin de astfel de pilde Îticuragiatoare.
E rau vrennni cârd moşii şi stră­
moşii noştri îudurau suferinţe îngrozitoare.
Din mulţimea lor sC amintim aci
numai doue.
E ra o .v n m c când Turcii nu s5 tn-
dfstuleau a lua din 'jVrile române dare în
bani, vite şi bucate, ci scoteau şi dare
(U sânge , luau cu miile copfi dela sînul
mamelor şi-’i turceau. Şi era o vreme,
când Ir-n o i In Ardeal ţcranului român
nu-’i era iertat a purta haine dc pă-
nură, cisme, pălărie mai scumpă de
un zlot (40 cr.) şi cămaşc dc giolgiu.
Toate aceste erau oprite prin legile un­
gureşti, numite „Aprobate. ■
Aceste şi multe al fele de felul lor
le îndurau înaintaşii noştri, pentru-că nn
voiau s5-’şi părăsească legea, limba şi
datinele cum li-se cerea; ci au suferit,
dar’ nu le-au părăsit, ci ni le-au lăsat
noufi de sfântă moştenire. E;»r’ când le-au
dat m âna s’au ridicat cu mic cu mare.
sdrobind pe apăsători, de vuiau Carpaţii
uriaşi şi Dunărea bfitrână.
[ Şi bine să ne însemnăm, câ toate
f acestea s’au petrecut în vremuri, când
un popor putfc fi msi uşor şters de pe
faţa pămentului şi când Românul era
p tţin cunoscut în lnmea mare.
Şi totnşi moşii şi strămoşii noştri
n’au desnădăşduit, ci cu cnragiu s’au ţi­
Nr.
gaj
■" ■' ::: IN S E R A T E '
se primesc în b i r o u l a d m i n i s t r a ţ i u n i l (strada
Apare in fiecare Duminecă Poplăcii nr. 15.) — T elefon nr. 14.
Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr.
a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr.
nut su3 şi tare tn lungile furtuni ale împotriva’ pentetiţei dl Roman n’a dat'
, veacurilor. 11
Azi e cu totol altceva. Azi numele de
recurs. i,Voi plăti1 cei 30 tt.ji— scrie d-sa
„Tribunei* • — ear’ pe Hieronymi îl !m hin
celui n.“... . .<
Român rgsuuă falnic in toată lum ea; ’l-au ri-
: dicat la strălucire uu Horia,un Iancu cn soţii
• sei viteji şi eroii delă Plevna şi Griviţa, apoi S em n e îm b u c u r ă to a r e . Abia s’a
îndepărtat dela putere dl Sturdza şi deja îri‘
; alte capete mari ‘ şi lum inate; ’l-am r id i- '
România se' Şi arată începutul unei mişcări ■
: cat' cu toţii prin vitejia şi hărnicia noastră.'
nouă în causa naţională, care numai îmbucura
Azi un popor brav uu mai poate fi
ne poate. ,
şters dintre popoare; ide aceea foarte ni­
în şediuţa (adunarea) dela 25 Dec. a
merit grăeşt'e poetul nourii Andreiu Mu-
senatului român dl senator Brabeţeanu a ros­
râşanu, zicând: tit o vorbire mai lungă, în caro a vorbit şi
d =spra causa naţională, veştezind purtarea dlui
„De n’a perit Românul, când oardele barbare
„Veniau ea şi loeu-to In ngrii nâinăii.iti, Sturdza şi întrebând pe guvern, ea ce calo vrea
„Tăind fără do milă, răpind fără cruţare, s<5 urmeze in această câusă ? Dl Brabeţeanu
„Lipsind pe fii do tată şi pe surori de fraţi, a arătat cum dl Sturdzi, înainte d e a veni la
„Acum, când braţu-ti ager in lume-'i cunoscut, cârmă, anume când era în împotrivire, învino-,
BTu bravule Romanţ mai crezi, cd eştiperdut r*
văţqa pe cei dela cârmă, că .sflnt nemernici,
do oarfrce nu fac niiui'1. pentru causa româ­
Trecutul plin d<; suferinţe, dar’ plin
nească şi dtnsul fâgiuluia mult, car’ după-ce
şl do mari şi bărbăteşti fapte, p u tm a de
' a ajuns la cârma *s'au nu s'a intrepus pentru
viaţă şi trăinicia neamului nostru, dove­ Românii ditt‘-Ungaria şi Ardeal şi atunci nu
dite prin veacuri şi glasul vremii în ivire s'a ţinut de Jâgăduială, s'au a lucrat împotriva
trăim şi care e pe partea celor ,npCsuţi.r lor şi atunci a dat de minciună steagul partidu­
pe nedreptul: toate, aceste nc dau cu- lui liberal.* ~ aşa fljunio şi /parte adevărat dl
o ragiu şi nădfjde şi nc tnpinteuS.laJuptâ. Uffibeţeami., Dn aceea a cerut dela noul gu­
vern, fcu spun», cum voeşte so Iucre în privinţa
Nemernic şi ticălos a r.fi acela din­
■aceasta ?
tre noi, care s’ar trage la . o pnrte din;
Răspunsul, co-’l vu priail dl Brabeţeanu,
aceasta luptă. Nemernic şi ticălos ar fi crcd^m, că va fi mulţumitor pentru toţi Ro­
acela, care s’ar înfrica dc. prigoniri şi mânii. —
’şi-ar perde curegiul; , f Al doilei.V sem n'îm bucurător e, că >Ltga
Fie prigonirile cât de mari, noi vom pentru unitatea culturală a tuturor Români-
urma pilda străm oşilor noştri şi nu ne lor *, caro tot In urma uneltirilor dlui Sturdza
vom lăsa a fi întrecuţi de ei în iubirea se desfăcuse în dou5, «6 uneşte do rou în-
tr’una. Cele dou5 comitete, vechiu şi nou,
de neam şi jertfirpa pentru el. Altcum ei
’şi-au dat frăţeşte mână, s’au împăcat, ceea-ce
ne-ar blăstCma din morminte, din pâm6n- ne înveseleşte muit. După înţelegerea luata,
tnl, pe cari 5l-an udat cn sângele şi la­ pe 24 Ianuarie s’a chemat un congres (adu­
crimile lor ! nare) la Bucureşti, unde se va alege un nou
Dacă duşmanii sfi ne şteargă vor, comitet, care va conduce m ii departe lucru­
noi le stăm împotrivă cn armele, cari rile, fiind spriginit de toţi.
n ’au fost şi nu pot fi în veci biruite Aceste sQnt semne bune pentru viitor.
şi cari sfln t: iubirea ferbinic a tot ce
e românesc, ţinerea laolaltă, hărnicia şi
P e n tr u n o i. Ministrul de honvezi,
munca. în înţelegere cu m inierul da interne (a tre-
Cu aceste arme puternice şi cinstite
bilor din ldnntru) va mai întemeia 14 posturi
s6 luptăm şi vom avă isbânda, dacă nu noaue de gendarmi pedestri şi 5 posturi
azi, mâne de bună seamS. de gendarmi călări r în chipul acesta nu­
S il i c s i n i M o ld o v a n . mărul gendarmilor.se va înmulţi cu 196, aşa
că apoi în întresga ţeară vom av& pe viitor
ai totul 7200 de gendarmi, adecă o armată
V o ln ic iile urinează* Prigonirile pen­ întreagă.
tru mărturisirea partidului naţional şi pentru Numeral gendarmilor s’a sporit în anii
alipirea la el urmează mai departe. Cea mai din urmă în mod Însemna*, mai eu seamă
nouă pedeapsă s’a dat în Mediaş, fiind pe­ de când am început noi Românii a ne arăta
depsit harnicul luptător, di Diomsiu Roman, nemulţumirea pe fată. Stăpânirea maghiară
pentru-că a chemat la adunare pe alegetorii ro­ crede că leacul pentru vindecarea acestei ne­
mâni din cercurile Mediaş, S’ghişoara, Cohalm mulţumiri sflnt — gendarmii. Greşit leac î
şi Agnita. Adune.rea s'a ţinut ca învoirea po­
liţiei şi ca toate aceste dl Eoiuau a fost pe­
depsii cu 30 fi. de aceeaşi poliţie.
 Pâţ? 410
S ’a n ă s c u t
J S M n tu ito r iu l.
Serbează ceriul şi păm ântul ângerii
curaţi, ca şi oamenii, toţi, şi to a te su n t
cuprinse de o linişte sfântă şi cuvioasă
căci s’a născut doritul şi m ult aştep­
tatu l Mesia, M ântuitorul lumii. Isus
Christos,
D in ceriuri s’a p o g o rît ca o roauă
sfântă, şi tru p a lu at asem enea nouă
oam enilor, ca D um nezeu fiind să p o ată
suferi şi pătimi, ca patim ile sale sfinte
să m ântuiască om enim ea cu tro p itâ de
păcate.
în tr’un staul pustiu s’a născut, iesle
au fost leagănul lui, sărăcăcioase au
fost scutecile L u i; în schim b însfi
o stea cerească strălu ceşte p reste
faţa Lui, corurile ân g ereşti îi cân tă cân­
tări de bucurie, şi p e lângă păstorii cei
blânzi la fire şi buni la inim ă, crai şi
îm păraţi vin din d ep ărtare, ca să ’i-se
închine şi daru ri scum pe să-’i ad u că:
aur, sm irnă şi tăm âie.
S ’a născut M ântuitorul, să ne în­
chinăm şi noi Lui şi prăznuire sfântă
să facem N aşterii Lui.
V cacuri m ulte ’l-a a ş te p ta t o m en i­
m ea cufundată în rele şi întunerec.
Mulţi s'au ru g at lui D um nezeu,
ca mai curând să vină, m ulţi ’l-au aş­
te p ta t p ân ă la adânci b ă trâ n eţe, şi to ­
tuşi au m urit cu dorul p e inimă. P ro ­
feţii ’l-au profeţit, şi au încălzit în su­
flete credinţa în venirea Lui, şi din
neam în neam şi din ta tă In fiiu trec ea
credinţa şi dorul nesfirşit d u p ă Mân­
tuiloriul.
P ână la a tâ ta în co rd arc a ajuns
aştep tarea încât ca a isbucnit ca în tr’un
strig ăt desnădăjduit, ro stit p rin rostul
prorocului care zice:
Rouraţi certurilor de sus, ţ i nourii
se xe ploauâ pe cel D rep t; deschidă-se
pământul fi s i iu răsară Aîântuitoriul /
De Crăeiun.
Veniţi astâzi.
Veni{i astăzi credincioşi
Să săltăm, i>§ săltăm
De naşterea lui Christos
Să ne bucurăm.
Că el astăzi tn Vifleem
S’a născut, s’a născut,
Precum ’l-au vestit prorocii
De de mult.
Şi In eslea dobitocească
S’a culcat, s’a culcat
Ca un prunc mic în scutece
înfăşat.
Pssforii cu flaerile
îl măresc, ll măresc
Pentru dÎDBul lui Dumnezeu
Mulţumesc.
FOAIA POPORULUI
în sfîrşit ceriul a ro u rat, şi din
înălţim ile lui co b o rîtu -s’a m ântuirea, căci
născutu-s’a M ântuitorul Isus, cel D r e p t
N ouăsprezece veacuri s’au îm plinit
d e atunci. în v ăţătu rile m ân tu ito are ale
legii lui C hristos s’au lăţit p este to t p ă­
m ântul, şi cu n o scu te sflnt tu tu ro r po-
poarălor, tu tu ro r limbilor. C u to a te
acestea şi astăzi încă în tu n erec m ult
aco p ere m ari p ărţi ale om enim ei; şi as­
tăzi încă n e d re p ta te a d o m n eşte asu p ra
dreptăţii, răul p rig o n eşte binele, şi tirăn ia
şi sclăvia ţine locul libertăţii în tre popoare.
N oi Românii m ai ales sim ţim greul
a ce sto r triste stări de lucruri, cari se
aseam ână m ult celo r din ain te de veni­
re a M ântuitorului.
Şi noi sd n tem ţin u ţi la în tu n erec,
deşi d u p ă lum ină să d o reşte sufletul
n o s tru ; şi noi îm pilaţi şi prigoniţi sfln-
tem p en tru -că ţinem la dreptul n o stru ;
şi noi sClntem ţin u ţi su b stăp ân irea al­
tora, deşi la lib ertate stintem chem aţi.
L a relele din afară m ulţim e de
năcazuri lău n trice ni-se ad au g . C earta,
desbinarea, în g u stim ea d e inimă, p a­
tim a şi zavistia s’au în cu ib at p rin tre ai
n oştri, şi d eab ia vr’o rază d e nădejde se
arată. în tr ’a d e v ă r p a r e c ă a r tre b u i să stri­
găm şi noi din adâncul sufletelor n o a s tre :
«R ouraţi ceriu rilo r dc sus, şi nourii
să n c ploaue pc cel D re p t; deschidă-se
păm ân tu l şi să n c ră sa ră M ântuito-
riul». D a r’ D um nezeu nu va face mi­
nuni p e n tru noi.Noi înşine tre b u e să nc
cân tăm şi să ne g ătim mântuirea.
Ear mântuirea noastră tn noi înşine!
S ă ţinem la d rep tu rile no astre, să
ţinem unul cu altul în b u n ă în ţe le g e r i
să ţinem Ia steagul nostru, să luptăm
şi să m uncim , cată m â n tu irea !
F ie, ca g ân d u rile senine, ce ni-le
d e şte a p tă N aşterea M ântuitoriului C h ri­
sto s să sc înfrupteze în sufletele n o a ­
stre, a tu tu ro r R o m ân ilo r sp re m ân­
tu irea noastră.
Cei trei crai dela Persia
S3 ivesc, s8 ivesc
Anr, smirnă şi tămâie-’i
Dâruesc.
îngerul tn vis lui Iosif
Vesteşte, vesteşte
Cumcâ Irod oaste mare
Gsteşte.
Ca să piardă pe coconul
Cel născut, cel născut
Pe Dumnezeu cel fără
De Început.
Scoală de grab’ Iosife
Şi fugi în Egipet
Scapă pruncul şi mama
Lui din prăpăd.
Ca să peară şi acolo
Demonii, demonii
Că sânt toţi amestecaţi
Cu diavolii.
Nr. 52
¥
Jertfire!
Născutu-s'a pentru omenimea în­
treagă şt întru mântuirea ei a luptat şi
s'a jertfit Domnul nostru Isus Christos!
Ca lupta L u i fie şi lupta noastră /_.
*
S ân t o miie opt sute nouăzeci-şi-
şese de ani, de când în ieslele dela Vifleem
a’a născut fiiul cel prea luminat. Lumea
zăcea în Întunerec şi stricăciune. D&ti-
nele cele bune se perduseră, cinstea dis­
păruse de pe pământ, omul devenise neom,
toţi căutau sfi se nimicească unul pe al­
tul, pacea şi dragostea frăţească na mii
avea loc Intre ei. Şi atunci a trim is Dam-
nezeu pe Fiiul seu, întrupat în chip de
om, sfi spargă întunecimile, sfi limpezească
, minţile turburate ale oamenilor, sfi latai-
. neze sufletele lor In^grite de patimi şi sfi
alunge duhul necurat al răului, răspân­
dind Intre muritori duhul preacurat &1
binelui.
nPe pământ pace şi inire oameni
bună învoire “ a cuvântat M ântuitorul, dar’
, cuvântul dumm zeesc a lost hulit de cei
răi şi prigoauele cele mai turbate s’aa
pornit Împotriva Domnului. Sângele prun­
cilor ucişi de crudul Irod a pângărit naş­
terea Fiiului, dar’ săugele Fiiului răstig­
n it a sfinţit întemeierea legii celei nonă.
Propoveduind dragostea Intre fr a ţi
şi lăpUdarea de sine , Domnul a pătimit
şi s’a jertfit Intru m âutuirea neam ului
omenesc, celui cuprins de duhul Satanei, şi lai
’i-au urmat, şiruri-şiruri m artirii creşti­
nismului, însufleţiţi şi luminaţi de noufile
Învăţături. D ar’ p ^ cât prigoanele şi bar­
bariile Împotriva dreptcredinciojilor se ii-
teţiau mai sălbatice şi mai tu rb ate, pe
atât numfirul credincioşilor creştea. Mii
şi sute de mii de păgâni, uim iţi de pu­
terea credinţei şi de curagiul nestrăm u­
ta t al credincioşilor legii celei noufi, cari
cu fruntea ridicată steteau faţă m orţii, se
luminau şi ei rlnd pe rînd de adevfim4
Puterea s5 li să stingă
Sfi numai fie
Ca Christos sfi împfirăţ&scă
lu yecie.
C u lm i de 2 ilc u la e F e lc u , Iar.
Rosmalin,
— D u p â tradiţie p o p o ra lă . —
Pe cel dul'e plaiu,
în tr’o zi de Maiu,
Cioban Rosmalin,
Mândru ca un crin,
Pe-un câmp verde-’şi Iasă,
Turma sa aleasă,
îu cea dulce pace
Rosmalin ce face?,..
La cea umbră groasă
Pa iarbă frumoasă,
Flueru ’şi ridică
Aerul despică
 Nr. 52
învăţăturilor Domnului şi se făcean cre­
ştini. Popoare barbare, venite din fundu­
rile negrei Asii, cutropind şi jefuind tot
ce le sta In cale, răm aseră orbite de lu ­
mina nouei credinţi şi se lăpădară de
păgâna lor lege.
Astfel, încet-lncet legea păgână dis-
pării şi locul ei îl luă, falnică şi atotpu­
ternică, legea creştină.
D ar’ toate acestea s’au sfivîrşit nu­
mai prin lupte, prin lupte uriaşe, pline
de jertfe. Popoarele, ca n n ’au dat ascul­
tare legei celei noufi, au d isp ăru t; cele
cari B’au increştinat, ori-cât au avut sfi
Îndure şi sfi lupte, s ’au m ărit şi au înflo­
rit, statornicindu-’şi pentru sute şi mii
de ani înainte dreptul de a trăi.
A şa a fost şi cu noi, Românii. Cre­
ştini de aproape doufi mii de ani, noi
avut-am sfi dăm piept fără întrerupere
multor popoare barbare, multor restrişti
şi primejdii abătute asupră-ne Dar’ tari
şi neclintiţi în iubirea faţă de limba şi
legea noastră, gata a urm a ori-când pil­
dei de jertfire a Domnului, Btat-am vecl-
nic în picioare, în măreţii noştri munţi
Carpaţi, ca Români şi ca creştini. Toate
vijeliile au trecut peste noi ca valol mării,
ear’ noi am eşit şi mai voinici, şi mai
luminaţi, din groaznicele încercări. Căci
întotdeauna am fo st gata a ne jertfi
averea, sângele , ba chiar vieaţa, întru
apirarea limbii, legii şi m oşiei noastre
tărît din partea stăpânirii noastre moar­
româneşti. ,l
tea ca neam românesc..
• A şa au luptat Btrămoşii noştri, pen­
tru noi, aşa sfi luptăm şi noi, pentru ur­
maşii noştri.
. Nici când bC nu nc Btee în vedere
îngustele noastre interese de traiu, ci
numai largul interes de traiu al în treg
wamulul nostru.
Nici când sfi nu cugetăm, că noi,
ceşti de acum, putfe-vom sau nu ajunge
la deplină libertate şi egală Îndreptăţire.
Strămoşii noştri au ostenit, a’au luptat,
au pătim it, ’şi-au vfirsat sângelfc, >’şi*au
jertfit chiar vieaţa, pentru a ne face pe
Cu atâta foc
De-apelo pe loc
Stau, la el ascultă
Cu dragoste multă,
Şi cele isvoare
Dulci, răcoritoare
Stau şi tainuesc
Şi nu mai şoptesc;
Eară cea fetiţă
Frumoasa Aniţă
Lui credinţă-’i joară
Dela inimioară:
Uniţi vor fi ’n soarte,
' De-astăzi pân’ la moarte
Şi de nu sub glie
Mai bine să fie,
Ori la peşti mâncare!...
Pe când în cea zare
Sfântul soare ese
Prin păduri prea dese,
Turma ’şi-o îndreaptă
FOAIA POPORULUI
noi, urmaşii lor, liberi şi fericiţi. Noi,
la rlndul nostru, urmând măreţelor învă­
ţături ale Domnului despre lăpidarea de
sine, avem sfi ostenim, sfi luptăm, sfi pă­
timim, sfi ne vărsfim sângele, sfi ne jert­
fim chiar vieaţa, pentru urmaşii noştri-
Aşa e mersul popoarelor adevfirat pu­
ternice. Căci nu numai noi, ceşti de
acum, ci şi cei dinaintea noastră, ca şi
cei-ce vor urma, fac neamul românesc.
Deci nu fiecare pentru sine şi ai sei, ci
cu toţii, pentru întreg neamul, avem sfi
trăim şi sfi luptăm !
Azi mai ales, când îu mijlocul E u­
ropei libere, noi, Românii din Transilvania
şi Ungaria, avem încă a Îndura prigoniri
şi nedreptăţiri ca înainte cu sute: de ani,
dacă nu şi mai tu rb ate, ni-se cere, ca o
sfântă datorinţă, a fi totdeauna gata
Ia lupta cu ori-ce preţ!
Ni-se tăgăduesc cele mai mari şi mai
fireşti drepturi, se aruncă asupră-ne dări
grele, din cari se făuresc arme împotriva
noastră, sftntem aruncaţi cu sutele, căr­
turari şi ţerani, bărbaţi şi femei, în tem­
niţe şi pe lângă aceea încărcaţi cu ne
mai auzite pedepse spre a fi aduşi la
sapă de lemn, gendarmii puşcă fârâ milă
în noi unde numai pot, s’au făcut legi
păgâne îndreptate Împotriva sfintei noa­
stre biserici şi a şcoalelor noastre, ni-s’â
oprit de atâtea şi atâtea-ori a ne aduna
ca Români, — cu un cuvfint ni-s’a ho­
D ar’ tot n ’am p e rit! Şi n ’am perit
pentru-că ara dat piept cu vitejie tuturor
prigoanelor, ne-am dus cu faţa senină In
temniţi, am jertfit sume uriaşe de bani,
ne-am vfirsat chiar sângelp, lutru a ne
apfira limba şi legea.
Dar’ prigoanele nu contenesc, dim­
potrivă sfi oţeresc tot mai mult. Stăpâ­
nirea ungurească nu vrea „pace ş i - bună-
învoire între oameni11, ci râsboiu.
Sfi ne oţfirim deci şi noi. Cu cât
vor fi ei, vrăjmaşii, mai năvalnic', mai ne-
Unde tl aşteaptă
Niţa, ce-’l iubeşte
Şi mult 11 doreşte...
Ajungând să pune
Zice de minuBe,;
De cântec cea fată
Este fermecată: -
Pe-alui sin f5 ’nclină
Fruntea ei senină
Şi-a ei obrăjor
Plin de foc şi dor:
Şi-a Ini sin eă ’ncinge
Şi la sin o strtnge,
In dulci sărutări,
In doici desmerdări...
Şi de-a lor iubire
Prind părinţii ştire,
Şi ei nu voesc,
Nu, până trăesc;
Şi cine gândeşte,
Că ea rău tânjeşte
Şi se veştejeşte,
După Rosmalin
Mândru ca un crin?!
Pag. 411
îndurători, mai cumpliţi, cu atât sfi stăm
noi mai neclintiţi, mai hotărlţi, mai cu-
ragioşi. Odată cu capul s i nu ne dăm.
Acesta sfi ne fie cuvântul de luptă. Alt­
fel, un singur pas ce ’l-am face înapoi,
ar aduce cu sine desnădejdea şi în urmă
peirea noastră. Gata în si a nejerfi, chiar
pe noi înşine, ori-când binele neamului
va cere, putem fi siguri că vom isbândl.
Căci Atotputernicul e stăpân pe vieaţa
popoarelor, nu oamenii, ear’ Atotpu­
ternicul apfiră totdeauna dreptatea, şi
dreptatea e cu noi.
*
Născutu-s’a pentru omenimea în­
treagă şi întru mântuirea ei a luptat şi
s'a jertfit Domnul nostru Isus Christos.
Ca lupta L u i fie şi lupta noastăi...
I o a n S c u r tu .
Din România
In numfirul trecut am ffteut pome­
nire, că noul Metropolit-primat <al Ro­
mâniei, Gheorghian, a fost învestit cu
pompă şi ceremonii mari. Cu acest pri­
legiu s ’au ţinut doufi frumoase şi însem­
nate cuvfint&ri; una a ţinut-o Regele
Carol, cătră noul M itropolit, şi cealaltă
a fost rostită de lualtul Metropolit, ca un
rfispuns la' cele grăite de Rege.
Eată părţile mai de frunte din ace­
ste cuvântări:
V orbirea R egelui Carol.
După-ce regele salută pe noul archi-
păstor zise:
...„Pronia cerească b5 binecuvintere sfânta
chemare a înalt Proa Sfinţiei Tale, şi se răs­
plătească sîrguinţele co din nou vei desfă­
şura întru păstrarea tăriei şi strălucirii sfin­
tei biserici naţionale.'
.învestitura Motropoliţilor şl a Episcopi-
lor este uu fapt totdeauna încungiurat de o
mare sărbătorire; de astă-dată InBă, această
ceremonie dobândeşte o deosebită însemnătate,
căci ea s’a săvîrşit nu numai în faţa efântu-
lai Sinod, a corpurilor lecrinitoare şi a auto-
Ea inel ’i-a dat,
Apoi ’i-a jurat,
Unire în soarte,
De-astăzi pân' la moarte,
Şi de nu — sub glie
Mai bine să fie,
Ori la peşti mâncare
Doreşte ori-care L.
Pe cel plaiu frumos
Ce cântec doios,
Cântec cu suspin
A lui Rosmalin;
El prin cântec plânge,
Inima-’i se strînge:
După cea feeioară
Mândră bălăioară,
După draga-’i turmă
Ce-o lăsa în urmă,
Căci de gând ’şi-a pus,
Că pe la apus,
Are ca se moară
Cu cea feţişoară
Mândră bălăioară,
 Pag. 412
ritâţilor constituite, ci ţ i a tuturor fruntaţilor
- terii, cari au închinat puterile ţ i rîvna lor la
ridicarea şi întărirea regatului. Aceasta este
o scumpă mărturisire că toţi s i întâlnesc în­
tr'un singur gând, într-o singură voinţă, de
câte-ori se prestntă mart cause naţionale, cand
patria are nevoe de lucrarea imprenă a tutu­
ror fiilor sei. , cel dintâiu Rege al României, care a mărit
8Privesc dar’ cu deplină încredere în vii
tor, sigur fiind că prin unire vom înfrunta
deapunirca toate greutăţile, vom înlătura toate
primejdiile. ' Christos, voi fruntaşi ai ţerii, voi mai marii
...„Urând înalt Prea Sfinţiei Tale din adân­
cul sufletului Meu ani mulţi şi fericiţi pe scau­
nul metropolitan al Ungro-Vlahiei, sânt sigur,
că neîncetat vei Înălţa rugile Tale cătră Atot­
puternicul, ca să reverse asupra noastră bine­
cuvântările Sale şi se ocrotească sfânta bise­
rică naţională şi scumpa noastră ţeară, ale
căror, iastituţiuni,— temelia şi scutul statu­
lui nostru— \o r găsi totdaeuna ln mine un
călduroi apfirăror“.
Vorbirea Metropolitalui primat
Iosif Glieorghiau.
„Treizeci d e '„ahi tre c u ţi; sflnt de când
naţiunea română V’a pus ln capul ei, şi Incre-
din:ându-V5 destinele V’a dat şi dreptul de
a fcvea o înaltă priveghere şi un binefăcător
control asupra tuturor inUituţiuniloru din stat,
pentru-ca aşa pratutindenea s i faceţi ni dom­
nească dreptatea. Fiţi mâudru, Măreţe Suveran,
că sfânta noastră biserică autocofală ortodoxă
de rfinărit V’* privit şl Vfi priveş'e ca «pă­
rătorul ci cel mai teţelopt şi cel mai putoraic.
„strălucita această adunare, In care re­
cunosc pe aţâţi fruntaşi şi atllpi ai ţerii, pe
mai marii oştirilor şi Înaltelor diregătorii
publice, au venit cu to;iC4n giurul Vostru a«-
tăzi, spre a mărturisi lumii Întregi, c i Tro­
nul lui Carol I. nu se razitnă decât pe dra­
gostea şi veneraţiunea curată şi nemisurată a
întregului popor român. Şi cum trudnicul ur­
maş al lui St‘ fan-cel-M»re şi Mihaiu-Viteazul
n’ar put6 El *6 ne razirae pe dragostea şi ve­
neraţiunea poporului seu, rând bnnătâţile inimii
Sale, blândeţa şi dulceaţa cuvintelor S >le, stră­
bat lu adâncul sufletului şi inimii noastre, În­
tocmai ca roua Ermonulâi când se pogoară pe
munţii Sionului. ' Poporuluiu fi d* atla mi* fi (in. Pe dl I.,
Precum In trecut aşa şi In viitor, smerit
rog sfi creadă Maiestatea Voastră, că In păs­
toria turmei cavCntătoare a Domnului Nostru
I bus Christos, Bomn nu voiu da ochilor mei,
nici dormitare genelor mei**, ci tot sufletul
Lâogâ cel isvor
Tainic şoptitor...
In apus de Boare,
Pe cel mal tn floare,
Rosmalin să pune
Zice de minune; , Valuri risipite •
El prin cântec plânge,'
Tnrmiţoara-’şi strlnge,
Rfimas bun îşi ia,
Dela turma sa,
Şi cu cea fecioară
Mândră bâlăioara,
Sfi duc la peire
Pentru-alor iubire,
Dulce şi ’nfocată,
Sfântă şi curată,..
Şi eată de-odată,
în cea tristă vale
Dragostea-’j prăvale;
Apa e în spume
Ear’ ei duşi din lume;
f o a i a p o p o r u l u i
şi toate rugile mele cătră Cal Atotputernic le
voiu înălţa ferbinte, pentru ridicarea şi întă­
rirea statului român şi pentru păstrarea bise­
ricii noostre în veci slăvită şi sfântă.
„în miezul nopţii scula-mfi-voiu, Sire, şi voiu
admira bunătăţile inimii Voastre ca şi mărirea
faptelor Voastie, căci Voi sfluteţi, Maiestate,
peste iot locul numele neamului romanesc.
„Uniţi glasul voitru nşadar', voi mari
diregetori bisericeşti, iubiţi ai mei fraţi Intru
oştilor şi ai diregetoriilor publice, uuiţi. glasal
vostru cu aceU al smereniei mele şi sfi stri­
găm lnpreună: ,,
„Mulţi ani trăească Regele Carol I. pen­
tru fericirea ţerii şi Înflorirea bisericii!
.Mulţi ani trăească Maiestatea Sa Regina!
.Mulţi ani trăească Moştenitorii Tronului!
„Mulţi ani trâeoscă drăgălaşii prinţişori,
meniţi dela Dumnezeu se înveselească şi să
umple de bucurie glorioasele bătrâneţe ale pri­
mului Rege şi.afe primei Regine, a scumpei
noastre Românii.u ' ’ 1 p o g r a fic e averea lui, cat* nu a partidului
Fiţi cu băgare de seamă!
Un credincios cetitor al „ l o i i I*opo-
r 11l u i " nc spune, că printre sătenii noştri a
împrăştiat cineva scrisori, prin cari ii în­
deamnă a se abona la o n o u ă fo n t e , care
se zice că va eş) în A r a d . Scrisorile ace­
stui menite a abate pe cetitorii noştri dela
f o a i a p a r t i d u l u i n a ţi o n a l, vin dela
I o a n J iu s s u - ,S ir ia n u l, care vrea s i facă
el, pe barba şi pe punga sa o foaie românească.
liată ce ne scrie cetitoriul „ F o ii P o-
p o r u l u t ti, un harnic ' grăniţer român din
Bănat: ' . ‘ > I lu s s u - lŞ lr ia n u a fost îndepărtat dela firile
Plavişeviţa , 23 Dec. n. 18%.
După-cum i* vede din Fonta-utalvdny
am primit-o dela dl 1. llunu-Şireanu, şi mă
mir, cum vino dumnialui a-'mi trimite aceasta
şi şi o „ListA do nboiiainont*'*, ca afi lucra
Intr’acolo, sfi înduplec poporul n 80 abona 1&
„Tribuna Poporului*. E i nu cuno«c până
astăzi uici o foaie românense/i sub accat nnme, ; din „ T rib u n a '* ţ i „ F o a ia P o p o r u l u i **-
şi mai cu eeamă In Arad. £ u cunosc t Foa>a
' c a r i ţ i n la o r g a n is a ţiu n e a p a r t i d u l t r i
Russu-Şireanul nu-’l cunosc In perpoană, atAta : n o s tr u n a ţi o n a l, cari ţin la rînduia'a
Însfi ştiu, că domnia ia a fost odată martir • cinstea luptei noastre naţionale, ca s i fi* c m
neamului nostru şi bun naţionalist, mai târzia
tnsfi ştiu şi accasta, câ acest domn a avut
n/adă fi g&l&ovă <n afacerea tipognfipi par-
Aoa sfi ’nvtrteşte . •
Şi greu clocoteşte
Şi de mal «fi l*Hte»
Valuri prea turbate;
Apa li înghite —
în jos câ sfi scurg
Prin tristul amurg:
E<iră cel arin
Cu jalnic suspin,
Şi cu jalnic cânt
Sfi plânge la vânt 1...
Pe cei mal prea verde,
Cn ’ntre flori sfi perde,
Pe la dalbe zori,
Pe la eântători,
Un teiu sfi iveşte
Şi mereu tot creşte,
Unde-’i Rosmalin;
Ear’ pe-a fetei sin,
Iedera frumoasă
Dulce, drăgăstoasă,
Nr. 52
tidului naţional şi am auzit că, a lucrat contra
intereselor noastre naţionale, ba ştiu şi aeees
câ am cetit mult despre acest domn că a fost
şi înaintea judeţului cu domnul Dr. R iţiu,
iubitul nostru preşedinte al partidului naţional,
tot ln causa tipografiei. Cunoscând deei toate
acestea resping dela mine abonarea dumnealui
Ia „Tribuna Poporului-1 şi rotr, ca se se facă
paşi U ioţi aderenţii ^FoiiPoporului’1 noastre
s6 lie cu băgare. de se a m ă la această,
în c e rc a re * .
Are dreptate bravul grăniţer, şi noi ii mul­
ţumim pentru gândul.bun ce a avut, de ane face
luă/ori dc samă la aceasta încercare a unui om.
Da, e adevirat, că dl I o a n IIu&tu-
Ş i r i a n u l , a fo st mai înainte redactor la
»Foaia Popondui« şi că a stat cândva şi *s
temniţă pentru un articol.- Dar* toată lumea,
ştie ce schimbare la faţă. a făcut acest domx
îu trebile naţionale. ’
Acum un an, când a isbucnit nenorocita,
criniif, Russu-Şirianul s’a pus pe partea ltt£
T. 'L : Albini, care zicea că I n s t i t u t u l t i ­
naţional; s'a pus apoi în contra comitetulsx
naţional şi împotriva d o c to r u lu i l i a ţ i t t T
presidentul comitetului naţional. Mai m u l/.
Dintre cei-ce acum un an s i rtsvrătiseră îm ­
potriva rînduelii din partidul naţional jt£cr
unul nu s'a purtat aşa de necuviincios ca a c e l
Russu-Şirianu.
IU a sărit pe fereastră in tipografia
noastră de acum, ţ i a fă cu t acolo stricăciaxx.
a purtat pe la poliţie pe D r . l i n ţi u , bă­
trânul president al partidului naţional, c a r e
mai numai atunci eţise din temniţele Segh+-
dinului, şi cu maro îngâmfare îi striga / *
fa ţă , că presidenţii si pun ţ i se depun.
Fireşte că in urma celor petrecute a c e i
partidului naţional: „ T r ib u n e i" ţ i „ F o n ia .
P o p o r u lu i" . De atunci el a petrecut p riw
România, ear' acum s'a aşezat in Arad. ţ~i
s i apucă s i facă el o gazetă românească.
Pentru a amăgi lumea acest domn m
dat gazetei sale numele de „ T r i b u n a P o ­
p o r u lu i" , nume alcătuit, pe cum se vede
. Zicem deci tuturor cetitorilor n is fr i,
b ă g a r e d e s c a m ă la a c e a s ta n o u ă ir%~
cercarel ,
Creşte şi s e .’nclină
Pe fruntea-’i senini,
Vftntul suflă lin,
Tt iul prin su sp in .
Iederei-’i şopteşte
Cât o mai iubeşte;
Ear’ cea iederiţă
Cu ging<>şa-’i viţă,
De el se lipeşte —
Vai cât îl iubeşte. —
Cine pe drum trece,
O privire rece.
Pe acest loc lasă;
Ear’ din piept ti iasă
Un suspin prea grea
Căci vede m ereu:
Dragoste curată,
De-un ficior şi-o fată
Aci îngropată!...
T. Stanca .
 Nr. 52
DIN L U M E .
Turcia.
în 22 D ecem vrie n. S u ltan u l a d a t
printr’o poruncă ie rta re tu tu ro r A rm e ­
nilor osândiţi p e n tru rfisvrătire, afară
de 48 osândiţi la m oarte, a că ro r p e ­
deapsă se va schim ba în tem niţă. P rin ­
tre aceşti din urm ă se află şi doi epi-
scopi, c u i vor fi închişi în tr’o m ăn ă­
stire din Ierusalim. .
însem năm to to d ată, că în E lveţia
ţ'a ad u n at în folosul p rig o n iţilo r A r­
meni ap ro ap e o ju m e ta te d e milion d e
florini.
Bulgaria.
S ăp tă m ân a tre c u tă s’a în c ep u t la
tribunalul din Sofia, oraşul cel m ai d e
frunte al Bulgariei, procesul ucigaşilor
lui StambulofT, m arele b ă rb a t politic al
Bulgarilor, om o rît în v ara anului tr e ­
cut T ribunalul co n stă din tre i juzi şi
doi juraţi. A cusaţi sflnt 3 : T ufekciev,
Georgiev şi H alin, cari n eag ă tot. A u
fost ascultaţi 130 d e m artori, în tre cari
şi soţia lui StambulofT, c a re e R om ână
din Rom ânia. L a începutul p ertra ctării
s'a cetit o scriso are a ucisului, scrisă
câteva luni în a in te d e m o a rtea sa. în
această scriso are Stam bulofT d escrie am e-
nunţit planul ascuns, ţe su t îm p o triv a vieţii
sale, arătân d ca vinovaţi pe T ufekciev şi
scusând d e p ă rta ş la plan şi pe fostul
sinistru b u lg a r Nacevicî. P e rtra c ta re a
*u s’a sfîrşit încă. In tcre sa re a faţă do
proccs c fo arte m arc a tâ t în Bulga­
ria, cât- şi în celelalte ţeri. S tam bu-
loft a fost ucis din cause politice şi
se svoneşte, c â însuşi prin cip ele Bul­
gariei, F erd in an d , care nu-’l p re a avea
îa suflet, d u p ă-ce căzuse d i n . m inister,
n'ar fi fost străin d c planul uciderii.
C R O N IC A .
L a te m n iţă . „Tribuna" primeşte din
Albj-Iulia ştirea, câ 14 locuitori din Cioara, şi
«am tot atâţia din Alba-Iulia, au Intrat tn tem-
tiVâ, ea facă o=ânda primită tn proce­
s e politico ţinute la începutul anului aceş­
tia Înaintea tribunalului din Alba-Iulia. Unul
fotre întemniţaţi ni-se plânge cu cuvintele
tunătoare, serse în cea mai mare amărăciune :
,Eită ce dar de Crăciun primim dia partea
Îngâmfării maghiare. Noi Românii sflntem buni
iramsi pentru a plătf dările şi a purta în
spate militarismul cel greu, ear’ răsplata ne
este— temniţa! Dar’ daţi numai cât puteţi
îa opincă, domnilor stăpânitori, doară se va
trezi şi ea odată!*
* *
f o a i a p o p o r u l u i
C liir o to n ir i. Metropolitul Miron Ro­
manul a chirotouit întru preoţi pe urmâforii
teologi absoluţi: Aron Gogonea, paroch îu
Poiana-Merului, protopopiatul Branului; Iosif
Popescu, paroch în Dombrava protopopiatul
Reghinului: Ioati Bogdan, paroch în Zizin,
pro'opopiatul Braşovului; Ioan Nodiş, paroch
în Stoiceni, protopopiatul Solnocului; Teofil
Holerga, p<roch în Frâna, protopopiatul Me­
diaşului; Chirion Muntean, parosh în Trapold,
protopopiatul Sighişoarei; Ioan Iosof, capelan
în Tilişca, protopopiatul Seliştei; Nicolau
Oneţ, paroch în Peleş, protopopiatul Câm­
penilor.
P e sc a u n . O întâmplare, care a în­
veselit mult pe cei de faţă, s’a petrecut la
palatul regesc din Bucureşti, cu prilegiul aşe­
zării în scaun a noului Metropolit al Româ­
niei. Pe câud M. S. Regele Carol întră, In
sala tronulu», micul principe Carol, care se
afla cu M. S. Regina în faţa tronului, s’s sco-
borît de sus şi & venit s8 se 'aşeze pe tron,
lângă Domnitor. M. S. Regele mângăindu-’l,
li zise; — He! Ho!... Te prea grăbeşti a lua
Ioc pe tron. întrebat în urmă de dl general
Mânu, câ unde a fost, micul Principe a răs­
puns cu un accent corat românesc: — Pe scaun.
• cântăm şi cântări lumeşti. Despre ■purtarea
J ) a r p e n t r u b ise ric ă . DI G.-Mâr-
zescu, ministrul tuturor şcolilor din România
a binevoit a darul bisericii gr.-or. române din
Scorciu 12 mineie, pentru care dar comitetul
parochial îi exprimi adâncile mulţumite ale
poporenilor.
— Din Som tţjallu ni-eă s:rie:
tru Oltean măiestru de moară şi proprietar
di* Foneşul-‘ă<<sc, provăzându-’şi apropierea
şi rftrşitul vi-ţii au dăruit po soima uf. bise­
rici gr.-or. din comuna Someşfaltu , 50 fl.;
S5 doa bunul Dtimeezou ca jertfa lui să fie bine
primită In jertfelnicul cel mai presus de ceri uri.
Pentru odi<-hna sufletului acestui bun creştin
Vineri în 6 Decemvrie st. n., s’a săvîrşit pă­
ruita* îu binerica gr.-or. din Someşfalău, fiind
de fsţă văduva răp03atului Anica O Iţeau.
Comunicat de A u f/u sttn Cfirllg.
• — aduc încercarea aceasta de omor în legă­
J ) ln te m n i ţa L u g o j u l u i . „ Tri­
bunau primeşte ştirea, că Românii din Bocşa-'
romând, cari Işi fac osânda In temniţa din
Lugoj, so iflă bine şi sufer cu deplină tărie
greul Borţii. Şepte întemniţaţi Yor fi puşi în
libertate în z:ua Anului-Nou, ear’ domnul ar-
chitect Diacon-Diaconovici va Bcâpa Vineri,
în 10/22 Ianuarie, p!ină-ce domnii Spinean,
Stefaniga şi Jivoinescu vor scăpa abia la 25
Ft-bruane, pentru-că neputând plăti amenda
grea de câte 300 fl., aa sS atee cu o lună
mai mult tn temniţă.
*
I s p r ă v u r i „ p a tr io tic e " . Din ji-
dovin (Bănat), ’i-se scriu „Tribunei11. urm ă­
toarele: T r e b u e să rîdâ omul asupra celor-ce
te petrec la oficiile de postă din Camanul-
unguresc. Dăunazi am prim it vre-o câteva
exerapl re din .compasul financiar" al dlui Pe-,
trescu şi mult m’am mirat văzând învălitoarea
ro p tă.r Acum am comandat călindarul „Lumii
ilustrate8 şi ’l-am primit asemenea cu tnve-
litoarea ruptă. Nu-’mi pot lămuri sltfel
această deosebită bîgare de seamă, decât, ca
dela introducerea căsătoriei civile încoace s’a
schimbat şi sângele domnilor stăpânitori. Aceia,
cari cn tot prilegiul ştiu a fi volnici, sflnt
cuprinşi de mare r/richi* de toate ce vin
dela Sibiiu".
Pag. .417
L u m i n ă e le c tr ic ă î n S ib iiu . Ca
19 Dec. n. începând străzile şi multe Io- ,
cuinţe din Sibiiu sflnt luminate cu l u m i n ă
electrică . ■ , :
*
î n a fa c e r e a c o r u lu i d i n Jîozo-
v ic iu , primim o scrisoare,' iscălită , de mai
mulţi, în care se spune, că învăţătorul din
Bozoviciu nn e vinovat de cele ce ’i-le aserie
„Unul dintre corişti8, în nr.. 47 al foii. noa­
stre: anume că ar fi împotriva corului şi că
nu Yoeşte a lăsa covul se înveţe în şcoală. .
Din scrisoarea aceasta scoatem urmă­
toarele: Corul nostru vocal încă dela înfiin­
ţarea sa nu 'şi-a ţinut orele în sala de în­
văţământ a dini învăţător, ci în a învăţătoarei
dela şcoala de fetiţe, carea s’a lăudat mai demul-
teori că nu ne va mai lăsa în şcoală să ţinem
oarele de instrucţiune. Şi într’adevăr că în­
tr’o seeră deşi am Intrevenit prin antistia
comunală, ca: preşedintele scaunului pcolastic,
nu a voit sS ne dee - cheia dela sala ei de,
învăţământ Bub cuvânt că îi murdărim &?aunile,
spargem ferestrile, uşa ete., când am fost'
siliţi a De duce acasă, fără a ţină oarele de
cântare. Mâne si apoi învăţătoarea a făcut
arătare la antistia comunală cU şi inspecto-
ruluiregesc de scoale, că noi nu avem statute şi
învăţătorului dela şcoala comunală nu
avem n:ci o cu io şth ţă eă ai*- fi în contra
corului, şi cu dânsul na ar fi voit a ne da
cheia, de oare-ce cheia nu a fost la el, ci la
învăţătoarea. Bozoviciu la 19 Decemvrie 1896*
Iscăliţi: Iancu Mateiu, Pavel leva, Ioan Jur-
chescu, Pan Smeu, Ejta Adamescu, Joan Afi-
Pe­
loi, Simion Popisci, Pavel leva, Simion Smeu,
Simian Stanei«, Mihdild Pislea, Ioan Matei.
• • !
în c e r c a r e d c o m o r a a u p r a u n u l
p r o to p r e to r . îii comuna Teregova (comit.
Cor#q Sflvfirin> s’a fâcut o încerc*™ d» «mnr
asupra protopretorului Aurel Iss- kutz. Pe când
acesta cina împreună cu familia pa. cineva
puşcă cu alice hsoprA-’i prin fereastră. Dar*
alicele li atinseră nnmai părul. Când Isse-
kutz eşl tn stradă, fiptuitorul dispăruse deja.
Foile m*ghiare — în neagra lor rea credinţi
tură cu măcelul dela Mehadica, aruncând vina
earăşi pe Românii
# •
B ş it d i n te m n iţă . Economul Achit»
Iiădoiu dia Apoldul-de*jos, împlininda-’şi osân-.
da de 2 săptămâni temniţă de atat, a eşit
Lunia trecută la 81/* ore dim., din temniţa
din Sibiiu.
•
O n e n o r o c ir e groaznic< l a pus
capăt zilelor bietului focar Vincenţiu Cenţi la
moara din comuna noastră Şeitin, comitatul
Cianadului. în Mercurea de 16 Noemvrie st.
n., se aflau multe bucate de măcinat la moară.
Pe la 2 oare după ameazi, un om care avea
cucuruz în coş, a sucit un şirof, ca să ’i-sa
macine făina mai m ărunt Dar* într*aceea a
picat cureaua dela roată. Focarul *>’a reoezit
s’o pue la loc. Roata ’i-a apucat haina.
Atunci focarul puse mâna pe un lucrător Un­
gur, ca să-’i fie de ajutora — Dar’ Ungurul\
în loc de'â-’i da ajutor, -l-a lovit cu pumnul
peste mână şi s’a lăsat la păment; astfel
roata a tras pe nefericitul focar şi ’l-a întors
de câteva-ori atât de iu‘e, încât nu se mai
vedea şi deodată ’i-a aruncat în depărtare pi­
ciorul .drept de pe la şold, şi mâna stângă de
din jos de cot. Când oamenii din giur, cari se
grăbiră să dee ajutor, ’l-au luat jos de pe roatâ,
ochiul stâng al focarului îi eşise cât pumnul,
ear’ urechea stângă lipsea şi sângele cur-
 Pag. 418
gea şiroaie din trup. Dan acasă, nefericitul
a murit peste câteva oare. El a lăsat In
urma sa şese copfi, din cari o fată e mări­
tată. G e o r g iu R ă s ă d e a u , june.
*
Z iu a n a fte i'ii R e g i n e i E lis a b e ta .
Marţi s’a sărbat în Bucureşti ziua naşterii Re­
ginei Elisabeta, al cărei chip împodobeşte nu­
mărul acesta al „Foii Poporului8. Pe caselo
Bucureştilor s’an arborat steaguri In semn de
sărbătoare, ear’ guvernnl In numele ţerii au
felicitat pe graţioasa Domnitoare. Asemenea
a fost felicitată Regina prin o mulţime de te­
legrame din toate părţile ţerii.
I macedoneni.
• luă repede de pe părete sabia răposatului ei
JPoporaţia p ă m e n tu l u i. După o foaie
americană poporaţia pământului ar fi crescut
din 1879— 1895 dela 1391 milioane la 1480
milioane, prin urmare cu peste 6 la sută. Dacă
luăm de statornică o creştere de 5 la sută
numai, pământul ar avă la 1900.1549 mili­
oane de locuitori, ear’ la 2000 2546 milioane.
Astfel s’ar adeveri, că pe lângă o creştere
atât de mare, o parte a poporaţiei ar trebui
regulat să se prăpâdeasca, lu lipsă de nutri­
mente.
I n v it a r e Ia Concertul ce-’l va arangia
reuniunea corului vocal al plugarilor rom. gr.-
or. din comuna Şustra Joi In 2G Decemvrie
s t v. (a doua zi dd Crăciun) cn următoarea,
programă. 1. Iu loc do Sîotto. Priceasna
Naşterii Dlui (cuartet, cor b.irb.). 2. Prolog
rostit de dl preot Pompoin Dorea. 3. Serenada
(cuartet, cor bărb.) de Porumbescu. 4. Cojo­
cul blăsUmat. (poesie comică do Dolfu) decla­
mată de Petru Negru. 6. Ramâncuţd, (cuartet
cor barb.) do I. Murăşan. G. Hora Sei'erinu-
lui (cuartet, chor barb.) de Porumbescu. 7.
Movila lui Burcel poewo declamată de Petru
RArhAvan. 8. 7mimea ParisianA (cuar»'1*.
cor bărb.). 9. Cisla (cuartet, cor bărb.) do
* Porumbescu. 10. Marţul cântăreţilor (cuartet,
cor bilrb.) de Porumbescu. După aceea u r­
mează joc şi tn pauză so va juca .Câluşcrul
şi bătuta*. Preţul: do faroUie GO cr. de p-r-
ioană 20 cr. Începutul la 7*/* ore seara. Ve­
nitul curat este destinat pnitm acoperirea
speselor făcute prin r?8aimpttnm*a stindardu­
lui corului. Dăruiri binevoitoare precum
şi suprasolviri sfi primesc şi să vor publica in
foi. Andrei Ioanovici, vicepreşed., Ioan Jurca
cassar, Vichentie Coata, contrelor, Georgo
Cabalu, învăţător dirig*nt, preşedintele coru­
lui, Petru Gruia, notar.
»
In vita re la petrecerea plugarilor Ro­
mâni ce so va ţină In 26 Decemvrie, sau a
doua zi de Crăciun tn sala ,L a Regele Un­
gariei" din Lipova. Venitul curat să dă pentru
un prapore la sf. biserică română gr.-or. din
Lipova. Preţul Intrării de persoană 50 cr. de
familie 1 fL Pentru comitet: George Oprea,
Teodor Soimuşan,cassar; Nicolae Balint, vice­
preşedinte; George Beclcherean, controlor.
Membrii în comitet: Nicolae Beclcherean, Ioan
Beclcherean, Niculae Rudău. Dăruiri mărini­
mos sa să primesc cu mulţumită şi pentru ele
să va mulţumi în ziare. începutul la 7 ore seara.
* ori-cine adună cel puţin 10 abonenţi noi, va
i?âne o tră vită . în oraşul din America
M illvaaki s’a descoperit nu de mult o groaz­
nică încercare de otrăvire. în partea de sus a
oraşului s'au îmbolnăvit deodată 6 oo de f a ­
m ilii, sub aceleaşi semne. De dimineaţa până
seara medicii oraşului ’şi-au pus«toate puterile
întru sdparea familiilor otrăvite. Dar’ mulţi
dintre nenorociţi au m unt până a veni ajuto­
FOAIA POPORULUI
rul medical. S’a aflat că otrăvirea s’a făcut cu
arsenic, care se afla îu mare măsură In pânile
pregătite de brutar. Totodată s’a descoperit,
că încercarea de otrăvire a venit din răsbu-
nare, voind făptuitorul se nimicească bunul
nume al unui brutar cunoscat de om cinstit.
• Dumineca trecută, s’a publicat scrisa
T ă llia r s u b p a t. Rar curagiu a dovedit
zilele trecute o fată din Strass, comună în
Salzburg. în tr’o singuratică căscioară de acolo
locueşte femeia Francisca Sckm ier şi fata sa
Ana. în tr’o seară Ana, voind se ee culce, privi
din întâmplare sub pat şi văzii a> o!o un băr­
bat, care ţinea tn mână un cuţit lung. Fata
tată şi împunse de câteva ori sub pat, apoi
alergă afară, strigând după ajutor. Dar’ când
se reîntoarse cu câţiva oameni în odaie, ti­
călosul dispăruse deja. A doua zi Insă a fost
prins, pe urma sângelui curs din ranele pri­
mite. El e un ţeran de 29 ani, fost servitor,
dar’ dedat în vremea din urmă furturilor.
Invitare de abonament.
„Foaia Poporului11 serbează şi ea Cră­
ciunul dimpreună cil cetitorii sci. De aceea
peste filgăduiala, ce ntn făcut, ca a apărut de
pe acum ilustrată, aşa cum va apărfc totdeauna
de aici încolo. în fiecare numer „Foaia
Poporului" va aduce cel puţin cAtc un chip,
uneori şi mai multe; pe lăngă aceea mai multe
îmbunătăţiri vom pune In cuprinsul ci.
Nc vom nisul, ca ea sc fie un steag de
ap/rare a l causei naţionale, un prietin hun,
un sfetnic şi povăţuitor spre bine al tuturor ace­
lora, cari o iau In casa lor.
Rugam deci,, pc ,toţi cctitorii şi iubitorii
• Foii PopArului* se o aboneze şi st! o re-
comăndc spre abonare tuturor prietinilor şi
cunoscuţilor lor.
P reţu l di* ubonnnifiif, o*t<*:
P e n tr u A u s tr o -U n g o r in . .
Po un an întreg . 3 fl. (6 coroane).
Po o jum. de an . I fl. 50 cr. (3 coroane).
P e n tr u R o m â n ia .
Pe un an î n t r e g ................. 15 foi
Pe o Jumătate de an . . 7 lei 50 bani.
Pe mai puţin de o jumătate dc ah nu
să primesc abonamente. Terminul dc abo­
nament să socoteşte dela începutul şi dela
mijlocul anului (1 Ianuarie şi 1 Iulie s t v.)
Nc rugăm pentru trimiterea cât mai în
grabă a abonamentelor, ca să putem trimite
regulat foaia.
Trimiterea preţului de abonament mai
uşor să face cu rambursă poştală, (Post-An-
weisung, posta utalvâny). Abonenţii vechi să
lipească pe rambursă fSşia, în care le merge
foaia, ear’ cei noi să-’şi scrie curat şi ceteţ
numele, satul şi posta din urm i.
Totodată venim a înştiinţa, că
primi gratuit sau în cinste .Foaia Poporului".
Cine câştigă mai mulţi abonenţi şi are
foaia abonată, poate să capete în cinste ori-ce
cărţi din librăria noastră.
idmmistraţinnea
„Foii Poporului".
Nr. 5 2
M ai nou.
M etropolitul Antim .
D in Constantinopol se vesteşte , c
*rea Sultanului , prin care Prea Sfinţ.
Sa A n tim este recunoscut de M etr
polit a l Românilor din Macedonia.
Faptul acesta înseamnă o fr~.
moaşă isbândă a fraţilor nojtri Rom.ir
RIS.
Săsoaica şi capra.
O săsoaică perzendu-şi capra
avea , întreabă p t căprariul sa tu lu i csz
in m odul urm ător: „cd baghe c ă p r a r :
că v a i văzut capru al nostru , căthio d c
negru , căthio dată alb, ctt ţiv g i- lin g i
grum az şi cu tdrţ p ă r ţ d u p ă el r
Comunicaţi de U. M a r i a n (E -aj.
Fauea gust reu.
Ţiganul fiind judecat la moarta,
întrebat, că ce îşi alege, furcile ori fap.
După-ce se gândi o vreme, r
scărpinăndu-se în cap:
— Ba mai bine aş mânca e<
purcel.
CooiunicaU do E U ta b e ta D . M n t i d e a t , p r e e e n
(Porombtcul-inf.)
POSTA R E D A C Ţ IE I.
Nic. Fl. m ii. In Saich. ItndonU DiaJe « -
iee advocat, altcum cu greu Ta alia dreptate; p u t
c i nu 'şi-a luat şi p in i acum.
Mai multora (rudenii) !n Com lof. E orr-lic
ceea-co ri-t'a Întâmplat, dar’ In foaia p a s e a c r n
lucruri mai Inicmnate, cari p r im e pe toţi Rc s U t .
Un abonent tn larteţ. Scritori n c'td U ^ c
numele, ca »i ştim cine le trimite, na p u b lid a .
V . S. tn V a sd u . Mulţumiţi. X e r a r i a .
pentru lucrarea ee • areţi. Vom publica-o ia a
mulţi numeri. Sărbători fericite.
, Un abonent nr. * 979. t. „însoţire p»ntra
Mte In Orlţtie. Seri* dlui I m iţ i tor I. B rxs^s.
Oriţtie (S iin u ir o i.) 2. Oglinda nu-’ţi mai poale d r» ?
lucirea. 3. Pentru „octoich" ţi celelalte acrie l a ; 1
pografia diecetanl In Caraniebeţ. 4. Societate d e ta
gurare pentru eaundarea apelor no este; scutm .*-
pim intul cu umplituri. 6. Foaie umoristici este ;
turul1' In Orade (Nâgyrarad). cos t i 6 d. la an. S . P e
tru m aţini de xnicinat cere dela A. Rieger, fa b r ic »
In Sibiiu nn catalog românesc.
Aboncntul nr. 3724. Tom trimite n c = i r : 1
adresa ceruţi.
Abonent nr. 6aaa. înTăţitorS numai d e p i « - t
d aci n’au âTere, gftnt «cotiţi de darea de d n m . -
U ânzii a s i fogiri In cerc (rotogol) na e str ic ic ij* .
E. D. M. pr. In Por-i. Mulţumite. S in t
bulziţi de material, dar5 le vom publica pe riad. S e:
bitori fericite,
V. O. în Stremţ. „Colinda Crăciunului*4 a s o c
prea târziu; ne pare rău, căci sg putea publica. I h
mite altele. Foaia o capeţi acum cu chipuri.
Pentru redacţie ţi editură responsabil: Ioan H o r a r is .
P ro p rie ta r: P e n tru „ Tipografia “ so cieta te p c
a cţiu n i: V. H. D re s s n a n d t
 Nr. 52 foaia poporului Pag. 419
LOTERIE.
Tragere* din 24 Decemrrie n.
V ien a: 3 00 39 48 o4
T im işo ara : 28 15 61 59 36
Traţerea 'din 30 DecentTrie n. numai veritabilele oroloage de buzunar helveţiene, tn frumoase cutii de
B ru n : 62 42 75 47 2 nickel, acoperite; umblă 36 ore, pe lângă cinstită garanţie de 3 ani;
s e a f lă la [1958] 20-20
Arările din septemâna viitoare dipfi căi. Ţechin.
Cercuri, 2 5 D ecern i'.: Cehul-SSUgiului, Nuţfilfio.
joif 2 6 D e c e m v r ie : Ciuc-Sepriz, Piacolţ.
x u m b t j© h 6 s , ■ ,

orologier, optic şi proprietar de cel mai mare deposit de

sâmbătă, 2 S D e c e m v r ie : Cernat, Ciocmani, Jernot
jp in in e c d , 2 9 D e c e m v r ie : 13uz», Cluj, Illjefalva,
Terebeţ, > inerea.
t o r o lo a g e , g iu v a ere, mărfuri de aur şi argint.
^ Edificiul „Transilvaniei44. S ib iiu . Strada Cisnădiei nr. 3. -
Câiindarul septemânii._____
Zilele C&lindarul Teehiu j| Călind, nou Soarele
---------------------------------- a ____________ ;________________________________________
Dom. lnaiut. Nasc. L Chr. gl. 7, t!u 10. r5s. ap.

3 Genorera 7 53 4 7
/OC>OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCXXXOOOOO\
Paa.
Lesi
22
23
Muc. Anastasia
SS. 10 Mei. din Crit; 4 Titu 7 52 4 8 X
Kcv 24 S. Muc. Eugenia 5 Telesfor 7 52 4 8
«ere. 25 ( f ) Năse. D. Is. Chr, 6 Eplfania 7 61 4 9
26 ( f ) Sob. Pr. Năso. ] 7 Ieidor 7 60 4 10

Lanţul de oţel patentat „Groeppinger“

Isi
rs d 27 f Ap. ţi Ar. Ştefan i 8 Sererin 7 49 4 11
a=b. 23 20 mii de Mucenici 9 Iulian 7 48 4 12

cu zale fără fertură (neforostuite)

este conform constatării oficiale de 2— 2V»-ori mai tare decât lanţurile
celelalte (cu zale forostuite), şi poate sfi se întrebuinţeze cu deplină sigu­
i ranţă cu c&ţlva numeri mai subţire, decum e posibil aceasta la lanţuri
forostuite; prin aceasta se ajunge la o considerabilă uşurare de greutate.
Deoi lanţul de oţel patentat este lanţul oel mai ieftin.
-eyf4~ Lanţul acebta este făcut în diferite feluri şi spre diferite scopuri; s8
află ln deposit la
c f y t t f t t + r t - j f / b r s <*#£■ [282G
]3—25 Carol F . Jickeli, Sibiiu.
pu & & % *zţzrtxxsde iv rtf/î
vxxx^oooooooocococxxxxxxxxxxxxx:
JJ3391 15— 20

La libiăria „Tipografiei", boc. pe acţiuni La „Tipografia", societAto po acţiuni ln

tn Sibiiu ho vOnd: WHîn, so nflA do vfinzarn*
La „Tipografia", Bocietato po acţiuni tn O perele preotului K neipp: C ea m ai n o u ă
iiiiu, *c afla de vfinzaro:
► ^ X a tiirl
T A B L O U L a su p ra Carte de bucate
DOMNULUI
siit&ţii copiilor sau îngrijirile n

D î. WJm J3& ŢTO

wnipnw d i n 2 f o t o g r a f ii: n n n i n
ce trebuesc date copiilor bolnavi şl sânetoşl.
M T P r e ţu l 1 fl. v. a . '3S0
b u c iU A r le l

române, franceze, germane şl maghiare

tontam miţlonnl In 1 8 5 9 si a cuprinzGnd reţetele cele mai bune pentru a
P r e c u m şi
doun (lupii ulllmn fotografic. pregăti tn modul cel mai potrivit ori-ce fel do
•fc s u U tregulu i tablou e*te de 30 cm. lung. ţ i 24 cm. l iţ .
C U R A D E A P A . bucato, dolicateso sau beuturi gustoase.

Preţul wiwaI 25 cr. plus 2 cr. porto. C u ra tr e b u e s<5 tră iţi. So vinde cu preţ Boăzut (dela 2 fl.) acu m
n u m ai cu 1 fl. v. a. plu s 10 cr. porto
Testamentul meu şi Conferenţe publice. (20 cr. recom andată.)
P reţu l 1 fl. 5 0 cr. ■ ţJM
„Tipografla*, boc. pe acţ. în Sibiiu.

Câlindarul

„l u i i m m L U D O V I C ETTER,
e unicul tn p rivnţa conţinutului seu Sibiiu, strada Urezului nr, 9.
interesant şi frumos. Chiar acelora,
cari nu obicînuesc întrebuinţarea călin- Mare sortiment şi singurul representant pentru primele
darelor, încă le este folositor pentru Firmă întemeiată la 1865.
bogatul seu cuprins de anecdote, pentru
[J933] 4 — 10
partea umoristică, precum şi pentru
povestirile şi novelele sale. Pe lângă
aceasta conţine d i n ţe a i* ă . ş i d i n s t r ă i n ă t a t e .
^ 121 de ilustraţii ^ T o a te îm b u n ătăţirile m o d e m e .
tare-’i alcătnesc o adererată podoabă.
Intre altele găs’m familia regali, toţi Mare deposit de părţi singuratice necesare.
miniştrii, Fleva, Delavrancea, Speranţă
Atelier de reparaturi
şi ? 'ţi 30 scriitori, ale căror opere

.L a s a i s o n Iu
ocui • un loc de frunte în literatura rv .
română. !1
Cea mai extinsă
Preţul acestui călindar est* numai garanţă. Lista prcţmilor gratis.
70 cr. — Se vinde cu acelaşi p r 4 la Bicicle de tot soiul din cele mai solide şi mai uşurele, pe lângă preţurile cele
Librăria „ T ip o g ra fie is o c ie ta te pe mai moderate de fabrică.
acţiuni în Sibiiu.

^ ,y»,v y v r r 'n nr r r r r >r v y '^ ^

 Pag 42 O FOAIA PO PO RULUI Nr. 52

.■ 8 8 * X i3 :8 S O t* » X * îm K * K * 8 ît* * 8 K # K * îî* K X # *
Făină, ţ | O e a s ie d e c u m p e ra t. jj
| de Ungaria şi Bănat p Miamai pentru senrt timp. X
dela cele mai renumite mori cu vapor, n urma abundeuţii depozitului meu de mărfuri, eu ofer prea stim aţlor Jţ
recomandă cu preţuri moderate fra11' mei muşterii de azi în.;olo )ţ
zelaria lui

P etru Mo ga,
x o scădere de 10% cassa-sconto ii
S din prpţiiri!<‘ mele, cât se poate de icftin pfatorlto, la toate srtici»M<\ afhii
§il>iiu,
strada Cisnădiei- nr. 44. | | de rude (le lVr d n Cudgir şi de tinichea iieagrft, precum iji vase ă
[323S] 2—3 ^ (le culină, tacâm uri, bricege. patine, to t felul de unelte, feiv- 2
| | Cili i (le zid iri şi de mobile, cuie (le d rot şi şu ru b u ri, colori de ă
ţ* oleu, osiiVtc. . .X
£ Vânzare de b u rd u fn ri de vin, de plăci de giimi şi de articoli ^
ş g t e c b n ie i , ii>
> ec p r e ţ u r i l e o ri* > * iiiiiIe a l e f a b r i c i i . u
CAROLF. JICKELI, SIBIIU, y N âdfjduind o mare Incuragiare, semnez
[2827] 4— _r e c o m a n d ă : H iso5G] 2—3 V ic to r
maşina de mâcinat carnea ^

&%nunnunnxnntmnmmnnK&nunux *kkkkx
n e g n ţe to r de ferftrie îu A lb a-Iu lia. Piaţa mare. ^

galvanisată argintiu.
Constă numai
din douC părţi,
pftrţile de >i' ;> \ v^iVPv'-’A' •.WCV-’n -.H"-''S-' ^
întregire nu
sâ n t < ' r’
trebuincioase.
„ L x y a Q ş ^ s îA « -
l*urţ)l(» tftiftonr»*
y*.ţ institnt dc credit şl fa economii, ca m.c fta-e pe geţirni lu Lwgoş
8>* ascut dc s:ne iV
r*.' r'v/ rimeşte depuneri spre fructificare
In întrebuinţare.
s u b llnnntoH role condiţiuni:
Vinele 6>? prelucrft tot de nuVtint
I-*»♦ aj Depuneri vsi anunţ do 30 zilo cu .r>%;
ca carnea şi firă ost» nenlă nm*c. Curăţirea
maşinii unnează cu t«>tul. de sine, prin
<V « « » co » r f>V*#/o;
c) , fucnto de biserici, şcoalc, corjioraţiuni eul-
«nînrjirea unei bucăţi de. păne In lftuniru. ttjru h ', o ti cu «cop do binofacerA CU (!% •
Ne o n p t-tii i n p a t r i i m i l r i n i l : Pnrea do venit după intereso o solvente institutul separat.
Nr. 2 4 6 8 iW*
După et-irea cassei depuneri plină la 500 tl. v. a. se resti-
macinâ pro minulA */t 1, 2
chilogramc. tnesc liniau Ia prezentarea libelului fură abzic-jro.
Preţul fl. 3.10 460 5.60 7’30 Depuneri so pot faco şi ridica şi prin postă.
(n u 7] r.:^ Dirccţiunca. \x;
I.n ««Tipografi»**, «urii'tntr )n> nrţhwi in «i I -* • A. . * - -
JKibflu« n tiptinit m* nilii di» v«Mir«r«:

„CĂLINDARUL POPORULUI" •* • U;,

•»' ••rf,
, f i . V-.—
r>^'V V ^ * . / . v .*'•
p c i m u l 1H0 7 . •* v--'’’.i-e*1*M..*»v*/*
%*-,-■V’-4v.-+- -v -*r-<N
Vva•'*«
*,*'t ’ 4 *\ *,*
,•- >*•*v-•t ,*,3fX.r*^V-^
’*v-.*
*’"ţ'•*f•.*> —
5•«'‘'i",*v.
_v ţ^,*7»»-
^ **T'>■ -*.
P roţnl 2 0 c r . , — rit trimllHrt’i» j>«« po«tA 2.1 c r .

Am onorul a aduce la cunoştinţa :p. t. publicului,

cA am m ărit atelierul meu şi am arangiat o f a b r i c i i
îifra 'v t e d e casse. ! ■ X
Spre încredinţare, că furnisez numai marfS bună %
şi frumoasă, servească Impregiurarca, că vând c^sse 5
fabricate exclusiv numai de mine, şi stă în voea fie­ X
cărui a sâ convinge cu prilegiul comandelor îu atelier
tifiM fc H f ® despre bunătatea materialului şi conştienţiositatea exe­
cutării. 1
- ; /i . ' Încredinţând p. t. publicul pe deplin, că atât la
cassele noue cât şi la reparaturi şi deschideri voiu face
m t ^ / ' cele mai ieftine p re ţu ri şi voiu executa în cel mai
conştienţios mod toate comandele, semnez tn speranţa
^5; ~Viţ/Y*]:J•i >:‘r: ~r V -- --'r -I "* ■->*'■->;v i unei clientele binevoitoare [9 5 0 1 3 9 —
^ y ^ : r ; v;-' ,. 'v-r. cu distinsă stimă
G ustav Moe^s,
strada Poplăcii-mare Nr. 8.
Comunelor bisericeşti şi politice li-se acoardă şi plătirea in rate.

Pentru tipar responsabil Io sif

 A d a o s la
N r. 1
e c o n o m u l
redactat de I COST IN,
preot.
Spre ştiinţă.
Poporul plugar fa ţă de crisa economică
si multele sarcini publice de astăzi, mimai
prin lucru înţelept « puteri unite poate afla
mijloc de aplrare. înaintarea fi îmbunătă­
ţirea stării economice nu se poate ajunge decât
pe donl căi: jolosirea "pămentului in mod cat
se poate de cuviinţe [raţional), vinderea pro­
ductelor cat se poate cu preţuri bune.
Cerinţele acestea se pot împlini numai prin
1 însoţire. Aceasta deşteaptă ş i lumineză membrii,
cum s t- ş i poată întrebuinţa proprietatea , ca
aceea s l dee cât se poate de m ult venit. Aceasta
dă ajutorul de lipsă prin maştne, seminţe şi
altoi, ca s l poată înainta productivitatea; dar*
tot dîtisa se îngrijeşte de piaţe, unde rodul s l
se poată vinde.
Chemarea măreaţă pentru rlspandirea
însoţirilor economice şt lăţirea culturii p n n
dvisele, este o sarcină (are numai: preoţii,
iuveţătorii şi inteligenţa noastră, — can poartă
in suflet binele ţeranilor, — o pot duce la în­
deplinire.
Pentru înlesnirea întemeieni acestor în­
soţiri preţioase şi folositoare: cart sc v id a
fi temeiul cel tare a l unui viitor mai bun,
avi compus:
în d r e p ta r u l- p e n t r u în te m e ie r e a
tu lu r ilo r r u r a l e tl-upil s is te m u l I'. H .
J ia iffe is e n .
Acesta cuprinde toate poveţele trebuin­
cioase la întemeierea însoţirilor sau reuniunilor
tconomicc. în dînsul sc află statutele, cari în
deul rituiuri au fo st aprobate de tribunal, atât
tn limba română cât şi cea maghiară. în ­
drumările, cum sc ţine adunarea prim ă sau
constituantă, cum se compune şi se subşteme
rularea la tribunal, in carc se erre încuviin­
ţarea sau aprobarea statutelor.
APam îngrijit, ca la cerere s l pot da
Uatc formularele trrbuincioasc, atât pentru
protocolul adunării prime cât şi ruga rea şi
actele ce trebue subştemute la tribunal.
î n d r e p t a r u l sc poate cumplra dela
editorul IV. K r a fŢ t, librar,şi „ I n s t i t u t u l
T i p o g r a f i c " din Sibiiu, cm 6 0 cr. in carc
se socoteşte porto plătit.
I o a n Cost in.
S o co teală.
Dacă privim cu deplină pătrundere
In trecut, atunci aflăm, că ni-a lipsit cea
mai de frunte însuşire socoteala.
Aflându-ne acum la capfitul unui an,
care trece în abisul vecîniciei şi la în­
ceputul altuia, în care va trebui sfi muncim,
datorinţă avem : sfi facem o reprivire în
trec u t şi o socoteală pentru viitor.
Pe lângă multele însuşiri bune, nu
putem tăgădui, că poporul nostru a avut
şi scăderi. Dacă voim sfi fim drepţi,
după-cum s e . cade sfi fie înţeleptul, atunci
n o i înşine trebue sfi recunoaştem, cât
p en tru trecut, că n ’am fost destul de ageri
şi deştepţi, ca sfi ne avântăm la bunăstare.
Foarte mare este numfirul bărbaţilor
noştri, cari dau expresiune despre neîn-
destulire, cari toţi zic, că ar fi vrednici
„ F O A IA J t* O P O I * T J L T J T “ n r . 1 — 1 8 ^ 6 ________
de stare mai bună, cari vinovăţesc şi im­
pută, că abia pot tră i; dar’ foarte puţini
vor fi aceia, cari sfi caute prin lucru şi
oboseală a se scăpa din cătuşile neîn-
destulirii.
Recunoaşterea şi constatarea greului
vieţei încă nu poate mântui şi scăpa pe
nimenea din neajunsuri, dar’ poate sfi-’l
mântue socoteala şi lucru.
Privind în trecut vom afla, că fără
îndoeală poporul nostru a împlinit cu
multă credinţă şi supunere porunca: în
sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pânea ta.
Deloc nu-’i putem face imputări că n ’ar
fi muncit din greu. Putem însfi a-’i îm-
puta, că s ’a lipit numai de glia pă­
mântului, ’l-a arat, scurmat şi grăpat
până a stat sfi cadă de obosit sub purta­
rea grelei poveri. Putem sfi-’i spunem, că
n ’a avut socoteală, că cu toţii s’au îm­
bulzit ca nişte fl ni înzi tot la glia de
pământ, unde e drept, că s’a putut agonisi
pânea de toate zilele; dar’ nu o stare
mai bună. Dacă odată a întrat în jug,
n ’au mai v îzu t nici n ’au privit în laturi,
că afară de purtatul acestei poveri grtle,
trăeşte o mulţime de străini cu mult
mai uşor.
Noi trebue sfi recunoaştem, că po­
porul nostru numai în economia câmpului
a vezut şi crezut, câ numai din pământ
’şi-a putut vedfi asigurat traiul, că numai
prin mnnea grea şi obositoare a aşteptat
p â n e ; dar’ la traiul uşor puţin s’a gândit.
Dăcă totuşi unii au voit sC treacă mai
uşor prin cursul vieţii, ca tC nu muncească
atât de greu, — de o parte că n ’au fost
destul de tari, de alta că n ’au avut lipsă,
atunci au ales lenea, ca însuşirea cea
mai de aproape, care poate uşura greu­
tăţile vieţii. .
Din acestea este adeverit mai presus
de toată îndoeala, că nu atât frica de
lucru, cât socoteala, care trebue sfi o
aibă fiecare om în vieaţă a lipsit po­
porului nostru. Dînsul a muncit pământul,
şi din câştigul aceluia s’a susţinut dînsul
şi familia, dar’ totodată şi o mulţime
mare de neguţători şi măiestri străini.
Munca şi lucrul plugarului nostru
destul de grea, fără îndoeală a fost în­
cununată după multă oboseală cu venite;
dar’ acestea le-a îm părţit străinilor, cari
au ales partea cea mai bună şi uşoară ca
sfi trăească cu lucru mai uşor, însfi cu
socoteală mai multă.
Economul nostru plugar, chiar fiind
în stare bună, n ’a privit în giur de sine,
ca din fiii sei sfi facă şi neguţători ori
măiestri, ci pe toţi băieţii sei a dorit
sfi-’i facă fericiţi prin cumpfirare de
pământ. îndatinarea moştenită dela stră­
buni în vremile mai vechi, fără îndoeală
’şi-a avut motivul seu ; dar’, după-cum
am propăşit în toate afacerile din vieaţă,
aşa a trebuit sfi ţină seamă şi pas cu îna­
intarea şi această îndatinare.
Pag. 1
Putendu-se constata şi afla, că o
socoteală este greşită, de sine urmează,
că aceea trebue coreasă sau îndreptată.
A greşit în trecu t proprietarul, care având
modru şi stare a legat toţi fiii sei de
glie, cumpfirându-le pământ, a greşit plu­
garul, când fiii lui, fie fost ori-caţi la
numfir, pe toţi ’i-a strîns a vieţui ne o
biată de moşie, a greşit zilerul, care n ’a
vfizut mai dulce pâne pentru fiii sei d ecât:
sapa, coasa, îmblăciul şi sficurea, cu cari
sfi lucre pe seama altora.
A tâta n ’a fost destul, dar’ poporul
nostru, aşa cum dînsul este dela firea sa,
satiric, glumeţ, pe neguţător ’l-a batjocorit:
că sunt fugă-ţeară, ear’ pe m ăiestri: cărpfi-
lâi şi sula în straiţă. Aceste vorbe chiar
nici astăzi nu sunt stîrpite din co­
munele noastre.
Dacă însfi va căuta economul şi plu­
garul în casa neguţătorului şi măiestrului
cu pătrundere, dacă va judeca starea
acelora cu mintea sănfitoasă, va put£ găsi,
cât de uşor şi bine trăesc neguţătorii
şi măiestrii şi cât de cu greu o duce dînsul.
Deosebire între lucrul unuia şi altuia
este foarte mare, economul lucră şi oboseşte
în vreme de ploi şi viscole, neguţătorul
şi măiestrul lucră scutit de toate viscolele.
Economul aleargă la toate ttrgurile ca
se -’şi vândă productele, neguţătorii şi
măiestrii în cea mai mare parte aşteaptă
în prăvălie sau casă de lucru, ca sfi
vină cumpărătorii sau cei-ce lucră la dînsul.
A greşi este lucru omenesc, dar’ a
se întoarce la cale mai bună este datorinţă.
Inteligenţa, plugarii şi zilerii s6 caute in
giur dc sine, apoi cu puteri unite sC-’ţi
câştige şi cucerească tcrcnele de negu­
ţătorie şi măiestrie, căci fiii strigă pane,
care trebue sfi li-se dee.
Aşa cred, a sosit vremea, ca noi sfi
ne strîngem şirurile, ca sfi ne unim cu
toţii pentru a cuceri terenurile până acum
nebăgate în seamă a neguţătoriei şi
măiestriilor. Dacă numai puţin ne oprim
şi facem socoteală, câtă sumedenie de bani
câştigă şi adună dela noi străinii, chiar
şi de aceia, cari ne urăsc, cari ne îm-
pedecă dela cultură şi înaintare, atunci
aflăm, că smântăna li-se dă lor, ear’
noufi ne rfimâne zfirul şi laptele acru.
Yremea ne spune şi sileşte, ca sfi
nu hrănim la sinul nostru şerpi, sfi nu
încălzim la pieptul nostru vrăjmaşul şiret,
ci sfi dăm pânea fiilor, fraţilor, nepoţilor
şi sângelui nostru. Astăzi Românul în­
ainte de ce s ’ar da banul la diregfitor,
măiestru ori alt cuiva, datorinţă are sfi
facă deosebire şi socoteală între frate şi
străin. D atorinţă are, ca se părtinească
pe fratele seu, sufletul şi inima lui sfi fie
pătrunsă de dragostea neamului seu.
Dacă noi făceam aşa din vremile
trecute, atunci astăzi nu ne-am put&
plânge, că străinii ne cumpfiră casa şi
moşia, că jidovul zdrenţos cu negoţ de
1 0 — 20 fl. este stăpânul satului, că noi
 Pag. 2
suntem robii altora, că muncim până nu
mai vedem bine şi tot săraci sdntem.
Noi numai atâta sîintem servitorii şi
hrănitorii străinilor până când voim. în-
dată-ce vom face socoteală, că să nu ne
dăm banul acelora, cari ne fac rău, care
ne persecută, care îmbuibă din sudoarea
noastră şi care ne hulesc şi batjocoresc
unde numai pot; putem rupe cu greşelile
şi păcatele trecutului.
Putem fi deplin asiguraţi, că din mo­
mentul ce vom pune mâna noastră pe ne­
guţătorie şi măiestrii, bunăstarea se va
planta şi în mijlocul nostru.
Avem noi Românii un greu păcat
moştenit dela străbuni şi acesta multe rele
ni-a făcut, dela multe lucruri măreţe ne-a
împedecat, acesta este invidia. Fiecare
dintre noi ar dori ca lui să-’i meargă
bine; dar’ se ajute pe altul a se ridica
aceasta o crede de lucru netrebnic. Mai
mult, îndată-ce cuiva îi merg afacerile bine
’i-se fac imputări, că noi ’l-am ridicat, că
noi ’j-am pus unde este: aşa trtb u e se
tie. Un iucru insă se pofteşte ca cel ri­
dicat la bunăstare, bucuros să împărţească
ale sale comori, nnde lipsa şi binele public
aşa o pofteşte.
îndată-ce vom putea ave noi negu­
ţători şi măiestri bogaţi, aceştia pot face
mult bine pentru biserici, şcoli, chiar şi
preoţi şi Învăţători,
Bogăţia fratelui pururea este comoară,
din care fratele poate fi îm părtăşit, ba şi
trebue se fie că aşa ’i-se porunceşte, cAnd
împregiurârile aşa poftesc.
Cu începutul acestui an să ne facem
bine socoteala, câ terenul neguţătorii şi
măiestrii trebue câştigat, trebue cucerit.
Economia naţională să ne fie deprinderea
cea mai scumpi, că numai aşa vom putea
birul, învinge şi slăbi contrarul, dacă averea
noastră, dacă sudoarea muncei o vom da
numai fratelui român.
Darea de eâştig.
Din mai multe părţi ni-s’au pus în­
trebări despre darea de câştig sau după-
cum s’a îndatinat poporul a o numi darea
de cap. In cele următoare vom arăta po­
veţele mai însemnate, cari servesc de cheie
pentru împărţirea acestei dări.
Darea de câştig se împărţeşte în 4
clase. Conscrierea dărilor de câştig este
datorinţa antistiilor comunale, adecă da­
tele trebuincioase se câşt'gă prin aceste.
Darea aceasta o împărţ- şte notarul comu­
nal sau cercual in tot anul după datele
adunate în Noemvrie şi Decemvrie.
Darea din clasele t*ci şi patru se
statoreşte de comisiunile numite pentru
împlinirea acestora. Antistia şi notarul
comunal adună datele trebuincioase îm­
părţind coaiele tipărite, ca fiecare persoană
care se află în aceste clase să-’şi mărtu­
risească deprinderea şi venitul seu anual.
FOAIA POPORULUI
în proporţiunea venitelor, inspectorii de
dare fac lucrările pregătitoare şi comisiu-
nea îm părţeşte darea.
Fiecare persoană care ar avă deo­
sebite deprinderi, după toate acestea ’i-se
socoteşte dare de câştig, în măsura de
care clasă se ţine deprinderea. Aşa dacă
un plugar a r fi tot-odată şi neguţător,
atunci ’i-se pune darea de câştig din clasa
II. şi III. cât pentru persoana sa.
Această dare se împărţeşte pe capul
de familie şi membrii din familie cari au
trecut peste 16 ani. Capul de familie
este bărbatul, văduva, ori singuraticul în­
treprinzător, de membrii familiei se ţin
muerea, copiii şi servitorul din casă. Da­
rea membrilor din familie dupa lege tre­
bue să o plătească capul de familie.
I. De clasa aceasta se ţin :
a) persoanele aplicate în serviciuri
sau slujbe la economie, fabrici, neguţetorii,
industrii, întreprinderi. Aceştia în oraşe plă­
tesc dare, capul de familie 2 fl., mem­
brul familiei 1 fl. E a r’ în comune mai
mici de 8000 suflete, capul familiei 1 fl.
membru de familie 60 cr.
b) servitorii de casă. In capitala ţerii
capul de familie plăteşte 4 fl., servitoare
2 fl., membrul de casă 1 fl. 20. tu ce­
tăţi cu magistrat unde numărul sufletelor
trece peste 15 m ii: capul de familie 3 fl.
50 cr. servitoare 2 şi membrul familiar
1 11. tn oraşe unde numărul sufletelor
este dela 1[>— 8 mii suflete: capul de fa­
milie 2 fl. 50 cr., servitoare 1 fl. 60 cr.,
membrul familiar 80 cr. tn comune mai
mici de 8 mii stifl' t-*: capul familiar 2 fl.
servitoarea 1 fl. şi membrul familiar 60
cruct.ri,
c) calfele aplicate in neguţătorie, fa­
brici şi alte întreprinderi, dacă plata lu­
nară nu trece peste 40 fl. tn capitală
plătesc: capul de familie 5. fl., membrul
familiar 1 fl. 20 cr. tn c e tă ţi: capul
familiar 4 fl. 50 cr., membrul familiar 1
fiorin, tu oraşe: capul familiar 1 fiorin,
membrul familiar 80 cr. tn com une: ca­
pul familiar 3 fl., membrul familiar 60 cr.,
d) ziariştii cari sflnt plătiţi pe zi,
dacă n'au plată lunară, fie aplicaţi în can­
celarii, fabrici ori intreprinderi. In ca­
pitală plătesc: capul de familie 2— 6,
membrul familiar 1 fl., îu cetăţi capul fa­
miliar 2 — 5 fl., membrul familiar 1 fl.,
în oraşe capul familiar 2 — 4 fl., membrul
familiar 80 cr., în comune capul familiar
2— 3 fl., membrul familiar 60 cr.
c) industriaşii, cari lucră fără calfe
mauufăctori (lucrări de mână). în capitala
ţerii plăteşte: capul familiar 5— 12 fl.,
membrul familiar 1 fl. 20 cr., în cetăţi
capul de familie 4— 10 fl., membrul fa­
miliar 1 fl., în oraşe capul familiar 4 — 8
fiorini membrul familiar 80 cr., în co­
mune capul de familie 3— 6, membrul de
familie 60 cr. mune nu atât legea, cât răutatea, pizma
f) industriaşii diu comunele mari şişi ceva dor de răsbunare îngreuneazi pa
mici, dacă lucră şi cu calfe. în clasa mulţi oameni cu dări peste lege.
Nr. 1
aceasta capul de familie plăteşte d e la
5 — 12 fl. pentru membrii din' familie 1
fl., ear’ afară de aceasta mai plătesc d a re
după fiecare calfă dela 2— 4 fl.
g) industriaşii cari lucră fără să a
stabiliment, ci umblă dintr’un sat într’altul.
Capul de familie plăteşte 3 fl., apoi pen­
tru fiecare calfă câte 2 fl.
II. în clasa a doua se numără:
a) proprietarii de păment şi case,
atât persoanele singuratice, corporaţiani,
societăţi şi capul familiilor.
b) persoanele, cari sânt îndatoraţi a
plăti darea de carnete şi provisiuni.
Capul de familie de clasa aceasta
plăteşte 2 fl., dacă darea fundamentală nu
trece peste 50 fl., dacă darea est* 50 â .
şi 4 fl., dacă darea trece peste 100 fL
Pentru fiecare membru din familie se p lă ­
teşte 1 fl. şi membrii diu familiile, c a ri
trăesc îu comuniune de avere, plătesc 5 6
cruceri.
III. tn clasa a treia se num ără:
Arendatorii, fabricanţii măiestrii, a d ­
vocaţii, artişt'i, profesorii, învăţat )rii, in ­
ginerii, doftorii, veterinarii, scriitorii, s o ­
cietăţile şi corporaţiunile pentru deosebi­
tele intreprinderi după venitele curate.
Darea din această clasă se socoteşte d e p i
trei ani de lucrare ori de pe vremea câ:
a stat întreprinderea. De regulă d area
se împărţeşte în proporţiune cu venitul
sau câştigul curat. Venitul, sau dobânda cz
rată, se socoteşte după-ce odatX se stibsî^s.::
toate clieltuelile, cari se poftesc pentru lu ­
crarea întreprinderii, local şi alte cerinţe.
Din dobânda curată se socoteşte m :-
niinul de 1 0 % ca dare de câştig. Adecă
neguţătorul, care are dobândă cu raţi 100
fl. în darea capului, trebue să plătească
10 fiorini.
IV. tn clasa a patra se num i-ră;
Toţi diregătorii, cari au plată lu n a ri
fie câ se află în diregătorii ori că su n :
pensionaţi, ori au alte asigurări, trebue s£
plătească darea de câştig după urm ătoarea
formă sau şemă:
ilAi “'** Hj‘j Tir»; rut» ! Ii:»: ' I j:j’ îtiti r a i Hia
i# 1 ;
ii. ■(!.!_«. • n ! fi. ! ii. 1 n. ■n. I fi. I a. f- *.
Ioo lillfH) 17 2100 43 :;i0:>;"îj0'4100 137 .Mort ; u
200 2 1200. 19 2200 40 3200! 85'4200 144'52X>
soo: a! looo. 21 2:;oo 49 33001 îm) 4 3 0 0 151 x * » 2. ^
400 4:1400 23 2400 52 3400; 05 4*00 155 54 O-1 241
5iki'5.1500. 25 25001 55'S500'.H»0 4500 169 5.V»> £?-■•
f,00 7:1(500 2*2600 59 3l'>00 10G;4t3< >C<173 3600 2-V>
700.9 1700| 3112700; (»3 3700 112,1700 1S1 5700 270
SOO lljlSOO, 34.2'00 67 3$oo llS 4s00 Ir9 5?00
900 13:1900 37 2900 7l :>900 124 490<U97 5^V> 2> >
1000 15.2000 40 3000, 754000 130 5000 205 6000 >j O
Dela 6000 fl. îu sus dela fiecaie
100 fl. se socoteşte 10 fl. în darea d e
câştig.
Antistiile comunale au datorinţă, ca
să grijească uu cumva locuitorii să fie
îngreunaţi peste măsură cu darea de câştig.
îndoeală nu încape, ca în multe co­
 XT , FOAIA POPORULUI Pag- 3
Nr. 1 _____________________ ________________________ _ _______ ________ _______________

Aşa dacă un ju d e comunal n o tar ori se plantează de nou. Sadele cari se în­ fie culcate pe aştern u t gros, ca să fie to t

membra din antistia comunalii are ceva trebuinţează pentru asemenea locuri, trebue în curăţenie. în a in te de ce s’ar fi ivit

neplăcere cu oare-care persoană din co­ să fie în putere bună, deplin sănătoase şi boala la toate vitele unui econom sau nu­

mună, pe acela îl grăm ădeşte la dările de să aibă o lungime de cel puţin uu metru. mai la unii din sat se poate pune din
leacul am intit în m ăsură mică chiar şi în
câştig după-cum le convine. Dacă nu R eplantarea, singuraticilor sade, nu
apa de b eu t. Ceaiul se pregăteşte îu
caută câtă îi este darea, de unde vine, ara re -o ri şi a şirurilor pustiite de ceva
măsura urm ătoare, în 10 litre apa se
atunci plăteşte din g reu , deci fiecare ce- boală se poate îndeplini prin aşa num iţii
ferbe 1 chlgr. din iarba cucului.
tîţean trebue s f fie îu c u ra t c â ţi dare butaţi ori culcatul vlăstarilor dela tulpină,
trebue să plătească şi p en tru -ce? Dacă aşa ca să iasă vîrful uude dorim a
află ceva nedreptate, nuoiai decât trebue suplini sadele.
.să ceară îndreptare.
Din traista eu poveţele.
U nde s’a r arăta slăbirea plantiţiunilor,
în treb a re a /. Sflnt îndatoraţi zilerii
unde vlăstaiii a r creşte subţiri şi cu frunze din comună, cari n ’au casa lor, ci locuesc îa
galbine, unde nu s’a r pute întrebuioţa casă închiriată îa arendă, se plătească dare
Plantarea răchitelor sau sălcilor. vlăstarii p en tru lucru, acolo semnul este de câştig? Notarul cu antistia dela noi ne
(Urmare.)
d at, că păm entul perzându-’şi puterea, sileşte se plătim, noi înse am auzit, că ar fi lege,
VII. care scuteşte pe zileri dela darea de câştig?
pofteşte întocm ire. î n asemenea împre-
G rijirea plan taţiu n ilo r. s. r .
giurări purcedem în modul urm ător: vlă­
R e s p u n s . Aşa este, legea din 1883
Având locul plantat cu vlăstarii sau starii nu se râtunzesc de pe răchite, pă­ art. X. liotăreşte ca se fie luaţi şi zilerii în
sadele de răchită, urm ează ca să purtăm m entul se gunoeşte şi mestecă bine priu listele dării de câştig înse sflnt a se lăsa
jrije despre creşterea acelora. păm ânt. P e n tru guuoirea locului plantat afară din lista plăţilor. Din toate aceste este
Regula de frunte este, ca sâ lucrăm cu răchite mai bun este gunoiul, care lucru apriat, că zilerii nu sflnt îndatoraţi,
adecă sflnt scutiţi dela plătirea dării de câştig.
pămOntul săpându-’l şi plevindu-’l ca să trecând peste ferm entiţiuue, s’a dobândit
Antistiile comunale au datorinţa ea asemenea
nu poată năduşi b u n u m le tin e ii' vlăstari. o stare ca săpunul. persoane, cari trăesc numai din câştigul ce îl
Dacă am lua statua, că sadele nu pot Unde vlăstarii n 'a r creştfî destul de pot ave din lucrul cu pălmile, se-’i scutească
crtşt-*, fnnd păm ântul sec, atunci trebue frum os şi s ’a r dovedi, că pământul este de darea capului.
se-’l îm bunătăţim cu gutioiu. Când săpăm mai slab, acolo pe lâugâ îm bunătăţirea
pământul p la n ta t cu s:id?le, tre b u i să lim păm ântului râtunziiva se se. îndeplinească =. Pătimesc de curgere
în treb a rea
cu griji*, bună, nu cumva supând prea to t la doi ani. Asemenea procedură de urdori, aşa cil ochii îmi sflnt, toţi cârnoşi
afund, se viitC-mum rădOcinile fragede ale urm ărim până put^m ajunge, ca răchitele şi roşii, cc leac aş pute folosiV (i. i \
acelora. Săpâudu-se locul răsădit, m ărăcinii se crească mai bogate ţi frumoase în R e s p u n s . Din Maidan Lazar lomuţiu
bu burut nile, totdeauna se întorc în ram uri. (Va urma.) ne împfirtâsieîff1, ca contra durerilor de ochi
pământ, ca acolo se putrezească priu dînsul a folosit următorul leac cu cel inai bun
cari se mai îm bunătăţeşte păm ântul. tn succes. în tr’o sticlă micuţă a pus puţin spirt,
Paiele şi trestia se scutesc de foc. cătră acela apoi a adaus o bucată de camfor,
vre ine de vară, păm ântul se sapă de
ca un grăunţ dc fasole. Din acest leac a
atâtea-ori, d e c â te ori cere trebuinţa. Dacă economii noştri doresc, ca aco­ udat o cftrpă curată de pânză şi în toată seara
Dacă o parte din sadele răsădite, perişurile de căsi, şuri şi alte clădiri pre­ a pus pe ochi, npoi în scurtă vreme a’a
adecă îm plântate, n ’ar râsuri, atunci locul g ă tite din paie şi trestie se fie scutite vindecat. La început fiind spirlul tare, cel cu
acelora de nou se plantează cu sade tot de foc, atunci se spală în urm ătoarea durere simţeşte usturime, dar’ aceasta în
m estecătură. Pregătim 1 0 % natron-silic, scurtă vreme înceată.
de acel fel. Când unele dintre sade ar
risârl, Inse nu a r creşte destul de bine, în acesta se pun de a se muia vreme de
1 0 — 12 ore paiele sau trestia, scoţmdu-se, P O S T A R E D A C Ţ IE I.
ci ar produce, num ai nişte crenguţe gaibiue,
se svintă şi uscă bine. Paiele sau trestia Dlui din Sântmărnita. Despre darea capului
slăbuţe, asem enea sade fiind, că nu sflnt
scriem; pentru-că notarul nu .ştie vorbi cu D-voastrc
deplin Bânâtoas»-, trebue odată gunoite, uscată, de nou se udă bine în mestecă- româneşte, cum ar treimi, faccţi aretare la ministru.
dacă nici aşa nu cresc mai bine, atunci tuvă (licuid) de chlorcalciu, acestora li-se Legea din ISoS art. 44 S- 21 indatoreşte pe diregetorii
comunali ca sc vorbească cu poporul din sate in
depărtate din grădinar. dă o petrificare, aşa că focul nu poate
limba lor.
tn grădinile plantate cu răchite nu străbate în dînsele. Dlui C. D. in Rodna-vcche. Dacă doreşti sc
• aţii, câtc foi rom âneşti se redactează in Ungaria şi
se pot suferi, ca să răm ână postaţi mai Transilvania, cere dela po stă catalogul foilor din
largi p rin tre şiruri. Crescend ram urii sau ţeară, acolo aflaţi cc voiţi.
Contra durerii de gură şi unghii. Dlui V. Suciu. Foaia incrgc regulat. Pe notar
vlăstarii răchitelor grase şi fragede au
Această boală a tâ t de sdruncinătoare se-’l pireşti la pretor.
m are înclinare se se plece cătră păm ânt. Dlui aboneut nr. 6222 . Caută legea despre
pentru vite, dupf»-cum cetim îu mai m ulte carnete, carc s'a publicat, acolo afli că nu sc pot
Dacă insă n ’au loc, ci cam toate se
foi economice, se poate vindeca uşor cu lua 20%, adccă 20 rt. camătă după 100 fl. I.egea,
razimă una in alta, atunci se pot strim ba când sCnt copiii legiuiţi, dacă s'au născut la 10
aşa uşor că tră păm ânt. P e lâuga strîm bări, iarba cucului. Din această plantă se luni, după moartea părintelui, atunci sOnt legiuiţi.
ferbe ceai, cu aceasta apoi se spală gu ia Dlui D emian A dam escu. Dacă notarul este
vlăstarii au şi altă scădere mai m are, căci
aşa leneş, este destul d e reu, noi inse n u -1 putem face
şi unghiile vitelor lovite de boala am in­
pe aceste foarte iute cresc crengi şi mai sirguincios.
tită . L a întrebuinţare purcedem în mo- ^ Dlui G. Şinca. Dacă voeşti a şti, că Iacob
ram uri laterale, cari impedecă creşterea
dul u rm ă to r: mai nainte de to ate spălăm si Isac ce de muieri au avut ceteşte sf. scriptură.
dreaptă şi frum oasă a acelora. Asemenea întrebări n’au nici un înţeles, mai bine
Dacă s’a r ivi ceva boală în plan- g u ra cu ap ă curată cu o cârpă sau bu­ lucră ceva folositor.
re te , prin aceste depărtăm toate balele şi Dlui V. Moga. Dacă n’ai plătit dare era. lucru
taţiunile de răchite, aşa că ar causa natural se-’ţi vendă moşia. Acum dacă n ai nimic,
p ăturile de carne ce s a r desface de cătră
stirpirea mai m ultor şiruri, atunci postatele n ’au de unde se mai poftească se plăteşti. ■
lim bă, dupâ aceea ’i-se toarnă vit-i bol­ Dlui I. Pinthi in M.-Regen. N'ar fl reu se
pustiite de nou vor trebui plantate. Ex­
nave cam jum ătate litră de ceai în gură, putem publica toate tragerile de losuri, dar’ trebue
perienţa a dovedit, că unde odată s’a ivit se stii, că sunt multe feluri de loterii şi losuri. Dacă.
asem enea se spală şi între unghii cu să ne-am pune se le publicăm toate, atunci toată foaia
ceva boală, care a causat uscarea răchiţilor,
pun, dupâ-ce s 'a a curăţit şi îutre acele noastră s'ar putea umple numai cu numeri. D eci
în acel păm ent nu este speranţă să poată cine cumperă losuri, caute se afle tragerile del*
se toarnă din leacul am intit de asupra
creşte felul odată p u stiit. Asem enea pă­ acela, care ’i-le vinde.
unghiilor ca să se scure p rin tre unghii.
m ânt trebue rigolarisat, trebue sporit cu
C âtă vrem e ţine şi pătimesc vitele de
alt păm ânt, şi în urm ă trebue gunoit.
această boală grea, trebue grijite bine, să
După-ce s ’au făcut toate aceste, păm entul
 Pag. 4
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurarîixlui.
Scrisă de Ioachim M untean, preot.
(Urmare).
N um ai dacă cineva se îm bie sS
lucre peste soroc, ’i-se m ai socotesc
ca adaos 4 — 6 cr. p e cias. N ’a r tre­
bui înse nime se mai năslească la aceşti
câţiva creţari, câştigul căro ra av en d de
u rm are slăbirea tru p ească şi ru in area
s ă n e tă ţii; d rep t dovadă su n t feţele sar-
b ed e şi ferte ce ni-le p resen tă unii din
lucrători chiar şi p e lângă tim pul nor­
m al de lucru aretat m ai sus.
Cu cârcîm ăritul se d ep rin d 4 inşi
şi le um blă bine: P e te r S ch u ler — el
ţine şi boldiţă cu trafică, Jo h an n Sim on
— un fel de restau ran t c e rc e ta t cu
precum p6nire de străini, Ioan V oie şi
Ioan Iac. Gligorea.
Cu negoţul în mic (sfirnărie) se
ocupă 9 boldaşi, an u m e:
1. Veduva Ioana I. Triştiu. E a
a rc şi trafică de sare, tă b a c şi tim bre
(ştempăle).
2. Ilie P. Brad. KI c şi p ard o sito r
(floştorar).
3. D um itru Milea, c a rc ţine şi
trafica de sare şi tu tu n şi e şi cojocar
m ăiestru.
4. G eorge M ihanciu a re şi trafică.
5. Ioan M untean asem enea.
6. O prea iV ană aşişderea.
7. I’etru Bâroiu.
K. Vasilie M anta.
9. Veduva A na F riedericli născ.
Bcrbescu, care e si tu rtâ riţă şi dibace
îm pletitoare de corfe.
Mai avem încă şi 2 cern ito are sau
văpsitoare de lână destul d e iscusite:
D obra I. N em eş şi S o ră V. C ăpăţină.
Cu m ăcelăritul sc o cu p ă: P etru
H anzu, Ilie Brad, O p rea P eană, P etru
T riştiu, Ioan G âţă şi Ioan B rad — cu
tăiatul porcilor se d ep rin d mai m ulţi;
e a r P etru S toiţă (al Macri) e ju g ă n ito r
îndem ănatec şi negustor dc porci.
Avem şi o m ulţim e de m escricşi
sau m eşteri, anum e:
1.) Bărdaşi: Ioan R ăchită; Ioan
C iontea, D um itru Popa, P e tru G eorge,
N icolae Bobiţ, Vasilie M oga şi fraţii
S ta n c iu ;
2.) zidari: Iosif T u ru ţ şi Ioan
B anciu;
3.) m esari: G eor. Schiroki, P e tru
R usu şi Iacob M anta;
4.) r o ta r i: Iacob G ligore, Ioan
Pau, Ioan Ars. C ostandin şi V asilie V.
D ăm ian (al Popi);
5.) fauri: C ostandin A rg h işan şi
încă v r’o 10 Ţigani ferari; e a r’ ca lăcă­
tu ş m eşterul F ran z W e n n e p re a iscusit
în to t felul de lucrări, fie c â t d e fine
sau m igăloase;
6.) b o ta ri: P etru şi Ioan G eorge,
T om a şi D um itru Simu, Ioan Z. G eorge,
oan M. G eorge, Ioan şi Ş tefan N eagoe,
Ş erb an M untean, Nicolae T om os, care
e şi d o g ar şi ferestrar;
7.) p âp u ca ri: P e tru B. C ăto iu şi
Ioan H eu ch ert;
8.) p e tra ri: P e tru M acrea, Ioan
C o n ţ şi Ioan M acrea;
FOAIA POPORULUI
9.) m usicanţi num erăm 6 — toţi
Ţigani — în tre c a re 5 diplaşi şi 1
c larin etist; cu fluera ştiu mai mulţi.
10). Ţ iganii băieşi su n t m eşteri
buni d e corfe, coşerci (chelteaue), obede
şi altele.
M ulţi d in tre m eşterii înşiraţi aici
îşi exercitează sau folosesc m eseria n u ­
mai în p a rte ca p e un lucru de a doua
m ână, mai avfind p e lângă ea încă şi
alte ocupaţiuni sau câştiguri.
P e la deo seb ite m eserii se p reg ă­
tesc acum 9 ti n e r i: 1 la lăcătârie, 1
la făurit, 1 la păpucărit, 5 la cojocărit
şi 1 la boldăşit.
S u n t şi vr’o 15 — 2 0 d e familii,
cari pe lângă alţi ram i d e econom ie
sau d e câştig se m ai o cu p ă şi cu stu-
păritul, d a r’ d u p ă obiceiul vechiu m oş­
ten it dela părinţi, folosind ad ecă to t
în d atin atele coşniţe vechi d e nuiele. A u
p o rn it înse a se face din unele părţi
încercări şi cu de cele noue de scânduri.
Mulţi lucră iarn a în tăietură, şi
vara a-m unte ca cioplitori sau şi alt­
cum , bună-oară la lucrul câm pului ca
zileri. Unii sc aplică, cum am vezut,
ca păstori şi peste to t ca servitori. A
sluji pc an cu sim brie nu se so co teşte
a fi lucru ruşinos, şi din familii mai
bune, d acă rem ân acasă destui de aju­
tor, se dau unii d in tre copii la slugit
„se-’şi facă ceva".
S ărăcim ea, femei şi copii, cât ce
vine vara îşi p ro cu ră o b u n ă p a rte din
mijloacele de hrană culegencl b ureţi,
afine, fragi, sm eură, m u re şi alune, din
care şi vend apoi in com ună, in piaţele
din apropiere, precum şi in Păltim iş dc
când s'a înfiinţat acolo casa de cură.
V rednice de laudă su n t mai ales
femeile, cari dau m ână d e aju to r b ăr­
baţilor in to ate, în câm p şi acasă şi
totuşi fâcend iarna din n o ap te zi cu
lucrul măriilor îm p o d o b esc casa si îi
îm bracă şi pe ai sei îm p răştiin d cu ve­
selia lor norii de griji ce p rea ad ese­
ori încreţesc fru n tea g ân d ito rilo r b ă r­
baţi. Bine a zis în această privinţă
neîn trecu tu l scriito r şi cu n o sceto r dc
oam eni G. B ariţiu: „F em eia rom ână
to arce m ergend şi câ n tă to rc e n d “.
Cele mai de fru n te familii s’au pro-
vezut şi cu maşini d c cusut, p ân ă acum
8 la num er.
b) hrana.
C a se putem m unci, e de neape-
ra tă treb u in ţă se n e hrănim tru p u l cât
num ai se p o ate d e bine cu b u cate nu-
trito are. H ran a d e căp e ten ie o for­
m ează aici s p â n e a “ (pită, lichiu) şi „mâ-
m ăliga“, lângă care se m ai ad au g ă ca
stîlp al casei: porcul şi cad a cu curechiu.
în posturi, cari d e g e n e r a ţiu n e a m ai
b ătrân a sfln t p ă zite în c ă c u sfin ţen ie,
s e le g u m e sc o a m e n ii d u p ă a n u tim p cu
p e şte , fasole, cartofi, varză, castraveţi,
sălată, bureţi, rid ich i şi c e a p ă şi cu to t
so iu l d e p o a m e: m ere, p ere , p ru n e, n uci
şi c u fru cte din c e le În şirate m ai su s.
P e n tru îm b u n ătăţirea g u stu lu i la u n e le
d in leg u m i s e fo lo s e ş te u leu l d e sîm buri,
a c e sta s e tr e c e în m e su r ă d e o s e b it d e
m are, că ci c u c e l d e in p r e a p u ţin sfln t
ob icin u iţi. L a p iu e le d e u le u vin o a ­
m en ii şirea g nu num ai d in sat, ci şi d e
Nr. 1
p rin alte com une, mai cu seam ă în P ă -
resim i (Postul Paştilor).
In zile „de dulce* se hrănesc oa­
m enii cu lapte, brânză, oue, unt, caş.
slănină şi mai ales cu cam e, de care-
se trec e cu deosebire m ultă nu numai
D um ineca în piaţă, când e concurenţă,
(întrecere) în tre fleşeri, ci şi p este sep-
tem ană. în m ulte case se pregătesc
b u cate n u trito a re şi gustoase vrednice
d e to a tă lau d a; unele familii obicinuesc
a pregăti şi lictaruri, d u lc eţu ri şi si-
rupuri.
D e n u trirea trupului cu mâncări
saţioase se p o artă îndeobşte g rije desml
d e bună.
A ltcum se are înse lucrul cu beu-
tura. In vrem urile „cele b u n e u de de­
m ult, când se ferbea rachiu c u ra t de
bucate, mulţi îşi aveau căld ările lor;
acum num ai sunt, decâ d a r ’ 2. înainte
cu 2 0 — 3 0 de ani susta încă şi se tra­
d u cea în faptă zicala: „cine b e a inu el
b u n ? — noi G u rcn ii“ ! A stăzi num eral
b eu to rilo r de vin a scăzut, în schimb
se bea înse b erc şi rachiu m ai mult.
acesta cu deosebire dc când sp irtu l ?e
vinde c reţăreşte în porţii mai mici.
B eutura cea mai săn eto a să şi buni
e neîndoelnic apa, cu a cărei bunătate
noi pe dreptul ne şi putem lăuda. Cu
to a te acestea nu strică, mai ales la os­
teneală, nici câte un păhărel d c beutura
spirtoasă, num ai se fie curată. C u pre-
cum penire vrednic de rec o m a n d a t ar n
vinul, care după zisa însăşi sf. scrip tu n
.v eseleşte inima omului*1 în to cm ai după-
cum pânea ’i-o „întăreşte*1.
Ce e prea m ult inse, fie şi bun.
nu e sănetos. In privinţa m e su rii şi a
cum petului in b eu tu ră se p o a te lua p ilii
chiar şi dela vite, cu carc oam enii no-tri
au dc altcum destulă u m b la re : ori-c:
le-ai face, ele mai mult d ecâ t le trehi:;\
nu vor bea.
Un început spre mai b in e sc poate
totuşi observa in tim pul din u rm ă h
pop oraţiunca noastră. A c c a stă impre-
g iu rare nc în d rep tăţe şte se privim cu
o are-ca re linişte in viitor, deşi ştim c i
nu vom putea vcd£: .tu r te a fără ne­
duri, holdă fără buruiană, şi p ă d u re tară
u s c ă tu ria.
c) Portul.
P ortul gurăncsc d e azi p riv it in
to tal nu se a ra tă a fi p ro n u n ţa t sau în­
tocm ai cu al nici unui ţin u t lo cu it de
Rom âni, în părţile sale înse el sam en â
m ult-puţin cu al com unelor din apro­
p ie re : este prin u rm are c o rc it
C a îm brăcăm inte b ărb aţii p o a rtă
în zile d e lucru căm eşi d e cân ep ă, în
zile d e sărb ăto a re d e b u m bac in tin -
gendu-le cu şerp are d e lăţim e mijlocie,
unii laibere din p ăn u ră d e casă, alţii
d e cum perat, ia m a cioareci (nădragi)
d e lână şi căciuli, m ai cu seam ă negre,
în d eo seb ite form e, apoi p e p ta re de
pele, cojoace şi bituşti, un fel d e cojo-
cele scurte, d a r’ cu m ai m ulte chindiseli
şi boboane, un fel d e sum are sau ţundre
neg re, d e care se deosebesc înse prin
croeală. V ara p o a rtă pantaloni d e pânză
şi pălării cu fundul ro tu n d şi mici in.
păreţi. (\"a uirsa^
 Adaos la „FOAIA POPORULUI» nr. 2
ec o n o m u l
redactat de I. C 0 S T I N , .
preot.
Îndreptar despre legi.
Societatea omenească este aşa com­
p u i , ca în dinsa să domnească anumită
ordine. Precum în familie ta ta este le­
giuitorul, care ordinează şi întocmeşte aface­
rile din familia restrînsă, întocmai aşa
trebue să fie cârm uită: comuna, comitatul
şi ţeara.
Begulele întocmite şi prim ite, cari
au menirea a servi ca îndreptar de
cârmuire, din cele mai veclii timpuri se
numesc legi.
în societatea omenească şi vieaţa
din sta t legile s’au arătat de trebuinţă
neîncungiurabilă, căci aceste asigurează
pacea, ordinea şi averea. Dacă din tr’un
îtat a r lipsi legile, dacă n ’a r fi anumite
rfgule pentru drepturi şi datorinţă, dacă
omul sîrguincios şi păstrător n ’ar ave
deplină siguranţă contra leneşilor şi p ră­
pădiţilor: atunci nimenea n ’ar avă im­
boldul de a câştiga avere, temăndu-se că
jcm :i are se fin prudă unor furi».
Cunoştinţa lefilor pentru fiecare
cetăţean din stat, is te o lipsă, dar’ tot­
odată şi datorinţă. Lipsă, căci fără a
cunoaşte legile, adese-ori este expus lft
pagube, datorinţă, căci cunoscendu-’l se
poate folosi de drepturile cetăţeneşti, cari
!i-se cuvin în măsura sarcinilor ce trebue
supoarte în stat.
Fiecare datorinţă are în sine drept
ţi fiecare drept are în sine şi datorinţă.
Aţa d. e. un preot are datorinţă a pro-
povedul evangelia şi a împărtăşi pe poporul
încredinţat păstoririi sale cu Sf. T aine;
dar’ în mesura serviciului sau datorinţei
împlinite are drept a-’şi pofti plata sau
leafa s a : fiecare servitor este vrednic de
plata sa. Dacă poporul are datorinţă
faţă de preotul sau păstorul lor, totodată
are şi drept a pofti, ca acela în toate
să-’şi împlinească diregătoria după-cum îi
prescrie legea bisericească. Aşa de o
parte fiind datorinţa, de alta este dreptul,
ori că raportul acesta este. întors.
Dacă legislatorii cari fac legile, cu
Învoirea şi întărirea Împăratului, poftesc
ca să se plătească sarcini şi dări din
p artea cetăţenilor pentru susţinerea şi
cârm uirea statului, totodată li-se dau şi
anum ite drepturi.
P entru un cetăţean nici-când nu este
îndestuli tor, ca să fie sîrguincios şi
punctual numai la împlinirea datorinţelor,
dînsul totodată trebue să se ştie folosi şi
de drepturi.
Cu cât legile sunt cunoscute mai
bine de cătră cetăţeni, cu cât acele se
îm plinesc cu mai multă acnreteţă şi
stricteţă, cu atâ t ordinea sau rîndul bun
de stat este mai bun şi pacea asigurată.
îm plinirea legilor, supunerea faţă de
acele şi aplicarea acelora faţă de toţi
cetăţenii în tr’o formă întireşte statul.
în cât legile regulează datorinţele şi
drepturile, cunoştinţa lor este neîncungiurat
de lipsă. Libertatea personală, ca cel slab
să nu fie lipsit prin forţă şi putere prin
cel tare de drepturile cari ’i-se cuvin,
asigurarea proprietăţii şi posesiunii, ca
cel avut să nu fie şi lipsit de aceea prin
atacuri şi lovituri, împăciuirea dintre fraţi
şi consângeni, obligaţiunile deosebite dintre
persoanele din stat în toate afacerile
vieţii sunt stipulate prin legi.
Fiindcă toate afacerile din stat sunt
regulate prin legi, nici îndoeală nu în­
cape, că cunoştinţa acelora este trebuinţa
fiecărui cetăţean din s ta t; dur’ mai vîrtos
fruntaşii şi conducătorii poporului plugar
trebue să aibă cunoştinţa acelora. Este
ştiut, că plugarul dela sate îndată-ce este
ajuns la ceva năcaz, aleargă la preot, în­
văţător sau alţi cărturari mai distinşi
din sat, ca să ceară sfatul, care are să-’l
urmeze în afacerea sa. Dacă fiecare
dintre fruntaşii noştri din comune ar avă
la îndemână un „ îndreptar u despre toate
legile cari ating mni de aproape vieaţa
comunală, poporul plugar ar pută fi
scutit de multe pagube şi ar pută Bă se
folosească de multe drepturi.
Necunoştinţa de legi duce pe poporul
de rînd nu odată în cele. mai grele pîruri,
cari dacă ar cunoaşte legea n ’ar alerga
la judecătorii. Nu încape îndoeală, că
unii merg la advocaţi şi judecătorie cu
asemenea procese sau pîruri, cari dacă
ar avă cât de puţină cunoştinţă despre
legi, nu s ’ar mai pută îndoi, că vor perde
pira. Adese-ori s ’ar pută scuti de multele
cheltueli şi drumuri, care trebue să le
aibă numai diu causa, că n ’are cunoştinţă
despre legi.
Lipsa neapărată a unei cărţi, care
să explice legile, de care mai mult ,are
lipsă poporul dela sate, este foarte simţită,
înşişi plugarii vin zilnic şi cer dela noi
poveţele trebuincioase în unele afaceri,
cari s’ar pută isprăvi în comună, dacă
preoţii şi învăţătorii ar avă o ase­
menea carte.
Din lipsa unei asemenea cărţi, po­
porul plugar perde o mulţime de bani şi
vreme, umblând prin cele cetăţi şi oraşe
până pot afla ceva sfat. Nu odată din
causa unor întârzieri perd pîrele cele mai
drepte şi adevărate, numai din lipsa
necunoştinţelor de legi.
Pe lângă aceste pagube mai sânt şi
altele, cari li-se întemplă tot din ne-
cunoştinţă de legi. Aşa n ’au deplină
orientare sau îndreptar, că oare ce drepturi
li-se cuvin în comună şi comitat. Nu ştiu
câtă dare şi pentru-ce trebue se o îm-
— 1896 Pag. 5
£
plinească, nu cunosc cercul de datorinţă
a judelui comunal, notarul cercual.
Aşa, fiind adese-ori aleargă să ceară
sfat dela Jidovul din cârcimă, care îi
povăţueşte şi îndreaptă, după-cum poftesc
interesele lui. M ulţi dintre plugarii noştri
se şi laudă Ce om învăţat este Jidovul
din saţ, une-ori chiar spun, că ar fi mai
cu largi cunoştinţe ca preotul şi în­
văţătorul. Vorbele ţeran u lu i: am fost la
domnii noştri după sfat, dar’ nu m’au
ştiut poveţul, Jidovul din cârcimă ’mi-a
spus cum porunceşte legea, oare cum
poate fi mai învăţat ca ai noştri, cari au
învăţat atâtea şcoli. Unde Jidovul ceteşte
cărţile de legi îşi câştigă cunoştinţă pentru
trebuinţele sale, are pe masă cartea de
legi ca să poată da sfatul, acolo lucrul
e foarte firesc, că va întrece pe Românii
cei mai deştepţi, dacă aceia n’au grije să
cunoască legile.
Dacă dorinţa noastră este mare ca
să avem popor deştept, dacă voim a-’l
creşte pe plugar ca să cunoască şi datorinţă
nu numai sarcini, dacă voim a scăpa
poporul plugar dela multele ispite la cari
este expus din necunoştinţa legilor, dacă
dorim a lăţi cunoştinţa drepturilor cetă­
ţeneşti din s ta t; atunci trebue să ne
deprindem serios, ca să dăm în mâna
publicului nostru cetitor uu îndreptar
despre legile din stat.
Se dăm creştere bună copiilor!
Cea mai scumpă avere, ce părinţii
o pot Iflsa ca moştenire fiilor lor, este,
fără îndoealfl, o bună crcştcrc.
Când zicem bună creştere, nu înţe­
legem doară, că copiii toţi de-arîndul să
fie dobă de carte. Pentru-că mulţi din
cei-ce au trecut prin toate şcoalele — şi
astfel ar fi putut să devină vestiţi prin
fapte bune şi măreţe — ’şi-au făcut nume
rău prin fapte mârşave, ajungănd de rîs
la lume şi trăgănd dungă peste viitorul lor.
Şi dimpotrivă tineri din părinţi să­
raci, care uu ’i-au putut da decât numai
puţin ori chiar de loc la şcoală, s’au fă­
cut oameni sdraveni şi harnici şi ’şi-au
câştigat şi avere.
E a r’ astfel de lucruri nu le scoate
la iveală oarba întâmplare, ci sânt urmare
firească a creşterii bune sau rele, de care
a fost părtaş un tinăr ori altul.
Apoi creşterea bună sau rea îşi ia în­
ceputul încă din pântecele mamei, înrîurind
asupra ei: bucuria şi întristarea, frica şi
curagiul, hărnicia şi lenevirea, trezvia şi
necumpătul, tem erea de D-zeu şi nepăsarea
de cele sfiinte ş. a.
Ea se urmează mai departe în casa
părintească, care e locul cel mai potrivit
pentru a încălzi inimile copiilor, precum
drăguţul de soare încălzeşte întreagă firea,
dând vieaţă şi putere în toate părţile.
 Pag. 6
îa casa părintească învaţă copilul
dulcea noastră, limbă, românească dela
iubitoarea lui mamă şi tot dela ea capătă
sfatul de a nu o părăsi nici în cele mai
grele împregiurări ale vieţii.
în casa părintească învaţă copilul cele
mai de lipsă începuturi ale credinţei noastre
strămoşeşti şi se dedă la deprinderea fap­
telor bune.
în casa păriutească se obiclnueşte
copilul, de când se trezeşte la vieaţă, cu
toate lucrurile bune, ce sânt legate atât
de strîns de firea noastră, cum s â n t: cân-
tecile, datinile, obiceiurile, portul ş. a.
Cu un cuvânt: în casa părintească
se pune temeiul la tot ce avem noi tnai
scump pe lume. Dar’ nu numai se pune
acest temeiu, ci pe el se şi zideşte mai
departe şi trebue să se zidească de aici
încolo tot mai cu inimă şi mai cu p ri­
cepere.
Căsii pănnţeşti ii stau întru ajutor
pentru întregirea creşterii bune: ş c o a la
şi b is e r ic a .
Astăzi înse şcoalei şi bisericii au în­
ceput a le pune beţe în ro a te ; au început
a le sil), ca ele sfi nu mai poată face destul
întru toate chemării lor.
ln şcoală s ’a băgat limba ungu­
rească, pentru-ca prin ea limba noastră
cu timp se fie tu rti'ă la părete şi încetul
cu încetul scoasă afară.
Credinţa noastră strămoşească vreau
sC* ni-o clătine prin legile aduse în anul
trecut; prin urmare s ’au atins şi de bi­
serică.
Singur fam iliile ni-au re mas încă
mai puţin atinse de primejdii — nu se
ştie însfi pună cflnd.
Sfi grijim deci, ca duşmanul eu nu
Intre şi în ele! Casele măcar sfi ne fie
scutite de duhuri rele şi In adăpostul lor
se ne păstrăm : limbă, credinţă, datini,
obiceiuri, cântece ş. a.
Aici se stăpânească: munca, cinstea,
cumpfitul, trezvia, bunăstarea şi celelalte
cerinţe de lipsă pentru un viitor mai bun
şi mai fericit al nostru şi al neamului
nostru.
Dar’ pentru-ca sfi putem ajunge la
un viitor mai bun şi mai fericit, trebue sg
dăm o creştere cât mai bună fiilor noştri
şi fiicelor noastre, pentru-că ei sân t nă­
dejdea viitorului.
Prăsirea pomilor la poruncă.
Faţ> de plugari Îndeosebi nu s’au
adus legi, cari sfi-'i silească a prăsi pom i;
s an făcut însfi legi, prin cari toate şcoa­
lele au fost îndatorate a-’şi avfc grădinile
lor, ear’ învăţătorii au fost îndatoraţi sfi
le cultiveze împreună cu şcolarii şi şco­
lăriţele.
Prin această lege, făcută de vre-o
27 de ani, s'a avut în vedere pregătirea
FOAIA PO PO R U LU I
tinerimii şcolare pentru cultivarea pomilor
şi a fetiţelor pentru cultivarea legumilor;
ear’ pentru învfiţători s’au pus In vedere,
dacă îşi vor face datorinţa, şi unele venite.
D ar’ ce s’au ales din toate aceste?
Aproape nimic. S ân t şi azi protopopiate,
în cari nu se află nici măcar o grădină
şcolară ceva mai bine îngrijită şi în cele
mai multe comune nu se află nici un sin­
gur plugar, care sfi ştie prăsi pomi. Cu
toate-că, dacă ne-am fi apucat de atunci
cu dragă inimă de lucru, am putfi avfi
grădini şcolare, cari sfi nu te mai saturi
a le p riv i; grădinile din comunele noastre
de pretutindenea ar put& fi în mare parte
pline de pomi, căci oamenii sub 40 de
ani, toţi ar fi putut sfi se îndemâneze cu
prăsirea lor.
Fiindcă în chipul sus arfitat uu s’a
putut ajunge la nici uu sfîrşit, şi aceasta
numai din nepriceperea şi nepăsarea celor
chemaţi, s’a pus la cale alt inodru de a
lăţi pomăritul.
Cetitorii acestei foi îşi vor aduce
aminte de cele scrise în „Foaia Popo­
rului” din acest an, că adecă s’a făcut
legea despre economia de câmp, în care
se rîndueşte din nou cultivarea grădinilor
de pomărit şi sădirea de arbori. Cu acest
prilegiu însfi, poate vezând că din partea
şcoalelor nu s’a făcut până acum nimic
sau doar’ chiar nimic, se însărcinează co­
munele, ca ele se iee şi această treabă
sub ocrotirea lor. Amune în $. se z ic e :
Comunele .sânt îndatorate, ca, după
mărimea hotarului şi a drumurilor ori lo­
curilor, ce trebue.se sădite cu arbori ori
pomi, sfi ţină o grădină de pomi (sadniţă
de pomi şi arbori), cari sfi fie cel puţiu
de un pătrar de jugfir catastral de mare
(4 0 0 stîngini pătraţi).
Comunele, unde nu este o astfel de
grădină, sânt datoare, In timp de un an
dela Intrarea în vieaţă a acestei legi, sfi
numească locul de grădină şi sfi iee mfi-
surile de lipsă pentru aducerea ei la fiinţă,
în tru cât cutare comună ar fi a se scoate
de sub îndatorirea aceasta, sau a se da
voe sfi se întovărfişească mai multe laolaltă
pentru a ţinfi o grădină, are sfi se hotă­
rască judecătoreşte.
în §. se zice:
Primăria comunală e datoare sfi poarte
grije de înfiinţarea şi susţinerea grădinilor
de pomi, precum şi de păstrarea în bună­
stare a pomilor ori arborilor puşi pe mar­
ginea drumurilor ori In alte locuri publice
(obşteşti). Cu Îngrijirea de grădina de
pomi, dacă nu e ori nu se poate ţină un
grădinar anume, noate fi încredinţat în-
vfiţătoml sătesc, dându-’i-se o rfisplată po­
trivită. Unde sânt mai mulţi Învfiţători,
acela e a se încredinţa cu îngrijirea de
grădină, pe care îl va alege representanţa
comunală (sfatul primăriei).
§• 45 se zice :.
îngrijitorul grădinei de pomi e dator
sfi dee învfiţătură practică (adecă arfitându-le) | strica aceste mlâdiţa. Gerurile deaVtnia
Nr. 2
| tuturor băieţilor obligaţi la şcoală, după
planul de învfiţământ şi îndrumările venite
dela ministrul învfiţământului In înţelegere
cu cel de economie.
E a r’ în §. 46 se zic e :
Mai marii judecătoreşti statoresc prin
regulament anume făcut, că în ţinutul lor,
care fel mai bun de pomi şi arbori sS
se sporească şi cultive prin şcoală, şi că
pretutindeni, unde pământul e bun şi le
prieşte, unde se cultivă mfitasă, ori ar fi
bine sfi se înceapă cultivarea ei, acolo sS
se pună o deosebită îngrijire pe prăsirei
şi înmulţirea frăgarilor (duzilor). Uni»
se cuprind oamenii cu împletirea de corfe
ori coşare, e a se îngriji de sporirea nue-
lilor de împletit.
Terminul de un an pentru aducerea
în fiinţă a acestei legi tocmai acum se
împlineşte şi e de dorit, ca în toate co­
munele sfi se pună oamenii pe lucru. Na
e timpul de a mai amîna, nici a mai Iftsa
sfi treacă earăşi zeci de ani, fără a face
vre-o ispravă. Lipsele de tot felul cresc
neîncetat şi din zi în zi se cer tot mii
multe dări dela plugari. E a r’, dacă na
110 vom înmulţi venitele, de unde sfi mai
dăm ? Umplerea grădinilor, a colinelor şi
dealurilor noastre cu pomi nobili (altoiţi)
ne-ar aduce milioane şi milioane de florini,
având cu chipul acesta uu numai cele de
trebuinţă pentru casă, dar’ şi de unde da
pentru câte ni-se cer.
Pentru lucruri, ce credem că ne sânt
de folos, nici n ’ar trebui sfi aşteptăm p >
runcă, nici sfi ne purtăm ca copilul înd£-
1 Ctnic, care numai de frica nuelii fa«
câte un lucru bun. Din contră se nx
perdem din vedere ziefitoarea prea a dt-
vfirată: „precum îţi vei aşterne, aşa r n
durmV.
Străinii, cari trăesc îm preună cu n >i
şi cunosc firea şi lucrările noastre, ni-aa
zis o vorbă destul de adevfirată: „Di-mi-,
Doamne, mintea Românului cea d:%
urmă!" Pentru-că tot aşa ara cam lucrat
până acum, treziudu-ne mai târziu decât
alţii şi căindu-ne adese-ori de paşii gre­
şiţi, pe cari puteam sfi nu-’i facem ; ciri
se ştie, că paşii greşiţi sân t împreunaţi
cu pagube şi „cinc c dc pagubă, c şi
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare.)
VEI.
împregiurări păgubitoare.
Precum ori-care plantă poate fi lovită
de anum ită boală sau stricăciune, întocmai
aşa nu pot fi scutite nici răchitele de
impregiurările aceste.
Dacă vremea de toamnă este Rigu­
roasă, încât vlăstarii tineri ai răchî^lor
n ’au putut sfi se coacă deplin, ci
într’o stare fragedă, atunci gerul r» te
 Nr. 2
rirelea nici-odată nu poate căşuna pagube
mari, căci deşi pot înghieţa vlăstarii în­
tocmai cum se întâmplă cu viţele de viie,
dar’ din trunchiu de nou rfisar vlăstari.
In locurile, unde frigurile şi gerurile
sânt foarte mari şi dese, unde însăşi situaţia
şi clima este de aşa natură, că gerurile
suut păgubitoare, acolo răchitele plantate
în grădină sau şcoală îndată după-ce se
taie vlăstarii trebuiucioşî pentru lucru,
trunchiurile se învfilesc. Pământul din
jurul răchitelor se ridică p â n i acopere
trunchiul întru’a tlta , ca mugurii de pe
Tlăstarii cei mai aproape de trunchiu sfi
fie scutiţi de ger. Acest acoperemânt
asigurează pe cultivâtor, ca sfi poată avă
muguri scutiţi de ger, şi chiar atunci câud
T lăstarii ar înghieţa.
D intre toate felurile de răchiţi mai
buni şi mai tare de învins gerul este
răchita roşie-închisă, care chiar şi în ge­
rurile cele mai mari stă neînvinsă.
M ultă stricăciuue poate causa răchi­
telor peatru sau ghiaţa, mai vîrtos atunci,
•dud vlă>t>uii siint in stare foarte fragedă,
l’nde vlăstarii de răchiţi sfiut mai rari
;i plecaţi, şi peatra ori ghiaţa loveşte îu
lituri vlăstarii, pe aceştia lasă nişte pete
de lovituri. Unde însfi vlăstarii de răchiţi
sânt deşi şi stau cu vîrfurile drept în sus,
acolo aceste lovituri ajung mai vîrtos
frunzele şi vîrfurile vlăstarilor, aşa că nu
w t face pagubă în lemn.
V lăstarii loviţi şi pătaţi de ghiaţă,
Înlocui loviturii are lemn melestit, adecă
l&tr’a tâ ta zdrobit, încât voind a-'l în tre­
buinţa şi încovoia pe locul lovit se rupe.
Mai fac pagubă şi stricăciune iu
phntaţiunile de răchite animalele: vitele,
caprele de pădure, iepuri şi altele. Mai
îles In iernile, grele iepurii fac cele mai
mari stricăciuni.
Scutirea răchitelor de aceste pagube
de loc nu este grea. Dacă împregiurul
locului plantat se resădesc câte 5— 10
şiruri de răchită roşic-închisă, atunci aceasta
ne apfiră, plantaţiuuea. Răchita aceasta
are vlăstari, coaje şi frunză atât de amară,
încât nici un animal nu o roade. Iepurii
până află alţi pomi mai gustoşi, nu caută
după răchite.
M ai siint nişte iusecte şi vermi, cari
pot face pagube simţitoare în plantaţiune,
dacă odată s’a încuibat acolo. Unele din
ele se încuibă îa mijlocul vlăstarilor, aşa
•câ găurindu-le acelea la cea mai mică
incovăiere se frâng. Altele rod coaja de
pe vlăstare, aşa capfitâ pete negricioase
şi n u se poate jupui sau beli aşa uşor
coaja (scoarţa) de pe dînsele. Nu arare-ori
se întâmplă, că unele insecte năpădesc
franzele şi prin roaderea sau mistuirea
acelora împedecă creşterea vlăstarilor.
Insectele şi vermii aceştia mai adese-ori
sânt stîrpiţi şi răriţi de vespi şi pâiangeni,
cari umblă şi vânează ca sfi poată sfi se
nutrească din dînsele.
FOAIA POPORULUI
în urmă mai sunt unele plante aţoase,
cari se suie pe vlăstarii răchitelor cum
sâ n t: răcuina, hemeiul, curpenii şi altele.
Toate aceste fac pagube îa vlăstari, de o
parte că împedecă desvoltarea şi creşterea,
de alta pentru-că acaţându-se pe vlăstarii
frageţi, îi trag cătră pământ, adecă îi
strîmbă.
Aceste plante prin săpatul şi plivitul
pămentulni rfisădit cu răchite, se pot stîrpi
foarte uşor. îndoeală nu încape, că omul
prin înţelepciunea sa poate ajuta, poate
scuti şi poate depărta după împregiurări
aceste stricăciuni. De altcum în economie
cu ori-care ram aşa suntem, că grijirea
ajută şi sp o reşte; dar’ nepăsarea risipeşte.
Coarnele vitelor se scutesc contra
carilor.
Adese-ori se întâmplă, mai ales cu
vitele tinere, că carii de coarne se în-
cnibă tn acele şi găurindu-le le strică, ba
nu odată lc râtunz^ virful. îudată-ce am
lua scamă, că carii gf.urrsc coarnele sau
că ar fi făcut stricăciune Su dînsele, atunci
vtrful găurit sc rfitunză, ear’ scoarţa de
p„‘ os se departă, npoi osul în toată sfip-
tfimâna se unge cu crcolin. Creolinul este
un leac, ieftin, care se găseşte în toate
farmaciile, aci asta se poate folosi pentru
unsul coarnelor şi atunci când dorim ca
coarnele se fu* scutite de ori-ce boală,
căci cresc, foarte frumos.
Din traista eu poveţele.
întrebarea j . Există maşină do măcinat
cu mâna, adccă minată de oameni, rentabilă ?
La „clsv m ag/ar gasdastigi r/ssvAiy-
tdrsulat u din l'e^ta se recomandă o asemenea
maşinii, care macină tot soiul de bucate In
făin.1, este oare bună şi recomandabilă?
Mari n.
Respuns. Maşina do măcinat cu mâna
este mai mult o încercare. După toate in­
formările câştigate încă nu este atât de bună,
ca so sc poată întrebuinţa cu dobândă. Este
adevărat, că macină, dar’ mai mult samânăcu
rlşniţele folosite de popor şi In vremile trecute.
întrebarea 4 . Luând eu în arendă mai
multe regalii, aş dori so pot cumpăra rachiu
de prune, perseci şi cireşe şi tot felul de vi­
nuri vechi şi nouă. Aşadar’ cine ar av 6 de
venzare să-'mi scrie gradele, preţul şi cât au
de vânzare. X ic o la u lovita,
Merrzifalra, rom. Teme?. arendator.
Respuns. îs oi nu ştim unde poţi afla
cumpărători, de aceea am pus întrebarea după-
cum am crezut noi mai bine. Cine are de
vtjDzare poate Be-’ţi serie.
întrebarea 5 . Ve rog a-’mi spune unde
aş pute vinde 20.000 chgr. de nuci pentru
pregătire de uleu £au de mâncat.
R-Vclcca. Ionn C° ca'
Respuns. Te această vreme în mare
parte sânt vândute nucile, dacă însă cineva
dintre neguţătorii noştri au lipsă de dînsele,
credem că te vor cerca.
Pag. 7
întrebarea 6. Aşezat] du-’mi stupii pe iarnă
cam slabi, cum ar trebui se-’i nutresc, ca se
nu piară până Ia primăvară?
Sudriaş. V a s ilie S tic iu .
Respuns. Vei duce coşniţele cu stupii
mai slabi în cămara ori casă mai călduroasă,
apoi vei topi miere în apă, care o vei pune
printre faguri. Coşniţa o vei întoarce cu gura
în sus, apoi după-ce vei da miere vei lega-o
la gură cu ceva pânză. Vei nutri cu albinele
2—4 chlgr. miere vreme de 6— 10 zile, apoi
vei aşeza la lo.:ul seu coşuiţele. N’ar H fost
iertat se pui pentru iernat aşa slabi stupi.
întrebarea 7 . Acum doi ani tinerii plu­
gari români din Pintic la stăruinţa învăţăto­
rului nostru ne-am întrunit şi constituit în­
tr’un comitet, pentru a înfiinţa „ Biblioteca po
poralâ{‘ ; dar’ în lipsa statutelor ne este pri­
mejduită şi puţiua colecţiune de cărţi ce am
procurat-o până acum în număr de 80. Deci
cu toată onoarea Ve rog a ne sfătui, că pe
ce cale am pută se ni-o asigurăm, respective
a ne câştiga statutele aprobate?
T o m a , june român.
Respuns. Nisuinţa învăţătorului şi a
D-voastre este vrednic, de toată lauda. Biblio­
tecă poporală puteţi avâ şi fără statute. Aveţi
şcoală D-voastră, acolo puteţi întocmi biblioteca.
Dacă purtaţi frică că Vi-s'ar face greutăţi,
atunvi nu rămâne alt", decât so Ve faceţi
statute apoi k5 le eubşterncţi prin pretor la
ministru spre «probare.
întrebarea S. Noi avem doi străji de
noapte Ia comună, ndccă (bacteri), cari poartă
şi cărţile. Acestora le plătim o mierţă de
cucuruz, dela fiecare casă şi 40 cr. S'a Întâmplat
la un om nevrednic, care ’şi-a dat grădina
lui părintească de şcoală la stal, că ’i-au ars
grajdul şi şura. Din co s’a aprins nu se
ştie, dar’ destul atâta, că de atunci solgăbirăul
ii'î sileşte punâud la străjuitul satului tot
câte 12 inşi pe o noapte, tn cele diu urmă
’i-a redus Ia doi. Este drept şi cu lege
aceasta sîlâ? I ■ M.
cojocar.
Respuns. l’entiu siguranţa comunei
pretorul are drept ca sc Introduci pază aşa
după-cum află de bine spre aceasta legea îl
împuterniceşte. După-cum vezi acum a redus
numărul străjilor. Dacă nu se va întâmpla
nimic In comună ce ar putâ fi contra rtndului
bun, atunci do totului trebue so mântuească
poporul dela asemenea îndatoriri. Dacă cineva
ar fi globit fără drept, poate recurge prin pre­
tor la vice-comitele comitatens.
întrebarea p. Am un şopron de cătră
un vecin, care este chiar în miezuină, şi vecinul
acum de un an ’şi a făcut un coteţ de rîmători,
pe care coperindu-’l cu paie aşa de aproape
de şopron, că este râzimat de clădirea mea,
aşa când ploauă se scurge apa pe scânduri
în jos şi ’mi-se trage apa sub şopronul meu,
încât îmi căşunează mari pagube. G.
Respuns. Legea referitoare Ia clădire
rîndueşte hotărît, că ori-cine poate clădi pe
pământul seu, însă aşa, ca picurii de pe streşină
se cadă pe pământul propria. Dacă şopronul
de sub întrebare ori coteţul ar fi clădit ca
se nu picure fiecare pe pământul propriu,
trebue strămutate. Dacă înse coteţul îţi face
pagubă chiar pe pământul D-tale, atunci
pofteşte prin judele comunal se se strămute
aşa ca se nu-’ţi facă pagubă.
 P ag. 8
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurariului.
Scrisă de loachim M untean , preot.
(Urmare).
încălţăm intea obicinuită e opinca.
S e p o artă înse şi încălţăm inte d e piele,
p re c u m : călţuni, păpuci şi cism e, ba
ch iar şi ghete. D e învăluit se fo lo sesc:
câlţunaşi, ciorapi şi vălători, to a te de
lână.
Fem eile p o artă ca îm brăcăm inte lai-
b e re de postav, pe care ’şi-le coasă
ele, p ep tare şi cojoace, ici-colea se
m ai văd încă şi boboaue, apoi iie de
giolgiu — ale fetelor cu beată, ale
celoralalte cu ciupag la grum azi — cu
poalele de bum bac — ra r de cânepă,
şu rţe n egre de lână — mai p u ţin e de
postav şi crătin ţe cu alesătu ri sau n u ­
mai cu vărgi roşii. Mijlocul ’şi-’l încing
cu b rân e colorate.
C a încălţăm inte ele p o artă cism e,
păpuci, ghete şi opinci cu cioareci ori
ciorapi (ştrimfi), de lână sau d e bu m ­
bac, e a r’ vara în zile d c lucru „păpuci
tilen cşti“, un fel d e pantofi de postav,
sim pli sau înflorilaţi cu talpa alcătu ită
din pături de pânză groasă, cu su te cu
aţă ta re de fuior.
In cap po artă păsturi (cârpc) dc
p e r şi carton, negre sau cu flori, precum
şi cârp e învelite co p erite cu siliuţă, —
mai ales la zile mari. D c ploaie şi
so are întrebuinţează pălării de paie.
Cu vr’o 50 dc ani num ai înapoi
femeile, — ca neveste tinere, — p u r­
tau în cap căciuli negre îm p odobite
cu flori văpsite (din holdă); e a r’ cele
mai înaintate în virstă un fel de în-
vălitoarc albă cu « co n d u » . A cesta
era un cerc in forma oului, înfăşurat
d c ju r îm prejur cu pânză şi aco p erit
cu un chindcu — în tim pul din urm ă
cu siliuţă de jolj mai fin.
Schim bări mai mici s’au in tro d u s
cu tim pul şi in portul bărb aţilo r — la
îm brăcăm inte şi încălţăm inte, ba chiar
şi în al copiilor. A cesto ra li sc aplică
felul d e hăinuţe d u p ă virstă şi sex.
A şa dc pildă cei sub 3 ani p o artă toţi
— 1 băieţi şi fete fără d eosebire — rochii
şi în cap căiţe, e a r’ de încălţăm inte
păpuci. Băieţii p ân ă la 6 ani p o artă
apoi ciorapi sau cioareci scu rţi şi mai
târziu numai li-se d au nădragi. La
fete e altcum. E le p ân ă pe la 12 ani
p o artă num ai şu rţ — de lână ori de
carton, dela acea vîrstâ în sus îşi pun
apoi crătin ţâ şi-’şi îm pletesc cosiţă.
A fară de puţinii articli de boldă
descrişi mai sus, întreag ă îm brăcăm intea
şi to a te cele trebuincioase în casă:
desagi, străiţi, m erindeţe, chindeaue,
perini ş. a. le lucră femeile în serile
lungi de iarnă şi prim ăvară p ân ă nu
d ă lucrul câmpului.
C a o scădere ce tra g e d u p ă sine în d e o b şte p oporul e religios, cu tra -
rele urm ări, avem d e scos la iveală
fudulia, care — d u rere — a în cep u t
se se încuibe şi la noi şi încă nu la
clasa mai avută, ci la cei cu stare
m ai puţin ca m ijlocie; e a r’ «fala şi
fudulia nasc lipsa şi sărăcia». E ste
adevărat, că din ce ni-se g răm ădesc i D um ineci şi sărb ăto ri se m ătu ră si
m ai m ulte trebuin ţe, din ce ne gândim 1 uliţele — fiecare în d rep tu l moşiei
FOAIA POPORULUI
şi străd u im mai m ult cum se le şi
acoperim .
în chipul a ce sta devenim apoi
oare-cum m ai harnici şi mai născocitori
d u p ă isvoare n o u ă de câştig. Cine se
înfundă înse în datorii, ca se -’şi îm pli­
nească nu lipsuri, ci treb u in ţe închi­
p u ite : acela nu num ai că g reşeşte, ci
se face d e rîsul şi de o cara lumii.
e) Limbă. Moravuri. Obiceiuri.
P o p o ru l ro m ân se d eo seb eşte de
a lte naţii prin lim bă, credinţă, p o rt,
obiceiuri, m oravuri, prin m odul de
tra iu şi alte însuşiri, cari îm p reu n ă
alcătu esc individualitatea sau fiinţa sa.
T o t ce e b u n se p ăstrăm , luând
pildă în astă p rivinţă dela înaintaşii
noştri, d esp re care ne în cred in ţează
p o etu l G. Sion c â n tâ n d : «Lim bă, lege,
— v o rb ă sfântă la străm oşi e r a ...»
T răin d înse veacuri d e - a r în d u l
în am estec cu felurite sem inţii străin e,
e lucru dela sine înţeles, câ nu num ai
limba, ci şi celelalte d ep rin d eri ale
n o astre au suferit anu m ite schim bări;
fondul înse sau răd ăcin a a rem as.
Îndeosebi p o p o raţiu n ea com une­
lor d e pc păm entul aşa n u m it săsesc
(fundul regesc), în tre care sc nu m ără
şi com una noastră, a îm p ru m u ta t m ulte
ap u cătu ri şi b u n e şi rele dela Saşi,
cu care vren d -n ev ren d a av u t m ulte
d araveri. D e aici sc explică nu num ai
lim ba, ci şi firea n u ilt-p u ţin greo aie
a oam enilor noştri.
C a idiom uri sau p articu larităţi de
lim bă ceva mai d eo seb ite însem n pe
scu rt u rm ăto arele: P ărin ţilo r li-se zice
„tatu şi m am a1*, apoi „m oşu şi b una".
C uvântul „uncheşiu" se dă, fără se
fie înrudiţi, oam enilor mai b ătrân i, c a r’
„badiu* celor mai tineri. L a femei se
folosesc 3 g rad aţiu n i: lele, ghiţă şi
m ătuşe. Se zice: a tâ te a Jich iie* de
p ân e în loc de pâni sau p ite ; se p ro ­
n u n ţă «hier» in loc d c fier, copchii,
odină, inars, în loc de copii, hodină sau
o d ih n ă şi vinars. A şa de p ild ă: în iţele
din câm p, ii tot cu el reu în g ură, el
o b ără fen din felderă, ci co b erâ cu oile
de-am unte, a d at in cl să-’l o m crc....
cu accentul pe silaba în cep ăto are. C u ­
vântul «auzi» se p u n e ca un fel dc în­
tă rire a celor zise: ne-a p lo u at auzi!
s ’au c e rta t a u z i! am ju c a t a u z i! în to c­
mai cum se aude pe aiu rea d u p ă fie­
care cu v ân t: zic zeu.
M oravurile b u n e îndulcesc traiul
social şi pun tem eiul fericirii o m e n e şti:
ele m erită d ar’ în treag a n o astră luare
am inte. D upă-cum înse prin g râu —
fie c â t de frumos, d acă nu e cernut,
se află şi golgoaze; aşa e şi cu m o ra­
vu rile: p rin tre cele b u n e se află şi nă­
rav u ri rele. Ca se le p u tem com bate,
tre b u e mai ântâiu se le cunoaştem » .
E a tă cam cum e firea oam enilor noştri,
g e re de inim ă c ă tră cele sfinte, cerce-
tează biserica, ascu ltă d e p reo ţi şi d e
m ai m arii satului, d ă cin stea cuviin-
cioasă fruntaşilor şi tu tu ro r străinilor.
Bărbaţii, ca şi femeile, iubesc cu răţen ia,
grajdurile şi curţile le ţin grijite, sp re
|(
. >
5
Nr. 2
sale, gunoiul d e p e uliţi se adună şi
p este săptăm ână, u n d e şi când se iv e şte .
P e ste to t zis, ei iubesc adevărul, to tu ş i
nu arare-o ri vorbesc şi ce nu e s te .
S u n t afară din seam ă sim ţitori şi c a m
lăuduroşi, mai ales le place a se lă u d a
cu vitejia, fac adese-ori glum e p ip ă ra te ,
su n t pâcăloşi, află în g ra b ă cu v en tu l
p o triv it şi se în trec c a re d e care s e -’şi
p u n ă unul altuia po recle din c e le
m ai ciudate şi de to t hazul, aşa în c â t
p re a puţini vor fi azi în sat, cari, p e
lângă num ele cel a d e v ă ra t, se nu m ai
p o a rte şi un alt — unii d o u e şi tre i —
num e de b atjocură, c a re se folo>e>?
p e lângă sau chiar cu esch id erea
lor d e familie, aşa, că m ulţi num ai d up'i
aceste num e pocite se cunosc. Jo c u l
în cărţi din fericire nu există. F iin d c ă
m ulţi lucră în tă ietu ră, la lem ne sau
la groşi pe apă, s â n t d e se caşurile d*
răceli ce se ivesc în tre oam eni, a s tie !
d e beteşug ei îl n u m esc »grift», de'.a
nem ţescul «G icht» (artrită , re u m a tism .
C ând ei înse nu-’şi p o t d a seam a c-e
u n de se trage, îşi închipue, că au c ă lc a :
în ceva, au d a t p e ste ceva, li-a a r u n ­
cat cineva sau li-a v e n it o boare r e a
A stfel de beteşug îl n u m e sc «•pocitură^
sau «tînchinătură».
Ca scăderi li-se p o a te lua în n u rr.î
de reu mai ales tinerilor, că de m :~
se dedau cu fum atul, cu sudalm ele s:
cu petrecerile n e ie rta te şi nu d au as­
cu ltare nici cin stea c u v en ită b ă trâ n ilo r
Biserica şi şcoala în u n ire cu cn.-a
părintească sftnt c h em ate se c o m b r.ti
şi d elătu re cu tim pul a c e ste şi alte re"e.
Din m ultele datini, obicciuri -v
cred in ţe deşerte, în c a re poporul nc=-
tru e a tâ t de bogat, o p a rte se g ă s e ş te
şi aici. în cele u rm ă to a re me v o :_
m ărgini înse a d escrie num ai ur.c-c
din obiceiuri şi an u m e d in tre cclc, c.v:
se p ar a fi mai ta re su p u se s c h im b ă r..
sp re a le p ăstra pom enirea. în c ep
frum oasa datină a «băgatului cu ju n i: >
P e trec erea ţinea în n ecu rm ată v e ­
selie dela C răciun p ân ă la A nul-N ou —
după Îm prejurări şi ceva m ai mult — <:
se alcătuia aşa: F ecio rii (flăcăii') d :r.
sat, cari voiau se jo a c e cu junii, se-
îm părţiau în 3 ferdele şi se n u m e a -
d u pă loc: mijloceni, gălişeni şi lă tu re -L
în ziua de Sf. N icolae luau în g ă d u in ţă
mai întâiu dela d ireg e to rie , apoi de.?-
preoţi, ducându-le d re p t cinste câte u n
cop de vin şi prim ind în schimb p o ­
veţe m orale şi b u n e sfatu ri p ărin teşti-
F iec are ferdelă se organisa d e o ­
sebit dc celelalte, alegendu-'şi d u r ă
m odul cum se alcătuia diregetoria c o ­
m unală: 1 jude, 3 p îrg ari, unul tin e r.
unul de mijloc şi unul m ai bătrân c e
ajutor, 1 vornic sau o ra to r dintre c e i
mai buni de gură, u n vătav ca p u r tă ­
to rul jocului şi 1 cârcîm ar, cân::3.
’i-se dă în seam ă b u te a d e vin ce s e
| p lătea şi bea în tovărăşie, m ai o sp ătân d
j
încă şi p e alţii. Ju d ele avea şi ju c e -
j
ceasă şi pîrgarii p ârg ărese, pe care Ie
j
luau cam d in tre rudenii.
j
\ A ceste fete şi cu altele îm preuna
j se în treceau în zel, c a re se-’şi împo­
| dobească cât se p o a te mai trum es
! Căluserul.
> ,Ta
^ urci-'
 Nr. 3 Adaos la „FOAIA POPOKULUI“ nr. 3 —1896
ECONOM UL
redactat de I. COSTIN,
preot.
„Plugarul e talpa ţerii4\
Felul lucrărilor, după care trăesc
oamenii, este deosebit. Unii ţin vite şî
lacră pământul, alţii pregătesc haine,
unelte şi alte lucruri de trebuinţă. Cei
dintâi se numesc plugari (economi), ear’
ceialalţi meşteşugari (măiestri, meseriaşi).
Alţii duc d in tr’un loc în tr’altul roadele
plugarilor şi ale meseriaşilor, vânzându-le
cu câştig, şi se numesc neguţători (comer­
cianţi) ; ear’ alţii sâut în o slujbă ori
alta, şi se numesc cu un cu re n t: căr­
turari.
D intre toţi, cei mai numCroşi sân t
plugarii. D ar’ ei şi stau pe treapta cea
mai de jos ln ce priveşte cultura (lumi­
narea minţii). Nu însfi din această pri­
cină se vor fi numit plugarii talpa ţerii.
Talpa la Încălţăminte este partea,
pe care se razimă toată povara trupului.
Talpa la casele de bârne este de asemenea
psrtea, care ţine deasupra sa întreagă
zidirea. E ar' prin asfimfinare: plugarii
sânt talpa ţerii, atâta însfimnează, că ei
sânt acei oaireni, pe cari se razimă o
naţie, o ţeară întreagă.
I)ar’ ştim, că de talpa Incălţămintelor
ţi a caselor se poartă grije, ca bC fie cât
mai trainică, cât mai bună. Nu aşa însfi
j'a purtat şi ae poartă giije de plugar,
de talpa ţerii. El totdeauna a fost lăsat
In voea sorţii, ba a fost încătuşat chiar,
pentru-ca sfi nu se poată mişca slobod şi
nu se poată nici când ridica la o stare
mai bună. Şi nici în zilele noastre nu
se face to t ce s’ar putea pentru cel-ce
poartă pe umerii sei poverile uni i naţiuni,
ale unei ţeri.
Plugarii hrănesc pe to ţi: dela îm-
pfrat până la cel din urmă soldat, şi dela
vlădică până la opincă. E i adecă scot
prin munca lor cea grea pânea din pământ
şi toate celelalte roade de lipsă pentru
hrană; ei ţin cu nenumfirate griji şi os-
tenele tot felul de dobitoace, cu a căror
carne, lapte şi oufi încă ne hrănim, şi din
ale căror pei şi lână ne facem hainele;
ei îngrijesc de lemnele trebuincioase pentru
cirturari, neguţători şi m eseriaşi; ei plă­
tesc dările şi arancurile cele mai multe,
din cari se susţin cărturarii, oştirea ş. a.
După atâta muncă neobosită şi prea
folositoare, ar fi vrednic şi plugarul de o
soarte mai bună. A r fi vrednic, ca toţi
din toate părţile să se gândească mai
Înadins la trebuinţele lui, sfi-’i arete că­
rările, cari îl duc la fericire şi sfi-’l abată
din calea, pe care omul ajunge la sărăcie,
ticăloşie şi la perzare. m.
Bogăţia Ţerii-Româneşti.
După-cum aflăm din mai multe ziare
dela fraţii noştri, începutul cu exploatarea
băiilor sau minelor s’a început, cu un
resultat peste aşteptare.
Abia a trecut o jum etate de an dela
Introducerea legii minelor, şi deja se şi
arată semnele îmbucurătoare, pe cari le-a
adus, sunt uimitoare, întrecând toate a ş ­
teptările.
în Gorj, aproape de hotarele T ran­
silvanii i, o societate engleză a luat încă
de astă-primăvară în exploatare minele de
cărbuni, de pe proprietatea Schelea a dlui
Dincă Skileru. Când astă-vară dnii dela
stăpânire s ’au dus sfi vadă începutul lu­
crărilor; dar’ nu se făcuse încă decât o
singură galerie ori săpAtură în straturile
de cărbuni de 5 0 — 60 metri lungime;
pe atunci pricepfitorii n’aveau prea mari
speranţe şi spuneu, că straturile sânt prea
mici şi înguste şi cărbunii nu ştiut destul
de buni sau combustibili.
Acum însfi lucrurile au ajus aşa de
departe, încât exploatatorii au primit con­
vingerea, că minele de cărbuni din judeţul
Gorj sânt cele mai bune şi mai bogate
din Europa.
în cursul verii trecute s’a făcut o
galerie principală de 2 0 0 de metri prin
straturile de cărbuni, şi de-a dreapta şi
de-a stânga acestei galerii s’au mai deschis
câte doufi galerii mai mici, în lungime de
câte 60 nu tri. întinderea straturilor de
cărbuni este foarte mare, după-cum se com-
binează şi socoteşte, mai mare chiar ca în
Petroşenii din Transilvania.
Văzând această bogăţie naţionalfi, dnii
ingineri Stanley şi Slade, au chemat în
Septemvrie pe vestitul inginer de mine,
dl Galloway, din Londra, sfi-’şi de părerea
awupra lucrărilor şi asupra calităţii sau
bunătăţii cărbunilor.
Dl Galloway a şi făcut deja un raport
asupra cercetărilor sale societăţii exploa­
tatorilor minelor de cărbuni din Euglitera.
în acest raport d-sa spune hotărît şi
fără îucunjur, că cărbunii de Gorj diu
straturile de mai jos de 100 metrii, sânt
superiori cărbunilor din E uropa şi chiar
şi celor din California. E a r’ în ce pri­
veşte cantitatea, din exploatările făcute
până acum, crede, că nici o altă ţeară
din Europa n’are mine mai bogate.
De aci este adeverit peste toată în-
doeala, că statul rom ân are sub pătura
pământului o bogăţie, care va putea ridica
ţeara la bunăstare şi înflorire. Societatea,
care a luat în arândă exploatarea acestor
mine de cărbuni spre a fi deplin lămurită
despre cercetările inginerului Galloway, a
chemat şi pe directorul minelor de cărbuni
din Petroşeni, ca sfi cerce şi studieze ca
bun pricepător aceste mine. D-sa în
Noemvrie a studiat timp de mai multe zile
toate lucrările, constatând urm ătoarele:
Pe când un chilogram de cărbuni din
Petroşeni echivalează cu 5 chilograme de
Pag. 9
lemne de prim a calitate, cărbunii din
Gorj echivalează cu 7— 8 chilograme de
lemne de aceeaşi calitate. De unde este
adeverit de o persoană pricepfitoare, că.
cărbunii din România sân t mai buni ca
cei dela Petroşeni.
Directorul minelor din Petroşeni crede,
că straturile şi păturile groase de cărbuni
din Goij se întind până în Mehedinţi.
Fiind societatea engleză deplin asi­
gurată despre bunătatea cărbunilor, a făcut
o rugare ministerului lucrărilor publice,
cerând reducerea taxelor de transport pe
C. F. R. (căile ferate române) obligân-
du-se în schimb a transporta în fiecare
zi 2 0 0 de tone (20 vagoane) de cărbuni,
representând o valoare în preţ de 11.400 lei.
în acelaşi timp societatea a cerut,
pe basa legii pentru înfiinţarea de căi
ferate particulare, sfi ’i-se dee iertare
pentru construirea unei linii ferate parti­
culare dela T.-Jiu şi până la frontieră.
Consiliul de miniştri se va pronunţa
după sfirbători asupra acestor cereri.
Dacă luăm la bună socoateală câtă
bogăţie conţin minele de cărbuni, cari
întrec pe cele de aur şi argint, fiindcă
nu poftesc atâta lucru, adecă u siu e;
atunci venitul acestor mine are sfi fie
nepreţuit.
Fapt este, că România, cu vremea,
are sfi fie cămara europeană, atât pentru
grâne, cât şi pentru minele sale bogate.
Viţa americană.
De când filoxera, sau cum o numesc
ţeranii noştri, sfiră, a stîrpit atâtea locuri
plantate cu viie, lăsându-le goale, înţe­
lepciunea omenească a descoperit un fel
de viţă, care nu poate fi pustiită de cătră
această insectă sau sfiră. Viţele, şi mai
ales rădăcinile viiei americane sânt atât
de tari şi sfilbatice, încât nici filoxera nu
face în dînsele nici o pagubă. Aceste
viţe dau un vin atât de rfiu, acru, am ar,
care de loc nu se poate bea. De aceea,
spre a schimba mustul în mai bun şi
plăcut, viţa americană se altoeşte cu
mlădiţe din viile noastre întocmai ca
merii, perii şi cireşii.
P rin altoire, viţa americană în pă­
mânt rămâne sălbatică, pe care filoxera
nu se aşează, deci nici nu o poate
strica; dar’ vlăstarii, cari ne dau roada,
sânt altoiţi aşa, că ne dau vin întocmai
ca din viţele noastre de viie.
Altoirea se îndeplineşte întocmai ca
la alţi pomi, în Maiu şi Iunie.
Altoirea se poate îndeplini în grădina
de pomărit sau chiar în vie.
în zilele de astăzi mai toţi economii
mai de frunte, cari se deprind cu po-
măritul şi cultura viiei au altoită viie
americană, care se poate câştiga cu un
preţ de 5— 14 fl. mia de viţă cu rădăcini.
Mai zilele trecute ministrul de agri­
cultură prin foaia sa oficioasă face cu­
 Pag. 10
noscute o mulţime de firme, dela cari se j tăindu-se vlăstarii până se află pe ei
pot procura viţe de viie americană.
în tru ridicarea şi înaintarea replan-
ta rii şi sporirii viilor ministrul a predat
dietei un proiect, care va avă menirea
să ajutore pe economii, cari vor planta
v iie : parte prin iertarea dării pentru
pământul resădit cu viie, parte prin îm­
prumut, care va trebui plătit, atunci dacă
viile vor da roadă. Despre acest pro­
iect vom vorbi mai pe larg de altă-dată.
Felurile cele mai îndatinate de viţă
americană, cari înving şi stau contra
filoxerei neatinse, sânt urm ătoarele: riparia
portalis, rnpcstris monticula şi berlan-
dieri. Aceste trei s’au arătat inai aco­
modate pentru clima şi pământurile noastre.
Felul Riparia-Portalis pofteşte pă­
mânt, îu care este puţin, s;iu de fel nu
este var, căci deloc nu poate suferi varul.
Rupcst) is-Monlicula, precum şi nu­
mele o arată, prieşte foarte bine şi prin
locurile văroase sau pe munţii petroşi. Fe­
lul acesta asemenea trăeşte şi creşte prin
locurile noastre, dar'’ fiind încă de tot rar,
numai cu bani scumpi sc. poate, câştiga.
Foarte mare este numărul acelora,
cari zic, c» altoii de viţă americană au
vieaţă scurtă şi nu trăesc mult, adecă,
că ln vreme scurtă pier.
Adevărat este, d l viţele altoite sânt
mai gingaşe, decât butucii nealtoiţi. Dacă
altoitul a fost bun, apoi 11 grijim cum
se cade peste iarnă încă de toamnă se
culcă, ca aşa se fie scutite viţele de ger,
primăvara se stropesc contra peronosporei.
Mai d-parte vom griji, ca săpaşii se nu
strice sau vateme rădăcinile şi vlăstarii,
că atunci viţele trăesc foarte, multă vreme.
Şi acum s<* aflu in Ungaria viţe
american*- de zece-duisprezi ce ani, cari
sânt, sănătoase şi produc biue.
Din toate aceste este dovedit mai
presus de toată Îndoiala, câ viţa americană
va fi chemată a înlocui vi'le noastre atât
de mult expuse la filoxeră. De aceea de
loc nu trebue se ne înstrăinăm de
cultura ei.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare.)
IX.
Tăiatul vlăstarilor.
îndată-ce soseşte vremea de toamnă,
când înccp a cădâ frunzele de pe răchiţii
se pot tăia surcelele sau vlăstarii meniţi
pentru lucru.
Cultivătorul trebu*- se tie cu bună
îngrijire, ca să nu taie vlăstarii înainte
de vreme, de o parte pentru-că vergelele
sau vlăstarii tăiaţi înainte de s’ar coace,
lemnul uşor capătă pete, prin ce îşi perd
preţul. însăşi răchitele perd din putere,
dacă se taie lemnul înainte ce s’ar fi
oprit creşterea vlăstarilor. De altă parte
FOAIA POPORULUI
fruuzele, depărtându-se şi acele, păraâutul
este lipsit de grăsimea, care o conţin
fruDzele
Unde răchitele se află pe ţărm urile
rîurilor sau lacuri mai mari, încât primă­
vara ies apele din alvie sau pe lacuri, unde nu
se poate străbate, acolo tăietul vlăstarilor
se îndeplineşte iarna. După-cum alţi ar­
bori, întocmai şi vlăstarii de răchită, aşa
sânt mai tari şi vânjoşi, dacă se taie iarna.
Voind a ave vlăstari deplin albi,
atunci tăiatul acestora se îndeplineşte pri­
măvara, când începe a circula sucul prin
lemn. Tăiatul de prim ăvară de regulă se
face în Februarie, până cătră 15 Martie.
La tăiatul acestora trebue să se ţină
socoteală, că în măsura, care începe a se
mişca sucul, se taie vlăstarii, căci în această
stare coaja se deslipeşte foarte uşor.
Dacă cineva a r ave de tăiat vlăstari
foarte muiţi, dacă a r fi silit să-’i taie
iarna, când nu circulă sucul, atuuci se va
îngriji, ca să-’i lege în mănunchi şi să-’i
aşeze aşa, ca să nu veştejească, sau să
se uşte. Primăvara, înainte dc ce s ’ar
jupul de pe vlăstari coaja, se aşează în
apă curată, fie stătătoare sau curgătoare,
tn aceasta se lasă atâta vreme, până încep
a se umfla mugurii şi c >aja se. desface cu
toată uşurătatea de pe vlăstari.
Tăindu-se vlăstarii, puterile de lucru
se. împărţesc aşa, cu partea mai mică şi
uşoară de lucru o isprăveşte, unul sau
doi lucrători, dar’ la jupuitul, clasificatul
şi uscatul vlăstarilor se pune partea cea
mai nrnre, se pun mai mulţi, că aşa lu­
crarea să se Îndeplinească in rînd şi
deodată.
Tăiatul vlăstarilor de regulă se îm ­
plineşte. cu cuţite. încovoiate, ori foarfeci
de grădină.
Ca roada anului viitor să fie deplin
asiguraţii, vlăstarii se taie totdeauna aşa,
că se lasă cătră trunchiu trei muguri din
jos de vlăstarul tăiat. Din aceştia trei
muguri are să răsară pe amil viitor noue
mlădiţe.
Nici-odată nu sânt a se lăsa pe trun­
chiu vlăstarii sau mlădiţele mai subţirele
in speranţa bună, că din aceia pe alt au
vom avă vlăstari mai bine crescuţi. Trin
lăsarea acestora se împedecâ creşterea ce-
loralalţi. Vlăstariul lăsat pe al doilea an
din mulţimea mugurilor ce se află pe dîn­
sul se tufoşază, încât în loc de a ne da
mlădiţe bune, împedecâ prin crengile ne­
trebnice creşterea altor vlăstare folositoare.
Tăietura vlăstarilor sau trunchiul, care
rămâne din vlăstar, trebue să aibă o formă
pezîşe, că apa ce vine din ploi să lunece
în jos cu toată uşurătatea, ca se nu poată
întră prin miezul vlăstarilor la trnnchiu.
Adecă aşa se scutesc trunchiurile de pu-
trejune. (Va urma.)
Nr. 3
M eţarea juncilor în jug.
Creşterea sau prăsirea vitelor pe
lângă alte foloase are şi scopul, ca să
învăţăm juncii în jug. Să fim scurţi,
economul are lipsă de puterea animalelor,
ca sfi-’şi poată lucra pământul şi aduna
roada îu jitniţele sau grânarele sale.
în creşterea vitelor se ivesc doufe
împregiurări, cari hotăresc mai deaproape
natura acelora. Aşa economul sau plu­
garul de rînd, dela uger. începe a fonni
viţelul, ca să fie de o natură blândă şi s£
se supună la legat, ţeselat şi netezit. î\a
aşa se întâmplă aceasta în economiile
mari, unde viţeii se cresc mai destrăbălaţi,
unde sunt lăsaţi liberi, adecă cresc şi
se desvoaltă împreună formând o d u r a i,
întocmai ca vara pe şesuri şi câmpii.
Asemenea viţei de regulă sunt foarte
sălbatici, încât învăţarea îu jug pofteşte
înţelepciune şi isteţime multă.
întocmai după-cum se îndeplineşte
creşterea, în cerc mai strîns sau m ii
larg. tot a ş i se învaţă juncii la jug mai
uşor sau inai greu.
Vremea de iarnă, când pământ-J
este acoperit cu zăpadă, când se află la
folosinţă 3unia, atunci este timpul c d
mai potrivit, ca să se înveţe juncii in jo ^ .
După o Indatinare veche, juncii 5*e
învaţă de regulă, dela 2 — 4 ani. Economii
mai săraci, la tontă întâm plarea cu pajrabi
lor, învaţă juncii dela 2 ani. Mai po­
trivită este vlrsta dela 3 — 4 ani.
i
Datorinţa economului este ca inaint*
de ce ar prinde în ju g juncii, să alegri
sau compună părecliea: ca juncii si- :t
cât se poate de o vîrstă, mărime, Sni.'-
ţime, lungime, coloare. Form a trupai.L
capului, ochilor, coarnelor şi tăria se £•*
aceeaşi la amândoi, că numai aşa p n t i
economul avă păreche bună de boi, c a t:
la vreme, sosită, se poate vinde cu preţ buo.
Bană grije trebue să poarte economul
chiar şi atunci, când statoreşte cum
fie aşezaţi aceia la rudă, cu cari p i a r t l
povara.
Plugarii din străbuni au numirea
boilor aflători la jug. Aşa cel din d re a p a
se z ic e : dc cătră om, e a r’ cel din stâng*
d in brazdă. Această numire este cât k
poate de potrivită.
Mânlnd omul boii trebue să poarte
sbiciul îu mâna dreapta, deci boul. care
se află la mâna aceasta, se numeşte de
cătră om. Celalalt, din partea contrari,
fiindcă la plug umblă de regulă pe răzor
sau pârâul de. uncie ridică plugul brazda
se zice din brazt
Aşezându-'şi economul juncii la jug.
trebue să ţină seanA şi să facă socoteala
cu următoarele im p r« iu ră ri: Juncnl mai
tare. mai iute şi înfobat se aşează
brazdă, ear’ cel rarn ss
pune. de cătră om. ]-4tă pentru-ce trebue
împlinită această ceriif^-
 Nr. 3
Juucul mai tare se pune îa brazdă,
ui n’are lipsă s6 fie to t m ereu silit la
ras, to t acesta fiind mai iute
jcitor se aşează îu brazdă,
(proape de om, ca s& vadă to t m freu
ibiciul, că aşa prin îu vîrtirea şi plesnitura
iceluia s6 nu fie to t mai m ult siiit la
ras, având şi de altcum sîrguinţă.
ând în ju g de cătră ora juncul
rin p r ta m are în tăritare se
lolnăvi şi strica pentru totdeauna.
Juucui mai slab şi leneş
ie cătră om, ca sfi-’l aibă la îndem ână,
şi când vede de lipsă îl loveşte
biciul sau îl mai anim ează
:2ul de m tf iu , silindu-'l prin lovituri şi
îrgare sfi dee to t înainte.
După-ce economul ’şi-a prins juncii
i jug dacă numai se poate sfi-’i aşeze
i ruda carului sau sănii, în aceste se
ine povară, înse nu m ultă, aşa însfi ca
-■teşi sfi nu poati sfi se svîrcoleascâ uşor
c tarul legat după ei. Pt-ntru a înfrâna
burdălnicia acestora, sfi se îngrijească
emotmil, ca sfi aibă o păreche de b>i în
’^ a lă . învfiţar» a juncilor în aerst. mod
e îndeplineşte foarte uşor. B>ii din
’^ a lă fiind învfiţ’iţi şi avfind cuinpfit
rig cum se cade povara din sanie ori
îr, juncilor nu le rfimâne alta, decât sfi
■SjeiscA înainte. Pornindu-se mersul, un
3 merge înainte ţinând paşi înaintea
■:!or, ear’ altul îndreaptă şi mînă juncii.
| Dacii juncii siint sbimlalnici, că
ir şi sfi svtrcole.sc ci’:l< âiidu-st* şi sărind,
tinci economul se fie cu deplin cumpfit
i răbdare. Bme sfi grijească, nu cumva
«■’;i însuşească juncii ceva nărav rfiu,
i sci la mai târziu abia se poate delfiturn.
'i:i s’a r da tn laturi, atunci poate
:.:ra dc doufi laturi ştreanguri sau funi
t’i jug, legate la loitrile carului, aceste
vi împedecă săriturile în laturi. Kco-
sul umblând cu blândeţii şi frumos, o
Irtche de junei în G— 8 zi'e se pot în-
:;a In jug.
In economiile m ari, unde sflnt de
iTfţat mai multe părechi, se pregătesc
:«ari, In cari pot prinde câte patru boi
Iturea. în asemenea tmpregiurări juncii
* prind în mijloc, ear’ de cele doufi
irţi boii deja învfiţaţi, apoi aşa trag
sn a ori carul.
Scopul este unul şi
tin a re a veche încă este bună, fiindcă
l-ce m înă juncii poate sta
:^rea acelora, ca sfi-’i m&i
A devfirat este, câ după noua
jp&rire, juncii m eniţi p entru învfiţare nu
i pot svîrcoll, culca şi da în laturi aşa
îOt, căci de doufi laturi se află îm-
^decaţi, boii d*ja învfiţaţi, nu se pot
ici culca, căci n ’au îndem âna şi grum azii
-î= află îu ju g care de că trâ boi este
:sct drept.
FOAIA POPO RULUI
Contra muşcăturilor de şerpi.
şi stră- Mai bun leac este n a fta , aşa ne
spune uu Neamţ, care de vr’o 50 de
sfi nu fie
ani trăeşte îa Ţeara-Brasiliei din Ame­
rica. îu ţeara aceea, unde sunt cam
mulţi şerpi veninoşi, fiecare om, care se
A jun­ duce departe de-acasă la lucru, ia cu sine
silitor, în tr’un şipuşor (ţtviţă) naftă. întâm-
poate îm- plându-se, că un şerpe îl muşcă de dege­
tele picioarelor o n ale manilor, iute bagă
apoi degetul în n a ftă ; dacă îusfi îl muşcă
se piiue
de altă parte a trupului, apoi moaie uu
pttecaş în naftă, o pune pe muşcătură,
cu
şi după aceea tot toarnă câte câteva pi­
prinzend
curi de naftă pe petec, ca ea sfi fie tot
udă de naftă. Făcând aşs. chiar a doua
zi muşcătura e tămăduită şi omul e su-
nfitos, pe când de altmintrelea ar putea
se moară de veninul şerpelui.
Ştiri
i eeonomiee.
Oprirea importului de vite din
Serbia. în urma bmloi ile urghii ce s’a
ivit la Serbia, guvernul maghiar a oprit im­
portul do vite şi j orci doi Ser>'ia. Dela această
oprelişte se aşîer.piă, tă s** va mai ridica pre­
ţul vitelor la noi.
Lege pentru replantarea viilor.
Proiectul de lege pi ntru repianfarea viilor
BtJrpite prin filoxeră e gata. Ministrul de
agricultură, Darănyi Igrâcz, 11 va propune Casei
deputaţilor iu eea m ii apropiată şedinţă, ca
so se prefacă In lege. în unim acestui pro­
iect, cultivatorilor îi -.«o faco o uşurătate prin
prin aceea, câ statul scuteşte pe aceia, cari
se vor învoi so phntrze şi sporească viile de
unele De. altă parte celor cari vor voi
t i X i \
a m ori viile Ie va da viţă şi In mare mugură
şi unele njuto ire şi împrumuturi, f.iră sau cu
foarte mici peivente. Mai departe vor fi scu­
tiţi şi de daro pentru teritorul folosit la re-
plantarea viilor.
Din traista eu poveţele.
în treb a rea io. în care ţeară locueşte
preotul KneippV Trifoii Jloca,
llva-mare. econom.
Respuns. Preotul de sub întrebare
locueşte In Havana, orăşelul Yomliofen.
întrebarea //. Doue persoane s’au că­
sătorit, apoi la 39 fepteraâni, sau 9 luni, au
avut un prunc. Bărbatul zice că copilul năs­
acelaşi, în­ cut nu este legiuit. Binevoiţi a respunde,
este copilul legiuit ori ba!
Aboncntul nr. O'-i'-i'i.
în 3pro-
Respuns. Legea recunoaşte de legiuiţi
gugulească.
copiii născuţi dela tn heierea căsătoriei înce-
des- pend dela a 7-lea lună. Aşa dind, n’are drept
bărbatul ca se-’şi asuprească muerea, câ co­
pilul ar fi nelegiuit Naşteri se înteinplă şi
înainte de vremea îndatinată, deci copiii năs­
cuţi după 7 luni de căsătorie toţi se privesc
de legiuiţi.
în treb a re a 12. La Boi In comună fiind
i sufletesc are datorinţă se fie îngăduitor, îl
coniasat pămentul de 2 ani şi împărţit în 3
hotare, noi 34 familii ne-am pus păzitor cu
alegere de soarte pentru hotar, după-cum am
Pag. 11
fost şi mai nainfe. Acum, după legea cea
nouă de câmp ne sileşte se plătim şi la pă­
zitorul hotarului plată regulată. Oare după
lege se poate aceasta?
I o a n Serbau,
f
R e s p u n s . Legea din 1894 art. XII
§ .7 5 îndatoreşte comunele, adecă proprietarii,
ca se se îngrijească despre păzitor pentru ho­
tarul comunal. încât pot fi scutite dela pă­
zitorul regulat comunele, ori încât pot încre­
dinţa păzirea ţarinilor gorni- ilor de pădure,
hotăreşte comuna în deplină înţelegere cu
pretor. La tot caşul din chdtoelile comu­
nale sau de cătră proprietari, se plătesc şi
păzitorii de câmp.
în tre b a re a i j . în comuna noastră sânt
uuii ficiori asentaţi la miliţie, cari au şi fost
în serviciu, înse prin reclamaţie au fost lăsaţi
acasă după 2 luni de serviciu, punendu-’i în
reservă. Aşa, că regulat merg Ia controlă şi
la deprinderi de, arine câte 2 săptămâni. Cu
toate acestea, deşi sflnt astntaţi, li-se cere se
dee darea miliţiei, la unii, dar’ nu înse la toţi.
Rog a ne respunde, că cuvine se se se dee
această dare de miliţie ori ba, căci până acum
dădeau numai aceia, cari nu erau asentaţi de­
loc. Ne ruuăm de îndrumare, că ce e de
făcut îu cuusa aceasta.
Lancrăm. Simeon Loşiţia.
econom.
Respuns. Legea care prescrie înda­
toririle îvferitoaro Ia darea aceasti, spune
foarte apriat, că cin»! odată esto asentat şi
dacă <ste pus In îe-ervâ, nu este îndatorat
so plătească darea de scutinţa militară. Aşa,
dacă ’i-so pune cuiva aceasta dare pentru
scutirea dela plătire, trebue bo facă recurs
prin pretor la direcţiunea financiară: adeverind,
câ tn care an a fnst asontat, şi câud a fost
pus In reservă. D.ică a’ar li luat cu ne­
dreptul dare de pe oare-care militar, atunci
aceea trebue după rcgulele îndatinate so ’i se
replăteasca, ori socotească In a'ta dare.
în tre b a re a i . f In comuna noistră o
fntă a căzut In greşeală, năsefind un copil ne­
legiuit, după şese septemâni mama respectivă
s’au dus mai tn multe rfnduri la domnul
paroch local şi s’a rugat, ca se-’i facă molitva
cuviincioasă după ritul bisericii. Parochul n’a
voit şi nici im voeşte «6-’i facă, a zis că nu
îi va fiice, până n’a plăti la biserică 5 11., ca
pedeapsă pentru greşeala, ear’ 1 fl. pentru
facerea molitvei. Greşita n’are bani să plă­
tească, ear’ părinţii nu voesc se plătească şi
o dojenesc foarte pentru greşeala, că parochul
nu voeşte se-’i facă molitvă. Există oare o
lege S3U canon bisericesc, prin care domnii
parochi ar fi îndreptăţiţi ca se pedepsească
greşelile femeieştii, şi ce ar fi de făcut ca
reşpeetiva greşita se fie împărtăşită cu molitva
cuviincioasă?
P o g a c e u a , 1896. A . G.
Respuns. Lucrul este trist ca o fată
se păţească aşa ruşine. Parochul are drept
de dojană şi pedeapsă, că numai aşa poate
împedecă căderea morală. Este anumită lege
în biserică, care dictează pedeapsă în asemenea
împregiurări. Respectiva, dacă este săracă
trebue se fie împărtăşită în pedeapsă mai mică,
ve înţelegeţi cu psrochul, dînsul ca păstor
veti ruga se fie mai îndurat.
 Pag. 12
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurarîului.
Scrisă de l o a c h i m M u n te a n , preot.
(Urmare).
A vendu-’şi to m n ită gazda de mai
înainte, în ajunul C răciunului ’i-se ad u ­
ceau 2 care de lem ne. In ziua de
C răciun to a te 3 cetele d e juni m ergeau
la biserică şi m ai târziu p o rn eau la
colindat p rin sat c â n tâ n d : C hristos se
naşte ş. c. 1. încep u tu l se făcea la preotul
din parochie, se co n tin u a la judele, no­
tarul, şi pe urm ă la ceialalţi câţi voiau s£-’i
prim ească. în chipul acesta îşi adunau
o bună provisiune de colaci, carne,
curechiu, slănină, brânză, oau e ş. a.,
precum şi lumini. D in acestea aduceau
a 2-a zi c â te un p um n şi în b iserică:
„ale tale d in tru ale ta le “, sau după
cuventul apostolului: „în d a r aţi luat,
în d a r d a ţi“ . în aceeaşi zi se chem au
fete la jocul de seara. C ele-ce m ergeau
duceau ceva plocon : pogăci, scoverzi ş. a.
A 3-a zi, precum şi în cele urm ă­
toare, um blau junii ju c â n d prin sa t pe
la fruntaşi, căp ătân d cu acest prilegiu
ca cin ste: vin sau bani. P e n tru to t
darul prim it se vornicea, ad ecă se aducea
m ulţum ită prin un d iscu rs sau oraţie
din p arte a vornicului, carc se sfîr.şia cu
vorbele: .e a r ’ dela noi"... d u p ă ele urm a
ceata într'un glas p u te rn ic : .fo a rte mul­
ţu m im - !
In ziua de A nul-N ou se făceau
.C ălu şeri", adecă se im podobiau cu
fâşii, frunze şi cingâtori, in pălării cu
pene (le păuni, pe cari le p o a rtă incă
din ziua dc C răciun, c a r’ la picioare
cu ciucuri şi bum bureze (zurgălăii: i şi
aşa um blau jucând prin sat.
D e m ulte-ori sc p ro d u ceau cu jo ­
curile lor frum oase pe tact, şi prin co­
m unele vecine, în tim purile de mai
nainte chiar şi prin Sibiiu, u n d e storceau
adm iraţiunea străinilor. Mulţi betrâni
se mai aud .şi acum povestind cu d o r
şi drag de când au fost şi ei băgaţi
cu junii jucând ca căluşeri D e vre-o
5 ani s’a şters acest o bireiu, care, dacă
în unele părţi n!e sale va ti fost stri-
căcios: ii trebuiau în d re p ta te ori dclă-
tu rate num ai greşelile, nu se se aru n ce
scalda cu copil cu tot.
A cum nu se mai fac -C ălu şeri",
num ai colindă, nici mai jo acă „ficiorii"
p c uliţi, ci num ai la gazdă şi pe la
crâşm ă, e a r’ p etre cerea în treag ă ţine
num ai câteva zile, apoi >e duc care în­
cotro. Iarna îşi mai p etrec tinerii p rin
şezători, cân tân d din flueră şi jucân d ,
e a r’ vara, D um ineca şi serb âto area, joacă
Ia b ir t
A r fi şi aici ceva de în d rep tat.
D easem enea nu se mai au d e de
câţiva ani încoace nici glasul dulce al ne­
vinovaţilor prunci, cân tân d cu „steaua",
sau um blând cu „vifleim ul" în sfintele
sărb ăto ri ale Crăciunului şi d o rin d ca:
„N aşterea lui C hristos se ne fie de
folos“. Crai şi Irozi ne m ai vin d e pe
alte sate. U n obiceiu vechiu to tu şi s’a
m ai p ă s tra t Copiii din clasele m ai jos
um blă în seara de ajun la colindat, fo­
losind la în trare salutul: „B ună sara,
sara lui C răciun!" aştep tân d se cap ete
colăcei (colindreţi), fructe (m ere, p ere
ş. a.) ori creţari. D acă li-se dă, mul­
ţum esc şi Ja eşire u rm ează: _Noi eşim i
FOAIA POPORULUI
de-aici, D -zeu tu n ă (întră) a ic i" ; e a r ’
dacă nu, zic alte vorbe.
T re c acum la descrierea obiceiului
la învoiri, cununie şi ospeţ, după-cum
su n t încă astăzi.
D upă-ce p ărţile interesate au ajuns
la bun sfîrşit cu înţelegerea asu p ra zestrei,
m ai deslegând încă şi alte în treb ări d e
n atu ră m aterială: se p reg ătesc p e n tru
m erg erea la preo t.
învoirile se fac de cătră p reo tu l
miresei, care se încunoştiinţează ceva
m ai de tim puriu în însăşi ziua h o tărîtă
p en tru „datul m ân ii“.
S eara pe înoptate, ca se n u -’i
vadă lum ea şi duşm anii se le stric e |
cum va norocul, se înfăţişează mirii în- |
soţiţi d e părinţi, în lipsa acesto ra de
tito ri sau d e alte neam uri mai daproape,
în casa preotului.
A cesta asistat de 2 m artori, în ­
d eo b şte fruntaşi sau dieci de ai bisericii,
îndeplineşte form alităţile prescrise iscă­
lind de încheiere cu toţii .P ro to co lu l
bunelor învoiri" sau de „în cred in ţare",
p e tem eiul căruia p rin o relaţie specială
se d o b ân d eşte lincenţa (râvâşelul) de
cununie dela p ro to p o p u l tractului.
U rm ează apoi cinstirea recip ro că
(unul altuia) cu blidul de scoverzi şi
copul (plosca) de vin, ce ad u c şi unii
şi alţii.
C ununia se îndeplineşte sau D u­
m ineca sau serb ăto area, nem ijlocit d u p ă j familie.
eşirea din biserică, mai ra r dim in eaţa
în ainte dc in tra re şi num ai veduvii b e­
trân i şi mai dc rînd aleg altă zi —
cam Joia — p en tru cu n u n ie .şi ospeţ.
V enirea la biserică, se face acum
în linişte, fără sg o m o t şi alaiu. Mai de
m ult inse era altcum . C ununiile de
frunte se făceau pe la amenzi şi mirii
erau însoţiţi de nuntaşi cu steag şi
musicâ p ân ă la in tra re a in biserică;
aici inse se opriau, jucau şi chiuiau in
tot tim pul, cât ţinea slujba cununiei.
C o n d u cerea de năfram ă, a mirelui
din p a rte a nunului, a m iresei din p arte a
nunei la biserică şi acasă, breul de care
sc ţin când fac in cunjurarea pe la sf.
icoane, lum inile ap rin se ce ţin in mâni
su b to t decursul cerem oniei, cotul dc
pânză pe care calcă mirii, colacul şi
pâharul cu miere, plosca cu vin şi păs-
tu ra de m ireasă, cc se dă p reo tu lu i:
sfint lucruri m ult-puţin cu n o scu te în to t
locul la Rom âni.
L a ospeţe; d ireg eto ria de căpetenie
o are „vornicul n u n telo r". S u b co n ­
d u cerea lui m erg nuntaşii mirelui, e a r’
dacă ospcţul se face îm preună, atunci
şi ai miresei, la nun, cu el îm preună
la m ireasă şi de aici cu toţii la m ire ori
dead rep tu l unde se ţine ospcţul.
Ajunşi în curte, se face spălarea
m ânilor, în vîrtirea nunei şi a m iresei
cu „p u p ăza" şi jocul „straiului". Cu
prilegiul acesta vornicul îm p arte păs-
turile d ăru ite de m ireasă, an u m e: nu-
nului şi nunei şi celor 2 ficiori ai
nunului, adecă stegarului) şi celui-ce
duce ciubărul, ca d a r din p a rte a nunului,
apoi socrilor m ari şi copiilor acestora,
p recu m şi celui-ce duce straiul şi se
n um eşte frate de m ire
T o t el sco ate cu acest prilej şi
cinstea m iresei în bani.
In trân d apoi în casă, se învită p re o ­
tul m irelui la „m er" sau .d esleg area
m esei", sau cum se zice p e alocurea,
Nr. 3
la „cântatul sîp tu lu i", ad ecă a sfântului
p e c a re m irii ’şi-l iau d e patron
aici d e-arîn d u l la uniţi şi neuniţi sfinţii
A rchangeli Mihail şi Gavriil. Parastasul
cu 2 colaci şi 2 lum ini s u n t competent}
p reotului p e n tru slu jb ă ; e a r ’ cocofj[
care mai d em u lt se p u n e a p e mssj
ju p u it — acu m ’i-se d u c e viu acasj
Făclia, p e c a re nou căsăto riţii sub q .
cursul slujbei o ţin a p rin să în mâi
îm preună, — în D u m in eca u r m ă to r
o duce însuşi m irele la biserică.
A 2-a zi colindă n u n ta şii dela
la alţii şi sfîrşesc la nu n ospetând:-;-
p retu tin d en ea.
Cu nunul îm p reu n ă m e rg apoi -
m ire sau acolo, u n d e se ţin e osperi
O biceiul a ce sta cu co lin d atu l înce^
înse a se stric a întocm ai ca şi s!:=
datini, care în vrem urile d e dem ult ir
ţin eau cu scru p u lo sitate, b a cu un i i
d e evlavie creştinească.
în to t decursul ospeţului, vornic:
susţine o rd in ea şi p o a rtă deosebin
grije, ca to a te se d ecu rg ă, p e cât e c:
putinţă, — a m esu ra t obiceiului lc-cai
F iin d el şi v o rb ă re ţ şi glum eţ, prin
deniiile Iui p ro c u ră m esen ilo r m ultă vet
b u n ă şi veselie.
L a m esele mai d c fru n te se scos:»
„cinstea", la celelalte m ai m ulte *
aru n că „cheltueala" cu 3 0 — 4 0 cr. 6.
Am ales înadins a d escrie d.irir:
şi obiceiuri la nunţi, av en d tem erea, d
după in tro d u cerea legilor n o u e pâc*i--.i
indeosebi a căsătoriei civilc sau mir;
neşti, m ulte din ele se v o r schirr.M
ori se p erd e cu totul.
25. Bisericile.
Cultul divin, ad ecă c in stire a !;•
D um zeu isvoreşte din un sim ţem O nt re­
ligios înăscut şi ad en c s ă p a t in ir.:- ;
fiecărui om. S u b în riu rin ţa Iui bi*.î-
făcctoare ne m ângăiem Sn su ferin ţe s
ne întărim , ca sc pu tem p u rta greută:
vieţii cu r ă b d a r e : el e ste d a r ’ o tre­
buinţă n eap e rată a sufletului nostru-
Locul an u m e în to cm it p e n tru des­
făşurarea aceluia, este biserica.
Aici se sevîrşesc sfintele taine. sid
se cultivă virtuţile creştineşti, aici ar:in-
du-ne .to a tă grija cea lum ească cc.:.
noi o lăpedăm ".
Biserica a fost dela început, e>:e
şi nădejduim că va fi şi în viitor as:/-:
(locul de scăpare), în care ne vom p u :«
p ă s tra aceea c e avem m ai scum p Ir.
lum e: limba, legea, datinile şi obicei;:- ]
rile n o astre străm oşeşti. ]
Cele 2 biserici ale n o astre se a r i ţ
u n d e li-se cuvine se fie, în centru! j
(mijlocul) com unei: cea gr.-or. in fată
cea g r.-c a t in a p ro p ie rea piaţeL *
a) biscrica o<rr-catolică. *.
P â n ă la anul 1700 toţi Românii i
din aceste ţe ri — p rin u rm are şi G îi- (
renii — se ţin eau d e biserica drept-
credincioasă a R esăritului.
L a această epocă (vreme) de trişti
am in tire p e n tru suferinţele ce am îndu- s
rat, o p a rte din ei cu m etropolitul Ata- ţ
nasie în frunte p ărăsin d legea strâmCH
şească, au tre c u t la u n ire i
(Va nrma.) |
 Adaos la „FOAIA POPORULUI» nr. 4 —1896
eco no m ul
redactat de I. C 0 S TIH,
p reo t.
Gornieii de eâmp.
Legea agricolă din 1 8 9 4 art. XII.
indatoreşte pe fiecare comună, ca pentru
păzirea hotarului să se îngrijească despre
gornici.
Păzirea şi ÎDgrijirea ţarinei, păşuna-
tului şi pădurii în vremile nu prea înde­
părtate era încredinţată unor oameni, cari
Incungiurau lucrul mai greu şi cari do­
reau a trăi cu multă uşorătate.
După-cum era omul şi slujba, aşa
’i-se socotea plata. M irare nu încape că,
tot aşa erau păzite şi câmpurile. Pe
icele vremuri nici gornieii nu puteau fi
traşi la răspundere, dacă proprietarilor
li-se făcea «ceva pagubă, nici vorbă nu în­
căpea ca să-’i poţi lua la răspundere şi
despăgubire. Când împregiurările erau de
işî n aturi, că gornicul păzia câmpul cum
B tăia capul, după plac putea sfi se îm­
pace cu cei-ce făceau paguba pe hotarul
lomuuei, puţini cruceri şi rachiu erau toată
Jespăgubirea. în loc de proprietar gor-
licul primea răsplata pagubelor. Nu odată
însuşi gornicul se simţia stăpân şi gusta
iia fructele ţarinei, eată aşa pe ascuns.
Astăzi la toate aceste nelegiuiri şi
ibtiîuri, legea despre păziraa câmpului a
ras capăt. Fiecare comună este îndato-
»ti a-’şi ţină pe cheltueala proprii tarilor
âzitori de câmp juraţi cu plata cuviin-
ioisâ. Prin Îmbunătăţirea plăţii, voeşte
<gea a pune capăt lăcomiei.
P entru ţinerea gorniciior se pot în-
«!ige şi câte două sau mai multe comune,
uii ales unde ţarinile, păşunile şi pădu-
iie se hotăresc aşa, cât pot fi păzite câte
le un gornic de încredere.
Proprietarii, cari posed avere în co-
nnă sau mai multo comune învecinate,
icâ aceea este de 100 jugăre sau trece
este atâta, atunci poate ţină gornic de
Amp însuşi pentru moşia sa. Nu poate
i îndatorat ca să plătească la susţinerea
ornicului comunal.
Proprietarii cu grădini, păminte şi
omărit, dacă acele sânt îngrădite, fără
riTire la mărimea acelora au drept a
păzitori sau gornici după plac. Pen-
m aceste păminte, nu sânt îndatoraţi a
litl în cheltueala gorniciior comunali.
De gornici se pot alege numai oa-
ieni ne pătaţi şi cu purtare bună, cari
tt TÎrsta de 24 ani. Dacă se află oameni,
iri ştiu scrie şi ceti, aceştia totdeauna
tnt în primul rînd de ales, şi numai
icâ nn s’ar afla de aceştia în comună,
6 pot alege de aceia cari n ’au învăţătură
wlară.
indată-ce comuna 'şi-a ales gornicul
tu în toată regula, trebue ca prin an-
Lnia comunală să-n înfăţoşeze înaintea
sto ru lu i cercual, cerând ca să fie ju rat.
Pretorul va lua protocol cu cel ales, care
va conţină numele gornicului cu descrierea
teri torului cât ’i-s’a încredinţat pentru pază.
Totodată îi va preda gornicului atestatul
de lipsă şi semnul (emblema) de serviciu,
hotărîtă a se da păzitorilor de câmp.
Gornicul prin depunerea jurăm ântu­
lui se îndatoreşte şi obligă: câ dînsul va
păzi şi griji cu credinţă de ţarina sau
hotarul lui încredinţat; că va da seamă
şi răspunde de toate productele câmpului
date sub grija lu i; va preţul cu dreptate
şi măsurat adevărului cu conştienţă cu­
rată toate pagubele; va griji după împre­
giurări, ca pe păgubitori să-’i arete la lo­
curile mai în a lte; că nici-odată nu va pîrî
sau învinovăţi pe nimenea pe nedreptul;
în urmă că nici-odată nu-’şi va părăsi
diregătoria fără ştirea stăpânului.
Din toate aceste mai presus de toată
îndoeala este adeverit, că gornicul primeşte
asupra sa o răspundere foarte mare. De
o parte se îndatoreşte cu sufletul şi onoa­
rea sa că va ti drept, de altă parte, că
dacă nu va pută da seamă despre paguba
făcută, atunci dînsul primeşte responsa­
bilitatea de a răsplăti paguba.
Dacă un gornic, făcându-se paguba,
n ’ar fi tn stare a spune cine a făcut pa­
guba, atunci se trage la aspră răspundere
de cătră antistia comunală. îndată se
Introduce cercetare am ănunţită cine şi cum
s’a făcut paguba. Afiându-se după cerce­
tarea minuţioasă, că diu vina şi nepăsa­
rea gornicului s’a făcut paguba, atunci
este silit Ia replătire, aşa câ proprietarul
este deplin despăgubit. în asemenea ca­
şuri despăgubirea se face din plata lui.
Aflâmiu-se în cursul cercetării, că
dînsul după putinţă îşi Împlineşte datorinţa,
că este om slrguincios şi vede de slujba
sa, şi dacă se adevereşte, că de totului
altele sânt motivele din cari vine paguba,
încât n’a putut fi în tot locul de faţă,
atunci nu poate fi constrîns ca să desp.' •
gubească dînsul pe proprietar.
Find lucru cunoscut, că la pagubele
din ţarini şi câmpuri cu greu se pot afla
martori de faţă. M ărturisirea gornicului,
înaintea legii se primeşte de adeverită,
dacă păgubitorul nu poate dovedi con­
trarul. Dacă gornicul ar face arătare
falsă contra cuiva şi s’ar adeveri, că
voeşte numai să asuprească, atunci legea
ca pe un mărturisitor mincinos îl pedepseşte
pe basa legii din 1878 art. Y. §. 218
foarte aspru.
Gornicul de câmp, câtă vreme se
află în slujbă se priveşte ca ori-care
diregător de stat, încât nu este iertat a-’i
sta contra. Aşa că cine ’l-ar vătăma
cu cuvinte, ar cuteza a-’l lovi, ori nu
’i-s’ar supune, poate fi pedepsit cu temniţă
şi 100 fl. pedeapsă tn bani.
Din aceste se vede, că ori-care pro­
prietar ori sătean, care s’ar afla fâcend
pagubă în ţarină, unde gornicul îl găseşte,
este îndatorat să se supună la zălogire,
Pag. 13
închiderea vitelor ori la secuestrarea sau
reţinerea productelor furate. Nimenea nu
să simţească sumeţ ori îndărătnic ca să
nu se supună, căci cu atât va trebui să
supoarte mai grele pedepse.
Nici gornicul n ’are putere a bate
sau a lovi pe cineva, numai chiar atunci,
când voieşte a se apăra pe sine şi când
este greu ameninţat.
îndoeală nu mai încape, că grijirea
celei mai preţioase averi ce nu mai poate
avă poporul plugar, este ţarina cu pro­
ductele sale. Nimeni nu poate trage dungă
peste această pază, ci din contră ori-cine
trebue să se bucure, dacă fructele de pe
pământ sânt bine păzite şi stăpânul este
scutit de păgubiri.
înţelept lucru este, ca cămara de
bunătăţi cum sânt viile, grădinile de
pomi şi ţarinile cu grânele şi alte pro­
ducte, să nu fie încredinţate la nişte
oameni leneşi, nepăsători şi beutorii satului.
Mai bine plătească comunele mai mult
la oameni cinstiţi, decât puţin la leneşi
şi slăbănogi.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmaro.)
X.
Clasificarea vlăstarilor.
îndată*ce se taie vlăstarii urmează
să fie jupăită sau curăţită conja de pe
aceia. După-cum am amintit mai înainte,
coaja se poate curâţl de pe dînşii mai
uşor, efind se află sucul in circulare, adecă
fiind mâzgoase. Cât numai se poate coaja
să curăţeşte îndată după-ce se taie vlăstarii,
aşa dobândim lemn mai frumos, sclipicios
şi preţios.
Voind a avă vlăstari, cari vreme de
trei zile să se poată curâţl de coaje,
trebue scutiţi de vânturi, ţinuţi pe pajişte
învăliţi şi adese-ori udaţi cu apă.
Vlăstarii, cari nu-’i putem curăţl de
coaje în 3— 4 zile, se leagă in mănunchi
mărunţi, apoi se aşează in pământ umed
invălindu-se in pături cu ţerină de pământ.
Lufirtdu-se pentru curăţire, mai ântâiu se
aşează cu capetele mai groase, adecă cu
tăieturile în apă curată, ca să se por­
nească prin dinsele sucul, apoi se jupuesc
de coaje. Fiindcă vânturile pot veştezi
foarte repede vlăstarii subţiri, încât ar
îngreuna curăţitul acelora, este cu sfat
ca să se învălească cu paie ori rogojini
in câtă vreme se pun în apă.
De regulă se întrebuinţează pentru
muiatul vlăstarilor ana din vălceie. Unde
ai fi teamă, că le poate duce undele în
apropierea apei se sapă aroace, în '•ari
se aşează.
Când cineva a întârziat cu curăţi­
tul vlăstarilor într’atâta, că nu se mai poate
jupoi de coaje fiind veştedă sau aproape us­
cată coja pe dînşii, atunci trebue ferte vreme
de câte 10— 15 minute. A cea stă lucrare pe
lângă aceea că este scumpă şi obositoare
 Pag. 14
nu se poate recomanda nici pentru aceea,
<&ci schimbă, coloarea sau faţa vlăs tarilor,
prin ce scade preţul acelora.
Lucru cel mai înţelept, bun şi uşor
este, ca vlăstarii sfi fie tăiaţi, când ră­
chitele sftnt mai pline de suc şi mâzgă,,
în asemenea stare se pot curăţl de coaje
uşor şi ne dau lemn foarte preţios.
îndată-ce de pe vlăstar s’a luat coaja,
lemnul sau vlăstarii jupâiţi trebue uscaţi
în faţa soarelui cu bună băgare de seamă.
Fiindcă a tâ t ploaia cât şi roaua poate
păta negri ori roşi lemnul curăţit de
coaje, de aceste trebue scutit. în toată
dimineaţa după-ce s’a luat roaua se re-
stilează sau întind pe pajişte de iarbă
curată, seara înainte de ce ar cădfi roaua
se adună cu grije şi se pun în locuri
scutite de vreme. Dacă vremea este căl­
duroasă în 4 — 8 zile răchitele pot fi us­
cate. Industriaşii, cari lucră cu răchiţi
dacă au şuri, şopruri ori alte poduri la
clădiri, unde nu străbate fum, atunci
acolo le pot usca foarte uşor. In ase­
menea îm pregiurări se întind abia ‘2— 3
zile in razele şi căldura soarelui, apoi se
aşază în pod.
După-ce vlăstarii sftnt gata, adecă
deplin uscaţi, se clasifică sau aleg după
grosime, lungime ori coloare. Avftndu*’i
clasificaţi, se leagă în mănunchiu după-
cum convine mai bine lucrătorului. După
aceasta se aşază Sn grftnare, cămări ori
alte locuri, unde se scutesc de umezală
şi pulvere, ca sfi nu li-se strice coloarea.
(Va urma.)
Aşternut scutitor de boale.
A
In Germania o Însoţire economică
a încredinţat pe doi Invfiţaţi, ca se stu ­
dieze de amfimintul, oare nu s’ar putea
scuti vitele de boalele epidemice sau
ciumă. A ceştia au încercat a pregăti
aşternutul cu anumite materii şi acide,
ca printr’Insele sfi se poată sttrpl bac­
teriile cari lăţesc boalele.
Dela nimicirea acebtor bacile se
aşteaptă, ca sfi se poată împedica s(\ în­
frâna bnalele, şi totodată scutirea eco­
nomilor de pagube.
Încercările şi studiarea îndelungată
au dat un resultat sau sfîrşit îndestulitor,
despre care vrem a vorbi şi noi cetitorilor
noştri.
încercările au dovedit, că mai vlr-
tos acidele pul.v'erisate şi prfisărate prin­
tre aşternutul de sub vite stîrpeşte şi
împedecă, lăţirea bacilelor cholerice. S’a
mai cercat, că aşternutul acrii prin deose­
bite materii s’ar putea întrebuinţa, ca
âpfirător contra boalelor de vite conta­
gioase sau lipicioase.
D intre acidele mineralice, mai bun şi
puternic s ’a dovedit peatra pucioasă. încer­
cările s ’au făcut cu bacilele de splină,
d u m a de porci şi orbonţul de porci. Re-
sultatul acestor încercări şi studiare a
FOAIA POPORULUI
fo st: că pulverea de peatră pucioasă de
1 % mestecată ori presărată prin aşternut
în vreme de 5 minute a stîrpit bacilele,
care produc ciuma de porci şi orbanţul.
Ca sfi se poată stîrpi bacilul, care pro­
duce la vite epidemia de splină, a trebuit
o mestecătură de pucioasă în proporţiune
0 .1 3 % .
Acest resultat îmbucurător şi numai
atunci se poate ajunge, dacă sporirea
amonialelor carbonice s’ar putea împedeca,
căci această materie ajută foarte mult
sporirea bacilelor. Sporirea amonialelor
carbonice şi numai aşa se poate împedeca
dela sporire, dacă în aşternut se află
peatră pucioasă. Aflându-se în aşternut
această materie leagă în gunoiu şi nitron-
geuul, care este o trebuinţă foarte folo­
sitoare pentru bunătatea gunoiului.
Folosindu-ne de peatră pucioasă tre ­
bue sfi fim cu grije bună, ca sfi nu pre-
săram prea multă, căci poate fi stricăcioasă
pentru pfirul, pielea, unghiile ori copita
vitelor.
încercătorii despre cari am vorbit
s ’au folosit de proporţiunea sau mfisura
urm ătoare: pe aşternut au presărat pu­
cioasă în proporţie 2— 3 % vreme mai
îndelungată, fără sfi fi avut urmări rele
pentru vite.
lîacilele şi numai aşa pot fi stîrpite
şi pustiite după aşteptare, dacă pulverea
de pucioasă este presărată, aşa ca sfi
ajungă peste tot aşternutul din grajd.
Dacă pucioasa s’a dovedit bună la
boalele amintite, atunci putem conclude
cu toată sigurătatea, că la toate boalele
contagioase se va putea întrebuinţa. M er­
gând ştiinţa tot înainte cu vreme vor
nvfi şi economii scut şi scăpare pentru
vite. Astăzi trebue sfi îndure grele şi
şi multe pagube, (iindcă veterinarii sftnt
puţini şi multe boale numai atunci încep
a fl vindecate, când este prea târziu.
Potcovitul Yitelor trăgetoare.
Lucru ştiut, este că vitele cari se
folosesc pentru purtatul de poveri trebue
potcovite. Potcoavele se aleg de regulă
pentru anotimp sau vreme, aşa vara se
potcovesc ca vitelor, Efi nu li-se roadă
unghiile, când se folosesc la purtat de
povară, mai ales umblând pe drumuri pe-
troase, ear’ iarna şi când este drumnl
gheţos se potcovesc, ca sfi nu lunece
şi sfi-’şi sclintească picioarele.
De aci se vede, că potcovitul este o
trebuinţă, ca sfi ne apfirăm vitele, parte
de rosul copitei şi unghiilor, parte de
căzutul pe drumurile gheţoase. Prin urmare
nici un cărăuş nu poate fără paguba sa
sfi-’şi lase vitele nepotcovite.
Potcoavele de regulă se pregătesc
de cătră ferari sau covaci din fer după
mărimea picioarelor, cari doreşte economul
a le potcovi, ori se cumpfiră şi gata din
boite, după mfisură. Potcoavele se bat
pe picioarele vitelor prin ferari ori cărăuşi
Numfiroase vite şi mai puţini cu
Bftnt, cari de loc nu se lasă sfi fie p0t_
covite. Mai ales cu potcovitul boilor nai
bine ţinuţi şi sburdalnici întimpină p[B.
gării mari şi multe greutăţi.
Astăzi ştiinţa a înaintat într’atiti.
că şi boii cei mai sburdalnici pot fi
coviţi cu uşurătate. M ai 1a toate feră?£:
de ceva seamă, unde plugani s’&n &
datinat a potcovi boi şi cai, se află r-j
sau cigâ. Aceasta este compusă din î?;
stîlpi, pe aceştia este o grindă, pe griU
un fus, bună-oară cum este la fuctirj
fusul de pe roată cu care se trage a;*
Boul se aşează alungul grinzii, apoi ci
capul se leagă bine cătră un stilp. C,
ajutorul acestui fus, prin oare-cari frin ^
sau funi boul se ridică odată diu pans
de înainte, apoi dinderfit, ca sfi nu sju:a
picioarele pământul şi aşa se potcovea.
Cât pentru potcovitul cailor, acerj
din vîrsta cea mai tin e r i se dedau ş
învaţă, ca sfi stee bine la potcovit.
Poteovitorul trebue sfi poarte terj
grije la bătutul cuielor, mai ales la r.:0„
cornute, nu cumva cuiele sfi Intre I:
carne vie, prin <jp. uşor se pot răt^n
şi schilovl vitele. Totodată trebue si*
potcoava aşa, ca aceea sfi stee bice ;•?
unghii şi sfi nu fie prea mari ori It>
mai ales cele de pe unghiile dinlân'^.
ca păşind vita sfi se taie şi sânerres. ;
Poctcovitul este o deprindere, e v r
numai aceia o ştiu îndeplini cu sucoss .
folos, cari prin sîrguinţă au înveţat =*
iestria. Aşa fiind, nici un econom s? z
fie lacom ca sfi-’şi lase a se pet:;'
vitele ori caii de ori-ce tântălfiu, care s
se pricepe la lucru.
Când potcovarul aşează potcoara, **i- ^
pânul vitoi sfi caute bine împreginr, a
potcoava sfi nu fie nici mai mare t:z .
mai mică decât întocmai mfisurată şi socoti ‘
cum este unghia sau copita animalului, a r: ’
se dă pentru potcovit. Potcoavele d -
împregiur sfi fie frecate cu pila, nu cann ‘
sfi rfimână pe dtnsele ceva sferde ascuţiri. ^
cu care s’ar putfi vătfima vitele.
Aceste sftnt cele mai de fruct*
regule, de cari trebue sfi ţină sea^i
economii când îşi potcovesc vit-le.
Maşinile de eusut.
O descoperire de mare preţ s’a â-
cut prin născocirea maşinilor de ces^t. i
care înlesnesc de minune sporul Ia :
cru al celor-ce se îndeletnicesc ca ele. i
Cu o astfel de maşină se poate coasJ io- i
t r ’o zi cât ai coasă cu mâna în zece zile.
De aceea le vedem întrebuiţându-se & i
croitori, cuseturese, păpucari ş. Eî* ~
seria şi.
Dela uu timp încoace se poaî* re*
dea icî-colea şi pe la sate câte o o s f3*
de acest fel şi ele sftnt o mare b:ncca-
 Nr. 4
•fântare, mai ales, pentru familiile nume­
roase, unde bietele mame pe lâugă toată
hărnicia lor de albină, nu mai pot ajunge
]a sfîrşit cu cusutul şi cârpitul albitu­
rilor ş. a.
D ar’ dacă vom lua în deaproape bă­
gare de seamă nenumăratele ocupaţiuni
(incrări) ale ţerancei, care e silită a-’şi
face foarte adeseori şi din noapte zi, ve­
nim la părerea nestrăm utată, că pentru-
ca maşina de cusut ar fi de un folos cs
nu se poate spune. Cu o astfel de ma­
şină, ce se vinde cu 2 5 — 50 de fl. s’ar
cruţa mult tim p ; ear’ timpul este de lipsă
S6 învăţăm a-’l preţul mai bine şi noi
Komânii.
în unele comune au şi început a se
strecura cusătorese străine, cari fac fru-
noşi bani, ba îşi agonisesc întreg traiul
ritţii, cu câte o maşină de cusut.
Fiind destul de copleşiţi şi până
jcum de străini pe la sate şi având în
şpstele noastre «enumerate lipitori, care
ne iau toată vlaga, ar fi un lucru diu
«le mai îuţelepte se chibzuim şi asupra
afinilor de cusut, cu care. o femeie har­
nici şi îndemânatică îşi poate îndoi, în-
i:â şi chiar împătri bauii daţi pe ea şl
a chipul acesta am mai şi închide străi-
;;br intrarea în satele noastre.
Cleiu psntru lipirea buţilor.
Nu odată se întâmplă, că printre
ăjele buţilor se scurg deosebitele m â­
ini curgfitoare, această scurgere se poate
sxieca prin următoarea materie. Mes-
icln 24 grame seu proaspet, 20 grame
uri şi -10 grame unsoare de porc, aceste
îo; se topesc împreună. După-ce s ’a
;i: şi s ’a mestecat destul de bine,
«tecătura pe încet trebue recită şi !n
*tT.ea aceasta se mestecă în tr’insa 25 gr.
t cenuşe. Când dorim a opri scurgerea
~,ibr, după-ce curăţim destul de bine
cal pe unde asudă butea, luăm din ma­
na de lipit şi încălzim atâta, câtă ne
apoi ungem aşa de bine locul, ca
- treacă acest cleiu în crepăturiie pe
*ie se întâmplă scurgerea.
Bătătura de rînzâ.
Boala aceasta mai adese-ori atiDge
4 d e din curte. Prin înmulţirea în
a unor materii, cari galiţele le culeg
2 ocoale sau curte, însfi nu le pot mistui,
a întăreşte rinza. Această boală de
-sm o pot contrage şi atunci, dacă sfiut
^riîe tot cu grăunţe de grâne. Această
îîi se poate vindeca şi aşa, că ’i-se dă
sei bolnave dimineaţa, la ameazi şi
câte o lingură de oleiu. Când însfi
«*stă lecuire nu mai poate ajuta, nu mai
te altă scăpare, decât sfi se crepe rinza
& se scoată din dinsa nutrem entul îm-
De altcum de această lecuire ne
nnmai atunci, când dorim a scntl
: soarte ceva galiţă mai preţioasă. Ope­
f o a i a p o p o r u l u i
raţia sau creparea rînzei pofteşte isteţime
şi repejune mare. Tăietura se îndepli­
neşte cu o custorice sau cu ţit foarte bine
ascuţit, chiar la mijiocul rînzei, nici prea
sus, nici prea jos. îndată-ce se creapă
rînza, se scoate din dînsa nutremfintul bătucit
sau întărit. Rana se spală cu apă car-
bolată, mai ântâiu se coasă peliţa aceasta
a rînzei, după aceasta pielea, care se află
deasupra rînzei. Locul pe unde s ’a făcut
tăietura, se unge cu unsoare curată, oleiu
sau unt. Această operaţiune sau tăie­
tură s’a ivit de multe-ori la galiţele lovite
de boala amintită, după-cum spun culti-
vătorii de galiţe, mai totdeauna a succes
deplin.
Curăţitul cailor.
De totului re datină este, ca eco­
nomul sfi ’şi aşeze caii în g 'ajd , cu care
soseşte diu cale sau dela lucru, pâuă nu
’i-ar fi curăţit. Dacă îi aşează aşa asu­
daţi, tinoşi sau uzi, pâuă a doua zi,
m urdăria se uscă pe ei şi se curiiţesc cu
mult mai greu. CurAţiudu-se îndaU,
calul nu numai scapă. d^ murdărie, dar’
totodată se sim ţişi* mai uşurat şi se vede
pe dînsul o nîm prospetare făcându-se
voios şi doarme foarte bine. Această
curăţenie eat>; folositoare şi pentru sănfi-
tate. De aceea fiecare econom are dato-
rinţa, ca sfi se îngrij-ască de ţeselatul,
frecatul şi periatul cailor îndată-ce soseşte
cu dînşii obosiţi la casă. Dacă această
lucrare nu ’şi ar putva-o îndeplini însuşi fiind
şi dînsul obosit, atunci trebue sfi încre­
dinţeze acest lucru altui membru din
familie.
Ştiri eeonomiee.
B u n ă t a te a la p te lu i d e v a c ă atîrnă
inuP dela nutroinântul, ru rare se ţine vaca.
Aşa d-i pildă varza (curerhiul) ti dă laptelui
un gust nu prea plăcut; morcovul ti dă uu
gust cam atnar; frunza viţei de viio tl face
cam acru şi puţiu untos. Luţcrna produce
lapte cu gust bun şi untos; fonul şi otava,
dacă sflnt bune, deasemenea produc lapte
bun şi brănzos. Cel mai gros şi cel mai
untos lapte tl dau înse vacile nutrite cu
tărtţe şi cu cartofi mestecaţi cu tărîţe.
Din traista eu poveţele.
întrebarea / j. Primăria comunală din
Vidra-de jos a dat poruncă la hâîtaşii sei, ca
se tragă şi se zălojască toate hainele patului
pentru dare. Aşa s’a şi împlinit, câ s’au tras
toate lepedeele şi a remas patul numai cu
gunoaiele. Oare are puterea asta de lege dată ?
V edu va.
R e s p u n s . Antistia n’are drept ca s8
culeagă veştmintele cari se află în folosinţă.
Dacă s’a făcut întocmai, este nn abus de pu­
tere, deci faceţi arătare Ia direcţiunea financiară.
întrebarea 16 . De vr’o câţiva ani nu
las viţelul se sugă la vacă, ceea-ce după me­
todul practicat până aci, nutrirea viţelului dâ
foarte mult de lucru. Me rog se binevoiţi
a-’mi spune, de unde şi dacă e ca putinţă,
Pag. 15
preţul instrumentului de nutrire (ţuţli), despre
care s’a vorbit într’un numer din „Economul1*.
Gal ş a. jr G
R e s p u n s . Vasul din care pot creşte
viţeii, fără se fie aplicaţi la vaci şi despre
cari s’a scris în nr. 35 din „Economul8 se
poate câştiga dela fabricantul Rock Istvăn Bu­
dapesta. Preţul este hotărît dela bunătate,
vei cere informare, apoi vei procura.
întrebarea j y . La subscrisul cu alţi 7
ni-s’au întabulat vr’o 60 jugere de pământ cu
23 fl. 91 cruceri. Noi nici unul nu sflntem
datori cu aceşti bani, ci alt econom este da­
tor, care nu mai are nimic. Noi toţi 8 inşi
vrem se plătim capitalul acesta la masa să­
răciei, dar’ banii sflnt întabuîaţi de 29 ani.
Are masa dreptul se ceară dela noi cameta
pe 29 ani, sau ba, că masa până acum n’a
cerut nici capitalu nici cameta. Noi vrem se
plătim de Yoe bună, ca se se şteargă întabulaţia.
A b o n a tu l
R e sp u n s. Dacă d-voastră ştiţi cine
este datorişul şi dacă n’aţi fost însoţiţi la ceva
afacere sau chizeşi unul pentru altul, atunci
nimenea nu poate lua de pe d-voastră capi­
talul. Voiud înse so scăpaţi de datorie fără
ptră, lucraţi înţelepţeşte. Uşura după capital
nu se poate pofti decât pe 3 ani. Eu cred că
nici n’a pofti usură numai talpa so lie plătită.
Grijiţi ca plătind capitalul so se îndatorească
a şterge datoria do pe moşiile d voastre.
întrebarea iS . Moşul meu a avut O
moară afară la marginea satului, după moar­
tea moşului meu moara a remas vr’o 1G ani
la tatăl meu şi la fratele tatei, pe moară au
remas vr’o 800 fl. datorie la masi. Tata şi
frate-seu vezorul cele KOb fl. Intabulaţi pe
moară, au lăsat-o la comună, caro a vondut-o
cu razeiu-hotar şi tot ce-a fost la inoară. După
câţiva ani a remas ca izlaz. Moşul meu şi
astăzi o tn grumpul la nr. 822. Acum eu ne­
potul moşului am plătit banii toţi la masă
şi vreau so îngrădesc locul acela de moară
du G93CI, dar’ notarul nostru nu m<5 lasă so
îngrădesc. Dînsul zir.o că cu n’ain drept că
acuma e a comunei.
A b o n rn tu t .‘{(il.'t.
R e s p u n s . Dacă odntă ai plătit toată
datoria pentru moară, încât aceea este pro­
prietatea d-tale, atunci şi pământul aparţinetor
de dlnsa este al d-tale. Afacerea nu se ţine
do notar, ci de representanţa comunală. Pă­
mentul sau locul cât s’a ţinut de moară, dacă
ai martori cari îţi pot adeveri cu jurământ
până unde şi cât de mare pământ cuprinde
împregiurul morii, atunci întocmeşte gardul
fără teamă sau frică. Notarul, dacă are ceva
nedumerire sau crede altcum, atunci caute-’şi
drept de oprire prin judele cercual. Având
moşie şi proprietate Intabulată pe d-ta, aceea
o poţi îngrădi după-cum doreşti, numai altuia
să nu faci nedreptate ori pagubă.
P O S T A R E D A C Ţ IE I.
Dlui V. Popovici, Briglez. Noi n’am primit
epistola. Astăzi semenţa de trifoiu în toată ţeara se
plăteşte foarte slab cu preţ scăzut. Dacă acasă ca­
peţi 40 fl. pe m. mage, vinde-o acolo. L ege cu care
ai pute dobândi pîra cu stupii nu este. După maşina
d e tors vom cerca-
Abonentului nr. 3724. Am spus mai de multe-
ori, că lista despre tragerea losurilor o căutaţi dela
cine cumperaţi acele losuri. D e acolo nici-odată nu
se face cunoscut celor-ce au losuri, că nici ei nu ştiu
Ia cine se află, fiind losurile hârti umblătoare.
Abonentului din Bistriţa nr. 1313. Caută Ia f ~
casa de dare, acolo poti afla când s ’au îndeplinit tra
gerile.
Dlui Gregoriu Avram, neguţător, M. F *’
Pentru nuci adresează-te de-adreptul la acel?
vinde, dar’ nu la noi. fg
 Pag. 16
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G^urarîului.
Scrisă de loacliim M u n te a n , preot.
(Urmare).
Spriginiţi de stăp ân ire, cei cari tr e ­
cea u duceau cu sine şi av ere a p aro -
chiei cu biserică cu tot.
D eoare-ce com una n o a stră G ura-
riului s’a fundat — dup ă-cu m se va
v e d e la alt loc — cu m ult în a in te de
a c e st term in, d a r’ pe d e altă p a rte şi
însăşi biserica gr.-cat. de aici a re un
tre c u t cu m ult mai d e p ă rta t, — căci
d u p ă inscripţia de pe tabla d in frontis­
piciul ei, această biserică s ’a r fi zidit
din tem elie la anul 1202! — u rm ează
dela sine, că ea p ân ă la u n ire a iost
biserică greco-orientală.
D ela anul 1700 pân ă la 1767 c re ­
dincioşii gr.-or. n ’au av u t biserică, ci
cel m ult vre-o capelă provisorie, p e cân d
cei greco-catolici aveau acu m biserica
cea veche.
E a s'a rep arat în mai m u lte rîn-
duri, to td eau n a cu cheltueli m ari aco ­
p e rite din lada com unei.
A şa de pildă la anul 1811 ’i-s’a
d a t pnrochului respectiv 2 0 0 fi. p en tru
zugrăvirea ei. P e la anii 1 8 2 8 — 1830
s'a zidit turnul cu co n c u re n ţă publică.
L a anul 1860 s'a inoit altaru l co stân d
şi această lucrare — afară d e preţul
sta to rit în co n tract — num ai p e m a ­
terial şi altele 671 fl. 29 cr. v. a.
A deverat că si tre b u in ţe le — cu
m ult mai m erun te ale bisericii gr.-or.
lo t com una le-a îndeplinit.
ln anul 1836 episcopul Blajului
Ioan Lem enyi um blând in visitaţie c a ­
nonica, a cercetat şi com una noastră,
cu carc prilej a în zestrat biserica c re ­
dincioşilor sei cu A ntm is nou, fără de
care — după-cum ştiu t este — nu se
poate slugi sf. liturgic.
/') biscrica gr.-or. cea vcclte.
în periodul anilor 1 7 6 3 — 1767 s’a
fost zidit biserica cea veche gr.-orient.,
după-cum sc vede aceas:a a p ria t din 2
scrisori originale de pc a rc le vrem uri,
contractul şi un fel d c pom elnic.
Turnul s’a zidit mai târziu, la
anul 1799.
F ie din rea dep rin d ere, fie din îm­
prejurarea, că biscrica credincioşilor
greco-orientali era acum mai nouă ca
a celor greco-catolici, s’a în răd e cin at în
p o p o r greşita datină, dc a-’i numi pe
greco-orientali _ n o i“.
F iind de im p o rtan ţă isto rică şi din
m ai m ulte puncte dc v ed ere in teresan te
las se urm eze aici cele 2 d o cu m en te
am in tite mai sus.
I. C o n tractu l.
A cesta e com pus în lim ba nem ­
ţească, e a r’ în ro m ân eşte su n ă aşa:
.L a datul mai jos în sem n at s’a în­
c h e i a t contract in tre noi locuitorii li-
„b erei com une G urariului şi în tre cei
. 2 m ăiestri zidari din Sibiiu cu num ele
r Iohann R oth şi T obias L a m m n e r p en -
tr u zidirea (ridicarea) bisericii n o a stre
„nlnue d e zid anum e:
. .1 . Chorul sau ro tu n zim ea la al-
-ta riv i d e 1*/, stingin lungim e în lu-
„ m in â, 3° lăţim e in lumină.
FOAIA POPORULUI
„2. B iserica sau naea (corabia)
„de 4 Va0 lungim e şi 3 7 20 lăţim e în
, lumină.
„3. F iin d d e 2 y 2° lungim e în lu­
m i n ă şi lăţim ea de m ai sus.
„4. A fară din fu n d am en t se se
„ridice p â n ă la înălţim ea d e 3° şi p este
„to t se fie boltită.
„5. L a în tra re o uşe b o ltită dea-
„ rîn d u l e a se văcălui.
„P e n tru un astfel de lu cru se ni-se
„d ee n o u e celor 2 m ăiestri mai sus
„ n u m iţi: 3 4 0 fl., 5 stîngini lem ne de
„foc, p e zi fiecărui zidar 1 cop d e vin
Pşi 1 p u n t de c a rn e de vită, c u a rtir
„liber, lem ne, cărău şie p e n tru de a ne
„aduce p â n e şi legum ă din c e ta te şi
„bani cân d ne va trebui, fară nici o
„îm potrivire.
„S e mai fag ăd u eşte a da în abun-
„ d an ţă (cu prisosinţă) lu crătorii la coş
„şi alţi pălm aşi, p recu m şi în tre g m a te­
r ia l u l dc zidire a ni-’l p u n e la înde-
„m ână d u p ă treb u in ţă.
«A ceasta dovedim , în 9 Iulie 1763.«
Nlî. (româneşte cu cirilc) şi pentru mai ade­
v ăraţi crcdinţă, ne-am iscălit vre-o câţiva juraţi din
satul Gurariului, anum e:
Oprea Gafă, Bucur Manta,
fiind jude. jurat.
Vdsdlie Conţ,
jurat.
şi d im p reu n ă cu to t satu l G urariului.
II. Pom elnicul (cu cirilc).
„în zilele p rea în ălţatei ccsaro cră-
„icsei n o astre M aria T cresia fiind archic-
„rcu D ionisie N ovaeovici neunit, în anii
.tre c u ţi dela C hristos 176 dându-ni-sc
„din m ila Im p crătească loc d e biserică
„in anul 1763 luna lui A u g u st în 5 şi
„ne-am în d em n at sătenii din num itul
„sat G urariului, oam enii cei neuniţi,
„fiind povăţuitori şi o cârm u ito ri aceşti
.o am en i care se vor p u n e mai jo s pe
„n u m e: P op Ştefan, B ucur M anta, Va-
.sile C o n ţ şi aceştia au pus silinţă dela
„început până la sfîrşit, care cu ajuto-
.riu l lui D um nezeu a luat sevîrşire în
„anii trecu ţi 1767 Iunie 3 “.
A şad ar’ po p o ru l credincios gr.-or.
de aici ’şi-a zidit el însuşi biserica din
propriile mijloace, nu cu ajutorul co­
munei.
Cu prilegiul dărim ării s’a aflat pe
p ăretele altarului în dosul icoanei h ra­
mului, — S o b o ru l îngerilor, — ad ecă
în p arte a din d re a p ta zugrăvită p e zid
u rm ăto area in scrip ţie:
„P opa Ştefan, P opa C onstatin, P o p a
„Radul sin ego, Iacob Ioan şi G eorge
„Io an ,C o n stan d in C onstandin, Ioan Stoia,
„G recu Ilie, V lad Irimie, V lad Bucur,
„H anzu, Lupe, C onţ, B ucur M anta, Ia-
„cob V ătah, T o m a C ătăram ă, T o ad er,
„S tan M orariu, S tan Voie, T ăb an D ră-
„goiu, O p rea G îţă, Ioanăş C onţ, A vram
„Conţ, Ş erb an N icoară, M aniu C onţ,
„P e tru T arnea, C om an R ăchită, P e tru
„Loloiu, O p rea Simu. A ceştia au zu-
„g răv t biserica Ia 1 7 6 9 “.
S e înţelege p e din lă u n tru ; căci
p e din afară s’a zugrăvit ceva m ai tâ r­
ziu, la 1 7 7 3 ; e a r ’ la anul 1802 s’a fă­
cu t cărăm id a p e n tru închisoarea cu zid
a curţii din ju ru l bisericii — pe chel­
tu eala com unei.
D in motivul sig u ran ţei publice, p e n ­
tru sta re a ei ru in ată, această biserică
a fost închisă şi sco asă din folosinţă in
î 22 N oem vrie 1SS5 s t v. în v irtu tea
Nr. 4
unui ordin p reto rial d d to Selişte 2 De­
cem vrie 1884 s t n. sub N r. 2504. Zi­
d irea înse a m ai dăinuit încă până la
5 M artie 1886, — a tră it adecă cu
to tu l 119 ani, — cân d apoi s’a de­
m olat.
c) biserica gr.-or- cea nouă.
P e locul u n d e a s ta t b iserica ce;
veche s’a rid icat din fu n d a m e n t alta
nouă, m are şi pom poasă în interval
relativ s c u rt: din 17 A p rilie 1886 —
Joi în septem âna lum inată — până
8 N oem vrie 1887 — D u m in e c ă — i-
care zi s’a d a t prin sfinţirea a rc h ie re ^ ;
în folosinţa obştească.
O -au zidit in terp rin ze to rii fraţi mă­
iestri F e rd in a n d şi Io se f K o n ig er dir.
Sibiiu cu p reţu l d e 3 0 .7 8 2 fl. 21 cr.
v. a. încuviinţat d e c o n s is to r pe te­
meiul protocolului d e c o la u d a re din i
D ecem vrie 1887. A ici în s ă n u se cu­
p rin d sum ele ce s’au s p e s a t deosebh
p e altarul provisor, străn i, 3 clopote
orologiu în turn, p a ra tu n e t şi alte lu­
cruri trebuincioase, cu to tu l la vre-:
5 0 0 0 fl. v. a.
A d ju starea şi în fru m se ţa re a din ’i-
u n tru totuşi nu e încă te rm in a tă ; d r
avem mijloacele băneşti d e lipsă —
cum se va vedea la alt loc.
O cârm uitori ai p aro ch iei in p e n ­
dul anilor 1885 — 1887, — atâ t cc
bogaţi în sbucium ări şi frăm en tări, —
au fost Ioachim M untean, paroch fi
preşedintele com itetului, Ioan Mar.ti.
înveţător şi notarul c o m ite tu lu i; merr-
brii în c o m itet: P etru H an zu ju n ,
cob Brad sen., Ioan O lariu , Corrr.
Pcană, A vram S toiţă, P e tru I.oV-.
Ioan C. A rsenic, Ioan B. S to iţă, k :
I. Brad, A rsenic Pam pu, P e tru Tr;?::
D um itru V lad, C om an R eb eg a, Ger:;-:
M ihanciu, P etru V. D ăm ian, Glie-;:::
Răchită, P e n tru H ansu sen ., Gec*;:
Popa, înv. şi C răciun L ă p ă d a t; ear'::
ep itro p ie: Ioan T riştiu, to to d a tă rr-
m ar com unal, Ioan C o n ţ şi Ioan Y c'
Ca p rice p eto r şi s u p ra v e g h e a
al lucrării am avut pe inginerul srre-
rior Iosef N eugcbauer din Sibiiu. Ace>‘j
a prelu crat şi planul d u p ă original»; :*~
gincrului sup. Karl G a e rtn e r din Bra­
şov, alcătuit cu câţiva ani înainte p:
seam a com unei Reşnov.
In anii urm ători 1SS7— 1890
lărgit cu rtea şi cintirim ul d e lângă bi­
serică cum perându-se m oşia dalături re-
m a să după Ş erb an R o b iţ închizenduK
apoi d e ju r îm pregiur cu zid, ear' fron­
tul cu grilaj (ştachete) d e fer — lu c rir
cari au co stat şi ele vre-o 4 0 0 0 ti.
A cestea precum şi alte cheltue.:-
care stau în leg ătu ră cu zidirea şi tos-
îm preună tre c peste sum a d e 4 C.<a '
fl. — s’au aco p e rit din un fond propr.-
al bisericii.
d) fondul de zidire.
Istoria acestui fond a fost şi est=
d e m ulţi în m ulte form e presentatâ ?
discutată. E u voiu lăsa se v o r b e a i
docum entele. E a tă cum. în d a tă d up
venirea sa în A rdeal, m arele Andre:-
Ş aguna încă ca vicar general a :r.trs-
p rin s visitaţiuni canonice prin diece»
ce rc e tâ n d bisericile, m ângâind pe cre­
dincioşii sei. (Vs cr=i'-
 Nr. 5 Adaos la ,JFOAIA PO PO R U lţiţ,
T7 P m S J O M T ’T1T^ 1
X ^ V - x V _ y ± \ V _ y 1 Y -L
redactat de I. COST IN,
preot
înaintarea economică.
Dacă undeva este de lipsă socoteala,
atunci în economie este o datorinţă. In
anumită măsura ori propoiţie fiecare om
trebue să trăească cu calculare, economul
insă este silit şi constrîus de multe îm­
pregiurări, ca să ţină sraina şi socoteală
despre ceea-ce se face.
N ici o deprindere nu pofteşte atâta
chibzueală, nici o măiestrie nu este le­
gată de atâta socotinţă, ca tocmai ecouo-
mia de câmp.
Econom ul trebue să ţină socoteală
in prim ul rînd cu vremea, cu pământul
ţi cu câştigul. Despre aceste trri îm-
prigiurâri trebue să vorbim mai respicat,
câci nici un econom nu poate lucra cu
dobândă, nici unul nu poate ajunge la
ludestulire, dacă nu ţine seamă şi cont
ca aceste trei împregiurări.
\ reniea este învăţătorul cel mai pu­
ternic al vieţii, care înţelepciunea noastră
o Împărţi şte după vîrsta omului, că aşa
îc-i poată trage folosul. Cunoscând şi
combinând omul, cam câţi ani se poate
«tjnd»; vieaţa Intri' cele mni bune îm-
jr<giurări, a introdus economin sau soco­
t i » cu vremea.
A şa vedem, câ pentru vîrsta cea mai
b gfdâ a omului s ’a statorit învăţătura
p larii, pentru tinerime învăţarea meşte-
Tgurilor sau deprinderilor din care vor
«ît* sC tră ia sc ă în vi*aţă, pentru vîrsta
Urbâtrascft împlinirea deprinderilor însu-
fte, e a r ’ pentru bătrâneţe un fel de ră-
[if'S, întocm ai cum face un călător obo­
sit de drum şi căldura verii, că caută
ftpaos sub umbră. Fericit este bătrânul,
are Jn şirul anilor a avut socoteala ca
ft-'şi răsădească dînsul pomul sub a cărei
tabrâ Eă poată duce o vieaţă îndestulit.
Adecă înţelepţeşte a lucrat fiecare om,
iici a ştiu t câştiga şi păstra ca să aibă
fcn ce tră i la bătrâneţe.
V rem ea este ngulătorul cel mai pu­
ternic al lucrurilor, cari trebue să le îm­
plinească fiecare om ; dar’ îndeosebi eco-
tomul este supus şi constrîns a ţină so-
Kteala cu timpul. Econom, care nu-’şi
fctoaneşte lucrurile sale după vreme, care
*Ve socoteala sa să ştie împărţi fiecare
kcru dapă vreme, care ar împlini fiecare
£sncă to t cn întârziere; unul ca acela
fcereu are perderi şi cade din greşeli în
Peţeli, până odată de multele lovituri se
^neazâ total.
Vremea este însăşi o călătoare foarte
îSEctuală şi sîrguincioasă, care Diciodată
aşteaptă după leneşi, care îndeamnă
h lucru; dar’ nici-odată nu sileşte. Cine j bue lucrători puţini şi dă roadă multă.
^ se ştie folosi de dinsa în zile, oare şi I
% ite n a mai rătăceşte în largul lumii, i împărţi şi tocmi după dorinţă, atât pă-
I ispravă ÎDS6 n ic i' odată Du face- Aşa fiind
j fiecare econom trebue să isprăvească lu­
crurile sale atunci, când ’i-a sosit vre­
mea. Nici-odată nu se poate lucra cu
dobândă, unde lucrurile nu se împlinesc
la vremea lor.
Aşa n are nici o socoteală economul,
care în vremea plugului, cositului, ori se­
ceratului ar tăia lemne pentru casă. Tă­
iatul şi aşezatul lemnelor este lucru de
iarnă, deci cine n ’a ţinut seamă şi soco­
teală, că în iaină să împlinească acel lu­
cru păgubeşte mult, căci vremea de vară
este cu mult mai preţioasă ca cea de
iarnă.
Aceasta este una din multele gre­
şeli ce se pot face. Dacă cineva întâr­
zie din nebăgare dc seamă cu purtatul
gunoiului, aşa încât este silit a-’l purta
când alţii ară, ori ară când alţii au is­
prăvit, atunci a făcut nişte greşeli, cari
nu le mni poate repara.
Din toute acestea este uşor de înţe­
les, că fiecare lucru în cconomie are vre­
mea sa. Plugarul, care ştie să-’şi îm-
părţească lucrurile după vreme, care nu
lasă lucru de astăzi pe. mâne, care cu
multă sirguinţă îşi face datorinţa, acela
nici-odută nu-’şi poate fnce imputări că
n ’a avut grije, ori că a întârziat. Vre­
mea perdută nici odată nu se poate re­
câştiga.
Socoteală trebue să ţină economul
cu pământul, ca acela aşa să-’l împăr-
ţească sub lucru, încât dacă numai se
poate, să scoată din dlnsul dobânda cea
mai mare.
Fiecare econom dc pe pământul seu
trebue să aibă socoteala, împăţaştina şi
preliminarul seu înaintea sa, înainte, de
ce ar întră cu plugul în brazdă. Nici
un econom de Doamne ajută nu poate
lucra pământul, fie acela cât de puţi», fără
socoteală. Dacă ar face aşa, atunci nu
aştepte dobândă.
Economul bun trebue să ţină seamă
cu respect la pământul seu: la mărime,
bunătate şi situaţie. Pământul mai mult
şi mare se lucră şi cultivă cu mai multe
feluri de plante după cerinţele aceluia.
Trebue să ţină seamă economul de situaţia
pământului, căci nu se pot cultiva aceleaşi
plante pe pământe muntoasă şi mlăşti­
noasă. Aşa, n ’are ce obosi economul cu
răsădirea pomilor pe pămâDte apâtosse,
nici cu trestie ori spetează pe coline.
Economul, care are păment puţin,
trebue să-’l lucre, întocmească şi îmbună­
tăţească, ca să poată trsge folos din acela,
ca altul din mult, d ar’ mai rău. în eco­
nomia întocmită cu bună socoteală, nu
pământul m ult şi rău, dar’ puţin şi bun
dă folosul. Cu pământul mare şi rău
trebue lucrători mulţi, apoi dă roadă pu­
ţină, dar’ cu pământul bun şi puţin tre­
Economul, cu păment puţin, îl poate
ni». 5 —1896
mântui arător cât şi cel de fen îl poate
gunoi după plac. Aşa un jugăr de rît,
dacă în vremea iernii este gunoit pe de­
asupra colea vara va răsări pe dînsul tri-
f°iu şi în loc de o cositură va da două.
Alt rît de trei ori aşa de mare dacă va
fi lăsat în grija naturii, nu va pute da
atâta nutreţ. în ceea-ce priveşte bună­
tatea nutreţului, rîtul gunoit dă pâne de
grâu, dar cel nebăgat în seamă nici de
ovăs. Aceasta ar fi asemănarea cu pri­
vire la bunătatea nutreţului.
Aceste şi alte multe sunt împregiu-
rările cari silesc şi constrîng pe econom
ca să facă socoteala cu cualitatea şi cuan-
titatea (bunătatea şi mărimea) pământului.
Socoteala economului este aşa de strîns
legată şi îmbinată una cu alta, ca catena
(lanţul) prin verigile sau belciugii, care
formează o lungime destul de însemnată.
Când economul ar şti ţină socoteală
cu vremea şi pământul, dar’ n ’are soco-
toala pentru câştig, ci acela îl împarte şi
risipeşte după plac, putem zice: că n’a
făcut nici o ispravă.
Socoteală bună şi multă chibzuinţă
se pofteşte la grijirea şi împărţirea câş­
tigului, care îl poate dobândi economul cu
multă osteneală şi cruţare.
Având cineva câşt'g în bani, aşa
trebue să ’şi întocmească traiul vieţii, ca
să fie cumpătat şi cruţător. Ori-care eco­
nom cu pământ ori posesiune aşa lucră
înţelepteşte, dacă din câştigul adunat şi
păstrat o parte anumită pururea o are
lângă sine fn bani gata.
Nu poate avă câştig sau dobândă
economul, care cheltueşte tot cât poate
câştiga, care risipeşte banii pe rachiu,
cărţi ori tăbac, care îndată-ce ajunge la
bani, caută ocasiune cum să poată scăpa
de dînşii.
în vrimea noastră de astăzi, când
dările şi poverile ţerii stlnt multe şi
grele, când învăţătura, biserica, şcoala şi
alte trebuinţe comunale poftesc jertfă, când
şi cerinţele de traiu şi veştminte n’-s’au îm­
bunătăţit; numai aşa putun pune ceva la
o parte din lucrul mult, dacă trăim cum­
pătaţi şi ştim păstra.
Dacă plugarul a putut câştiga şi pune
la o parte o sumuliţă oare-care de bani,
atunci să aibă socoteală şi mai departe,
nu o aşf ze. în fundul lăzii să mucezească,
nu o sape ca omul cel din sf. scriptură
talantul seu în pământ, ci ducă-se la o
casă sau bancă de păstrare, aşeze-’şi pentru
păstrare acolo agonisala, că aşa aceea încă
câştigă, nu stă moartă.
Economul, care are pământ destul,
care îl poate lucra însuşi, care îl poate
îmbunătăţi cu uşurătate cu vitele care le
ţine, care îl poate lucra la vreme şi bine,
deloc să nu lâcomeascâ a -’l înmulţi cu mai
rău. Mai bine să-’şi aşeze banii pentru
fructificare în ceva bancă căci mai bun
folos va trsge, decât să-’şi sporească averea
şi să nu o poată lucra la vreme şi bine.

Pag. 18
Astăzi acel econom este adevărat
avut, care are pământ şi b a n i; dar nu
este dator la nime. Astăzi numai acel
econom sfi-’şi cumpere pământ şi cu da­
torie, care n ’are al seu pentru lucru şi
traiul zilnic. Cine însfi are moşia sa în-
destulitoare, adune la bani, căci deşi
poate munci cu mult pământ fiindcă pro­
ductele n ’au preţ, nu poate avfi dobândă.
Din cele zise este adevărat, că cine
doreşte a spori averea, cine voeşte a- şi
face st-ire iudestulitoare, numai prin lucru
şi socoteală o poate ajunge.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare şi fiue.)
XI.
în treb u in ţarea vlăstarilor.
Putând avă vlăstarii sau vergelile
de răchită după osteneală grea şi multă,
urmează ca din acele sfi se pregătească
lucruri frumoase şi bune, că numai aşa
se poate dobândi câştig indestulitor.
In vremile noastre Împletirile
corfe sau coşerci şi alte lucruri de răchiţi
sflnt atât de perfect, cu gust şi bine
lucrate, încât întră şi în căsile cele mai
bogate şi întocmite cu lux. Cu deosebire
leagănurile pregătite diu aceste îm pletituri
sflnt foarte întrebuinţate şi bine plătite.
Vergelile curăţite de coaje se despică
şi desfac în părţi atât de subţirele, încât
sc pot folosi întocmai ca aţele sau spărgile
de cusut şi legat.
Din vlăstarii crepaţi sau despicaţi
se pregătesc de regulă, lucruri şi obiecte
mai frumoase şi de lux, cari se în­
trebuinţează pentru lucruri mai uşurele.
Diu răchiţile curăţite de coaje Inse
nedespicate se pregătesc obiecte, a căror
menire este oi st* servească pentru lucrări
mai grele şi se ţină mai multă vreme.
Din vlăstarii de răchite, cari nu
sflnt curăţite de coaje, se pregătesc coşerci
ori corfe de purtat lemne, cărbuni şi
coşuri de car ş. a.
Cultivatorul de răchite trebue sfi se
îngrijească, ca se aibă lemnul de lipsă
tot di;* gr.idina sa pentru fuştei ori
picioare de mese, cum sflnt pe cari se ţiu
florile. Adecft. uu numai de vlăstarii cari
se împletesc şi servesc de leg at; dar’
totodată şi de lemnul sau fuşteii cari
d.*u tăria şi servesc de cercuri încă trebue
să aibă grije. Aceşti fuştei se dobândesc,
dacă câte uu vlăstar se lasă sfi ajungă
2 — 4 ani, atuuci aceste rude de răchiţi
se întrebuinţează ca material, care dă
trăinicia împletiturilor.
Pe lângă aceste foloase ce se poate
câştiga din cultivarea răch iţi’or mai sflnt
şi altele, adecă:
Cosja jupuită de pe vlăstari o pot
întrebuinţa orgarîi la lucratul peilor ; d ar’
se poate întrebuinţa şi de nutrem ent la
vite, oi şi capre, mai ales dacă se mestecă
cu nutreţuri fen ori otavă.
FOAIA POPORULUI
în plantaţiunile dc răchiţi mai ales
dacă este ceva lac printre dînsele, atunci
se sporesc paserile sălbatice cum sfln t.
găinile şi raţele sălbatice, care petrec cu
multă plăcere acolo, aceste după trebuinţă
se pot rări şi puşca.
Prin cultivarea răchitelor se dă şi
albinilor teren ca să-'şi poată strînge
miere. Din florile răchitelor şi deosebitelor
sălcii albinele adună cu mare plăcere miere.
Diu toate cele până aci zise se vede
apriat, că din cultivarea răchiţilor, unde
locul este acomodat, se poate câştiga
dobândă foarte bună. Numeroşi plugari
de ai noştri, în timpul de iarnă, când
şi aşa n ’au lucru afară de grijitul vitelor
ar putfi câştiga bani frumoşi, dacă s’ar
deprinde la cultivarea răchitelor şi îm-
pletitul de obiecte. Ori-care lucru îşi
resplăteţte osteneala, cu cât un econom
se ponte deprinde în măsura vremii cu
mai multe lucruri, cu atâ t are mai
mare dobândă.
de
Cultura napilor.
Nu odată am auzit tânguindu-se
unii economi, că semenţa de napii, meniţi
pentru nutrirea vitelor, foarte cu greu rfi-
sar, vina se pune de regulă pe sfimânţă.
Ca economul se poată încungiura atâta
tânguire, că n ’a răsărit sămânţa cât şi
paguba ca se nu lucre şi samene sămânţă
înzadar, bine este, dacă însuşi îşi cultivă
semenţa după plac. Mai vîrtos pentru
napi, este hotărltor şi felul de pământ,
unora le convine mai tare, altora mai
ţărînos, deci nşa tn b u e să se îndrepte
omul în cultivarea lor.
Mai cu sfat este, ca economii de
toamna se-’şt ale-igă când se sapă napii
rădăcinile cele mai frumoase şi sănătoase
anume pentru semenţă. Asemenea exem­
plare de napi se aşază cu bună grije şi
se păstrează până primăvara. Dela napii
aleşi de sămânţă se culeg frunzele de pe
vîrf cu mâna — nici câud nu se taie
cu cuţit. Frunzele cele. din mijloc se lasă,
că mai târziu din aceste are se răsară
cotorul.
Economul, care n ’ar avea păstraţi
napi pentru sămânţă, dar' ştie la careva
din comuna sa ori in alta vecină să-’şi
câştige napi de sămânţă, că aşa îşi va
putea iusuşi cultiva sămânţa îa vara aceasta
pentru celalalt an.
Prim ăvara, câud vremea începe a fi
mai călduroasă, se pregătesc straturi ori
chiar şi holde mai mărunte pentru culti­
varea sămânţei de napi. Pământul s^ ară,
ori se sapă destul de afund, apoi se gu-
noeşte bine. în pământul asemenea lu­
crat în cuiburi şi şiruri regulate se răsă­
desc napii de sămânţă.
Fiindcă din rădăcinile acestea răsar
mai multe cotoare ba adese-ori se foarte
întufişează, aa lipsă de spaţiu, adecă trebue
plantaţi în anumită depărtare, ca razele
Nr. 5
şi căldura soarelui sfi poată s tră b a te
printre dînşii.
Napii de regulă se aşază îu grupe
sau cuiburi, încât să fie învâlită toată râ-
dăcina, afară de creasta verde. D epărta­
rea şirurilor şi rădăcinilor una de a lţi
se socoteşte dela 6 0 — 80 cm., după-cuir:
sflut napii de mari şi pământul de bun.
Având de cultivat napii de sămânU
în pământ mai slab, atunci în g r o a p a
sau cuiburile cari îi aşezăm pun-n
gunoiu copt împregiurul rădăcinilor, r m
ce totuşi ne asigurăm roada.
De însemnat este, ca nim enea sc ir:
mestece mai multe feluri de napi, ca 3
ajungă uuii lângă alţii ori p rin tre ola.*_i
căci prin acest amestec pot sfi se sir.z
şi împileze.
îndată-ce napii răsădiţi încep a crer-
pământul dimprejurul acelora, se S i p
că aşa buruenele sfi nu poată creşte , xj
dată-ce cotoarele au crescut peste în ă h :~ -
unei palme, încât vântul, viscolele o
galiţele ar putea sfi le rupă, se l e a ş l (
nişte părişori. După-cum ne-am îndarir.
a procede la alte plant'*, că rărim 'îli
tarii, ca cei rfiinaşi, sfi fie mai în
întocmai nşa procedem şi cu vlăstarii rfej
diţi din rădecinile napilor. Dacă ri-:
cina este mare şi cu putere, atuuci
cel mult 3 — 4 cotoare dacii a r fi
numai unul, că şi aşa acela va ţ i p i ra
târziu ramuri destule. Cu cât ave-n: ti
toare mai sănătoase şi groase, cu
dobândim săm înţă mai bună şi putc-rr 3
CiUră capătul lui A ugust şi îh .-.'t;
tul lui Septemvrie, sau când sfcm cnu i
napi începe a negri începem a tă ;s *i
murii cu sămânţa. Adese-ori sfiutrrs : «
strînşi a culege câte de pe o ră
ramuri, până în altă parte sfiaierţâ
nu este deplin coaptă, câci d a c i
culegem, la vreme se scutură.
îndată-ce sămânţa de napi este c t j
coaptă, cotoarele se taie, apoi pe !ep* -ri
ori jiteie se uscă. Fiind deplm uî:s-'
cotoarele de semânţă se scutură o r. 13
blătoşt-, după aceea prin ciur o ri :r.
se curăţeşte ca sfi o avem curată.
Semânţa dobândită pe ace sstâ a
este cea mai bună. Nu odată se înte-n:^
că din sem inţtle sfimânate în tracd & s: J
cresc cotoară şi sămânţă, unii a d srJ. I
această semânţă, apoi o vând în necz'i
torii, din această sfimenându-se ap^i H
săr nişte rădăcini şi napi slăbuţi.
Diu cele înşirate poşte vedes ^
care econom, că voind a cultiva
ca sfi poată ave o recoltă bună, î a ţ e - t . .
lucru împlineşte dacă însuşi se încr:;;?»
de cultivarea sămânţei. Aşa n a u
lit a da bani mulţi pentru sămânţă res
Sflnt însfi unele împregiurări, c ir-
nu sămenţa este de vină că creic
rele, ci mai vîrtos vremea, câud dup* J
vreme mai lungă secetoasă urmează
 Nr. 5 FOAIA POPORULUI Pag. 1 9

~şi vreme grasă, atunci cresc cotoare din Acest tablou sună astfel: mesc la căsătoria păgână. Preotul nostru pof­
sămânţa de napi. Numerul hect.
teşte dela tinerii noştri pentru adeverinţa tre ­
buincioasă câte 2 fl.
Unde s’ar ivi mai adese-ori să crească
Cultivate Necultivate Oare ar fi cu cale atâta pentru un ex­
cotoare din sămânţă in loc de rădăcini, tras, se se solvească preotului?,
acolo economul trebue sfi schimbe să­ l;i Argeş . . . ;■ 2480,1 981 i — 10 25
Verendin. 1 ’. J.
2; Brăila. . . . !: 822;! 710 25 180 25 Respuns. Aşa este, fără atestatul preo­
mânţa. 3 ! Bacău..................... i; 10548; 4834: 75 217 50
4j Buzeu..................... j! 9352’ 4472; 50 977 tului matriculantul nu poate face sau încheia
Nici-odată să nu samene sămânţa care 5’i Botoşani 578’j 792 50 101 25 contractul de căsătorie; dar’ ni-se pare cam
se coace mai de vreme, ci totdeaună cea 6 ' Covurlui . . |i 99951 58’4 152
7 Constanţa , 3951 ; 2370 50 159 50 mare taxa. Dacă atestatul se dă din dire-
i!
târzie să o folosească pentru sămânţă. is Doljiu. . . 31161: 18708 25 ji 121 getorie fără timbru, atunci preotului se cade
9' Dâmboviţa . 4276’ 1574 457
Făcând aşa va scăpa de neplăcerea îm­ ll'j Dorohoiu 113: 215 25 j 16 75 1 fl. în cele mai multe di-eese atâta s’a
11' Făleiu . 9002': 5165 501 1286 statorit pentru fiecare extras matricular.
preunată cu creşterea cotoarălor. Se 12 Gorjiu Î2940 7099 50:! 53 50
13: Ilfov . . 7238 5l'67 118 De altcum în asemenea afac-ri hotăreşte şi
mai poate ivi aşa ceva, ca să crească co- 1836 902 75 j : 16 25
14' Ialomiţa . , datina, unde preotul în trecut încă a avut
toară din sămânţa de napi, şi după 15 Iaşi . . 4407 4416 3957
16 Muscel . 373S 176 25 112 50 mai mult de 1 fl. pentru asemenea extrase,
gheaţă. 17, Mehedinţi 26268 12461 122 50 acolo nu vi-se face nedreptate, daeă şi acum
18. Nenmţu . 73 9"i 7 o
Sămânţa adunată de pe cotoare peste 19 01 tu . . 6728 3458 75; se ţine acea datină.
20 Prahova . 9653 8297 50 803o! 25
iarnă se aşază în saci şi se aşazi în lo­ 14203 13021; 75 •’ 308' 50
21 l’utna. .
curi mai uscate şi ventilate, cum bună­ 22 Iî.-Sărat . 8658 10247j — ;• 48l! 25 întrebarea 22. Aflăm, că la stupăritul
23 Roman . 1274 717150 ii 150 50
oară s â n t podurile. C ătră grinzile sau 21 lînmanaţi ICO10 U56t>] — , 24' 75 măiestrit este trebuinţă neîncungiuiătoare de
2T. Suceava . 309 329; 75 47’ "5 faguri artificioşi, ve rog a-’mi spune dela cine
rudele din pod este bine, dacă sacii se -(>' Tutova . 8415 52S6j .'O ; 209:50
1i;i «9 906S* 75'. 446| — şi de unde aş putea cumpăra faguri buni.
leagă cu sirmele sau fire de drot în loc 27, Teleorman
28 Teruciu . 105S7 0876: 5 0 1 29: 50 Că am auzit câ se fac şi faguri falsificaţi
. de funii şi aşa, cuci pe acele nu se pot 29 Tulcca 7111 5705; 50 •: 20311 25
l»578 341 5j 75 l-t li 75 care deloc nu priese albinelor. Dacă dintre
30 Yasluiu .
coborî aşa uşor şoarecii la sămânţă. 31 Vâlcea 12300 9097 50 5m7: 75 învăţătorii noştri români face oare-careva
32 V aşca . ‘>711 5370, — 49! 10
faguri ?
Putând străbate şoarecii la sămânţă Total 267063 167929 50 20570;10
Văleni 1896. I- D-
in aceea pot causa mari stricăciuni, deci Total general . . . IhS.-lUU.UO
Răspuns. E^te adevărat, câ la stupă­
trebue să luăm toate măsurile ca să o După-cum se vede din tabloul do mai ritul cu coşniţe măiestrit ai lipsă de faguri
scuti ni. sus, România posedă 168.l!)9 hectare de vii artificioşi, şi ea numai fagurii pregătiţi din
cultivate do 207.OC.3 proprietari, şi plătind un ceară curată sftnt cei mai buni. Foarte mare
imposit de 1,97-1 âr> 1 f<anci. dobândă so poate câştga din fo’osirea aces­
Ovreiul (Jidanul) din România. Judeţele, cari prsed mai mari întinderi tora, căci albinele consumă 15 cligr. de miere
de vii sânt: Doijiti, Mehedinţi, Putna, Pra­ până fac 1111 chgr. de ceară, do aceea folosind
Domnul Ioan Ghica ne dă urmă­ fa/îuri măiestriţi dobândim multă miere. Unde
hova, Văl'ea şi Kmnanaţi.
toarea icoană a Ovreiului din R om ânia: Ca tusujiri bum* se disting: \ lUcea cu «ji cnie Învăţător rouiâu ar aven de vândut
„O vreiul, în genere (peste tot), nu vinurile sale dela Prâgăşaui; l’uttia cu renu­ faguri artitiicioşi nu ştim; dar’ după această
mitele vinuri do Odobeşti şi Mehedinţi cu Întrebare sperăm, că vom fi înştiinţaţi.
este nici producător, nici consumător (nu
produsele sal** salo dela Oreviţn.
face nici un biue ţe rii), el este numai în genere to3t« vinurile sftnt oxcelcnte întrebarea 2j . S’ar pută face fânul funi,
precu p ^ t (sfirnar): cumpără când găseşte şi culesul lor după ce îndestulează toate tre ­ pentru-ca eo (ie mai uşor do păstrat în po­
pe om la nevoie, ca să vindă scump. H rana buinţele ţerii mai dispune de un stok, care duri. Aţa cred, câ mai mult încape. Aşa îl
Ovreiului este puţină, mămăligă cu două se poate exporta cu succes tu străinătate, (ic fac şi călăreţii, oare fire-ar bun de nutrit vi­
trei fire de ceapă sau de usturoiu (ain); pentru fabricare de cognac, Iie pentru ames- tele cornute cu cl sau t u, oare mânca-’I-ar
te'area lor cu alte vinuri, cari au nevoi*! dc ca şi din clăi", ori ba.
el nu are trebuinţă de hrană substanţială
îmbunătăţiri, iie In lint* pentru a se da ln Oraviţ.vroinftnă. luai 1 Hrctiz.
i'mai bună), fiindcă nu se osteneşte mun­ consuiuaţiune, unde poate ocupa 1111 loc fie R e s p u n s . Da, se poate aşeza fânul şi
cind, nu m u n ceşte, nu chvltueşte putere frun te printre vinurile de unsă cele mai bine
aşa pregătit în sueituri, numai vorba so tie
rauşchiulară; nu eheltueşte cu îmbrăcă­ apreciate. că asemenea lucrare pofteşte mult lucru. Pen­
m intea, căci nu ţine la curăţenie, lapedă tru nutrit so poate întrebuinţa întocmai ca
haina de pe dînsul şi cuşma din cap nu­ fânul din clăi, sau fîrcituri pentru nutrirea
mai când cad bucăţele. Ocupaţiunea (lu­
Din traista eu poveţele. vitelor cornute.
crarea) lui exclusivă (singură) este. a se întrebarea 19. Dorind a cultiva oves
de Canada şi Siberia, rog pc onorata redac­
ţine la pândă, ţintind chioriş la punga şi întrebarea 2.;. Putâre-aş capota drept
ţiune a-’mi spune cu ce preţ şi unde aş putea
la necesităţile (lipsele) Românului sărac găsi la ori-care econom de ai noştri. de a vinde poame străine? Neguţătorii străini
sau cheltuitor: trăeşte diu sudoarea şi J 'c tc c u n u l. me opresc a vinde poame străine, cum sânt
nenorocirile Românului muncitor. Puţini, Respuns. I)e astă-dată nu ştim apriat sm ohine, pomoranţe, lămâi ş. a. Prin cine
la carc dintre economii noştri şi o:: cât pro; aş putea dobândi dreptul de venzare mai în
foarte puţini Ovrei sân t m eseriaşi: croi­
ai putea aila ovăsul de sub întreb ne. D .ita grabă şi ut;de aş putea cumpăra poame bune
tori, zidari, dulgheri (lemnari), tâmplari
însă ne va u r.l nove înştiinţare, atunci, vom şi ieftine.
im ăsarij; mulţimea cea mare sânt cârci- publica unde se poate a Ha şi cu cât preţ. Oraviţa-română. J' U rca zti.
m ari, cămătari, zarafi (schimbători de bani) Respuns. Drept de a vinde ori-ce
şi sam sari (mijlocitori la cumpărări şi negoţ, se câştigă dela pretură. Aşa eel-ce
întrebarea 20. îu comuna noastră se
vânzări) — nici unul plugar". doreşte a deschide o prăvălie ori a vinde nu­
află uu om in vîrstă de 30 de ani, care, după-
miţi articli, face înştiinţare la pretore pe o
Frumoasă icoană, nu-i vorbă; şi, că cum 'mi a zis, are ce gând a întră la vro
scrisoare timbrată cu 50 cr., totodată alătură
e şi adevărată, uu ne îndoim. »>. m. mănăstire ca monah. îrtreab acăcu m ţi unde?
timbru de 1 fl., care ’i-se pune pe concesiune
pe ce caîe are a pâşi ca se fie primit la atare
ori îngăduinţa. în scrisoarea dată pretorului
mănăstire? A b o n m t S91.
spune în care comună, stradă şi numerul căsii
R espuns. Noi, aici în Ţeara-Uncu-
Ştiri eeonoraiee. reasc-ă şi Ardeal, n’avem asemenea mănăstiri
va vinde marfa. Dacă nu ’i-s’ar da respuns
in trei zile, deschide prăvălia fără a mai aş­
Statistica viilor în România. Pu­ unde sr pute fi primit. tepta. Poamele de sub întrebare le poţi avă
blicăm după datele biuroulai statistic al Ro­
dela i însoţirea de credit şi depuneri a indus­
mâniei un interesant tablou conţinând numerul
21. Cu legile acestea noue
în tr e b a re a triaşilor români din Sibiiu <■, cu preţurile cel©
proprietarilor, numerul hectarelor de vii ce
ale căsătoriei civile, cere matriculantul dela mai ieftine.
posedă fiecare, impositele la care sânt supuse
cătră stat, judeţ şi comună aceste vii, pentru tinerii, cari vosse a se căsători „extrasul de
Secare district în parte. botez, dela preotul nostru, altcum nu se pri­
 Pag. 20
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G r iu - a m ilu i.
Scrisă de Jo a chim Mmitean, preot.
(Urmare).
In 1/13 Iulie 1847 a venit şi în
comuna noastră. Urmă despre această
visită avem în protocoalele matriculare,
care sub datul de mai sus pe lângă
adaosul „cu plăcere am văzut“ poartă
iscălitura sa proprie.
Văzend cu acest prilegiu starea
tristă în care încă de pe atunci se
afla vechia biserică, a îndemnat po­
porul se pună la cale cele de lipsă
pentru ridicarea unei biserici noue şi
corespunzătoare numărului poporaţiunii.
Lipseau înse mijloacele — poate şi tă­
ria voinţei. Aceasta se vede de acolo,
că abia după 13 ani a pornit a se face
un pas mai hotărîtor spre ţîntă.
In 16/28 Nov. 1860 representanţa
comunală a dat prin contract parochu-
lui Ioan Arscnie în întreprindere pe
timp nchotărît o tăietură pe „Rîul-cel-
mare“ cu scop, ca venitul curat se
cadă în folosul bisericii gr.-or. ce ar fi
a sc zidi. Planul şi preliminariul de
spese lucratc de inginerul K. Gaertner,
au obţinut sub datul 18 Aprilie 1861
Nr. 1154 aprobarea ofieiulatului politic
cercual (Stokera) din Orlat, precum şi
binecuvântarea archirrcască sub Nr.
311 din 8 Aprilie anul 1861.
In 24 Martie 1861 representanţa
comun, pe lAtigâ alte puncte referitoare
la acelaşi obiect, precum : terminul lu­
crării, facerea cărămidei trebuincioase
ş. a. a mai statorit şi o listă de sub-
scripţiune printre locuitori, menită se
aducă la vre-o 5500 fl., cu care sumă
era se se înceapă lucru.
în realitate inse n'au intrat ca
ajutoare decât numai 267 fl. 57 cr.
Cu sumuliţa aceasta pc lângă concu­
renţa publică s’au fâcut câteva sute de
mii dc cărămidă, carc cu timpul s’a
vendut şi împărţit pc Ia oameni; ear'
biserică nu s’a zidit.
S a pus totuşi temeiu Ia un fond
al „zidindci biserici", care după compu-
tul din 9 Septemvrie 1862 încheiat dc
protopresbiterul tractual dl Ioan Mania
se alcătuia:
1. din 1498° dc lemne încă ne-
vendută.
2. din 615 fl. prctensitini la privaţi,
dc 237 fl. 12 cr. biserica a remăs în
bagubă prin focul din 26 August 1S62.
3. din 145 mii dc cărămizi.
Tăietura s’a continuat vre-o 7 - 8
ani în scopul sporirii fondului.
Pătruns de sfinţenia scopului şi
cunoscend firea oamenilor, energicul
protopop a trebuit însuşi se iee asupra-’şi
sarcina chivernisirii acestui fond, tră-
gend socoteala din an în an, cu care
prilegiu prisosul, de care putea dispune
ca banii se nu se facă — cum zicea
„mere pere“ — îl lua cu sine şi îl
eloca la băncile din Sibiiu.
„ ^.u *oate acestea multe sume s’au
împărţit între oameni — cele mai mari
pe la fruntaşi dela care numai cu mare
greutate sau putut încassa atunci când
bisericii în adevăr ’i-au făcut trebuinţă.
Astfel după computul încheiat la
13/25 Noemvrie 1867, revăzut şi de
FOAIA P O P O R U L U I
inspectorul — senator Petru Roşea,
starea fondului consta din 15.721 fl.
48 cr., din care sumă numai 2416 fl.
au fost elocaţi la .cassa de păstrare în
Sibiiu, pe când restul era risipit pe la
câţi toţi.
Din suma de 31.778 fl. 67 cr. la cât
se ridicase fondul până în 9 Aprilie
1878 — ziua când s’a făcut predarea
cătră organele bisericeşti locale — tot
mai era cam o treime împrăştiată pe
la privaţi.
Ajuns înse la atâta, fondul a cres­
cut repede şi a făcut deci cu putinţă
întreruperea arzătoarei dorinţe obşteşti
hrănită timp de 40 de ani: de a vede
ridicată noua biserică abia la 1887!
c) Antinns, cărţi şi alte.
Antimisul de pe sf. prestol e înse
tot cel vechiu şi poartă următoarea
inscripţiune:
„Dumnezeescul şi sfântul altariu al
„Domnului nostru Isus Christos sfinţit
„cu darul prea sfântului şi de vieaţă
„făcătorului duch prin mâna şi blago­
slovirea pica sfinţitului Chir Dionisie
„Novacovici pravoslavnic, Episcop al
„Dudei şi a tot Ardealul a sc slugi
„pro dinsul dumnezeiasca liturgic în
„hramul. — Cu nevoinţa şi cu toată chel­
tu ia la celui mai sus numit la anii dela
Christos 1762.“
Aşadar’ antimisul existase înainte
de zidirea vedici biserici, de unde ur­
mează una din doue: sau că el s’a fost
întrebuinţat în o capelă provisoric, sau
că episcopul îndată (lupă ocuparea scau­
nului la anul 1761 a pregătit mai multe
antimise se seama bisericilor lipsite.
După spusa unui cantor bătrân,
a .dascălului" Ioan Dămian, născut la
anul 1804 şi răposat Ia 21 Decemvrie
1889, in sus pomenitul antimis s’ar afla
ca moaşte părţi din un deget al sf. ni.
Iacob Persul, muncit pc la anul 400
d. Christos, a cărui pomenire sc ser­
bează la 27 Noemvrie.
Pe lângă odăjdiile preoţeşti, vasele
şi alte o’iiccte sfinţite, cum sftnt: sti-
charul patrafirul, mânecările, brăul şi
sfita şi procovcţele, apoi cruci, icoane,
prapori, festnicc. cădelniţă, potir, dis-
cos, (pe cel mai vechiu c săpat anul
1759) teplotă, stea, copie şi linguriţă
— alcătuite din materii şi metaluri
după putinţă din cele mai preţioase, —
ca neapărat trebuincioase la slujba
dumnezeească ar fi a sc mai număra şi
cărţile bisericeşti rituale.
In biserica gr.-or. de aici se află
între alte următoarele cărţi remarcabile
mai ales pentru vechimea lor;
1. Pidalion, tipărit în mănăstirea
Neamţul la anul 1844.
2. Propovedanii la îngropăciunea
oamenilor morţi, de Petru Maior, Buda
anul 1809.
Cele 12 mineiuri pe lunile de peste
an. Buda 1805.
4. Adunarea Cazaniilor cu blago- ş
slovirea Archiepiscopului şi metropoli-
tului Carloviţului. Beciu 1793.
5. Ciaslov. Bucureşti 1778.
6. Penticostariu. Episcopia Rîm-
nicului 1767.
7. Antologion, ce se zice înflo­
rirea cuvintelor. Episcopia Rîmnicu-
lui 1766.
Nr. 5
. 8. Triodin. Rîmnic 1761.
9. Evangelie. Bucureşti 1760, ear"
tablele din 1756.
10. Octoich. Rîmnic 1750.
11. Mărgăritare, adecă cuvinte de;
multe feluri ale lui Ioan Zlatoust Bu­
cureşti 1746.
12. Apostol. Buzeu 1743.
13. Penticostariu Românesc-Ser-
besc. Buzău 1701.
14. Pravila cea mare. Tergo-
vişte 1652.
15. Noul Testament. Belgrad 164Ş;
26 . Generalogia (cartea neamurilor)
preoţilor.
La poporul nostru clerul întotdea­
una s’a bucurat de cea mai înaltă cinste
şi nu atât pentru persoana preotului.,
cât mai ales pentru sfinţenia darului
Preoţimea înse a şi fost la noi veacuri
dearîndul singurul povăţuitor şi lumină­
tor al poporului. Apoi ştiut este, câ
„precum păstorul, aşa e şi turma'.
Pe temeiul documentelor reproduse
şi a unor amănunte culese din gura
sus numitului Ioan Dămian, care ca
diac şi nepot de popă era omul ce!
mai bine informat despre cele vechi
bisericc.şti-şcolare, las să urnieze aici
consemnarea preoţilor, câţi s’au rîndu::
după vremuri în această comună a
scurte însemnări din vieaţa lor.
a) Cei gr.-oricntali.
Ca cel niai vechiu preot gr.-cr
după unaţic sc pomeneşte:
Popa Ştefan Serban (Arscnie) niv
cut, sc zice, în Cărpiniş; dar’ ştiriciri'î
făcute în acea comună n’au dat nic:
un resultat. Bărbat înzestrat cu fru­
moase însuşiri, energic, învăţat şi cj
zel pentru ortodoxie; a reuşit se în­
toarcă poporul dela unaţie la vech~3
credinţă, a stăruit pentru zidirea bi­
sericii şi a turnului, car’ la anul 17r'>
a dăruit bisericii un dulap, carc şi acum
se foloseşte în altariu.
A trăit deci ca preot dinaite de
1763 până după 1799 locuind lânp
biserică sub Nr. 43 — moşia de odi­
nioară a lui Şerban Bobiţ, acum încor­
porată la biserică.
Dela îndemânarea ce o avea. de
a-’şi încălţa însuşi roatele la car, era
supranumit „Rotariul“. El să fi fo$:
şi cel dintâiu, carc in Gurarîului a avui
car ferecat, privit ca lux (faloşenie) p*e
acele vremuri.
A fost ginere juratului Vasile Conţ..
celui iscălit în cuntractnl bisericii şi
numit pentru găzdăcia lui „Boierul^.,
locuind moşia de sub Nrul de acum
426. Soţia sa Bucura ’l-a supraveruit
trăind încă pe la anul 1810. La 17S5-
aveau 3 fii: Vasile, Constandin şi Dobra
2. Constantin Arsenie, contimpo
ran celui dintâiu şi poreclit de el -Pi-
paşul“. A locuit pe moşiile de sub
Nrul 300 şi 301. Cu soţia sa Maria
au avut 2 fli: Arsenie şi Ioan.
Popa Radul, al cărui nume obvine
, numai in inscripţia de pe altariu. în­
colo cu totul necunoscut A murit-
înainte de anul 1785. (Va umaV
 Nr. 6 Adaos l a „FOAIA POPORULUI» Tir*. 6 _
ECONOMUL
redactat de I. CO ST I N,
preot.
Drepturile de neguţătorie.
Adese-ori am amintit despre bună­
tatea ce pot aduce neguţătoriile şi mă­
iestriile pentru persoanele cari se deprind
cn acestea. De astă-dată, vom arfita, care
sunt datorinţele şi diepturile în cercul
cărora se poate îndeplini o măiestrie sau
neguţătorie.
în patria noastră fiecare persoană
maioreană, adecă ajunsă la vîrsta de 24
ani, sau care prin lege ’ş-a cerut majori-
sarea, fără privire că esţe bărbat ori fe­
meie liber (slobod), poate s6 se deprindă
cu neguţătorie ori măiestrie.
Minorenii, cari au trecut peste 18
ini sub grijea părintească sau a tutorilor
cd ÎDgăduinţa scaunului orfanal pot sC se
deprindă cu măiestrie şi neguţătorie, când
se privesc de majoreni njunşi la vîn>tă
de sine stătătoari.
Corporaţiunile cum sânt: Bisericile,
şcoalele, Însoţirile şi băncile Încă pot sC
se deprindă cu industrie şi neguţătorie,
dscă aplică conduifitor care se pricepe.
Conform legii de industrie şi negu­
storie din 1885 art. XXII. deprinderile
s’au clasificat In doufi ramuri. Unele cari
K însuşesc In vreme mai îndelungată cum
dnt: cismăria, lăcătoşeria şi compaetoria
ţ. a. şi despre ac' ste fiecărui învfiţăcel
’i-se dă atestat că ’şi-l-a însuşit. Aceste
H numesc deprinderi Împreunate de anu-
citâ pregătire. Altele, cari nu poftesc
pregătire deosebită, cine însfi doreşte a
k deprinde cu aceste trebue sfi-’şi câş­
tige concesiunea, adecă îngăduinţa dela au­
toritatea industrială. Aceasta în oraşe
ţi cetăţi o îndeplineşte magistratul, eară
tn comune direegtoria pretorială.
Legea industrială arată cu nume
toate industriile şi neguţătoriile la cari
se pofteşte pregătire, cât şi acele cari
sSnt numai deprinderi şi ca atari se pot
împlini cu îngăduinţă dela pretură.
Avfind curatul scop, ca sfi pun îna­
intea economilor noştri săteni poveţele de
lipsă cum pot sfi-’şi câştige drepturile
de neguţătorit, nici nu voiu întră mai
adune ca sfi vorbesc despie măiestriile la
care se pofteşte pregătire de mai mulţi ani.
Deprinderile mai sus înşirate se not
Îndeplini fără nici o pregătire mai înde­
lungată, câştigând numai îngăduinţa de
lipsă. Aceste deprinderi sânt următoa­
rele: cârcîmăritul de ori-care categorie,
Deguţătoritul pe sate cu tot felul de marfâ,
tinrorile de câştigat servitorii, hornă-
ritul ş. a.
Dorind careva dintre cetăţenii statu­
ai, ca sfi se deprindă cu nna dintre condi­
ţiile amintite, trebue sfi-’şi suştearnâ ru-
garea la pretură, în care este dator sfi
arete, că este maiorean sau că prin scau­
n u l1 orfanal s’a declarat de maiorean
din care comună s’a născut, în care
stradă doreşte a deschide neguţătorie şi
numfirul casei, dacă îngăduinţa ar fi cerută
de cătră careva corporaţiune morală ori
însoţire sfi arete pe cine va încredinţa cu
conducerea prăvăliei. Pe rugare se pune
timbru de 50 cr. Deodată cu predarea
rugârilor, în cetăţile şi oraşe ai căror lo­
cuitori, adecă numfirul sufletelor trece peste
10 mii, se plăteşte o taxă de 5 fl., eară
în oraşele mai mici şi sate se plăteşte
1 fl. Aceste taxe se încassează pentru
acea cassă comunală, unde cineva doreşte
a deschide o prăvălie.
Rfispuns pe asemenea rugări trebue
sfi se dee în vreme de 3 zile. dacă în
atâta timp nu s’ar fi dat, atunci persoana
care ’şi-a cerut îngăduinţa poate deschide
prăvălia şi fără frică poate vinde. -
Concesiunea sau Îngăduinţa se dă
din diregfitorie fără nici un timbru.
După-cum ni-s’a dat noufi prilegiul
a afla, mai multe greutăţi întimpină cârd-
marii, neguţătorii noştri atunci, când do­
resc sfi se aşeze şi sfi vOndă în alte co­
mune, nu în care s’a născut şi crescut.
In asemenea caşuri li-se pun o mul­
ţime de greutăţi din partea antistiei co­
munale, — pricina este uşor de price.pt. Ji-
dovimea din comunele române se sparie
şi tremură îndată-ce aude că în sat do­
reşte sfi vină neguţător român, se pune
la înţelegere cn antistin, ca cu ori-ci; preţ
sfi zădărnicească aşezarea Romitiului în
comună.
Cu toţii ştim, că lăcomia este o în­
suşire pficătoasă a omului, care adese-ori
despărţeşte frate de frate, cn atât mai
vîrtos poate face greutăţi Românului, care
doreşte a scoate din cuib pe Jidov.
Ca asemenea greutăţi sfi fie uşor de
învins şi neguţătorii români sfi nu se
înfrice, trebue sfi dăm şi în aceasti afa­
cere povăţuirea de lipsă, arfitând cu legea,
că nimenea nu poate fi împedecat dela
aşezarea în altă comună, şi deschiderea
prăvăliei.
Persoana, care doreşte a se aşeza în
oare-care comună mai înfâiu îşi câştiga
atestat dela antistia coinum i sale; că
este om cinstit, că nu se află sub nici
o pîră criminală.
Avfind acest atestat, merge în co­
muna unde doreşt- a-’şi deschide prăvă­
lia ori cârcima, acolo îşi caută mai âutâiu
prăvălia sau bolta ori locuinţă, după aceea
se înfăţoşază la jnd^le comunal, căruia îi
predă atestatul comunei sale, apoi r de­
clară că se va aşeza acolo. Fără a spune
cu ce scop şi gând. După-ce s’a aşezat,
’şi-a întocmit bolta şi are totul gata ca sfi
poată deschide, cere dela pretură îngădu­
inţa sfi poată vinde în prăvălie.
Cu privire la aşezarea în altă co­
mună legea zice: Fiecare cetăţean are
drept a se aşeza în altă comună.
1890 Pag. 21
Aşezarea insinuată sau mărturisită
în regulă numai în doufi caşuri se poate
denega sau tăgădui din partea antistiei:
a) dacă contra celui-a ce doreşte a se
aşeza s’ar adeveri, că stă sub acusă cri­
minală, pentru furat, bătfii şi alte crime;
b) dacă nu sfar pute susţină prin lucrul
seu, ci ar fi spre greutatea comunei.
Cetăţanul, care n’are aceste doufi îm-
pedecăminte nu poate fi împedecat şi oprit
dela aşezarea în altă comună. Alte sânt
apoi regulele, prin cari poate fi primit
cineva în şirul cetăţenilor din comună,
toate drepturile care se cuvin unui ce-
tăţan.
Din cele până aici înşirate, cred că va
putfi înţelege fiecare persoană, care do­
reşte a se deprinde în comuna sa, ori
care doreşte a se aşeza în altă comună,
ca sfi se deprindă cu vinderea de negoţ,
ce are de făcut, şi care este calea de
urmat ca sfi-’şi poată ajunge scopul.
Aceste sânt cerinţele cele mai de
frunte, prin care poate ajunge cineva a
se sfirnări cu mărfurile. Mai târziu vom
vorbi şi despre alte trebuinţe cum şi pe
care cale se pot câştiga mărfurile atât
de lipsă în neguţătorie.
Mlădiţele de oltoit.
Vremea este învfiţătorul cel mai bun,
care ne spune, că în economie care lucru
când trebue isprăvit.
Pomii rfisar din seminţe, numai că
pomii rfisăriţi dacă nu se altoesc atunci,
rfimân în stare sfilbatică, deci numai prin
oltoire putem face pomii mai preţioşi şi
folositori ca sfi ne dee fructe, şi poame
gustoase.
Mai bune, sfmfitoase şi mai puternice
mlădiţe se culeg îu lunile Ianuarie şi
Februarie, adecă în acea vreme a anului,
până nu se mişcă încă sucul din pomi.
Dacă se culeg vlăstarele de oltoit după-ce
sucul a început a curge, sau circula, acele
adese-ori nn se mai pot folosi, căci d^vin
negre, se strică şi nu au vieaţă de a
putea trăi în pomul care se oltoesc.
Spre a culege aceste mlădiţe este
ziua senină şi uscată cel mai potrivit
timp. Dacă cineva culege mlădiţe de
oltoit în timp de ger, trebue sfi fie cu
grije, ca prinzendu-le îu mână sfi nu le
încălzească ochii sau mugurii, prin ce
aceia îşi perd puterea de vieaţă. Mlădiţele
sau vlăstarele tăiate pentru oltoit dacă se
poate trebue culese cu mânuşi şi legate cu
pânză. Mlădiţele culese în frig nici-odată
nu trebue duse în căldură, care le poate
strica şi face nefolositoare.
Grije bună trebue sfi ţinem despre
împregturarea, câ ce fel de pom este
mai de timpuriu înfloritor. Aşa vom cu­
lege mlădiţele de oltoit mai de vreme de
pe cireşi, pruni, apoi de pe meri şi peri.
Mei poti ivite pentru oltoire sau no­
bilitare sunt mlădiţele de pe partea de
 Pag. 22
cătră mează-zi a pomilor, deoare-ce ra­
zele soarelui şi căldura avend mai bună
putere a străbate printre crengi ’i-a
fâcut mai sânfitoase, mai coapte mlădi-
ţele. Mai bune sunt mlădiţele cu ochii
deşi. Pentru altoit pururea se aleg tot
vlăstarii din anul trecut, adecă cât a
crescut într’un singur au. De regulă la
oltoit sfi se folosească mijlocul mlădiţelor,
căci acolo sftnt mai bine desvoltaţi ochii
şi totodată mai puternici. Vîrfurile mlă­
diţelor adese-ori sunt slabe, căci n’au
putut a fi deplin coapte, deci nici că este
.bine a ne folosi de dînsele la oltoit.
Este cu sfat, ca sfi cunoaştem bine
pomul de pe care voim a culege mlădiţele,
sfi-’i cunoaştem fructele şi sănfitatea. Căci
mlădiţele culese de pe pomi bolnavi, foarte
uşor duc cu sine morbul, încât vieaţă
lungă nu poate avea nici după-ce se ol-
toeşte îu alt truuchiu selbatic, ci duc
boala şi întru aceia.
Mlădiţele culese se împart după soiuri
sau feluri, apoi Irgându-le mănunchiuri se
acaţâ de dînsele o scânduriţu, pe care sc
înseamnă soiul suu feliul.
Mlădiţele aşa adunate, până la tim­
pul oltoitului le aşfzăm timleva 1*11 loc
umbros, apoi acolo se învelesc Î11 păment,
aşa că o parte este afară, nară celelalte
«ftn afară doue părţi. Se pot de altcum
aşeza şi tn pivniţe, dacă acelea sftnt
scutite de prea multă umezeală şi mai
vlrtos de prea mare căldură.
Adese-ori se întâmplă, ca mlădiţele
menite pentru oltoit se prea veştejesc,
atunci aceste Inaint*; de a fi oltoite tre­
bue împrospătate. Asta se întâmplă aşa,
că le aşezăm tu păment umed sau că pe
vreme de câteva oare se pun în apă rece
ori peste noapte se aşează pe iarbă verde.
Mlădiţele, sub coaja cărora se vede
o peliţă neagră, care ’şi-a perdut verdeaţa,
ne arată, câ sftnt stricate, încât nu se pot
folosi, deci acelea trebue nimicite, căci
n’au putere de vieaţă şi ar fi foarte za­
darnici osteneala unde s’ar oltol.
Durcraa de gură, şi unghii în
Kobânya.
Fiindcă intre porcii din Kobânya
acum s’a ivit durerea de gură şi unghii,
ministrul de aghicultură, ca sfi facă sfi
înceteze boala aceasta cât de curând, a
oprit deocamdată vinderea şi transporta­
rea rîmătorilor din Kobânya. Excepţie
fac numai rîmătorii meniţi pentru con­
sum, cari la Budapesta şi în giur sftnt a
se purta cu căruţa, ear’ căruţele trebue
desinfecţionate după fiecare ducere de
pord. La locuri mai depărtate — pen­
tru tăiat sftnt a se duce pe tren,
ear dela staţie în oraş cu căruţa; cu
un cuvânt mînandn-’i pe jos a-’i trans­
porta nn este iertat.
FOAIA POPORULUI
întocmirea împrumutului economic
în Ungaria.
Ministrul unguresc de agricultură,
Darânyi, pregăteşte un proiect de lege,
prin care crede a organisa creditul eco­
nomic diu ţeara întreagă.
După-cum sftntem informaţi, basa or-
ganis^rii va fi înfiinţarea obligătoare de
asociiţiuni. în fiecare comună, în care
locuesc economi, trebue sfi se facă o în­
soţire cu garauţă neţărmurită. Aceste
asociaţiuni comunale vor avâ administra­
ţie autonomă; cu toate acestea însfi, în
anumite privinţe, vor fi supuse asoeiaţiunii
centrale comitatense, care, într’altele, va
supraveghia toate însoţirile comunale din
comitat.
Pentru conducerea supremă a orga-
nisaţiei întregi se va crea în Budapesta
o centrală pentru toată ţeara, care însfi
pe lângă îngrijirea părţii financiare se va
ocupa numai cu chestiuni generale de
administraţie. Prin însoţirea centrală se
va exercita şi supravegherea de stat asu­
pra întregei organ'snţiuni.
Noua instituţie nn se va introduce
şi organisa deodată Î11 ţeara întreagă, ci
numai într’un timp anumit, în mod gra­
dat. Despre mijloacele băneşti se va în­
griji banca agrară, care a aşternut deja
guvernului condiţiile de lipsă. Este pro­
babil, că proiectul se vină la desbatere
încă in sesiunea presentă a dietei. Acest
proiect economic ascunde în sinul seu un
scop foarte pecătos şi adecă va fi menit
a ungurisa cu ori-ce preţ.
Starea băncilor noastre româneşti,
Dintr'o scriere asupra Compasului romîl-
ncsc, redactat do domnul N. N. Pctrencu,
care ne dă o icoana oare-care despre starea
băncilor noastre extragem următoarele după
„Transilvania*:
Din tabela statistică a Compasului pentru
anul 1895 extragem următorul bilanţ general al
celor 15 de bănci româneşti:
liilanl genrral cu finea andui iS 9 5 .
A c t iv e:
Bani g a t a ..................... 276.083
Escompt.......................... 9,232.516
împrumut hipotecar . . 7,212.724
Lombard.......................... 98.231
E f e c t e .......................... 1,406.101
R e a lită ţi.......................... 347.293
D iv e r s e .......................... 327.806
Capital social neplâtit . 140 000
19,040 758 fl. 31 cr.
P a s iv e :
Capital social . . . . 2,340.444
Fondul de reservă . . 594.558
Fondu de pensiuni . . 120.480
Depuneri..................... 10,722.538
Scrisori fonciare . . . 1,770.600
Lombard.......................... 142.900
R e esco m pt..................... 2,445.760
Diverse . . . . . . 486.297
Profit curat..................... 417.179
19,040.758 fl. 31 cr.
O alta împregiurare, de altfel icl-colea şi
prin ziarele, noastre adese-ori spusă este fap­
Nr. 6
tul, că băncile noastre româneşti peste tot
plătesc o dividendă prea mare, şi ca se
ajungă acest scop, se silesc toate a areta aa
venit curat cât se poate de mare.
Dividendă de 10% plătesc cele mai multe
bănci, ba unele plătesc o d'videndă, care nu
stă In proporţie cu afacerea lor.
Aşa d. e. „Ulpiana0 plăteşte dividend!
de 12% Impnţind profitul curat de 2401 76
după-cum urmează:
fl. 1G75.30 dividendă
„ 408.46 fondul de reservă
„ 280.— remuneraţii şi
„ 38.— pentru scopuri fiantropice.
O disproporţie foarte mare Intre din-
dendă şi fondul de reservă!
Fundamentul adevărat, care ar pute serri
la statorirea dividendei adecă dobâozii este,
ca dividendă so corăspundă preţului adeverit
al aeţiei. Preţul adevărat al unei acţii «
poate afla, dacă adunăm capitalul social şi
fondurile de reservă, şi suma astfel athti
o împărţim cu numărul acţiilor.
După valoarea astfel socotită se poate
stabili dividendă.
Ca dividendă so poate da un procent
mai urcat, decât se calculează In genere U
sume depuse. Aşa d. e. dacă după banii de­
puşi la bancă so platoşe 5% atunci dividendi
poate fi şi do 5.5% —6% calculată după pre­
ţul adevărat al unei acţii.
Dacă am lua de basă aceste rego’e,
atunci (folosindu-no de exemplul de mai s z î )
BUI|)iana“ ar fi trebui s51 mpartă ca dividendi ca
12%, ii cel mult 6%-
A urca preţul acţiilor printr’o diri-
dendă mire nu cute lucru înţelept şi tn multe a
suri aceasta a fost cauBa, că institute mărişi
bino conduso dtda un timp încolo au locepat
a da înapoi. Prin lomulţirea fondului de re­
servă, prin crearea de fonduri nouu, se con­
solidează un institut, şi cu cât fondurile ds
reservă cresc, cu atâta creşte şi încrederea
publicului şi se micşorează risicul ce-’i m
acţionarii. Dar’ şi beneficiul acţionarilor to­
tuşi creşte, deoare-ce dividendă se urci U
proporţie cu fondurile şi mijloacele insti­
tutului.
Dacă ar urma astfel i n s t i t u t e l e
noastre româneşti, s’ar putâ ajunge l i trei
lucruri:
1. Ar put& da împrumuturile cu mult
mai ieftine.
2. Ar pută jertfi o cuoti mai mare
pentru scopurile de binefacere şi
fl. 67 3. Ar putâ întemeia fonduri de resem
89 mari, prin cari s’ar putâ ajunge o lucrare
n 17 mai puternică şi folositoare.
n 40 Nu credem să fie vre-o greutate tn împli­
* 86 nirea acestei reforme atât de folositoare, cld
B 92 nu poate fi Român cu inimă, care se nn re­
n 40 cunoască adevărul celor spuse.
71 — Adunările generale ale celor mai molte
bănci decurg în cea mai adâncă tăcere şi rar ss
iveşte irî-colea câte o idee bună.
Protocoalele acestor adunări generale
fl. 53 cr.
şi rapoartele direcţiunii sftnt atât de seci
„ 02 „
încât abstrăgend poate dela faptul îmbucură­
, 80 ,
t o r că se plăteşte un anumit pro:ent de
„ 48 „
dividendă, şi dela părţile tabelare, de multe-
„ —
ori greşit compuse, nu afli nimica mai mo-
„ —
mentos. Nici vorbă se afli vre-o temă eco­
„ 03 ,
nomică actuală, tratată cu raport la afacerile
„ 19 „
institutului.
. 26 ,
Şi toate acestea se întemplă din desia-
teresare. Adunările generale sftnt slab cer­
cetate, ba de multe-ori se convoacă de câte
doue-ori, ca să se poată ţinea, şi cei a*1
 Nr. 6
-mulţi acţionari consideră acţiile numai ca o
•hârtie de valoare bună pentru de a aduce un
venit mare.
O alta calamitate, care se simte Ia băncile semenţă de eânepă italiană (cererile se se
noastre este, că nu au oameni cu deplină
cunoştinţe de baucă, şi în privinţa alegerii
acestora institutele noastre nu îţi fac mare
scrupul. De multe-ori vedem oameni venind
direct din şcoală şi aplicaţi ca comptabili pe la
Unei, fără-ca ei se aibă o praxă pregătitoare.
Bi mai mult, de vom cerceta Yom afla, că o
înălţime de diregetori aplicaţi pe la băncile
toîstre, nu au cualificaţiuuea nici praxa re-
cerută. Nu ne putem plâDge mai m ultcă nu
«rn ave oameni cualificaţii, deoare-ce îu tim ­
pul mai nou un însemnat număr d i tineri se
dedica acestei carieri.
C h iir şi acele bănci mici, cari poate
iia considerări materiale nu pot aplica oa-
E?ni cu cualilicaţiune, ar trebui se aib>l cel
p;in ua eomptabil, a făcut uu timp mai
^delangat praxă la vre-un institut mai mare.
Ştiri economice.
C o m ite tu l cent r a l (tl „li e u n i t m ii
române de a g r ic u ltu r ă d in com itat ul
Sibiiulu i u în şedinţele ultime a luat urmă-
vsr?le hotărîri: s’au primit de membri ordi-
uri si Reuniunii: Bisiliu Pop de Harşanu,
drocat; Dr. K. Cristea, secretar consistorial;
'•ia Oreştiau, diacon-înv. in Apoldul-inferior;
ta itr u Iridon şi Dumitru Ivan, economi în
ipoldul-sup.; Nicolno Tunase, econ. înL udoş;
Fetru Cosciuc, cancelist jud ; George Staneso
p George Muntean, econ. tn Mercurea; Ni-
:îie Hudiţan şi Nicolae Schiau, notar în To-
Lncoa; Ioan Georgescu, tnv.-dir. în Scoreiu;
L’u . Morar, vice-not. tn Veştem ; Simeon
litra, notar; Teodor I’rie, econom; Nicolno
lava (nr. 25), cassar; Ilie Hrana, înv.; Ioan
"nzomir, Nicolae (îurian, Simeon Piso, econ.;
’:-a Slâvescu sen., preot, Ilie I ’isoiu, primar,
!:u Slavu, econ., toţi din Mohu. S’a luat
" plîrcre act despre paşii făcuţi pentru îu-
~:]irea unei tovărăşii agricole în Mohu.
^ ‘./•pretorului Adalhert I)iirr din Sebeşul-să-
*i: ’i-s’a adus mulţumită în scris pentru os-
:tf!ele sale cu vânzarea broşurei. „Peronos-
:n Titicola“ şi pentru încassarea unor taxe.
'•/iScarea fostului mini tru Excelenţa Sa Fes-
fiitî, că ’i-s’a primit abzicerca şi a nctualu-
îi ministru de agricultură Darănyi Ignâcz,
i a primit conducerea resortului, B’a luat. la
îi'jţtinţă. Notificarea com isii economice co-
:hitense, că Reuniunii ’i-s'a detras subvenţia
ro 1695 şi 1896 pentru procurarea de să-
tiiţe de plante de nutreţ, s’a luat cu părere
la reu la cunoştinţă. La cerere s’a trimis
^ainistratorului protopresbiteral A. Păcurar
b Dobra, parochului Io?if Comănescu, din
/diea şi redacţiei BDeşteptăriiu din Cernăuţi
ite nn exemplar din statutele Reuniunii rgri-
-!e respective ale tovărăşiilor agricole. Con-
'ra notei BInstitutului Tipografic® din Sibiiu,
irtea „însoţirilor de credit8 dapă W. F.
k.ffeisen, traducere autorisată de Dr. Aurel
irote, directorul Transilvaniei, s’a tipărit în
•r-‘X» exemplare pentru preţul de 428 fl. 50 cr.
această sumă se se solvească 200 fl., ear’
*'X» exemplare se se pună prin mijlocirea
smintitului institut în venzare. De-asemenea
•s se văndă şi prin biuroul Reuniunii. Cartea
*ts tipărită îa 8° mare 277 pagine.
Comisiunea pentru censorarea opului
«spre stupărit de R. Simu din Orlat s’a în-
Jsgit ca presidentul D. Comşa. S’a cerat
•‘-li institutul de credit şi economii „Albina8
FOAIA POPORULUI
un ajutor de 200 fl. Membrilor Reuniunii ee
va împărţi în primăvară semânţă de trifoiu,
de napi, de nutreţ şi de luţernă, precum şi
înainteze până la 10 Martie n.) Tovărăşiile
agricole se înainteze până la 1 Martie n.
c. raţiociniu documentat despre anul 1895 la
comisia economică comitatensa, şi se facă la
comitetul Reuniunii raport despre activitatea
în 1895. întruniri agricole s’au proiectat a
se ţină îu Cornăţeî, Gu.şteriţa, Porceşti, Bradu,
Veştem şi Vale. Exposiţia de vite de prăsilă
se va ţină întruna din comunele din cercul
Nocrichiu. Adunarea generală se va ţiuă even­
tual în Ludoşul-mare. în Selişte se va aranja
(zilele prime Martie) un curs de altoit pomi.
Membrilor din Roş;a-săs:ască (11) se va dă­
rui câte un altoi (măr pătul). S’au luat mă­
suri pentrn perfecţionarea pepinăriei de viţă
americană din Apo'dul românesc. Maşină de
semănat (a eonrsiei econ. comir.) se va pune
in primăvară la dispusiţia membrilor. Biuroul
se va adresa la înaltul minister cu rugarea
să dăruească Reuniunii pădureţi etc. etc.
M in e le de a u r . în „Buhtin des mi-
nes*, foaia economică, c .re st* tipăreşte în Pa­
ris, s e atrage atenţiunea. s j u băg^rei do reaină
a capitaliştilor fr.<nezi asupra minelor din
Transilvania. Articolul smintit dc^făjură sta­
rea acestor mine şi încearcă a dovedi, că
până în timpul de faţă terenul munţilor din
aceste păi ţi este foarte puţin exploatat. Scrii­
( duara proprietarul morii nu spahia. Spahia
torul înşira, amănunţit starea şi tmpregiurările
între cari sc atlă tn cele mai mullo părţi mi­
nele în proprietatea societăţilor şi .singurati­
cilor. Mai arată şi starea singuraticilor şi
puterea de capital cu caro pot lucra. Mai
convingător doreşte a dovedi, <ât<l avere
fi bogăţie mare se află in sinul acestui /<!•
mint. Sfătueşte pe Francezi, că ar lucra cu
mult mai Inţelepţeşte se-’şi Întoarcă privirea
şi puterea de bani cătră aceşti munţi bogaţi
tn aur, decât se clieltueascA sume enorme,
venând această bogăţie în Africa, undo abia
se poate găsi. Scriitorul roagă pe inginerii
francezi, ca să 'şi iee osteneală a cerceta şi
studia în faţa locului tesaurii co sn află în
sinul munţilor transilvăneni. între altele zico:
inginerii se vor convinge că mai în bun loc,
nn pot Întrebuinţa capitalele, de altă parte
lucrarea minelor în aceste părţi nu costă cliel-
tueli atât de mari ca tn părţile depărtate ale
pământului. Acest articol este comentat şi
apreciat cu multă grije din partea bogaţilor
din Francia.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 23. O viţea de 4 ani, înainte
de vreme a fătat 2 viţei morţi, are lapte în
uger foarte mult, ce este de făcut cu laptele
acela? Bun e de mâncat sau ba? La un
cal ’i-s’au lăcut nişte bube mari pe piciorul
dinapoi dela genunche în jos, cam aşa de
mari, ca un ban de argint, 1 fl., e bulbucată
buba îu afară, e carne vie, perul tot s’a dus
de pe picior prin curgerea puroaielor din
acele bubs. Ca e de făcut?
R cpsiganttl, eoosom.
Respuns. N’aveţi decât se mulgeţi
regulat viţaua, laptele îi va fi destul de bun.
Cât pentru boala calului se-’l curezi prin vete­
rinarul cercului, noi nu-’ţi putem spune leac,
că nu vedem boala.
întrebarea 26 . Fiind eu soldat, când
m’am dus la cătănie n’aş fi avut drept să ca­
Pag. 23
păt bani dela comună ca ajutor de drum? Nu
este lege ca să poţi căpăta bani dela prima­
rul catului.
Bobohalma. D u m it r ii Stroj.
Respuns. Deloc nu este lege prin
care ar pută pofti tinerii asentaţi ajutor dela
comună. Este însă prin unele ţinuturi datină,
ca judele comunal să dee ceva ajutor soldaţi­
lor cari pleacă în serviciu. De regulă acest
ajutor se dă din unele pedepse sau gloabe,
dar’ nu poate fi silită antistia ca să dee din
cheltuelile comunale, dacă nu s’a luat în pre­
liminar. Daca este datina în comuna d-voa-
stre că s’a dat altora, atunci poţi pofti şi d-ta,
din contră ba.
întrebarea 2j. Ca întregire Ia întreba­
rea 182 din 1895 în „F. P .“ nr. 52 cu onoare
vă pot spune următoarele: intemplarea cu
morile noastre e aşa, că spahia nostru pe
timpul vechiu era nemeş ca şi alţi mai mulţi
de sub stăpânirea Măriei Teresia. Po atunci
şi mai târziu tot bunul comunei noastre era
sub stăpânirea sa, şi moşii noştri din tot ce
aveau trebuia să dee zecimala, cu timpul însă
toate acestea s’au perdut. Cum a ajuna spahia
la acele drepturi, noi nu put*Mn şt), nici aceea
cum pretinde dare după morile noastre, ear’
nu ştim. Morile sflnt clădite pe pămentul
nostrii şi făcute pe banii noştri. Dacă cineva
voeşte se veudă moara altuia, atunci nu te
Întreabă Ia spahia, căci e aşezat în cartea fun-
1111 are nici un drept, totuşi pretinde dela noi
în tot anul cei 10 II. f>0 cr. Cu această plată
ne am pomei.it cum nu ştim. Caii cu cari mă-
cinăm sflnt a oamenilor cari voesc a măcinit.
Afară de dijdea morii, n ni pretinde spahia
şi după un dărab de pămOnt numit Ia noi
cânepişti câte 3J cr. după fieciro jugor, earăşi
nu ştim cu ce drept. Acum sfat cerem cum
ne-am pută scăpa de această dajdie.
H.-Oomloţ. Sim eon JUHttn.
RdBpune. Dacă morile sflnt po pă-
inenfnl d-voastro făcute eu che.llueala d-voa-
stre şi ca posesiune semnată la cărţi!e fun*
duare po fiecare proprietar, daci spahia nu
vă dă uici un ajutor la măcinat sau dăditul
de moar», atunci n’are drept ca să poftească
10 tl. 50 cr. Astăzi morăritul pe morile seci
esto o deprindere industrială, după caro se
plăteşte dare de stat, ear1 nu zeciuială Ia
spaliie. Părerea noastră este, ca să nu mai
plătiţi, dacă spahia are drept v’a constringe
cu legea Ia plată şi va fi îndatorat a adeveri
pe ce documente pofteşte plătirea, dacă n’are
nici un drept va tăcă. înainte de ce aţi
face aceasta mai cereţi părerea oare-cărui ad­
vocat român din acele părţi, cari de bună-
seamă cunosc mai bine afacerea.
întrebarea 28. Eu sflnt un băiat de 18
ani, care ’mi-am pus în gând ca se învăţ ceva
meserie. Am cap uşor, încât multe lucruri
Ie învăţ foarte uşor.
Deci vă rog să ’mi spuneţi unde aş pută
înveţa măsăritul la miăestru român, ori Ia alţii
pe un an, doi, până va trebui se merg în
cătane.
Varper. Tom a Iacob.
Respuns. Dorinţa ce o ai este vred­
nică de toată lauda. Caută ceva măiestru îa
apropiere. La tot caşul dacă înveţi ceva mă­
iestrie vei pută trăi mai uşor.
 Pag. 24
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G r u r a r îu lu i .
Scrisă de lo a c h im M u n te a n , preot.
(Urmare).
4. Ioan Dămian, ginerele Popi
Ştefan. Cu soţia sa Soră au avut 4
fii: Petru, Şerban, Ioan şi Soră. S’a
preoţit înainte de anul 1785 în Carlo-
veţ şi a reposat la moşia sa sub Nrul
de astăzi 45 la 12 Aprilie 1827 în
vîrstă de 78 ani, 9 luni şi 24 zile.
Cei 3 preoţi de sub punct 1, 2
şi 4, au dus episcopului Gedeon Nichi-
tici în Mohu spre revisie protocoalele
matriculare Ia 20 Iunie 1788. (Vezi şi
„Foişoara“ din „Telegraful Rom ân“ Nr.
106 din 1887).
5. Ioan Manta, de asemenea gi­
nere preotului Ştefan Şerban. S’a preo­
ţit şi el în Carloveţ şi a reposat la mo­
şia sa sub Nrul de acum 29 în ziua
de Crăciun — 25 Decemvrie — anul
IS IS .
6. Şerban Manta, fecior celui de
mai nainte. S’a preoţit probabil (poate)
la anul 1819. A locuit lângă tatăl-seu
sub Nrul 30 şi a reposat la 14 August
1836 — în choleră — în vîrstă dc 40
de ani, 2 luni şi 3 zile, pe timpul când
colegii sci: Popa Petru Hanzu şi Ioan
Dămian, — în urma unor intrigi (apu­
cături reutăcioase şi viclene) — erau
ridicaţi din slujbă.
7. Petru Hanzu. S'a preoţit tot
pe la anul 1819. A locuit sub Nrul
361 şi a reposat cam prin 1845.
8. Ioan Dămian, fecior celui dc
sub punct. 4. A locuit pe moşia, care
acum poartă Nrul 47 şi a răposat la
8 Ianuarie 1850, lăsând in urma sa o
familie numeroasă şi de frunte in co­
mună.
9. Ioan Arsenic. EI s’a preoţit
la anul 1836 purtând un timp oare­
care împreună cu preoţia şi notariatul
comunal.
Din fire intreprinzî-tor şi înzestrat
cu o minte ageră, pc lAngă cultura sa
înaltă a ştiut sr-'şi câştige in societate
o posiţie cinstită fiind vezut şi respec­
tat in cercuri largi.
Din frumoasa avere ce ’şi-a agoni­
sit, o bună parte o a întrebuinţat la
creşterea celor 2 fii ai sci, dintre care
cel mai marc — Ioan — după primi­
rea diplomei de doctor in medicină a
luat şi cl parte la expediţia împeratului
Maximilian în Mexico (America) Ia anul
1864, mai târziu s’a aşezat ca medic
de oraş în Brăila (România), unde a şi
reposat — in luna lui August anul
1883.
Distins cu breu roşu ca asesor con­
sistorial onorariu, a reposat la 28 Sep­
temvrie 1878 in vîrstă de 67 ani. A
locuit mai întâiu sub Nrul 29, ear’ mai
târziu sub 329.
10. Constantin Barbeş, s’a preo­
ţit la anul 1845 şi a reposat la 2 De­
cemvrie 18/5 in vîrstă de 57 ani. La
început a locuit sub Nrul 325 — mo­
şia de acum a parochului loachim Mun­
tean, mai în urmă sub Nrul 3.
Din fire deştept şi îndrăsneţ, s’a
potrivit pentru rolul de căpitan, ce ’l-a
avut în revoluţia din anul 1848. Dar’
şi numai ca prin minune a scăpat de
FOAIA POPORU LU I
moarte dinaintea urmăritorilor (prigonito­
rilor) sei (honvezi) în tufişurile din „Do­
sul Hanzului“.
Avend o bună şcoală pregătitoare
pentru destoinicia sa a fost ales defen­
sor (apărător) matrimonial al scaunului
protopopesc.
Mult s’a străduit se dee o educa-
ţiune aleasă fiilor sei, toţi în bune con­
diţii aşezaţi în România
Intre ei cel mai în vîrstă. — Con­
standin — după absolvarea studiilor de
chemie în oraşul Zurich din Helveţia
(Şviţera), s’a aplicat ca profesor la şcoa­
lele medii din Braşov; ear’ mai târziu
a trecut în aceeaşi calitate la şcoalele
reale şi comerciale din Galaţi în Ro­
mânia, unde apoi a şi reposat. S’a
ocupat şi cu ziaristica.
11. Ioan Manta, fecior celui de
sub puct. 6, s’a preoţit la anul 1853
şi a reposat la 9 Septemvrie 1879 în
vîrstă de 52 de ani. Un timp oare­
care a fost elev onorabilului căpitan în
pensiune Constantin Stejar la şcoalele
milităreşti din Jina — cu bun nume
pe atunci.
N’a trăit se isprăvească educaţiu-
nca fiiului seu Ioan.
Iachim Muntean, născut în Tilişca
la 18 Ianuarie 1847, a fost ales cape­
lan în 13 Martie 1877 pc lângă nepu­
tinciosul paroch Ioan Arsenic, căruia
după moarte i-a urmat în paroehie.
chirotonit în 30 Maiu 1877, în 3 Iulie
acelaşi an a intrat în funcţiune.
Pc lângă cualifiraţiunea preoţească
are ca studii pregătitoare 8 classe gim-
nasiale cu maturitate şi 1 an la acade­
mia de drepturi.
13. Ioan Manta, fiiul celui de
sub punct. 11, născut aici Ia 2 Martie
1862, a fost introdus in paroehie curend
după chirotonire — adecă în 20 Iulie
1887. Afară de cualifiraţiunea preo­
ţească mai are ca studii pregătitoare
6 clase gimnasiale.
b) Cei greco-catolici.
ln conscripţia sus pomenită dela
anul 1785 se află induşi ca preoţi
gr.-cat. in funcţiune (slujbă) aceştia 2:
1. Popa Iacob Gligorea sub Nr.
109 — acum 433, cu soţia sa Bucura.
2 . Popa Constandin Gligorea sub
Nrul 111 — acum 435. Cu fii: Coman,
Constandin şi Avram
Sc mai face acolo amintire de un
expopă (respopit) gr.-cat. cu numele
Petru Stoiţă de sub Nr. 75 cu familie
tare numeroasă — din causa vieţii sale
iregulare depus înse din preoţie.
Date privitoare la preoţii, cari vor
fi urmat in slujbă celor 2 de mai sus
— nu-’mi stau la îndemână până la
Petru Stoiţă şi fiiul seu Ioan, acest din
urmă reposat în luna Iui Decemvrie
1878.
Ager şi vioiu de o fire veselă, in-
treprizetor şi resolut (hotărît): moartea
lui a produs surprindere generală, mai
ales că se afla in vîrstă cea mai fru­
moasă a betrâneţei şi plin de putere.
în scurtul period de vacanţă pa-
rochia a fost administrată de parochul
gr.-cât Dumitru Roşea din Selişte.
Ea s’a întregit cu actualul paroch
Dionisie Aron din Buia, născut la 2
Iunie 1855 şi intrat în funcţiune dela
18/30 Martie 1879. EI este ginerele
Nr. 6
răposatului paroch Ioan Stoiţa şi pe
lungă obicinuita cualificaţiune preoţească;
are ca studii pregătitoare 8 clase gim­
nasiale cu maturitate.
2 j. Organisarea parochiilor.
A
In al 3-lea pătrar al veacului tre­
cut comuna bisericească gr.-cat se pare
a fi avut 3 preoţi, pe timpul conscrip­
ţiei dela 1785 numerul acelora s’a re­
dus — cum s’a vezut — la 2 ; eaf
pe la începutul veacului acestuia s'a.
constituit în o singură paroehie şi m
a remas până astăzi.
Poporaţiunea gr.-or. a stat — ai
puţine şi mici întreruperi — tot de pe
acelaşi timp sub păstorirea a câteşi 3
preoţi până la 2 Decemvrie 1875.
Prin resoluţiunea consistorială dir.
24 Septemvrie 1876 de sub Nrul 2622
comuna bisericească a primit orgarj-
saţie nouă statorindu-se în mod defi­
nitiv numai 2 parochii. Dela 9 Sep­
temvrie 1879 până la 20 Iulie 1S87
ambele parochii au fost administrate de
un singur preot, ear’ de atunci şi până
astăzi ele se ocârmuesc de 2 parochl
Archiv parochial în regulă s'a în­
fiinţat şi sustă numai dela 7 Iulie 1S77
încoace; ear’ circularele mai vechi câte
au fost scăpat până atunci dc perire,
s’au pus în 2 conspecte sub numeri
comulativi (mai mulţi la un loc).
De însemnătate istorică sunt ur.c;
din aceste Cerculare, precum şi un pn>
tocol aşa numit al „comisiilor" sau c:
„porunci11, care conţine ordinaţitini
vcrnialc şi câteva pastorale archicrc-ff
— unele cu subscrierea proprie n epis­
copului — începend dela 19 Iunie 17.V
până la 20 Iulie 1788. Cele guvernia
sânt intimate de „Ioan Popoviciu, v;
carius netini|iloru şi datate din Ilond:
(19 la numer, cel dintâiu poartă ds:i
dela 19 Iunie 1780), din Sibiiu (15 s
din Cărstău (1) scrise toate şi iscni.'.r
dc protopopul Moisi Moga din Seiif*:
— dar’ numai până la anul 1785, cr
aici înainte de protopopul loachim d *
Mohu.
Circularele archicreşti sânt sub­
scrise — nu înse toate dc — «Gedeon
Nichitici, episcop neuniţilor a tot Ar­
dealul şi ţerilor împreunale“ şi dat cari
din Orăştie (19 Noemvrie 17S4), din
Beligrad (24 Decemvrie 17S4) şi din
Sibiiu. Dintre circulare reproduc p-'
cel mai vechiu.
El regulează modalitatea chiroto-
nirii preoţilor şi e de următorul cuprir-v
înştiinţare.
Despre orândueala a înălţatului g--
bernium dela 5 zile a lunii acum tre­
cutei avgust, se dă poruncă inştiinţir.-
du -se la 10. zile alui Iulie anului curâ-
toriu dată milostivă reşeripţie, despre
lipsa unui ardelenesc rumănesc neun.t
vlădică, putere sau dat, pe ardeleneşt:
popi ai rîndui, acel care se află in Buca
neunit vlădică Sofronie Chirilovici ps
vreme nenumită, întracestaş chip.
a. Precum numitul vlădică de
Buda are ordinaţia popilor ardeleneşti
fară de nice o plată a isprăvi; iar
oblicindu-se cum câ vlădica numit va
lua ceva dela popi care i va face; in-
patruit va fi chitilean a întoarce.
(Ya urma.)
 Nr. 7 _
___
___
_Adaos la, „FOAIA. POPORULUI» nr. 7 _
ECONOMUL
redactat de I. CO ST IN,
preot.
Friea lor.
Din numărul din urmă al „Foii Po­
porului" au putut afla cetitorii noştri, că
stăpânirea ar dori, ca „Asociaţiunea Tran­
silvaniei “ să nu se deprindă cu afaceri
economice.
Noi cu toţii ştiam şi până acum, că
dorul stăpânirii ar fi, ca noi să rămânem
săraci şi fără învăţătură, de astă-dată ’şi-a
arătat arama pe faţă că ce doresc. Teama
şi frica lor este, că poporul român pu-
năndu-se pe lucru şi oboseală, pe lângă
toate apăsările vrăşmaşe va putea ajunge
la deplină convingere, că economia este
arma cea mai puternică, prin care un po­
por îşi poate întemeia bunăstarea. Un
popor şi uumai aşa se tace puternic şi
numai aşa poate sta faţă în faţă cu pis-
maşul cu mândrie şi resolut, dacă ’şi-a
ficut avuţie în carc este independenţa şi
neatîrnarea.
Avem noi multe comune mestecate
cu alte neamuri, unde poporul prin trezie,
slrguinţă şi păstrare a putut din sărac ce
era, ca să se ridice peste străin şi astăzi
cn multă îndestulire şi mândrie povestesc
prin ce cale şi mijloace au putut întrece
pe consătenii lor.
Poporul nostru dela firea sa este
conservativ, adecă dela ori-care înoire se
Înstrăinează şi totdeauna învaţă bun bu­
curos, dacă vede din praxă, că din oare­
care lucru isprăvit după toată regula are
folos.
Când preoţimea, învăţătorii, proprie­
tarii cu moşii şi plugarii mai luminaţi,
Tor începe a economisa cu oare-care sis­
tem şi regule, când atât în lucrarea, îm­
părţirea, tocmirea şi semănarea pământului
tor urma o purcedere mai înţeleaptă,
atunci venitele tuturor economilor se vor
spor).
Economia câmpului, de vite, neguţă-
torească şi industrială la noi numai acum
se află într’o desfăşurare oare-care, numai
tcutn Începe a ne pune în mişcare. Mul­
tele sarcini ce trebue să supoarte pro­
prietarul de pămănt îl silesc ca să se
pună la o socoteală, că oare cum şi ce
va şti face, ca să-’şi poată întemeia nu
mai mult decât o stare îndestulitoare,
care să-’i tindă pânea cea de toate zilele.
Yoind noi, ca frica pismaşilor să fie
şi întemeiată, atunci trebue să ne unim
rlndnrile şi să întemeiem însoţiri econo­
mice, comunale, cari să se îngrijească de
toate mijloacele de lipsă pentru înainta­
rea economiei, care să dee mâna de aju­
tor şi sprigin economilor sîrguincioşi, ca
Eă se poată ridica la atâta proprietate,
câtă o pot lucra cu dobândă.
Fiind noi deplin convinşi, că unde
şi care este frica şi teama vrăşmaşului,
_189©
stăpânirea de astăzi chiar şi razele soa­
relui încă le-ar opri de pe holdele plu­
garului român, aceasta n’are alt dor de­
este proprietatea noastră, dacă nu ne va
lipsi sîrguinţa.
Noi trebue să dovedim prin faptă
cât să afle toate mijloacele ca să ne poată contrarului, că avem în sinul nostru des­
călicl, care şi dela moară ar opri sacul tulă putere, că avem în mintea noastră
poporului român, ca dînsul să fie ca că­
puşa de sătul, ear’ Românul să rămână
destulă înţelepciune, ca să facem economie
bună.
lat de foame. Faţă de această volnicie
Noi trebue să ne silim prin sudori crunte,
îndrăsneaţă contrarului, datorinţă avem,
ca să dovedim stăpânirii prin faptă, că de ce
să ne sufulcăm braţele la trudă şi lucru,
se tem nu vor scăpa. Să arătăm că există
ca prin bunăstare să-’l putem întoarce şi
în noi destulă virtute, şi chiar atunci
aduce la deplină convingere, că economia, dacă va opri Asociaţiunea dela literatura
munca şi oboseala noastră este arma ade­ economică, că noi înşine să o întemeiem
vărată, prin care ne apărăm.
şi spriginim. Să dovedim, că conducătorii
Dorind stăpânirea a opri dela între­ poporului stint destul de pătrunşi de sfin­
prinderi economice această însoţire, pe noi ţenia causei economice, decât să putem fi
ne face atenţi, că ce n’a pută face dînsa, opriţi în drumul nostru de volnicia pă­
să facem noi singuratici şi cu toţii. As­ cătoasă şi fărădelege.
tăzi lucrarea economică a Asoeiaţiunii
se extinde mai mult asupra unor poveţe
economice, de altă parte prin premii do­ Rachiu scutit de contributie.
i
rea a spori literatura economică de care
Mai mulţi abonenţi de ai noştri, mai
lipsă arzătoare avem.
ales proprietarii cari au avere mai multă,
Trebue să facem o mărturisire dure­
ni-au pus întrebarea, că potu-se dînşii fo­
roasă, că noi mai săraci sântem pe tere­ losi pentru casă servitori şi lucrători de
nul literaturii economice, deş\ este ştiut,
rachiu scutit de darea pentru beuturi.
că poveţele şi scrierile bune economice,
Acestora şi altora cari ar dori a afla
pe lângă aceea câ dau materi il literar
despre acest lucru le dăm următoarele
de cetit, adecă nutremănt sufletesc tot­
poveţe:
odată dau şi povtţe de lipsă pentru eco­
Legea din 1890 art. XXXIV, când
nomie, de unde poate cetitorul a-’şi face
a statorit regulele referitoare la darea beu-
şi folos şi dobândă materială.
turilor spirtuoase, totodată s’a îngrijit, ca
Dacă preoţii, învăţătorii şi inteligenţa
proprietarii şi economii să aibă un favor.
noastrîi, care se. deprinde cu economia ar
Aşa proprietarul poate cumpăra 100 litre
Introduce de-oparte prin praxă, de alta
sau şi mai mult spirt pentru folosinţa că-
prin teorie economia raţională în toate
senilor, servitorilor, şi a zilerilor; scutit
ramurile economice, folosul şi bunăstarea
de dare. Sftnt însă îndatoraţi a-’şi câştiga
ce ar pută da această întreprindere nici
concesiune (îngăduinţă) dela direcţiunea
că se ponte socoti.
financiară.
Avem noi numeroase comune cu
Aşa proprietarii, cari doresc a se
păment îndestulitor, cu t^ritoare aşa zi-
folosi de acest favor, să facă rugările fără
cănd pustii, dacă toate, ncestea ar fi luate
timbru, apoi le subştearnă direcţiei finan­
în folosinţă, dacă nici un petec de pămănt
ciare.
şi nici un ram de economie n’ar fi ne-
gligiat, atunci bunăstarea şi bogăţia s’ar Dacă mai mulţi economi dintr’un sat
spori văzend cu ochii, atunci n'am avă doresc a cumpăra spirt sau rachiu, tot
insul câte 100 litre sau mai multe deo­
atâţia oameni cu carte şi plugari lipsiţi.
dată să-’şi subştearnă rugările prin an­
in lume ori-care lucru îşi răsplăteşte
tistia comunală fără timbre, tot la dinc-
osteneala; dar’ nimeni nu poate avă stare
ţiunea financiară. In rugări fiecare pro­
îndestulitoare, dacă nu ’şi-o câştigă cu
prietar este îndatorat a adeveri cu un ates­
lucru şi asudare.
tat al antistiei comunale, locuinţa, ramul
Indestulirea popoarelor, avuţia nea­
de economie sau industrie, numărul su­
murilor şi taria ac< lora totdeauna a fost
flatelor din casă, cam câţi zileri foloseşte
în cea mai st'insă legătură cu bunăstarea.
peste cursul unui an, decât spirt sau
Bună>tarea s’a câştigat nu cu vaiete şi
rachiu are lipsă peste tot anul şi dela
neajunsuri, ci cu muncă înţeleaptă şi bună
care fabrică sau negustorie doreşte a cum­
chibzuială.
păra spirtul sau rachiul.
Dacă tnat- acestea stint tot atâtea
Aceste cereri direcţia financiară este
adevăruri stntorite, cari nimenea uu le
îndatorată a le resolva afară de rîndul
poate trage la îndoeală, atunci nouă îmă
altor cereri, adecă momentan.
nu ne rămâne alta, decât «ii i toate răs­
puterile să ne punem pe ; . i-n-unie înţe­ Dacă proprietarii, economii şi indus­
triaşii se folosesc de acest favor, cruţă.o
leaptă.
Din îndurarea Iui Dumnezeu şi vir­ sumă destul de însemnată de bmi, darr
cumpărând beuturile dela cârclmari, plătesft
tutea părinţilor noştri, avem noi averi
frumoase, avem noi câmpuri mănoase, întreaga dare de consum.
avem şi puteri şi braţe multe, încât mult
folos vom putea scoate din pămăntul ce
 Pag. 26
Despre diaree.
Aflându-ne în vremea cea mai grea
pentru copii, încât foarte adese-ori sânt
expuşi la boala aceasta, aflăm de lipsă a
da cele mai bune şi potrivite poveţe.
Diarea sau urdinarea se produce din
rficeli la pântece sau în urma unor mân­
cări grele de mistuit, ori din causa mân­
cării unor poame necoapte.
Diarea mai de multe-ori este înso­
ţită cu fiori de frig amestecate cu căl­
dură, pulsul bate des, bolnavul are o
sete foarte mare şi neodiclină; limba
este galbenă şi băloasă; are greaţă şi si­
linţă de vărsături, în gură simte un gust
amar, ochii turburaţi şi sticloşi.
Diarea poate ţinfi o zi, doufi, de
multe-oii şese şi opt, ba cliiar mai multe
zile. Dacă ea se repetă numai de doufi
sau de trei-ori, atunci nu trebue sfi ’i-se
dee mare însemnătate, ba de multe-ori
este chiar de folos, pentru-că dă afară
materiile netrebuincioase din corp. Dar’
dacă diarea ţine mai multe zile, omul
perde mult din putere, slăbeşte şi perde
pofta de mâncare.
Diarea sfi nu se oprească deodată
repede, ci incetinel, pentru-ca stomacul
sfi nu se slăbească. îndată-ce o persoană
este atinsă de această boală, trebue sfi
se Infăşurc peste stomac (pântece) cu o
flanelă, sau cu o petecă de lână stropită
cu spirt rafuiat (curăţit); bolnavul sfi stee
în casă la căldură şi sfi bea un ccaiu
(tea) de frunză de menthă (ismă, nintă
creaţă), în care sfi se pună şi 2— 3 lin­
guriţe de cocnac sau rum bun.
Dacă diarea provine din causa mân­
cărilor, precum o mâncare de poame ne­
coapte, în acest cas se va da bolnavului
un purgativ (leacuri care curăţă) şi cari
fac scaun, precum: doufi sau tm linguri
de oleu de ricini, sau 30 grame de sul­
fat de magnesie (sare amarA). După-ce
ace.ste purgative 'şi-au făcut efectul, atunci
dacă diarea totuşi n’a încetat, trebue sfi
se dee bolnavului la fiecare oară câte
un gram de subnitrat de bismuth, ce se
va lua dela farmacie (apotecă).
’l-se va da bolnavului în fiecare
prânz şi în liteare seară câte o lingură
de unt de migiale dulci, sau in lipsă
de oleu de migdale ’i-se va da oleu
proaspfit, aceasta o va face in timp de
şepte-opt zile.
Va face o fertură cu cotoarele dela
florile de trandafiri în modul următor:
va pune un vas ca patra-parte litră apă
la foc sfi fearbă; după-ce va ferbe bine,
va pune la 250 grame apă cam 10— 15
mucuri sau cotoare de trandafiri în acel
vas; fiind tot la foc, s6-:l mai lase sfi
fearbă încă 5— 10 minute. După-ce a
fert bine sfi se acopere vasul cu un
tăier, ca zama sfi se rficească. Când s’a
rficit sfi se strecoare într’o ceaşcă, unde
se va pune puţin zăhar şi sfi se bee mai
de mai multe-ori într’o zi.
FOAIA POPORULUI Nr. 7
Dacă diarea este prea mare şi ţine
M âtăs ăritu l.
multă vreme, sfi se bea de trei-ori pe zi
în anul trecut am arfitat peste tot
câte o ceaşcă de ceaiu de pelin (absinth)
regulele, cari se poftesc la grijirea, creş­
cald, în care se vor pune 8— 10 boabe
terea, nutrirea şi întrebuinţarea vermilor
de piper.
de mfitasă, ca prin aceea economul s6
Pe stomac (pântece) se va pune
poată avă dobândă.
în fiecare zi o cârpă de pânză muiată în
Această întreprindere în ţeara noas­
apă cu oţet de vin tare şi bun. Aceasta
tră este încredinţată unei comisiuni eco­
legătoare se întrebuinţează astfel: se pune
nomice, căreia ’i-se pune la îndemâni
jumetate apă şi jumfitate oţet într’un
câte un milion fiorini, ca sfi lăţească,
vas, în care se moaie bine o faşă de
spriginească şi ajute înaintarea acestni
pânză mai îavechită, se stoarce şi se în­
ram de economie.
cinge peste stomac, ear’ pe deasupra se
După multă osteneală şi vreme de
leagă cu o altă cârpă sau faţă de lână.
15 ani comisiunea a putut rfispândi acest
Compresa sau legătura se poate face şi
ram de economie într’atâta, că poporal
cu frunze de brad ferte în apă.
mai sărac, care se deprinde cu cultiva­
Contra diareei se mai poate în­
rea vermilor de mfitasă în această lungi
trebuinţa spirt de afine (vacciuium myrti-
vreme a primit ca câştig 10 milioane
llus), din care boluavul va lua de doufi-
fiorini.
ori pe zi câte doufi linguri într’o ceaşcă
Această deprindere, pe lângă aceea,
cu apă caldă.
că este uşoară şi se poate îndeplini de
Acest spirt ar trebui sfi-’l aibă în
cătră bfitrânii slăbiţi şi copii, cari şi de-
casă fiecare familie ; el se prepară astfel:
altcum n’ar putea isprăvi alte lucruri mai
Se iau cain doi pumni de afine şi se pun
grele, aduce câştig şi dobândă în vreme
intr’o sticlă cam de uu litru cu spirt bun
scurtă şi pe atunci, câud plugarul este
ratinat, se astupă sticla bine şi în urmă
lipsit de bani.
se ţine li căldură şi lumină mai mult
De altă parte, fiind cultura vermilor
timp, căci cu uit stă mai mult, cu atât
împreunată cu plantarea arborilor aşa na-
este mai bun. In cele mni multe caşuri
I miţi duzi sau pomiţari, — fără cari nt
e de ajuns, ca bolnavul sfi mănânce
se pot nutri vermii de mătasă, — aceşti
numai câteva boabe din aceste afine din
arbori pe lângă aceea că dau lemn bza
spirt, şi înceată ori-ce fel de diaree, lu
de lucru şi foc, mai întocmesc aerul ace­
lipsa spirtului de afine se poate Întrebuinţa
lui ţiuut unde se plantează. De aici este
foarte bine lapte fert cit cimbru, din
statorit, că deprinderea cu niătăsăritu! di* J
care va lua câte doufi păhărele pe zi.
mai multe puncte de vedere este folosi­
De regulă ori-ce persoană, care are
toare.
un stomac slab şi este expusă adese Ia
Economii, cari doresc a se deprioie
diaree, e bine sfi bea ln fiecare zi câte
cu mătăsăritul fie comune întregi, g r â d id
un ceaiu de pelin (absint li) sau de
şcolare ori singuratici, primesc gratuit sf-
cimbru (origanum), pe care îl va lua
menţa de duzi, ear’ duzi cu rădficini cs
dimineaţa pe nemfmcate.
preţul cel mai ieftin. Afară de acesta
O persoană bolnavă de diaree sfi nu
li-se dă celor-ce cer oufi sau sfimenţâ deli
mănânce verdeţuri (zarzavaturi) sau zamă
vermii de mătasă gratuită. Dupâ-ce sa
prea grasă, ci sfi mănânce mai cu seamă
crescut vermii şi aceia s’au ţesut în găoace,
oufi proaspete moi, cari sânt cea mai
acele le va cumpfira vistieria statului ca
bună hrană pentru această boală. Ase­
preţul cât se poate de bun.
menea este bună supa de chimin, in care
Lucru de frunte este, ca cineva nu­
sfi se pună un gram de subnitrat de
mai sfi voească a se deprinde cu creşte­
bismuth pentru oameni mari, ear’ pentru
rea vermilor de mătasă, îndată află toate
copii numai o jumfitate de gram.
înlesnirile şi ajutorul trebuincios.
lndată-ce se arată semnele diareei,
După-cum ştim, în unele comune bi-
este foarte folositor a lua o ceaşcă cu
năţene, poporul nostru încă a început »
ceaiu de cintaură şi de pelin. Asemenea
se deprinde cu creşterea vermilor şi adese­
va mai lua câte 4— 6 picături de pelin
ori a fost deplin mulţumit cu câştigul os-
pe o bucată de zăhar, şi va înghiţi câte
teuelei sale.
2— 4 boabe de ienupere (Juniperus comunis).
înţelept lucru ar isprăvi preoţii Şî
în timpul diareei bolnavii au mare
învfiţătorii noştri, dacă ar spriginl şi răs­
sete, dar’ nu trebue sfi bea apă, ci în
pândi această întreprindere uşoară şi fo­
loc de apă sfi li-se dee zamă de urez,
lositoare în toate părţile unde plantarea
limonadă acrişoară cu lămâie, sau ca
şi sporirea duzilor nu este împreunată ca
sirop de smeură.
nici o greutate, unde adecă atât pimea-
Apa de orez se pregăteşte astfel:
tul, cât şi clima le prieşte.
se pune într’un vas apă, peste care se
în economie ori-care ram de lucra
toarnă urez, se pune apoi la foc sfi fearbă,
este un isvor de câştig, cu cât poate o
în urmă sfi bea în timpul zilii.
persoană a-’şi deschide mai multe ramuri
în tot timpul boalei este oprit bolna­
de economie, cu atât se măreşte câştigai.
vului de a mânca poame.
Prof. D r. Elrfl^ercscti.
Din picurii mulţi se compune litra de
apă, din crucerii mfirunţi şi mulţi fiorinul-
 Nr. 7
Aşa fiind, preoţii şi învăţătorii nos- . sesc turtarii. Mierea curată se cunoaşte j din stomac, de;i vei folosi leacul următor: Vei
tri pot pe încet şi uşor popularisa această
deprindere, care pare a fi mai mult o
formă de jucăreie; dar’ tot chlgr. de
.•găoace de mătasă aşa ne dăpănată se plă­
teşte din partea statului cu 1 fi.
Dacă într’o casă sîlnt 3— 6 copfi, şi
aceia se deprind cu creşterea vermilor de mă­
tasă, atunci In 6 săptămâni pot să-’şi câştige
înşişi jucându-se preţul veştmintelor tre­
buincioase pentru un an.
Aşa fiind, n’ar fi un lucru greu, ca
uliţele satului, drumurile ţarinilor şi alte lo­
curi sterpe toate să fie răsădite cu arborii de
nutrit vermii de mătasă. Aşa o mulţime
de săraci ar pută avă isvor de câştig. Pe
-comune tot lucrul acesta nu ’l-ar costa
Jecât voinţă şi bună îngrijire.
Alungarea gărgăriţelor.
Este lucru cunoscut câtă stricăciune
■fi pagube fac aceste insecte economilor
!c grânarele unde s’au încuibat. Nu ara-
re-ori nici după cele mai grele încercări
lucru uu-’şi put>;a economul scăpa grâ-
ne!e de dînsele. lu anii din urmă în
Francia s’au făcut încercări pentru de­
portarea gărgăriţelor diu hambarele cu
bucate cu ajutorul cânepii, şi au ajuns
ii resultat foarte Îmbucurător. Un eco­
nom de frunte avea un grânar cu vr’o
200 hectolitre de grâu, tn care se Incui-
tiserâ gărgăriţele de care nu ştia cum
ii se scape; odată a luat. sămenţă de câ-
c»pâ neîmblătită, din care a aşezat prin
rinarele cu bucate. A doua zi coperi-
grânarelor erau negre de gărgăriţe,
ari fugeau de mirosul cânepii. Cinci
In şepte zile s’a văzut această fugă
i» gărgăriţe, ear’ după aceea In hambare
cu s’a mai văzut nici o gărgăriţă. Mai
seamă sc pot ţină departe gărgăriţele
-tla Intrarea în grânare, dacă poiul, adecă
pkvele diu care se alege sămenţa de cft-
Crpi, se aşază In lăzi prin grânare. Unii
k mai alungă şi cu crengi şi flori de soc
r-rzi. ce se bagă In hambare.
Cim se cunoaşte mierea curată?
Nu odată se tntemplă, ‘câ unii sfir-
uri, cari se deprind cu vinderea mierii
iceta. o fabrică şi nu o vănd aşa cum
£ir.şii o cumpără dela stupari. Mierea
iiiîificatâ se poate descoperi, dacă se pune
i^tr’o sticlă o lingură de miere, peste
se toarnă trei lingari spirt de vin.
itxîuţa aceasta se scutură bine ca mierea
ţ spirtul să se mestece bine. După is­
prava asta se pune sticla ca conţinutul
in dinsa să se aşeze. Când îndată după
Punerea în răpaos a sticlei pe fundul ace­
ia* se formează un strat alb, atunci pu-
îfcm şti, că mierea nu este curată de stupi.
Mai adese-ori se sporeşte, se falsifică
si&rea de stupi prin mestecare de zăhar
-e struguri sau o materie de care folo­
FOAIA POPORULUI
uşor, căci în spirtul de via toată se des­ întrebuinţa în mâncare prat sau pulvere de
face şi topeşte. în locul spirtului de vin pelin (Artemisia absinîhium), câte într’o mân­
care de doue-ori pe zi vei pune cât poţi lua
se poate întrebuinţa şi spirt de bucate,
pe un vîrf de cuţit. Dar’ poţi întrebuinţa şi
ba în cas de lipsă şi rachiu mai tare. tinctura, care de altcum este bună Ia toate
durerile do stomac.
Ştiri eeonomiee.
Tabac de n a s î n contra in f lu ­ întrebarea 32. Aş voi a-’mi clădi o casă.
enţei adecă răce lii. Un ziar englez, „Ti­ Pentru-ca
mes", publică o interesantă scrisoare, pe care totodată şi igienică, vin prin aceasta a ve
o primeşte dela un cetitor al seu. Aceasta
spune, că tabacul de nas ar fi cel mai puter­
nic mijloc In contra influenţei. Zice, că el a
petrecut în localităţi de acelea, unde influenţa
bântuia în cea mai mare măsură, dar' cu toate
acestea de el influenţa nu s’a prins, deoare-ce
Întrebuinţa tabac de nas, prin care iufluenţa
se alunga. Dacă ar fi adevărat aceasta, atunci
tâbacul de nas, care începuse a eşl cu totul
din obiceiu, de nou îl vom vedă earăşi adus în
folosinţă.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 2p. Fiind eu de 15 ani, am
învăţat cântările bisericeşti, avănd glasul cu­
rat, întreg şi fănătos, dar’ dacă am trecut
peste 17 i'iii, ’mi-s’a schimbat giaml îu răgu­
şit. N’ar fi ceva leac, prin caro ’nii-aş putea
dobândi ear’ glasu! curat?
I. o.
R ă s p u n s . Ca f-e-’ţi poţi redobândi gla­
sul şi ca se poţi 8. ăpa do răguşr.lă vei folosi:
Abureală de flori de fân şi legături de apă
rece. Vei giirgărisa gâtul cu ceai pregătit
din verbas (verbasenm meycr), ear’ mestecat
cu zuliar 11 poţi întrebuinţa şi de beut ca ceai.
întrebarea 30. Am o fiică de doi ani şi
jumetate, care după-ce a împlinit virstă do
zece luni a căpătat o umflătură tn pleoapa
ochiului drepf, aşa încât aceasta o mai um­
flată şi mai roşie pe dinafară decăt la cela­
lalt ochiu. în vr’o trei rtnduri a scăzut cu
totul umflătura, ba în primăvara trecută în
vr'o trei luni nu s’a inai ivit După aceea a
început earăşi a se ivi formând totdeauna mai
ftntăiu o Fgrâbunţă mică, când de-asupra, când
sob ochiu, din care apoi se inflamează toată
pleopa din jurul ochiului. 15* în unele dimi­
neţi pleoapele se prind aşa, încât numai cu
greu se pot depărta una de alta. Pc din­
lăuntru atât ochiul căt ;i pleopele sQnt deplin
sănătoase şi curate. Am cercat şi cu medici,
cercarea însă în present ’mi-a fost zadarnică.
Ve rog a-’mi răspunde cum s’ar pută tămădui?
Ueia-sup. 1895. Abonent n r.
R e s p u n s . Pentru asemenea boale, cum
sflnt mai virtos cele de ochi, nu se poate da
îndrumări pentru lecuire, decât de cătră doc­
tori, cari cearcă boala de aproape. Chiar şi
între medici sQnt rari a ’eia, cari au deplină
cunoştinţă ca se poată vindeca deplin boalele
de ochi. Dieă ai probat cu un medic, fără
să-*ţi fi putut ajuta, vei cerca şi cu altul, care
poate ’ţi-a da mai bun leac pentru copilă.
La toată întâmplarea ai datorinţa a cerca totnl
ca se o poţi vedă vindecată.
întrebarea jr . Eu sflnt o fată tineră,
deplin sănătoasă, din gură înse îmi iese un
miros greu, de această boală aş dori se scap,
cum şi prin ce m’aş pută mântui?
Ş ir e t. -f*
Respuns. Dacă mirosul greu ar pro-
veni numai din gură, atunci poţi scăpa
foarte uşor, trebue însă că mirosul provine
Pag. 27
aceea înse ne fie solidă, tra:nică şi
cere sfatul.
Ce fel de grinzi şi corni ar fi mai buni
şi mai trainici a se pune la o casă, de gorun,
teiu, sau brad? Când trebue tăiat ori-ce
lemu ca se fie mai trainic şi se nu-’l atace
ori năpădească carii? Poate-se face venti­
lator la chilie, ca astfel aerul neîntrerupt se
se îuoeascâ. Cât ar trebui se fie înălţimea
unei chilii.
Greovaţ. j . l ’ăucea,
econom.
Respuns. Mai trainic este lemnul de
goron sau stejar. Lemnele de clădiri şi alte
trebuinţe trebue tăiate iarna până nu circulă
în dînsele sucul. Dacă îndată primăvara nu
s’ar ciopli, trebue jupuilă coaja d». pe dintele,
ca se nu între îu dînsele carii. Ventilator se
poate face după-cum pofteşti. îuâlţimea unei
chilii sănătoase trebue Bă fie de 3 metri.
întrebarea 33. Un tinăr fund în ser­
viciu la gendarmi în Caransebeş a împrumu­
tat pe un alt coleg al acu cu 30 tl. v. a.,
având >i obligaţiune. Nu mult după aceea
mergând tn spiUl şi do acolo în vieaţa civilă,
nu a mai auzit de el. Acum a aflat, c.ă da­
toritul sc nflă în serviciu la drumul de fer
în Simcria (l’iski) ca magaziner, undo are
plata po an -150 tl.. am f()3t la uu advocat,
care ’ini-a Fpii1», că mi-’l pot câştiga, neavând
salar de 000 tl. Ve rog de c.*va îndrumare
de e posibil.
A bonentul JUST.
R ă s p u n s . Având obligaţiune tu regulă
datoritul so poate ptrl şi dacă n’nre G00 fl. plată.
Mni întâiu te vei informa deplin, că tutr’adc-
vor se află în Simeria, după-ce vei afla se-’I
pîrască Ia judecătoria cereuală do care se ţine
Siineria. Advocat u’a putat se ve dec ase­
menea efat, că cine n'are G00 11, plată pe an
nu s’ar putea constrîoge să-’ţi plătească datoria.
întrebarea 3.p. Este scris în lege, că cine
să facă contracte, judele, notarul sau pretorul ?
Eu de câţiva aDi am făcut câte unul unde a
fost de lipsă. Acuma avem un notar nou,
care me ameninţă cu închisoare, dacă voin
mai cuteza a mni face contracte.
Notarul face un contract pentru câte
5 — 8 fl., ear’ eu numai câte pentru 2— 3 fl.
Notarul pentru aceea m’ar înfunda în temniţă,
căci ti scăresc mult venitul.
Muerea. Ciortea.
R e s p u n s . Contracte simple de vânzare,
cumpărare sau de împrumut poţi face şi d-ta.
De una se grijeşti, se fie făcute In toată re­
gula. L°ge încă nu este, care apriat te-ar
pute oprii Adevărat este, că notarul taxează
prea tare poporul, se poate înse că cu înta-
j bulare ca tot cere atâta preţ, atunci are Ioc.
i Pentru contractele de împrumut chiar şi d-ta
j iei prea mait, dacă nu Intabulezi contracte de
j cumpărare atunci este destul chiar şi la 1000
j florini, taxa de 1 fl. La obligaţiuni simple
j
taxa este 50 cr.
|
i
 Pag. 28
Monografia economică-culturalâ
a com unei
G r u r a r îu lu i .
Scrisă de lo a c h im M untean, preot.
(Urmare).
b. Precum dînsul prin mare pe-
diapsă se nu cuteze a orîndui pe nici
un popă pentru Ardeal, care nu este
cu paşuş dela înălţatul gubernium de
aici; care paşuş dela înălţatul guber­
nium nu se va da, pănă la acela, care
ordinaţie caută a popi, despre ale sale
ajunsă priceperea şi hărnicia lui, dela
aici în ţară orânduit vlădicesc neunit
vicareş, o carte de adeverinţă, şi dela
stăpânitoriul Domnul locului seu, cu vo­
inţă de mărturisire spre alui dinainte
avândă ordinaţie a arăta se aibă.
c. Precum numitul vlădică afară
de ordinaţie să nu aibă mai multă
treabă sau dreptate spre popi ardele­
neşti neuniţi, darăşi toate cele carele
’i-sau rânduit pan’ acum, sau se va
răndui de ici înainte dela statuşu ţării
în triaba popilor; aceasta să rămâe
tot în aşezământul seu.
De aceasta se dă poruncă tuturor
popilor scăuneni neuniţi, care au voe
a se popi, cu deadinsul să fie chitilcni,
cartea aceea mai sus numită de adeve­
rinţă a Vicarcşului neunit a o arăta
cinstitului sfat, se va da cu atestaţie
la înălţatul Gubernium ; şi apoi aceluia
care va vrea se se popiascâ, fiind har­
nic de preoţie, va lua paşuşul numit al
înălţatului Gubernium.
încăşi şi supt mare .şi grea pc-
diapsâ este oprit, ca nimic se r.u cu-
teze se se facă popi la alte ţâri stră­
ine, adecă in ţara moklovii, sau în
ţara rumăniască, câ unii ca aceia obli-
cindu-să, prin marc şi grea pedeapsă
se vor pedepsi.
S i b i iu , in 1777 Avgust 22.
Ear’ din Protocolul sus numit es-
trag — fiind interesantă nu numai ca
document istoric, ci şi ca limbă — for­
mulă jurămintului dc credinţă, pe care
în urma ordinului gubcrnial din 27
August 1781 Nr. 6239— *10 întreg cle­
rul ortodox la depus împăratului Iosif
al 2-lea. Iată-o.
TJurăm cnlul care s'a d'-l dela înălţatul
înipârât / “
rEu X. N. jur întru Dumnezeu cel
viu adevărat şi vecinic şi cu credinţa
mea mă fâgăduesc cum că la înălţatul şi
puternicul Domnul Domn Iosif al doilea
din mila lui dumnezeu ales împăratul
romanilor, craiu ţării nemţăşti; Ierusa­
limului; ţării ungureşti, Bohemii, Archi-
ducsul austrii, duxul lotarengii, Marele
prinţipul ţării ardealului şi Domnul Dom­
nul şi prinţipul mieu, legiuit şi moştian
mie milostiv şi tuturor moştenilor lui
în toată viaţa mea drept şi ascultătoriu
supus slugă voiu fi, prietinilor lui pre-
ten voiu fi, neprietinilor lui nepretin
voiu fi; împotriva împărăţii sale şi moş­
tenilor lui sfinte feţe, cinste mărire şi
biruinţă nici pe dos nici de faţă ceva
rău nu voiu socoti nici altora Aşa a
face învăţături sau sfătuitoriu sau aju-
toriu nu voiu fi, ci însumi eu de aş
vedea sau aş înţelege că alţii spre rău­
tatea împărăţii moştenirii sau a terilor
umblă, unele ca acestea au eu îndată,
au prin alţi, împărăţii sale de vreme
FOAIA POPORULUI
voiu face de ştire, şi aşa unele ca aceşte
răutăţi şi acar ce feliu de pagube, după
puterea mea le voiu împedeca şi încun-
giura; iară împotriva binelui şi a folo­
sului înălţaţii împărăţii sale şi a moş­
tenilor sei din cât voiu putea voiu ajuta
aşa se mi ajute dumnezeu spasenia
sufletului se mi dea.“
Sub Nr. gubernial 8122 dela 29
Noemvrie 1872 s’a dăruit de acelaşi mare
împărat „creştineasca toleranţie la legea
săsască şi calvinească şi legii greceşti
neunite“.
Alte porunci regulează trecerile re-
ligionare pe temeiul examenului 6 săptă­
mâni şi alte multe.
Din documentele reproduse ese
lămurit:
1. că biserica românească neunită
din Ardeal ’şi-a avut vicariul seu aici
în ţeară încă şi pe la anul 1777,
2. câ ea a stat sub administraţiu-
nea vicariului Ioan Popovici din Hon-
dol şi înainte nu numai după episcopul
Gedcon Nichitici — cum se afirmă în
„Vechia Metropolie" de Nicolae Popea
Ia pagina 147!
Ca o preţioasă isbândă a înainta­
şilor noştri din timpurile mai din coace
notez, că prin resoluţiunea comitelui să­
sesc Nr. 951/849 pe temeiul decretului
de curte din 25 Maiu 1847 Nr. 28,680
s’a dobândit pentru toţi 4 preoţii din
Ioc — 3 gr.-orientali şi 1 gr.-cat. —
dreptul de a primi salare sau dotaţiuni în
bani clin cassa comunală, fiecare câte
200 fl. mon. conv. 210 fl. v. a.);
ear' prin decisiunea vice-comitelui dtto
Sibiiu 2 Maiu 1882 Nr. 2029 la stăru­
inţa parochului Joachim Muntean sala­
rul preoţilor gr.-or. s’a regulat cu câte
3 15 fl. pe an.
21). .Şcoala.
Vorba înţeleaptă şi sfatul bun nu
strică de s’ar repeta căt de des. Multe
rele şi daune materiale putem abate
dela noi cu ajutorul învăţăturii. Pro­
verbul „cine are carte, arc şi parte
nu datează de ieri dc alaltăieri şi-’şi
arc şi el noima sa; că omul luminat
totdeauna mai bine ca altul va şti să-’şi
procure „cartea", adecă dovezi sau do­
cumente în spriginul seu.
Date sigure întemeiate pc docu­
mente scrise despre începuturile şcoalei
sau propăşirea culturală în această co­
mună din vechimea mai îndepărtată nu
avem. Tot ce se ştie din predanie
este, că pc la sflrşitul veacului trecut
(al 18-lea), ar fi slugit aici ca învăţător
un anume Arsenie, frate cu preotul
Constandin Arsenic de pe timpul con­
scripţiei des pomenite, care pe la în­
ceputul sutei a 19-a trecuse apoi în
Ţeara-Românească, de unde nu s’a mai
reîntors.
Tocmai cam pe aceeaşi vreme ar
fi purtat dăscălia şi un diac din R ă­
şinar cu numele Alăman Trinu, mare
cântăreţ; ear’ pe Ia 1804 eara dascăl
Ioan Bobeş — totodată şi notar co­
munal.
O instrucţie mai temeinică şi şcoală
mai regulată pare înse a se fi urzit
abia pe la începutul şutei acesteia cu
venirea în comnnă şi aşezarea in dăs
călie a lui Vasile Fitoc din Avrig, fost
suboficer (căprar) licenţiat. Acesta a
N r. T
purtat dăscălia mai o jumetate de veac.,
dela 1805 până la 1847.
El trăeşte şi astăzi în gura oa­
menilor mai bătrâni, cari dela el au
învăţat scrierea frumoasă, cetirea şi rin-
dueala slujbei bisericeşti. A locuit sub
nr. c. 108. In lipsa preoţilor cărturari, —
cum au fost bună-oară Ioan Dămian
şi Petru Hanzu, — el a purtat matri-
culele, a indus ordinaţiunile în protocol
şi a compus socotelile bisericii pâni
când ’i-s’a interzis aceasta din partea
protopopului Ioan Moga la anul 1S4-S
(ori 7.)
Şcoala lui Fitoc a cercetat-o =:
Petru Stoiţă, fiiul preotului gr.-cat. ct-
venit mai târziu însuşi preot gr.-csi.
de unde urmează, că parochia gr.-cî.:
pe acele timpuri nu-’şi avea şcoala a
proprie până mai târziu şi anume la
anul 1829, când prin decretul de ctir.î
dela 28 Martie s’a sistemisat post 6
învăţător unit cu salar de 100 fl. pe ^
Cel dintâiu, care a ocupat acts
post, a fost Petru Roman din Cuc r,
bărbatul învăţat şi înzestrat cu nu.::
cunoştinţe, născut la 10 Ianuarie 1S>
şi răposat aici Ia 3 Octomvrie îS v
El a purtat dăscălia — cu o scuri
întrerupere — în doue rînduri. Tre
cend apoi la biserica gr.-or. a vttzz
a o purta şi aici în curs de vre-o cd::~
ani, — cam de pe Ia 1855 pâru i
anul 1862.
Au mai slugit ca învăţători la
gr.-or. parte cu el împreună, parte
intea lui:
Cantorul Ioan Dămian, căruia ~.Lr_
la moarte ’i-a rămas numele de ,da'C /
apoi preoţii Constantin Barbcş ş:» tr-
Mantia din loc şi Ioan Doican, s r
paroch în Scbeşul-dc-jos, înainte
preoţirea lor.
în toamna anului 1S60 s’a :rr
dus ca învăţător eşit din şcoala r~
nouă (cursul pedagogic dc 2 ar.:
Sibiiu) absolventul George Por.i
Săcel, născut la 1 August 1840. r,~ :
introdus oarecare regulă şi diVrr'*-;
in şcoală desvoltând in anii dintâiu rr.:
zel şi dovedind o viuă însufleţire r:*
tru cariera sa atât în şcoală, cât 5: :■
biserică. Generaţia, din carc se ^
tueşte ciata de azi a cântâreţr'or ~
strană, dela el s’au procopsit. D âr.:
spre alte treburi, dela 1878— 1S> ! ;
întrerupt dăscălia şi locul Iui ’l-ai: :c:
pat: in anul dintâiu preotul le.-.oh "
Muntean, care mai nainte fusese ir::
învăţător în Tilişca şi în Selişte, :r. i
2-lea an clericul absolvent Ioan F.:-"
din Raiţiâu. A revenit însă earâs:
tinuând! a funcţiona până in vara ar.u -
1887; «ar’ în primăvara anului Ix "
din causţa slăbiciunilor sale a fes: r_-
în stare \de odichnă cu pensie ar.ui-
de 115 nj- v. a.
în to(>amna anului 1862 au i m :
ca învăţător Petru Cătoiu, născut
la 21 ianuarie 1840 şi a f u n c ţ ia
neîntrerupt) până la anul lSî>/. c~r~
sub Nr. oficiului parochial 115 SS7 --
2 Iulie ’i-s'V inmanuat hotărîrea rrâns-
terială de p>ensionare cu 110 fl. pe ar.
întoam na anului 1SS4 s'a înninra-'
a 3-a class; * Ş'1 ca nou A tâ to r a Ir.:
preotul de mai târziu Ioan Manta.
(Ya urma.)
/
 Nr. 8 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» ni*. & —
ECONOMUL
redactat de I. CO ST IN,
preot.
Curs de pomărit
Ministrul de agricultură întocmeşte pen­
tru învăţătorii dela şcoalele poporale, cari se
deprind, cu grijirea grădinilor de pomărit, un
curs de pomărit câte pe io zile la şcoalele de
agricultură din Kereszthely şi Cluj— Mănă-
ştur. Cursurile se vor ţine în Kereszthely
din 26 Martie până în 2 Aprilie, ear1 în
Cluj—Mănăştur din 7 Aprilie până în 16
st. n. In amettdoue locurile vor fi primiţi câte
I5 înviţători, cari vor fi împărtăşiţi de 13 fi.
ckeltueli de drum şi diurne pe zi de 1 fl.
30 cr. pentru vipt. Rugările simt a se subşteme
ministrului de agricultură până în 2p l. c.
st. n. în amettdoug locurile vor fi primiţi şi
3 — 4. proprietari sau conducltori de economii.
Sarea în dietă.
In 15 1. c. In dieta ţerii noastre a
venit la desbatere o întrebare foarte de
frnnte, pentru economii de vite. S’a luat
la desbatere o rugare din comitatul Hont,
în care cetăţenii din acel comitat se roagă
ca preţul sării sfi fie redus pentru eco­
nomii, cari se deprind cu creşterea sau
prăsirea vitelor.
Această rugare a servit un prilegiu
fi ocasiunea binevenită, ca mai mulţi
dintre deputaţii dietali sC părtinească
această dorinţă, care de altcum este foarte
Teche şi are mulţi părtinitori în cercurile
bărbaţilor cu tragere de inimă pentru
înaintarea economiei de vite.
Sflnt foarte numeroase rugările şi
petiţiunile date miniştrilor de agricultură
ţi finanţe atAt din partea unor comitate,
cât şi a mai multor reuniuni economice,
dar’ tot de atAtea ori s’a trecut peste
această întrebare atAt de însemnată.
Ani de-arindul stăpânirea s’a scutit,
ei nu poate scâdfc preţul sării până
odată şi Austria nu va avfe lege prin
care se va reduce preţul pentru sarea, care
o întrebuinţează economii de vite. în
toate rîndurile s’a spus şi aceea, că stă­
pânirea trebue sfi afle ori inventeze ceva
metod sau meşteşug, ca sfi denatureze
Jarea, care s’ar întrebuinţa pentru vite.
Prin denaturalisare s’ar putfc preface sarea
aşa, ca economii sfi nu o poată între­
buinţa pentra sine şi familie, decât numai
pentru vite.
Dela promisiunile deşerte a trecut
multă vreme, totuşi na s’a aflat modul,
ca sfi se denaturaliseze sarea, nici proiect
pentru o lege oare-care, ca sfi se vfindă
ca preţ scăzut
In Austria însfi, dieta ţerii a desle-
g&t această întrebare atât de folositoare,
adecă afacerea este deplin regulată. Pen­
tru trebuinţele economice în tot anul se
dau cetăţenilor pentru vite 500 mii m.
o . de sare cu preţul redus la 5 fl. Din
aceste vedem, că deputaţii din dieta Aus­
triei au fost în stare a împlini dorinţa
economilor şi fără sfi-’i fi silit la aştep­
tare până vor putfi denaturalisa sarea, ca
sfi nu poată fi folosită decât pentru vite.
Find constrîns ministrul ca în afa­
cerea aceasta sfi dee rfispuns hotârît, s’a
nisuit a arfita, că nici în Austria nu s’a
putot ajunge la ceva resultat îndestulitor
cu sarea vândută cu preţ scăzut, deoare-ce
nici Vs parte din câtă s’a votat n’a fost
întrebuinţată din partea economilor.
Mai vfidit ’şi-a dovedit lipsa de cu­
noştinţă economică ministrul atunci, când
a declarat: sarea nici nare ceva impor­
tanţă sau însemnătate mare pentru eco­
nomie.
Din această declaraţiune a stăpânirii
este dovedit mai presus de toată îndoeala,
că nici n’a avut, nici n’are în vedere aju­
torarea economilor, ca sfi poată ajunge la
sare cu preţ scăzut.
După părerea noastră, ministrul de
finance se pricepe foarte puţin la treaba
aceasta, că ce Însemnătate mare are pen­
tru economia cu vite sarea. Chemarea
şi adevfirată pricepere au agricultorii a
spune însemnătatea ei, aceştia au şi
spus-o. Adevfirat este, că ministrul de
agricultură însuşi a mărturisit în dietă:
că lipsă este Î11 economia de vite şi sare
ieftină. Totodată a spus: că în scurtă
vreme va fi în stare a presenta dietei un
proiect, fiindcă deja este pus în lucrare
planul pentru denaturalisarea sării.
Din aceste toate aflăm, că economii
de nou au în prospect o nouă făgăduinţă,
că aceasta, când va fi Împlinită, este taina
viitorului.
Fără îndoeală putend cconomii noştri
cumpfira sare mai ieftină, cu mult mai
bine ’şi-ar put6 griji vitele. Denatura­
lisarea sării este un lucru isprăvit, căci
chiar in Budapesta s’a dat o patentă pen­
tru o iuvenţiune, prin care sarea se poate
într’atAta strica, câ omul nu o poate în­
trebuinţa; dar’ vitelor se poate da fără
nici o teamă.
Useâtoarele de poame.
Adese-ori s’a amintit în coloanele
foii noastre ce folos ne poate da pomă-
ritul şi ce bogăţie se câştigă în multe ţi­
nuturi din poame.
După-cum ştim, poamele se întrebuin­
ţează în d^oseb te moduri: verzi, ferte şi
uscate. Dintre toate aceste ramuri de
întrebuinţare, este vrednică de grije us­
carea poamelor.
Cele mai n-nlt- felori de poame prin
nscare îşi însuşea o tărie deosebită, ca sfi
poată fi păstrate timp mai îndelungat şi
totodată se fac un articlu de comerciu
sau neguţătorie foarte cercat
Aşa poporul român din ţinutul Băii-
mari, care ţinut este foarte acomodat pen­
tru pomărit, din poamele uscate adună
1896 Pag. 29
mii de fiorini în anii când se fac bine
poamele. Prunele bistriţene uscate cu
multă isteţime şi pricepere fac concurenţă
celor din Bosnia, încât sute de mâji se
exportează în Galiţia, Polonia şi Rusia.
Toamna, pe vremea căstanelor, uscatul
prunelor şi adunatul nucilor, vin Galiţienii
cu carele proprii după aceste poame, pe
care poporul îi numeşte Poliaci.
în acest ţinut mai fiecare econom
îşi are în grădina sa de pomărit uscătoa-
rea proprie, care abia ’i-a costat 20— 100
fiorini, dar’ cu aceasta uscă poame, din
care scot un preţ de sute şi mii fiorini.
Clădirea uscătoarelor este de totul
simplă, mult seamfină cu coteţele, între
aceste este atâta deosebire, că păreţii siint
clădiţi cu voioage, un fel de pămfint fră­
mântat, aşezat în formă şi uscat. Aceste
voioage se aşază între nişte seşi, acope-
remântul este de şindilă, podul însfi se
pregăteşte din scânduri, pe cari se aşază
ţiglă ne arsă, apoi se lipeşte bine, ca sfi
nu poată eşl din uscătoare căldura.
Adevfirată pricepere se pofteşte la
clădirea cuptorului, care se face din anu­
mite oale sau ţigle, aşa că pe o parte
lftngă părete se face focul, apoi căldura
face un cerc pe lângă păreţii uscătoarei,
aşa că fumul iasă în fruntarul uscătoareir
dar’ în partea contrară cu cuptorul unde
se face focul. Tot în fruntar se lasă o
formă pătrată de fereastră, care se în­
chide cu oblon de lem, aşa că căldura,
sfi nu poată eşl.
Partea dinlăuntru a uscătoarei este
împărţită în 3— 4 rînduri. Prin păreţi
în linie paralelă, adecă dreaptă cu frun­
tarul, se aşază câte doufi rude de stAn-
gear, în 3— 4 rînduri, aceste servesc de
poliţe, pe care se pun apoi lesele cu poa­
mele menite pentru uscare.
Lesele se compun din doufi scându-
rele cam de 1 0 cm. late câte de l 1/ ,— 2 .
metri lungi şi 70— 80 depărtare una de
alta. Aceste scândurele alese ca sfi fie
cât se poate de uşnrele, se fac din lemn
de brad ori plop, apoi prin dînsele se
pun fuşteii, peste cari se leagă trestie,
ori se împletese cu vlăstari de răchiţi.
Pe asemenea leasă se pun din poame proas­
pete atâtea câte poate sfi le ridice nn
dm singur.
Aceasta este descrierea pe scurt a
uscătoarelor de poame.
Din toate aceste se vede, că pregă­
tirea este pe cât se poate de ieftină şî
uşoară, încât n’ar trebui sfi lipsească nici
dintr’o grădină de pomărit.
Cu această uscătoare se pot usca tot
felul de poame, care altcum nu s’ar putfe- 1
preţul deloc. Aşa merele şi perele în­
dată-ce încep a fi bnne de mâncat, se taie:
după-cum sânt de mari în 2 — 6 bucăţele,
apoi se pun în uscătoare. Poamele, mai
ales când n’au destul de bun preţ, în loc
de a fi lăsate ca sfi putrezească sub pomi,
se uscă şi adună în grănare şi poduri, de
 Pag. 30
tinde în vremea iernii se pot vinde cu
preţuri foarte bune.
Uscătoarele sânt aşa pregătite, ca sfi
nn mistuească nici lemne multe, ba în
■vremea uscării chiar trebue sfi se poarte
bună grije, ca nu cumva fiind focul prea
mare sfi se ardă.
In toamna anului trecut căutând pia-
ţul Bucureştilor, am aflat prune uscate,
cari se vindeau per meter maje cu 4— 5
fiorini. ’Mi-se spune, că ar fi aduse din
Moldova, acele nu corespundeau deloc ce­
rinţelor de prune uscate: erau afumate,
sdrobite şi de totului moi. De pe prune
se vedea că sânt frumoase, uscătura însfi
era negrijită şi foarte primitivă.
Prunele uscate în giurul BUi-mari
pe uscătoare corfispunzfitoare şi sistema­
tice, acolo in loc se plătesc meter maja
cu 12— 22 fiorini, eăr’ perele şi merele
dela 10— 16 fi.
Dacă prunele din Moldova ar fi us­
cate cu grije, atunci s’ar putfe vinde cu
preţ ca cele diu Bosnia şi SGrbia şi ar
fi o binefacere pentru ţeranul român.
Atlându-ne in cel mai potrivit timp,
când lucrul de. câmp n’a sosit, când eco­
nomul ponte clădi foarte uşor asemenea
uscătoare, ar fi de dorit că economii mai
de frunte din comunele noastre, cari se
deprind cu pomâritul, sfi sc pună la lucru
şi sfi-’şi clădească asemenea uscătoare.
După-cum ara amintit mai sus, eco­
nomul, care are lemnele sale, care nu tre­
bue sfi cumpere decât ţigla, poate clădi
câte o uscătoare cu 12— 16 lese câte cu
2 0 — 30 fl., In care poate pune câte-odată
12— 20 merţe sau feldere dc poame.
Despre creşterea purceilor.
Dintre deosebitele ramuri de econo­
mie unul dintre cele mai folositoare, este
creşterea sau prăsirea porcilor (rlmători-
lor). Aceştia atât pentru trebuinţele casei
unui econom, cât şi pentru vindere, sânt
foarte preţioşi.
Fiecare econom mai de rind poate
ţine la C(.s;i sa porci, căci atât hrănirea,
cât şi grijirea acestora, nu poftesc ceva
oboseală deosebită. Afară de această uşu­
rătate, sporirea acelora încă ajută foarte
mult economia de porci. Adeseori o sin­
gură scroafă fată dela 5— 12 purcei.
Fiind scroafele aproape de fătare,
grija cea mai bună a proprietarului sfi fie
Îndreptată într’acolo, de o parte ca scroafa
sfi fie hrănită bine, ca îndată-ce fată sfi
aibă lapte indestulitor, de altă parte, ca
fâtând, nu cumva se-’şi turtească sau mâuce
purceii.
Purceii se scutesc contra apăsării
sau turtirii mai bine dacă aşternutul
unde s’a cuibărit scroafa pentru fătat,
este făcut din paie sau gozuri mai mă­
runte, încât sfi nu se poată ascunde pur­
ceii printre paiele mai lungi şi resfirate,
FOAIA POPORULUI
că neputfindu-’i vedfi ori îi calcă, ori se
culcă pe dînşii.
Este foarte înţelept lucru, ca pe lângă
păreţii coteţului sfi se pună împregiur
nişte leţuri de înălţime şi depărtare cam
30 — 50 cm. Prin acestea se împedecă
scroafele dela culcarea chiar lângă păreţii
coteţului, unde le place purceilor a se
grămădi unul peste celalalt.
Aşternutul trebue păstrat totdeauna
curat, adese-ori sfi se curăţească, căci în-
călzinda-se prea tare, rfispândeşte putoare,
care strică foarte mult sănfităţii porcilor
fragezi.
Din aşternutul cald şi puturos, pur­
ceii pătimesc adeseori de durere de unghii.
Sfi fie cu bună pază economul, ca purceii
sfi nu fie năcăjiţi de frig sau sfi fie ex­
puşi în tragere de vfint. îu vreme frigu­
roasă coteţul sfi fie lipit sau acoperit
împregjnr cu paie, ca frigul sfi fie Impe-
decat a străbate în dînsul.
Scroafa când se gată pentru fătare
trebue bine nutrită (hrănită), nu cumva
flămfiudă fiind, sfi-’şi inânce purceii. Mai
ales de scroafele, cari fată întâiu, trebue
sfi îngrijim bine, ca nici-odată sfi nu le
apuce fâtarea flămfinde.
Scroafa şi după fătat trebue nutrită
bine, dar’ nu este iertat a-'i da nici prea
multă mâncare ca sfi se bolnăvească; sflnt a
se Încungiura mai ales mâncările acrite.
Pentru nutrirc sflnt mai bune urluelile
sau mestecăturile făcutu din bucate, aşa:
din cucuruz, orz, sficară, ovfis, mai departe
cartofi şi napi ferţi.
Unii au datina, că purceilor după
fătat Ie taie sau rup dinţii, ca sfi nu
poată muşca ţiţele mamei, această datină
este stricăcioasă, deci trebue încungiurată.
Mai au şi acea datină tn unele lo­
curi, că purceii Îndată după fătare li des-
părţesc de scroafă, şi îi scutesc In lăzi
şi alte locuri mai călduroase. Nici aceasta
nu este datină bună, căci mai bine cresc
purceii lângă ţiţele mamei. Dacă totuşi
ar fi prea frig, atunci coteţul trebue lipit
sau Incungiurat cu gozuri sfi nu străbată
frigul; dar’ nici decât purtaţi purceii din­
tr’un loc într’altul, prin ce se pot uşor
bolnăvi. Prin schimbarea aerului, odată
frig şi odată cald, foarte uşor sflnt ata­
caţi de cufureală, care boală stinge vieaţa
multor purcei.
Când îDsfi scroafa ar fi foarte sfilba-
tică şi n’ar suferi pe lângă sine purceii,
atunci trebue luaţi dela dînsa. Trebue
însfi totuşi sfi ţinem cu grije terminul sau
vremea pentru sugere.
Mai ântâiu, după-ce se iau dela dtnsa
purceii, se satură bine, după aceea, pu-
nfindu-se la rfipaos, ’i-se aduc purceii şi
aşa pe încet se învaţă cu ei.
In frig mare scroafa sfi nu fie lăsată
pe lung timp pe afară. Se poate, ba chiar
trebue sfi fie slobozite în toate zilele la
puţină preumblare şi alergare, ca sfi mai
scurme, aceasta se pofteşte pentru sănfitate.
Nr. 8
Purceii pot suge dela 4— 8 sfiptfi-
mâni. Dacă voim a-’i vinde, atunci la 4
sfiptfimâni se pot înţerca. Cine însfi do­
reşte a-’i creşte, îi va înţerca numai după,
opt sfiptfimâni. înainte de înţercare, cam1'
la 4— 5 sfiptfimâni, sflnt a se învfiţa la
mâncare, sfi li-se arunce cucuruz, orz,
grâu şi alac fert.
După înţercare tot bucatele amintite
sfi li-se dee, eară de bfiut lapte dulce mes­
tecat cu apă. Beuturi groase sau urlueli
din fârinuri sftat a se încungiura, căd
prin aceste se mânjesc şi foarte uşor se
pot umplfi de hârâ (murdărie), care im-
pedecă creşterea
Purceii fătaţi In iarnă trebue hrăniţi
mai lungă vreme cu bucate. Oamenii mai
săraci, cari n’au stare atât de bună, nici
nu îi cresc, ci îi vfind la 3— 4 sfiptfi-
mâui după fătat, şi aceasta este faptă
înţeleaptă, a-’i vinde când sflnt bine
plătiţi. După-ce odată se vfiud purceii,
scroafele trebue* grijite bine, ca de noa
sfi poftească a fi duse la vieri.
Mai buni sflnt de crescut purceii din
Martie şi Aprilie. Unde din creşterea por­
cilor fac neguţătorie, de toamna grijesc
când sfi fie lăsaţi vierii intre scroafe, ca
vremea fătării sfi cadă In lunile amintite.
Despre producţiunea lânei in 1895.
Dintre toate materiile, cari servesc
pentru Imbrăcămiutele omeneşti, lâna se
află In locul cel dintâiu. Mai este încă
mătasa, care se produce cu mult mai
greu ca lâua, şi din această causâ este
şi cu mult mai scumpă Încât nu poate
concura sau întrece In productivitate şi
întrebuinţare lâna. Nici chiar inul, câ­
nepa sau bumbacul, deşi sflnt mai ieftine,
nu pot trece aşa uşor peste lânii. Esîe
adevfirat că s’a făcut multe Încercări, ca
sfi poată' prin dtnsele Împuţina folosirea
şi preţul lânei, dar’ toate Încercările s’aa
adeverit a fi foarte zadarnice.
îutrebuinţarea lânei pe an ce merg^
tot sporeşte şi In acea .mfi^urii creşte şi
productivitatea După o statistică ni-se
arată, că la începutul acestui veac între­
buinţarea a făcut 200 milioane chlgr.,
de atunci până In zilele noastre sporul
este de cinci-ori atâta adecă, 1027 mU.
de chlgr.
întrebuinţarea aceasta atât de în ­
semnată a fost ajutorată prin producţin-
nea mare din Australia Platon şi alte
ţeri.
Mai virtos s’a sporit prodacţiunea
de lână în Australia. Aşa d. e. în anul
1800 numfirul oilor era numai 6000, în
anul 1893 ajunse numfirul acelora la
123 milioane. în Platon, unde in 1S50
erau 2 milioane oi, astăzi sflnt peste IOO
milioane. în părţile deosebite ale Americei
se află 49 milioane şi in Europa ISO.
Aşa pentru industria din Europa şi
America aproape 477 milioane de oi pro­
duc lână.
[ Nr 8
Mai vtrtos s’a sporit producţianea
linei în cei patm ani din urmă, aşa în-
' 4 t productele de lână n’au putut fi între-
buinţate în măsura, care erau pregătite,
de unde este uşor de înţeles, pentru ce
j scăzut preţul lânei.
Pe lângă toate că fabricile de ţăHut
şi lucrat lână din Francia şi Germania
îq prelucrat foarte multă, totuşi preţurile
ju fost foarte scăzute în jumătatea primă
,jin anul trecut.
Prin Iulie a început a se cerca
lâna de cătră fabricile din Austria, care
pregătesc postavuri pentru armată. Dela
această vreme încoace pe încet, dar’ si-
Ţur, preţul s’a tot ridicat.
Tîrgul de lână, care a fost întocmit
la Budapesta în 1895 şi dacă n’a putut
îndrepta deplin preţul lânei, totuşi a aju-
tit mult pe neguţătorii, cari erau siliţi
i-’şi păstra marfa în magazine. Pe vii­
tor aceste tîrguri sau aucţiuni de lână
Tor fi părtinit i şi ajutorate diu part:-a
ninistrilor de comerciu şi agricultură.
Din această împregiurare se poate deduce,
d preţul aceleia se va mai îmbunătăţi.
Ştiri eeonomiee.
„ Vieforia*. între inserţiuni publicăm
■iatragem atenţiunea cetitorilor asupra comptu-
ri!or din 1895 a institutului „Victoria8 diu
ind, care tn scurt timp a devenit unul din-
principalelo institute de bani la Români.
I Cu deosebire tn ultimul an a fâcut mari
progrese acest institut tn toate ramurile de
5j<raţiuni; astfel, n i tn 1805 activele au croş­
et cu 234.000 11., depunerile spre fructificare
s 2 5.000 fi., escomptu! cu 178.000 fl., hi-
joUca cu -18.000 H., venitul brut cu 15.000
5,riai, ear’ venitul curat cu 1500 tl.
Precum sflntem informaţi, direcţiunea va
frcpunc la adunarea generală dela 1 Martie
l c. dotări extraordinare pentru fondul do
îiiîrrâ şi de pensiuni, cari prin aceasta vor
nnze cifra de aproape 100.000 fl şi totodată va
jropunc şi urcarea dividendei dela 7 Ia 8 fl.
<!:pi acţic, ear’ pentru scopuri culturale şi
ilinîropice va propune votarea sumei însem­
n e dc tl. 1500, din venitele anului trecut.
X ouă lin ie de calc ferată. După-
c a aflăm din foile din Budapesta, proiectul
ie pe linia ferată A l v i n ţ — Sibiiu şi Sibiu—
Tcrna-rojiu va fi subşternut tn aceste zile la
iieti pentru încuviinţare. Conform Înţelegerii
ua pactului internaţional, această Iiuie do
•tilă ferată trebue să fie gătită până în 1
5^mvrie 1897. După-cât sflntem informaţi,
fctul român deja şi lucră la această linie
ie cale ferată.
îndată-ce aceasta legătură de cale ferată
a va pută îndeplini, cetatea Sibiiu va deveni
în centru foarte însemnat pentru comerciu
ţi industrie. Numeroase înţelegeri şi obliga-
faii comereiale se vor încheia în această ce­
tite, care se va preface un punct emporic în
«le ale negoţului între Austro-Ungaria şi
Orientul.
Din toate aceste se prevede, că indus­
tria, comercial va dobândi foarte mult dela
lîeastă linie, dar’ totodată şi Sibiiul se va
ridica în bunăstare şi va sport în numer.
FOAIA POPORULUI
E a r ă ş i o n o u ă dare. în ministe­
rul de finance se lucră în vremea de faţă la
un proiect privitor la urcarea dării pe bere.
Darea impusă pe producţiunea de bere, care
pană acum a fost 5 fl. 60 cr. de hectolitru,
va fi adecă urcată cu 36%- Intre fabricanţii
de bere s’a pornit deja 'mişcare pentru de a
protesta contra aestei nouă disposiţii a guver­
nului, şi probabil, că toate camerele comer­
ciale din Ungaria se vor alătura la acel pro­
test. Despre un reuşit bun nu putem face
profeţire, în vreme-ce clieltuelile statului se
ridică şi nesaţnl mereu creşte
C risa ş i p r e ţu ir e a de cafea. în
Brasilia peste tot astăzi se vorbeşte mai mult
despre boala care a început a pustii cafeaua,
adecă un fel de seră buni-oară, cum este
filoxera, care face atâta stricăciune în viile
noastre. Unicul noroc este că abia icî-coale
s’a ivit tncă aceasta boală, încât încă nu poate
fi teama întemeiată, că producţiunea va fi îm-
pedecată. în Brasilia producţiunea de cafea
din ce merge sporeşte, încât mai mare este
teama, că producţiunea po mare va face scădere
în preţuri. Spre a pute pune pedecă acestui
neajuns, presi lenţii din St.-Paolo şi Espirîto-
Santo au concheinat la un fel de congres
pe pioducetorii de cafea ca se Ie dovedească,
că în anii d :n urm ; producţiunea de cafea s’a
sporit cu 60— 80% , mai vtrtos însă de când
sclăvia s’a şters. Producţiunea tn aceste două
republici s’a sporit dela 3 —4 milioane de
saci, după-cum ofte îndatinată poporaţiunea
a-’şi măsura cafeaua la 8 milioane. Presidenţii
republicclor aşa sperenză, că vor pută deslega
această întrebare atât do însemnată, dacă vor
deschide pieţe noue de vtnzare pentru cafeaua
din Brasilia. încercarea vor lndeplinl-o tn Itusia,
unde abia cunosc cafeaua. Aici vor deschide
exposiţii de cafea, vor întemeia anumite ţfetre,
In cari poporul mai sărac va ti împărtăşit cu
cafeauil tn preţ foarto scăzut, ba chiar şi Iu
cinste. Această întreprindere se va face pe
cheltueala producătorilor de cafea.
Stârcit se m ăn ătu rilo r. .Ministrul de
agricultură din rapoartele primite din ţeară
a dat următoarea înştiinţare despre starea
semănăturilor. Iarna din acest an n’a fost
tntr’o formă pretjtindenea, aşa că tntr’un loc
a fost frig mare, unde zăpada a lipsit de
totul, ear’ tn alte locuri a fost frig şi ger
fară zăpadă, unde pământul a îngheţat ca
peatra cu grânele resărite. Mai ales în Tran­
silvania gerul de 16— 20 grade a fâcut multă
pagubă în bucate. Pe unde a acoperit zăpada
grânele peste tot acele s’au iernat bine. Dintre
toate grânele rapiţa a suferit mai mult, încât
pe lângă malul Tisei este rărită foarte tare.
Preţul fânului nu este acelaşi In toată ţeara.
în unele locuri plugarii duc lipsă mare, în
alte locuri n'are nici un preţ fenul. preţul
per m. m. se schimbă între 1— 3 fi.
C o n s tru c ţiu n i şcolare. Dl Poni,
ministrul de instrucţie publică în România,
a presentat Camerii un proiect de lege pentru
înfiinţarea unei case a şcolarilor ps care statul
o dotează cu un capital efectiv de 30,000.000
franci procuraţi prin emisiune de rente şi
versaţi în curs de şese ani 5 milioane pe an
cu începere dela 1 Aprilie 1897. Creditul
acesta are de scop construirea sau clădirea
de şcoli atât în sate, cât şi în oraşe.
Pe lângă fondul de 30,000.000, casa de lipsă.
şcoalelor se va mai spori: 1. Cu veniturile j
pământurilor, cari aparţin şcoalelor rurale; !
Pag. 31
2. Cu sumele provenite dela examinarea ele­
vilor preparaţi în particular! 3. Cu taxa
asupra copiilor străini; 4. Cu amenzile repre-
seutanţilor copiilor etc.; 5. Cu donaţiuni etc.
Ministrul dl Poni crede, că cu 22,000.000
se vor pută face toate clădirile şcolare de
cari se simte acum trebuinţă în ţeară, ear’
restul de 8 milioane ajunge pentru şcoalele
urbane.
Casa şcoalelor va împrumuta comunelor
sumele de cari vor avă lipsă pentru clădiri
şcolare, în aceleaşi condiţiuni de dobândă
amortisare, în care s’a exmis renta, pentru
constituirea fondului.
Dacă unele comune nu vor pută să
plătească anulităţile, sflnt împuternicite se
repartieze o zecime asupra contribuţiunii lor
directe. Comunelor cu totul sărace li-se va
da o subvenţie de judeţ şi de casa şcoalelor.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea j j . Binevoiţi a-’mi răspunde
în preţuita foaie, la următoarele: Am o casă
cu grăbină, cari sflnt moşia mea, şi stă' toc­
mai în colţul stradelor în comună, locul este
foarte potrivit pentru o boltă. Eu sflnt plu­
gar, dar’ pământ am foarte puţin, ci chiar eu
ara voe să deschid o boltă cam mică în casa
ine3. Oare am eu drept ca plugar după lege
să ţin boltă, ori ba ? Dacă ara drept, să bine­
voiţi a mă îndrepta, de undo pot se capăt
iertare.
Iloroşineu. Abonent nr. M iOS'
R e B p u n s . Dacă d-ta a vrea a des­
chide boltă o poţi face. Mai ântâiu faci în­
ştiinţare tn scris pretorului cercual, că In care
comună, sub ce număr voeşti a deschide pră­
vălia sau bolta cu mărfuri mixte. La această
rugare să alături un atestat dela antistia comu­
n a l despro purtarea moralii, totodată şi un tim­
bru pentru licenţă de 1 II. 50 cr. După-ce ai pre­
dat rugarea la pretură, vei aştepta 3 zile, dacă
nu-’ţi vine In această vreme po rugare răspuns sau
licenţa, atunci fără a îatreba po cineva poţi
deschide bolta.
întrebarea 36 . Am doi copfi, ambii calfe,
unul lăcătar, celalalt rotar. Avănd pentru ei
lipsă de atestat de competenţă (illetiisegi bi-
zonvitvâny) eu singur nu ştiu dela cine să-’l
cer. ’L-am cerut dela notarul, unde am stat
17 ani ca pădurar erarial şi acela m’a îndru­
mat la notarul, unde plătesc dare după puţina
avere ce o am acolo. Acesta m’a îndrumat
Ia notarul, In care cerc mă aflu de present ca
pădurar. Acesta tnsă, deoare-ce numai la 2
ani sflnt In notariatul d-sale, zice că nu ’mi-’l
poate da, ce mă îndrumă earăşi la notarul,
unde am stat 17 ani, zicând că acela este în­
datorat să mi-’l dee. Îq lipsa acestor atestate
copiii mei sflnt Impedecaţi In completarea mă­
iestriei. Drept aceea ve rog a-’mi da îndru­
mările de lipsă.
Gioliţa. " S icolae D a b u ,
pâdurar.
R espuns. Atestatul de competenţă
este îndatorat se ’ţi*’l dee notarul, în al cărui
cerc s’au născut băieţii. Vei recerca antistiile
comunale unde ’ţi-s’au născut copiii, aceste la
re :ereare sflnt îndatoraţi a-’ţi da atestatul de
sub întrebare. Dacă totuşi ’ţi-ar face greu­
tăţi, se faci înştiinţare pretorului cercual, care
va dispune ca îndată să ’ţi-se dee atestatele

Pag. 32
Monografia economică-culturalâ
a com unei
Gurariului.
Scrisă de lo ac h im M untean, preot.
(Urmare).
Parte deodată cu unii din cei în­
şiraţi, parte din urma lor s’au mai suc­
cedat (rînduit) cu învăţători harnici şi
devotaţi: Ioan Bratu din Tilişca pe
anul 188718, Eliseiu Gabor din Dum­
brava pe 1888'9 şi deodată cu el Va­
leriu Popoviciu din Sibiiel; aeesta până
la anul 1893 c â n d ’i-a urmat pe 1893/4
Ioan Viţălariu din Zlagna.
In present funcţionează ca învă­
ţători definitivi cualificaţi: Jeronim Mar-
dan din Jibărt, absolvent de pedagogie
cu pregătire de 5 clase gimnasiale şi
Ioan Chipară din Sălişte, de asemenea
absolvent de pedagogie cu 4 clase gim­
nasiale; ear’ provisoric pe anul 1894/5
e denumit clericul absolvent Valeriu
Arsenie din Ioc.
în privinţa salarisării este de notat,
că în anul 1790 dascălul avea căpiată
numai 5 fl. 50 cr., în anul 1802 a
crescut Ia 18 fl., ear’ Fitoc avea Ia în­
ceput — pe Ia 1805 — 100 dc zloţi
bani de aramă, sau 40 fl. v. a., pe
lângă cc mai căpăta dela preoţi ca diac,
’i-s’a urcat însă dc pe Ia anul 1824/5
la 100 fl.
Pc timpul cât au fost 2 învăţători
— mai pe Ia început — erau salari-
saţi cu câte 100— 120 fl. Pc anul
1861 s’au sistemisat plăţile după pre­
liminarul comunei, pentru ccl gr.-cat.
cu 126 fl, unul gr.-or. cu 172 11. şi un
adiunct cu 80 fl.
Pc la anul 18 // învăţătorii gr.-or
aveau: unul 200 fl., cclalalt 150 fl. şi
lemnele trebuincioase.
Astăzi salnrelc sflnt regulate după
reccrinţele legii: câte 300 fl. la ficcarc
şi un adaus dc câtc 30 fl. ca relut
pentru cuartir şi grădină. Cel gr.-cat.
sc apropie şi cl de această sumă.
în privinţa metodului sau felului
meşteşugit ele instruire şi de înmulţirea
cunoştinţelor la şcolari, putem susţine,
c i şcoala noastră a ţinut pas cu pro­
gresul obştesc. La început dupâ modul
destul dc greoiu al lui „az buche"
şi dc „silabizare" slugindu-se copiii —
in lipsa cărţilor — de formulare scrise
de învăţător: am ajuns să vedem pro-
punendu-sc cu bună ispravă materialul
de invăţăment destul de bogat, pres
cris în normativul şcolar.
O parte bună, care n’ar trebui
lipsească nici »şcoa!ei nouă« — o aflăm
totuşi în şcoala »cea veche«; aceasta
este: hrănirea elevilor mai dinadins cu
sentimente religioase şi alipirea lor cât
mai strinsă de biserică, de mai marii
ei, de legea şi obiceiurile noastre stră­
moşeşti !
La şcoala gr.-cat s’au rînduit pe
timp mai lung sau mai scurt în slujba
dăscăliei următorii :
1. Petru Roman din Cudjir.
Achim Lăpuşan din Lăpuş.
Acesta a slugit, — se zice, — cu plată
mică, numai 16 fl. pe an; dar’ fiind
el bun cântăreţ, îl foloseau ca diac şi
preoţii gr.-orientali.
3. Ioan Avram din Orlat
FOAIA POPORULUI
4. Ioan Voie din loc, care mai
târziu a trecut la biserica gr.-or.
5. Ioan Andreiu din Săcădate.
6. Toma Simu din Ciufud.
7. Dela 1 Septemvrie 1880 încoace
timp de 12 ani a funcţionat actualul
paroch gr.-cat. Dionisie Aaron, ear’ în
al 13-lea an a primit dreptul de pen­
siune la 120 fl. pe an.
8. în anii 1892— 1S94 s’a orînduit ca
învăţător Aurel Staicu din Gusu, trecut
apoi la gr.-orientali; ear’ în anul cur­
gător este aplicat.
9. Absolventul de teologie Ioan
Oros din Vecerd.
Edificiu propriu de şcoală comuna
nici când n’a avut, ci spre acest scop
se închiriau case private.
Aşa de pildă Ia începutul dăscăliei
lui Fitoc timp de 10— 12 ani s’a ţinut
şcoală în casele «dascălului» Dămian
sub Nr. 46 — p’atunci ale moşului seu
despre mumă Coman Onofreiu; mai
târziu în casele — acum nu mai sflnt
— ale lui Dumitru Zav din sus de
«cămara» din tîrg, strămutată în urmă
şi ea lângă rîu, unde stă încă şi
acum; ear’ d’aici s’a mutat apoi şcoala
în casele cele mari comunale din «Piaţă»
zidite dc Oprea Morariu pe la anul
1840, unde se află şi astăzi şcoala gr.-
cat. şi o clasa din cele 3 gr.-orientale
în rîndul dinjos (parter), — de-asupra
fiind localităţile cancelariei comunale.
pe când celelalte 2 clase se adă­
postesc în un edificiu de alăturea adap­
tat spre acest scop la anul 1875 —
în o stare însă nu prea mulţumitoare.
Dar se are în vedere ridicarca cu
timpul a unui edificiu propriu de şcoală
cu încăperi dc ajuns pentru dcschidcraa
unei clase noue — a -J-a, de care şi
acum se simte trebuinţa.
••Jl. M işeăm entul .statistic c u ltu r a l.
La ori-cc lucru, fie cat de încurcat
ori îndoielnic, cifrele sflnt dovezile cele
mai bune, mai bizuite: ele desfac în­
curcătura şi dclătură îndocala, ele vor­
besc mai lămurit şi mai convingător decât
graiul omenesc. In judecarea stării cul­
turale din această comună, cifrele le
vom lăsa şi noi să vorbească.
Datele statistice celc mai vechi,
din câtc au ajuns la cunoştinţa sub­
scrisului despre cercctarca ’ şcoalei în
comuna Gurariului, sflnt cele cuprinse
într'un «formular", din «Protocolul co­
misiilor» pe anul şcolar 1838/9.
Conform acestui formular la anul
arătat numărul pruncilor gr.-or. harnici
de şcoală se arată a fi fost: prunci 46,
să-’i
prunce 25, cu totul 71; numărul prun­
cilor umblători la şcoală: prunci 40
prunce 11, cu totul 61.
Ear «Extractul» informaţiunilor
despre şcoala gr.-or. pe anul 1851/2
fiind învăţător răposatul paroch Ioan
Manta, când Ia examen a fost faţă
Preasfinţia Sa Episcopul Andreiu Şa­
guna, cuprinde:
Numărul pruncilor harnici de şcoală
nu se ştie, numerul pruncilor um­
blători la şcoală — prunci 30, prunce
16, cu totul 46.
Să presupunem, că aceştia au fost
elevii unei clase din 2. Totuşi ce deo­
sebire între atunci şi acum, când pe
anul şcol. 1894— 5 sflnt induşi la gr.-
orientali :
%
Nr. 8
Obligaţi la şcoală în etate dela
6— 12 a n i ....................
32$
Obligaţi la şcoală în etate dela
12— 15 a n i ........................
_10ţ
Suma .~ 7 "435
înscrişi la şcoală în etate dela
A 6— 12 ani ..............................
232
înscrişi la şcoală în etate dela
12— 15 a n i ......................... 88.
Suma . . •~)r -
3.v
Ear’ la gr.-catolici obligaţi dela
6— 12 a n i .........................
Obligaţi dela 12— 15 ani -r.
Suma . /o
înscrişi dela 6— 12 ani . .
35
înscrişi dela 12— 15 ani . . o
Suma .
De toţi aşadar’:
Obligaţi dela 6— 12 ani 3771 _
Obligaţi dela 12— 15 ani 134 j 011
jnscrişi dela 6— 12 ani 2701
înscrişi dela 12— 15 ani 97 j
Frecuentarea se arată deci a fi d:
72% sau: tot din câte 100 de cop
de vîrstă şcoalei, o cercetează 72, ea:
28 adecă mai mulţi ca >/4 parte rărr.i:
fără învăţătură!
In Sib iu la şcoală se află aarr
5, anume: Victor Aaron în clasele nor­
male, car’ Octavian Aaron, Eugen Mun­
tean, Nicolae Arseni şi Ioan Relx--:
prin gimnasiu. Unul — Ioan Peanâ —
urmează cursul silvic-agronomic în Bu­
cureşti, car’ dl Ioan Voie, care derrz’:
a terminat şcoala de cădeţi, se
acum locotenent în armata comuni
în timpul din urmă cultura ger,t-
rala şi interesul pentru chestiile ttj.~
naţionale, au străbătut şi sc lăţcs-c r ,
masele poporului. Şi nu numai aa I
împregiurare nc îmbucură, că după .Cr
rea de astăzi */8 din locuitorii cornu'_
ştiu scrie şi cctl; ci şi mişcarea ce st
simte în popor şi dorinţa dc a ri:
cum stăm ? Ce mai este de nou? Cin
pc când până bine dc curend oarr.c~
la întâlniri vorbiau numai dc daraven.;
lor sau sc şeguiau unul pc altul, cri
— cc era şi mai rău — se cleveteau:
acum vorbesc şi se întreabă dc ccJe-ce
sc fntemplă în lumea mare.
La această îmbucurătoare schim­
bare în vieaţa poporului nostru a con­
tribuit in mare măsură presa.
Gazete întră în comună în numer
destul de mare şi anume: „Foaia Po­
porului" în peste 20 de exemplare.
„Tribuna" în 3, «Telegraful Român* in
1, „Vatra “ în 2, „Rundunica" in 1,
„Unirea în 1 şi încă vr’o 2 foi umo­
ristice !
31. M ijloace băn e şti. F n n daţin n i.
Propăşirea culturală şi cu bună­
starea materială merg în deobşte mâni
în mână şi se spriginesc împrumutat
Omul cu avere se poate îngriji cu mai
multă înlesnire de luminarea minţii şi
cultivarea inimii sale, decum o face cel
sărac. întocmai aşa este şi cu popoa­
rele. Drept-aceea îndoit de bun lucru
fac, cei-ce pe cale cinstită şi cu drep­
tate strîng averi şi le folosesc cu pri­
cepere şi înţelepciune în folosul lor şi
al neamului, din care după sânge şi
după lege parte fac.
(Va urma.)
 Nr. 9 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 9 —i89e
ECONOMUL redactat de I. COSTI N,
preot.
însoţirea
industriaşilor rom âni din Sibiiu.
După o stăruinţă mare, voinţă tare
şi lucru mult, vedem întemeiată această
însoţire, care este pusă pe un fundament
puternic moral. Aceasta ’şi-a şi început
prima lucrare pe terenul neguţătoresc în-
temeindu-’şi o prăvălie după cerinţele le­
gilor de comerciu şi trebuinţele publice.
Prăvălia este aşezată în cel mai de frunte
loc din Sibiiu.
Statutele acestei însoţiri sânt aşa
compuse, încât în cercul acelora, fără nici
o pedecîi se pot îndeplini toate afacerile
de natură economică: poate primi depu­
neri de bani şi îi poate împrumuta, poate
cumpăra averi pentra vindere mai departe,
poate construi şi clădi fabrici ş. a.
Însoţirea s’a întemeiat după sistemul
RaifFeisen cu cuote sau acţii câte de 10
fiorini şi contribuire la cheltuelile de în­
temeiere câte cu 1 fl. Aşa cine doreşte
a 6 membru trebue sfi plătească 11 fl.
deodată sau şi tn vreme de 10 luni.
Membru poate fi ori-care locuitor din Un­
garia şi Transilvania care dispune însuşi
piste averea sa şi are purtare onestă.
însoţirea este întemeiată cu garanţie
solidară sau neliminată, aşa, că fiecare
membru pe lângă cuota de 1Q fl. garan­
tează totodată cu întreaga sa avere pen­
tru lucrările însoţirii. în acest paragraf
din statute este fundamentul puternic,
basa neclătită şi garanţia morală a Înso­
ţirii. Din această garanţie se poate con­
vinge ori-cine, că membrii cari s’au ho-
târtt şi au Întemeiat Însoţirea au Încheiat
o obligaţiune foarte temeinfcă şi rCspund
cn toată averea despre mersul cinstit şi
curat al afacerilor. Aşa fiind este lucru
natural, că controla iutreprinderilor este
cât se poate de strictă şi aspră, ca nu
cumva 86 se ivească vr’o nelegiuire prin
care membrii ar putea fi păgubiţi.
Mulţi sânt, cari tn garanţia solidară
neliminată văd greutatea cea mai mare,
Încât nu uşor se pot hotărî ca să Intre
ca membri în sinul Însoţirii, temere având
c i vor fi păgubiţi în avere.
Industriaşii români încă au prevăzut
această greutate, mai ales că noi Rumânii
nici nn avem asemenea însoţiri. Au ştiut
şi aceea, că vor avă a se lupta cu multe
neajunsuri, cum se întâmplă de regulă la
asemenea întreprinderi de totului nouă,
m*i ales că poporul român dela fire este
conservativ, se teme şi poartă frică de
ori-ce lucru nou. Membrii din însoţire
chiar în această garanţie au aflat tăria
şi puterea care dă încredere; că scopul
este sfânt şi mijloacele oneste.
Asemenea însoţire pusă pe un fun­
dament atât de puternic este singurul mij­
loc prin care poporal român va pută în­
temeia şi întări clasa industriaşilor ro­
mâni. Noi ştim, că industriaşul, neguţă­
torul şi măiestrul român nu dispune şi
n’are sub biruinţa şa capitale adunate de
veacuri, că industria noastră numai acum
se desface din scutece, că n’are fundament
pe care s’ar pută răzima.
Când însă această însoţire va pută
străbate în sufletul şi inima poporului
român, când va pută avea 1000— 10.000
membri, au pus un fundament puter­
nic de capital de unde şi prin care pot
fi spriginite împrumutat neguţătoriile,
măiestriile şi industriile.
Altă basă sau fundament mai puter­
nic atât moral cât şi material prin care
s’ar pută face şi îndeplini întemeierea şi
ridicarea clasei de mijloc nici că poate
fi. Deoparte, că poporul român, ca na­
ţiune se pune cu avutul seu a garanta
şi stă bun cu averea sa, că hotărît este
a întemeia clasa industriaşilor, de altă
parte însuşi întră într’o îndatorire, ca sfi
spriginească toate întreprinderile însoţirii.
Aci şi prin această garanţie împrumutată
este asigurată vieaţa şi reuşita fericită a
însoţirii.
Dacă poporul român veacuri de-arîn-
dul n’a fost ta stare, sau n’a avut tre­
buinţă, ori n’a avut pătrundere câ sfi-’şi
întemeieze clasa de mijloc, după o ne-
gligenţă sau nepăsare de veacuri eroarea,
greşeala sau păcatul numai aşa şi pe
această basă se poate repara în vreme
scurtă şi multă demnitate naţională, dacă
însăşi li dă braţul şi umărul pe care se
se poată ridică.
Vorbele şi dorinţa, că bine ar fi sfi
putem crea clasa de mijloc sânt bune;
dar’ numai prin fapte putem ajuta, dân-
du-ne spriginul de lipsă.
Tt*ama singuraticilor cu garanţia so­
lidară ori neliminată nu este legitimată
nici întemeiată, cu atât mai vîrtos nu,
că In mfisura care sfi sporeşte numfirul
membrilor scade din garanţie; dar’ şi de
altcum controla fiind foarte aspră, frica
pentru garanţie n’are temeiu.
Lucrurile mari şi măreţe pururea a
poltit şi pretins jertfă, aici mai mult este
jertfa morală decât materială, căci 11 fl.
pohte plăti In curs de 10 luni şi pluga­
rul cel mai sărac. Dacă este garanţie
aceea se Împărţeşte peste toţi membrii,
nici odată nu răspunde un numbru cu mai
mare sumă decât altul. Egalitate este In
acţiuni, Încât nime nu poate avă mai
mult ca o acţie, fie cât de avut; dar’
egalitate ar fi şi la perderi, când acele
s’ar ivi. Aşa, dacă numfirul membnlor
ar fi 500 şi perderile 500 fl., atunci la
pagubă ar contribui flecare cu 1 fl.
Această garanţie solidară şi de alt­
cum numai atâta s’ar susţină, până capi­
talul social, respective fondul de reservă,
s’ar ridica la o sumă mai însemnată, ajun-
gându-se aceasta fără nici o greutate
Pag. 33
pot schimba statutele; dar’ până atunci
însoţirea are lipsă de această garanţie.
Numai garanţia împrumutată îi măreşte
creditul şi îi asigurează statornicia.
De altcum este lucru foarte uşor de
priceput, că în mfisura sau proporţia
care creşte fondul de reservă, în aceea
scade şi garanţia singuraticilor membri,
căci garanţia trece asupra acestui fond.
Conform statutelor, membrii însoţirii
nu lucră ca însăşi sfi aibă ceva câştig mare,
sau dobândă, nu, căci după 11 fl. nici
că se poate aştepta. Venitul capitalului
social mai mult întăreşte şi nutreşte fon­
dul de reservă, ca pe încet sfi uşoreze
pe membri de sub garanţia solidară.
Aici este bunătatea şi trăinicia acestui
sistem, că prin contribuirea multora sfi
compune capitalul la întreprinderile înso­
ţirii. Aşa fiind, mulţimea membrilor mo­
ralmente este silită a-’şi face datorinţa cu
spriginul seu câştigând şi pe alţii.
Aşa dacă noi Românii vom dori a
ne întări pe terenul neguţătoriei, vom voi
a ne scăpa de sub sclăvia străină şi vom
da filerii noştri fraţilor adecă lucru şi pâne,
fără îndoeală sporim în avere şi se în­
tăreşte în bună stare neamul nostru.
Putând însoţirea ajunge la capital
mai mare şi respectabil, putându-’şi câş­
tiga membri tot ca asemenea garanţie so­
lidară, atunci uşor va întemeia filiale prin
toate ţinuturile locuite de poporul nostru.
Dacă inteligenţa şi poporul din ţi­
nutul acela va întră între membri cu în­
datoririle ce noi Je avem. Aşa apoi de­
oparte sântem siguri de controla cea mai
aspră; dar’ totodată şi despre spriginirea
şi părtinirea întreprinderii.
înţelegându-se de sine că toţi mem­
brii vor fi tot aţâţa apostoli pentru în­
treprindere, cari vor lucra la reuşirea ori­
cărei afaceri pusă la cale de însoţire, unde.
şi dlnşii sânt membri.
Când inteligenţa noastră română va.
porni o lucrare puternică ca sfi câştige
cât se poate de mulţi membri pentru.în­
soţire, când va pută planta şi în înima po­
porului dragostea şi spriginirea acestei în­
soţiri, atunci lucrul cel mare ce ne stă
înaintea noastră îl vom pută isprăvi pe
calfi netedă şi uşoară, fără sfi ne poată
sta cineva în cale. Garanţia reuşirii este
averea cu care garantează membrii, asta
stă ca o temelie neclătită pe care se pot
clăfîl multe lucruri măreţe.
Menirea însoţirii industriaşilor români
din S»biiu este frumoasă, terenul de lu­
crare ce îi stă înainte este foarte extins.
Scopul adevărat, sănătos şi salutar însfi ft
•poate ajunge numai prin însufleţire voinţă
şi pătrundere în afacere. Aşa trebue, ca
fiecare inteligent sfi vadă meta sau Rota­
rul la care ţinteşte însoţirea şi la' care
numai prin puter.le aşa umte poate ajunge.
Voinţa tare cu puteri unite, poate
îndeplini şi lucrurile cele mai mari, e
care singuraticul se sparie.
 Pag. 34
Dacă voim emanciparea noastră pe [ mai mult de silă decât de voie bună şi
terenul neguţătoriei şi industriei, atunci
sfi intrăm ca membri în sînul însoţirii I socotinţă.
acesteia cu sutele şi miile, că aşa nici
porţile iadului nu ne vor birul, dar’
I pe unde era: cultura de vii, cari putem
noi multe şi mari lucruri putem isprăvi.
I zice, ne plătia ostenelile îmbelşugat, azi
Despre plantarea şi altoirea viei.
Timpuri grele sfi descarcă asupra I sântem a trăi şi plăti tot ce ni-se cere.
noastră an de an, zi de zi fără a avfi I
speranţă de ceva îmbunătăţire.
întrebarea: Ce sfi facem dar’ ca sfi nu
Mai ales noi Românii din această
ţeară sântem robiţi din greu pe toate li­
niile de traiu, şi reduşi aproape la doufi
caste: ale militarismului şi cea economică,
din toate celelalte sântem exchişi sau
strimtoriţi.
Ca militari sântem buni a ne jertfi
sângele pentru ţeară dacă trebue. Ca
economi, ne silim şi sântem siliţi a plăti
tot ce ni-se cere fără a murmura sau
forăl. Iu schimbul sarcinelor luăm ocară
şi batjocură.
Aşa curg ani după ani şi tot ce
putem zice, că e datorinţa faţă de care
ue cere sângele şi ne stoarce şi slăeşte toată
agoniseala. Câ braţul ni-’l punem încă bu­
curos In slujba ţerii şi împeratului, mai este
cum este, dar' e întrebare mare este, câ ba­
nul de unde şi cuin se-’l mai agonisim?
Dacă cercăm starea economică la noi
Românii de-amfiruntul, pe lângă toată aşa
zisa economie mai raţionabilâ, ni se În­
făţoşează o icoană de tot tristă. E drept
că plugal şi grapa se deosebesc de cele
moştenite din bfitrâni. Pământul încă
poate ’l-am lucra mai cu multă grije şi
minte dacă ar fi cu cc. Astăzi maşinile
ne mijlocesc mai uşor a ajunge la producte,
ba şi bucatde încă le-am şti valora mai
bine dacă ar fi cui. Asta e buba că nu-’i
cui şi împinşi de povara multor dări grele
după chip şi fel sântem siliţi a le prăda
explotarilor aşa cum sfi îndură ale cumpfiră.
Azi stăm aşa, că puţina inteligenţă ce
avem e fără bani, apoi bietul ţeran e
adus la sapă de lemn.
Zice-se totuşi, că lu privinţa econo­
miei am fi înaintat prin întemeierea câtorva
bănci economice. Ar fi bine de ar fi
drept, dar’ nu-’i tot aur ce sclipeşte, sfi
potriveşte şi la aceste zicala Românului:
„ Diaafară mer frumos şi dinlăuntru ver-
mfinoa". Miile de cambii ce îngroapă aceste
bânci ar şti sfi ne spună unde am ajuns
de vre-o 15 20 ani. Multele sfimânături
ce ne străduim a face din toamnă In
toamnă şi din primăvară In primăvară,
nu ne mai pot ajuta derangiamentul eco­
nomic zdruncinat de neajunsuri. Aceasta
scrămătură, sfi o numesc aşa, nu mai e
rentabilă. Sunt atâtea producte In lungul
şi latul ţerii şi lumii, încât nu mai e nime
în stare a le mistui. Şi noi aici ne zdrobim
pe lângă concurenţele ţerilor mai bogate
în product şi vama nefavorabilă susţinută
FOAIA POPORU LU I
alte multe neajunsuri provenite din ne-
Un singur ram de economie mai era
şj acest ram e nimicit aproape cu de-
sfivîrşire de cătră filoxeră.
I
Cu toate aceste stări slabe, siliţi
Aşa fiind stările de sine se pune
ajungem la totală cădere şi ruină eco­
nomică? Eată ce, după a mea părere:
Se reducem economia câmpului, adecă
cultura grânelor, la partea cea mai mică ce
ne este neapfirat de trebuinţă pentru sus­
ţinerea casei.
Sfi ţinem vite mai puţine şi de soiu
ales, prin ce vom putfi vinde lesne şi
uşor, nefiind siliţi a sta In tlrguri câte
cu o vacă sau viţel cu anul întreg până
11 putem In preţul îndoit a pielei a-’l
vinde. Pe lângă dobfindă In vite vom
agonisi şi nutreţul, care ori-şi-cum sfi
mai plăteşte.
Pământul sfi-’l folosim numai acela
care, sau prin culcuşul seu firesc, sau prin
Ingunoiat este adus In stare de rodire.
Nici-odată nu trebue luate sub lucrare
toate dealurile, coastele şi spălaturile ce
abia ne dau sâmânţa, lucrftnd înzadar
numai şi numai ca sfi st! lăţească vorba
In sat, că cutare s’au cutare câtă sfi-
mânfitură are. Aratul zadarnic s’ar putfi
folosi cu un alt lucru, cum e căratul
gunoiului şi producerea aceluia In mod
artificial, dacă dela vite nu putem atâta
produce.
Dealurile, coastele, rlpele şi spălătu-
rile de apă înzadar le-am Ingunoia, aşa
duc unii, dar’ ce folos, câ nu sapă pe
acele. Aşa e, dar’ acestea nici sfimfinate
nu ar trebui. Acc3te au altă menire mai
bună şi mai de folos. Economul treaz
şi harnic, nu-’şi prădează sfimânţa în de
aceste locuri, ci rlpele, vâlcelele, spălatu­
rile de apă, le astupă, conduce apa la
un loc, sădeşte In ţerm salce folositoare
prin ce leagă cursurile de pământ şi nu
lasă ca apa sfi-’şi facă pat după plac.
Dealurile şi coastele agiăgoşe, vă
roase şi arinoase le plantează cu pomi
sau vie. Că ce modalitate are a observa
cineva la plantarea uuor locuri ca aceste
cu pomi şi ce folos ’i-ar aduce în eco­
nomie, o va putfi găsi lesne şi uşor din
foile noastre, unde s’a scris destul de
lămurit şi nu odată, numai cât sfi urmeze
credincios poveţelor bune şi folositoare.
Rfimâne a şti, cum sfi procede la
I plantarea şi altoirea viei aşa numite
I aamericane*1.
| Fiind această tesă semnalată din
I fruntea scrisorii acesteia, ajutat de o
experienţă şi praxă de 10 ani asta mfi
I îndreptăţeşte la o asemenea povaţă, cu
Nr. 9
atât mai vârtos, cât eu nemijlocit m’am
ocupat în continuu cu plantarea, altuirea
şi grijirea viei, şi tot ce voiu spune este
a se socoti ca mijlocul cel mai uşor, cel mai
bun şi cel mai rentabil, scos din lungile
experimentări succese şi nesuccese. Şi
de altmintrelea aici la noi, nu-’s eu sin­
gurul ce fac această probă, ci comuna
întreagă, care în decurs de 10— 12 ani
a plantat 300 jugfire cat. de vie altoită
(teritorul întreg unde cândva era vie
e de peste 1000 jug. care a fost pus­
tiit cu desfivîrşire prin „filoxeră*) aşa, ci
azi sute de hect. de vin se storc dii
acest loc.
Cei-ce sânt Interesaţi de un ram aş»
rentabil şi posed dealurile şi coastele sterpe
şi pustii bune spre acest scop, fie băgă­
tori de seamă la cele-ce vor urma mai
la vale, de unde uşor vor putea pricepe
ce au de-a face dela început pâuă la sflr-
şitul plantării.
Voiu trata dintâiu despre săpatol
pământului şi săditul cu viţă sfilbatecă; a
doua-oră despre altoire, tragerea şi griji-
rea altoilor. (Va umx)
Îngrijirea sfimenătiirilor primăvara.
îndată-ce zăpada începe a se topi şi
urmează ploile de primăvara, datorinţa
de frunte a economulului este, ca sfi-’şi
Îngrijească sfiinânăturile.
Nici-odată nu este Indestulitor, ci i
un econom ’şi-a arat, sfimânat şi grăpst y
pământul seu după toate regulele, Încât
toate grânele au rfisărit frumos, afară de
aceste mai este lipsă şi de Îngrijirea
acelora.
Schimbându-se vremea spre ploi şi
topindu-se zăpada, economul adese-ori tre­
buo sfi-’şi cerce holdele sale, ca sfi vadi
nu cumva apa stă baltă pe sfimânâturi,
cari stftnd sub apă mai mult timp pier.
Economul pfitrunzfitor şi sîrguincios
încă de toamna ’şi-a tăiat rfizoare peste
holdele sfimânate ca sfi aibă loc la scur­
gere apa. Economul înţelept trebue sfi
socotească Inşuşi situaţia sau culcuşul pă­
mântului, ca sfi dee cale şi scurgere apei
într’acolo unde este mai plecat.
Datorinţa economului este a-’şi scud
grânele sale cât se poate de bine de
toate neajunsurile; dar’ nimenea nu sfi
încreadă că prin rfizoare sau brazdele de
scurgere au făcut totul, încât numai la
secere are de eşit la grâne.
Pe lângă cea mai bună grije rfizoa-
rele se astupă, aşa încât scurgerea apei
este împedecată, încât oprită fiind face
bălţi şi lacuri sub care stând grânele mai
multă vreme se nimicesc. îndoeala nn
încape, că scutirea deplin a grânelor de
greutăţila ori loviturile vremii este lucrul
cel mai greu; dar’ încât se poate econo­
mul trebue sâ-’şi facă datorinţa.
Nici un econom nu este iertat sfi se
încreadăf că poate lăsa sfimânâturile ne-
 Nr. 9
cercate, nnul ca acela care lasă semănă­
turile uitate va trebui sfi plătească această
uitare sau nepăsare cu mari perderi, cari
nici-odată nu se pot îndrepta.
Aşa fiind, economul înţelept, când
.se topeşte zăpada şi încep ploile de pri­
măvară, adese-ori se ese la holdele sale
:şi sfi umble tmpregiurul acelora. îndată-
ce ia seama că apa stă baltă, aceea cu o
sapă sfi-o sloboadă ca sfi se poată scurge.
Prin această lucrare, care se pare neîn­
semnată şi abia socotită, care se poate
isprăvi îa câteva minute, se poate cruţa
mulţi snopi şi multe merţe sau feldere
de grâne.
Toate aceste, adecă grijirea sfimână-
turilor, destuparea rfizoarelor şi cercarea
cât se poate de biue de-amfinnntul şi des
grânele, sânt nişte lucruri, cari economul
4e treabă trebue sfi le împlinească, care
implinindu-le îi dă folos îmbelşugat.
In Februarie lucrul în stupină.
în luna accista începând a li zile
aai calde, albinele trebue cercate mai
adese-ori. în zilele mai frumoase şi căl­
duroase le lăsăm sfi sboare pentru deşer­
tare. Mai ales când e căldura de 9— 11°
R. deschid urdinişurile începând dela
11— 2 ore. îndeplinind această lucrare
înaintea coşniţelor prin stupină, scuturăm
jpaie sau ogrinji, ca căzând albinele mai
•labe, sfi nu ajungă pe zăpadă sau gheaţă
ade ar înţepeni de frig; de pe paie se
jot uşor ridica la coşniţă. Tot cătră
faea acestei luni, crescând căldura i»lbi-
tîle au lipsă de apă. Această lipsă se
poate cunoaşte din sfărmiturile de miere
ari se găsesc sub coşniţe pe poliţă. Alt
î^mn din care se pot cunoaşte albinele
cari au lipsă de apă este, că voesc a sbura
din coşniţă, deşi timpul nu este favoritor.
Pentru delăturarea lipsei amintite, în ur­
diniş punem un burete (şponghe) sau câlţi
:daţi, car’ la coşniţele cu gaură în vîrf
ii-se dă apă în sticlă seu trocuţă anume
sltită. spre acel scop.
Albinele atacate de diaree (cufureilă)
fa măsură mare, se aşează într’o coşniţă
carată in care sânt faguri cu miere sau
li-se dă miere trebuincioasă pentru nu-
trire mestecată cu puţin zăhar de chandis.
Tot asemenea se vindecă şi albinele cari
Pitimesc mai puţin sau în mfisură mai
Qi:ă de această boală, se stropesc cu
Qîere fluidă ameitecată cu zăhar de chan-
fo, prin ce se irită** la sburare. Când
mtare-ya stup n’are miere de3tulă .ca sfi
poată eşl la primăvară, trebue nutrit. Nu-
fcireâ stapilor începând ca luna lui Mar­
tie şi de altcum este lucru folositor că
?ibeşte roitul, încât putem avfi cu mult
Cai repede roi, cari peste vară adună
Eaîtă miere.
FOAIA POPORULUI
Pag. 35
Ştiri economice. noi vom fi sîliţi să lucrăm cu carele şi pâlmile
pentru-că e vorba câ lângă satul nostru are
C urs p e n tr u ferbere de b e u tu ri
să se facă staţie, se poate oare ca pentru
spirtuoase. în şcoala statului de agricultură
aceea staţie noi să fim mai greu apăsaţi?
diu Caşovia. începând dela 9 —20 Martie, se Ruja, 189G.
ţin cursuri regulate pentru învăţarea sau in­
Io a n V om anielu şi E m a m M Grecii.
struirea proprietarilor de fabrici şi conducă­
R e s p u n s . Aceea ca să se facă tren
torilor de economii îu ferberea şi manipula­
sau drum de fer pe la d-voastre se poate;
rea spirtului. Chemarea acestei instrucţiuni
este, ca se deştepte şi lumineze despre mo­ dar’ ca să fiţi sîliţi la lucru cu carele şi
dul şi metodele mai noue aflate sau descope­ pălmile nu se poate. Dacă calea de fer se
clădeşte pe banii statului ori unei însoţiri,
rite mai de curead cu pripire la ferberea
spirtului, cât şi despre trebuinţele de supra­ atunci pentru lucru care ’l-aţi isprăvi trebue
veghere şi folosirea într’un mod mai înţelept se vi-se plătească. Nu este lege ca se vă
poată sili la lucru unde se clădesc drumuri
zlatul (lături, braha), care rămâne dela fabri­
de fer.
carea spirtului. La acest curs se primesc toţi
proprietarii sau conducătorii de economii, cari
se înfăţoşează în persoană până în 5 3Iartie întrebarea 4.0. Avem noi In limba ro­
st. n. şi plătesc 20 fl. taxa pentru Instruare. mână vr’un manual care ar tracta stupăritul
raţional? Unde şi cu ce preţ se află? Din
oile câte am vre-o patru au căpătat m>, cum
Din traista eu poveţele. şi cu ce le-aş pută vindeca. Aşi dori ale lecui
până-ce nu dau la iarbă, că atunci nu le mai
întrebarea 37. Preotul nostra din Vul- pot ţină deosebite de cele sănătoase. La
ceşti, în casele parochiale caro se află la de­ păşune ele toate trag şi fug acolo unde văd
părtare de 30 metri de Bf. biserică, a luat că sflnt mai multe, mă tem se nu fiu oprit
drept de cârcîinărit şi a pus cârcima In aceste, ca să nu le pot scoate nici la păşune.
fâceudu-se slugă la un arendaş de jidov, aşa A boncntul nr. 7407.
au ajuns căsile noastre paro hiale la cărdraă.
Ne rugăm de onorata redacţiune să ne spună:
R ă s p u n s . în limba română avem mai
multe manuale de stupărit, dintre cari până
este lege, ca preotul so nu poată fi căminar,
astăzi mai cercat este al părintelui I. Costiu.
ca căsile pa ro d iile ko du fie prefăcute în
Acesta se află de veuzire la: Institutul
câtdină, ca bo putem depărta cârcima de
Tipografic cu preţul de G5 cr. — Scoarţa de­
lQngâ biserică? Unde putem afla scut?
asupra iîei o beleşte, apoi pregăteşteţi îu
Vulecşti. J . ]■',
farmacie ori apotecă următorul leac:
abonent.
lîp. Kreosot.
Respuns. Preotului nu-'i este iertat să
Gram viginti.
facă cârcima în căsile parochiale, acele numai
Oleiu lini.
pentru locuinţa lui sflnt menite, după legea Gram quadragenta.
bisericească şi civilă preotul nu poate fi Cu acest leac le unge bine pielea pe
cârrimar, legea apriat pofteşte ca cârcima să unde esto rlie tot la 4— 5 zile, dacă nici după
fio cel puţin do 100 metri depărtare de 2— 3 ungeri nu s’a putut curăţl rlia, atunci
biserică. în contra acestor lucruri urlte căutaţi repeţim ungerea tot la 10— 14 zilo până Ia
deslegarea dorită Ia Consistor. primăvară, când poţi folosi lecuire de scaldă,
care este cu mult mai bună. Vindecarea se face
întrebarea jS . în comuna noastră a aşa: după-ce se tund oile, să spală bine cu
apă şi siipun, după aceasta scoarţa de pe
lnat uu Neamţ arenda de beuturi spirtuoase,
piele se boleşte cu un cuţit de lemn, apoi pe
zăhar, carne şl slănină. Totodată a şi pu­
fiecare oaie o scăldăm tn următoarea scaldă:
blicat tu comună, câ nu este iertat nimorui
luăm 2*/, chgr. var, 5 chgr. sodă şl 80 litre
ca aceşti ui tu oii suniuiniţi se se aducă
ori cumpere dintr’altă comună, ci nnmai
apă, aceste toate le mestecăm bine laolaltă
îotr’un ciubăr sau bute. După-ce este gata
dela el.
leacul luăm oaia rtioasă şi o cufundăm şi
Oare este drept aceea?
spălăm tn apă foarte bine. Do sine se tnţe'ege,
Mai spune, câ legea prescrie cât rachiu
că ochii, nasul şi gura trebue scutite să nu
se Iasă p-nitru casă când cineva ferbe pe
le ajungă acest leac. în această apă scăldăm
sama sa şi pentru ceealaltă trebue se se plă­
atâtea oi pentru câte ne ajunge, ca să na
tească lui accis 71/* cr. pe litră.
Prilipcţ. V rtru Şuvrţiu.
meargă în pagubă mult leac, oaia scoasă din
apa aceasta, se aşează în alt vas şi să ţine
R e s p u n s . Din toate cele spuse de
acolo până să scurge apa de pe dînsa, care
Neamţ n’aveţi grije. La stat adecă ţeară,
de nou se toarnă în vasul unde să scaldă
căreia ’i-se plăteşte darea de beuturi, consum
oile rtioase. După 24 de oare se repeţeşte
şi accisuri îi este tot atâta din care oraş sau
scalda, dacă se poate bine este, ca în loc de
sat vor cumpăra cetăţenii. Ţeara are venitul
apă să folosim zamă de tăbac. Aceasta se
ori cumpărăm dintr’un loc ori din altul, în­
vinde foarte ieftin şi să câştigă prin veterinar;
tocmai cum este cu monopolul tabacului, deci
în această zamă să pun materiile amintite,
nimtnea nu poate fi constrîns a cumpăra numai
dar’ tot numai Ia 5 zile se scaldă oile. Dacă
dela dînsul. Când cineva ferbe din poamele
folosim de 3 —4 ori această scaldă, atunci
ori bucatele sale rachiu şi plăteşte acdsul la
vindecarea este sigură, îucât nu mai avem
cassa de dare, n’are se plătească nimic la
lipsă de a 5-a scalda.
arândatori, dacă însuşi foloseşte bauturilo ferte
Valz sfătueşte pe economi ca se folo­
de dînsul.
sească pentru o sută de oi următoarea scaldă:
V, chgr. var nestîns care se topeşte în apă,
Întrebarea jp . Datori sflntem noi a lucra
apoi se ia sodă IV, chgr. sau 15 chgr. cenuşe
la drumul de fer, care are se se facă dela
de fag şi 24 litre urină (pişat) de vite,
Sighişoara până la Agnita? Ni-se spune, că
mestecându-le se mai adaug V, chgr. oleu de
vom fl siliţi a lucra fără plată, nenumărate
com de cerb, V* chgr. naftă (dohot), care de
zile cu carul şi pâlmile ca se ducem o miie
nou se subţie cu 40 litre urină de vite, şi
de care pământ. Satul nostru plăteşte darea
160 litre de apă curată.
drumurilor cu trei mii fl. v. a., ca şi satele
vecine. Pe lângă toate aceste ni-se spune, că
 Pag. 36 FOAIA PO PO RU LU I Nr. 9

văduvei Stana G. Demian dela Nr. 44. şi 8 străini aflători atunci în com., anume
Monografia economică-culturalâ, Neamul acesta s’a stîns cu totul; a re- Ghişan din Viştea-de-jos cu . 1 suflete.
a comunei mas înse un dric de loc »în câmpul David din Crăciunf&Ieni cu . 1 »
Berbescu şi Stanciu din Cris­
G r iir a m ilu i. m ic « cu un părăuţ, care şi azi poartă
tian c u ........................... 2 »
numele de «Şipotul Scîntii«. Nicoară din Sângătin cu. . 1 »
Scrisă de 2oachim preot.
StAete Su&eti Ţigan din Selişte cu . . . 1 »
(Urmare).
45. Popa cu 12 56. Nicoară cu 9 Orlăţana şi Stanciu din Orlat 2 »
Pentru susţinerea personalului bi­ 46. Triştiu cu 11 57. Lazar cu 9 Cu totul . . 1745 suflete.
sericesc şi şcolar primesc ambele bi­ 47. Poplăcean cu 11 58. Jurca cu 9
Dintr’acestia 13 au fost slugi şi
serici dotaţiuni şi subvenţiuni (ajutoare) 48. Vîlcan cu 10 59. Dudie cu - 9
49. Tamea cu 10 60. Bîrsan cu 9 ciobani în Sălişte, Orlat, Cristian, Turn
anuale din cassa comunală şi adecă: şi în Cisnădie; ear’ 26 au fost slujnice
50. Păsat cu 10 61. Stânilă cu 8
cea gr.-or. capătă 1700 fl., ear’ cea 51. Dragomir cu 10 62. Şterga cu 8 în comună.
gr.-cat. 450 fl. pe an. Celelalte chel­ 52. Călin cu 10 63. Roşea cu 8 Familii ţigăneşti aşezate în com. au fost:
tueli ’şi-le acopere fiecare biserică din 53. Tipuriţă cu 9 64. Pau cu 8 Suflete i-
alte venite. 54. Purcăreţ cu 9 65. Moaşa cu 8 1. Humaciu cu 15 8. Mărunţel cu 4
55. Pipemea cu 9 66. Hata cu 8 2. Pădure cu 15 9. Guşat cu
Pe lângă fondul seu propriu, nu­
mit mai de mult al »discului« sau al Familia aceasta s’a stîns, dar’ a 3. Pîşu cu 8 10. Lăpedat cu 3
rămas denumirea unui dric, precum şi 4. Haicu cu 7 11. Georgica cu 3
»cutiei«, în deosebire de cel pentru 5. Comea cu 6 12. Grozav cu 3
»zidire«, biserica gr.-or. mai posede: un a unui complex de loc la «Gura Mă-
6. Costandin cu 6 13. Bîrsă cu 2-
fond şcolar şi unul parochial-preoţesc, răjdiei« numit: »La Hata«. 7. Burula cu 4
înfiinţate prin străduinţa parochului Ioa- :2«t« Suflete Laolaltă . . . 80 suflete.
67. Ghişoiu cu 8 80. Jinariu cu 6 Cu totul . . . 1825 suflete.
chim Muntean şi anume: cel dintâiu
68. Achim cu 8 81. Apolzan cu 6 c) Poporaţiunea la 31 Decemvrie-
prin conclusul comitetului parochial din 69. Barb cu 8 82. Albu cu 6
1 Ianuarie 1878, ear’ al 2-lea pe temeiul 83. Macrea cu 6
1894 la sfîrşit este a se adăuga:
70. Vile cu 7
actului de donaţiune (cinste) din 24 Fe­ 71. Streţa cu 7 84. Mairul cu 6 împărţită pe familii sau neamuri
bruarie 1880 al lui Şerban Bobiţ, reposat 72. Ştefan cn 7 85. Toma cu 6 poporaţiunea de astăzi are următoarea
73. Şerb cu 7 86. Rebega cu 5 înfăţişare:
la 16 Aprilie 1884, în vîrstă de 81 de ani.
74. Măelat cu 7 87. Bornea cu 5 I. R o m â n i .
Fondul şcolar atinsese la 31 De­ 75. Lăpedat cu 7 88. Cătoiu cu 5 Sî-flet» a
cemvrie 1S90 suma de 931 fl. 21 cr., 76. Ciontea cu 7 89. Ihora cu 5 1. Conţ cu 178 61. Luduşan cu 10
dar’ s’a contopit apoi în al bisericii, cu 77. Bumben cu 7 90. Jogărean cu 5 2. Demian cu 133 62. Cotoară cu 10
care împreună s’a urcat până în 31 De­ 78. Banciu cu 7 91. Drăgoiu cu 5 3. Brad cu 124 63. Ştef cu 10
79. Balteş cu 6 92. Măriuţa cu 5 4. Stoiţă cu 101 64. Topîrcian cu 9
cemvrie 1894 la 9316 fl. 84 cr.
Familia s’a stîns; dar’ a remas nu­ 5. Hanzu cu 83 65. Ghişoiu cu
Cel parochial constă acum din
6. Loloiu cu 79 66. Ştefan cu
405 fl. 32 cr. Folosul pe care îl aduce mele unei poieni în »Dosul Ilanzului». 67. A lbu cu
7. George cu 68
accst fond, îl trag preoţii. 93. Ordean c u .................... 5 sunete. 8. Macrea cu 64 68. Nicoară cu
Amendoue fondurile dau aşadară 94. Străjan c u .................... 5 » 9. Arsenie cu 59 69. Lepindca cu
suma totală dc 9722 fl. 16 cr. v. a. 95. Suciu cu . . ’ . . . 5 > 10. Manta cu 58 70. Călin cu
95. Ştirbea c u ......................5 » 11. Bischin cu 56 71. Drăgoiu cu
Parochia gr.-cat. arc .şi ca fondul
12. Lupe cu 54 72. Dancu cu
ei hisericesc-şcolar înfiinţat dc actualul Familia s'a stîns; dar’ a remas nu­ 13. Lăpedat cu 53 73. V iutilă cu
paroch Dionisie Aaron şi constatator mirea unei localităţi în »Dosul Hanzului«. 14. Peană cu 52 74. Curtean cu
din 300 fl. v. a. 97. Hiriciu c u .....................5 suflete. 15. Gligorea cu 50 75. Martini cu
98. Buda c u ......................... 4 » 16. Stanciu cu 48 76. Milca cu
17. Căpăţină cu 44 77. Jian cu
întregirea capitolului 24. Popora- Familia s’a stîns; există înse un 18. Costandin cu 44 78. Neagoc cu
ţiunea comunei. părcu cu accst nume pc hotarul Cris­ 19. Jurca cu 43 79. Haiduc cu
a) Conscripţia poporului Ia anultianului, sul) «Dumbravă». 20. Tristîu cu 39 80. Radier cu
1785 la sflrşit este a se adăuga: Cele 21. Căndea cu 39 81. Aaron cu
99. Blrş c u .......................... 4 suflete. 22. Milianciu cu 37 82. Dragotă cu
1825 suflete dela anuj 1785 erau îm­
Un anume Bucur Bleş sub Nr. C. 180, 23. Pampu cti 37 83. Lazar cu
părţite pe neamuri aşa: 84. Găvozdea cu
în vîrstă de 35 ani şi soţia sa Soră, au 21. Ihora cu 37
Biîrti - S—it» 85. Turuţ cu
25. Cioran cu 36
1. Conţ cu 142 17. Han/u cu 29 avut un fiiu, Ioan, dc 8 ani, numit în 26. Rebega cu 36 86. Irimic cu
2. Muntean cu 75 ! 18. Bista (Bischin) cu 29 conscripţie »Iuon Mellperdut« adecă: 87. Olariu cu
27. Toma cu 36
3. Deminn cu 47 19. Băroiu cti 26 cel perdut; deoarc-ce remânend din re­ 88. Crăciun cu
28. Simu cu 35
4. Vlad cu 42 20. Simu cu 24
29. Cătoiu cu 34 89. Ogncriu cu
5. Stoiţă cu 42 21. Şerban cu 23
voluţia lui Horia dc pe acel timp orfan
de părinţi, a dispărut (perit) în anul 30. Popa cu 32 90. Cotnşc cu
6. George cu 41 22. Olariu cu 23 31. Zav cu 31 91. Dolomcca cu
7. Voie cu 40 23. Birză cu 23 1787, nu se ştie unde. 32. Birză cu 31 92. Cosma cu
8. Gligore cti 38 24. Bobit cu 23 93. Bugncriu cu
100. Bogdan c u .................... 4 suflete. 33. Berbescu cu 31
9. Conice cu 37 25. Buhn'el 22 94. Ktiedrich cu
101. Arghişan cu . . . . 4 » 34. Muntean cu 30
10. Arsenic cu 37 26. Albuş cu 22 95. Roman cu
102. Cristca c u .................... 4 > 35. Voie cu 30
11. Manta cu 34 27. Oancea cu 21
36. Băroiu cu 29 96. Mardan cu
12. Cătăramă cu 34 28. Căpăţină cu 20 Neamul acesta s’a stîns; dar’ a re­ 37. Giţă cu 28 97. Cunţan cu
13. Painpu cu 32 29. Giiă cu 18 mas denumirea unei localităţi pe »Rîul- 38. Cătăramă cu 28 98. Nemeş cu
14. Lupe cu 32 30. Cost andin cu 17
31. Cotoară cti 16
cel-mic» în sus. 39. Bobiţ cu 25 99. Dragomir cu
15. Braţ (Brad) cu 32
Cuiitt C-ilU 40. Măelat cu 24 100. Palinyuc cu
16. Loloiu cu 29
103. Chicca cu 4 112. Ghedeon 4 41 Roajdă cu 24 101. Sas cu
Un anume Coman Cotoară sub 104. Dumitru cu 4 113. Hurdubelcacu 3 42. Răchită cu 23 102. Rusu cu
Nr. C. 319 a fost conscris la proprie­ 105. Hinsa cu 4 114. Dragotă cu 3 43. Sandea cu 23 103. Măcclariu cu
tatea sa afară din sat cale ca de 2 ore 106. Matei cu 4 115. Stoica cu 3 44. Albuş cu 22 104. Pesamosca cu
107. Mihanciu cu 4 116. Sbircea cu 3 45. Barb cu 22 105. Bogdan cu
pe »Rîu« în sus, constătătoare din un 106. Chipară cu
108. Leb cu 4 117. Barac cu 3 46. Florea cu 18
complex de fânaţ de 2 jug. şi 632D°, 47. Jinariu cu 16 107. Ivan cu
109. Roman cu 4 118. Spinul uu Dlrdea
care şi azi poartă numirea de «Gră­ 110. Răşinărean cu 4 Bucur dimpreună cu 48. Marcu cu 16 108. Konig cu
dina Iui Cotoară*. El a murit în anul
următor 1786, ear’ femeia lui s’a stră­
111. Peria cu 4
Acesta îşi avea căscioara sa sub
soţia sa 49.
50.
51.
Bungărzan cu 16
Vlad cu
Câmpian cu 15
15
09.
110
111.
. Colorad cu
Banciu cu
Rictăr cu
mutat în Cristian.
Sdiii fciiti
Nr. C. 243, era înse morar la moara 52. Arghişan cu 14 112. Ungvari cu
53. Pau cu 13 113. Tomos cu 2
32. Berbescu cu 16 39. Zav cu 14 »eclesiei augustine săseşti din Cristian®, 2
54. Ciontea cu 13 114. Bîrsan cu
33. Tăban cu 15 40. Rotariu cu 14 acum a familiei Arsenie, sub Nr. 29, 1
55. Vilcan cu 12 115. Dumitru cu
34. Răchită cu 15 41. Ştef cu 13 unde a fost şi conscris. 1
56. Măntoiu cu 12 116. Bubuel cu
35. Moga cu 15 42. Peană cu 13 1
119. Foamete cu 2 suflete. 57. Tăban cu 12 117. Ianovid cu
36. Manciu cu 15 43. Obrişan cu 13 1 18. Heuchert cu 1
120. Jian c u ..........................2 > 58. Babă cu 11
37. Leţe cu 15 44. Scîntea cu 12 1
121. Crăciun c u .....................2 » 59. Droc cu 11 119. Nan cu
38. Cândea cu 15
122. Buchila c u .....................2 » 60. Oancea cu 10
î lo an ăş S cînte a a lo cu it 123. Vălean c u .....................2 » Suma cu 2663 suflete.
atunci sub Nr. C. 158, moşia de azi a 134. Marcu c u .....................2 > ____ (Va ursa)-
 Nr. 10 Adaos la „FOAIA POPORULUI4
ECONOMUL
redactat de I, CO S T I N,
preot.
Dreptul de competenţă.
Mai adese-ori ni-s’a pus întrebare
cu privire la dreptul cetăţenesc sau aşa
numit de competenţă, de astă-dată vom
da poveţe mai amfinunte ca sfi fim scu­
tiţi de întrebări.
Conform legii de competenţă din
1876 art V. fiecare cetăţean din stat, tre-
bue sfi aparţină unei comune. Nimenea
nu poate însfi sfi fie membru decât într’o
singură comună, adecă nu poatî fi privit
de competent decât pentru o singură co­
mună. Moşie şi proprietate ori - care
cetăţean poate avfi în mai multe comune;
dar’ este Îndatorat ca sfi fie aşezat cu
competenţa într’o singură comună.
Competenţa dintr’o comună numai
atunci înceată, dacă cineva a întrat ca
membru îu competenţa altei comune,
Copfi născuţi din părinţi legiuiţi sau
care s’au legiuit, se ţin de competenţa co­
munei unde este compet-nt tata acelora.
Copfi născuţi din pat nelegiuit, se ţin de
competenţa comunei, în care era stabilită
mama lor în vremea când ’i-a născut.
Copfi minoreni luaţi ca de sufltt sau
pentru creştere urmează competenţa ace­
lora, care li primeşte de fii sufleteşti.
Muierea măritată se ţine totdeauna
de competenţa bărbatului, chiar şi după
moartea soţului rfim&ne cu drept de com­
petenţă în comuna bărbatului, până nu-’şi
cAştigă alt loc de competenţă.
Muierea, care prin pîră şi judecată
divorţială se despărţeşte de soţul seu după
toate formele legii, se desface din com­
petenţa comunnlă a soţului şi reintră de
nou 1n competenţa comunei de unde s’a
măritat.
Dreptul de competenţă în ori-care
comună se poate câştiga prin sau fără
împământenire prin o rugare, ca sfi fie
primit cineva în competenţa comunală.
Fiecare cetăţean sau pământean din
ţ*ară se poate cu tot dreptul aşeza in
iltă comună insinuând, i:ă doreşte a se
ţine de competenţa comunei unde se aşează.
Voind cineva a se aşeza în altă co­
mună eUe îndatorat sfi facă cunoscută
dorinţa sa în scris antistiei comunale unde
are voia a se aşeza.
• Antistia comunală n’are drept a res­ se consideră a se ţinfi de competenţa co­
pinge aşezarea în comună decât din ur­
mătoarele doufi motive:
1. Dacă se adevereşte, că persoana
care are voinţă a se aşeza în comună ar
fi sub acusă şi cercetare criminală.
2. Dacă n’ar fi în stare a se sus­
ţină pe sine decât prin îngreunarea sau
Însărcinarea comunei.
Strămutându-se cineva dintr’o comună
unde are drept de competenţă în alta,
prin această strămutare n'a încetat legă­
4irr. IO — 1 8 9 6
tura de competenţa nici n’a repăşit din | primul for hotăreşte vice-comitele şi în
competenţa acelei comune. Dacă însfi în al doilea congregaţiunea comilatensă.
comuna care s’a aşezat a locuit neîntre­
rupt vreme de patru ani, unde plăteşte tr’o formă numai atunci se poate apela
dare regulat şi este supus ta toate sarci­ la ministrul de interne, dacă s’ar fi de-
nile publice, fără sfi se fi putut aplica negat ori total tăgăduit dreptul de com­
contra lui cele doufi motive de oprelişte, petentă pe teritorul acelui comitat.
atunci se priveşte de întrat în competenţa
comunei unde s’a aşezat, şi eşit din le­ cari ee ţin de dreptul de competenţă.
găturile comunei de unde s’a strămutat.
Având proprietate în comuna din
care s’a aşezat după care supoartă toate
sarcinile regulat, atunci nu se poate privi
de eşit din competenţa comunală.
Când însuşi persoana, care s’a aşe­
zat in altă comună cere sfi fie luat în
competenţa aceleia unde locueşte, atunci
pe lângă încunoştiinţare cu cuvântul sau
cu rugare poate sfi ’i-se dee dreptul.
Nici la o întâmplare nu-’l poate de-
nega sau tăgădui acest drept antistia sau
representanţa comunală dacă:
a) persoana care s’a aşezat în co­
mună locueşte acolo de doi aui;
b) dacă în vremea aceasta a plătit
dare comunală sau dacă n’a fost însărci­
nat cu acesta a plătit alte sarcini publice.
c) dacă nu se află sub acusă jude­
cătorească sau pedeapsă, putându-se sus-
ţinfi fără îngreunarea comunei.
Cerându-’şi cineva dreptul de aşezare
fără-ca totodată sfi ceară şi primirea în
competenţă ori împământenire în comună,
peste aceasta hotăreşte comuna cu eschi-
derea ori-cărei apclaţiune.
îndată-ce o persoană este primită
în competenţa altei comune, totodată este
îndatorată diregfitoria comunală a face
cunoscut comunei din legăturile căreia a
repăşit.
întrâud cineva în competenţa altei
comune, îndată se face membru al aceleia.
în caşurile, când se ivesc greutăţi
la statorirea competenţei, când nu se poate
descoperi decât cu multe greutăţi acest
drept, este a se urma în modul următor:
Fiecare cetăţean se priveşte de apar-
ţinfitor de competenţa comunei:
a) în care plăteşte dare;
b) în care s’a născut;
c) îu care a locuit vreme mai înde­
lungată în cei 5 ani din urmă;
d) copfi aflaţi de comuna in care
s’a găsit;
e) militarii cari se află în serviciu
munei din cari au fost duşi la asentare
sau din care însuşi s’au însinuat la miliţie.
Ivindu-se neînţelegeri cu privire la
dreptul de competenţă în asemenea caşuri
dreptul de hotărîre compete:
a) în comunele cari se ţin de un
cerc pretorial în forul prim hotăreşte pre­
torul, în al doilea vicecomitele;
b) în neînţelegerile ivite între co­
munele cari se ţin de cercuri deosebite
sau între cetăţi cu magistrat regulat în
Pag. 37
Contra alor doufi hotărîri aduse în­
Aceste ar fi poveţele mai de lipsă,
Despre plantarea şi altoirea Yiei.
(Urmare).
1. Săpatul pămentnlui şi sădirea
viţei sălbatice.
Săpatul pământului se face toamna
şi primăvara, atunci când toamna am is­
prăvit cu lucrul câmpului şi primăvara
până nu începem. Toamna însfi e cu mult
mai bine, că pământul peste iarnă se
coace, adecă prin ger se face mai fraged
şi ţfirînos, îl suge g^rul şi se umple mai
uşor de sucuri, pâuă-când primăvara se
uscă foarte repede şi s'î face tare.
La săparea pământului folosim îm­
părţire bine socotită, mfisurăm tabla me­
nită pentru cultiva’e cu vie cu aţă sau
sfoară, care ajunge curmeziş peste pămân­
tul pus sub săpare, ra aţa sfi meargă să­
patul drept. MOsurâtn în lung un metru
la amândonfi capetele de unde voim a în­
cepe săpatul şi traj: m aţa pes'e pământ.
La săpat ne folosim de următoarele
unelte: o sapă, un hArleţ, dacă pământul
ar fi petros,- şi un liotan de fer şi o lo­
pată. Cu sapa Anfâiu tragem pătura de­
asupra pământului ce o a umblat plu­
gul şi curfiţim locul de sub săpare. După
aceea M m hârlcţul şi săpăm atât de afund
până unde ajunge. Cu lopata se cură-
ţeşte pământul din aroa^e. sau şsnţuri,
scoţind afară pământul tuia'. După aceasta
luăm a doua pană n iu pătură de hârleţ
şi curăţim de nou şanţul astfel dobândim
un aroc sau şanţ de 50— GO cm. şi o
săpătură de 75— 80 cm. p’a osată cu
sapa sfi fie pe o f'>n:;â. îu acest mod
înaintăm apoi cu s fa tu l până unde voim
a săpa sau rigola pământul.
Săpat fiind pământul pe care voim
a-’l planta până încă este proaspfit,
aşezăm în dînsul parii. Păruitul se face
încuadrat la 100— 120 centimetri. La pă­
ruitul de pe laturi folosim rude însemnate
la 100— 120 cm.
Această lucrare se isprăveşte prin
mijlocirea aţelor trase de-alungul dela par
Ia par, ţi una în lat strămutabilă tot dela
par la par.
Isprăvind cu păruitul începem face­
rea gropilor unde se aşează viţa sfilbatecă.
Gropile le facem !a 60 cm. în adâncime,
în cari aşezăm viţa sfilbatecă, pregătită,
deja spre acest scop în lungime corfis-
puczftoare. Se tocmeşte bine nu tocmai
lângă par, se pune păment mfirunt şi
umed lângă ea, se umple şi apasă binişor,
 Pag. 38
apoi se îngroapă viţa de tot lângă par,
făcându-se o moviluţă ca un tăieraşf ca
ploând apa să poată străbate la plantă.
Unii au obiceiu a nu săpa gropi,
tar’ cu un fer lung sau o bâtă de corn
ascuţită la capăt, făcută anume spre acest
scop, împlântă lângă par şi aşează viţa
în hudra (gaura) lăsată după ţepuşul scos,
împlântă apoi ferul sau bâta lângă viţă
cu scop să apropie pământul cât de bine
lângă viţă. Aşa se aşteaptă că va pută
înrădăcina uşor, apoi astupă viţa de tot
sub pământ.
Yiţa astfel aşezată, fie aceea de
toamna sau primăvara pusă se lasă aşa până-
ce înverzeşte. îndată-ce înverzeşte se
sapă ta ori-care altă vie, de atâtea-ori,
de câte.-ori cere trebuinţa sa ca să nu o
înece buruenile. Ca viţa nici în primul
au să nu fie lucrată fără folos, ne în­
grijim a nu lfisa pe ea a se desvolta de­
cât 2— 3 muguri, vlăstari eau vărgele,
depărtând celelalte. Din aceste vărgele
căpătăm viţa menită spre plantare, ce
de obiceiu o culegem toamna, când o şi
plantăm de avem pământ pregătit peutru
ea, altcum o punem în scoa'ă, sau îu piv­
niţă până primăvara. In scoală o putem
ţinu un an, căpătând din ta viţă cu ră­
dăcină o plantăm. Că pentru-ce nu lă­
săm toate mlădiţele sălbatcce ce răsar, va
pricepe ori-şi-cine, dc.oare-co nu se des-
voaltă nici cresc şi coc coră3punzător,
până-când 2 — 3 se şi desvoaltă şi cresc,
ccta-ce e lucru de frunte
îu toamna viitoare, adecă la anul, dacă
se pune via sălbatecă toamna, tundem ori
rătunzim sălbateca în toată ordiuea şi o
îngropăm. Tunsul poate rămânea şi pe
primăvară, luând în seamă Insă că toamna
avem trebuintă de a culege mlădiţele săl-
' batice, dobândim lucrul dacă o tundem
aşa, că In primăvară să nu avem treabă
cu astfel de lucru.
In primăvara următoare o deschidem
şi dacă nu-’i tunsă din toamnă o tundem
şi îndată o şi cuibărim (învălim) şi o lă­
săm aţa până la săpare. Unii după des­
chidere o lasă desvălită, ceea-ce nu-’i des­
tul de înţelept lucru, stricând mult razele
soarelui iald şi totodată se scurge şi
prea tare. Dacă prinde a răsări grijim
a nu lăsă pe bucium decât 2— 4 mlă­
diţe menite toate spre altoire, pentru-ce
nu se lasă toate câte răsar, s’a spus mai
sus. Ajungând mlădiţele (vărgelele) de
40— 50 cm. le putem altoi.
Aceste mod de săpare şi plantare a
viţei sălbatece este cel mai corăspunzător,
dar’ totodată şi cel mai grea şi îngreu­
nat cu mari cheîtueli.
O seamă de oameni, cari voind a
cruţa lucrul şi spesele nu sapă pămâutul
deloc, ci îngunoindu-’l îl ară cu plug cât se
poate afund, fireşte numai pe o brazdă în
jos, fac gropile cum s’a zis mai sus şi
pun vita observând toate ca la pământul
săpat la 60 cm.
FOAIA PO PO RU LU I
Cine vrea poate lucra şi aşa, că mes-
tecendu-se gunoiul cu pământul aşezat în
groapă nutreşte viţa îndeajuns, aşa încât
deşi nu ’i-se desvoaltă viţa ca în pămân­
tul săpat, cu ceva mai târziu totuşi îşi
ajuuge scopul, după-cum se dovedeşte
aceasta şi aici la noi. '(Va arma.)
Semenarea luţernei.
Despre sămânarea plantelor menite
anume pentru nutrirea vitelor s’a scris
adese-ori, de astă-dată vom da unele po­
veţe, cari se referesc la sămânarea luţernei
fără alte plante scutitoare sau sămânarea
pământului numai cu luţernă.
Este lucru cunoscut şi o îndatinare,
că luţerna şi trifoiul mai adese-ori se
seamână între grânele de toamnă; dar’
de astă-dată vom vorbi cum se pot cul­
tiva aceste plante numai singure. în
anii din urmă s’au făcut încercări multe
— mui ales în părţile bănăţene. — cu
sămânarea pământului numai cu sămânţă
de luţernă şi trifoiu.
Noi trebue să ştim pentru-ce s’a îndati­
nat economii a sămâna plantele de nutreţ de
sub întrebare tot printre plante scutitoare.
Menirea grânelor printre cari se seamână
aceste plante a fost deoparte ca să scu­
tească luţerna ori trifoiul de greutăţile şi
viscolele vremii cum sânt: vânturi, ge­
ruri mai mici şi giraţii. De altă parte
ca să poată susţinea umezeala la plantele
acestea fragede şi să le apere de ferbin-
ţ<ala prea mare a soarelui. Nu arare-ori,
acestei meniri plantele scutitoare corespund
îndeplin.
Să Întâmplă Insă, că planta scuti­
toare este sămânată foarte deasă, cu cu­
ratul scop ca să aducă folos cât se poate
de bun, chiar şi în anul dintâiu când din
luţernă nu se poate aşteptă multă do­
bândă. In asemenea împregiurări planta
scutitoare nici în parte nu poate împlini
binele ce se aşteaptă dela dînsa. Ade­
vărata causă, că nu poate corespunde me­
nirii sale este, căci semânându-se prea
des printre luţernă, dacă şi vremea este
favorabilă, plantele scutitoare se lăţesc şi
întufoşează atât de tare, încât îneacă pe
luţernă, care dela firea sa este plantă
foarte gingaşe, îndată după-ce răsare din
pământ.
Luând In seamă, că mulţi dintre
economi nu pentru aceea seamenă luţerna
cu plantă scutitoare, ca să-’şi poată îm­
plini menirea, ci mai vîrtos ca să poată
avâ şi în anul prim nutreţ mult. Aceste
p’ante in loc de a scuti şi ajutora luţerna
în creştere o îneacă şi copleşeşte, ear’
economul în loc de dobânde se trezeşte
in al doilea an cu o luţemi rară din
care abia este ceva de cosit.
Pentru plante scutitoare de regulă
se întrebuinţează grâce şi adecă: grâu,
săcară, ovăs ori ovăs mestecat cu mâză-
riche. Dintre toate aceste mai corăs­
Nr. 10
punzătoare plantă scutitoare este săcara
care se întrebuinţează de nutreţ şi ovăsul
mestecat cu măzăriche, deoare-ce creşte
repede şi se poate cosi mai iute, încât
luţerna rămâne mântuită şi scăpată de
umbra deasă şi poate creşte. Nu corăspund
nici îu parte aşteptării de plante scutitoare
grâul, orzul şi ovăsul, carj se lasă pe
pământ până se coc deplin. De regulă
aceste plante se seceră în vreme când
e3te mai mare căldură şi ferbinţeală.
Este uşor de priceput, că o plantă
care a stat mai îndelungată vreme îa
umbră şi umezeală, dacă deodată este
supusă la razele soarelui începe a slăbi
şi bolnăvindu-se se uscă.
Sămânăturile tomnatice, nici pentru
aceea nu sânt deplin corăspunzătoare de
plante scutitoare, fiindcă nu se poate
sămâna luţerna aşa ca să fie deplin în-
vălită, încât adese-ori sămânătura este
petecoasă sau cel puţin o îneacă mărăcinile.
Una dintre chemarea plantelor scu­
titoare este, ca să ţină umezeală pentru
luţernă ori trifoiu. Adevărat este, că sub
umbra plantelor scutitoare pătura de­
asupra pământului nu se uscă aşa uşor;
dar’ străbătând mai înjos, plantele scu­
titoare încă trag în sine umezeală şi Ind
poftesc apă foarte multă ca se poati
creşte. Aşa au trebuiuţă de umezeali
atât plantele scutitoare cât şi luţenu.
Fiind aşa, în pământele despre şesurik
mai uscăcioase, unde luţerna are mult!
trebuinţă de apă, economii s’au îndatinst
a sămâua luţerna fără plante scutitoare.
Pământul văros, pe care după ploiie
rămâne o scoarţă uscată, pofteşte ca fi
fie sămânată luţerna cu plante scutitoare,
că aceasta nu lasă ca să se poată fsoe
Bcoarţă.
De câţiva ani încoace s’a făcut muJte
încercări cu sămânatul luţernei fără planti
scutitoare, după aceste încercări s’a do­
vedit, că pămâutul lucrat după toate
regulele ca să fie cât se poate de ţerînos
unde luţerna poate se răsară cu uşurătate,
este mai sfătos a o sămâna curată decât
cu altă plantă.
Luţerna sămâDată fără plante scu­
titoare dela început, adecă îudată dupi
sămânat, se împacă cu greutăţile vremii.
Sămânatul luţernii şi trifoiului curat,
pe zi ce merge tot sporeşte, mai vîrtos
că luţerna nici pe jumătate nu este aş»
de gingaşe după-cum se crede. După în­
cercările făcute s’a dovedit, că chiar în
anul dintâiu luţerna sămânată fără plante
scutitoare dă 2— 3 cosituri, apoi nutreţ
cu mult mai bogat ca atunci când este
sămânţă cu plante scutitoare.
Se poate sămâna şi între trifoiu sau
luţernă puţin ovăs mestecat cu măzăriche;
dar’ acesta se coseşte îndată-ce ajunge
a scoate spicul.
Pământul menit pentru luţernişte în­
dată după arat se seamână revărsat ca
 Nr. 10
■ovăs mestecat cu măzăriche apoi se grapă
bine. Isprăvind cu grăpatul se seamânâ
Inţerna ori trifoiul, dacă n’avem maşină
de sămânat grijim, ca semănâtura să nu
-fie pălcuroasă sau peti.-coasâ, ci într’o formă.
Beţia.
Rari sdnt oamenii, cari să nu cu­
noască din păţania lor ce şi cum este
beţia, pentru-că ea, fiind o patimă prea
lăţită între săraci şi bogaţi, la sate şi
oraşe, avem prilej adese-ori a da faţă cu
beţi ori cu beţivi.
Cel-ce e aplicat să bee adese-ori
peste măsură: rachiu, vin, bere ş. a., are
patima beţiei şi o boală mai stricăcioasă
in urmările sale decât această patimă abia
să mai poate afla.
Cine bea mai mult decât e în stare
a purta îşi strică sănătatea, adese-ori
pentru totdeauna, pentru-că cu fiecare
prilej beţivului ’i-se tulbură mintea,
’i-se pune stavilă voinţei, devenind unii
ca turbaţi, mai târziu adormind fără voe
;i nu arare-ori urmând chiar şi moartea.
Astfel omul, din făptură după chipul
ţi asemănarea lui D-zeu, se face cu voea
cel mai ticălos dobitoc.
Şi e lucru de mirare, cum singur
omul, care e pus in fruntea tuturor
făptuirilor de pe pământ, săvirşeşte cele
mai mari abateri din calea cea dreaptă,
■din calra firii.
Animalele (dobitoacei»-), in căutarea
hranei, încungiură cu cea mai marc bă-
me de seamă tot ce li-ar pută fi spre
itricăciune; ear’ omul se bagă orbeşte
ia necaz şi la perire.
Una e însfi peste ori-ce îndoeală, că
buturile, fiind, lucruri măiestrite şi nă­
scocite dc oameni tare târziu, nu sânt
celncungiurat de lipsă şi că, cum au
îrâit oamenii cti dintâiu fârâ de ele, ara
petă trăi şi noi, ear’ cu chipul acesta
ir scăpa omenimea dc cele mai mari rele.
între relele, cari le aduce cu sine
k ţ:a, este în locul dintâiu stricarea
r n itâ [ii. Stomachul (rinza), ficatul, splina,
A
inima, rărunchii şi mai cu seamă nervii şi
ereerii, toate sânt supuse mai mult sau
mai pnţin primejdiei din pricina beţiei.
Pentru-câ flegma, rigâeala, vărsarea de
spi, mai cu seamă dimineaţa, lipsa de
apetit şi greutăţile în stomach; apoi
dnrerea de cap, ameţeală, tremurarea,
vini tura in urechi şi schinteierea ochilor
'stele verzi); cum şi aţtţarea din toată
nimica şi neputinţa de a gândi şi ţinfc
sinte cum se cade, — toate aceste sânt
rele, prin care trupul se slăbeşte, ajungând
dela nn timp cu totul neharnic de
-chemare a sa.
Şi anume: stricându-’şi cineva sto-
cachul şi ficatul, mistuirea (măcinarea)
iscatelor nu se mai întâmplă in regulă;
aceea urmează lipsa de apetit, urdinări,
■slăbire şi în cele din urmă boală dc ap ă.
FOAIA POPORULUI
Prin iugrăşarea initnii şi a rărunchi­
lor se nasc: răsuflare grea, leşiaări, slă­
biciuni şi la urmă boală de apă.
Nervii, (firicele subţiri alburii), care
stlnt foarte număroşi în trupul omului şi
foarte gingaşi, se slăbesc, pricinuind slă­
biciune de muşchi şi aplicare, spre ne-
lucrare, spre lene; apoi tremurare, lipsă
de somn şi sumetenie de visuri urîte;
ear’ în urmă slăbiciunea puterii de jude­
cată şi a ţinerii îa minte, ceea-ce urmează
din slăbirea creerilor, cu cari sunt în le­
gătură nervii şi de aici pani la nebunie
nu mai e decât un paş.
Prin spitale şi casele de nebuni s’au
fâcut cercetări amănunţite şi s’a aflat, că
cei mai mulţi smintiţi au devenit în
această stare tristă din pricină, că au
fost beţivi în vieaţă.
Dar’ nu numai stricarea sănătăţii şi
scurtarea viefii urmează din beţie, ci şi
alte rele şi încă cele-mai mari.
Cei bt-ţivi îşi tîrăsc vieaţa in le-
nevire, în înjurături (ţudălmi), în certe
şi bătîi. tu beţie se ittemplă cele mai
multe furturi (hoţii), omoruri, aprinderi
ş. a. vorbă scurtă: prin beţie omul se
sălbăticeşte. El îşi uită de toate dato- . cheiat contract cu el în 2 exomplare şi ’mi-a
rinţele sale: de familie, pe care o lasă
pradă miseriei (drăciei) şi nu socoteşte
întru nimica averea sa; îşi uită de
cinstea şi de naţia sa şi chiar de D-zeu,
Ear’ coj.fii diu părinţi beţivi moştenesc rest să-’l trimit prin postă! Vă rog a-’mi
şi ci patimile părinţilor, devenind aplicaţi
spre beţie, spre boale de nervi şi spre
nebunie. Acei copfi se bolnăvesc mai de
grabă şi se pot scăpa mni cu greu de
boale decât cei din părinţi sănătoşi.
Iî■ţia) acest isvor al tuturor relelor,
trebue stlrpită din rădăcină. Spre acest
sfirş.t s’au căutat şi se caută feluri şi
feluri de căi şi mijloace. între ele se
numără, ca cele mai ducătoare la ţîntă,
precum s’a mai spus în această foaie,
însoţirile dc cum pâtarc (de înfrînare),
cari în multe ţeri sânt cu miile şi de
care ar trebui să înfiinţăm şi noi Românii
in toate comunele.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 41. Vă rog a ne recomanda
câteva institute pentru asigurarea vieţii. Ce
are să fară cine voeşte să-’şi asigureze vieaţa?
Cum se solvesc banii, în rate sau cum? Ce
procente se solveşte. Cu un cuvânt a ne
împărtăşi şi în privinţa aceasta poveţe.
Chijlacă. Simeon B u lc u .
Respuns. Asigurări pe vieaţă înde­
plineşte „Albina* din Sibiiu la prima societate
de asigurare din lume. Se pot faee asigurări
la „ Transilvania11, care este o societate
săseasri1. Despre condiţiunile şi poveţele de
lipsă cere îndrumările de lipsă dela aceste
doue societăţi.
întrebarea 42. în comuna noastră Sându
lângă Turda, s'au umplut oile de eălbază.
Pag. 39
Oamenii nu-’şi aduc aminte se fi fost cândva
eălbază în hotarul nostru. Nu ar fi ceva leac
(medicină) cu care se se poată scăpa barem
acelea oi, cari nu sânt cuprinse peste măsură
de aceasta boală; căci foarte tare ne-am
păgubi dacă ne-ar perl aproape toate oile.
Sandu. I o a n G a ia ,
econom.
Respuns. Vindecarea acestei boale
numai foarte arare-ori se poate ajunge, deşi
se folosesc foarte multe metoade. îndată-ce
s’a aflat, adeea descoperit, că oile sânt umplute
de eălbază trebue vendute pentru tăiat, pen­
tru-că carnea acelora se poate întrebuinţa şi
mânca fără frică, că doară şi noi ne vom îm­
bolnăvi. Oile călbăgite se pot lecui: nutrindu-se
cât se poate de bine li-se dau oilor rădecină
gentiană, vermut, calnus împreunate cu vitriol
de fer, funingine, oleu de terpentin, spirt
tare ori rachiu de drojdii. Unii mai folosesc
apă văroasă mestecată cu oleu de terpentin.
Unde ţinutul este aşa, ca oile să pătimească
peste toată vara de eălbază, li-se dă doue
părţi sare, şi una de gips, pulverisat sau pisat
ca făina. Din această mestecatură în săptă­
mâna dintâiu li-se dă tot a doua zi, mai
târziu de două-ori pe săptămână şi peste în­
treaga vară tot la 10— 14 zile.
întrebarea 43. Eu ca măiestru zidar
am avut un tîrg cu un domp, am luat îu în­
treprindere nişte case do cdificat şi ain în-
dat 20 fl. bani de arvună. După 5 zile m’a
provocat prin o corespondenţă în care zicea,
că îmi atzice lucrul cu caro ne-ain tocmit
din causă ră nu face cvele, şi din arvuna
care o am prim’t Bă-’mi trag f» tl. şi 15 ti.
răspunde, câ are drept a-'mi cere nrvuna în­
dărăt, căci eu n’am pus în contract ca în 8
zile so aibă drept a-’mi cere arvuna îndărăt.
Este lege care să aibă zile anumite pentru
arvună ori nu? Eu, dacă ’l-aş fi provocat că
nu-’i fac casele şi că îi dm arvuna îndărăt,
dînsul ar fi fost silit să o primească ori nu ?
AUta-Inlia. G. V,
Respuns. Nu eşti îndatorat a replătl
arvuna îndărăt dacă în contract n’aţi pus
vreme până când să puteţi desface tîrgul.
Dacă ’ţi-s’a abzis lucrul ţine scrisoarea, ca
să nu te poită pîrl sub cuvănt ai n’ai vrut
să lucri. Zile anumite cu privire la arvună
numai atunci recunoaşte legea, dacă sflnt sta-
torite în obligaţiune. Nici dînsul n’ar fi pri­
mit îndărăt arvuna numai pe lângi replâtirea
îndoită după-cum este îndatinare.
întrebarea 44. Poate bărbatul merge în
serviciu şi poate căpăta carte de serviciu fără
Învoirea femeii. Ori femeia poate întră în
serviciu fară învoirea bărbatului? Este lege
care regulează această treabă?
K e sin ţ. Vasilie F lo ri,
econom.
ReBpuns. Bărbatul poate întră în ser­
viciu şi îşi poate câştiga carte de Blujire
fără învoirea muierii şi dînsa este datoare a
merge ca se locuească unde se află bărbatul.
Nu poate întră în serviciu mnierea fără în­
voirea bărbatului şi la opreliştea bărbatului
pretorul nu poate da carte de slujire. Lege
apriată care ar hotărî această afacere mai
deameruHtul nu cunoaştem. Este înse legea
servitorilor despre care s’a scris şi în foaia-
noastră.
 Pag. 40 FOAIA PO PO RU LU I Nr. 10

Monografia economicâ-culturalâ dela anul 1829, dusă în deplinire în din greu, de care s’ar fi împărtăşit şî:
a com unei mod definitiv abia numai la 12 Octom­ unii membri ai diregetoriei noastre mai
vrie 1837. mult decât s’ar fi cuvenit, şi aşa gra­
în faţa acestor dovezi istorice şi niţa s’a păşuit şi hâlmurile s’au aşezat —
(Unnare şi fine)
tradiţionale ridic totuşi unele îndoieli pe unde cei dintâiu au voit.
II. F a m i l i i de n a ţ i o n l i t a t e g e r ­ şi întreb: Cum a putut comuna Cris­ Dacă luăm în socoteală slăbiciunea .
m ană. tian, care în majoritate e săsească, se omenească a multora, de a nu se putea-
1. W enn cu . . 7 suflete. dee naştere unei comuni curat româ­ lăpăda de plosca plină; dacă luăm în
2. Schuler . . . 5 »
neşti cum e Gurarîului, după-ce ştiut privire împregiurarea, că membrii dire­
3. Foigtlănder 5 >
. 4 » este, că mica poporaţiune românească getoriei noastre de pe vremurile acelea
4. Simon . . .
5. Schiroki . . 2 > din Cristian, care de altcum creşte la nu erau oameni ştiutori de carte şi
Suma . 23 suflete. numer şi se desvoaltă repede, — nu lipsia poate şi din afară o controlă
are un trecut îndepărtat şi se zice, că mai aspră şi conştienţioasă: svonurile
III. Ţ i g a n i s’ar fi alcătuit din străini veniţi de pe lăţite pot să aibă oare-care temeiu.
a) Fauri : airea şi rămaşi apoi în comună?! Este mai departe în deobşte cu­
1. Brădescu . . suflete. Cum se explică mai departe acea noscut, că la judecată în lipsa altor
2. Vitan . . . 1 ?, > faptică împregiurare, că nu numai munţii dovezi, decum ar fi de pildă documente
3. Lazar . . . 8 »
şi părţile din hotarul nostru, ci şi munţii sau scrisori, preţ deosebit se pune pe
4. Lăpedat . . 5 »
3 > Cristierenilor poartă încă şi azi nume spusa martorilor ascultaţi sub jurăment
5. Muntean . . .
6. Totoiu . . . 2 > româneşti folosite şi de Saşi, precum Despre martorii Saşi se povesteşte
Sima . 46 suflete. sunt: Beşineul, Cioara, Crăciuneasa, Bul- că ei, ascultaţi fiind Ia faţa locului de
bucu, Surdu, Cotorăşti, Păltiniş (acestuia pricină, stând pe teritorul Gurenilor,
b) Corfari (băieşi): ’i-s’a dat de un an încoace de cătră reu­ dar’ avend în cisme păment din hota­
1. Măruntei 39 suflete. niunea carpatină numele de „Hohe rul Cristianului, a jurat că stau pe pă­
2. Urs . . . 37 > Rinne"), Vălari (dela Văii) şi alţii — ment de al lor. în chipul acesta au
3. Costandin . . ?4 >
fiind acesta un adevăr neîndoelnic, că câştigat procesul şi au dobândit linia
4. Lcpşa . . » . 20 >
5. Dura . . , 13 » cel-ce stăpâneşte ântâiu şi ântâiu un de graniţă pe unde o au dorit
6. Negru . . 9 > lucru, acela îi dă şi numele?! Că adevărată ori inventată (născo­
/. > Un fapt însă — deşi dureros — e cită) e istoria aceasta, ca şi cea de mai
8. Maieu . . 1 »
pc deplin constatat: aceste 2 comune sus, nu cercetez; dar’ şi în caşul din
Suma . 148 suflete. vecine au stat adecă din timpuri vechi urmă totuşi lasă o umbră întunecoasă
Toţi laolaltă dau suma dc 2880 suflete. în necurmată ceartă dc hotar, care şi asupra caracterelor (năravurilor) şi a
azi mai dăinue.şte. unora, şi a altora, vorba ceea: -de
31. .Scurtă roprivirc istorică. în computul comunal pc anul unde nu este foc, nu esc fum".
Trecutul istoric al comunei noas­ 1797/8 obvine o posiţie cu 3 fl. 40 cr. Alt cas.
tre — după isvoare săseşti — aşa cum daţi la ..Insinuarea apelaţiunii în pro­ Pe când causa segregaţiunii sau
’mi-s’a împărtăşit de cătră m. onor. domn cesul cu Cristierenii", de unde urmează — despărţirii hotarului cerută dc Gurer.i
E. A. Biclz, consilier regesc şi inspector şi îndoeală nu încape, — că procesul sc desbătea încă şi sc făceau numii
şcolar pensionat în Sibiiu, căruia şi pe s’a urzit cu mult înainte. lucrările pregătitoare, comuna Cristia:.
această cale ii exprim mulţumiri pentru Câte zeci de mii se vor fi cheltuit prevăzând că despărţirea faptică va avi
preţiosul material oferit cu multă pte- cu advocaţi, cu comisiuni eşite la faţa se urmeze negreşit şi a l munţii „între
venire, — sar înfăţoşa pc scurt in chi­ locului, cu deputaţiuni trimise la gu­ Sibiielc" şi „Măgura" vor căde in
pul următor: vernul ţerii în Cluj şi airea — posiţii, proprietatea comunei Gurariului, a recurs
„Satul Gurariului ’l-au întemeiat dc care sflnt pline vechile socoteli co­ la o apucătură şireată. A dat adecă
„Cristierenii pc pămentul lor în anul munale?! Se poate deci presupuue, prin contract pc timp dc mai mulţi
„1380 ca pază dc graniţă, avend se că chiar cea dintâiu împăciuire ori că ani o parte de pădure din acei mur.:i
.apere comuna-mamă împotriva năvă­ n’a fost dusă in deplinire in mod cin­ spre tăiere baronului Friedrich Hirling.
lirilor duşmane de peste munţi. stit — întocmai cum o păţim şi cu le­ Pentru exploatarea (folosirea) aceluia, a
„Referenţele (legătura) în cere se gile de astăzi. adus acesta între anii 1820 — 1830 o
„va fi aflat această comună-filială cătră Dar' chiar „Complanaţia" din urmă colonie (mai multe familii) de Italieni,
„comuna de baştină nu vor fi fost la în­ are acelaşi cusur. Din ea încă au re­ numiţi de popor „Tilieni" de pe lunca
ceput altele, decât acele ale unei colonii mas unele certe de hotar numite „con­ Udinc din Veneţia. Aceştia au făcut
„ţinendu-se altcum in deplină neatîr- troverse" asupra unor puncte din „Ocol- începutul exploatării (tăierii şi aducerii!
„nare dc cătră Cristian în ce priveşte niţă“, precum e „Dosul Rîulului", pentru lemnelor cu „scoc" şi cu Jacuri-
„administraţia (chivernisirea averii ş. a ), carc a decurs procesul până în anul măiestrite — întocmiri, ale căror ruine
„dările şi poverile comunale; totuşi se 1882, când s'a încheiat la forul al 3-lea să mai văd încă şi astăzi pe Riul-cel-
„pare a-’şi fi dobândit aceasta comună în paguba noastră, pricinuind comunei mic în 3 locuri, şi adecă: La _Feţiea
„deplina ci neatîrnare încă înainte de spese mari şi poporaţiunii multe neplă­ Cârligului1', Ia „Părăul Tomnateculur
rdomniâ împărătesei-regine Maria The- ceri, avend a suporta până şi execuţie şi Ia „Părăul Ciuciurlii" ; ear’ în Riul-
„resia (1740— 17S0), — după-ce nici militară. Apoi „Coşteasa", despre care cel-mare din sus de „Unghiul lui Barb-.
„dijma nu o au mai dat de pe atunci să ştie positiv (apriat), că a fost sub
Colonia aceasta s’a aşezat apoi
preotului din Cristian". proces până la anul 1866; de atunci
statornic aici, în Orlat şi in Cristian,
încât pentru dijmă, trăesc încă dispărend (pierind) actele într’un chip
şi cu timpul s’a contopit cu locuitorii
mulţi Gureni, cari spun, că înşişi ei o miraculos (neînţeles), care dă loc la fel
băştinaşi romanisându-se, ear’ in Cristian
au dus „popii săsesc" din Cristian. Ori şi fel de bănuieli, lucrul a rămas încur­
germanisându-se cu desăvirşire.
a fost doar’ aceea altfel de dijm ă?... cat; ear’ Cristierenii se ţin astăzi de pro­
Aceste ar fi momentele mai în­
Ear’ după spusa celor mai bătrâni, prietate şi tăgăduesc existenţa de mai
semnate din trecutul şi din presentul
comuna Gurariulni ar fi stat în adevăr înainte a pricinii dintre noi şi ei pentru
(timpul de acum) al comunei noastre,
din timpuri nepomenite în oare-care acel Ioc.
cu care şi încheiu.
legătură de atirnare de cătră comuna Deoare-ce partea de hotar, care
Ear’ cetitorilor şi dintre ei mai
Cristian. Diregătoria acesteia îşi în- la împărţeală ’i-s'a venit Cristianului, e
ales celor-ce locuesc şi stăpânesc acest
suşia adecă dreptul de a porunci şi şi mai mare şi mai bună, oamenii
colţişor de pământ, drăgălaş şi roditor,
aici, şi da in arendă bunurile noastre noştri — lucru de sine înţeles ) — nu
le zic cu apostolul Pavel:
comunale alăturea cu ale Cristianului. prea sflnt mulţumiţi. Aceasta poate
Aceasta însă s’a intemplat din motivul „Ce este bun, se ţineţi; de tot
să fie pricina, că s’au pus în vileag
uşor de înţeles, fiindcă averea era încă \poveşti ciudate despre modul, cum a felul de lucru rău, să Vă feriţi*.
obştească, şi o folosiau de-avalma, deci j decurs împărţirea. G u r a - R îu lu i , în 19/31 Decem­
şi Gurenii alăturea cu Cristierenii, mai ! Diregătoria comunală din Cristian vrie 1894.
lo a c h im Muntean,
cu seamă munţii, până la împărţirea j a purces, se zice, Ia lucru, provăzută cu paroch gr.-or.
hotarului prin aşa numita „Complanaţie" [ de ale mâncării, dar' mai ales cu beutură
 Nr. 11 Adaos la, „FOAIA POPORULUI»
ECONOMUL
redactat de I. COST IN,
preot.
Licitaţiune de tauri.
Ministrul de agricultură aduce la cu­
noştinţă, că din ciurda statului din C lu j se
vor vinde în i£ Aprilie st. n. pe lângă lici­
taţiune 23 tauri de 2 1ji — 21/i ani cu bani
gata. Taurii simt prăsila ciurzii de stat şi
feste tot taurii siint de rasă ardelenească.
Cumplrătorii din Cluj vor pleca cu tre­
nul la 8 ore şi 4.0 minute la moşia statului
dela booz, se vor da jos la păzitorul de trai
«r. P 5. De aici grajdurile şi moşia statului
este abia în dtpărtire de câteva minute. La
ionnţă şi înştiinţare conducitorul economiei
st va îngriji ca înaintea cumpărătorilor si
meargă căruţă.
Însoţirile eeonomiee.
Lupta şi lucrul pentru bunăstare este
însuşirea fiecărui om înţelept. Pedecile
cari le întimpinâ singuraticii şi mulţimea
In această luptă de traiu sftnt atât de
nulte şi mari, încât numai singur prin
puteri unite se pot depărta, da la o parte
cri birul.
După-cum s’au unit şi însoţit capi­
taliştii In forma carc a făcut ei alianţă
ţi obligaţiune împrumutată, ca prin materia
au capitalul adunat sfi domnească peste
ţ«ri şi singuratici, aşa trebue se în­
cheie învoeală şi obligaţiune mulţimea
poporului ca sfi se scape de sclăvia şi
dtuşile capitalului.
Privind In viitorul depărtat mintea
co socoteala şi judecata sănătoasă aşa ne
fpune, că bunăstarea şi înaintarea pe
tfrenul economiei, preţuirea lucrului şi
productelor va atla scutul numai prin
cijlocirea însoţirilor, adecă unirea pnterilor
ţi ajutorul împrumutat.
Cetitorii noştri vor afla dintre ştirile
economice din acest număr al foii, ce în­
soţire puternică, ce închegare de puteri şi
ilianţă. măreaţă a încheiat In Germania
lucrătorii pământului, ca aşa sfi poată
ie o parte Înainta în cultură, de altă.
parte prin înţelepciune sfi poată scoate
iin agrii lor venite mai mari.
Chemarea şi menirea însoţirilor pe
terenul economiei câmpului, — »a i ales
cind crisa economică sau apăsarea pre­
ţurilor pentru producte este aşa zicând
ruinătoare sau ucizătoare, — este o cerinţă
itit de simţită şi trebuincioasă, fără care
ttonomii nu pot lucra cu spor şi dobândă.
Multele neajunsuri cu cari trebue sfi
se lupte plugarul, singur numai prin în­
soţire se vor put& delătura.
Când dorul de însoţire va pătrunde
h păturile poporului nostru, când vom
P&ă isbutl sfi avem adunat un capital
economilor, atunci va răsări un soare
cald, mai binefăcător şi roditor şi
î^ste agrii poporului român.
Nouă ne lipsesc trei cerinţe funda
mentale şi temeinice pe cari se poate
râzîma bunăstarea şi îndestulirea unui
popor: economia raţionala, industria şi
comerciul.
Precum pentru credinţă şi creştin suut
de lipsă trei virtuţi cardinale: credinţa,
speranţa şi iubirea. întocmai pentru în­
aintarea, bunăstarea şi îndestulirea popo­
rului, temelia vieţii fericite sânt cerinţele:
economie raţională, industrie şi comerciu.
înaintea noastră avem un exemplu
foarte frumos şi vrednic de toată în­
crederea-, ce poate produce înţelegerea şi
unirea puterilor. Noi ca un popor, care
trecea înaintea altor neamuri de sfirac,
ba chiar calic şi hulit, în vreme scurtă
de 20— 25 aui am adunat prin însoţire
un capital destul de respectabil şi puternic
aproape de 20 milioane. Cam atâţia Bânt
banii cari s’au adunat în băncile române.
Suma aceasta, care de altcum s’a
compus între nişte împregiurări politice
destul de grele şi stare economică grea
ne dau dovadă, că totuşi nu este poporul
român lipit de glie, cum se credea, că
voinţa tare şi dorul de înaintare multe
pedeci pune la o parte şi totuşi hotărîrea
tare birueşte.
Acest capital până în zilele noastre
mai mult se întrebuinţează ca împrumut,
parte pe hipotecă, part'? pe credit personal.
Adecă banii se împrumută ori cu în-
tabulare pe moşfe, ori cu cambii po lâugă
chizeşi: acrasta este forma de a valora
capitalul, care schemă va tr- bul sfi o
schimbe băncile, dacă nu doresc totala
ruinare a poporului.
Piecum s’a întemeiat aceste bănci,
întocmai aşa va trebui se punem Ia calc
Întemeierea unei însoţ*ri puternice a tuturor
economilor, cari apoi va avă datorinţă, după
trebuinţă, a înfiinţa filiale în toate părţile
şi ţinuturi'e locuite de poporul nostru.
Lipsa unei însoţiri economice, care
se aibă mii de membri, este foarte de
dorit, aceasta este o datorinţă naţională,
este o pretensiune a vremii, care amînare
abia sufere.
Lipsă avem de o însoţire puternică
din care şi prin care să fie nutrite, spri­
ginite şi ajutorate economia câmpului,
industria şi comerciul naţional.
Când industriaşii români din Sibiiu
au întemeiat însoţirea lor cu mijloace
modeste, atunci privirea acelora a fost
îndreptată într’acolo: ca această însoţire
sfi servească de temelie şi fundament la
o unire puternică şi lăţită pretutindenea.
Începutul după multă stăruinţă s’a
făcut, nimic nu lipseşte decât voinţa
multora ca se între de membri şi să
plătească odată pentru totdeauna 11 fl.
Când stăruinţa preoţilor şi învăţătorilor
noştri va fi destul de puternică, când se
va face adevărat apostolat pentru unirea
puterilor şi adunare de mijloace ca în­
soţirea se sporească în mijloace, atunci
u 1896 Pag. 41
clasa industriaşilor şi plugarilor va avă
adunat un capital, cu care multe şi fru­
moase isprăvi se vor putk împlini.
Poporul român din Transilvania şi
Ungaria n’ar pută răspunde mai frumos
la trufia şi îngâmfarea ce se pregăteşte
la Budapesta cu milleneul, decât ca în
această vreme să adune un capital puternic,
decât să stăruească la întemeierea unei
însoţiri a plugarilor şi economilor, prin
care să dee vieaţă eeonomiei raţionale
comerciului şi industriei naţionale.
Datorinţa noastră ar fi ca timpul în cât
se va ţină milleniul, să-’l întrebuinţăm şi
noi pentru organisaţia economică.
Voinţa şi însufleţirea pătrunde mintea
fiecărui conducător şi povăţuitor al popo­
rului şi noi în scurtă vreme ne putem
trezi că avem o cetate clădită din obolul
multora din care vom pută ajutora pe
mulţi, şi vom pută da scut şi traiu la
mulţi din fiii naţiuni1.
Băncile noastre de astăzi dau lucru
şi până la sute de bărbaţi. Mai vîrtos
ar pută da o însoţire puternică, care ar
aşeza neguţători români in toate părţile,
care ar clădi după trebuinţă câte o
fabrică unde ar afla lucru sute de oameni.
Sfi pornim la lucru cu trezfe şi
putere, că aşa vom pută birul.
Despre plantarea şi altoirea viei.
(U rm a ro şi tin o )
II. Despre altoire, trn^emi nltoilor
şi îngrijirea lor.
Altoitul se începe îndată-ce ajunge
viţa (mlădiţa) la 40— 50 cm. Timpul
altoitului începe de comun la 15— 20
Maiu şi ţine până la 15— 20 Iunie, adecă
o lună de zile. Altoitul mai târziu este
muncă zădarnică, perdută, câci necocân-
du-se altoii şi sălbatica p er iarna cu de-
sfivîrşire.
Altoitul se face aşa: Viţa sfilbatică
crescută în mărimea corespunzătoare de
40— 50 cm., (mai lungă poate ti, mai
scurtă însă nu, împedeiâMlu-s-: ia tras in
pământ cum o vom vedă mai la vale),
se cearcă unde nu e nici prea tare, nici
prea crudă, — prea tare de o parte sfi nu
crepe pocnind, prea crudă de altă parte
să nu se vestejească altoindu-se.
Viţa (mlădiţa) nobilă se ia cam aşa
sfi ’i-se potrivească întocmai şi in grosime,
apoi ciontând cea sălbatică, unde se pare
a fi corespunzătoare, o crepăm până la
nod, luăm cea bună şi facem dela nod
In jos un ic şi-’l punem în crepătura săl­
baticei aşa; ca se umpiă locul fără a se-
resufla. După aceasta o legăm din sus
înjosgrijind să nu se mişte sub legătură.
Acest metod de altoire e mai bunr
sânt şi altele mai puţin rentabile, eu din
partea mea nici nu le recomând.
Altoiul astfel tăcut până la 14 zile,
dacă este viu şi prins trebue să lucre,
eventual se vestejeşte şi se uscă, în care
 Pag. 42
cas se încearcă a 2-a altoire, pe a 3-a
nu-’i timp.
Mai este ua metod de altoire in
vremea iernii sau de timpuriu primăvara,
aşa numit: în uscat.
La astfel de altoire se foloseşte mo­
dalitatea ca la pomi, meri, peri, şi auume :
Viţele (mlădiţele) sălbatice cu sau fârâ
rădficini se iau de toamna şi se aşează
în nfisip umed în pivniţă (celar) astfel se
culeg şi mlădiţele nobile şi se pun şi
aceste. Iarna apoi se altoesc ca pomii,
folosindu-se mai cu seamă metodul aşa
numit „copular". Eu încă am pregătit
si astfel de altoi, dar’ nu-'i pot reco­
manda de loc, deaore-ce nu au vieţă lungă,
se desvoaltă şi cresc în proporţiune cu
trunchiul ile altoite iu vase de tot slabe.
La ori-ce aloit se recere cuţit bine
ascuţit cu atât mai virtos însfi la vie,
unde ori-ce Egărietură aduce moarte al­
toiului. Ca legătură se foloseşte un fel
de bumbac gros şi tare.
Când altoiul are frunză în mărimea
unui taler se desleagă şi desface din înfăşu­
rări, lăsându-se a creşte după bunul plac.
Ajungând inâlţimea de o palmă sa
leagă de par se nu-’l rupă vântul. Când
este de 50 — 60 cm. lungime e bine a-’l
reteza ai sâ nu crească numai in sus, ci
se-’şi formeze bucium adecă trunchiu mai
gros şi sâ se coacă lemnul.
Este de. ştiut, că trunchiul sfilbatice
trebue curăţit de frunză. Unii culeg de
tot vlăstarii sâlbatici, alţii li lasă neatinşi,
far’ unii numai ii ciungăresc. Eu ştiu
că e mai bine numai a se ciungărî, căci
de se ia de tot facem lemnul a sângera
prin scursura de sucuri, dacă ii l6săra dc
tot se hrănesc prea taie în socoteala şi
slăbirea altoilor ciugăriţi, insC este mai
potrivită treaba.
Altoii bine prinşi sânt a se deslega la
timp, sâ nu tae aţa in lemn, prin ce sflnt
expuşi la cea mai mică atingere sau su­
flare de vânt la rupere.
Altoii neprinşi tăieţi cu mlădiţa sfil-
batică cu tot, trebue grijiţi ca pe lemnul
sfilbatec sC nn crească sfiibăticu în con­
tul alt i’.u!:::, decât un singur vlăstar, care
se va putfi altoi în anul viitor.
Sflnt apoi a sa săpa de câte-ori e
trebuinţă şi trebue ţinute îu curăţenie.
Pe la mijlocul lui August se pot
umplea altoii ca sfi-'şi facă ceva rădficini.
Mai virtos aceia cari sflnt a sS tăia din
ei şi strămuta in alt loc, — de altcum
aceast umplătură poate şi rfimâne.
Pe la finea lunei Septemvrie, apro-
piâudu-se lemnul de copt, acolo unde a
rfimas un altoiu pe lemn sfi poate trage
în pământ.
Tragerea se face aşa:
Cu hârleţul se sapă o groapă în
cuadrat sau şi ovală în faţa pomului, în
adâncime dela 30— 40 cm. în loc mai
drept şi 50— 60 cm. în buză de deal
unde spală apa pământul.
FOAIA PO PO RU LU I
Săpată şi curăţită groapa, se descaţă
altoiul deja par, trupina sfilbatică se ca-
răţeşte cu ajutorul foarfecilor de tuns
de toate rădficiuile laterali lăsându-se nu­
mai cea principală din fund. După aceasta
se îmburdă înainte încovoindu-se în groapă,
aducâudu-’i capul altoiului sus la par,
ca sfi nu fie tocmai în faţa pământului
ci cu ceva mai sus sfi nu-’şi poată cel
nobil forma rădficini prin atingere cu pă­
mântul, prin ce ai omorî viţa sfilbatică
lucrând fără scop. E de îngrijit sfi nu
fie chiar lângă par, ci între el şi par sfi
se lase 2— 4 cm. de loc cu pământ, prin
ce il scutim de putrezire şi moarte. Tras
altoiul cu grije punem la rădficină ţirfâ
umedă, îl legăm de par şi umplem groapa
cu păment bine apfisat.
Unde sflnt 2 Bau mai mulţi altoi
pe bucium, tragerea o aminăm până-ce
se coace frunza şi prinde a cădea.
Altoii superflui ii tăiem şi îi punem
in alt loc unde avem pământ săpat spre
acest scop.
Aci e de a se înţelege de ce nu
altoim mlădiţele şi mai scurte de 40 cm.
Fiind scurte nu sflntem in stare a le trage
decât tn faţa pământului, ceea-ce e de
tot râu, fiind expuse rădăcinile a se tăia cu
sapa când sfi face Îngroparea.
Dacă pentru altoii tăieţi nu avem
pământ săpat sau timp sfi-’i aşezăm unde
dorim, ii punem în pivniţă sau in pă­
mânt până primăvara, când după modali­
tatea prescrisă îi rfisădim la locul lor.
în primăvara viitoare dela altoit şi
tras, altoii aduc şi ceva roadă. Se grijim
însfi a uu-’i prea Întărită la roadă şi a-’i
păzi ca trunchiul nobil altoit sfi nu for­
meze rădficini prin atingerea cu pământul.
La întâmplare, când cutarcva altoiu ar
face astfel de rădăcini, acele le tăiem cu
foarfecile. E de lipsă însfi, ca Întreaga
altoitură dc un an sfi o cercăm de-a mfi-
runtul şi sfi o curăţim de aceste rădficini
dacă s’ar Ivi pe ea.
In anul al doilea via altoită şi bine
grijiti aduce rod destul de frumos. Se
înţelege, că cea trasă la locul ei pe tablă
sfilbatică; cea strămutată rodul dintâiu îl
Începe la 3 ani după plantare.
Considerând însfi că dela plantarea
viei sfilbatice se mină 3 ani până-ce aduce
ceva rod via altoită, la cei-ce nu pricep
sau nu au voe a se ocupa cu altoitul, e
mai folositor a se cumpfiră altoi gata.
Aceştia plantâudu-se încep a aduce roadă
Ia al 3-lea an.
Altoi de aceştia se capfită cu preţ
de 4— 12 fl. miia, de acolo pe unde se
face altoirea viilor in toată forma cu miile.
Acestea sflnt recerinţele principale la
altoirea viei sfilbatice „americane*.
Viţa cea mai bună americană sfi nu­
meşte „ripariă“. Economii cari doresc
a-’şi îmbunâţi economia cu plantarea viei,
se pot folosi cu bun resultat şi adese-ori
Nr. 11
cu folos de acest ram economic. La cas
de trebuiuţă stau gata a da şi alte în­
drumări economice, atât de folositoare
pentru poporul nostru plugar.
P ir , 1896.
Ştefan E . Cucv,
preot român.
Stîrpirea omidelor.
Omidele sflnt nişte duşmani neîmpă­
caţi ai pomilor roditori mai cu seamă,
fiindcă le mănâncă nu numai frunzele,
dar’ chiar şi bobocii, a căror chemare
este de a ne da roade bune şi gustoase
la mâncat.
Dacă rfiul s’ar mărgini numai la con­
sumarea frunzelor şi a bobocilor, ar fi
trecfitor pentru un an cel puţin, dar’ din
lipsa frunzelor, cu timpul se usucă şi
pomii, fie bfitrâni, fie tineri. La noi, din
causă că nu se stîrpesc omidele, se pră­
pădesc cei mai mulţi pomi roditori, toc­
mai la epoca când ar trebui sfi ne dee
mai multe roade.
Vremea cea mai potrivită pentru
stirpirea omidelor este acum, când se des-
primăvărează şi cfmd n’a s<sit încă lu­
crul câmpului.
Omidele se pot stirpl in trei moduri:
âutâiu prin culegerea cuiburilor in cari
sflnt depuse oufile, al doilea mod de
stîrpire este prin unt-de-lemn sau pria
petroleu şi al treilea prin arderea fruo-
zelor în care s’a îndatinat a-’şi a^er»
omidele oufile cu lampe anumite.
Cuiburile se adună de pe pomii ro­
ditori in lunu Februarie şi Martie pini-
ce mugurii nu s’au dosvoltat. Cuiburi!?
fluturelui alb sau de ziuă sflnt mai uşor
de cuhs, sflnt mai greu de cules ale flu­
turelui numit păun de noapte, ale cină
cuiburi sflut aşezate impregiurul ramuri­
lor tinere sub formă de inel, pe cari ţe­
ranul le mai numeşte şi scuipatul cucului,
ori mărgele. Ca sfi se poată afla aceite
cuiburi, omul trebue sfi fie cu multă bi-
gare de seamă, fiindcă coloarea acestora
se confundă cu coloarea ramurilor pe cari
sflnt aşezate. Aceste cuiburi de omide
sflnt aşa de tari, încât de abia se pot
desface cu unghia de pe ramuri. Cuibu­
rile se adună într’un coşuleţ sau intr'un
şurţ, şi după-ce s’a adunat se pun in foc
şi se ard.
Când nu s’ar fi adunat cuiburile la
vremea sa şi când vedem că omidtle
aleargă după o cracă pe alta, consumân-
du-le frunzele, şi uimicindu-le forţa lor
de vieaţă, atunci noi trebue sfi alergăm
în ajutorul şi scutirea pomilor.
Se ştie, că omidele peste noapte se
aduni de comun între crăcile pomilor
spre a se adăposti în contra frigului şi
ca sfi nu cadă rouă pe ele, sau se gră­
mădesc unele pe altele chiar şi pe frunză,
la virful ramurilor.
Dacă ne ducem dimineaţa pe la or»
cinci sau şese în grădină, atunci putea
 Nr. 11
omorîm omidele cu cea mai mare în­
lesnire, sau de-a dreptul cu mâna sau
legăm la capătul unui arac (prăjină) un
cânunchiu de pene de găină, le muienl
la ant-de-lemn «au petroleu şi ungem omi­
sele, cari mor imediat.
Ca să apSrăm pomii noştri în con-
■jî omidelor cari ar veDl dela vecinii nos-
jit rari au neglijat stîrpirea lor, n’avem
«cât să ungem tulpina pomilor aproape
le unde pleacă ramurile, cu unt-de-lemn
iia ca petroleu cam de un lat de mână.
)aidele cari s’ar urca pe tulpină, îndată-
s dau de partea tulpinei unsă, se întorc
;âpoi, şi cu chipul acesfa scăpăm frun­
te pomilor de a fi mâncate de omidele
s vin dela vecinii noştri.
Astăzi în multe locuri se întrebuin­
ţezi pentru stîrpirea cuiburilor de omizi
inpe cu petroleu sau uleu. Este ştiut,
i omidele îşi aşează ouăle în frunze, cari
i vremea iernii se uscă şi stau aninate
ii muguri, «ceste cu o lampă aninată
• rade când este timpul călduros şi frun-
:!e usraie se aprind şi aşa ard. Acest
zd de stirpire fiindcă înft-rbântă mugurii
• fopuţinf-ază roada nici nu se foloseşte
i-it acolo, unde ştiu întrebuinţa aceste
i=?e.
Stîrpirea omidelor în patria noastră
s» de-altcum rînduiti prin legea de
i;p din 1894 art. XII.
Economii noştri, cari se deprind cu
riritul, pentru folosul lor bine priceput
s5 se îngrijească despre stîrpirea
iîelor, dacă doresc şi vrtau sfi aibă
":.'î din pomărit.
Omidele se pot stlrpl cu multă uşo-
l'i'.e, fără mai multe clultueli, prin băieţii
copiii cari uu pot lucra ceva lucru mai
cu multă bucurie adună şi ard aceste
bari de omide.
M o ţ ă m reuniuni (însoţiri) economice.
In vara trecută s'au împlinit 50 de
■i de când Saşii au înfiinţat cea dintâiu
":niane economică în Sibiiu. împlinirea
i;r 50 de ani au prăznuit-o cu mare
iia, după-cum s’a amintit îu foaia
istri.
Câci mult bine şi multă lumină a
-s reuniuuea numită asupra poporului
din această ţeară; de aceea şi
-ea pe plugarii paşi cu mult mai îna­
lţi în lucrarea pământului. Foloasele
“â astfel de reuniuni nici nu se pot
; ele se râd în toate ţările,
reuniunile au fost aduse mai de mult
* funţă.
Dar* ce dovadă mai bună ne trtbue, ca
'-cnai reuniunea română economică din
Statul Sibiiului, care de abia numără
: ini dela întemeierea ei şi totuşi e atât
togală în urmări folositoare pe-atru plu-
:‘fii din ace3t comitat.
Ea a pus la cale în acest timp atât
r-scsrt o lucrare mai bună a pămân­
FOAIA p o p o r u l u i
tului, a pus temeiu pentru prăsirea uaei
rase mai bune de vite, a întemeiat mai
multe tovărăşii agricole prin comune, a
întocmit exposiţii de vite şi de poame,
a mişcat totul, pentru-ca să înceapă plu­
garii cu sămânarea trifoiului şi a napilor
de zăhar, a făcut începutul pentru o culti­
vare mai cum se cade a grădinilor, a
lucrat îu deajuns pentru introducerea de
maşiui şi unelte mai bune ş. a. multe.
Sporul lucrării are să fie însă din
an în an mai mare şi o să ese la
iveală din ce în ce tot mai mult. Bună­
starea plugarilor are să crească şi prin
aceasta binele de obşte.
Un lucru e totuşi de mirare: cum
de nu s’au pus încă cei chemaţi pe lucru
ca şi în celelalte comitate cu poporaţiune
românească să se formeze astfel de reu­
niuni folositoare.
Congresul (adunarea) economilor un­
guri, ţinut vara trecută în Budapesta a
fost luat intre a’te Întăriri şi acees?, de
a se înfiinţa în flecare comitat câte o
reuniune economică şi avem temere, că
şi acestea se vor pune p* cale oficioasă
în lucrare. E ir’ îu aceea întâmplare se'
vor face multe ori msi toate împotriva
folosului nostru bineprk'eput.
Deci, pentru-ca se nu ne iee şi
în această privinţă alţii pe dinainte, e
neîncungiurat de lipsă să se pună pe
lucru fruntaşii din toate comitatele, ear’
plugarii ca totde. una nu ne îndoim, vor
asculta glasul lor.
Bineeuvânta'e vor fi apoi numele
tuturor, care au adus jertfe pentru ridi­
carea la o state mai bună a plugarilor
români. m. m.
Ştiri eeonomiee.
P rii răi Iu industriaşilor rom ăni
d in S ibiiu. Deschizându-se această prăvălie
dobânda piimă o au neguţătorii de prin sa­
tele vecine, câci marele comerciant din Sibiiu
S. D. Missclbachcr a redus preţul la mai
mulţi articli dintre mărfuri. Mulţumită inte­
ligenţei şi deşteptului popor de prin satele
vecine, venitele prăvăliei române din zi în zi
se sporesc, Mai ales este de dorit, ca ne­
guţătorii de prin sattle noastre se sprigineasca
a eastâ întreprindere folositoare. Dacă popo­
ral român sprigineşte şi susţine pe neguţă­
torii de prin Fate, aceia datorinţă au a-’şi câş­
tiga marfa din prăvălia română. Mai sAnt
unele comune a cărora neguţători se feresc
şi încungiură prăvălia română, dar faţă de
aceia preoţii şi învăţătorii au cuvintele. De
astă-dată tăcem, pe viitor vom arăta cu nu­
mele poporului de prin comune, can sAnt ne
guţătorii cari nu ţin strîns la întreprinderea
română şi cari nu sdnt vrednici de părtinirea
poporului din comune, căci duc banii strînşi
dela popor 1a străini.
Congres economic internaţional.
Ministrul nostru de agricultură s’a hotărît, ca
In vremea milleniului să ţină în u aP®®
sub presidiul seu un congres economic inter­
naţional. Contra acestui congres atât Aus­
tria cât şi Germania se poartă cu multa re-
Pag. 43
ceală şi indiferentism. Aşa se spune, că ade-
verata causa că agrtrii străini nu voese a
lua parte, ar fi programul statorit de mini­
stru pentru congres. Din acest program este
lasata la o parte întrebarea cea mai de frunte
economica, care apasă mai mult economia,
adecă discutarea valutei şi căuşele-cari apasă
preţurile productelor economice.
^ Spre a pune capet nedumeririlor ce s’ar
ivit, ministrul va da în aceste zile uu co­
municat oficios, că deloc n’are de gând a
eschide din discuţia valutei, fiind luată această
întrebare la secţiunea creditului şi vămilor.
Nu mai puţin supărătoare este pentru
agrarii din ţerile străine restrîngerea membri­
lor la număr hotărît.
Faţa de această nedumerire s’a luat ho-
tărîre ca se fie învitate reuniunile economice,
apoi cât despre representare sau înfâţoşare
dînsele se se îngrijească.
După cât sflntem roi informaţi, — deşi
este de dorit cb prin congrese se se stato-
rească ceva îmbunătăţire pentru economi,__
congresul internaţional din Budapesta n’are
se facă multă ispravă.
Adunarea generală a însoţirii
economilor. în 18 Februarie s’a ţinut în Ber­
lin adunarea însoţirii: «BundderLandwirth*.
care îa vrem3foarte scurtă, după stăruinţă şi
lucru mult, astăzi numără 190.000 membri.
După-cum aflăm din cele pertractate în şe­
dinţa acestei adunări, prin nisuinţă şi pute­
rea de lucru economii germani s’au ridicat în
fruntea tuturor însoţirilor economice. La această
adunare au luat parte 5000 înşi, cari s’au
sfătuit cu multă cahnitate. şi înţelepciune des­
pre soartea plugarilor şi scopul lor care este
curat spre binele agrarilor este lăudat de
toate cercurile.
Dintre deosebitele păreri cari s’au luat .
la desbatere mai însemnate siint următoarele,
Pentru greutăţile, cari le întimpină agrarii,
mai ântâiu învinovăţesc stăpânirea, pentru-ca
aceasta în loc se părtinească nisuinţa şi în­
treprinderile acestei însoţiri, le crede de peri­
culoase pentru ţeară. Atâta totuşi s’a putut
ajunge, că însuşi stăpânirea recunoaşte în ce
stare grea şi crisă păgubitoare se află econo­
mia de câmp. Pe lângă toate aceste stăpâni­
rea n’are decât cuvinte de compătimit; dar’
nu lecuiri înţelepte.
însoţirea economilor află de lipsă, ca la
alegerile viitoare tot mai mult se se unească
şi înţeleagă agricultorii, ca să aleagă în dietă
deputaţi cari ştiu, cunose şi vreau se ajute
economilor a-’i scăpa dm greutăţi, adecă par­
tida agrarilor se fie mai tare şi puternică îu
dieta ţerii. _
în vederea acestei lucrări vor aduna
bani, ca dintre cele 400 cercuri, cel puţin
100 se poată câştigă peDtrn programul agra­
rilor. Vorbirea aceasta fu primită cu multă
însufleţire. .
După aceste s’a vorbit despre cerinţele
m i sflnt mai de lipsă pentru înaintarea eco­
nomiei: cum sflnt reforma bursei, statonrea
valutei duple, ca şi argintul să aiba preţul
cuvenit, cu ajutorul acestora preţul bucatelor
să fie ridicat la gradul unde şi producătorul
se aibă ceva venit pentru osteneala sa.
Sflnt şi cerinţe mai mărunte: ca scutirea
vetrii sau moşiei, strămoşeşti, ajutorarea reu­
niunilor şi însoţirilor economice.
Economii pentru ajungerea scopului Şi
lăţirea programului agrar a hotărît ca se n-
temeieze mai multe foi septemânale şi un ziar
care va eşl de sub tipar în 45.000 exemplare.
 Pag. 44
însoţirea mare parte este compusă nu­
mai din plugari, cari jertfesc ea taxă de mem­
bru 1 milion mărci pe an.
însoţirea mijloceşte cumpărarea şi vinde­
rea productelor produse de membri, totodată
îi ajută ca se po3tâ cumpăra toate trebuinţele
de lipsă pentru traiu şi economie cu preţ scăzut.
Vlce:presidele însoţirii a adeverit cu sta­
tistica tn mână, că în multe ţinuturi plugarii
lucră pămentul cu perdere de 20—42%, deci
trebue se cadă jertfă şi pradă neajunsurilor.
După aceasta s’a adus trei hotărtri, cari
au chemare a ajuta şi spriginl munca şi ni-
suinţa plugarilor.
Noi încă adese-ori am spus, câ până
nu ne vom nnl cu toţii ca s6 ne sfătuim
cu toţii despre ajutorul, spriginul împru­
mutat, cu greu vom putfi înainta pe te­
renul economic, cu greu vom putfc ajunge
la bunăstare.
„însoţirea industriaşilor români din
Sibiiu“, unde se plătesc nunm 11 fl. ca
t8Xt\ de membru, ’şi-a lnat ca scop ajuto­
rarea şi ridicarea industriei şi economiei
raţionale, deci să grăbim a întră ca mem­
bri, sft putem şi noi întemeia unirea îu-
tr’un corp care bC poată lua hotărlri des­
pre motivele prin care se poate înainta
pe terenul economic, neguţătoresc şi in­
dustrial.
O nouă cium ă tic vftc. Din corni* |
tatul Zala sc resplndfşte vestea, că aco!o s’a
ivit o boală prin care utelo pier cu grămada.
Boala este causst'i prin nişte verin', rari <*po-
rindu-so prin pârul acelora le Inv-ninează şi
causenxă moarto. Se zice: că boila B’nr fi
lăţit din teritoiul exondat tn toamnă unde vi­
tele petrecurâ la păşune. Unii ilin'rc eco­
nomi Îndată ce descopăr ivirea boalci câte
pe o vită o lovesc în cap şi o îngroapă ca
nu cumva se se liiţească această epidemie.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea Este In Sibiiu vr’un
coloritor de meta.să (care coloreşte petele şi
altă materie de mătată pentni haine femeieşti)
român ?
Dară da, apoi Vă reg frumos a-’mi
serie adresa lui, eventual şi a altui coloritor
de melasă, fie chiar şi de altă naţionalite.
(}, (}., preot darea
Răspuns. Adresează-te In Sibiiu la:
Clara Bulhach, Piaţa-mare nr. 22 .
Întrebarea 46. Se află vre un leac prin
care s’ar pută vi:.dcca o boală numită suspin.
Fiate-meu pătimeşte do această bodă de 2
ani de zile şi a căpătat-o la miliţie, de unde
neputikidu-se vindeca au şi fost eliberat după
nn an de servire. în spital a fost timp de 6
luni In VieDa. VeDind acasă ’şi-a căutat să­
nătate şi eu medicii cei mai iscusiţi, ba tncSnd
şi In România spre a-’şi afla sănătatea, toate
an fost înzadar. Me rog de poveţe, nn cumva
există vre-o lege prin care cei eliberaţi din
miliţie din causa vre-unei boale primite In
serviciu ar fi scutiţi de darea miliţiei, căci
licărului din întrebare ’i-s’au cerut pe anul
trecut In darea de miliţie 5 fl. şi părinţii au
fost siliţi a plăti, nefolosind nimica recursnl
făcut contra acelei dări.
lfercheaşa. A v r a m Jtficxdescu,
lnrgţitor.
Respuns. Dacă nici cei mai vestiţi
medici n’au fost In stare se vindece boala de
FOAIA PO PO RU LU I
sub întrebare, atunci noi nu putem se dăm
ceva sfat şi mai bun. La întrebarea cu darea
militară, tinărul de sub întrebare este scutit
de aceea, fiindcă a fost asentat In toată regula
şi nu din vina lui a ajuns la neputinţă. De
altcum treaba aceasta o poate isprăvi notarul
şi antistia comunală, arătând că tinărul de
sub întrebare nu este In stare a-’şi lâştiga
însuşi filerii de lipsă.
întrebarea 47. Având un lo: cam de
vre-o 700 • stSnjini pătraţi, aş dori Fe-’l
plantez cu pădure şi anume cu acaţi. Ve rog
deci se binevoiţi a-’mi îespunde, că de uude
aş pută să-’i capăt, şi cam câţi ar trebui
la locul su?numit şi cum trebue plantaţi.
George Bocşa.
Respuns. Pentru ţinutul d-voastre
muntos nu se plăteşte ca să-’ţi plantezi pă­
mântul cu arbori atât de răi şi fără preţ.
Acaţul este bun pe şesuri undo abia mai
poate creşte alt arbore. D-ta plantează stejar,
ulm ori frasin, aceste sânt lemne preţioase.
Vei scrie după arborii trebuinc:oşi la şcoala
de ponoărit a statului la Turda, Cluj ori
Caşovia de unde vei primi răspunsul dorit.
întrebarea jS . Un om din comuna
noastră ar voi se-’şi scoată ficiorul dela
miliţie şi de nceea Ve rog, să binevoiţi a ne
răspunde In preţuita d-vonstră foaie, că în
ce tasuri se poate face reclamaţie, şi cam
cât este do a so plăti pentru o reclamaţie?
( • a r r ilâ Şrrbatl.
Respuns. Cu reclamaţie poate scăpa
dela miliţie unicul fiiu al unoi părinte ne­
putincios (neapt do câştig) sau a unei mamo
văduvite, ori neavend nici un fiiu unicul
ginere, opoi după moartea părintelui — unicul
nepot al bunicului neapt de câştig ori a
bunicei văduvite şi îu uimă un frate (fie şi
maşter) pentru susţinerea fraţilor sei cu
totul orfani.
Rcclnmajiile de regulă le face notarul
cercunl po lângă taxa statorită In statutul
comunal, care de regulă este cam 3 fl. v. a.
întrebarea 49. Eu am fos învăţător activ
şi până ain seivit ’mi-s'a calculat la alegeri
contribuţia duplu, totodată am fost scutit de
serviciile ţi aruncurile comunale, ntât In lucru
cât şi banale. Do când am devenit ln pensiune,
nu ’mi-se mai compută In duplu; şi
cearcă a mă face părtaş şi la sarcinile comunale.
Am cttit şi eu articolul de lege din anul
1886: XXII., şi n’am aflat nici un §. care
m’ar elibera. Dacă aţi şti d-voastră ceva
lege se mă povăţuiţi. s. B .
Respuns. Câtă vreme ai pnrtat dire­
gătoria de învăţător după lege ’ţi-s’a socotit
darea dup'u şi a trebuit se fii scutit de
sarcinile publice comunale In lucru şi bani
după leafa învăţătoreascâ. Nu ’ţi-se poate
socoti darea duplu nefiind In serviciu activ, dar’
poţi fi scutit dela lucrurile şi sarcinile publice
comunale după pensiune nn însă şi după
proprietate.
întrebarea 50 . Ce se fac cu primarul
nostru, că dacă n’an putut face nimica cu
acusa dată inspectorului şi apoi Ia Ordinariat.
metrop. contra-’mi, nu voeşte să asculte nici
de Consistor. Nu pedepseşte oamenii cari
n’aduc lemne Ia şcoală, până acum am în­
văţat eopii în locuinţa mea, deşi sflnt în-
îngreunat cu 6 copfi. Aici se fac multe
şcandaluri noaptea Ia ferestri fiind şcoala în
Nr. 11
drum, ara aretat la locurile mai înalte jţ,
jude, dar’ fără ceva resultat. Ca se w
primi salarul cuvenit 'l-am cerut dela Consistor
protopretor, am rămas fără resultat Asemene-
şi dela inspectorul regesc am cerut verbal,
ispravă care ’mi-a respuns: elvetettem a diplo,
majât, menjen fât vâgni, (diploma ’ţi-amcassat-o
pleacă a tăia lemne). Ca se încungiur real
oare pot merge în altă comună de învăţător?
Galda-sup. A xente Jjita,
Respuns. Asemenea juzi cari nu asrj-j
de Consistor, durere sflnt foarte mulţi,
o pîră ridicată contra preoţilor şi învăţătorilor
n’are sfîrşit bun, că mai adese-ori acesta dir,
urmă perd. Dacă a trecut pe la atâtea foruri
şi totuşi nu_ ’ţi-ai primit leafa, n’ai decât sj
o pofteşti pe calea judecătorească. Va treh;
se adevereşti că ai fost denumit In torj
regula. Dacă ’ţi-s’a luat diploma, cum i*.
şpectorul zice, nu poţi merge In altă comsi
Odată trebue să-’ţi redobândeşti diploma 14
calea ministrului de culte. întrebarea d-ui
este atât de neînţeleasa, încât nici nn 3
putem deplin povăţul, că nu spui totul 2
este causa la toate aceste? Preotul şi t-
văţătorul care este lăsat la hărnicia sa trtrs
să îccuDgiure ori-ce ceartă, că şi numii 3
spiritul blândeţelor poate deştepte, luzh:
şi cârmul.
De unde, şi cu ce zc
întreabrea jr .
fim pută căpăta pari de brad pentru r.
La noi aproape toţi locuitorii comunei cmc?
sflnt vieri, cari au trebuinţă de pari. Nc: c!
cumpăra mai multo mii, deci ne regi^ j*
adresă. A fla m .Vot
Respuns. După această întrebare
dem că ni-s’a trimite de undeva adrese. 3
se puteţi câştiga parii trebuincioşi.
întrebarea $ 2 . Cum şi In ce ch'7 1
pută căpăta -100 fl, din oare-care buri **
mână şi ce recomandaţie şi documente v i
do lipsă pentru mai bună încredere şi a.*icrv‘-
Am cumpărat un pămCnt caro se afli t-''"-
In vecinătatea mea, am :camă ci ir.e tx
strica alţii şi numai aşa îmi va a
ttrgul Ia loc dacă pot plăti cu bani ro.
Hcşdat. /. I.
Respuns. Dela bănci mai îrdepirs:;
cu greu poţi câştiga împrumut, derl ii *
cerci In giurul d-talo vre-o ban’ă rocii
dela care vei cere suma de sub întrebi^
Ni-se pare că mai aproape este de £-3
banca „Arieşana*1, deci cearcă &-’ţi d»s:--â
creditul la dîn*a. Preotul, învăţătorul .*£
alţi fruntaşi din comună cari Iţi ştiu îtirs
te pot recomanda la bancă.
P O S T A R E D A C Ţ IE I.
Dlui P. TerfaUgi. în afacerea, care pd ~
trebare s’a dat r£spuns în unul din numerii îrK^
ai *Economului*, nu putem repeta tot o
avfind altele cu sutele.
Dlui abonent nr. 2059 . Boala neveste: e-3*
este cu mult mai grea decât se ’ţi-se poată
leac. Mergi cu dînsa Ia medic că acela îţi n
da leac.
Dlui L Şierban in N isiud. întrebărilor
de însemnate cu multă plăcere şi de aîtâ-dau ^
loc. Primiţi mulţumită pentru cele trimise,
Dlui P. Bacii» în V or... în afacerea c-a*
numai singur Consistorul din Blaj îţi poare da
ginul de lipsă.
 N
r. 1
2 Adaos la «FOAIA POPORULUI4
ECONOMUL redactat de I. CO ST IN,
preot.
Băneile noastre.
în vieaţa popoarelor, bunăstarea este
termometrul, care arată trăinicia şi viitorul
nnei naţiuni.
Dacă privim în trecutul nostru ve­
dem, că până la anul desrobirii plugaru­
lui, economia n ’a putut lua nici o des-
voltare (înaintare), nu s’a putut forma eco­
nomia naţională, lipsindu-’i cerinţa fun­
damentală: libertatea.
în vremile trecute, numai acolo a
putut fi vorbă de economie naţională,
unde a domnit omul peste proprietate,
ear’ nu proprietatea peste om, cum era
bună-oară încătuşat ţeranul nostru de glie.
Multe şi mari greutăţi a îndurat
plugarul nostru până a ajuns a fi stăpân
pe pământul lucrat de dînsul, dar’ din mo­
mentul ce ’i-s’a împlinit această dorinţă,
din ziua ce putu st* aibă domnia peste
proprietate, se începu progresul economic
şi se puse teren economiei naţionale.
După liberarea ţeranului şi proprie­
tăţii din cătuşile grele, urmă un timp greu
pentm plugari şi proprietari: uşura (camăta)
liberă. Komânul încetăţenit şi stăpân făcut
după apăsarea moştenită din strămoşi, de­
odată ajunse la mai multe libertăţi, de care
grabl n se folosi cu îmbelşugare. Mai ales
In anii 1870 subdomnirea uşurei libere prin
lege decretată, au grăbit o mulţime de ţerani
a gusta hămisiţi din arenstă poamă, încât
multora le căşuna mari stricăciuni. Aceasta
lăsa o mulţime de persoane mai uşuratice
şi fără socoti ală pe uliţele satului. Pe
moşia răscumpărată din iobăjie cu sudori
de sânge, se făcu sUipân arendaşul satului.
Văzând conducătorii fireşti svircoli-
rea, în care ajunse poporul nostru, luând
la serioasă chibzueală starea tristă în
care se cufundase prin lăcomia banului:
se hotărîră, ca cu ori-ce preţ se-’l scape.
Sub aceste împregiurări se puse fun­
damentul institutului de credit „A 1 -
b i n a“, cu menirea curată ca se scape,
încât se va pută, pe ţeranii români din
sclăvia capitalului stiăin. Dela acest
timp se datează întemeierea băncilor ro­
mâne, a căror număr dimpreună cu în­
soţirile trece peste 50, eară capitalul
adunat este aproape la 20 milioane.
După cum vedem, chemarea şi me­
nirea institutelor noastre de credit prin
anii 70 era intr’adevăr o datorinţă şi
trebuinţă foarte legitimată, care nimenea
nu o poate trage la îndoială. Ani de-a-
rlndul capitalul adunat a fost de lipsă, ca
prin acela poporul sfi fie scăpat din robia
şi domnirea capitalului străin.
Astăzi împregiurările vremii schimbân-
du-se, şi întrebuinţarea capitalelor adu­
nate la bănci ar trebui schimbată.
*nr. 12 _
_ 1896
Pe lângă toate acestea băncile noa­
stre urmează calea apucată, merg pe dru­
mul bătut şi cimentat aproape de 25 ani.
Fiecare institut de credit lucră într’acolo,
ca se poată aşeza sau plasa cât de
mulţi bani împrumut pe hipotecă cu în-
tabulare sau cu cambiu, ca aşa sfi poată
face cât de mare învîrtire, căci şi numai
aşa pot avâ dobândă sau profit mai mare
şi toţi funcţionarii pot fi bine plătiţi.
îndoiala nu încape, că acest metod
statorit ca o şemă, este cel mai prac­
tic şi mai uşor: lucru puţin, venite grase
şi sigure.
Dacă vom sta şi socoti, dacă vom
pătrunde în afacerea şi lucrarea bănci­
lor aflăm, că astăzi nu se face decât
foarte puţină economie naţională. între
împregiurările de astăzi băncile mare parte
fac comerciu de bani şi usurărie, care în
loc de a ridica poporul la bunăstare, îl
folosesc de mijloc pentru câştig.
De astă-dată nu voiu sfi întru mai afund
a descoperi scăderile, ci mai vîrtos voiu
arfita la terenul unde ar trebui sfi lucre
şi opereze băncile noastre, căci referen-
ţele vremii de astăzi aşa poftrsc.
Cu toţii ştim şi vedem, că terenul
industriei naţionale este negligiat, cu toţii
vedem, că poporul n ’are unde-’şi valora
braţul seu, n’are pieţe pentru productele
brute, ca acele Ia vreme bine ven.tâ sfi
le poată valora, adecă vinde.
Dacă este aşa, înţelept lucru ar fi,
ca băncile noastre, o parte anumită din
capitalul lor se-’l întrebuinţeze pentru în­
temeierea industriei şi comerciului naţio­
nal. Poporului sfi-’i deschidă cale de
venite deoparte* prin cumpărarea produc­
telor sale, de altă parte prin prelucrarea
acelora. Aşa ar fi de dorit, ca se înte­
meieze din o parte oare-care a capitalu­
lui vre-o fabrică, acolo unde se arată lo­
cul şi împregiurările mai potrivite.
Noi n’avem nici o moară cu vapor
ori cu apă de măcinat fărină, n’avem nici
o fabrică de piei, postavuri zâhar sau
spirt. Toate aceste noi şi poporul le
cumpărăm dela străini cu bani scumpi.
Dacă prin stăruinţa băncilor s’ar în­
temeia vr’o fabrică, atunci neguţătorii noş­
tri şi poporul cu toţii ar părtini o.
Aşa credem, e sosită vremea, ca să
se mai restringă împrumuturile pe averi,
hipotecă şi cambii şi devisa să fie: sfi
întemeiem industria naţională.
Dorinţa generală este, ca sfi vedem
pe president», directorii şi direcţiunile
institutelor noastre de credit la un con­
gres economic, de unde sfi mai răsară
ceva nou pe terenul economiei na­
ţionale.
Mult jertfeşte poporul pentru susţi­
nerea băncilor, este în drept să aştepte,
că aşa după-cum sânt ajezate băncile să
mai dee şi dînsele lucru şi pâne la popor.
împregiurările grele de astazi impun,
ca se dâm mijloace de traiu fiilor noştri
şi se scutim ptlugarul de crisa economică
în care se svîrcoleşte.
înţelepciunea aşa pofteşte, că pro­
ductelor brute sfi le asigurăm piaţ, toate
aceste se pot face prin fabrici şi co­
merciu...
Dela băncile noastre se aşteaptă,
după schimbarea timpului, industrie şi co
merciu naţional. Cei competenţi, soco-
tiţi-vfi şi vă puneţi la lucru, că poporul
v’a sta într’ajutor.
Grăpatul semenăturilor.
Economii noştri, în cea mai mare
parte, de loc nu se îngrijesc ca să îm­
părtăşească sămânăturile de toamnă în­
tr’o lucrare foarte folositoare, adecă gră­
patul de primăvară. Acc-astă întrebuinţare
este atât de folositoare, încât n’ar trebui
nici-odată trecută cu vederea.
Nu odată-plo’le de toamnă, zăpada,
topirea repede de neauă şi ploile de
primăvară întru atâta întăresc şi încorţo-
şează mai ales pământele vîrtoase şi în­
desate, încât abia mai pot străbate şi
întufoşa rădăcinile şi fibrele subţirele din
grâne prin pătura pământului. Cu de­
osebire atunci se formează peste grâne o
lespede, când pe sâmân/iturile de toamnă
zăpada topită, ploile de primăvară formează
belţi. în asemenea împrf giurare apa nu
străbate tn pământ ci evaporisează, dat’
de regulă după sine lasă o pittură bătucită
şi tare. Mai vîrtos sc întâmplă aceasta
acolo, unde apelt* curgătoare eşind din
alvie ori exundând peste sfmânături retra-
gându-se sau evaporând ori uscându-se
de vânturi, lasă pe suprafaţa sămânăturilor.
o pătură sclipicioa7,s.
Unde pământul a ajuns îu aseme­
nea stare, săm(măturile. sftnt împedecate tn
creştere tn aşa ira-r măsură, că stau
impilate mai multă vreuie şi abia pot
apuca la putere c.i so crească.
Sămânăturile tomnatici; poftesc doue
lucrări cari le pot j.juta îti creştere şi
le poate fi spre mm: folu^. Aşa unde
din toamnă pământul ar fi rămas bulgăros
sau cu stolovani, ori prin genii de iarnă
s’ar fi pufoiat aşa, încât plantele se văd
a fi ridicate din pământ, in asemenea îm-
pregiurări sămânăturile trebue apărate cu
tăvâlieul. Unde însfi pământul este bătut
de ploi ori exundat de ape, acolo se
foloseşte grăpatul de primăvară.
Grapa are menirea, ca se zgărăie
şi desfacă scoarţa s*u lespedea extinsă
peste sămânăturile de toamnă. Prin această
lucrare ajutăm creşterea rădăcinilor, în-
tufoşarea sămânăturilor, străbaterea aper,
aerului şi căldurii la rădăcinile plantelor.
Grăpatul de primăvară este foarte folositor
atât pentru întărirea, creşterea mai repede,
cât şi pentru mai bogata rodire a sfi-
mânăturilor.
De loc nu se poate tăgădui (nega),
j că sămânăturile grăpate rămân foarte
 Pag. 46 FOAIA POPORULUI Nr. 12

scălcoite, burzucate şi ici-coale câte un Grăpând sfimânăturile, pe grapele tele lutoase, mocirloase şi pururea umede,
fir smuls, această scădere care mai mult uşoare se pune povară sau greutate, apoi din dînsa se dobândeşte un nutreţ de clasa
pare stricăcioasă la privire peste 2— 3 grijim, ca grapa sfi meargă cât numai se primă. Planta aceasta s’a câştigat de
zile, mai vîrtos dacă îndată după grăpat poate de neted peste dînsele. Pentru pe o insulă dela care ’şi-a însuşit şi nu­
urmează ploi, se ridică, înegresc şi vfizând grăpatul acesta se şi întrebuinţează boi mirea. Fie pământul cât de sfic şi slab,
cu ochii erfisc. învfiţaţi cari trag liniştit şi păşesc după- dacă are umezeală creşte foarte bine, se
cum sânt minaţi împacă uşor cu căldura cea mai mare şi
îndeplinirea grăpatului pofteşte anu­
Grăpatul de primăvară mai folositor gerurile abia suferibile. Unde odată s’a
mite regule de cari economul trebue se
este pentru pământele virtoase şi tari, sfimânat nici-odată nu se sfîrşeşte, citrăeşte
ţină seamă dacă nu doreşte s6 fie păgubit.
că prin aceasta lucrare se înţernoşează neîncetat. Creşte câte de 2— 3 metri
Economul trebue se facă socoteală cu
şi dă modru de creştere bucatelor. înălţime are nişte frunze de 25— 30 cm.
vremea şi modul grăpatului
Nici o îndoeală nu mai poate încăpfi, lungime, şi 20— 24 cm. lăţime. Planta se
Grăpatul de'primăvară se îndeplineşte
că atât grâul cât şi sficara priu grăpare întufoşază tot mereu mai eles rădăcinile
primăvara îndată-ce pământul este aşa de
se ajută foarte mult în creştere. Economii prin pătura pământului pătrund tot mai
uscat, încât poate fi lucrat fără s& se
noştri, cari n’a încercat nici-odată acest departe încât însăşi planta se sporeşte tot
mânjească şi întinoşeze. Se pofteşte, ca
lucru, acum au ocasiuue ca se facă în­ mereu şi neîncetat. Planta pentru nu-
pământul când se grăpează s6 fie abia
cercare cu o parte anumită de grâne. trirea cailor şi vitelor este foarte preţioasă,
jilav, că după colţii grapei sfi rfimână pă­
Prin aceasta se vor putfi convinge, cât de adese-ori lasă la o parte ori-care altă
mântul de pe holdă sfîrmicios. Dacă pă­
repede cresc asemenea grâne şi ce roadă plantă şi se hrănesc cu multă plăcere din
mântul uscat, mai ale3 care este vîrtos şi
bogată se poate ajunge prin acest lucru. aceasta. Mai ales mugurii şi frunzele
tare, atunci colţii grapei pot ridica bruşii
fragede dau uu nutremânt foarte plăcut,
sau bulgarii prin cari sar smulge şi firele
îndată-ee cotorul plantei a ajuns înălţimea
de sâmânâturi, ca sfi se poată îucungiura
•aceasta rfe pofteşte ca pftmentul sfi fie Plante de nutreţ. de 1 metru se poate cosi, apoi se folo­
seşte ori verde ori uscată.
umed încât colţii grapei sfi străbată uşor Este cunoscut, că multe dintre
prin dînsul. plante se potrivesc după deosebitele fe­ Planta dc câmpie (Sorghum hale-
luri de pământ şi cualitatea aceluia. peDte). Plantele mai nainte descrise se
Mai potrivită este vremea pentru
Economii practici, cari sfi deprind pot întrebuinţa pentru locurile muntoase
grâpat până încă firile de sfimânături au
cu lucrarea deosebitelor feluri de pă­ şi mocirloase, ear’ aceasta pentru câm­
3— 5 frunza, îndată-ce începe a creşte
mânturi şi cultivarea plautelor, după multe piile extinte. iu anii din nrmă ivindu-se
cotorul sfimâuăturile nu se mai potgrăpa.
îucercări a putut afla, care plantă de lipsa de fân s’a fâcut încercare cu planta
Grăpatul ajută nu numai sfimâuătu-
nutreţ in care pământ se potriveşte mai aceasta, care s’a dovedit de mai bună
rilor dese, dar’ totodată şi celor rari.
bine. Este ştiut de o parte, că cu cât ca plaută de păşune. Cu deosebire îi
Nu odată se întâmplă, că sfimâuăturile
o plaută prieşte mai bine intr’un fel de place pământul ţirfos (stufos) dar’ se
de grâu şi sfccavă, care se arfitau atât de
pământ, cu atâta aduce roadă mai multă, poate cultiva atât pe coaste, cât şi pe
slabe şi rari, Încât economul întristat de
dc alta cu cât pentru oare-care pământ locuri umede, peste tot este o plantă
-slăbenia acelora voia sfi le are apoi sfi le
din fire slab, se află plantă, care aduce preţioasă pentru ori care pământ. Se sea­
samene cu alte grâno de primăvara; gră-
roadă şi pe acela cu atât trage economul mână primăvara câte pe o jugfiră 5— 6
pâudu-le In aceasti stare culege roade
mai bună dobândă. chgr. Peste an se poate cosi câte de
îmbelşugate. De aici este adeverit mai
Deosebitele şcoale agronomice, şi trei-ori, se foloseşte atât ca nutremânt
sus de toată tndoeala, câ sfimfinăturilor
staţiuni de încercări pentru nutreţuri re­ verde cât şi uscat, de regulă se coseşte
rare pot fi ajutorate foarte mult chiar
comandă po pământuri cu ceva scăderi când ajunge la Înălţimea unui metru.
prin giăpatul de primăvară.
mai multe plaute de nutreţuri, dintre
Grăpatul, unde sfimânăturile sânt în­
cari mai însemnate sânt următoarele:
deplinite prin maşina de sfimânat, se face Cultivarea cicoarei.
de-alungul şirurilor, şi numai acolo şi 1. Mdzîlrichc de pădure. (Lafhyrso
silvestrio Wagueri). Aceasta mai vîrtos Economii noştri s’au dedat ca sfi na
atunci curmeziş, când voim ca diu dese
se recomaudă pentru coaste petroase cultive alte plante, decât cu care a’a po­
ce sânt sfi le mai rărim prin grapă. Cu
uscate şi locuri foarte sfici. Aceasta menit din străbuni. îndatinarea aceasta
cât sunt sfiuiânăturile mai rari şi pline
plaută fără deosebire de calitate se face deloc nu poate servi la înaintarea econo­
de buruieni, cu atât se grapă mai mfirunt
in toate pământurile, doci acele nu sânt mică, acest teren şi numai prin Încercări
şi des.
umede. Fiind aceasta atât de bună, că deosebite şi plante cari plătesc mai bine
Mult atîrnj bunătatea grăpatului şi
nu alege pământul, ci se face pe ori-ce osteneala poate da câştig.
dela modul cnoi se isprăveşte sau în­
coaste fie cât de slabe, pe cari alte Cu cât economul poate cunoaşte mai
deplineşte lucrarea. Grapa trebue aleasă
plante nu mai pot vieţui, de aceea coas­ bine firea pământului cu care are de lucra,
după natura pământului, mai ales se
tele pleşuge şi petrişurile uscăcioase se cu cât ştie afla plantele cari priesc mai
pofteşte, ca aceea se nu sară de ici-colea
seamână cu dlnsa încercările chimice au bine in acela, cu cât economia se extinde
peste sfimenătură, ci sfi meargă cu anumită
adeverit, că este o plantă bogată in părţi la mai multe plante, cu atâta creşte folo­
regulă şi socotfa’ă pe^te acele.
nutritoare, încât stă intr’un rînd cu trifoiul sul care ni-’l pot da.
La pământele virtoase şi tari nici­
şi luţerna, sporeşte mult laptele vacilor Aşa una dintre plantele care răsplă­
odată nu se poate întrebuinţa grapă slabă
şi ridică productivitatea untului. Unde teşte bine osteneala este şi cicoarea (Gi-
şi uşoară, ca sfi nu zgârăie pământul,
odată s’a sfimenat vieţueşte şi 50 de ani, cliorium intibus). Din rădficinile acestei
©e regulă pământele virtoase poftesc grapă
de aceea este o plantă care se recomandă plante se pregăteşte adausul de cafea, care
mai grea, cele mai ţfirnoase şi pufâioase
economilor din comunele muntoase, pă­ vine în neguţătorii sub numele de cicorie.
grape uşoare.
şunea dobândită din dinsa asemenea este Rădficinile acestei plaute se useă. apoi
La grăpatul sămânăturilor cât se
foarte preţuită. se macină şi lucră în fabrici până ajunge
poate colţii grapelor sfi fie ascuţiţi ca se
Plantă de mocirlă, (Poîygonum Sa- a ti întrebuinţată de caffa.
străbată uşor printre firele de grâne şi
prin păment. La grăparea sfimenăturilor chalinense). Aceasta este cea mai po­ Mai bine create pe un păment întos,
dese se pot întrebuinţa şi grape cu colţi trivită plantă pentru locurile umede. văros şi mâzgos. Sub cicorie pâmentul
mai groşi, ca prin aceia sfi se rărească. Mai virtos se poate introduce pe pămân­ se lucră cât se poate de afund, ca ridfi-
 Nr. 12
iCiniIe să aibă păment ţemos prin care să
poată străbate* Pe pământe mai joase şi
japă plante de sapă creşte bine, pămân­
tul cn cât este mai bun, cu atâta aduce
isai mare roadă.
Sămânţa se poate câştiga deadreptul
dela fabricile cari se deprind cu prelu­
crarea acestor rădăcini. Mai vestite fa­
brici sânt în Ungaria cea din Caşovia
iKîssa) şi Sâmbăta-mare (Nagy-Szombat),
tari dau sămânţa gratis (în cinste) dacă
cel-ce o cere se obl gă a vinde roada la
jcea fabrică.
Cicoarea se seamână in Aprilie şi
}Iiiu ori cu mâna ori piin maşina, pe
tn jugăr trebue 5— 6 chile. Cu maşina
i?seamână In depărtare de 30— 35 cm.,
ivi cu ceva trebue sămânţă mai puţină.
Se sapă şi grijeşte întocmai ca cucuruzul
napii, ca sS nu o umple buruenile.
ludată-ce de cătră toamnă încep a
rilbini frunzele cicoarei, cam prin Ince­
rtul lui Octomvrie, se pune economul
ii scoaterea rădăcinilor şi o scoate, apoi
carăţeşte de frunze.
Dorind a avă sămânţă alegem dintre
ri^cini cele mai frumoase, şi iernându-le
a morcovii se pun primăvara îu straturi.
Este adevărat, că rădecinile de ti­
are foarte tare stoarce pământul; dar’
: !asl mântnţelat şi bine întors, după
re putem sămâna ori-ce plante.
Câte pe un jugârse fac dela 100— 150
ear’ mm. se vinde dela 130— 160
.nni. Aşa dacă îi place pământul şi a
:rtbinegrijitădă de pe unjugâr 130— 200
«nai. •
Nutrirea albinelor.
Pentru nutrirea albinelor în cas de
trebue pregătit nutremânt anumit,
'■n se poate întrebuinţa cu cel mai bun
-îs, mai ales dacă n’avem miere. Luăm:
i chile zăhar, 360 apă curată. Aceste
i'.zi materii se ferb Într’o jumătate de
adăugând încă 2 gr. accid de var
:!mphor), 40 gr. fârină de aspreală fină
• gr. albuş de ou, 2 gr. accid carbonic,
î gr. accid salicil. Aceste materii fer-
*:du-se şi amestecându-se bine, se toarnă
str'o ramă cufundoasă ca să se aşeze,
î'-icd două zile în loc curat şi uscat,
t-.:le^ătura se poate folosi pentru nutri re.
în vremea de faţă când timpul e
£!uro5, albinele se pot pregăti pentru
£:rare. Dacă stupii s’au iernat în stu­
rzi, aceia se pregătesc pentru sburare,
'^pirtându-se toate învelitoarele, ear dacă
5ta iernat în alt loc, se aduc şi se
işazi In stupină.
Dacă. voim a avfe roi de vreme şi
‘-fetoşi, atunci nutrirea şi adăpatul albi­
lor este de mare trebuinţă.
începând matca a oua cu finea aceş­
ti hmi, albinele au trebuinţă de multă
4?i, şi adese-ori sflnt silite a sbura după
şi în timp nrît când se prăpădesc,
«ci prin burete sau câlţi udaţi trebue
FOAIA POPORULUI
delăturată această lipsă; prin ce cruţăm
vieaţa multor albine.
Tocmiud coşniţele să grijim, ca soa­
rele să le poată ajunge, aşa ca încălzin-
du-se vremea să simţeaşcă căldura, îndată
vor sbura albinele dintr’însele mai repede.
Tot pe acest timp se rotuuză fagurii,
mai ales din vîrful lor se ta e celule pen­
tru trântori, aceste de rrgulă simt mai
mari decât cele menite pentru miere şi
sporire.
Dnpă cercarea generală de primă­
vară, când se pregătesc stupii pentru sbu-
rat, totodată se îndeplineşte împreunarea
stupilor mai slabi. Dacă timpul e frumos
şi călduros, putem îucepe şi nutrirea spe­
culativă, cătră capătul acestei luni
Poveţe mai pe larg se află in Ma­
nualul de stupărit al părintelui I. Costin,
care se poate cumpăra cu 60 cr. dela
„Institutul Tipografic11
Seminţe bune.
Lucru ştiut este cu roada deosebite­
lor plante totdeauua atlrnă dela bunăta­
tea seminţelor.
Ca să se poată încungiura ori-ce îuşe-
lăciune, ministrul de agricultură a dat ordi­
naţiune, ca neguţătorii de seminţe numai
acele seminţe să le poată vinde, care au
fost cercate prin un biurou pricepător şi
s’au aflat de bune, apoi sacul s’a plumbat.
De aceea ori-care econom trebue să
grijească când este silit a cumpăra sămânţa
ca acela să o cumpere din sa:i plumbaţi.
Pe marginea sacului este un plumb
întărit intre două aţe, prin care se ade­
vereşte, că seminţele aduse în neguţătorie,
mai ale3 trifoiul şi luţerna, sflnt curăţite
de părăsită ce se numeşte (lAnă, mucegai
ori rocoină), care face multe pagube în
plantele amintite.
Unii dintre neguţătorii de sămânţă
spre a-’şi putâ vinde marfa arată plumbul,
este însă de ştiut, că numai acea sămânţă
este plumbatl, care are plumbul aninat
pe tivitura dela gura sacului.
Pentru a veni in ajutorul economilor
cu sămănţuri bune: „ însoţirea industria­
şilor români din Sibiiu “ a câştigat în
prăvălia sa din isvoarele cele mai sigure
seminţe de luţernă, trifoiu, napi şi la
comandă poate servi şi cu altele.
Curăţirea riturilor.
îndată-ce se iveşte căldura de pri­
măvară, economul sirguincios aleargă pe
câmp şi începe a-’şi curăţl fânaţele de:
vreascuri, tufişuri, spini, muşinoaie şi
muşchiu. Toate acestea sflnt nişte scăderi
cari împedecă creşterea ierbii, cositul şi
uscatul fânului.
Este lucru de toţi economii cunos­
cut, că pe fânaţe se răspândesc, mai
ale3 unde sflnt pomi, o mulţime de
vreascuri, ramuri, găteje ori frunze.
Pag. 47
Aceste înainte de ce ar începe
iarba încolţitul trebue depărtate de pe
rîturi. Se adună cu grebla apoi fâcându-se
grămezi să poartă în groape sau vâlcele
ori se ard într’un aşa Ioc unde nu pot
face pagubă.
Muşinoii mai vechi se taie şi poartă
prin gropi ca să se mai îndrepte pă­
mântul, eară cei proaspeţi se împrăştie
peste rîturi, unde sdrobindu-se se desfac
în ţărnă.
Pentru fânaţe şi rîturi de cosit muş­
chiul este o adevărată boală, ear’ pentru
proprietari pagubă. Unde se lăţeşte aceasta
peste pământe împuţinează şi împedecă
creşterea ierbii.
Lucrul cel dintâiu al economului să
fie după topirea zăpezii, îndată-ce rîtul
este scutit de umezeală în zi frumoase, să
stîrpească muşchiul şi lichenele. Până
încă nu s’au spălat riturile de mucezeală
ce lasă după sine topirea de zăpadă, de
cătră ploile de primărară, cari grăbesc
încolţirea şi curăţesc fânaţele de ţesăturile
mucegâioase trebue stîrpit muşchiul.
Riturile umplute de muşchiu se grapă,
prin grapa pregătită anume pentru stîrpi­
rea lui sau In lipsa acesteia se pune prin­
tre dinţii grapelor spini, porumbei, sau
rugi, apoi cu grapa aşa gătită se grapă
şi curăţesc fânaţele.
în ţerile apusene pentru stîrpirea
muşchiului se foloseşte vitriol de fer.
Acesta măcinat fârină s î preîară pe rîtul
umplut de muşchiul pe un jugăr folosesc
câte 100— 140 chlgr.
Se poate folosi şi cenuşa de cărbuni,
gips, var stîns şi fârină de oase (ciolane,
cioante) cari pe lângă nceea că sttrpesc
muşchiul ingraşe riturile. Fârina de oase
sttrpeşte tot muşchiul pe unde numai îl
ajunge, şi totodată Ingraşe fânaţele, în­
cât răsare iarba mai deasă şi mai bogată
după dtnsul.
Cum se pot învia florile vestejite?
Florile vestejite se pun într’un vas
cu apă fierbinte aşa, ca cotorul florilor
să fie a treia parte în apă. Când apa
din vas se va răci, florile vor învia şi
vor fi earăşi frumoase ca înainte. După
aceea se taie partea cotorului, care a fost
în apă, şi apoi floarea se aşează îu apă
proaspătă rece.
Cum se aperă, paserile cântăreţe în
contra molielor?
Paserile cântăreţe mai ales noaptea
sflnt atacate de molii ori alte insecte mi­
cuţe, cari se aşează pe picioarele paserilor.
Un mijloc foarte bun contra acestor in­
secte periculoase paserilor este, că seara
se pune în colivia paserii un petec de
postav alb şi dimineaţa se pot vedâ pe
el insecte, cari sflnt foarte micuţe şi cari
peste noapte se adunaseră pe acel petec.
 Pag. 48
Ştiri eeonomiee.
P r ă v ă lia in d u s tr ia ş ilo r r o m â n i
d i n S ib iiu . După-cum ni-se Împărtăşeşte
dela această prăvălie, poporul diu giurul Si-
biiului o cearcă cu multă plăcere aşa, că
venitele din zi îa zi sporesc. Conducotornl
prăvăliei spune, că în curând are se întocmească
In doue sate câte o boltiţă pentru trebuinţele
sătenilor. Până în vremea de faţă a dat
poveţele de lipm la 3 Inşi, cari ’şi-au şi
deschis prăvălie. Pe încetul poporenii din
comunele Româneşti vor avă negcţători de
leg^a şi credinţa lor, înţelept lucru fac, căci
aşa banii tomânilor se invlrtest tot Intre Ro­
mâni. însoţirea industriaşilor sau meşteşuga­
rilor români tnJată-ce se vor spori membrii
şi capitalul social va purcede la întemeierea
de filiale, ca aşa pe încet se poată ajunge în
mânile Românilor negoţul.
In v e n ţiu n e n o u ă pe terenul stu-
p ă r i t u l u i După-cum cetim din foile străine,
preotul gr.-cat Ioan Szabo din Erendrcd ar
fi descoperit aşa faguri artificioşi, cari de
sine stoarc mierea din coşniţă. Descoperitorul
susţine, că invenţiunea sa ar răspunde deplin
aşteptărilor. Dacă această descoperire s’ar
adeveri, atunci stupăritul a dobândit foarte
niu’t. l ’utându-se avă mierea după trebuinţă
ln ori-care vreme printr’o scurgere fără a
ameţi, ucide ori conturba albinele, aceast-t ar
li o aşa lucrare, încât ftupăritul ar Înainta
peste închipuire. Noi d<:-adreptul n’avem încă
înştiinţare, Indată-co vom pută câştiga In-
formaţiune sigură, vom face cunoscut e d i­
torilor noştri.
A r a m a se scumpeşte. în luna trecu'ă
pe pieţele Ixjndrei preţul »râmii s'a r dicat cu
20 schillingi. Asemenea întâmplare sn urmează
şi ln (eara noastră, căci fabricile şi maşinile
o r i produc aramă 'i-a ridicat preţul cu -1 fl.
Ia m. m. Ridicarea preţului se motivează prin
Imprcgiura'cn, că la producerea electricităţii
se pofteşte multă aramă, apoi întreprinderile
şi lucrările cu puterea electrică tot mereu
sporesc.
Lcr/e despre re p la n tare a v iilo r.
Dieta din Budapesta a luat sub desbatere un
prnicct de lege, care are nHuirei ajutorărei eco­
nomilor la reconstruirea sau replantarea viilor
pe pâmântele pustiite do sera . şa numită
fihxeră. Aici estj vorba despre o lege curat
eionomică, care va ave chemarea ro redee
lucru şi pâne la iniile de locuitori din ţeară,
ciri prin pustiirea viilor u remas L ră lucru
şi pine. Extinderea viilor ln Ungaria şi Tran­
silvania h fost pe o lăţime de 482.254
jugăre, din aceste filoxera a sttrpit via total
de pe 220.000 jugere catastrale. ear’ In timpul
de faţă se află sub perire 80.000 jugere.
Este adevăra', că viile de pe pămentele ţlrfoase,
nnde filoxera nu poate străbate, via se află po
o extnlere de 140 000 jugere, unde din zi In
zi se tot sporesc, Inse nici odată nu vor fi In
stare a produce nici cualitatea nici cuantitatea
de vin, care se produce pe colinele şi coastele
munţilor şi ajunsese a fi vestit In ţerile din
Europă. Legea despre replantarea viilor pro­
pune, ca se se dee economilor anumit împrumut
pentru replantarea viilor, apoi îndată-ce se
va pute dobândi roadă, In rate anuale să se
replăteascâ împrumutul. îndată-ce va fi legea
votată şi sancţionată, fiind de mare folos pentru
economii noştri, se va publica întreagă.
f o a ia p o p o r u l u i
Din traista eu poveţele.
întrebarea 53. Care este adresa directă
a doftorului Koch? Un consângean m’a în ­
sărcinat s’o fac această întrebare. Fire-ar
oare reşpeetivul în posiţiune de a ajuta câtva
cu amintita lui „codană* unui suferind de Vs
an şi în etate de 36 ani?
Herţegani, 1 Martie 1896. E le n a 1.
Respuns. Dupâ multele încercări s’a
adeverit, că „cochina® nu răspunde deplin
aşteptărilor şi nădejdea omenim» care o legase
de dînsi nu poate fi împlinită. Dar’ şi de
altcum Bco’hina“ fe poate întrebuinţa fără
te ve adresaţi Sn Berlin la Dr. Koch. Se
poate afla prin medici din oraşele mai mari,
ba chiar şi prin cei cercuali. Chiar In vremea
de faţă se aduc multe mulţumite publice unui
preot rom.-cat. din Nagy-Osz (com. Torontâl),
Kanten Mihăly, care ar vindeca cu bun resultat
boalele de piept, chiar şi la cei mai fragezi
copii. Adresaţi-ve la acesta descriind boala
pe larg şi cerând leacurile şi poveţele de lipsă.
întrebarea 54. La noi ca astă-seară
B’au împărţit mai multe citaţiuni şi ca mâne-
dimineaţă s5 ne aflăm la 8 oare la judeţul
cercual din comuna vecină, de caro nu sflntem
mai departe decât cale de un cias. Un martor
nefiind acasă, n'a căpătat citaţiunea, aşa n^ci
n ’a mers la judeţ, pentru aceea nici nu s’a
făcut judecata, deşi arn fost de faţă toţi
ceealalţi. Judele ’mi-a spus, că trebue so
mergfin ln alt rln d ; este cu drept ca so
perdem vrenn a de lucru, fiind oameni sernei,
fără nici o răsplată? Putem şi do altă-dată
fu primim eitaţ uni pentru aş 1 scurtă vreme
sau nu? Eate lege de a da cu un termin
mai lurg citaţiunea. ca omul su ştie so se
gr'jcas' ii de ziu» judecăţii ?
Irţrhdnit.i. fnitilie M tirixchrM o, abonent.
Respuns. De loc n’a fost Împărţite bine
citaţinnile cu termin atU de scurt. Dacă
perdtţi şi do altă-dită vremea, trebue se vă
socotiţi cheltuielilo cari vi-se cuvin; ca zileri
puUţi pofti l ll., car’ ca plugnri sau cărăuşi
2 fl., jnd-lc este îndatorat se vă judece
cheltueli şi totodată fă se Îngrijească ca se
vi-se plătensră. C’itaţ unu nOnteţi îndatoraţi
să primiţi dela judecător dupa cum acela află
dn bine, de loc nu ve puteţi contraria Puteţi
Insă să-’l rugaţi ca se vă expedeze citaţiunili!
cu 15 — 30 zilo mai lnain'e ca se ve puteţi
Înfăţoşa regulat, după-cum rlndueşte legea.
Dacă judecătoria este ln loc citaţiunea trebue
sfi se facă cu 15, ear’ drcă este In comitat
cu 30 de zile mai Înainte, ca martorii ori
plrsş’i se se poată înfăţoşa regulat.
întrebarea 33. îu primăvara aceasta aş
voi eă-’mi fac nn gard viu pe iQngă vie. Mai
mulţi economi ’roi-au recomandat ca se me
folosesc de aşa numita plantă, Gleditschia
triacantos, care se şi capătă In ş o a ’a de
pomărit a statului dela Turda. Bună e tufa
aceea de astfel de gard, nn es vlistirii din
ea prin vie, ca de pildă cum es din acaţi?
Dacă ştiţi d-voastră alte tufe pentru lucrul
acefta a-’mi spune, şi de nnde aş pută se
le capăt şi cam cn ce preţ.
Chişfalea, 4 Febr. 1896. S a a ilt u D c ia n .
Respuns. Pentru facerea gardului viu
se folosesc m8i irulte tufe, de regulă însă
măcieşii şi caprafoii sânt mat îndatinaţi. în
grădina de pomărit din Turda vei afla toate
poveţele de lipsă care tufa este mai bună, ca
să nu răsărească prin vie, cnm bună-oară faci
amintire despre acaţi. Dacă te afli aproape
de şcoală vei merge In persoană, dacă eşti în
depărtare vei scrie ce doreşti. Totodată vei
spune natura pământului, mulţimea tufelor
de cari ai lipsă şi te vei întocmi cu preţul.
Nr. 12
Întrebartă 36 . Având subscrisul 40 ju­
gere cataîtrale de fânaţ In 3 parcele pe
hotarul nostru, pe cari pământuri creşte numai
tufe de fag, alun ş. a. De pe toate aceste
jugere, abia fae 3 eare de fân când ene
hotarul oprit, înse când este hotarul In is’az
n’am nici o dobândă.
- Tufele ce se află la noi ln fâaaţe
folosit de mii de ani din partea toţi locuitorilor,
până acum în comun fiecare a tăiat tt!;
nnde a voit. Acum eu aş voi ca se oprex
cu desăvîrşire tăiatul tufelor ce se afli p*
pământurile mele proprii, adecă voesc a pre­
face acele parce'e lo: de pădure, Inse se Iş-
dreptul de păşunat Ia comună.
Deci ve rog a-’mi răspunde, că pe
eale aş pută câştiga acest drept, ca Ee po:
opri tăiatul tufelor, se declar poprietatea 2 2
loc de pădure. Parcelele de sub întrebare u
fac nici o pedecă la comună, căci stlnt tj
vecinătatea pădurii comunale. Am fost 5
d-nii noştri din Făgăraş dela comitat, de t:
întrebat, că 03 este de făcut In aceasta caza
şi n’a putut să’-mi dee nici nn răspuns bzj
Arpaşul-supcrior. Olteanul.
R e s p u n s . Pământul care este prc;~
etatea d-tale 11 poţi întrebuinţa după dorii
fără ră te poată cineva împedeca. Ded pc
preface pământul amintit în pădure. Den:
calea şi pro ‘edura dc lipsă vei Irtrebs 3
pădurarul cercului d-voastre, care eate di::
a-’ţi da toate poveţele după-cum rînd:?*::
lrgca de păduruilt. Dacă odată vei de h:
sau opri locul do pădure, atucci pe ix j
vremo de 12 — 15 ani nu poate pişam r::
o vită, nu-i dacă ar păşuna, atur.ci na prarj
creşte pădure. AMndu-se aceste pâm ftîi 2
mejda sau miezuitm pădurii comunale, its :
de o parte vei trage aroacc şi vei lt c ii
pământul apoi vei încredinţa păzirea k
gornicul pădurii comunale. 1
întrebarea 37. Aveţi bunătate x-'nii rt
punde In preţuita „Foaia Poporului* urnutra-T:
causă şi anume: în anul 1889 un taţi '«:-c
măritat o fată care a trăit cu hă.biw s
până ln anul 1892, când a murit; dc;.* a
au remas o copilă care după moartea tziz?.
sale a mai trăit 3 săptămâni şi dopi in**
a murit şi copila. Tatăl fetei au dat zn~‘
atât In bani cât şi ln natură mo;ie a
ginere. Moşia şi acum Intabulată tot :i
tatăl fetei. Î11 anul 1894 a murit ji u.‘*
fetei. Gineri-so au urgiat luarea invenUnir
care s’au şi luat In 1895. E de însemci:, d
după tatăl fetei nu rămas 4 orfani, 2
şi 2 minoreni. în Octomvrie 1895 a zzzr:
şi ginerele din chestiune, care In anul ! f :-
s’au însurat a doua-oară şi an lâna*
orfani după el. Pentru aceea me rog î-'x
răspunde, că orfanii Ini câpăta-vor parte a i
nu din moşia amintită. De lipsă ar fi ^ *-
ceară sfatul unui advocat, s’au ie na zs.
umble după procese. Legea dă drept zz
mnlt să pretindă ca ce au avut fn folosinţă sis ::
Filea-superioară. -i. B.
R e s p u n s . Copiii născuţi d!n g":ner^i
de sub întrebare n'au drept la averea ar;
se trage dela tata fetei. îndată-ce ginerele *
avut copii dela altă muiere lucrul este limpezi,
că copiii n’au drept decât Ia averea tatii ?
mamei; dar’ la averea de sub întrebare de J-x"
nu pot avă parte. Mai vîrtos nu pot :
părtaşi, fiindcă averea n’a fost In ta b u la tă w
tata lor care era ginere şi nici ca atare n’a pstsî.
moşteni decât atâta cât ’i-ar fi testat nnier*1-
La toată întâmplarea Iu afacerea aceasu ce­
reţi sfatul unui advocat
 Nr. 13 Adaos la „ F O A l A P O P O R U L ţ j p
ECONOMUL
redactat de I. CO S T I H ,
preot.
Congresul băncilor noastre.
Mai în zilele trecute In nr. 52 al
, Tribunei“ s’a făcut amintire în lini-
înente mai însemnate despre ţinerea unui
congres economic, care ar trebui sfi se
pună la cale de cătră direcţiunile băncilor
noastre.
Afacerea aceasta ne pare cu mult
mai însemnată decât sfi o lăsăm trecută
ca vedere şi nediscutată, cu atât mai
rfrtos, că statutele fiecărui institut de
credit sau bancă deja în paragraful prim
spune şi prevede, că societatea ca atare
«le: întemeiată pentru credit, depuneri
şi economie.
Nici una dintre băncile noastre n’are
ststute in care sfi nu se spună apriat,
ci are sfi se deprindă cu economia. Dacă
tî!e aşa, de sine urmează şi se impune
întrebarea, oare iu ce stă şi cum se îm­
plineşte economia buneilor?
Până astăzi ştim atât3, că băncile
din credit (împrumut) şi primesc depuneri,
dir’ încât corCspund chiemării economice
t’an prea cercat. Ba n’am cercat lămurit
ud la altă împregiurare, ca toate băncile
nâ«tre sfi fie un corp, o organisaţiune
ieplină cu un punct fix şi centru stabilit.
Soi acţionarii n’am poftit, ca toate băncile
teiâne sfi aibă aceeaşi coinptabililate, adecă
tirţile de. socoteală sfi fie scrise intr’o
l:raâ. N ’am poftit, ca băncile în tot anul
«i puţin odată se ţină un congres (sfă-
&re) a direcţiunilor, cari sfatuindu-se
H facă prin mijlocirea capitalilor în-
cedinţ-ate sub grijea lor şi economie
£iţ:onală.
Deloc nu put<-m face Imputare, mai
fîţin am fl îndreptăţiţi sfi tragem la în-
l-'iili buna conducere şi chivernisire a
beilor, despre cari ne dau dovadă direcţi­
ile acelora. Putem fi îndestuliţi deplin
Pca dividendele, partea de dobândă care
* vine câte după o acţie; dar' scopul
este numai dividende grase adunate
ielj datoraşi, adecă plugarii şi proprietarii
fcîtri. Scopul ar trebui sfi fie, ca divi-
kndele sfi se scoată şi adune din in-
^prinderi, cari dau lucru braţelor şi
&e plugarilor, proprietarilor şi zilerilor.
Băncile prin statute prevfid cultivarea
P exploatarea terenului economic; dar’
şi nimic alta!
Cu drept cuvânt ne putem întreba,
dintre băncile noastre face economie
P?ictică, care întrebuinţează o parte din
fî?ital pentru învestitoţiuni economice,
face economie industrială, care cum-
productele brute ale plugarului ca
^ li dee şi dînsa ceva modru de traiu,
mai târziu sfi le vendă prelucrate,
care bancă are o .şcoală de economie
unde s’ar pută învfiţa în praxă economia
câmpului? Nici una nici alta, banca dâ
bani şi culege camfită, aceasta este toată
economia.
Dacă stăm fişa, atunci de sine se
pune întrebarea, oare corespunde capitalul
nostru menirii sale, oare numai' acela
ne-a fost scopul, ca noi sfi punem bani
lângă bani, ca cu aceea şpeculând sfi
explotâm plugari şi proprietari?
Deloc nu, de exploatarea noastră
n’au lipsă fraţii, dar’ are lipsă industria
naţională. Avem noi pământ, ape, munţi,
producte şi materiale cari se pot exploata.
Când băncile noastre vor ajunge la
convingere, că nu omul, dar’ materiile
brute pretind exploatare, când direcţiunile
acelora vor câştiga dividendele din fabriti,
maşine şi industrie, când prin capitalul
nostru acţionar vom putfi cumpCra şi vinde
producte, când vom spriginl comerciul şi
mâie3triile prin productele prelucrate cu
mijlocirea băncilor noastre; atunci am fă­
cut economie adevfirată.
Aruncând o privire cătră ţerile din
apus, peste hotarul ţerii noastre îndată
aflăm; câ pe Iflngă condiţiuni şi greutăţi
mai puţin îndestulitoare şi mângâietoare
popoarele sflnt mai bogate, îndestulite şi
puternice. Căutând mai de-amfinuntul
causa aflăm, că industria şi comerciul le
face şi ridică la stare impunătoare. Bo­
găţia Boemiei este de mulţi admirată,
numai din causă, că prin puteri unite s’a
întemeiat industria şi comerciul, doufi ce­
rinţe, care sporeşte averea, ridică vaza
naţională şi impune respect altor ţeri.
Pământul locuit de noi Românii, atât
In Ungaria cât şi Transilvania, este cu
mult mai roditor, cu mult mai bogat în
producte brute şi materii cari se pot pre­
lucra. Pe lângă toate aceste împregiu­
rări favoritoare, sflntem înfr’o stare umi­
litoare pe terenul economiei raţionale
Productele noastre brute, cum sflnt
bună-oară peile şi lâna, se exportează (poartă)
afară din ţeară, ca sfi fie acolo prelucrate,
apoi după-ce s’au prelucrat, de nou se aduc
şi ni-se vând ca preţ scnmp.
Până când băncile noastre nu vor
începe o lucrare mai practică folositoare,
până când noi acţionarii nu vom pofti ca
anumită parte din fondurile de reservă
sfi fie întrebuinţat pentm economia naţio­
nală, până când direcţiunile băncilor nu
vor stabili o întocmire mai folositoare, aşe­
zată pe un regulament, nu putem deloc
aştepta pmgres sau înaintare adevărată
pe terenut practic economic.
Este o datorinţă şi pr*tensiune na­
ţională, ca băncile clădite din sudoarea
noastră sfi ne întemeieze cu mijlocirea ca­
pitalului care li-s’a pus la îndemână:, eco­
nomia raţională.
Fundamentul tare pe care se pot j de totul. Unde se pune mlădiţa crepă-
clădi toate cerinţele şi pretensiunile eco- 1 tura se cască numai atâta cât încape
nomice, la cari deja prin statute s’au an-
gagiat băncile, se pot împlini printr’un
congres al băncilor.;
începutul se aşteaptă sfi fie luat din
partea „ Albinei% care este cea mai de
vîrstă şi cea mai puternică dintre băn­
cile noastre.
Zice-se, că stăpânirea ar pune greu­
tăţi în calea unui congres-de asemenea
natură; dar’ nu este îndreptăţită, n’are
punct legal pe care ar putfi sta contra.
în statutele fiecărei bănci se spune
apriat, câ scopul este a promova (înainta)
economia, deci ca sfi poţi ceva împlini şi
pune în praxă, adecă a promova, ai lipsă
de sfâtuire. Oprirea congresului este
eschisă; dacă totuşi ar fi aşa, cu o dovadă
am avfi mai mult că cu puterea, dar’ nu
cu drepul ne opreşte sfâtuirea pentru bu-
năstare.
într’un congres economic de aseme­
nea natură s’ar putfi lua o hotărîre, că
' fiecare bancă s’au însoţire în proporţiunea
capitalului fondului de reservă sau do­
bândă câte % e*te îndatorată a jertfi
pentru industria sau deprinderea în con­
gres stabilită.
Aceasta este celea cea mai sigură
la economia naţională.
Altoirea cireşilor.
Pomăritul ca un ram dc economie
dă adese-ori dobândă mare celora-ce se
deprind cu dînsul. Plnn'arca cireşilor în­
deosebi, este o îndeletnicire foarte folosi­
toare, căci este poama cta dintâiu din
care se pot câştig* parale, chiar în vre­
mea, când economul n'are alt articlu de
câştig decât din vite.
Fiind cireşii pomi, cari priesc mai
în toate felurile de păm ânt atât la munte
cât şi la şes cultivarea acelora pofteşte
ca sfi fie sporită.
Mlădiţele de cireşi atât cele de vreme,
cât şi cele mai târzfi se culeg in luna
Februarie şi Martie, îminte dc ce s’a fi
mişcat succul în cirrş;i, cari se taie pe
sub nodul crescut de un an.
Altoirea cea mai tare şi mai sigură
se face în crepătură.
Mlădiţa se ascuţeşte în partea lem­
nului de doi ani şi trece această ciopli­
tură până în mijlocul nodului sau inelului,
apoi se aşează în butucul crepat, ca lem­
nul sfi fie în lemn şi coaja în co£ye. Ci­
reşii altoiţi din mlădiţe rfitunzate sub
ochi, sau altoite în coaje sau alte forme
nu sflnt îndatinate, fiindcă şi după cele
mai multe încercări s’a adeverit de rele.
Cireşii se pot altoi dela 2— 8 cm.
groşi în diametru, fiind mai groşi, punem
în crepătură doufi mlădiţe. Crepătură se
cască cu icuri de lemn sau de fer, dar’
cât se poate e bine sfi nu se rupă coaja
 Pag. 50
mlădiţa, dar’ nici-odată prea tare, ca sfi j
fie o deschidere pe unde s’ar pute scurge
apoi sacul şi mlădiţele n’ar avfi cu ce
se nutri. Toate crepăturile se ung bine
cu ceară de altoit, ca vântul se nu poată
străbate în crepături, ca aşa să uşte
succul.
Pâuă în ziua altoirii, mlădiţele le
păstrăm în năsip mai uscat ca umed,
ear’ nu în pământ, căci puse acolo în­
cepe sucul a lucra mai repede.
Altoitul cireşilor nu e târziu nici
până în 15 Aprilie, dacă nu se despri- : n’ar prii nucii, în giurul rădficinilor sfi se
mavărează iute.
Altoii trebue cât de des a-’i căuta
şi dacă ceara ar fi crepată trebue astu­
pată, ca vântul s& nu străbată la circu-
larea sucului. Mai departe rămurelele ce cresc bine creşterea nucului.
sfilbatici pe butuc, îndată-ce vedem că se
ivesc sâ rup, ca puterea sfi fie constrînsă
a merge toată în mlădiţe, ear’ urma
puilor rupţi de pe butuc trebue unsă cu
ccară.
Cireşii sflnt foarte plini de suc, de
accea vlăstarii sălbatici cresc şi se des-
voaltă foarte repede deci, se pofteşte, ca
cultivatorul de pomi sfi caute adese-ori
altoii sei, ca se culeagă de pe trunchiu
vlăstarii sălbatici. Dacă nu merge tot la
!}— 4 zile tu grădină se zădărnicească
aceşti vlăstari, uşor sfi pomeneşte că altoii
nu s’a priii3. Este de ştiut şi de altcum,
că dintre toţi altoii cireşii se prind mai
cu greu, încât abia cei mai isteţi şi dex-
teri pomologi isbutesc a avi altoi de
cireşi.
RSsădirea nucilor.
Unul dintre cei mai folositori pomi
este nucul. Acesta atât prin fructe cât
şi prin lemnul seu foarte preţios tşi
plăteşte grijirea. Este adevfirat câ acest
pom este gingaş, tncât nu-’i prieşte tn
toate felurile de pământ. Mai bine îi
place pămintele argiloase, mărgoase şi
lutoase şi dacă se află în dînsele petri.
Mai puţin iubeşte pămintele grase, apătoase,
de aceea se răsădeşte cât se poate pe
dîmburi şi in faţa soarelni şi pe păminte
stâucoase.
Nucii de comun se răsădesc primă­
vara, fiindcă dacă s’ar rfisădi toamna, fri­
gul poate sfi-’i strice peste iarnă. Gropile
se sapă după-cnm siint rădăcinile nucului
de largi şi lungi, aşa ca sg fie câte 25 cm.
păment săpat dela virful rădficinilor.
Când se scot nucii de răsădit trebue
a purta bună grije de rădficina principală
(de frunte), care este crescută drept din
trunchiu. Aceasta săpându-se nucul pen­
tru strămutare ori rfisădire se rfitunzeşte
peziş, tot asemenea şi rădficinile lateraie,
cari sunt ca firele de tort, trebue puţin
rfitunzite. Nici-când nucii nu se aşează
mai afund în groape decât aşa, ca rădă­
cina deasupra sfi fie astupată de un lat
de mână dela faţa pămentului.
FOAIA POPORULUI
Trunchiul nucului nici-când nu se
rfitunzeşte, eară crenguţele laterale se rfi-
tunzesc toamna şi primăvara, până n’a
început a curge sucul din dtnsul, aşa ca
ploaia sfi nu poată străbate prin tăietură.
Pentru rfisădirea nucilor mai bun
este gunoiul mestecat cu aştier, putregaiu
de lemn şi fârină din firiseu. Tot ase­
menea trebue pregătit pământul pentru
nuci şi în pâmâutele ţirfose.
Unde s’ar întâmpla sfi fie pământul
prea gras sau poate petriş mfirunt, încât
pună gunoiu de vite mestecat cu făină de
firiseu sau aştier din locul unde se taie
lemnele. Prin această lucrare şi mestecere
a pământului îndată se strămută spre
în locuri unde îi place nucului în­
cepând dela al 3— 4 an începe a rodi.
Câte un nuc adese-ori face câte 2— 4 hl.
nuci şi hl. se poate vinde cu 9— 12 fl.
Aşa încât nici un pom nu poate aduce
atâta venit, apoi frunza Ingraşe pământul,
încât sub ei se face cel mai bun fân şi
otavă.
Cultivarea nucilor este împreunată
cu cea mai frumoasă dobândă care se
poate nnmai câştiga din pomărit. Deoare-ce
nucii sânt pomi care începe a circula şi
mişca sucul, mai târziu se pot rfisădi
până cătră capfitul lui Martie, dar’ în­
dată-ce începe a curge sucul nu se mai
pot strămuta sau curăţi decât cu oare­
care perdere,
Grădina de pomărit.
Economul, care s’a obicinuit cu po-
măritul, care are dorinţă şi voinţă tare
ca grădina şi pomii lui sfi fie bine grijiţi,
care după osteneala sa aşteaptă şi folos
unul ca acela îndată-ce s’a ivit semnele
primăverii începe la lucru.
în fiecare grădină de pomărit lucru­
rile care trebue sfivlrşite, nici-odată nu
se pot amâna fâră pagubă. De astă-dată
vom aminti numai cele mai de frunte, a
cărora isprăvire nu sufere amtnare: cu­
răţitul sau retezatul, săpatul şi greblatul.
Fiecare pom fie acela altoiu tinfir
sau pom mai de vîrstâ, in tot anul pof­
teşte, ca muguri, de care n’are lipsă, sau
aceia care sânt uscaţi, să fie depărtaţi
de pe rădficina, trunchiul ori coroana
pomului.
Vlăstarii sfilbateci şi crengile uscate
nici - odată nu , trebue suferite pe pom.
Cine a întrat în deprinderea cu pomăritul,
întocmai ca la creşterea vitelor pe cură­
ţenie şi nutrirea pomilor trebue se pună
mare seamă, căci şi numai aşa poate avfc
dobândă din pomărit.
Pomologul sau persoana care sfi de­
prinde cu pomăritul are lipsă de cuno­
ştinţa pământului, sirguinţă, îngrijirea po­
Nr. 13
milor, materii de îugrâşat şi unelte de
lucrat. Toate aceste sânt aşa cerinţe, fără
cari nu se poate nici cugeta un pomolog
de seamă.
Pomii, dela care aşteptăm roadă sau
îi pregătim pentru aceea încă înainte de
ce circulează prin dinşii sucul se rfitunzâ.
Mai ales dela altoi tineri, toate vlăstarele
dacă sânt prea graşi şi crescute preste
30— 40 cm. trebue rfitunzate. Prin rfi-
tunzarea aceasta de o parte se întăreşte
trunchiul, de altă parte pomul se pregă­
teşte ca se dee roadă mai de vreme şi
fructe gustoase.
începând dela primul an al altoirii
vlăstarii netrebnici de pe altoi se cureţesc
regulat, mlădiţa din care are sfi se for­
meze trunchiul, până la al treilea an se
cureţeşte de toate crengile laterale, ear’
vlăstarul din care se formează trunchiul
se îetuuză regulat după cum a crescut
de bine, însfi aşa ca la al 3-lea an sfi
aibă înălţimea unui om mijlociu, când
apoi ’i-se formează corosna. Din altoii
aşa grijiţi se aleg pomii cei mai puter­
nici în trunchiu şi buni de roadă.
De pe pomii mai bfitrâui de reguli
se depărtează s’au retunză mugurii nefo­
lositori de pe truuchiu şi uscăturile de
pe coroană şi se culeg oufile de omide
de pe crengile aceluia. Se rade muşchiul
de pe trunchiu, cu rfizuşe anume gătite
pentru aceastâ ispravă. Dacă pământul
din grădina de pomărit s’ar fi slăbit,
dacă pe lângă pom şi rădăcini s’ar fi
format nişte vlăstari sălbatici, aceia co
bună grije toţi trebue depărtaţi, ca sfi nu
sugă din trunchiul pomului sucul fâri
nici un folos. Pământul dimpregiurul
pomului se sapă cam de 2 — 3 metri
giur împregiur aşa după cum este de mare
pomul, apoi cerând lipsa se pune gunoiu la
rădăcini. Mai vîrtos trebue săpat pământul
şi gunoit, pe lângă pomii din pămintele co­
sitoare, de o parte aşa li-se dă hrană şi
străbate apa şi aerul mai uşor la rădăcini,
de altă parte prin săpare se ucid o mul­
ţime de insecte şi cuiburi de furnici.
Fânaţele din pomărit de regulă in
toată primăvara trebue greblate îndată-ce
vremea s’a preschimbat, încât frunzele
sânt destul de uscate, ca sfi poată fi adu­
nate. Economii din ţerile mai înaintate
în agricultură, toate frunzele de pomi,
afară de cele de nuci, le greblă şi adună
toamna îndată-ce a căzut de pe pomi
şi le întrebuinţează pentru nutrirea vitelor.
Prin greblă se adună de pe ritul
de cosit. îndată-ce c’a retunzat şi cură­
ţit pomii, toate vreascurile sau mugurii
care se folosesc pentru foc, ear frunzele
pentru aşternut sub vite.
Greblatul, prin care se zgărâie iarba
şi se curăţe muşchiul, foloseşte foarte-
mrlt la creşterea, sporirea şi îmbunătă­
ţirea ierbii.

Nr. 13
întrebuinţarea gunoiului.
Pentru gunoire mai bun este acel
janoiu, care se afli în deplină putere,
jflecă dospire. Nu este de loc folositor
j lăsa gunoiul sfi putrezească deplin, adecă
5^ devină humă, căci prin aceasta îşi
perde puterea. Ducând pe pământ gunoiu
deplin copt, în acela cresc repede plan­
ele, dar’ îşi perde repede puterea.
în gunoiul proaspăt plantele cresc
3ii încet, şi îşi păstrează puterea timp
jiai îndelungat, acesta întrebuinţat în mă­
sură mare poate opări unele plante. Gu­
noiul proaspăt mai ales este bun pe pă­
rinte mai răci, şi sub sămânături care
>e sapă, precum şi sub nutreţe care se
cosesc verzi.
Gunoiul care se poate întrebuinţa
j cât puteai pune pe uu p :mânt, o ho-
•ireşte bunătatea sau răutatea pământului.
Pe cel sec se duce mai mult, pe cel bu-
yor mai puţin. Tot asemenea pe pă­
sate reci şi lutoase ae poate pune gu-
:.iu mai mult, pe cele mai călduroase
rai puţin. De unde economii s’au înda­
tinat a pune pe pămintele reci gunoiu mai
nr şi mult, pe cele călduroase mai adese­
ori îusă subţire.
Gunoirea o hotăreşte şi plantele
a toim a cultiva. Cu cât cultivăm mai
:alte plante, dela care aşteptăm se ne
iincă sămânţă, cu atât are lipsă pămân-
-J de mai mult gunoiu.
Deloc nu este folositor şi bine a
!:trebuiuţa nici prea mult gunoiu, căci
isela de o parte măreşte şi ingraşe spicul,
ii:' nu sporeşte sămânţa, de altă parte
«realele (bucatele) în pământul prea gras
cresc crude şi vântul le culcă la păment,
i?d gunoirea mijlocie e mai bună.
Pe un jugăr de pământ, care se
di Încă în putere, sftnt îndestulitoare
15 cară bune de gunoiu, pe care este
2ii slab trebue câte 40 de cară.
Grâul, săcara, nu se poate sămâna
la pământ gunoit proaspăt, căci pe lângă
iceea că capătă grâul tăciune, foarte
Cjor culcă vânturile semănăturile fragede
ia pain. Orzului îi place asemenea pă-
Ecnt proa3pât gunoit, dar’ se poate umplă
foirte uşor de burueni şi tot felul de
airăcini. Ovâsul în guuoiu proaspăt, dar'
na pre mult, — dă recoltă foarte bună.
Cucuruzul, cartofii, napii iubesc gu­
noiul proaspăt. Pr n săparea deasă se
perde repede puterea gunoiului. Cânepa,
rapiţa şi macul sftnt nişte plante, care
sug cu mult folos puterea pământului de
nou gunoit. Gunoiul proaspăt dă mult
folos unde se întrebuinţează pentru să-
menarea plantelor de nutreţ verde. Mai
virtos se cultivă săemnăturile de ierburi
unde nu sftnt destule rituri, spre a da nu­
treţul trebuincios pentru susţinerea vitelor
După plantele de nutreţ se p6t să-
mâna ori-care plante, poftească acela ori
cât de bun păment. Gunoiul se foloseşte
FOAIA POPORU LU I
atât pentru holde, cât şi pentru rituri
sau fânaţe.
Lucrul cel mai însemnat este îm-
prăştiarea gunoiului, cu privire la aceasta
economii n’au ajuns încă a şti acurat,
care dintre două lucruri este mai folositor.
Gunoiul purtat pe locul de arat se
poate împrăştia să stee răstilat pe pă­
mânt mai multe zile, sau împrăştiindu-se
pe acela se ară îndată. Pe lângă amân­
două lucrările vorbesc adevăruri puternice,
căci stând gunoiul răstiiit pe pământul
care voim al ara, mai ales dacă ploauă,
atunci pătura deasupra a pământului se
umple de grăsimea gunoiului chiar unde
să seamână plantele; dar’ fiind soare ra­
zele aceluia şi vântul poartă multă putere
diu gunoiu.
împrăştiind gunoiul, când eşim cu
plugul la aratul holdei, atunci e drept că
guuoiul nu perde atâta din putere prin
soare şi vânt; dar’ brazdele culcându-’l
sub dinsele, din zama aceluia mare parte
trece într’o pătură de pământ, de unde
plantele abia pot trjge ceva folos.
La t>ată întâmplarea pare a fi inai
bună îndatinata, câ răslăţirea sau îtn-
prăştiarea gunoiului să se facă aşa, ca
gunoiul răstilat sfi stee mai multă vreme
pe pământul care se va ara, ca roaua şi
ploile se spele zama în putură cart*, ajung
rădăcinile. Ac>-asta iuii este şi experienţa
proprie.
Asemeni ii lucrare cu folos se poate
face pe păminte drepte, Ins** pe dâmburi
este bine ca gunoiul răstilat să fie întors
cu brazdele în pământ, cAci ploile îl pot
spălătăcl pe pămintele altora, mai ales
pămintele folosite de păşune fiind tari,
aşa încât nu poate străbate uşor zama
în pământ, pe asemeuea păminte gunoiul
se lasă în grămezi până la arat, cAnd
se împrăştie şi totodată se ară îndată.
Pe păminte mai căldurosoase, putem
folosi gunoiu mai răscopt; dar’ îu cele
răci este bun gunoiul ogringios sau
gozuros, că acela împrumută pe lângă
nutrire şi căldură plantelor.
Pentru gunoirea riturilor sau fâna-
ţelor se foloseşte gunoiu mai copt şi za-
mă de guuoiu dela grajduri. Pentru spo­
rirea nutreţului şi îmbunătăţirea fânaţelor
gunoirea este nespus de preţioasă, căci de
o parte iarba creşte mai lungă, de alta
mai deasă, şi după gunoire bună răsare
trifoiul întocmai cum ar fi sămenat, şi
pier sub dînsul multe ierburi părăsite, ca
muşchiul şi altele.
In părţile unde fânul se poate vinde
cu bun preţ, cu deosebire în apropierea
cetăţilor, oraşelor, atât cultivarea plantelor
de fenaţe cât şi" gunoirea riturilor este
foarte folositoare deprindere.
Economul, voind a gunoi fenaţele,
totdeauua va restila gunoiul cât numai
se poate de înănânţelat, apoi va grăpa
ritul in lung şi curmeziş cu grapa îm­
pletită între dinţi cu spini, prin ce de o
Pag, 51
parte gunoiul se sfârîmă şi poartă peste
toată faţa pământului, de alta se curaţeşte
rîtul de muşchiu.
Dacă n’ar voi a grăpa, se poate
răstila şi prin greble de fer, dar’ costă
mai mult lucru.
De altfel riturile se mai pot gunoi
şi cu oile, când li-se dă nutremântul pe
turişuri, dar’ mai ales prin staulile de oi.
Dacă voim a face gunoire de fenaţe,
atuuci staulul în toată ziua se schimhă
şi strămută, începem dela o margine a
rîtului şi mergem tot înainte. Dacă staulul
se ţine mai multe zile într’un loc, pă­
mântul se îngraşe prea tare şi dacă nu-1
arăm, atunci cresc pe aceste locuri numai
nişte ierburi lungi şi groase, cari nu se
pot întrebuinţa de fân, deoare-ce sftnt
uumai ogrinji.
Pe pămintele îngrăşate cu staulul,
mai ales se pot cultiva plantele cari se
sapă, căci aceste dau o roadă îmbelşugata.
Aflându-se economii noştri în ajunul ara­
tului, vor lucra îuţelepţeşte, dacă vor
face încercări cu toate aceste forme
de gunoire.
Ştiri economice.
în s o ţire a in d ttjitria şilo r r o m â n i.
Membrii acestei însoţiri din zi In zi se tot
sporcsc. A'ja îa soptemâna trecută, ilia co­
munei ti Corrulţd şi l'ofcltica &u Intrat In sinul
Însoţirii mai mulţi inşi, ear’ la prăvălia ace­
lora so grupează tot mai mulţi cumpărători.
Po iflngă toato că întreprindere a cu pră­
vălia întimpină multe greutăţi, afacerile merg
foarte bine.
Dacă pătrundem mai afund în npreţiarea
acestei afaceri oste uşor do priceput, că greu­
tăţile începutului sftnt mari. Deoparte peu-
tru-că neguţătorii străini din S.biiu, cari au
capitale mari şi sftnt vechi comercianţi luptă
cu toată puterea a discredita, a slăbi încredo-
rea cumpărătorilor faţă de prăvălia romăna,
de altă parto chiar şi cumpărătorii români
cari au legături vechi cu neguţătorii saşi se
desfac cu greu din legăturilo ce au cu acein.
Fără îndoeală do laudă sftnt vrednici condu­
cătorii instituţiunilor române: seminarului,
şcoala de fete a „Asoeiaţiunii Transilvane"
şi institutul de credit „Albina", cari îndată a
luat sub părtinire prin cumpărările lor în­
treprinderea meseriaşilor români.
Vindere de vite . în septemâna trecută
economii români din părţile aşa numite măie-
rer.e ale Sibiiului, au vândut peste 32 vaci cu
viţei de rasa Pinzgau, cu preţ dela 80 220 fl.
câte una. între împregiurările grele economice
de astăzi pentru fiecare econom care se
deprinde cu prăsirea vitelor este mare dobândă
ca se poată vinde cu aşa mare preţ câte o
vacă, din preţul căruia poate cumpăra o mică
moşie, Din această unică afacere pot afla
economii noştri ce folos poate aduce prăsirea
sau creşteri# vitelor de rasă sau fel bun.
Nu odată am spus şi sfătuit pe cetitorii noştri
economi, ca să schimbe vitele şi se înceapă
a prăsi vite mai buue, cum sftnt bună-oară
cele cu per roşii, vîrstate cu alb. Nici aceste
nu poftesc nutremânt mai bun decât grije şi
curăţenie mai mare, dar’ osteneala o răsplătesc
totdeauna, Fia ca se vend de prăsiîă, ti»
 Pag. 52
pentru tăiat, căci au greutate de 4—7 m. m.,
pururea au preţ mai bun. Economii Sibieni
au primit pentru vitele vândute peste 4 mii
fiorini, tot cu acest preţ se poate cumpăra
peste 100 vite ardeleneşti ncai slabe. De aci
se vede ce deosebire mare este între prăsirea
vitelor de fel bun şi rău. Deci sătenii noştri
pe încet înceapă şi îndeletnicească-se a prăsi
şi creşte vitele din Pinzgau.
Din traista eu poveţele.
_ întrebarea 58. Am o grădină ridicată
costiş pe un deal şi plantată cu pruni, posiţia
ei este înclinată spre Mează-Noapte, unde este
pururea umbră. Pe pruni se fac prune cam
puţine, deşi prunii nu sQnt prea deşi. Am
voit a o folosi şi pentru coasă, dar’ nu se face
decât mărul lnpului, cucute, muşchiu şi alte
buruieni netrebnice.
în primăvara trecută o am fost săpat şi
semfinat cu trifoiu roşu, dar’ nu s’a făcut.
Acum vă rog răspundeţi-’mi, ce ierburi aş pută
sămfina ca se se facă?
A bonent n r . li242.
Respuns. IVntru sămfinţă de ierburi
can priesc bine în umbră te adresează la
Mautrur în Budapesta, spunfind apriat că ai
lipsă de ierburi mestecate aşa, ca so le poţi
sărofina în loc umbros. Cât priveşte preţul
50 chgr. costă 30 fl.
Întrebarea ţp. Atn avu t o datorie la
on om, ce a voit a fjlimenta; ou ca p5 mo
asigur mn Intabulat d-itoria po realităţi, atunci
Y6zfindu.se prins, ’mi-a plătit banii, dar’ mo;ia
nu voeşte a ’şi-o destabu'a. Zico că ou so
’i-o şi destabulez. Eu nu aş voi a i o dca-
talmla, căci aceea cred câ o datorinţa lui, dar’
el revoind a o dest.buln, eu plătesc dare do
intabnlaţiune pe tot anul Cine e dator a
destabula acea moşie şi daca el nu voeşfe,
nu ’l-aş pută eu sili cu !egc la accca, 'oii
a-’mi înapoia pe tot anul dârei aceea?
Abonent nr. 2242,
Răspuns. Daca In contractul sau obli­
gaţiunea cu eiire ai Împrumutat banii n ’aţi
stntorit care ct-te Îndatorat a face destabu-
larea, atunci trebue so-'ţi destabulezi banii,
FOAIA P O PO R U LU I
se ceară păşune, decă nu ’i-s’ar fi dat, trebuia
se înştiinţeze la judele comunal înaintea alor
doi martori, ce păţeşte cu Jidovul, atunci ju­
dele comunal ori strîngea pe Jidov să dee pă­
şune, ori trimitea dînsul pe fratele d-tale
acasă. Fiind-că fratele d-tale a părăsit păşu-
natul fără a face cunoscut la judecătorie, cu
drept a fost judecat se plătească. Execuţiunea
se va face pe tata d-tale, care este stăpânul
oilor. Dacă puteţi faceţi pace cu Jidovul, dacă
nn atunci plătiţi se nu ve facă şi mai multe
chetueli. De altă dată trebue a griji, nu
este bine a da cu bâta în baltă. Fuga nu
S'epă pe nimenea, că legea îl ajunge.
întrebarea 61. Un econom din comuna
noastră are căldare de fert rachiu. Acesta
plăteşte o taxă de 5 fl. 14 cr. pe 24 ore, ca
să poată ferbe. Mai este el dator a se su­
pune şi la altă taxă sau bă? Mai poate cere
dela dtnsul finănţh, pe lângă taxa de sus zisă
şi altă dare? Poate el şi vinde din acel rachiu,
sau ba? Ori poate el să cinstească din beu-
tura aceea pe care îşi are dreptul de a o fo­
losi, afară din casa lui sau şi In casa lui
sau ba?
Saj’diiz, 1SD5. S (colan T'/eşer,
m. tcmplar.
Respuns. Taxa pentru fertul rachiului
se plăteşte după hectl., adecă căldarea s’a mă­
surat şi odată se sta'oroşto eflt rachiu so poate
ferbe In 21 ore, după producerea rfchiului sa
socoteşte taxa, Po lângă această taxă per­
soana do sub întrebare mai tiebtio po plătească
daro de venit clasa III. Adecă dela un florin
dobândă trebue să de.; lo cr. dare. Dm rachiu
po; te vinde, Insă numai cn Învoirea şi ştirea
diregetoriei financiaU*. Cinsto poate faco nea­
murilor şi prietenilor, d<ir' nu cu butoiul ci aşa
câte o glaje sau sticlă do >/, litră. în casa
aa Iji poate petrece rachiul cu neamuri, prie­
teni şi străini fără se aibă ceva frică ori teamă.
întrebarea 6 2 . Vo rog pentru sfatul con­
tra suspinului, ce s’ar put6 întrebuinţa,
căci bolnavul se cliinnc;tc foarto reu, fiind­
că tuşeşte mereu şi so laeacă Încât e tot
alăturea cu moartei. Abonent nr.
Respuns. Dacă boala este lntr’ade\ăr
Nr. 18
moşie într’o,tablă, doua sau trei.,.Aveţi înse
grije da inginer bun, care se îndeplinească ec-
conştienţă comasarea.
întrebare 64. Am o iapă cu mânzi,.
e de 6 luni şi suge încă, acum vr’o 3—4
săptămâni a şi fost premiată de comisiunei
pentru prăsirea cailor.
Deoare-ce peste puţină vreme iapa va-
înţărca, căci Ia 9 zile după fătare ear’ a
luat mânz şi de present e împovărată. Aş
vrea că şi dacă înţearcă mânza şi perde
laptele totuşi să aduc mânza la creştere să­
nătoasă întocma cum ar tot suge. După în­
ţărcare’ini-am propus a o ţină cu ovăs, fSnbna
şi otavă. Unii însă nu recomandă ovesul pentru
mânz nici-decât, până nu va trece de 2 ani
Mai vîrtos îmi recomandă se-’i dau seiara,
alţii cucuruz, ear’ alţii zic că nici otavă n’ar
fi bună pentru mânzi. Se zice, că nutriţi cu
ovăs ar capătă mânzii pocuri în picioare,
ear’ de cucuruz capătă foaie mare. U nii zic
se-’i dau ovăs mestecat cu cucuruz, — şi
earăşi alţii ’mi-a spus, că în stava erarială se
dă ovăs mânzilor mici îndată-ce încep a
mânca. Eu dintr’atâtea sfaturi date nu şt;n
pe care so-’l urmez. Vă rog să-’mi răspundeţi
on. d-voastre, că ce fol de bucate se daa
la mânz şi câtă cantitate la o mâncare şi de
câte-ori pe zi, sau să-’i dau totdeauna cit
poate mânca.
^ ca- Io a n JT urtj
proprietar.
R espuns. Indată-co mânzul ajunsa-
vlrsla do 15 zile trebue învăţat şi de-ht
cu nutrirea. ’l-se pune Intr’un Ioc potrivit
unde dînsul petreco puţin ovăs şi g-irc
grunzoasă din acestea înccpo a gusta încât
In scură vreme se învaţă cu mâncarea ove-
sului şi lingerea sării. Invăţându-ae mânzul
cu o\ăsuI vom vodă, că lndată-co vine ca marns-
sa din afară dela lucru ori preumblare dei-
dreptul va alerga la locul unde ’i-se pune
mâncarea la iesle ori ceva scflndură tn f o r a i
de masă. Mânzul care este odată învăţat ca
nutremfint, trebue regulat adăpat deodată ca
mamă-sa. Ajungfind un mânz la G— 8 septe-
meiii, po zi ’i-so poate da 2— 3 litre de ove*.
Dela buna grije şi nutrirea mânzului in anal
dintăiu atlrnă frumsoţa şi preţul mânzului.

<m din contră va trebui so plătişi dare după
capi’alul Intabulat.
Întrebarea 60. Fratele meu, In vara trecută
oiie titălui nostru le-a băgat In pâstorat la
nn Jidan, Inţdegendu-se şi făcfind tocmeala
cu vorba po 3 luni de zile. O.la au mâncat
toata iarba în 2 luni, aşa în a treia lună
iarba s’a sfirşit. Frat* le meu a cerut păşune,
Jidanul n’a voit se-’i dee. Atunci fratele
meu fără voia Jidanului a plecat cu oile
acasă şi n’a voit so plătească a treia lună
în cinste. J danul înse ’i-a pîrit la judecătorie
Şi derutând jurământ a dobândit pîra şi
pofteşte 150 fl. cu spese cu to t Fratele meu
însă nare Intabulată pe numele lui nici o
avere mişcătoare ori nemişcătoare. Averea
toată stă pe numele tatălui nostru, oare pu-
te-’l-ţa Jidanul ajunge cu execuţiune? Ori
dacă ar lăsa Jidanul pe jumătate din suma
de sus,, să se împace fratele meu ori n u ?
Foarte cu greu ’i-ar cădă fratelui meu se
platească atâta amar de bani pe nedreptul.
D im itrie A vram .
Respuns. Asemenea tocmeli nu se fac j
numai aşa ar vorba. Dacă oile au mâncat
toata paşunea în 2 luni, fratele d-tale trebuia i temeţi de commasare, aceea este o dobândă
atât do grea, atunci n’ai decât se mergi la
doftor. La ori care îmbolnăvire doftorul tre­
bue să cerco pe cel-ce sufere ca să «fio
isvorul din ce provine boala. Foarte rari sflnt
neputinţele unde noi putem da poveţe; dar’
niciodată nu putem recomanda leac la bolnăviri
grele. Deci mergeţi la doftor cu bolnavul, pu­
teţi proba cu înfăşurări de apă rece.
întrebarea 63. La noi In comună s’au
svonit că s’ar face comasare. Din comuna
noastră nime nu o cere. Sflnt Insă oameni
In comuna vecină, cari au pe teritorul nostrn
multe parcele. Dacă câţiva din comuna vecină
ar cere-o, apoi poate ca să se facă, fiind noi
toţi contra? Vă rugăm ca se ne daţi respuns
grabnic, ca Ia cas să putem protesta prin un
advocat.
A b o n am e n t n r. 4720.
Respuns. Comasarea totdeauna se
încuviinţează dacă o cer >/« parte a pro­
prietarilor, cari posed atâta avere cât face
V* din întreg teritorul comunei; cătră pro­
prietarii cari cer comasarea se socoteşte
averea: bisericilor, şcoalei, comunii şi erarului
fără Dfci o întrebare. Deloc n’aveţi se Vă
nespns de mare, ca fiecare proprietar să aibă
Economul care sc deprinde cu creşterea
do mânzi trebue se Ie dee atăta hrană ds
o\ă3 câtă pot mistui. Deloc nu se poate re­
comanda secara sau cucuruzul pentru hrăni-
rea mânzilor, unici mâncare s în e^a să pria
urmaro şi bună. este ovesul. Fiecare mânz
care este aproape do 4 — 6 lani când se ln-
ţarcă trebue nutrit de 3 ori pe zi. Porţiunea
care se poate da din ovăs unui mânz în
această vlrstă fe socoteşte câte 3— 4 litre
de ovăs, 2 chile ffin şi câte 5— 7 chile de
nutreţ verde: luţernă, trifoiu, oves ori mîză-
riche. Ovăsul trebue dires c i ciurul ca din
acela să se depărteze ori-ce putoare şi gozuri.
Aceste sflnt poveţele cele mai trebuincioasa
care se pot da Ia întrebarea d-tale.
POSTA REDACŢIEI.
Dlui O. Barbat. Altă lege de pensiunea lave-
ţătorească decât cea de Petri n’avem tipăriţi ta
limba română.
Dlui R, Fîundre In FSnlak. în lume nu este
om care si vorbească 1000 limbi. La d-voastră as
fost pururea Români, despărţirea trebue se urmtre,
fiţi cu aşteptare.
Dlui abonent nr. 3717 . N’are drept a pofti
de pe d-ta nici un crucer.
 Nr. 14 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 14 —1 8 9 6
ECONOMUL redactat de I. CO S T I H ,
preot.
Legea despre pescuit.
La dorinţa onora dintre cetitorii
noştri, aflăm de lipsă se dăm poveţele'
cele mai trebuincioase despre drepturile
je pescuit, cu atât mai vîrtos, că foarte
mulţi dintre cetitorii noştri sfint parte
proprietari pe unele rîuri şi fluvii, parte
se află aşezaţi pe malurile acelora şi se
deprind cu pescuitul.
Pescuitul din punct de vedere al
efonomiei, pentru fiecare ţeară şi pro­
prietar este de mare însemnătate. De o
parte, că apele care cuprind mare parte
din pământ se pot aşa întocmi, ca şi
jtele se producă ceva folos, de altă parte
peştii sânt un articlu foarte preţios pen­
tru nutrire. în urmă pescuitul dă de­
prindere şi sporeşte comerciul, prin cari
di lucru şi pâne la o mulţime de oameni,
ori se află în apropierea rîurilor mai mari.
Purcezând din aceste şi alte motive,
pdsirea peştilor şi dreptul de proprietate
peste rîuri, s’a regalat prin legea de
pescuit din anul 1888.
Regularea dreptului peste rîuri, pră-
trea şi prinderea peştilor de sine s’a
hpus. Prin pescuitul liber şi ne-
KDtrolat, prin regularea rîurilor, atîrpirea
inilor lacuri, încât începuse a se arăta
Ii;sa acelora.
Piaţele unei ţeri simţiau lipsa; dar’
u era de unde sC poată li provăzute.
în asemenea împregiurări trebue sfi
R iflc un mijloc de scăpare, ca pescuitul
fie pus pe o treaptă mai bună, ca
lost ram al economiei sfi fie adus în
ligitură cu proprietatea,, ca aşa sfi spo-
rtiscâ dobânda moşiilor, care servesc de
«Irie şi ţermuri pentru rîuri.
După-cum se vede din cele până
»d amintite, regularea prăsirii de peşti
p pescuitului, era o lipsă, căci şi numai
iţa s’a putut Introduce cultura sistematică
> peştilor.
Prin lege este asigurat în primul
riad dreptul de proprietate, declarând
răspicat, că aceluia este dreptul de pes*
ttit, preste a căruia proprietate trece
»pa. Aşa, cine are proprietatea de pă-
Eint spălată şi pusă Ia undele rîurilor,
«cela are dreptul de pescuit Când apele
ttcndează, adecă eşind din alviese varsă
preste teritorul cuiva, atunci proprietarul
Hnântului are dreptul peste peştii află­
tori pe proprietatea sa. Dela această re-
pili se face abatere numai atunci, când
L’tul este proprietarul şi altul posesorul,
*decă, când proprietarul ’şi-a dat averea
arendă. Dacă în contract nu s’a spus
lpriat că şi peştii aduşi prin exundare
stat ai arândaşului, atunci aceia rămân
4 fi cu drept ai proprietarului, ear’ nu
arendatorului care este numai posesor.
Afară de dreptul proprietăţii, că ace­
luia este pescuitul a cui este pământul
care este spălat de rîuri, legea a fost
cu privire şi la folosinţa dreptului din
naintea regulării. Dreptul usului sau fo­
losinţei încă s’a bucurat de o scutinţă,
Aşa, dacă cineva ’şi-a dat protestul şi tot
odată a putut dovedi în timp de un an
dela punerea în folosinţă a legii de pes­
cuit, că a folosit apa sau rîul pentru
pescuit de 20 de ori, atunci dreptul acesta
’i-s’a asigurat într’o măsură ca pentru
proprietarii ţărmurilor.
Conform acestei cerinţe, pescarii a
trebuit sfi-’şi poftească respectarea drep­
tului prin vice corniţele s’au primarul ce­
tăţilor.
Dacă s’ar fi ivit nedumeriri despre
usul sau folosinţa dreptului de pescuit,
atunci cel interesat, care a păşit ca sfi-’şi
poată asigura dreptul a fost îndatorat
a dovedi, că s’a deprins cu pescuitul
vreme de 20 de ani fără nici o împedecare.
Despre aceste afaceri de regulă s’a
luat protocol de pertractare, unde a fost
ascultaţi atât pricepători cât şi martori.
în conformitate cu mărturisirea
acestora, s’au adus judecata, care li-s’a
adus la cunoştinţa proprietarilor, comu­
nei şi celuia care a voit a-’şi asigura
dreptul de folosinţă. Asemenea judecăţi^
aduse prin dregătoriile administrative, nu
s’a putut apela, ci tn 3 zile au fost în­
datorat cel cu protestul a face arătare
la judecătoria cercuală regcascâ şi pe
această cale să-’şi asigureze dreptul în-
datinării sau usului.
Conform cu legea de pescuit numai
acela are drept de a se deprinde cu pes­
cuitul, care are bilet de pescuit, pregătit
din partea forului sau autorităţii, care
se dă pe vreme de un an, pentru pescari
cu 2 fl., ear’ persoanelor ajutătoare cu
50 cr. Acest bilet de pescuit la dorinţa
autorităţilor cercuale, comunale şi gen-
darmilor, pescuitorul este îndatorat a-’l
arăta. Dacă n’ar voi a dovedi prin bi­
letul seu că este pescar şi s’ar con­
traria a-’şi descoperi numele şi locuinţa
sau n'ar voi a da zălog, atunci prin
amintitele autorităţi poate fi escortat (dus)
în comună la primărie şi acolo prin an­
tistia comunală se ascultă, luându-se la
dare de seamă.
Pescarii, care pescuesc numai cu
dreptul de folosinţă ori us trebue sfi-’şi
însemne pe ţermurnl rîului până unde
’i-se Întinde linia sau hotarul de pescuit,
ca numai în cercul aceluia sfi se deprindă
cu pescuitul.
Proprietarul ţărmurilor este îndatorat
şi constrîns se sufere, ca pescarul îndrep­
tăţit se poată străbate la apă, se poată
păstra pe ţfirmure uneltele de pescuit şi
acele neîmpedecat sfi le poată întrebuinţa
pentru prinderea peştilor.
indreptâţitul de a pescui pe pro­
prietatea altuia asemenea este îndatorat
Pag. 53
a plăti toată paguba ce ar face-o în să-
mânăturile proprietarului. Dela păgubire
sau daună în 8 zile este îndatorat pescarul
îndreptăţit a aduce la cunoştinţa antistiei
comunale paguba făcută.
Dacă nu s’a împăcat cu proprietarul,
atunci este îndatorat ca prin antistie se
preţuească paguba şi sfi o replătească
fără amînare proprietarului. Antistia pe
cheltuiala pescarului trebue se preţuească
paguba făcută în producte în aşa vreme,
când se poate statori apriat, ce daună
sufere proprietarul.
Pescarul îndreptăţit este strîns oprit
a face pagubă prin alte deprinderi pe
propietatea unde pescueşte.
îndată-ce un rîu sau lac s’ar usca,
adecă ’şi-ar perde apa, toate drepturile
• de pescuit încetează.
Proprietarul pământului de loc nu
poate împedeca pe pescarul îndreptăţit dela
pescuit, până nu s’a stîrpit sau uscat de
sine tot locul.
Pentru înaintarea culturei de peşti
şi prăsirea acelora, pe lângă restituire
sau replătire corăspunzfitoare, poate fi.
împedecată economia câmpului şi pădurei.
Pot fi puse sub scutinţă şi pază aseme­
nea teritoare, prin care sporirea peştilor
poate înainta, dorinţa interesaţilor auc-
torităţile sau diregătoriile statoresc dajdia
şi vremea câtă se pofteşte, ca prăsila de
peşti se poată creşte. (Va urma).
Cultura pământului.
Pdmântul din firea sa numai aşa poate
se ne dee roada dorită, dacă şi noi îl tocmim
lucrăm şi înfrumseţâm cu seminţe deose­
bite de multe feluri şi tot mai de multe
trebuinţe. Recolta bună este attrnătoare
(legato) de mai mnlte împregiurări foarte
însemnate: dela pământ, climă, sămânţă,
şi lucru.
Aceste patru împregiurări mult puţin
trebue sfi le cunoască fiecare econom,
căci experienţa este învăţătorul cel mai bun.
Pentru plugar diutre toate mai în­
semnat este lucrul, adecă aratul şi sfimâ-
natul. Aratul încă are mai multe regule,
încât unele plante poftesc arătură mai
adâncă, altele mai de mijloc.
De regulă pămintele mai uscăciose
se ară mai adânc, decât cele lutoase şi argi-
loase; deci nu este regulă statoritâ. peste
tot pentru arat, d pămintele se ară după
natura lor. în pămintele uscăcioase să­
mânţa trebue sfi cadă mai afund, ca să
aibă umezeala spre încolţire în cele umede
mai deasupra.
De regulă sub grânele de primăvara
pământul trebue arat mai afund, decât
sub cele de toamnă. Grânele de toamna
au umezeală, pănă-când aceste de primă­
vară ade-se ori din causa vânturilor dese,
duc lipsa de aceea, încât abia pot răsări.
Şi pentru grânele sau plantele de
vară, întrebuinţăm doufi feluri de ară­
 Pag. 54
tură. Pământul pentru cucuruz (porumb),
sfecle şi napi se ară mai afund, căci rădă­
cinile acestora caută pământ mai mult
frăgezit. Sub alte plante, cum sftnt câ­
nepa, ovăsul măzărichea şi orzul se înde­
plineşte arătură mijlocie :.
Arătura bună se face când pământul
sau brazdele se întorc bine, când colţii
grapii sfarmă şi îndreaptă bulgării (stolo-
hai) lăsând suprafaţa cât se poate netedă.
Dacă şi după o asemenea lucrare rămân
bulgări, aceia prin vălătuci (nâvălatic) se
sfarmă. Novălaticul este un grindei de
lemn, pe care se pun dinţi, ca pe o osie.
Acesta serveşte pentru sfârmarea bulgă­
rilor (brnji), ori netezirea sămânăturii nă-
vălăticul poate fi şi fără dinţi. Năvăla-
ticul trebue să aibă anumită greutate, ca se
poată sdrobl, menânţela sau netezi semă­
năturile, aceasta serveşte totodată şi pentru
netezirea holdei, care dorim a o sămâna.
în zilele noastre, după-ce pământul
s’a arat, grăpat şi netezit prin năvălatic,
se seamănă cu maşina. Maşina de semă­
nat este un instrument economical, care
nu se poate de-plin preţul. Aceasta, pe
lângă aceea dl ne cruţă multă sămânţă,
— care sămânţă sămănată cu mâna sar
mânca de paseri, ori ar putrezi fiindcă nu
este Învelită în pământ, ci rămâne la căl­
dura şi razele soarelui, sporeşte recolta
încât fiecare seminţe, care numai arc pu­
tere de încolţit, ’i-se dă loc unde poate
răsări.
Prin maşină economul este în stare,
ca fiecare sămânţă să fie pusă atât de adânc,
după-cum pofteşte natura pământului, sau a
plantei care se seamănă.
Nici dela o comună n’ar trebui să
lipsească câte 1 — 2 maşini de sămânat.
acestea se p it cumpăra prin tovărăşie, care
le pot folosi economii din toată comuna
pe rlnd, dobânda ce se ajunge prin cru­
ţarea seminţei şi recolta bună, abia se poate
calcula.
Unde nu se seamănă pământul cu ma­
şina, odată se aruncă sămânţa peste brezde,
apoi se grapă, afară de trifoiu, care pu­
rurea se seamănă pe pământul grăpat, să nu
ajungă sămânţa adânc
Creşterea mânzilor,
§. i.
Cerinţele (le frunte în prăsirea
cailor.
Dintre toate animalele de casă, prin
însuşirile, forma plăcută şi nobilimea sa,
calul ’şi-a câştigat şi asigurat locul între cele
mai preţioase animale, atât pentru folo­
sinţă, cât şi pentru frumseţa şi preţul seu.
\oind a prăsi cai frumoşi şi de preţ
trebue să alegem iepe de rasa bună. Nu­
mai aşa se pot ajunge resultate dorite şi
îmbucurătoare pe terenul prăsirii de mânzi,
dacă ne îngrijim a spori numărul iepelor
şi armăsarilor din rasa nobilă.
FOAIA PO PO RU LU I
Atât comunele, cât şi singuraticii,
trebue să jertfească bani, osteneală şi
sîrguinţă mare, dacă ’şi-a propus, ca pră-
sila de cai să fie din rasă preţioasă. în-
dată-ce o comună, unde împregiurările
iartă ca să se poată deprinde locuitorii
cu prăsirea cailor, unde se află cerinţele
trebuincioase, iepe şi armăsari se schimbă
rasele slabe cu prăsirea de rasă nobilă,
acolo osteneala şi lucrul Întrebuinţat spre
creşterea mânzilor totdeauna se răsplă­
teşte.
Dacă pe careva teren de economie
se poate ajunge resultat îmbucurător şi
dobândă, atunci de sigur prăsirea mânzilor
frumoşi şi preţioşi se ţine de acel ram, care
răsplăteşte Îmbelşugat sîrguinţă şi lucrul.
Economii noştri, privind trecutul peste
tot; dar’ mai virtos unii, n’au avut nici
o socoteală, nici băgare de seamă, cum
şi prin care măsură se poate Introduce
cultura şi prăsirea de cai, într’un mod
sistematic şi bine chibzuit.
Foarte adese-ori ni-se arată exemple
şi dovezi, că foarte mare este numărul
economilor, cari se deprind cu creşterea
şi sporirea cailor ; dar’ nu pun nici o
seamă pe iepele de prăsilă şi armăsari.
Câtă vreme nu se pune multă grije pe
câştigarea de iepe din rasă bună, pe înăl­
ţimea, mărimea şi vîrsta acelora, câtă
vreme iepele se împreună cu ori-ce armăsar
şi nu se caută ca să n’aibă nici o scădere,
ci se Împacă tot cu nădejdea, că mânzii
vor fi mai frumoşi; nu poate avă nici­
odată cai dc rasă.
In natură nici-odată nu se dă săritură,
ci mai adese ori sc adevereşte proverbul,
cum este mama, aşa vor fi mânzii.
Aşa fiind, datorinţa economului este,
ca cu ori-ce preţ să-’şi câştige iepe
puternice chiar şi atunci, dacă acele le
Întrebuinţează pentru lucru. Adevărat, că
iepele frumoase şi de fel mai bun sânt
scumpe, dar’ şi aceea este drept, că cu
asemenea iepe economul numai dobândi
poate. Deoparte fiindcă sânt mai pu­
ternice şi înving lucru mult, de altă
parte mânzii fătaţi dela aşa marue pururea
îşi răsplătesc grijea, osteneala şi nutreţul
întrebuinţat la creştere.
Economul, care ’şi-a propus să se
deprindă cu creşterea cailor de rasă, care
doreşte a-’şi ajunge acest scop, unul ca
acela trebue să-’şi cumpere anume iepe
de prăsilă. La prima socoteală se pare,
că jertfeşte mai mult decât atunci, dacă
însuşi ’şi-ar creşte iepele de sămânţă, căci
aşa îşi poate ajunge mai in scurtă vreme
scopul.
Mult înstrăinează şi îngreunează câşti­
garea iepelor bune de prăsilă împregiu-
rarea, că de o parte aceste sânt mai
scumpe, de alta câ, ajungând ceva ne­
fericire pe un asemenea animal, economul
este foarte simţitor păgubit.
Dela iepele scumpe fiecare econom
aşteaptă, ca să fie tari, spre a învinge şi
Nr. U
cele mai grele lucrări cu cari se deprinde,
de alta ca se fete şi mânzi de preţ. Numai
prin împlinirea acestor doue cerinţe poate
să-’şi vadă economul asigurată talpa banilor
care a dat-o pentru câştigarea animalelor.
, După-cum fiecare deprindere are anu­
mite regule, întocmai, şi prăsitol cailor.
Economul, care se deprinde cu creştere*
cailor sau doară nu mai doreşte să 5*
deprindă, trebue se ţină seamă de urmi-
toarele regule:
Totdeauna se aleagă de sămenţă,
adecă prăsilă, iepe din fel bun. Se cerc»,
ca corpul acelora să fie destul de robust
sau tare, ca se poată îndeplini lucruri ^
mai grele, se învingă şi poveri mai mari
Folosul ce poate produce un econom
prin deprinderea prăsirii cailor, este atir-
nătoare dela aceste două împregiurări; fel
bun şi puternic. Şi de altcum în pră­
sirea peste tot este regulă: că felul boa
răsplăteşte osteneala.
Adevărata taină şi succes în pri-
sirea vitelor, de loc nu-o hotăreşte nutriră
cu nutreţe nlese sau grijea bună; ci felul
sau rasa, diu care prin oboseală şi munci
economul creşte animal de preţ. Dia
fel rău, cu toată nutrirea cu grije şi
nutreţ ales nu se poate creşte vite d*
preţ, căci le lipseşte cerinţa cea mai te­
meinică : rasa bună.
Legea naturei sau Orei este aşa, d
din părinţi în anumită măsură trec înn-
şirile bune sau rele asupra celor oiscr^
Dela această regulă, nici în prăsirea ai
lor nu se prea întâmplă excepţiune st:
abatere.
Fie-care econom trebue să-’şi ln:«-
mească prăsirea de cai după lmpregiuitri>
între cari se află. îndată-ce economa!
este în curat cu socoteala de ce a i
are lipsă, de lucru, ori numai de pârad?,
ştie cum să-’şi cumpere iepele de prisili
şi ce armăsar poate întrebuinţa pentra
iepe. Având această socoteală, îndaii
este in curat cum trebue se purceadă ia
deprindere, ca să-’şi vadă împlinit scoptl
ce şi ’l-a propus.
Tăria fiecărui cal se poate lua seim»
sau observa chiar şi de cel mai puţin
pricepător. Statura şi forma corpului do­
vedeşte deplin care cal, la ce se post?
întrebuinţa. Agricultorii, care se deprimi
cu aratul, lucratul pământului şi pnrtstri
poverilor, sânt cu privire la puterea calu­
lui, ear’ birjiarii şi călăreţii caută cai
uşori, buni de fugă.
Caii aleşi pentru muncă grea şi de
purtat poveri trebue se aiba trup osos
şi gros, ear’ caii meniţi pentru fugă se
cere să aibă trup lungăreţ subţire şi nşor.
îndată-ce nu se ţine seamă de aceste
trebuinţe, mai ales la întrebuinţarea cailor
la lucrul câmpului, scăderea nebăgată ta
seamă este mult păgubitoare pentru în­
săşi agricultura. Aşa, economii noştri
nu odată folosesc la lucrarea pământului
nişte cai slabi, împilaţi şi schilăviţi, can
 Nr. 14
lin Ioc de a pută ara pământul ln brazde
cum se cade, numai 11 scurmă. Mai târziu
se adevereşte câ, după-cum a fost lucrul,
aşa este şi roada.
Nu atât ţinerea multor cai slabi şi
răi, dar’ prăsirea de fel bun, puţini şi
tari, pot aduce folos şi dobândă fiecărui
•econom. (Va urma.)
Creşterea puilor de găinâ.
Aflându-ne în vremea, care pentru
-sporirea puilor este sesonul adevărat, vom
•da câteva poveţe, ce metod urmăresc
FOAIA POPORULUI
Paiele din locul unde se cresc puii
tot la 2— 3 zile se scutură, ca murdăriile
se cadă pe păment. tn toată săptămâna
se schimbă paiele şi se mătură locul
unde petrec puii.
Când vremea este ploioasă şi fri­
guroasă puii nici-odată nu sftnt lăsaţi
slobozi, ci se ţin închişi în coteţul lor
unde scurmă priu aşternut. Mai ales
scutesc galiţele şi cu deosebire puii de
vânt, fiind în credinţă, că acela străbătând
sub piele, este mai stricăcios ca frigul.
In modul şi pe lângă grijea aci
arătată, culţivătorii francezi cresc o mulţime
Pag. 55
neral de cheltueli anuale pentru cele 20 na­
ţiuni ale Europei de 29 miliarde 526 milioane
franci, adecă 81— 68 pe fiecare an de cap de
locuitor, în care întră femeile, bătrânii, copiii,
bolnavii şi infirmii. Această cifră este cu atât
mai enormă cu cât materia imposibilă a scă­
zut tn fiecare an.
Drumuri de fer. Reţeaua totală a Eu­
ropei este 238.606 chilometri sau 21 chilo-
metri pentru 1000 chilometri pătraţi şi 655
chilometri în termin de mijloc pentru un mi­
lion de locuitori. Reţeaua ferată a României
este de 2581 chilometri sau 19 chilometri,
care au transmis 1,653.451 depeşi în anul 1895.
Comerciul. Schimburile celor 20 naţiuni
europene au atins cifrele următoare:

Francezii pentru creşterea puilor.
Grija mai de căpetenie în creşte­
rea puilor este, ca aceia să fie scutiţi în
primul rînd de răceală. Cultivatorii gali-
ţelor diu Francia, începând din a treia
zi după eşirea din ouă, încep nutrirea
puilor, deci două zile nu le dau nimic
>de mâncare.
Nutremântul cel dintâiu ce se dă
puilor este faină de orz feartă în lapte.
Din această mestecătură se pregăteşte un
fel de aluat moale, ln care se pune şi
ceapă râşnitâ. Aluatul aşa pregătit, ca
să nu fie nici prea vîrtos nici moale, se
unge pe laturea unui trunchiu de lemn,
■care este aşa de înalt şi lat, ca puii să
ajungă cu ciocul şi să se poată grupa în
giurul trunchiului. Prin acest mctml de
o parte nu’şi pot călca hrana, de alta nu
st* pot mânji pe picioare, adecă sftnt scutiţi
de murdărie. Ca acest aluat se nutresc
pânâ-ce ajung a fi mari.
Cultivatorii de galiţe de loc nu pot
întrebuinţa nutrirea de ouă ori carne,
care costă pre mult, şi n’ar pută răsplăti
osteneala.
Mai întrebuinţează pentru nutrire, —
cu deosebire unde au vaci, brânză de
vacă; dar’ peste tot sânt foarte cruţători
ln hrăniroa galiţelor.
Pe lângă nutrire au grije şi de adăpatul
puilor, însă abia în a cincea ziuă dupâ
eşitul din oue le dau apă; dar’ şi de
astâ-dată puţină şi apă stătută. Vasul cu
apă, care li-se pune înainte, se umple cu
petri, aşa, câ numai ciocul sau clonţul se
ajungă în apă. Acest mijloc îl între­
buinţează, ca se scutească puii dela udat
şi răceală, aşa şi dacă sar peste bliduţul
sau văsciorul în care li-s’a pus apa, nu
ie pot uda.
In vreme călduroasă le dau mai
puţină apă şi nici-odată proaspătă, ci tot
stătută, prin aceasta îşi scutesc puii dela
răceală.
Vreme de 10— 14 zile nici-odată nu
lasă puii să umble pe pământ, nici chiar
vara. Locul unde aşează puii trebue sfi
"fie luminos, călduros şi cu aer curat.
Pămentul pe unde umblă puii este acoperit
cu paie de orz câte o palmă de gros, sub
trunchiul de nutrit şi vasul de beut se
pune scândură, ca în vremea mâncârii şi
beutului puii să stee pe basâ mai tare.
de pui fără să aibă pagubă prin perire, La import 32 miliarde 527 milioane.
îmbolnăvire sau moartea acelora. . La export 24 miliarde 526 milioane. .
în total 57 miliarde 53 milioane.
Dacă scăderea preţurilor care a atins în
Bilanţul Europei. termin de mijloc toate producţiunile de sehimb
Dăm aceste date destul de însemnate cu 50 până la 60 la sută nu s’ar fi produs,
după „ Curierul Financiar “ .•
aceste cifre ar fi fost mai mult decât îndoite.
Această scădere a schimburilor explică crisa
Bilanţul sarcinelor şi resurselor Europei
de lucru, strîmtoarea piaţelor şi a schimbului
înfăţişează situaţiunea următoare:
şi raritatea afacerilor curente de bancă. .
Poporaţiunea. Cele 21 naţiuni europene
au o poporaţiune de 300.125.000 locuitori,
ceea-ce dă 30 locuitori de chilometru pătrat.
Cea mai poporala ţeară este Relgia, care are
Păstrarea şuncilor vara.
211 locuitori dc chil. pătrat; celo mai deşerte Adese-ori se întâmplă, că economul
sftnt: Svedia, Norvi^ia şi Finlanda, cari au 6 este silit în cursul verii a tăia pe seama
locuitori în termin de mijloc. Francia are sa chiar şi dintre porcii pe care îi îngraşe
70 locuitori de chilometru pătrat şi Itomâ- pentru vândut. îu asemenea împregiurări
nia 11.
carnea o vinde ori face părţi după-cum
Armata. Pe picior de pace se atlă
poate de repede; dar’ bine este, dacă
3,-103.511 oameni; pe picior de resboiu
21,201.257 oameni: ceea-ce costă 5 miliarde poate să-’şi păstreze şuncile sau şoldurile
303 milioane pe picior de pace, adecă 14— 56 pentru trebuinţele câsii. Pe lângă anumite
do cap de locuitor. In Homânia armata po regule şi preparare, şuncile se pot păstra
picior de paco esto de 49.331 oameni, ear’ chiar şi în cea mai mare câldură de vară
po picior do resboiu dc 152.000 oameni.
în modul următor; se amestecă la olaltă
Cheltueliie militnrc In timp de pace sftnt de
1 cligr. sare şi '/* chgr. salisru, soco­
lei 41,010.131 coea-ce revine la 7 lei 58 bani,
de cap de locuitor. tind u-se pentru 4 şunci, cătră aceste se
Datoria. Totalul datoriilor publice so adauge o mână de piper zdrobit. Fiind
urcă în Europa la 11G miliarde 000 milioane în acest mod mestecate se încălzesc, până
franci, sau 320 frunci de cap de locuitor. sftnt atât de ferbinţi, încât putem umbla
Cu dobândă mijlocie de 4 la sută ar face o
cu mâna în dînsele, cu aceste se freacă
rentă anuală de 4 miliarde 040 milioane fr.,
cât numai se poate de bine şunca. Voind
ce statele europene sflnt datoare a plăti în
fiecare an, adecă 1250 de cap de locuitor. a păstra şi din carne, tot asemenea pur­
Eată rangul fiecărui stat, după clasifi- cedem la frecat, lăsând din amestecătură
careu făcută, a datoriilor ce apasă pe fiecare salitru. După-ce cărnurile sftnt bine frecate,
locuitor: se aşează pentru murat într’o butice sau
r« r lj Ti ci;
covată, însă aşa, ca şuncile se fie de­
1. Portugalia fr. 794 11. România fr. 192
2. Francia 677 12. Ka.su n 146 desubt. în a doua zi de nou ridicăm
3. Knglitcr* m 62'J 13. St-rhia * 143 şuncile şi carnea din locul de murat şi
4. Ţerile-de-jos 480 14. Danemarca 137
137 întocmai ca îu ziua premergătoare le
5. Italia 417 15. Turcia B
6. Austria 304 16. STedia r 73 frecăm tot cu atâta cuantitate din meste-
7. Belgia 350 17. Norregia * 78 cătura amintită. Aşezându-se pentru murat
8. Spâni* 339 18. Bulgaria r 65
9. Crecia 334 19. Finlanda T> 31 în ziua a treia din carne se formează
10. Germania * 274 20. Elveţia s 25 zama. Aflând că este destul de sărată
Trebue se notăm, că In aceste cifre nu cu această murătoare udăm în a patra
Intră decât datoriile permanente sau amorti- zi şunca şi carnea. Dacă n’ar fi destul
sabile constatate prin titluri de rentă, care se de sărată, atunci încă odată se freacă cu
negociază la bursele europene, aşa încât sar­
mestecătura amintită. După-ce mai stă o
cinile indicate n a i sus nu ne arată decât si-
zi, în ziua 5— 6 se culege din murătoare
tuaţiunea minimă, la care ar trebui se se
şi se aşează în fum. Ne îngrijim, ca să
adaoge datoriile comunale şi judeţene.
Budgetele. Cheltueliie budgetare ordi­ avem fum zi şi noaptea ca şuncile să se
nare ale Europei se urcă la 19 miliarde 583 afumeze cât numai se poate de repede şi
milioane franci sau 51— 47 de cap de locui­ bine. Şuncile în acest mod pregătite vor
tor. Budgetul României pe anul 1896— 97 fi fragede şi foarte gustoase, totodată
este de lei 209,677.000, ceea-ce dă lei 41,
se pot păstra vreme îndelungată.
bani 93 de cap de locuitor.
Ckcli:ieli generale. Adiţionând cifrele
cheltuelilor care preeedă avem un total ge­
 Pag. 56 FOAIA POPORU LU I Nr. 14

Alungarea sobolilor din straturi.
Multă neplăcere şi chiar pagubă fac
Boboîii sau cârtiţele pe straturile de răsad
ori legume, mai ales când în gunoiul
aşezat pe straturi se află rime şi alte
insecte, după care scurmă sobolii. Aceştia
se depărtează sau alungă de pe straturi
aşa, că în gaura cea mai proaspătă se
aşează o cârpă muiată în petroleu (fotogen),
ear’ de-asupra pe unde am pus cârpa
pămentul se îndeasă bine s6 nu se răsufle.
Străbătând mirosul prin găurile cârtiţei pe
aceea o alungă de pe straturi. De altcum
sobolii sânt folositori, căci mistuesc o
mulţime de insecte, cari sporfndu-se ar
pute face mari pagube în plante. Din
chestiunea, pentru a pută presenta camerilor
un proiect de lege, pentru industria zăharului
în România. Această industrie nefiind îndes­
tul de spriginită de legea pentru favorisarea
industriei naţionale, proiectul dlui ministru
Palladi vine la timp să aşeze industria zăha­
rului în România pe base tari. Astfel se fac
mari pregătiri, ca se se poată întemeia şi în
folosul agriculturei fabrici, a căror menire va
fi în stare a lăţi bunăstarea şi prosperarea
economiei naţionale române.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 6j. Comuna noastră are mult
teritor comunal de păşunat, care până acuma
s’a folosit timp îndelungat, după darea curată
a posesiunii private. Mai târzia în mod egal,
funduare. După moartea tatălui-meu s’£>
aflat un om din comună, care zice, că
cumpărat cele 2 jugere de pământ, cu contract
dela tatăl meu de 13 ani. De atunci le
foloseşte Contractul nu ’l-a mai Intabulat acum
după moartea tatălui-meu încearcă întabularea.-
După-cumam înţeles, a mers Ia notarul public
ca să-’i Intabuleze contractul. Am mai în ­
ţeles, că ar fi subscris martori de nou în con­
tract, nu ştiu însă vor fi martori din vremea
aceea, sau vor fi de acum. căci cei de acum
nu ştiu nimic, despre această afacere. Am
fost Ia cărţile funduare se văd în această
treabă şi ’mi-a spus că, foaia este în lucra..
Inventarul :I-am făcut şi aşteptăm după
pertractare. Deci me rog după îndrumare,
ce ar fi de făcut, ca se pot dobândi eu eele
doue jugăre pământ?
Zam. ■ x. il

această causă economii mai vestiţi de loc bogat ca cel sărac, fără privire la dare.
în vara trecută oficiul comunal a hotărlt
nu ucid nici pustiesc sobolii din grădini
provisorice, ca să se folosească după-cum are
şi rituri.
cineva jugăre în hotarul privat. Noi Românii
fiindcă avemjugăre puţine nu ne-am mulţumit,
Ştiri eeonomiee. ci am recurat la dl pretor de unde încă nu
am mai căpătat nici un resultat.
P răv ălia sau bolta Ind ustriaşi­
în anul acest ear’ voesc a hotărî aşa,
lor rom flni. După-cum ni-se face cunoscut
ca mulţi din ai noştri se nu mai poată mîna
această prăvălie s’a Ingrigit de toate măr­
vite pe pământul comuual.
furile care numai sflnt trebuincioase pentru
casă. Cu deosebire sămânţurile dc luţernă, Vo rog deci a-’mi răspunde în „Foaia
trifoiu şi napi le-a câştigat din locul cel mai bun Poporului11, că fi-va în legea nouă do c/i mp
încât poate servi cu deplină garanţie semen- ori alta lege, carc nă-’i îndreptăţească pe ei
ţurilo, că acele vor răsări. Neguţătorii din a folosi pământul comunal după jugărele pri­
giurul Sibiiului şi poporul mai pricepător şi vate? Ori a so folosi în mod egal de toţi
deştept pricepe, câ co menire are aceasta pră­ locuitorii. După-cum o şi închis şi după-cum
vălie, do aceea o şi cercetează şi cumpără 80 fac şi greutăţile publice ale comunei?
mulţi din dlnsa. Toţi articlii din boltă se ~lbon<'iit ttr. '■."*•/ ? .
vând cât se poate cu preturi cinstite, apoi R ă s p u n s . Cut despre folosirea piişunii
serveşte marfă foarto bună, şi proaspetă. Dela comune 8e poate introduce folosinţa după-cum
seminarul teologilor, , Albina* banca t ea mai descrii lucrul. Dupî-cum nu sQnt proprietă­
puternică românească, dela şcoala du fete a ţile egale nici darea comunală, întocmai nu
%Asociaţiunei■ şi mulţi intelegenţi ctnnperă din ponte exista egalitate cu folosinţa păşunii.
această boltă. Deci nimănui nu ’i-so face nedreptate, dacă
’i-so lasă la păşuuo vitele după jugărele dc
pământ.
Vieaţa (etatea) anim alelor. Elo-
fantul trăcşte dela 4— 500 ani, ba balena
ajunge şi miia do ani. între palicari şi corbi Un bun creştin de aici
întrebarea 66.
eflnt şl do aceia, cari ajung o sută de ani, ba nr voi Bă procure po seama bisericii o can­
chiar leul trăcţto 80 ani. Vulturii până la delă. Vă rugăm a ne spuno o firmă de acest fel.
CO ani, vulpile 50 delfinii, 45, boii ajung şi ^ am X ic o la r Itusisu.
40 ani. Vîrsta cea mai mare a cailor e 35 Respuns. Pentru vestminte şi alte
ani, a cănilor şi lupilor 30, a ursului 28, mă­ unelte trebuincioase pentru biserici cereţi preţ-
garul ajunge o virstă de 25 ani. Cămilele curentul dela firma din Budapesta Crista et
trăesc şi 20 ani, mâţele până la 15, oile şi Gawra.
iepurii 12, găinile 11, porcii 8— 10. Vedem
dar’, că vîrsta de 100 ani numai puţine ani­
male o ajung. întrebarea 6y. De unde aş pută pro­
cura nişte vestminte naţionale, costum naţional
femeiesc. Aş voi a-’mi cumpăra eu şi încă
In d u stria zăh a ru lu i în R om ânia.
nişte amice de ale mele.
Se ştie, că o bună parte din pământul Ro­
Bozovici. A u r e lia ro po vic iu .
mâniei se poate' întrebuinţa cu bun folo3 la
Respuns. Pentru co3tum naţional vă
cultura sfeclei pentru fabricaţiunea zăharului.
îndreptaţi Ia firma Ioan Comşa din Sălişte,
De-asemenea este lucra cunoscut, că fabrica
comitatul Sibiiu. Aşa cred din acest loc veţi
de zâhar dda Săscut a fraţilor Elias, merge
primi toate informaţiunile de lipsă. Port mai
destui de bine. Pentru a satisface şi Înde­
plăcut şi costume mai drăgălaşe ca în Să­
plini întreaga cosumaţiune a ţerii, mai e ne-
lişte abia se găsesc. Adevărat, câ costumele
voe de crearea şi a altor fabrici In deosebite
sflnt mai modeste; dar’ în frumseţă pururea
ţiauturi ale ţerii. Tot asemenea se ştie, că
pot sta alăturea cu cele mai preţioase costume,
scăderea preţurilor gTânelor, înfiinţarea de
care costă peste 100 fl.
fabrici serioase În legătură cu pământul de
sine se impune, ca un lucru indispensabil,
atât pentru a deschide noue isvoare agricul­
întrebarea 67. SQnt ficior serac şi mai
turii, cât şi pentru a face se rămână În ţeară
am încă un frate, tatăl nostru a răposat în
aurul, cari sflnt siliţi a-’l trimite străinătăţii
1 Ianuarie 1896. Pentru îngrijirea răposatului
pentru produsele ce importează. Toate ace­
eram siliţi încă în vieaţa Iui se vindem un
stea sflnt bine cunoscute şi de public şi de
juger de păment. Mergând eu cu cumpărătorul
oamenii de stat. Aflăm, că dl ministru de agri­
a face contractul la notarul public, ’mi-a spus,
cultură Palia di a luat în mână afacerea, şi că în
că mai avem 2 jugăre de pământ, cari eu nu
acest moment se ocupă a studia în deamenunt ! le-am ţinut, dar’ s’au aflat în coala cărţilor
R espuns. Dacă tata d-tale a făcut
contract de vânzare In toată regula vânzând
pământul de sub întrebare, atunci nu mai este
mijloc ca să puteţi redobândi averea. P r i­
mind notarul public pentru întabulare con­
tractul puteţi fi siguri, că numai aşa poate
împlini întabularea, dacă cumpărătorul arată
contract compus după toate regulele legii.
Nu se poato, ca notarul public se pună mar­
tori Într’un contract de cumpărare după 13-
ani. Contractul de întabulare, dacă n’a cores­
pund e legii, trebue să fio respins dela ju ­
decătorie, ca totuşi 85 fii deplin liniştit că
nu ’ţi-se face nedreptate, caută prin c*:ra
bărbat de încredere actelo do sub întrebare
Poţi Insă pofti bo ’ţi-se reîntoarcă darea
statului şi comumlă cât şi alte sarcini, cari
le-ni plătit pentru pământul do sub întrebare
vreme do 13 ani do când cumpărătorul folo­
seşte pământul, fără se-’l fi Intabulat pe Da­
mele seu. Se poato so câjtigaţi chiar şi p ă ­
mântul; dar* uşa ceva numai uu advocat vred­
nic de toată Încrederea, caro vede toate actele
ponte Fă-’ţi deo sfat deplin.
Întrebarea 6S. Vo rog a-’mi îm parte;'
că de unde şi dela co linna aş pută comand*
seminţo pentru plautelo do nutreţ, recoman­
date In nrul 12 al „Econo;nului“, anurne:
măzăricho de păduro şi plantă de mocirLi.
Saa-Scbe^. Sicolar. Chirc<u
econom.
R ă s p u n s . Seminţelo do nutreţ de szt
Întrebare, sflnt deja procurate prin pravâiia:
Industriaşilor români din Sibiiu; cere dela
aceca de cât ai lipsă.
întrebarea 68. Am un socru şi o soacră şi
aceştia au proprietate cam 40 jugăre de păm ânt
foarto bun, dar’ grijesc foarte reu economia, dia
care lmpregiurare ’şi-o împovărează cu datorii
mari. Ce ar fi de făcat ca să-’i opresc dela Impo-
văratul locului; medicul şi antistia com unali .
îmi dau document, că nu sflnt în stare din
causa beuturilor ca să-’şi lucre şi pâstrere
averea. Prunci nu mai au decăt pe femeia
mea Noi ne-am dat toată silinţa ca se-'i
împedecăm dela ruină, dar’ fără de folos.
Dacă vor gata averea, atunci legea ne va
sili ca să-’i ţinem noi. Mă rog de ceva sfat
ce aş avă de făcut.
Ricin A. -V.
Respuns. Dacă afacerea într’adever
stă aşa după-cum ne spui, atunci pune-te to
conţelegere cu un advocat, ca să-’ţi isprăvească
afacerea. Cu atestatul medical şi adeverinţa
antistiei comunale vei încerca prin judecătorie
a-’i pune sub curatorat în acest mod vor fl
împedeeaţi a prăda moşia, li-se va da folosul
de pe pămân t; dar’ nici vor pută înstrăina pă­
mântul, nici vor pută să-’l îngreuneze cn datorii-.
 Nr. 15 Adaos la „FOAIA POPORULUI" nr. 15_
econom ul
redactat de I. C 0 S TIN,
preot.
Legea despre peseuit.
(Urmare şi fine)
însoţirile (le pescuit.
Însoţirile de pescuit se compun de
regulă, după un teritor sau îu tindere
anumita de apă. Asemenea însoţiri se
compun prin cei interesaţi, apoi se pre­
găteşte despre întinderea apei despre pro­
prietarii aceleia o arătare, despre care
se încunoştiinţează vice corniţele comitatului
sau primarul cetăţilor cu magistrat, care
conform dorinţei celor însoţiţi în vreme
de 2 luni îi învită la o adunare generală.
In asemenea adunare şi sub presi-
diul diregfitorului se constituieşte sau
compune însoţirea, care după plac îşi
tlege preşedintele şi representanţii sei, care
Iţi compune statutele şi prin vicecomite
ori primarul, care presidează în adunare,
le subşterne pentru aprobare la ministrul
ie agricultură, dimpreună cu protocolul
de constituire.
Membrii, care ar voi a se folosi de
ceva activitate ori ar păşi în lucrare în
numele Însoţirii Înainte de ce s’ar fi
«probat statutele, sânt respunzfitori solidar
despre toţi paşii întreprinşi. Fie-care
membru întrAnd în sinul însoţiri, are
drept de pescuit pe teritorul apei şi în ­
tinderea care este proprietatea însoţirii.
Statutele însoţirii de pescuit trebue
se cuprindă următoarele regale: Numirea
ţi locul, scopul modalităţile de peşcuit
ţi mijloacele prin care se pot susţiufc şi
spori peştii; întocmirea, alegerea, cer­
cai de lucrare şi vreiuea comitetului sau
representanţilor Însoţirii; modalităţile ţine­
rii convocării adunării generale, locul, tim­
pul, când se pot şi când trebue sfi se
ţină aceste adunări, precum modul de
conchemare şi disposiţiile ce ar fi a se
lua când n’ar fi de faţă atâţia membri ca
e£ se poată aduce hotărîri; în urmă regalele
cum se Îndeplineşte votisarea membrilor.
Dreptul de votisare se statoreşte în
proporţiune cu mărimea întinderii de pes­
cuit sau după teritorul şi proprietatea
celor interesaţi. După-cum este partea
de teritor, cu care cineva poate lua parte
în societatea pescarilor, întocmai aşa ur­
mează sfi se facă şi votisarea. Dreptul
mai restrîns este de un singur vot; dar’
şi peste această mfisură se pot forma
anumite grupuri de vot. Proprietarii, cari
nu pot avfi decât numai anumită parte
din vot, dacă nu se unesc în grupă
Totisătoare, atunci se representă în înso­
ţire prin antistia comunală. Nici un pro­
prietar nu poate ave mai multe voturi ca
jumătate dintre cei însoţiţi. Afacerile în­
soţirii se isprăvesc prin adunarea gene­
rală printr’un president şi cel puţin patru
representanţi din Însoţire. Însoţirea o repre­
___1896
sentă presidentul sau un membru ales prin re­
presentanţii ceilalţi, aşa, încât toate aface:
rile şi îndatoririle încheiate prin aceasta
sânt obligatoare pentru societate.
In tot anul cel puţin odată trebue
sfi se ţină adunare generală, invitarea
la această adunare trebue sfi cuprindă
obiectele despre care se va face sfătuire
în adunarea generală.
In cas de trebuinţă o a treia parte dintre
membri, cari au vot, pot pofti în ori-care
vreme, ca sfi se ţină adunarea generală,
dacă în 8 zile uu li-se vor împlini do­
rinţa, atunci la rugarea acelora ministrul
de agricultură, industrie şi comerciu face
paşii de lipsă ca adunarea sfi se poată ţinfi.
Cercul de lucrare al adunării gene­
rale se extinde: la statorirea şi schimba-.
rea stututelor; alegerea presidentului,
membrilor representanţi, schimbarea şi
depărtarea acelora; revidarea şi controla­
rea socotelilor; ridicarea de împrumuturi,
elocarea sau aşezarea capitalului de re­
servă ; în urmă desfacerea sau împreu­
narea cu altă societate.
Pentru ridicare de împrumuturi şi
schimbarea statutelor se pofteşte majori­
tate absolută, la desfiinţarea societăţii se
pofteşte doufi din trei părţi.
Membrii representanţei isprăvesc şi
conduc toate afacerile societăţii, aceştia
aleg diregătorii, controlează lucrările lor,
recearcă cărţile de cassă şi alte ajută­
toare, toate acestea le împlinesc în mfi­
sura primită dela adunarea generală.
Membrii represenţanţi sânt respunzfitori
societăţii pentru toate lucrările împlinite
diu partea lor.
Hotăririle adunării generale numai
după aprobarea ministrului de sgricultură
au putere şi sânt obligătoare de drept.
Desfiinţându-se societatea, după-ce
plăteşte toate datoriile, partea rfimasă
din averea societăţii se împărţeşte între
membri în mfisură proporţionată cu în­
tinderea proprietăţii.
Când proprietarii nu s’ar uni în so­
cietate de pescuit, ori societatea nu-’şi
împlneşte datorinţa; atunci dreptul de
pescuit vicecomitele îl poate da. în arfindă
sau primarul oraşului pe lângă licitaţie
sau preţ de strigare.
Dacă licitarea n’ar succede şi încer­
carea ar rfimânea fără nici un resultat,
în asemenea cas dreptul de pescuit poate
fi dat în arândă prin tocmeală; dar’ ase-,
menea tocmeală şi contractul totdeauna
numai după aprobarea sau încuviinţarea
vicecomitelui sau primarului cetăţii are
putere îndestulitoare.
: Hotăririle aduse din partea viceco­
mitelui ori primarului cetăţii se poate apela
la congregaţiunea comitatensă, dela acest
for la ministru. După trecerea unui pe­
riod de arândă, de nou se face încercare
pentru întemeierea societăţii de pescuit.
Venitul din arendă se împărţeşte în pro­
porţie cu proprietatea sau teritorul apei.
Pag. 57
în afacerile de pescuit în ceea-ce
priveşte autorităţile s’a făcut abatere dela
cercul'âe competenţă mai vîrtos în cause
de drept, cum este teritorul de pescuit,
extinderea aceluia şi îngăduinţele. în
eausele amintite, ca primul for hotăreşte
vicecomitele, îa a doua congregaţiunea
şi în a treia ministrul de agricultură,
în acele afaceri de pescuit, care sânt de
natură poliţială şi de loc nu cad în cer­
cul de drept al proprietăţii, hotăririle se
aduc în primul rînd prin protopretore
vicecomite şi congregaţiune.
La rugările pentru statorirea întin­
derii . apelor închise sau altor teritoare
oprite, pe lângă planurile şi desemnările
trebuincioase, sânt a se . preda la vice­
comite sau primarul cetăţii. Dacă te­
ritorul apei de pcscuit s’ar extinde pe
mai multe comitate, atunci copia rugării
vicecomitele trebue sfi o împărtăşească
cu ceialalţi vicecomiţi sau primari.
. Totodată li recearcă, că dacă ar
av& ceva drept de competenţă, în vreme
de 15 zile sfi-’şi facă recursurile. în
asemenea împregi urări pentru statorirea
proporţiunii de competenţă toate accisele
se subştern la ministrul de agricultură.
Pertractările în faţa locului, dacă
afacerile sflat de o mai mare însemnătate
de regală se îndeplinesc sub presidiul
vicecomitelui sau primarului cetăţilor.
Aceştia pot alege pe. protopretore ori pe
un membru representaut din cetate.
Pertractările sânt verbale, despre cari
de regulă se conduc protocoale, în care
părerile celor Interesaţi se Introduc scurt
şi la Înţeleî. Aceste protocoale de toţi
ce-’i de faţă se subscriu, amintindu-se
care dintre cei de faţă n’au voit a sub­
scrie protocolul. După aceasta se aduce
hotărîre. Pîrîtorul este îndatorat a plăti
înainte cheltuielile.
Rfisplătirea teritoarelor, .pădure ori
păşune, auume oprite; pentru sporirea
peştilor se face prin învoiala persoanelor
interesate, dacă aşa ceva nu se poate
ajunge cu pace şi bună înţel-gere, atunci
preţul de rfiscumpfirare se statoreşte
prin congregaţiunea comitatensă. Ase­
m e nea judecată care statoreşte preţul de >
desdaunare, nu se poate apela. Persoana,
care nu se îndestuleşte cu hotărîrea pre­
ţului de replătire, trebue sfi-’l plătească la
judecătoria de proprietate. Judecătoria,
aceasta statoreşte preţul de desdaunare
după normele legii de expropriate numai ;
după-ce s’a ridicat la valoare hotărîrea
congregaţiunii. _
Folosirea pădurii sau păşunatului
numai aşa şi atunci se poate opri ori
pune sub oprelişte, dacă preţul statorit
ca rfisplâtire s’a depus în bani gata ori hârtie
de valoare la judecătoria de proprietate.
în toate afacerile acestea, când ape­
larea nu este interzisă prin lfge apriat,
dela primirea ori-cărei hotărîri se face
apelată în vreme de 15 zile.
 Pag. 58
Creşterea mânzilor,
§. n .
Alegerea iepelor şi armăsarilor de
prăsilă.
Prăsirea cailor numai aşa poate fi
răsplătitoare, dacă iepele menite pentru
sporire corespund deplin cerinţelor na­
turale şi anumitelor însuşiri, cari trebue
se le aibă fiecare. însuşirile, cari pot
hotărî pe econom ca se aleagă iepele
de prăsilă, sânt pe scurt următoarele:
Fiecare iapă se aibă trup regulat
şi proporfionat, adecă capul, grumazii
şi trunchiul corpului să fie bine com­
puse şi în măsură ce ne câştigă la pri­
vire plăcere. Trunchiul trupului să fie
înalt şi lat, apoi de amândouă laturile
să se plece coastele şi deşerturile rotunde.
Spatele lungi să fie şi late, ca să
nu formeze spinare ascuţită, ci spinarea
cu coastele se compună un cerc. La
ori-care iapă se pofteşte corpul lung,
că numai acele pot avă şi piept lat,
acesta este foarte trebuincios pentru
inima şi plăinânile sănătoase.
Mai vîrtos se pofteşte, ca iepele
se aibă trup bine format, oase groase
şi părţile dindărăt deplin crcscute sau
desvoltate. Iepele late în şcle şi cruci
au aşezământ bun şi puternic pentru
crcstcrca mânzilor.
Trupul dc două laturi să formeze
cercuri, pântecele mai ales la mânze
înainte de cc ar fi fătat să aibă formă
cilindricii, bărbiile să fie late şi din
crucea pieptului eşind să stee pe gru­
mazi întinse. ' dusă la armăsar slab, va da naştere la
Coada tufoasă între şolduri pro-
porţionate, matricea, partea naşterii de­
plin crescută şi deşerturile pline încă
sânt trebuincioase.
Toate patru picioarele să fie com­
puse din oase tari, din trunchiu începând
să aibă lăţime cuvenită şi din trup să
ese ca dintr’un stilp sau cilindru. Pi­
cioarele să fie scutite de ori-ce gâlciuri,
rane, bube ori ariciu.
Copitele, ca unele părţi, cari atât
la lucru greu, cât şi la alergări, dar’
cu deosebire Ia purtatul de povară şi
cărăuşit sânt de mare trebuinţă, trebue
să fie sănătoase şi fără de nici o scădere.
Mult înalţă frumseţa cailor, umblatul
superb şi păşitul hotărît, de aceea ale­
gând iepe de prăsilă nici-odată să nu
peardă din vedere umbletul măreţ, aler­
ta tu l şi păşitul hotărît -
Pe lângă însuşirile până aci numă­
rate încă sânt vrednice de amintire
vîrstă, mărimea şi coloarea sau faţa pă­
rului.
Economul deştept nici-odată nu
va întrebuinţa pentru prăsilă iapă mai
tinără de 4 ani, tot aşa nici de acele
cari au trecut peste 12— 14 ani. Dacă
sânt duse la armăsar mânzele prea ti­
nere, atunci pe lângă aceea că se slă­
besc dinsele, fată mânzi cu scădere. Tot
FOAIA POPORULUI
asemenea dacă sânt prea bătrâne fată j
mânzi slăbuţi, cu nişte oase subţirele şi
trup gingaş.
Nu puţină însemnătate are înălţi­
mea şi mărimea iepelor atât în prăsilă
cât şi în folosinţă, la lucru. înălţimea cheze cu mama ori sora-sa.
hotăreşte atât preţul cât şi întrebuin­
ţarea. Caii mai mărunţi pururea sânt
mai slabi şi ieftini. Economul, dacă nu­
mai poate şi îl iartă impregiurările, să
aleagă de prăsilă iepe câte de 150— 160
cm. înălţime.
Cu privire la coloarea cailor peste
tot şi îndeosebi pentru prăsilă, să ale­
gem coloarea neagră. Caii de coloare
deschisă, albi şi suri, mai ales dacă nu-’i
putem afla în păreche bună, nici-odată
nu sânt aşa de cercaţi ca cei de co-
loari închise.
Toţi caii albi ori de coloare des-
schisă se murdăresc foarte uşor, prin
urmare poftesc curăţire mai multă; din
această socoteală purcezând, nu se pot
recomanda economilor de rînd pentru
prăsire.
Dacă se pofteşte, ca iapa de pră­
silă să fie aleasă din rasă bună, să nu
aibă nici o scădere, să fie scutită de
ori-ce boală ori slăbiciune, atunci îndo­
ială nu mai încape că şi armăsarul pe
carc voim a-'l întrebuinţa la împărechcre
trebue să fie deplin corăspunzător şi
se poşeadă toate însuşirile bune.
Economul, carc nu ştie să aleagă
armăsarul, carc nu ţine socoteală cu îm-
pregiurarea, că şi iapa cea mai bună
mânzi slabi, care de altă parte crede
că iapa slabă şi cu scăderi dusă Ia ar­
măsar mândru şi puteros, va da naştere
la mânzi tot asemenea; se înşeală foarte
greu.
Armăsarul totdeauna trebue ales
din rasă nobilă, ca să aibă toate însu­
şirile bune, să fie deplin desvoltat, ager,
vioiu şi blând. Cu deosebire părţile
genitale, adecă ouăle acelora să fie de­
plin desvoltate, să fie animal înfocat care
îndată-ce se apropie cătră dînsul iapa
pentru împărechere să se irite şi în
ori-care vreme să fie gata dc sărit.
Păzitorii de cai, pururea trebue să
fie cu grije bună, ce iapă au de pră­
silă, dar’ nici-odată nu Ie este iertat a
trece cu vederea frumseţa, tăria şi stă-
tura făloasă, care trebue să o aibă ar­
măsarul.
Greşeală neiertată şi păgubitoare
sevîrşesc acei economi, cari nu bagă
de seamă nici de iepele, nici de armă­
sarii meniţi spre prăsilă.
Armăsarii din cea mai fragedă
vîrstă trebue ţinuţi sub grije şi pază
bună, nutriţi, curăţiţi şi apăraţi de ori-ce
primejdie. Crescătorul de armăsar tot­
deauna are datorinţă se fie aspru şi re- I
gulat cu armăsarul; dar’ nici-odată dur, I
ci se arete iubire şi blândeţă.
Nr. 15
Cât se poate împărecherea se nu
se facă între cai de un fel sau neam,
căci mult puţin însuşirile trec şi la noi-
născuţi. De aceea se fac încrucişerile
îndatinate, ca armăsarul să nu împăre-
Nu se pot face împărecheri nime­
rite nici între caii cari se deosebesc
foarte mult, bună-oară o iapă înaltă şi
lungă în trup nu poate fi dusă pentru
sărire la armăsar mic şi scurt Nid
iepe mărunte nu pot fi împărechete cu
armăsari puternici, groşi şi înalţi. între
iepe şi armăsarii meniţi la împărechere
trebue se fie o proporţie cuvenită.
Dacă totuşi se împârechează ani­
male cu deosebiri mari, atunci foarte
adese-ori urmează preschimbări contra-
naturale între cele două animale, adecă
mânziii ori au cap mare, grumazi ori
trunciu sau părţile dindărăt mai mari
şi bine crescute largi sau desvoltate ca al­
tele, de unde urmează o diformitate ne­
plăcută, care pentru prăsilă n’au n id
un preţ.
Se poate însă ca şi dela asemenea
împărecheri să dobândim mânzi frumoşi
şi buni; dar’ această împregiurare se
arată mai mult ca o raritate. D in în­
tâmplare şi împărcchcrile contraste sau
cu deosebiri mari între iepe şi arrai-
sari pot să dee mânzi frumoşi; dar'
nime nu nc poate asigura, că scăderile
cari n’au urmat în noul născut nu s-t
vor ivi în mânzii cari sc vor naşte din
dînşii.
Nu arare-ori, unii dintre economi
întrebuinţează la prăsire iepe mai slabe,
accstc Ic duc pentru sărire Ia armăsari
frumoşi. Asemenea purcedere încă se
poate întâmpla şi suferi, când armăsa­
rul este deplin desvoltat şi nu are nid
cea mai mică scădere. Această proce­
dură se poate urmări şi întrebuinţa,
fiindcă pe încct în acest mod înain­
tează şi sc sporeşte nobilitarea sau îm­
bunătăţirea prăsilei.
Armăsari deplin desvoltaţi şi fără.
nici o scădere mai sigur se află în her-
geliilc statului. Statul se îngrijeşte, ca
în toate ţinuturile economii şi prăsitorii
de cai să aibă la îndemână sau trebuinţă
armăsari sănătoşi şi puteroşl
Aşa fiind, economii cari doresc a
avă dobândă din prăsirea cailor, trebue
să se folosească de aceşti armăsari,
j dacă numai doresc se aibă foloase
din prăsirea cailor.
îngrijire bună este în toate herghe­
liile, ca economii să afle armăsari după
trebuinţele lor. Aşa, pentru iepele de
statură mai mică sânt întroduşi pentru
împărechere armăsari din lipita şi arabia.
Aceştia sânt foarte acomodaţi pentru
iepele economilor dela sate. Pe lângă
toate-că nu sânt mari şi înalţi, dar'
au trup tare, din care se nasc mânzi
! în putere, cari înving povoare grele, cari
 Nr. 15
sftnt destul de repezi în mers şi se în-
destulesc cu hrană puţină. Cu privire
la aceste însuşiri, fiindcă înving şi pot
suporta multe greutăţi, sânt buni pen­
tru prăsire şi sporirea cailor de lucru,
,de care au lipsă mare economii noştri.
Numeroşi dintre economii noştri,
cari ’şi-au dus iepele pentru sărire la
asemenea armăsari, sunt foarte îndestu-
liţi, căci ’li-s’au sporit cai frumoşi, tari
şi robuşti, încât te cuprinde plăcere pri-
rindu-’i.
Mai ales prin introducerea legii
despre poliţia de câmp din 1894 art
XII- §. 25 statul s’a îngrijit, ca fiecare
cerc ori comună sS aibă pentru pră-
iilă armăsarii de lipsă. Fără nici o
îndoeală este de prevăzut, că dacă legea,
va fi aplicată, în scurtă vreme prăsirea
de ca i va fi mult îmbunătăţită.
Astăzi în multe comune încă lip-
ţesc armăsarii, care în toate ar cores­
punde cerinţelor de toţi aştepte, dar’
este de prevezut, că atât prin legea mai
ros amintită, cât şi prin întroducerea
veterinarilor de stat, prăsila cailor se
ra îmbunătăţi şi va păşi pe terenul
înaintării.
L a ori-care întemplnre armăsarii
<!abi şi cu scăderi trebue total scoşi
din folosinţă. Perderile ce pot ave eco­
nomii cu armăsarii bolnavi şi cu scă­
deri, abia se pot socoti. Un armăsar
răi, bolnăvicios şi cu scăderi, transmite,
idccă îşi pune scăderile în mânzi şi
poate strica o generaţiune adecă o stavă
de iepe, ca toate se aibii mânzi cu scă­
derile aceluia. Nu sc întâmplă aşa cu
iepele de prăsilă, câci şi dacă aceea nu
este destul dc bună pentru prăsilă sau
ai ceva scăderi, aceste dela dînsa trec
numai la 4 — 10 mânzi; până-când un
armăsar bolnav şi cu scăderi, poate
transmite boala la sute de mânzi. Din
această causă foarte temeinică în pră-
silâ trebue se sc grijească bine, ca de­
loc se nu se crească armăsari bolnăvi­
cioşi ori cu scăderi, de loc însfi se nu
ne întrebuinţaţi la sărit sau împărechere.
Lecuirea boalei san ciumei de porci.
Mulţi dintre cetitorii noştri îşi vor
idace aminte, câtă perdere şi pagubă an
causat ciuma de porci în anul trecut In
ţeara noastră.
De regulă îndată-ce o boală se lă­
ţeşte, o mulţime de oameni încep a des­
coperi şi afla fel de fel de leacuri, cu
care Încearcă a împedecă lăţirea conta-
giuloi. Despre toate leacurile se spune
ci sttnt folositoare, că vindecă total ciuma;
dar’ tot reclamul se reduce la împregiu-
rarea, că doresc a câştiga părale dela
publicul întristat de pagube. îa acest
mod o mulţime de puţin pricepători ajung
la dobândă, ear’ economul supărat de
FOAIA POPORULUI
pagubă, aleargă şi cheltuieşte în nădejde
ca să-’şi scape animalul de ciumă; dar’
în cele mai multe caşuri rămâne greu
înşelat. Nu este destul paguba ce o su­
fere, dar’ trebue sfi mai dee şi adaus
din banii gata pe leacuri, care în cele
mai multe caşuri uu aduc nici un folos.
După toate încercările făcute prin
cei mai vestiţi veterinari din ţeară, astăzi
încă nu avem leac deplin sigur, prin
care s’ar pu:e vindeca această boală.
Acesta este un adevăr dureros, nu ne
poate însă supăra greu, căci chiar şi boale
omeneşti sunt multe, faţă de care stă
fără putere si deplin desarmată toată;
ştiinţa medicală.
Cele mai multe boale, nu atât prin
lecuire cât prin grijea bună şi apărarea
de lipsă, se pot depărta atât dela om cât
şi dela animale. Statorirea puterii ce
poate avă un leac peutru vindecarea si­
gură este lucru foarte greu.
Boala de porci numai aşa se poate
ţină departe dela turmă ori coteţe, dacă
ne folosim de desinfecţionare şi toate va­
sele din care se hrăuesc le păstrăm în
curăţenie.
Unde boala s’a ivit, îndată porcii
la cari sc arată semnele boalei, trebuie
despărţiţi de ceialalţi. Este lucru ade­
verit, că în rămăşiţele de mâncări şi
beuturi, mai adese-ori află scut şi loc de
sporire baccilele, cari causează boala.
Aceste vase trebue desiufecţionate, cu
antimoniu, floare de peatră pucioasă, ce-
nuşe şi sare. De altă parte porcii să
nu fie hrăniţi cu mâncări stricate, cari au
trecut în descompunere, mucezeală şi pu-
trejune.
în împregiurările de aztăzi mai mult
pond trebue să punem pe apărări şi scu­
tiri decât pe vindecări.
Aşa din ţinuturi unde porcii pătimesc
de această boală, de loc eă nu cumpărăm,
aducem sau 6porim turma de porci, care
de altcum este scutită de boală. De loc
să nu suferim, ca în turma scutită de
boală, să între cumpărători, jugănitori
(căstrători) şi alţi străini, cari vin din
ţinuturi unde grasează boala.
Este adevărat, că economul de prin
satele noastre n’are ocasiune ca să-’şi
poată despărţi şi aşeza porcii despărţiţi,
lipsindu-’i locaşurile de lipsă. Pe lângă
toate aceste trebue să îngrijească de ur­
mătoarele împregiurări scutitoare: Semnele
ciumei se începe cu ferbinţeli mari, per-
derea apetitului şi sete foarte mare. Ră­
suflarea devine mai repede, însă totodată
şi mai greoaie. Animalul atacat obosit
şede pe partea dinapoi, răzimat în pi­
cioarele dinainte ca cănii. Deschide gura
şi răsuflă, tuşeşte răguşit, din nas li curg
nişte bale întinse.
Nu mult după ivirea boalei animalul
este atacat de cufureală. Deşertările sânt
deplin decargătoare, puturoase şi adese-ori
mestecate cu nişte materii sângeroase.
Pag. 59
Pântecele este umflat puţin, pipăindu-’l
este foarte simţibil. Umblarea animalului
este greoaie şi se vede a fi amorţit în
membri, adese-ori se clătină... în unele
caşuri pe lângă semnele amintite, se pot
observa la dînşii dureri mari de splină,
încât urinează sânge. Această stare se
întinde câte 2— 3 săptămâni, în această
vreme boala îi slăbeşte şi perd grăsimea,
în urmă între semnele deplinei slăbiri pier.
Având de a face cu asemenea ani­
mal să-’l despărţească îndată dintre cei
sănătoşi, se grijească ca cei sănătoşi se
nu poată ajunge la. deşertările ori tur­
nările vărsate din porcii bolnavi, ca acele
să le mistuiască..
Locul unde petrec porcii bolnavi
trebue păstrat în curăţenie şi locul des-
infecţionat cu var nestins, carbol şi alte
materii. Porcii sănătoşi, dacă numai se
poate, trebue depărtaţi din1 curtea sau
ocolul unde s’a ivit boala.
Mai adese-ori boala aceasta conta­
gioasă sau lipicioasă se transmite sau
lăţeşte prin mâncările şi apa murdărită,
în acest mod Be introduce în rânza şi
maţele (intestinele) animalului, aici apoi
se sporesc baccilele şi mai ântâiu atacă
păreţii maţelor de unde se Introduc în
sânge.
Bolnăvirea urmează numai după-ce
bacteriile se pot spori In maţe, ca această
sporire să poată urma au lipsă de Im-
pregiurări, care pentru vieaţa acelora sânt
favoritoare.
Deci numai aşa se poate împedecă
boala, dacă putem nutri sau Introduce In
maţele porcilor materii, In mijlocul că­
rora este imposibilă sporirea baccililor.
Ştiinţa a aflat asemenea leacuri, prin
care citernele maţelor se pot infecţiona
cu asemenea materii, în care baccilele
boalei nu se pot spori.
Prin urmare sânt de lipsă aşa leacuri,
care să aibă deplină putere a Împedecă
boala; dar’ totodată să fie scutit animalul
dela Inveninare.
Spre acest scop se pot întrebuinţa
compusele din catron, cum sânt; creolinul
şi lysolul, care trec prin citernele maţe­
lor fără se vatăme păreţii acelora ca se
între în sânge.
Aceste sânt leacurile cele mai po­
trivite care pot împedecă ciuma şi lăţirea
aceleia.
Creolinul se întrebuinţează mestecat
cu apă, adecă 1% de creolin se pune
în apă, porcii beau aceasta apă; dacă nu
li-se dă alta fiindcă sânt înferbântaţi.
Un porc mare poate primi pe zi 5— 10
grame creolin fără să-’i strice; pentru
purceii mai tineri este Indestulitor 2— 3
grame.
De leac bun s’a adeverit încă car-
bolul şi adecă, într’o litră de apă se pune
2 gr. carbol şi 2 gr. salicil, cu aceste
se pregăteşte uruiala de mâncat şi tot
din asemenea apă li-se dă beutura.
 Pag. 60 _________ __ ____ —F O A I A —P O P O R-U LrU I ---------------- -— ------- — -Nrr-lfr-
După încercările îndeplinite până
acnm nu s’a aflat leacul despre care s’ar
putfc spune cu siguritate, că poate vin­
deca boala; dar’ mai folositoare s’a ade­
verit leacurile şi sentinţele amintite.
Cu ivirea căldurilor de vară se poate
ca ciuma de nou s6 se arete, de aceea
dăm aceste poveţe pentru economii noştri.
Scoaterea gustului şi mirosului de
glod din peşti.
Peştii din bălţi şi rîuri sau văi mo­
cirloase au un gust a pământ sau a glod
şi nne-ori a putregaiu. Acest gust se
poate scoate aşa, că în urma curăţirii
I posiţiei de vite in părţtile Noerichiului, dl pa­
maţelor, peştii se ţin câteva ore într’un
amestec de sare, tărîţe, cărbuni aprinşi
şi apă de fântână (puţ). Urmează spâlarea
repeţită cu apă moale şi limpede.
Un alt mijloc este ferberea peştilor
la un loc cu coji de pâne.
Ştiri economice.
C om itetul c e n tr u lu i BR e u n iu n ii
ro m â n e ag rico le “ în şedinţa din 31 Martie
n. a luat următoarele hotărlri mai de însem­
nătate: „Proprietarii comunei Mohu, părtaşi
Ia venitul din păşunatul de iarnă- au solvit
fl. 40 taxa şi au fost primiţi de membru pe
vieaţă al „Reuniunii", ear' dl Vasile D a n ,
candidat de advocat de membru ordinar eu
taxa de 5 tl. la an. — S’a luat cu mulţu­
m iţi la cunoştinţa, câ dl Simeon Popescu,
protopmbiter şi profesor, a solvit taxa do
membru pe vieaţă cu ll. >10 şi interesele cu
fl. 7.55. — Advocatului Dr. Ioan Mihu din Vi­
nerea e'a trimis un exemplar al statutelor
Reuniunii agricolo şi al „Tovărăşiilor agricole»,
cu scop de a încerca lDfiinţarea' uneia Bau
alteia acolo. — S’a horărlt so sc solvească
la perceptorat pedeapsa dc timbra (reper)
cu 21 cr. pmtru o cuitnnţu despre fl. 2, nc-
timbrată. — Pentru anul 1896 s’a abonat
foaia „Der illustrierte Thierfreund* cu 11. 1,
şi „Landwirtn-haltlischen bWittcr* cu II. 1.G0
— Membrii In restanţă cu rata a IlI-a din
preţul vitelor de rassa BPinzgnu“, cumpărate
pe datorie au fost provocaţi so solvească rata
bru al Reuniunii eu locuinţa In Roşia-săsească
câte nn altoiu mer pătul, dându-se învăţaturi
despre plantare, altoire, eroirea pomului şi
altele. — Protopretorului din Sălişte ’i-s’a adus
mulţumită protocolară pentru vinderea broşurii
„Peronospora viticola0 şi pentru trimiterea
preţului Incassat. S’au distribuit între membrii
Reuniunii 69 chlgr. sămânţă de trifoiu, 12
de napi şi 32 chlgr. sămânţă de luţemă, ear’
asupra cererilor pentru sămânţă de cânepă —
se va hotărî mai târziu. ■ — La Invitarea frun­
taşilor din Cornăţel, s’a hotărît se se ţină Du­
minecă la 31 Martie v. o întrunire agricolă
acolo. Totodată s’a decis să se facă unsorii
in causa ţinerii de întruniri In comuna: Guş-
teriţa, Porceşti, Bradu şi Veştem şi tot In
această causă să se facă recercare cătră co­
muna politică din Vale. în causa ţinerii ex-
roch Nicolae Moldovan din Nocrichiu este rugat
a răspunde la recercarea Reuniunii. — Până
acum au sosit Ia Reuniune raport despre ac­
tivitatea tovărăşiei agricole şi a Însoţirii de
credit sistem Raiffeisen din Ro$ia, Sibiiel,
Apoldul-rom. şi din Sălişte, ear’ tovărăşile din
Lancrăm, Gurariului, Săcădate şi Avrig au
fost recercate a raporta fără amlnare.
Apărarea pomMor contra geru­
lu i. Un pomolrg mai vesiit ro omandă In
grija cultivătorilor de porni următorul m end:
Pomul dpja Înflorit se poate scuti şi apăra do
ger aşa, că aşezăm sub coroana aceluia un
vas plin du npâ cam de 10— 12 litre. După (
aceea aşezăm cu capetele sucituri sau funii
de paie ln dlnşa, acelea trebue ko fie atât de
lungi, ca ko tijungă cu un capet Inire crengilo
sau ramurile pomului. Suciturile acestea sflnt
Indcstulitoarc, dscă sflnt aşezato sau adunate
ln ti oi părţi alo pomului. Pe capetele din
vasul cu apa se pun petri ca se le apese, ear’
In pom so leagă do crengi. Prin lutrebuin-
ţarea acestui ni j ’oc, frigul se tri-ge In apă, po
care o loghiaţă; dar’ arborele esto mântuit şi
aşa ’i-se scuteşte productivitatea.
Jir unul hI xăjtatld. După căldura
din Martie a urmat o vreine cu adoverat În­
grijitoare. Putând plantele Învinge greutăţile
acestui timp, vom li foarte norocoşi, dar’ teama
de nimicirea mugurilor, caro ne dau roada
este foarte întemeiată. Sămânăturile pretu­
tindenea s’au ridicat şi crescură frumos ln luna
asemenea şi roada va fi cu 26.97 milioane?
hecto-litre mai puţină ca in anul expirata
Toată roada este apreţiată la 58 millioane
hecto-litre. în anii 1893— 94 atât teritorul se-
mânat cu grâu cât şi roada a fost de 91.64-
hecto-litre. Din această productivitate atât
de mare de regulă s’a exportat câte 15—2Q-
hecto-litre, Din aceste date se poate pri­
cepe deplin ce suprindere, grije şi frică a
cuprins cercurile negustorilor de grâne aceste
date atât de superăcioase. India-resăriteani -
pentru trebuinţele gale are Jipsă in tot anul
de câte 55— 60 m ill!oane h.-Iitre grâu, aşi
fiind abia va fi în stare ca se poată exporta
câteva millioane de grâu. Urmarea recoltei
i
slabe este, că deja a început a se ridica
preţul grâului şi este de prevăzut, că pe
încet dar’ sigur se va’ tot ridica. Nu mii
puţin este adevărat că această productivitate
slabă va contribui la ridicarea preţurilor grâ­
ului şi In alte ţeri, mai vîrtOB uDde se făcea,
export cu grâul indian.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 6p. Am un unchiu în etate -
de 51 ani, care sufere de 3 ani de morbal
aşa numit „Epilepsie”, adeca ameţea'a de
cap. Tot Ia 2 şi 3 luni so bolnăveşte: ve
rog ca se aveţi bunătate a-’mi răspunde, că de
unde şi ce medicină s’ar putâ Intrebcicu
mai cu succes la asemenea morb.
Sinteşti. . A b o n e n t n r. 1I7G.
R e s p u n s . Contra boalei mai sus des­
crisă vei Întrebuinţa următorul medicamerî:
iiP.
Ivalii hromnti.
Nutrii tiromati.
ita gsta i|iiin(]iic.
Dir. iu dor acqu
Nro. 10.
Din leacul aresta înainte de ce ar urca
decurgerea boalei să iee 1— 2 pnlvere.
J>r. lic d n ic •.
întrebare jo. în comuna co.istra piu-
meşte o femeie de temea (pantlică) de rre-o
opt nni do zile şi au făcut n u i mult? ccr?
ba au fost şi in spital In Cluj Inse U ri da
nici un foto», că nu s'a putut tămădui de pe­
ricolul cel mare de. tenea. Pentru-câ capd
la toate 7 curele au rămas ln intestine. Acatn
Încă a făcnt cură cn scoarlă de măr şi o:eitr
de ricin şi a dat afară o temoe de