^ L .r iîa l T / V S i b i i u , Duminecă, 22 Decemvrie 1896 (3 Ianuarie 1897.)
52
P reţu l ab o u a m sn tn ln i:
P t nn an . • • ■ O <1. (t coroane).
P* ■! ju a e ta te de an . .
Pentru România 10
’• A-
*rji>&l.
^or°ane).
Aboniuaentelese fa cla ,T ljo g r a n s-, soc, pe acţioni, Sibiin.
Armele noastre.
Sflntem încungiuraţi de rele, sflnteia
apgsaţi şi prigoniţi, cum nu este nici un
popor In Europa c u ltă ; sflntem :căzuţi
pradă unei stăpâniri duşmănoase şi ne­
drepte şi lucrurile ne merg mai mult
spre rfiu, decât spre bine...
Aceasta e icoana scurtă, dar’ toto­
dată şi tristă a stărilor noastre de acum.
D ar’ In mijlocul acestui vfirtij de
rele şi «Ceasuri, ne îutrtbăui, că oare
aite popoare n ’aii avut soartea noastră,
n’au tn c u t şi sh e naţiuni prin suferinţe,
pSnâ cfind au njuiw l.V recunoaşterea
drepturilor lor naţionale- ?
N ’avem, decât st* deschidcm cartea
popoarelor, istoria, şi pe. foile ei vom afla
pilde de grele suferinţe din trecutul mul­
tor popoare şi alăturea cu ele pilde de
bărbăţie, de lupte uriaşe îndreptate Îm­
potriva împilătorilor.
Chiar trccutul poporului român
plin de astfel de pilde Îticuragiatoare.
E rau vrennni cârd moşii şi stră­
moşii noştri îudurau suferinţe îngrozitoare.
Din mulţimea lor sC amintim aci
numai doue.
E ra o .v n m c când Turcii nu s5 tn-
dfstuleau a lua din 'jVrile române dare în
bani, vite şi bucate, ci scoteau şi dare
(U sânge , luau cu miile copfi dela sînul
mamelor şi-’i turceau. Şi era o vreme,
când Ir-n o i In Ardeal ţcranului român
nu-’i era iertat a purta haine dc pă-
nură, cisme, pălărie mai scumpă de
un zlot (40 cr.) şi cămaşc dc giolgiu.
Toate aceste erau oprite prin legile un­
gureşti, numite „Aprobate. ■
Aceste şi multe al fele de felul lor
le îndurau înaintaşii noştri, pentru-că nn
voiau s5-’şi părăsească legea, limba şi
datinele cum li-se cerea; ci au suferit,
dar’ nu le-au părăsit, ci ni le-au lăsat
noufi de sfântă moştenire. E;»r’ când le-au
dat m âna s’au ridicat cu mic cu mare.
sdrobind pe apăsători, de vuiau Carpaţii
uriaşi şi Dunărea bfitrână.
[ Şi bine să ne însemnăm, câ toate
f acestea s’au petrecut în vremuri, când
un popor putfc fi msi uşor şters de pe
faţa pămentului şi când Românul era
p tţin cunoscut în lnmea mare.
Şi totnşi moşii şi strămoşii noştri
n’au desnădăşduit, ci cu cnragiu s’au ţi­
Nr.
gaj
■" ■' ::: IN S E R A T E '
se primesc în b i r o u l a d m i n i s t r a ţ i u n i l (strada
Apare in fiecare Duminecă Poplăcii nr. 15.) — T elefon nr. 14.
Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr.
a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr.
nut su3 şi tare tn lungile furtuni ale împotriva’ pentetiţei dl Roman n’a dat'
, veacurilor. 11
Azi e cu totol altceva. Azi numele de
recurs. i,Voi plăti1 cei 30 tt.ji— scrie d-sa
„Tribunei* • — ear’ pe Hieronymi îl !m hin
celui n.“... . .<
Român rgsuuă falnic in toată lum ea; ’l-au ri-
: dicat la strălucire uu Horia,un Iancu cn soţii
• sei viteji şi eroii delă Plevna şi Griviţa, apoi S em n e îm b u c u r ă to a r e . Abia s’a
îndepărtat dela putere dl Sturdza şi deja îri‘
; alte capete mari ‘ şi lum inate; ’l-am r id i- '
România se' Şi arată începutul unei mişcări ■
: cat' cu toţii prin vitejia şi hărnicia noastră.'
nouă în causa naţională, care numai îmbucura
Azi un popor brav uu mai poate fi
ne poate. ,
şters dintre popoare; ide aceea foarte ni­
în şediuţa (adunarea) dela 25 Dec. a
merit grăeşt'e poetul nourii Andreiu Mu-
senatului român dl senator Brabeţeanu a ros­
râşanu, zicând: tit o vorbire mai lungă, în caro a vorbit şi
d =spra causa naţională, veştezind purtarea dlui
„De n’a perit Românul, când oardele barbare
„Veniau ea şi loeu-to In ngrii nâinăii.iti, Sturdza şi întrebând pe guvern, ea ce calo vrea
„Tăind fără do milă, răpind fără cruţare, s<5 urmeze in această câusă ? Dl Brabeţeanu
„Lipsind pe fii do tată şi pe surori de fraţi, a arătat cum dl Sturdzi, înainte d e a veni la
„Acum, când braţu-ti ager in lume-'i cunoscut, cârmă, anume când era în împotrivire, învino-,
BTu bravule Romanţ mai crezi, cd eştiperdut r*
văţqa pe cei dela cârmă, că .sflnt nemernici,
do oarfrce nu fac niiui'1. pentru causa româ­
Trecutul plin d<; suferinţe, dar’ plin
nească şi dtnsul fâgiuluia mult, car’ după-ce
şl do mari şi bărbăteşti fapte, p u tm a de
' a ajuns la cârma *s'au nu s'a intrepus pentru
viaţă şi trăinicia neamului nostru, dove­ Românii ditt‘-Ungaria şi Ardeal şi atunci nu
dite prin veacuri şi glasul vremii în ivire s'a ţinut de Jâgăduială, s'au a lucrat împotriva
trăim şi care e pe partea celor ,npCsuţi.r lor şi atunci a dat de minciună steagul partidu­
pe nedreptul: toate, aceste nc dau cu- lui liberal.* ~ aşa fljunio şi /parte adevărat dl
o ragiu şi nădfjde şi nc tnpinteuS.laJuptâ. Uffibeţeami., Dn aceea a cerut dela noul gu­
vern, fcu spun», cum voeşte so Iucre în privinţa
Nemernic şi ticălos a r.fi acela din­
■aceasta ?
tre noi, care s’ar trage la . o pnrte din;
Răspunsul, co-’l vu priail dl Brabeţeanu,
aceasta luptă. Nemernic şi ticălos ar fi crcd^m, că va fi mulţumitor pentru toţi Ro­
acela, care s’ar înfrica dc. prigoniri şi mânii. —
’şi-ar perde curegiul; , f Al doilei.V sem n'îm bucurător e, că >Ltga
Fie prigonirile cât de mari, noi vom pentru unitatea culturală a tuturor Români-
urma pilda străm oşilor noştri şi nu ne lor *, caro tot In urma uneltirilor dlui Sturdza
vom lăsa a fi întrecuţi de ei în iubirea se desfăcuse în dou5, «6 uneşte do rou în-
tr’una. Cele dou5 comitete, vechiu şi nou,
de neam şi jertfirpa pentru el. Altcum ei
’şi-au dat frăţeşte mână, s’au împăcat, ceea-ce
ne-ar blăstCma din morminte, din pâm6n- ne înveseleşte muit. După înţelegerea luata,
tnl, pe cari 5l-an udat cn sângele şi la­ pe 24 Ianuarie s’a chemat un congres (adu­
crimile lor ! nare) la Bucureşti, unde se va alege un nou
Dacă duşmanii sfi ne şteargă vor, comitet, care va conduce m ii departe lucru­
noi le stăm împotrivă cn armele, cari rile, fiind spriginit de toţi.
n ’au fost şi nu pot fi în veci biruite Aceste sQnt semne bune pentru viitor.
şi cari sfln t: iubirea ferbinic a tot ce
e românesc, ţinerea laolaltă, hărnicia şi
P e n tr u n o i. Ministrul de honvezi,
munca. în înţelegere cu m inierul da interne (a tre-
Cu aceste arme puternice şi cinstite
bilor din ldnntru) va mai întemeia 14 posturi
s6 luptăm şi vom avă isbânda, dacă nu noaue de gendarmi pedestri şi 5 posturi
azi, mâne de bună seamS. de gendarmi călări r în chipul acesta nu­
S il i c s i n i M o ld o v a n . mărul gendarmilor.se va înmulţi cu 196, aşa
că apoi în întresga ţeară vom av& pe viitor
ai totul 7200 de gendarmi, adecă o armată
V o ln ic iile urinează* Prigonirile pen­ întreagă.
tru mărturisirea partidului naţional şi pentru Numeral gendarmilor s’a sporit în anii
alipirea la el urmează mai departe. Cea mai din urmă în mod Însemna*, mai eu seamă
nouă pedeapsă s’a dat în Mediaş, fiind pe­ de când am început noi Românii a ne arăta
depsit harnicul luptător, di Diomsiu Roman, nemulţumirea pe fată. Stăpânirea maghiară
pentru-că a chemat la adunare pe alegetorii ro­ crede că leacul pentru vindecarea acestei ne­
mâni din cercurile Mediaş, S’ghişoara, Cohalm mulţumiri sflnt — gendarmii. Greşit leac î
şi Agnita. Adune.rea s'a ţinut ca învoirea po­
liţiei şi ca toate aceste dl Eoiuau a fost pe­
depsii cu 30 fi. de aceeaşi poliţie.
 Pâţ? 410
S ’a n ă s c u t
J S M n tu ito r iu l.
Serbează ceriul şi păm ântul ângerii
curaţi, ca şi oamenii, toţi, şi to a te su n t
cuprinse de o linişte sfântă şi cuvioasă
căci s’a născut doritul şi m ult aştep­
tatu l Mesia, M ântuitorul lumii. Isus
Christos,
D in ceriuri s’a p o g o rît ca o roauă
sfântă, şi tru p a lu at asem enea nouă
oam enilor, ca D um nezeu fiind să p o ată
suferi şi pătimi, ca patim ile sale sfinte
să m ântuiască om enim ea cu tro p itâ de
păcate.
în tr’un staul pustiu s’a născut, iesle
au fost leagănul lui, sărăcăcioase au
fost scutecile L u i; în schim b însfi
o stea cerească strălu ceşte p reste
faţa Lui, corurile ân g ereşti îi cân tă cân­
tări de bucurie, şi p e lângă păstorii cei
blânzi la fire şi buni la inim ă, crai şi
îm păraţi vin din d ep ărtare, ca să ’i-se
închine şi daru ri scum pe să-’i ad u că:
aur, sm irnă şi tăm âie.
S ’a născut M ântuitorul, să ne în­
chinăm şi noi Lui şi prăznuire sfântă
să facem N aşterii Lui.
V cacuri m ulte ’l-a a ş te p ta t o m en i­
m ea cufundată în rele şi întunerec.
Mulţi s'au ru g at lui D um nezeu,
ca mai curând să vină, m ulţi ’l-au aş­
te p ta t p ân ă la adânci b ă trâ n eţe, şi to ­
tuşi au m urit cu dorul p e inimă. P ro ­
feţii ’l-au profeţit, şi au încălzit în su­
flete credinţa în venirea Lui, şi din
neam în neam şi din ta tă In fiiu trec ea
credinţa şi dorul nesfirşit d u p ă Mân­
tuiloriul.
P ână la a tâ ta în co rd arc a ajuns
aştep tarea încât ca a isbucnit ca în tr’un
strig ăt desnădăjduit, ro stit p rin rostul
prorocului care zice:
Rouraţi certurilor de sus, ţ i nourii
se xe ploauâ pe cel D rep t; deschidă-se
pământul fi s i iu răsară Aîântuitoriul /
De Crăeiun.
Veniţi astâzi.
Veni{i astăzi credincioşi
Să săltăm, i>§ săltăm
De naşterea lui Christos
Să ne bucurăm.
Că el astăzi tn Vifleem
S’a născut, s’a născut,
Precum ’l-au vestit prorocii
De de mult.
Şi In eslea dobitocească
S’a culcat, s’a culcat
Ca un prunc mic în scutece
înfăşat.
Pssforii cu flaerile
îl măresc, ll măresc
Pentru dÎDBul lui Dumnezeu
Mulţumesc.
FOAIA POPORULUI
în sfîrşit ceriul a ro u rat, şi din
înălţim ile lui co b o rîtu -s’a m ântuirea, căci
născutu-s’a M ântuitorul Isus, cel D r e p t
N ouăsprezece veacuri s’au îm plinit
d e atunci. în v ăţătu rile m ân tu ito are ale
legii lui C hristos s’au lăţit p este to t p ă­
m ântul, şi cu n o scu te sflnt tu tu ro r po-
poarălor, tu tu ro r limbilor. C u to a te
acestea şi astăzi încă în tu n erec m ult
aco p ere m ari p ărţi ale om enim ei; şi as­
tăzi încă n e d re p ta te a d o m n eşte asu p ra
dreptăţii, răul p rig o n eşte binele, şi tirăn ia
şi sclăvia ţine locul libertăţii în tre popoare.
N oi Românii m ai ales sim ţim greul
a ce sto r triste stări de lucruri, cari se
aseam ână m ult celo r din ain te de veni­
re a M ântuitorului.
Şi noi sd n tem ţin u ţi la în tu n erec,
deşi d u p ă lum ină să d o reşte sufletul
n o s tru ; şi noi îm pilaţi şi prigoniţi sfln-
tem p en tru -că ţinem la dreptul n o stru ;
şi noi sClntem ţin u ţi su b stăp ân irea al­
tora, deşi la lib ertate stintem chem aţi.
L a relele din afară m ulţim e de
năcazuri lău n trice ni-se ad au g . C earta,
desbinarea, în g u stim ea d e inimă, p a­
tim a şi zavistia s’au în cu ib at p rin tre ai
n oştri, şi d eab ia vr’o rază d e nădejde se
arată. în tr ’a d e v ă r p a r e c ă a r tre b u i să stri­
găm şi noi din adâncul sufletelor n o a s tre :
«R ouraţi ceriu rilo r dc sus, şi nourii
să n c ploaue pc cel D re p t; deschidă-se
păm ân tu l şi să n c ră sa ră M ântuito-
riul». D a r’ D um nezeu nu va face mi­
nuni p e n tru noi.Noi înşine tre b u e să nc
cân tăm şi să ne g ătim mântuirea.
Ear mântuirea noastră tn noi înşine!
S ă ţinem la d rep tu rile no astre, să
ţinem unul cu altul în b u n ă în ţe le g e r i
să ţinem Ia steagul nostru, să luptăm
şi să m uncim , cată m â n tu irea !
F ie, ca g ân d u rile senine, ce ni-le
d e şte a p tă N aşterea M ântuitoriului C h ri­
sto s să sc înfrupteze în sufletele n o a ­
stre, a tu tu ro r R o m ân ilo r sp re m ân­
tu irea noastră.
Cei trei crai dela Persia
S3 ivesc, s8 ivesc
Anr, smirnă şi tămâie-’i
Dâruesc.
îngerul tn vis lui Iosif
Vesteşte, vesteşte
Cumcâ Irod oaste mare
Gsteşte.
Ca să piardă pe coconul
Cel născut, cel născut
Pe Dumnezeu cel fără
De Început.
Scoală de grab’ Iosife
Şi fugi în Egipet
Scapă pruncul şi mama
Lui din prăpăd.
Ca să peară şi acolo
Demonii, demonii
Că sânt toţi amestecaţi
Cu diavolii.
Nr. 52
¥
Jertfire!
Născutu-s'a pentru omenimea în­
treagă şt întru mântuirea ei a luptat şi
s'a jertfit Domnul nostru Isus Christos!
Ca lupta L u i fie şi lupta noastră /_.
*
S ân t o miie opt sute nouăzeci-şi-
şese de ani, de când în ieslele dela Vifleem
a’a născut fiiul cel prea luminat. Lumea
zăcea în Întunerec şi stricăciune. D&ti-
nele cele bune se perduseră, cinstea dis­
păruse de pe pământ, omul devenise neom,
toţi căutau sfi se nimicească unul pe al­
tul, pacea şi dragostea frăţească na mii
avea loc Intre ei. Şi atunci a trim is Dam-
nezeu pe Fiiul seu, întrupat în chip de
om, sfi spargă întunecimile, sfi limpezească
, minţile turburate ale oamenilor, sfi latai-
. neze sufletele lor In^grite de patimi şi sfi
alunge duhul necurat al răului, răspân­
dind Intre muritori duhul preacurat &1
binelui.
nPe pământ pace şi inire oameni
bună învoire “ a cuvântat M ântuitorul, dar’
, cuvântul dumm zeesc a lost hulit de cei
răi şi prigoauele cele mai turbate s’aa
pornit Împotriva Domnului. Sângele prun­
cilor ucişi de crudul Irod a pângărit naş­
terea Fiiului, dar’ săugele Fiiului răstig­
n it a sfinţit întemeierea legii celei nonă.
Propoveduind dragostea Intre fr a ţi
şi lăpUdarea de sine , Domnul a pătimit
şi s’a jertfit Intru m âutuirea neam ului
omenesc, celui cuprins de duhul Satanei, şi lai
’i-au urmat, şiruri-şiruri m artirii creşti­
nismului, însufleţiţi şi luminaţi de noufile
Învăţături. D ar’ p ^ cât prigoanele şi bar­
bariile Împotriva dreptcredinciojilor se ii-
teţiau mai sălbatice şi mai tu rb ate, pe
atât numfirul credincioşilor creştea. Mii
şi sute de mii de păgâni, uim iţi de pu­
terea credinţei şi de curagiul nestrăm u­
ta t al credincioşilor legii celei noufi, cari
cu fruntea ridicată steteau faţă m orţii, se
luminau şi ei rlnd pe rînd de adevfim4
Puterea s5 li să stingă
Sfi numai fie
Ca Christos sfi împfirăţ&scă
lu yecie.
C u lm i de 2 ilc u la e F e lc u , Iar.
Rosmalin,
— D u p â tradiţie p o p o ra lă . —
Pe cel dul'e plaiu,
în tr’o zi de Maiu,
Cioban Rosmalin,
Mândru ca un crin,
Pe-un câmp verde-’şi Iasă,
Turma sa aleasă,
îu cea dulce pace
Rosmalin ce face?,..
La cea umbră groasă
Pa iarbă frumoasă,
Flueru ’şi ridică
Aerul despică
 Nr. 52
învăţăturilor Domnului şi se făcean cre­
ştini. Popoare barbare, venite din fundu­
rile negrei Asii, cutropind şi jefuind tot
ce le sta In cale, răm aseră orbite de lu ­
mina nouei credinţi şi se lăpădară de
păgâna lor lege.
Astfel, încet-lncet legea păgână dis-
pării şi locul ei îl luă, falnică şi atotpu­
ternică, legea creştină.
D ar’ toate acestea s’au sfivîrşit nu­
mai prin lupte, prin lupte uriaşe, pline
de jertfe. Popoarele, ca n n ’au dat ascul­
tare legei celei noufi, au d isp ăru t; cele
cari B’au increştinat, ori-cât au avut sfi
Îndure şi sfi lupte, s ’au m ărit şi au înflo­
rit, statornicindu-’şi pentru sute şi mii
de ani înainte dreptul de a trăi.
A şa a fost şi cu noi, Românii. Cre­
ştini de aproape doufi mii de ani, noi
avut-am sfi dăm piept fără întrerupere
multor popoare barbare, multor restrişti
şi primejdii abătute asupră-ne Dar’ tari
şi neclintiţi în iubirea faţă de limba şi
legea noastră, gata a urm a ori-când pil­
dei de jertfire a Domnului, Btat-am vecl-
nic în picioare, în măreţii noştri munţi
Carpaţi, ca Români şi ca creştini. Toate
vijeliile au trecut peste noi ca valol mării,
ear’ noi am eşit şi mai voinici, şi mai
luminaţi, din groaznicele încercări. Căci
întotdeauna am fo st gata a ne jertfi
averea, sângele , ba chiar vieaţa, întru
apirarea limbii, legii şi m oşiei noastre
tărît din partea stăpânirii noastre moar­
româneşti. ,l
tea ca neam românesc..
• A şa au luptat Btrămoşii noştri, pen­
tru noi, aşa sfi luptăm şi noi, pentru ur­
maşii noştri.
. Nici când bC nu nc Btee în vedere
îngustele noastre interese de traiu, ci
numai largul interes de traiu al în treg
wamulul nostru.
Nici când sfi nu cugetăm, că noi,
ceşti de acum, putfe-vom sau nu ajunge
la deplină libertate şi egală Îndreptăţire.
Strămoşii noştri au ostenit, a’au luptat,
au pătim it, ’şi-au vfirsat sângelfc, >’şi*au
jertfit chiar vieaţa, pentru a ne face pe
Cu atâta foc
De-apelo pe loc
Stau, la el ascultă
Cu dragoste multă,
Şi cele isvoare
Dulci, răcoritoare
Stau şi tainuesc
Şi nu mai şoptesc;
Eară cea fetiţă
Frumoasa Aniţă
Lui credinţă-’i joară
Dela inimioară:
Uniţi vor fi ’n soarte,
' De-astăzi pân’ la moarte
Şi de nu sub glie
Mai bine să fie,
Ori la peşti mâncare!...
Pe când în cea zare
Sfântul soare ese
Prin păduri prea dese,
Turma ’şi-o îndreaptă
FOAIA POPORULUI
noi, urmaşii lor, liberi şi fericiţi. Noi,
la rlndul nostru, urmând măreţelor învă­
ţături ale Domnului despre lăpidarea de
sine, avem sfi ostenim, sfi luptăm, sfi pă­
timim, sfi ne vărsfim sângele, sfi ne jert­
fim chiar vieaţa, pentru urmaşii noştri-
Aşa e mersul popoarelor adevfirat pu­
ternice. Căci nu numai noi, ceşti de
acum, ci şi cei dinaintea noastră, ca şi
cei-ce vor urma, fac neamul românesc.
Deci nu fiecare pentru sine şi ai sei, ci
cu toţii, pentru întreg neamul, avem sfi
trăim şi sfi luptăm !
Azi mai ales, când îu mijlocul E u­
ropei libere, noi, Românii din Transilvania
şi Ungaria, avem încă a Îndura prigoniri
şi nedreptăţiri ca înainte cu sute: de ani,
dacă nu şi mai tu rb ate, ni-se cere, ca o
sfântă datorinţă, a fi totdeauna gata
Ia lupta cu ori-ce preţ!
Ni-se tăgăduesc cele mai mari şi mai
fireşti drepturi, se aruncă asupră-ne dări
grele, din cari se făuresc arme împotriva
noastră, sftntem aruncaţi cu sutele, căr­
turari şi ţerani, bărbaţi şi femei, în tem­
niţe şi pe lângă aceea încărcaţi cu ne
mai auzite pedepse spre a fi aduşi la
sapă de lemn, gendarmii puşcă fârâ milă
în noi unde numai pot, s’au făcut legi
păgâne îndreptate Împotriva sfintei noa­
stre biserici şi a şcoalelor noastre, ni-s’â
oprit de atâtea şi atâtea-ori a ne aduna
ca Români, — cu un cuvfint ni-s’a ho­
D ar’ tot n ’am p e rit! Şi n ’am perit
pentru-că ara dat piept cu vitejie tuturor
prigoanelor, ne-am dus cu faţa senină In
temniţi, am jertfit sume uriaşe de bani,
ne-am vfirsat chiar sângelp, lutru a ne
apfira limba şi legea.
Dar’ prigoanele nu contenesc, dim­
potrivă sfi oţeresc tot mai mult. Stăpâ­
nirea ungurească nu vrea „pace ş i - bună-
învoire între oameni11, ci râsboiu.
Sfi ne oţfirim deci şi noi. Cu cât
vor fi ei, vrăjmaşii, mai năvalnic', mai ne-
Unde tl aşteaptă
Niţa, ce-’l iubeşte
Şi mult 11 doreşte...
Ajungând să pune
Zice de minuBe,;
De cântec cea fată
Este fermecată: -
Pe-alui sin f5 ’nclină
Fruntea ei senină
Şi-a ei obrăjor
Plin de foc şi dor:
Şi-a Ini sin eă ’ncinge
Şi la sin o strtnge,
In dulci sărutări,
In doici desmerdări...
Şi de-a lor iubire
Prind părinţii ştire,
Şi ei nu voesc,
Nu, până trăesc;
Şi cine gândeşte,
Că ea rău tânjeşte
Şi se veştejeşte,
După Rosmalin
Mândru ca un crin?!
Pag. 411
îndurători, mai cumpliţi, cu atât sfi stăm
noi mai neclintiţi, mai hotărlţi, mai cu-
ragioşi. Odată cu capul s i nu ne dăm.
Acesta sfi ne fie cuvântul de luptă. Alt­
fel, un singur pas ce ’l-am face înapoi,
ar aduce cu sine desnădejdea şi în urmă
peirea noastră. Gata în si a nejerfi, chiar
pe noi înşine, ori-când binele neamului
va cere, putem fi siguri că vom isbândl.
Căci Atotputernicul e stăpân pe vieaţa
popoarelor, nu oamenii, ear’ Atotpu­
ternicul apfiră totdeauna dreptatea, şi
dreptatea e cu noi.
*
Născutu-s’a pentru omenimea în­
treagă şi întru mântuirea ei a luptat şi
s'a jertfit Domnul nostru Isus Christos.
Ca lupta L u i fie şi lupta noastăi...
I o a n S c u r tu .
Din România
In numfirul trecut am ffteut pome­
nire, că noul Metropolit-primat <al Ro­
mâniei, Gheorghian, a fost învestit cu
pompă şi ceremonii mari. Cu acest pri­
legiu s ’au ţinut doufi frumoase şi însem­
nate cuvfint&ri; una a ţinut-o Regele
Carol, cătră noul M itropolit, şi cealaltă
a fost rostită de lualtul Metropolit, ca un
rfispuns la' cele grăite de Rege.
Eată părţile mai de frunte din ace­
ste cuvântări:
V orbirea R egelui Carol.
După-ce regele salută pe noul archi-
păstor zise:
...„Pronia cerească b5 binecuvintere sfânta
chemare a înalt Proa Sfinţiei Tale, şi se răs­
plătească sîrguinţele co din nou vei desfă­
şura întru păstrarea tăriei şi strălucirii sfin­
tei biserici naţionale.'
.învestitura Motropoliţilor şl a Episcopi-
lor este uu fapt totdeauna încungiurat de o
mare sărbătorire; de astă-dată InBă, această
ceremonie dobândeşte o deosebită însemnătate,
căci ea s’a săvîrşit nu numai în faţa efântu-
lai Sinod, a corpurilor lecrinitoare şi a auto-
Ea inel ’i-a dat,
Apoi ’i-a jurat,
Unire în soarte,
De-astăzi pân' la moarte,
Şi de nu — sub glie
Mai bine să fie,
Ori la peşti mâncare
Doreşte ori-care L.
Pe cel plaiu frumos
Ce cântec doios,
Cântec cu suspin
A lui Rosmalin;
El prin cântec plânge,
Inima-’i se strînge:
După cea feeioară
Mândră bălăioară,
După draga-’i turmă
Ce-o lăsa în urmă,
Căci de gând ’şi-a pus,
Că pe la apus,
Are ca se moară
Cu cea feţişoară
Mândră bălăioară,
 Pag. 412
ritâţilor constituite, ci ţ i a tuturor fruntaţilor
- terii, cari au închinat puterile ţ i rîvna lor la
ridicarea şi întărirea regatului. Aceasta este
o scumpă mărturisire că toţi s i întâlnesc în­
tr'un singur gând, într-o singură voinţă, de
câte-ori se prestntă mart cause naţionale, cand
patria are nevoe de lucrarea imprenă a tutu­
ror fiilor sei. , cel dintâiu Rege al României, care a mărit
8Privesc dar’ cu deplină încredere în vii
tor, sigur fiind că prin unire vom înfrunta
deapunirca toate greutăţile, vom înlătura toate
primejdiile. ' Christos, voi fruntaşi ai ţerii, voi mai marii
...„Urând înalt Prea Sfinţiei Tale din adân­
cul sufletului Meu ani mulţi şi fericiţi pe scau­
nul metropolitan al Ungro-Vlahiei, sânt sigur,
că neîncetat vei Înălţa rugile Tale cătră Atot­
puternicul, ca să reverse asupra noastră bine­
cuvântările Sale şi se ocrotească sfânta bise­
rică naţională şi scumpa noastră ţeară, ale
căror, iastituţiuni,— temelia şi scutul statu­
lui nostru— \o r găsi totdaeuna ln mine un
călduroi apfirăror“.
Vorbirea Metropolitalui primat
Iosif Glieorghiau.
„Treizeci d e '„ahi tre c u ţi; sflnt de când
naţiunea română V’a pus ln capul ei, şi Incre-
din:ându-V5 destinele V’a dat şi dreptul de
a fcvea o înaltă priveghere şi un binefăcător
control asupra tuturor inUituţiuniloru din stat,
pentru-ca aşa pratutindenea s i faceţi ni dom­
nească dreptatea. Fiţi mâudru, Măreţe Suveran,
că sfânta noastră biserică autocofală ortodoxă
de rfinărit V’* privit şl Vfi priveş'e ca «pă­
rătorul ci cel mai teţelopt şi cel mai putoraic.
„strălucita această adunare, In care re­
cunosc pe aţâţi fruntaşi şi atllpi ai ţerii, pe
mai marii oştirilor şi Înaltelor diregătorii
publice, au venit cu to;iC4n giurul Vostru a«-
tăzi, spre a mărturisi lumii Întregi, c i Tro­
nul lui Carol I. nu se razitnă decât pe dra­
gostea şi veneraţiunea curată şi nemisurată a
întregului popor român. Şi cum trudnicul ur­
maş al lui St‘ fan-cel-M»re şi Mihaiu-Viteazul
n’ar put6 El *6 ne razirae pe dragostea şi ve­
neraţiunea poporului seu, rând bnnătâţile inimii
Sale, blândeţa şi dulceaţa cuvintelor S >le, stră­
bat lu adâncul sufletului şi inimii noastre, În­
tocmai ca roua Ermonulâi când se pogoară pe
munţii Sionului. ' Poporuluiu fi d* atla mi* fi (in. Pe dl I.,
Precum In trecut aşa şi In viitor, smerit
rog sfi creadă Maiestatea Voastră, că In păs­
toria turmei cavCntătoare a Domnului Nostru
I bus Christos, Bomn nu voiu da ochilor mei,
nici dormitare genelor mei**, ci tot sufletul
Lâogâ cel isvor
Tainic şoptitor...
In apus de Boare,
Pe cel mal tn floare,
Rosmalin să pune
Zice de minune; , Valuri risipite •
El prin cântec plânge,'
Tnrmiţoara-’şi strlnge,
Rfimas bun îşi ia,
Dela turma sa,
Şi cu cea fecioară
Mândră bâlăioara,
Sfi duc la peire
Pentru-alor iubire,
Dulce şi ’nfocată,
Sfântă şi curată,..
Şi eată de-odată,
în cea tristă vale
Dragostea-’j prăvale;
Apa e în spume
Ear’ ei duşi din lume;
f o a i a p o p o r u l u i
şi toate rugile mele cătră Cal Atotputernic le
voiu înălţa ferbinte, pentru ridicarea şi întă­
rirea statului român şi pentru păstrarea bise­
ricii noostre în veci slăvită şi sfântă.
„în miezul nopţii scula-mfi-voiu, Sire, şi voiu
admira bunătăţile inimii Voastre ca şi mărirea
faptelor Voastie, căci Voi sfluteţi, Maiestate,
peste iot locul numele neamului romanesc.
„Uniţi glasul voitru nşadar', voi mari
diregetori bisericeşti, iubiţi ai mei fraţi Intru
oştilor şi ai diregetoriilor publice, uuiţi. glasal
vostru cu aceU al smereniei mele şi sfi stri­
găm lnpreună: ,,
„Mulţi ani trăească Regele Carol I. pen­
tru fericirea ţerii şi Înflorirea bisericii!
.Mulţi ani trăească Maiestatea Sa Regina!
.Mulţi ani trăească Moştenitorii Tronului!
„Mulţi ani trâeoscă drăgălaşii prinţişori,
meniţi dela Dumnezeu se înveselească şi să
umple de bucurie glorioasele bătrâneţe ale pri­
mului Rege şi.afe primei Regine, a scumpei
noastre Românii.u ' ’ 1 p o g r a fic e averea lui, cat* nu a partidului
Fiţi cu băgare de seamă!
Un credincios cetitor al „ l o i i I*opo-
r 11l u i " nc spune, că printre sătenii noştri a
împrăştiat cineva scrisori, prin cari ii în­
deamnă a se abona la o n o u ă fo n t e , care
se zice că va eş) în A r a d . Scrisorile ace­
stui menite a abate pe cetitorii noştri dela
f o a i a p a r t i d u l u i n a ţi o n a l, vin dela
I o a n J iu s s u - ,S ir ia n u l, care vrea s i facă
el, pe barba şi pe punga sa o foaie românească.
liată ce ne scrie cetitoriul „ F o ii P o-
p o r u l u t ti, un harnic ' grăniţer român din
Bănat: ' . ‘ > I lu s s u - lŞ lr ia n u a fost îndepărtat dela firile
Plavişeviţa , 23 Dec. n. 18%.
După-cum i* vede din Fonta-utalvdny
am primit-o dela dl 1. llunu-Şireanu, şi mă
mir, cum vino dumnialui a-'mi trimite aceasta
şi şi o „ListA do nboiiainont*'*, ca afi lucra
Intr’acolo, sfi înduplec poporul n 80 abona 1&
„Tribuna Poporului*. E i nu cuno«c până
astăzi uici o foaie românense/i sub accat nnme, ; din „ T rib u n a '* ţ i „ F o a ia P o p o r u l u i **-
şi mai cu eeamă In Arad. £ u cunosc t Foa>a
' c a r i ţ i n la o r g a n is a ţiu n e a p a r t i d u l t r i
Russu-Şireanul nu-’l cunosc In perpoană, atAta : n o s tr u n a ţi o n a l, cari ţin la rînduia'a
Însfi ştiu, că domnia ia a fost odată martir • cinstea luptei noastre naţionale, ca s i fi* c m
neamului nostru şi bun naţionalist, mai târzia
tnsfi ştiu şi accasta, câ acest domn a avut
n/adă fi g&l&ovă <n afacerea tipognfipi par-
Aoa sfi ’nvtrteşte . •
Şi greu clocoteşte
Şi de mal «fi l*Hte»
Valuri prea turbate;
Apa li înghite —
în jos câ sfi scurg
Prin tristul amurg:
E<iră cel arin
Cu jalnic suspin,
Şi cu jalnic cânt
Sfi plânge la vânt 1...
Pe cei mal prea verde,
Cn ’ntre flori sfi perde,
Pe la dalbe zori,
Pe la eântători,
Un teiu sfi iveşte
Şi mereu tot creşte,
Unde-’i Rosmalin;
Ear’ pe-a fetei sin,
Iedera frumoasă
Dulce, drăgăstoasă,
Nr. 52
tidului naţional şi am auzit că, a lucrat contra
intereselor noastre naţionale, ba ştiu şi aeees
câ am cetit mult despre acest domn că a fost
şi înaintea judeţului cu domnul Dr. R iţiu,
iubitul nostru preşedinte al partidului naţional,
tot ln causa tipografiei. Cunoscând deei toate
acestea resping dela mine abonarea dumnealui
Ia „Tribuna Poporului-1 şi rotr, ca se se facă
paşi U ioţi aderenţii ^FoiiPoporului’1 noastre
s6 lie cu băgare. de se a m ă la această,
în c e rc a re * .
Are dreptate bravul grăniţer, şi noi ii mul­
ţumim pentru gândul.bun ce a avut, de ane face
luă/ori dc samă la aceasta încercare a unui om.
Da, e adevirat, că dl I o a n IIu&tu-
Ş i r i a n u l , a fo st mai înainte redactor la
»Foaia Popondui« şi că a stat cândva şi *s
temniţă pentru un articol.- Dar* toată lumea,
ştie ce schimbare la faţă. a făcut acest domx
îu trebile naţionale. ’
Acum un an, când a isbucnit nenorocita,
criniif, Russu-Şirianul s’a pus pe partea ltt£
T. 'L : Albini, care zicea că I n s t i t u t u l t i ­
naţional; s'a pus apoi în contra comitetulsx
naţional şi împotriva d o c to r u lu i l i a ţ i t t T
presidentul comitetului naţional. Mai m u l/.
Dintre cei-ce acum un an s i rtsvrătiseră îm ­
potriva rînduelii din partidul naţional jt£cr
unul nu s'a purtat aşa de necuviincios ca a c e l
Russu-Şirianu.
IU a sărit pe fereastră in tipografia
noastră de acum, ţ i a fă cu t acolo stricăciaxx.
a purtat pe la poliţie pe D r . l i n ţi u , bă­
trânul president al partidului naţional, c a r e
mai numai atunci eţise din temniţele Segh+-
dinului, şi cu maro îngâmfare îi striga / *
fa ţă , că presidenţii si pun ţ i se depun.
Fireşte că in urma celor petrecute a c e i
partidului naţional: „ T r ib u n e i" ţ i „ F o n ia .
P o p o r u lu i" . De atunci el a petrecut p riw
România, ear' acum s'a aşezat in Arad. ţ~i
s i apucă s i facă el o gazetă românească.
Pentru a amăgi lumea acest domn m
dat gazetei sale numele de „ T r i b u n a P o ­
p o r u lu i" , nume alcătuit, pe cum se vede
. Zicem deci tuturor cetitorilor n is fr i,
b ă g a r e d e s c a m ă la a c e a s ta n o u ă ir%~
cercarel ,
Creşte şi s e .’nclină
Pe fruntea-’i senini,
Vftntul suflă lin,
Tt iul prin su sp in .
Iederei-’i şopteşte
Cât o mai iubeşte;
Ear’ cea iederiţă
Cu ging<>şa-’i viţă,
De el se lipeşte —
Vai cât îl iubeşte. —
Cine pe drum trece,
O privire rece.
Pe acest loc lasă;
Ear’ din piept ti iasă
Un suspin prea grea
Căci vede m ereu:
Dragoste curată,
De-un ficior şi-o fată
Aci îngropată!...
T. Stanca .
 Nr. 52
DIN L U M E .
Turcia.
în 22 D ecem vrie n. S u ltan u l a d a t
printr’o poruncă ie rta re tu tu ro r A rm e ­
nilor osândiţi p e n tru rfisvrătire, afară
de 48 osândiţi la m oarte, a că ro r p e ­
deapsă se va schim ba în tem niţă. P rin ­
tre aceşti din urm ă se află şi doi epi-
scopi, c u i vor fi închişi în tr’o m ăn ă­
stire din Ierusalim. .
însem năm to to d ată, că în E lveţia
ţ'a ad u n at în folosul p rig o n iţilo r A r­
meni ap ro ap e o ju m e ta te d e milion d e
florini.
Bulgaria.
S ăp tă m ân a tre c u tă s’a în c ep u t la
tribunalul din Sofia, oraşul cel m ai d e
frunte al Bulgariei, procesul ucigaşilor
lui StambulofT, m arele b ă rb a t politic al
Bulgarilor, om o rît în v ara anului tr e ­
cut T ribunalul co n stă din tre i juzi şi
doi juraţi. A cusaţi sflnt 3 : T ufekciev,
Georgiev şi H alin, cari n eag ă tot. A u
fost ascultaţi 130 d e m artori, în tre cari
şi soţia lui StambulofT, c a re e R om ână
din Rom ânia. L a începutul p ertra ctării
s'a cetit o scriso are a ucisului, scrisă
câteva luni în a in te d e m o a rtea sa. în
această scriso are Stam bulofT d escrie am e-
nunţit planul ascuns, ţe su t îm p o triv a vieţii
sale, arătân d ca vinovaţi pe T ufekciev şi
scusând d e p ă rta ş la plan şi pe fostul
sinistru b u lg a r Nacevicî. P e rtra c ta re a
*u s’a sfîrşit încă. In tcre sa re a faţă do
proccs c fo arte m arc a tâ t în Bulga­
ria, cât- şi în celelalte ţeri. S tam bu-
loft a fost ucis din cause politice şi
se svoneşte, c â însuşi prin cip ele Bul­
gariei, F erd in an d , care nu-’l p re a avea
îa suflet, d u p ă-ce căzuse d i n . m inister,
n'ar fi fost străin d c planul uciderii.
C R O N IC A .
L a te m n iţă . „Tribuna" primeşte din
Albj-Iulia ştirea, câ 14 locuitori din Cioara, şi
«am tot atâţia din Alba-Iulia, au Intrat tn tem-
tiVâ, ea facă o=ânda primită tn proce­
s e politico ţinute la începutul anului aceş­
tia Înaintea tribunalului din Alba-Iulia. Unul
fotre întemniţaţi ni-se plânge cu cuvintele
tunătoare, serse în cea mai mare amărăciune :
,Eită ce dar de Crăciun primim dia partea
Îngâmfării maghiare. Noi Românii sflntem buni
iramsi pentru a plătf dările şi a purta în
spate militarismul cel greu, ear’ răsplata ne
este— temniţa! Dar’ daţi numai cât puteţi
îa opincă, domnilor stăpânitori, doară se va
trezi şi ea odată!*
* *
f o a i a p o p o r u l u i
C liir o to n ir i. Metropolitul Miron Ro­
manul a chirotouit întru preoţi pe urmâforii
teologi absoluţi: Aron Gogonea, paroch îu
Poiana-Merului, protopopiatul Branului; Iosif
Popescu, paroch în Dombrava protopopiatul
Reghinului: Ioati Bogdan, paroch în Zizin,
pro'opopiatul Braşovului; Ioan Nodiş, paroch
în Stoiceni, protopopiatul Solnocului; Teofil
Holerga, p<roch în Frâna, protopopiatul Me­
diaşului; Chirion Muntean, parosh în Trapold,
protopopiatul Sighişoarei; Ioan Iosof, capelan
în Tilişca, protopopiatul Seliştei; Nicolau
Oneţ, paroch în Peleş, protopopiatul Câm­
penilor.
P e sc a u n . O întâmplare, care a în­
veselit mult pe cei de faţă, s’a petrecut la
palatul regesc din Bucureşti, cu prilegiul aşe­
zării în scaun a noului Metropolit al Româ­
niei. Pe câud M. S. Regele Carol întră, In
sala tronulu», micul principe Carol, care se
afla cu M. S. Regina în faţa tronului, s’s sco-
borît de sus şi & venit s8 se 'aşeze pe tron,
lângă Domnitor. M. S. Regele mângăindu-’l,
li zise; — He! Ho!... Te prea grăbeşti a lua
Ioc pe tron. întrebat în urmă de dl general
Mânu, câ unde a fost, micul Principe a răs­
puns cu un accent corat românesc: — Pe scaun.
• cântăm şi cântări lumeşti. Despre ■purtarea
J ) a r p e n t r u b ise ric ă . DI G.-Mâr-
zescu, ministrul tuturor şcolilor din România
a binevoit a darul bisericii gr.-or. române din
Scorciu 12 mineie, pentru care dar comitetul
parochial îi exprimi adâncile mulţumite ale
poporenilor.
— Din Som tţjallu ni-eă s:rie:
tru Oltean măiestru de moară şi proprietar
di* Foneşul-‘ă<<sc, provăzându-’şi apropierea
şi rftrşitul vi-ţii au dăruit po soima uf. bise­
rici gr.-or. din comuna Someşfaltu , 50 fl.;
S5 doa bunul Dtimeezou ca jertfa lui să fie bine
primită In jertfelnicul cel mai presus de ceri uri.
Pentru odi<-hna sufletului acestui bun creştin
Vineri în 6 Decemvrie st. n., s’a săvîrşit pă­
ruita* îu binerica gr.-or. din Someşfalău, fiind
de fsţă văduva răp03atului Anica O Iţeau.
Comunicat de A u f/u sttn Cfirllg.
• — aduc încercarea aceasta de omor în legă­
J ) ln te m n i ţa L u g o j u l u i . „ Tri­
bunau primeşte ştirea, că Românii din Bocşa-'
romând, cari Işi fac osânda In temniţa din
Lugoj, so iflă bine şi sufer cu deplină tărie
greul Borţii. Şepte întemniţaţi Yor fi puşi în
libertate în z:ua Anului-Nou, ear’ domnul ar-
chitect Diacon-Diaconovici va Bcâpa Vineri,
în 10/22 Ianuarie, p!ină-ce domnii Spinean,
Stefaniga şi Jivoinescu vor scăpa abia la 25
Ft-bruane, pentru-că neputând plăti amenda
grea de câte 300 fl., aa sS atee cu o lună
mai mult tn temniţă.
*
I s p r ă v u r i „ p a tr io tic e " . Din ji-
dovin (Bănat), ’i-se scriu „Tribunei11. urm ă­
toarele: T r e b u e să rîdâ omul asupra celor-ce
te petrec la oficiile de postă din Camanul-
unguresc. Dăunazi am prim it vre-o câteva
exerapl re din .compasul financiar" al dlui Pe-,
trescu şi mult m’am mirat văzând învălitoarea
ro p tă.r Acum am comandat călindarul „Lumii
ilustrate8 şi ’l-am primit asemenea cu tnve-
litoarea ruptă. Nu-’mi pot lămuri sltfel
această deosebită bîgare de seamă, decât, ca
dela introducerea căsătoriei civile încoace s’a
schimbat şi sângele domnilor stăpânitori. Aceia,
cari cn tot prilegiul ştiu a fi volnici, sflnt
cuprinşi de mare r/richi* de toate ce vin
dela Sibiiu".
Pag. .417
L u m i n ă e le c tr ic ă î n S ib iiu . Ca
19 Dec. n. începând străzile şi multe Io- ,
cuinţe din Sibiiu sflnt luminate cu l u m i n ă
electrică . ■ , :
*
î n a fa c e r e a c o r u lu i d i n Jîozo-
v ic iu , primim o scrisoare,' iscălită , de mai
mulţi, în care se spune, că învăţătorul din
Bozoviciu nn e vinovat de cele ce ’i-le aserie
„Unul dintre corişti8, în nr.. 47 al foii. noa­
stre: anume că ar fi împotriva corului şi că
nu Yoeşte a lăsa covul se înveţe în şcoală. .
Din scrisoarea aceasta scoatem urmă­
toarele: Corul nostru vocal încă dela înfiin­
ţarea sa nu 'şi-a ţinut orele în sala de în­
văţământ a dini învăţător, ci în a învăţătoarei
dela şcoala de fetiţe, carea s’a lăudat mai demul-
teori că nu ne va mai lăsa în şcoală să ţinem
oarele de instrucţiune. Şi într’adevăr că în­
tr’o seeră deşi am Intrevenit prin antistia
comunală, ca: preşedintele scaunului pcolastic,
nu a voit sS ne dee - cheia dela sala ei de,
învăţământ Bub cuvânt că îi murdărim &?aunile,
spargem ferestrile, uşa ete., când am fost'
siliţi a De duce acasă, fără a ţină oarele de
cântare. Mâne si apoi învăţătoarea a făcut
arătare la antistia comunală cU şi inspecto-
ruluiregesc de scoale, că noi nu avem statute şi
învăţătorului dela şcoala comunală nu
avem n:ci o cu io şth ţă eă ai*- fi în contra
corului, şi cu dânsul na ar fi voit a ne da
cheia, de oare-ce cheia nu a fost la el, ci la
învăţătoarea. Bozoviciu la 19 Decemvrie 1896*
Iscăliţi: Iancu Mateiu, Pavel leva, Ioan Jur-
chescu, Pan Smeu, Ejta Adamescu, Joan Afi-
Pe­
loi, Simion Popisci, Pavel leva, Simion Smeu,
Simian Stanei«, Mihdild Pislea, Ioan Matei.
• • !
în c e r c a r e d c o m o r a a u p r a u n u l
p r o to p r e to r . îii comuna Teregova (comit.
Cor#q Sflvfirin> s’a fâcut o încerc*™ d» «mnr
asupra protopretorului Aurel Iss- kutz. Pe când
acesta cina împreună cu familia pa. cineva
puşcă cu alice hsoprA-’i prin fereastră. Dar*
alicele li atinseră nnmai părul. Când Isse-
kutz eşl tn stradă, fiptuitorul dispăruse deja.
Foile m*ghiare — în neagra lor rea credinţi
tură cu măcelul dela Mehadica, aruncând vina
earăşi pe Românii
# •
B ş it d i n te m n iţă . Economul Achit»
Iiădoiu dia Apoldul-de*jos, împlininda-’şi osân-.
da de 2 săptămâni temniţă de atat, a eşit
Lunia trecută la 81/* ore dim., din temniţa
din Sibiiu.
•
O n e n o r o c ir e groaznic< l a pus
capăt zilelor bietului focar Vincenţiu Cenţi la
moara din comuna noastră Şeitin, comitatul
Cianadului. în Mercurea de 16 Noemvrie st.
n., se aflau multe bucate de măcinat la moară.
Pe la 2 oare după ameazi, un om care avea
cucuruz în coş, a sucit un şirof, ca să ’i-sa
macine făina mai m ărunt Dar* într*aceea a
picat cureaua dela roată. Focarul *>’a reoezit
s’o pue la loc. Roata ’i-a apucat haina.
Atunci focarul puse mâna pe un lucrător Un­
gur, ca să-’i fie de ajutora — Dar’ Ungurul\
în loc de'â-’i da ajutor, -l-a lovit cu pumnul
peste mână şi s’a lăsat la păment; astfel
roata a tras pe nefericitul focar şi ’l-a întors
de câteva-ori atât de iu‘e, încât nu se mai
vedea şi deodată ’i-a aruncat în depărtare pi­
ciorul .drept de pe la şold, şi mâna stângă de
din jos de cot. Când oamenii din giur, cari se
grăbiră să dee ajutor, ’l-au luat jos de pe roatâ,
ochiul stâng al focarului îi eşise cât pumnul,
ear’ urechea stângă lipsea şi sângele cur-
 Pag. 418
gea şiroaie din trup. Dan acasă, nefericitul
a murit peste câteva oare. El a lăsat In
urma sa şese copfi, din cari o fată e mări­
tată. G e o r g iu R ă s ă d e a u , june.
*
Z iu a n a fte i'ii R e g i n e i E lis a b e ta .
Marţi s’a sărbat în Bucureşti ziua naşterii Re­
ginei Elisabeta, al cărei chip împodobeşte nu­
mărul acesta al „Foii Poporului8. Pe caselo
Bucureştilor s’an arborat steaguri In semn de
sărbătoare, ear’ guvernnl In numele ţerii au
felicitat pe graţioasa Domnitoare. Asemenea
a fost felicitată Regina prin o mulţime de te­
legrame din toate părţile ţerii.
I macedoneni.
• luă repede de pe părete sabia răposatului ei
JPoporaţia p ă m e n tu l u i. După o foaie
americană poporaţia pământului ar fi crescut
din 1879— 1895 dela 1391 milioane la 1480
milioane, prin urmare cu peste 6 la sută. Dacă
luăm de statornică o creştere de 5 la sută
numai, pământul ar avă la 1900.1549 mili­
oane de locuitori, ear’ la 2000 2546 milioane.
Astfel s’ar adeveri, că pe lângă o creştere
atât de mare, o parte a poporaţiei ar trebui
regulat să se prăpâdeasca, lu lipsă de nutri­
mente.
I n v it a r e Ia Concertul ce-’l va arangia
reuniunea corului vocal al plugarilor rom. gr.-
or. din comuna Şustra Joi In 2G Decemvrie
s t v. (a doua zi dd Crăciun) cn următoarea,
programă. 1. Iu loc do Sîotto. Priceasna
Naşterii Dlui (cuartet, cor b.irb.). 2. Prolog
rostit de dl preot Pompoin Dorea. 3. Serenada
(cuartet, cor bărb.) de Porumbescu. 4. Cojo­
cul blăsUmat. (poesie comică do Dolfu) decla­
mată de Petru Negru. 6. Ramâncuţd, (cuartet
cor barb.) do I. Murăşan. G. Hora Sei'erinu-
lui (cuartet, chor barb.) de Porumbescu. 7.
Movila lui Burcel poewo declamată de Petru
RArhAvan. 8. 7mimea ParisianA (cuar»'1*.
cor bărb.). 9. Cisla (cuartet, cor bărb.) do
* Porumbescu. 10. Marţul cântăreţilor (cuartet,
cor bilrb.) de Porumbescu. După aceea u r­
mează joc şi tn pauză so va juca .Câluşcrul
şi bătuta*. Preţul: do faroUie GO cr. de p-r-
ioană 20 cr. Începutul la 7*/* ore seara. Ve­
nitul curat este destinat pnitm acoperirea
speselor făcute prin r?8aimpttnm*a stindardu­
lui corului. Dăruiri binevoitoare precum
şi suprasolviri sfi primesc şi să vor publica in
foi. Andrei Ioanovici, vicepreşed., Ioan Jurca
cassar, Vichentie Coata, contrelor, Georgo
Cabalu, învăţător dirig*nt, preşedintele coru­
lui, Petru Gruia, notar.
»
In vita re la petrecerea plugarilor Ro­
mâni ce so va ţină In 26 Decemvrie, sau a
doua zi de Crăciun tn sala ,L a Regele Un­
gariei" din Lipova. Venitul curat să dă pentru
un prapore la sf. biserică română gr.-or. din
Lipova. Preţul Intrării de persoană 50 cr. de
familie 1 fL Pentru comitet: George Oprea,
Teodor Soimuşan,cassar; Nicolae Balint, vice­
preşedinte; George Beclcherean, controlor.
Membrii în comitet: Nicolae Beclcherean, Ioan
Beclcherean, Niculae Rudău. Dăruiri mărini­
mos sa să primesc cu mulţumită şi pentru ele
să va mulţumi în ziare. începutul la 7 ore seara.
* ori-cine adună cel puţin 10 abonenţi noi, va
i?âne o tră vită . în oraşul din America
M illvaaki s’a descoperit nu de mult o groaz­
nică încercare de otrăvire. în partea de sus a
oraşului s'au îmbolnăvit deodată 6 oo de f a ­
m ilii, sub aceleaşi semne. De dimineaţa până
seara medicii oraşului ’şi-au pus«toate puterile
întru sdparea familiilor otrăvite. Dar’ mulţi
dintre nenorociţi au m unt până a veni ajuto­
FOAIA POPORULUI
rul medical. S’a aflat că otrăvirea s’a făcut cu
arsenic, care se afla îu mare măsură In pânile
pregătite de brutar. Totodată s’a descoperit,
că încercarea de otrăvire a venit din răsbu-
nare, voind făptuitorul se nimicească bunul
nume al unui brutar cunoscat de om cinstit.
• Dumineca trecută, s’a publicat scrisa
T ă llia r s u b p a t. Rar curagiu a dovedit
zilele trecute o fată din Strass, comună în
Salzburg. în tr’o singuratică căscioară de acolo
locueşte femeia Francisca Sckm ier şi fata sa
Ana. în tr’o seară Ana, voind se ee culce, privi
din întâmplare sub pat şi văzii a> o!o un băr­
bat, care ţinea tn mână un cuţit lung. Fata
tată şi împunse de câteva ori sub pat, apoi
alergă afară, strigând după ajutor. Dar’ când
se reîntoarse cu câţiva oameni în odaie, ti­
călosul dispăruse deja. A doua zi Insă a fost
prins, pe urma sângelui curs din ranele pri­
mite. El e un ţeran de 29 ani, fost servitor,
dar’ dedat în vremea din urmă furturilor.
Invitare de abonament.
„Foaia Poporului11 serbează şi ea Cră­
ciunul dimpreună cil cetitorii sci. De aceea
peste filgăduiala, ce ntn făcut, ca a apărut de
pe acum ilustrată, aşa cum va apărfc totdeauna
de aici încolo. în fiecare numer „Foaia
Poporului" va aduce cel puţin cAtc un chip,
uneori şi mai multe; pe lăngă aceea mai multe
îmbunătăţiri vom pune In cuprinsul ci.
Nc vom nisul, ca ea sc fie un steag de
ap/rare a l causei naţionale, un prietin hun,
un sfetnic şi povăţuitor spre bine al tuturor ace­
lora, cari o iau In casa lor.
Rugam deci,, pc ,toţi cctitorii şi iubitorii
• Foii PopArului* se o aboneze şi st! o re-
comăndc spre abonare tuturor prietinilor şi
cunoscuţilor lor.
P reţu l di* ubonnnifiif, o*t<*:
P e n tr u A u s tr o -U n g o r in . .
Po un an întreg . 3 fl. (6 coroane).
Po o jum. de an . I fl. 50 cr. (3 coroane).
P e n tr u R o m â n ia .
Pe un an î n t r e g ................. 15 foi
Pe o Jumătate de an . . 7 lei 50 bani.
Pe mai puţin de o jumătate dc ah nu
să primesc abonamente. Terminul dc abo­
nament să socoteşte dela începutul şi dela
mijlocul anului (1 Ianuarie şi 1 Iulie s t v.)
Nc rugăm pentru trimiterea cât mai în
grabă a abonamentelor, ca să putem trimite
regulat foaia.
Trimiterea preţului de abonament mai
uşor să face cu rambursă poştală, (Post-An-
weisung, posta utalvâny). Abonenţii vechi să
lipească pe rambursă fSşia, în care le merge
foaia, ear’ cei noi să-’şi scrie curat şi ceteţ
numele, satul şi posta din urm i.
Totodată venim a înştiinţa, că
primi gratuit sau în cinste .Foaia Poporului".
Cine câştigă mai mulţi abonenţi şi are
foaia abonată, poate să capete în cinste ori-ce
cărţi din librăria noastră.
idmmistraţinnea
„Foii Poporului".
Nr. 5 2
M ai nou.
M etropolitul Antim .
D in Constantinopol se vesteşte , c
*rea Sultanului , prin care Prea Sfinţ.
Sa A n tim este recunoscut de M etr
polit a l Românilor din Macedonia.
Faptul acesta înseamnă o fr~.
moaşă isbândă a fraţilor nojtri Rom.ir
RIS.
Săsoaica şi capra.
O săsoaică perzendu-şi capra
avea , întreabă p t căprariul sa tu lu i csz
in m odul urm ător: „cd baghe c ă p r a r :
că v a i văzut capru al nostru , căthio d c
negru , căthio dată alb, ctt ţiv g i- lin g i
grum az şi cu tdrţ p ă r ţ d u p ă el r
Comunicaţi de U. M a r i a n (E -aj.
Fauea gust reu.
Ţiganul fiind judecat la moarta,
întrebat, că ce îşi alege, furcile ori fap.
După-ce se gândi o vreme, r
scărpinăndu-se în cap:
— Ba mai bine aş mânca e<
purcel.
CooiunicaU do E U ta b e ta D . M n t i d e a t , p r e e e n
(Porombtcul-inf.)
POSTA R E D A C Ţ IE I.
Nic. Fl. m ii. In Saich. ItndonU DiaJe « -
iee advocat, altcum cu greu Ta alia dreptate; p u t
c i nu 'şi-a luat şi p in i acum.
Mai multora (rudenii) !n Com lof. E orr-lic
ceea-co ri-t'a Întâmplat, dar’ In foaia p a s e a c r n
lucruri mai Inicmnate, cari p r im e pe toţi Rc s U t .
Un abonent tn larteţ. Scritori n c'td U ^ c
numele, ca »i ştim cine le trimite, na p u b lid a .
V . S. tn V a sd u . Mulţumiţi. X e r a r i a .
pentru lucrarea ee • areţi. Vom publica-o ia a
mulţi numeri. Sărbători fericite.
, Un abonent nr. * 979. t. „însoţire p»ntra
Mte In Orlţtie. Seri* dlui I m iţ i tor I. B rxs^s.
Oriţtie (S iin u ir o i.) 2. Oglinda nu-’ţi mai poale d r» ?
lucirea. 3. Pentru „octoich" ţi celelalte acrie l a ; 1
pografia diecetanl In Caraniebeţ. 4. Societate d e ta
gurare pentru eaundarea apelor no este; scutm .*-
pim intul cu umplituri. 6. Foaie umoristici este ;
turul1' In Orade (Nâgyrarad). cos t i 6 d. la an. S . P e
tru m aţini de xnicinat cere dela A. Rieger, fa b r ic »
In Sibiiu nn catalog românesc.
Aboncntul nr. 3724. Tom trimite n c = i r : 1
adresa ceruţi.
Abonent nr. 6aaa. înTăţitorS numai d e p i « - t
d aci n’au âTere, gftnt «cotiţi de darea de d n m . -
U ânzii a s i fogiri In cerc (rotogol) na e str ic ic ij* .
E. D. M. pr. In Por-i. Mulţumite. S in t
bulziţi de material, dar5 le vom publica pe riad. S e:
bitori fericite,
V. O. în Stremţ. „Colinda Crăciunului*4 a s o c
prea târziu; ne pare rău, căci sg putea publica. I h
mite altele. Foaia o capeţi acum cu chipuri.
Pentru redacţie ţi editură responsabil: Ioan H o r a r is .
P ro p rie ta r: P e n tru „ Tipografia “ so cieta te p c
a cţiu n i: V. H. D re s s n a n d t
 Nr. 52 foaia poporului Pag. 419
LOTERIE.
Tragere* din 24 Decemrrie n.
V ien a: 3 00 39 48 o4
T im işo ara : 28 15 61 59 36
Traţerea 'din 30 DecentTrie n. numai veritabilele oroloage de buzunar helveţiene, tn frumoase cutii de
B ru n : 62 42 75 47 2 nickel, acoperite; umblă 36 ore, pe lângă cinstită garanţie de 3 ani;
s e a f lă la [1958] 20-20
Arările din septemâna viitoare dipfi căi. Ţechin.
Cercuri, 2 5 D ecern i'.: Cehul-SSUgiului, Nuţfilfio.
joif 2 6 D e c e m v r ie : Ciuc-Sepriz, Piacolţ.
x u m b t j© h 6 s , ■ ,

orologier, optic şi proprietar de cel mai mare deposit de

sâmbătă, 2 S D e c e m v r ie : Cernat, Ciocmani, Jernot
jp in in e c d , 2 9 D e c e m v r ie : 13uz», Cluj, Illjefalva,
Terebeţ, > inerea.
t o r o lo a g e , g iu v a ere, mărfuri de aur şi argint.
^ Edificiul „Transilvaniei44. S ib iiu . Strada Cisnădiei nr. 3. -
Câiindarul septemânii._____
Zilele C&lindarul Teehiu j| Călind, nou Soarele
---------------------------------- a ____________ ;________________________________________
Dom. lnaiut. Nasc. L Chr. gl. 7, t!u 10. r5s. ap.

3 Genorera 7 53 4 7
/OC>OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCXXXOOOOO\
Paa.
Lesi
22
23
Muc. Anastasia
SS. 10 Mei. din Crit; 4 Titu 7 52 4 8 X
Kcv 24 S. Muc. Eugenia 5 Telesfor 7 52 4 8
«ere. 25 ( f ) Năse. D. Is. Chr, 6 Eplfania 7 61 4 9
26 ( f ) Sob. Pr. Năso. ] 7 Ieidor 7 60 4 10

Lanţul de oţel patentat „Groeppinger“

Isi
rs d 27 f Ap. ţi Ar. Ştefan i 8 Sererin 7 49 4 11
a=b. 23 20 mii de Mucenici 9 Iulian 7 48 4 12

cu zale fără fertură (neforostuite)

este conform constatării oficiale de 2— 2V»-ori mai tare decât lanţurile
celelalte (cu zale forostuite), şi poate sfi se întrebuinţeze cu deplină sigu­
i ranţă cu c&ţlva numeri mai subţire, decum e posibil aceasta la lanţuri
forostuite; prin aceasta se ajunge la o considerabilă uşurare de greutate.
Deoi lanţul de oţel patentat este lanţul oel mai ieftin.
-eyf4~ Lanţul acebta este făcut în diferite feluri şi spre diferite scopuri; s8
află ln deposit la
c f y t t f t t + r t - j f / b r s <*#£■ [282G
]3—25 Carol F . Jickeli, Sibiiu.
pu & & % *zţzrtxxsde iv rtf/î
vxxx^oooooooocococxxxxxxxxxxxxx:
JJ3391 15— 20

La libiăria „Tipografiei", boc. pe acţiuni La „Tipografia", societAto po acţiuni ln

tn Sibiiu ho vOnd: WHîn, so nflA do vfinzarn*
La „Tipografia", Bocietato po acţiuni tn O perele preotului K neipp: C ea m ai n o u ă
iiiiu, *c afla de vfinzaro:
► ^ X a tiirl
T A B L O U L a su p ra Carte de bucate
DOMNULUI
siit&ţii copiilor sau îngrijirile n

D î. WJm J3& ŢTO

wnipnw d i n 2 f o t o g r a f ii: n n n i n
ce trebuesc date copiilor bolnavi şl sânetoşl.
M T P r e ţu l 1 fl. v. a . '3S0
b u c iU A r le l

române, franceze, germane şl maghiare

tontam miţlonnl In 1 8 5 9 si a cuprinzGnd reţetele cele mai bune pentru a
P r e c u m şi
doun (lupii ulllmn fotografic. pregăti tn modul cel mai potrivit ori-ce fel do
•fc s u U tregulu i tablou e*te de 30 cm. lung. ţ i 24 cm. l iţ .
C U R A D E A P A . bucato, dolicateso sau beuturi gustoase.

Preţul wiwaI 25 cr. plus 2 cr. porto. C u ra tr e b u e s<5 tră iţi. So vinde cu preţ Boăzut (dela 2 fl.) acu m
n u m ai cu 1 fl. v. a. plu s 10 cr. porto
Testamentul meu şi Conferenţe publice. (20 cr. recom andată.)
P reţu l 1 fl. 5 0 cr. ■ ţJM
„Tipografla*, boc. pe acţ. în Sibiiu.

Câlindarul

„l u i i m m L U D O V I C ETTER,
e unicul tn p rivnţa conţinutului seu Sibiiu, strada Urezului nr, 9.
interesant şi frumos. Chiar acelora,
cari nu obicînuesc întrebuinţarea călin- Mare sortiment şi singurul representant pentru primele
darelor, încă le este folositor pentru Firmă întemeiată la 1865.
bogatul seu cuprins de anecdote, pentru
[J933] 4 — 10
partea umoristică, precum şi pentru
povestirile şi novelele sale. Pe lângă
aceasta conţine d i n ţe a i* ă . ş i d i n s t r ă i n ă t a t e .
^ 121 de ilustraţii ^ T o a te îm b u n ătăţirile m o d e m e .
tare-’i alcătnesc o adererată podoabă.
Intre altele găs’m familia regali, toţi Mare deposit de părţi singuratice necesare.
miniştrii, Fleva, Delavrancea, Speranţă
Atelier de reparaturi
şi ? 'ţi 30 scriitori, ale căror opere

.L a s a i s o n Iu
ocui • un loc de frunte în literatura rv .
română. !1
Cea mai extinsă
Preţul acestui călindar est* numai garanţă. Lista prcţmilor gratis.
70 cr. — Se vinde cu acelaşi p r 4 la Bicicle de tot soiul din cele mai solide şi mai uşurele, pe lângă preţurile cele
Librăria „ T ip o g ra fie is o c ie ta te pe mai moderate de fabrică.
acţiuni în Sibiiu.

^ ,y»,v y v r r 'n nr r r r r >r v y '^ ^

 Pag 42 O FOAIA PO PO RULUI Nr. 52

.■ 8 8 * X i3 :8 S O t* » X * îm K * K * 8 ît* * 8 K # K * îî* K X # *
Făină, ţ | O e a s ie d e c u m p e ra t. jj
| de Ungaria şi Bănat p Miamai pentru senrt timp. X
dela cele mai renumite mori cu vapor, n urma abundeuţii depozitului meu de mărfuri, eu ofer prea stim aţlor Jţ
recomandă cu preţuri moderate fra11' mei muşterii de azi în.;olo )ţ
zelaria lui

P etru Mo ga,
x o scădere de 10% cassa-sconto ii
S din prpţiiri!<‘ mele, cât se poate de icftin pfatorlto, la toate srtici»M<\ afhii
§il>iiu,
strada Cisnădiei- nr. 44. | | de rude (le lVr d n Cudgir şi de tinichea iieagrft, precum iji vase ă
[323S] 2—3 ^ (le culină, tacâm uri, bricege. patine, to t felul de unelte, feiv- 2
| | Cili i (le zid iri şi de mobile, cuie (le d rot şi şu ru b u ri, colori de ă
ţ* oleu, osiiVtc. . .X
£ Vânzare de b u rd u fn ri de vin, de plăci de giimi şi de articoli ^
ş g t e c b n ie i , ii>
> ec p r e ţ u r i l e o ri* > * iiiiiIe a l e f a b r i c i i . u
CAROLF. JICKELI, SIBIIU, y N âdfjduind o mare Incuragiare, semnez
[2827] 4— _r e c o m a n d ă : H iso5G] 2—3 V ic to r
maşina de mâcinat carnea ^

&%nunnunnxnntmnmmnnK&nunux *kkkkx
n e g n ţe to r de ferftrie îu A lb a-Iu lia. Piaţa mare. ^

galvanisată argintiu.
Constă numai
din douC părţi,
pftrţile de >i' ;> \ v^iVPv'-’A' •.WCV-’n -.H"-''S-' ^
întregire nu
sâ n t < ' r’
trebuincioase.
„ L x y a Q ş ^ s îA « -
l*urţ)l(» tftiftonr»*
y*.ţ institnt dc credit şl fa economii, ca m.c fta-e pe geţirni lu Lwgoş
8>* ascut dc s:ne iV
r*.' r'v/ rimeşte depuneri spre fructificare
In întrebuinţare.
s u b llnnntoH role condiţiuni:
Vinele 6>? prelucrft tot de nuVtint
I-*»♦ aj Depuneri vsi anunţ do 30 zilo cu .r>%;
ca carnea şi firă ost» nenlă nm*c. Curăţirea
maşinii unnează cu t«>tul. de sine, prin
<V « « » co » r f>V*#/o;
c) , fucnto de biserici, şcoalc, corjioraţiuni eul-
«nînrjirea unei bucăţi de. păne In lftuniru. ttjru h ', o ti cu «cop do binofacerA CU (!% •
Ne o n p t-tii i n p a t r i i m i l r i n i l : Pnrea do venit după intereso o solvente institutul separat.
Nr. 2 4 6 8 iW*
După et-irea cassei depuneri plină la 500 tl. v. a. se resti-
macinâ pro minulA */t 1, 2
chilogramc. tnesc liniau Ia prezentarea libelului fură abzic-jro.
Preţul fl. 3.10 460 5.60 7’30 Depuneri so pot faco şi ridica şi prin postă.
(n u 7] r.:^ Dirccţiunca. \x;
I.n ««Tipografi»**, «urii'tntr )n> nrţhwi in «i I -* • A. . * - -
JKibflu« n tiptinit m* nilii di» v«Mir«r«:

„CĂLINDARUL POPORULUI" •* • U;,

•»' ••rf,
, f i . V-.—
r>^'V V ^ * . / . v .*'•
p c i m u l 1H0 7 . •* v--'’’.i-e*1*M..*»v*/*
%*-,-■V’-4v.-+- -v -*r-<N
Vva•'*«
*,*'t ’ 4 *\ *,*
,•- >*•*v-•t ,*,3fX.r*^V-^
’*v-.*
*’"ţ'•*f•.*> —
5•«'‘'i",*v.
_v ţ^,*7»»-
^ **T'>■ -*.
P roţnl 2 0 c r . , — rit trimllHrt’i» j>«« po«tA 2.1 c r .

Am onorul a aduce la cunoştinţa :p. t. publicului,

cA am m ărit atelierul meu şi am arangiat o f a b r i c i i
îifra 'v t e d e casse. ! ■ X
Spre încredinţare, că furnisez numai marfS bună %
şi frumoasă, servească Impregiurarca, că vând c^sse 5
fabricate exclusiv numai de mine, şi stă în voea fie­ X
cărui a sâ convinge cu prilegiul comandelor îu atelier
tifiM fc H f ® despre bunătatea materialului şi conştienţiositatea exe­
cutării. 1
- ; /i . ' Încredinţând p. t. publicul pe deplin, că atât la
cassele noue cât şi la reparaturi şi deschideri voiu face
m t ^ / ' cele mai ieftine p re ţu ri şi voiu executa în cel mai
conştienţios mod toate comandele, semnez tn speranţa
^5; ~Viţ/Y*]:J•i >:‘r: ~r V -- --'r -I "* ■->*'■->;v i unei clientele binevoitoare [9 5 0 1 3 9 —
^ y ^ : r ; v;-' ,. 'v-r. cu distinsă stimă
G ustav Moe^s,
strada Poplăcii-mare Nr. 8.
Comunelor bisericeşti şi politice li-se acoardă şi plătirea in rate.

Pentru tipar responsabil Io sif

 A d a o s la
N r. 1
e c o n o m u l
redactat de I COST IN,
preot.
Spre ştiinţă.
Poporul plugar fa ţă de crisa economică
si multele sarcini publice de astăzi, mimai
prin lucru înţelept « puteri unite poate afla
mijloc de aplrare. înaintarea fi îmbunătă­
ţirea stării economice nu se poate ajunge decât
pe donl căi: jolosirea "pămentului in mod cat
se poate de cuviinţe [raţional), vinderea pro­
ductelor cat se poate cu preţuri bune.
Cerinţele acestea se pot împlini numai prin
1 însoţire. Aceasta deşteaptă ş i lumineză membrii,
cum s t- ş i poată întrebuinţa proprietatea , ca
aceea s l dee cât se poate de m ult venit. Aceasta
dă ajutorul de lipsă prin maştne, seminţe şi
altoi, ca s l poată înainta productivitatea; dar*
tot dîtisa se îngrijeşte de piaţe, unde rodul s l
se poată vinde.
Chemarea măreaţă pentru rlspandirea
însoţirilor economice şt lăţirea culturii p n n
dvisele, este o sarcină (are numai: preoţii,
iuveţătorii şi inteligenţa noastră, — can poartă
in suflet binele ţeranilor, — o pot duce la în­
deplinire.
Pentru înlesnirea întemeieni acestor în­
soţiri preţioase şi folositoare: cart sc v id a
fi temeiul cel tare a l unui viitor mai bun,
avi compus:
în d r e p ta r u l- p e n t r u în te m e ie r e a
tu lu r ilo r r u r a l e tl-upil s is te m u l I'. H .
J ia iffe is e n .
Acesta cuprinde toate poveţele trebuin­
cioase la întemeierea însoţirilor sau reuniunilor
tconomicc. în dînsul sc află statutele, cari în
deul rituiuri au fo st aprobate de tribunal, atât
tn limba română cât şi cea maghiară. în ­
drumările, cum sc ţine adunarea prim ă sau
constituantă, cum se compune şi se subşteme
rularea la tribunal, in carc se erre încuviin­
ţarea sau aprobarea statutelor.
APam îngrijit, ca la cerere s l pot da
Uatc formularele trrbuincioasc, atât pentru
protocolul adunării prime cât şi ruga rea şi
actele ce trebue subştemute la tribunal.
î n d r e p t a r u l sc poate cumplra dela
editorul IV. K r a fŢ t, librar,şi „ I n s t i t u t u l
T i p o g r a f i c " din Sibiiu, cm 6 0 cr. in carc
se socoteşte porto plătit.
I o a n Cost in.
S o co teală.
Dacă privim cu deplină pătrundere
In trecut, atunci aflăm, că ni-a lipsit cea
mai de frunte însuşire socoteala.
Aflându-ne acum la capfitul unui an,
care trece în abisul vecîniciei şi la în­
ceputul altuia, în care va trebui sfi muncim,
datorinţă avem : sfi facem o reprivire în
trec u t şi o socoteală pentru viitor.
Pe lângă multele însuşiri bune, nu
putem tăgădui, că poporul nostru a avut
şi scăderi. Dacă voim sfi fim drepţi,
după-cum s e . cade sfi fie înţeleptul, atunci
n o i înşine trebue sfi recunoaştem, cât
p en tru trecut, că n ’am fost destul de ageri
şi deştepţi, ca sfi ne avântăm la bunăstare.
Foarte mare este numfirul bărbaţilor
noştri, cari dau expresiune despre neîn-
destulire, cari toţi zic, că ar fi vrednici
„ F O A IA J t* O P O I * T J L T J T “ n r . 1 — 1 8 ^ 6 ________
de stare mai bună, cari vinovăţesc şi im­
pută, că abia pot tră i; dar’ foarte puţini
vor fi aceia, cari sfi caute prin lucru şi
oboseală a se scăpa din cătuşile neîn-
destulirii.
Recunoaşterea şi constatarea greului
vieţei încă nu poate mântui şi scăpa pe
nimenea din neajunsuri, dar’ poate sfi-’l
mântue socoteala şi lucru.
Privind în trecut vom afla, că fără
îndoeală poporul nostru a împlinit cu
multă credinţă şi supunere porunca: în
sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pânea ta.
Deloc nu-’i putem face imputări că n ’ar
fi muncit din greu. Putem însfi a-’i îm-
puta, că s ’a lipit numai de glia pă­
mântului, ’l-a arat, scurmat şi grăpat
până a stat sfi cadă de obosit sub purta­
rea grelei poveri. Putem sfi-’i spunem, că
n ’a avut socoteală, că cu toţii s’au îm­
bulzit ca nişte fl ni înzi tot la glia de
pământ, unde e drept, că s’a putut agonisi
pânea de toate zilele; dar’ nu o stare
mai bună. Dacă odată a întrat în jug,
n ’au mai v îzu t nici n ’au privit în laturi,
că afară de purtatul acestei poveri grtle,
trăeşte o mulţime de străini cu mult
mai uşor.
Noi trebue sfi recunoaştem, că po­
porul nostru numai în economia câmpului
a vezut şi crezut, câ numai din pământ
’şi-a putut vedfi asigurat traiul, că numai
prin mnnea grea şi obositoare a aşteptat
p â n e ; dar’ la traiul uşor puţin s’a gândit.
Dăcă totuşi unii au voit sC treacă mai
uşor prin cursul vieţii, ca tC nu muncească
atât de greu, — de o parte că n ’au fost
destul de tari, de alta că n ’au avut lipsă,
atunci au ales lenea, ca însuşirea cea
mai de aproape, care poate uşura greu­
tăţile vieţii. .
Din acestea este adeverit mai presus
de toată îndoeala, că nu atât frica de
lucru, cât socoteala, care trebue sfi o
aibă fiecare om în vieaţă a lipsit po­
porului nostru. Dînsul a muncit pământul,
şi din câştigul aceluia s’a susţinut dînsul
şi familia, dar’ totodată şi o mulţime
mare de neguţători şi măiestri străini.
Munca şi lucrul plugarului nostru
destul de grea, fără îndoeală a fost în­
cununată după multă oboseală cu venite;
dar’ acestea le-a îm părţit străinilor, cari
au ales partea cea mai bună şi uşoară ca
sfi trăească cu lucru mai uşor, însfi cu
socoteală mai multă.
Economul nostru plugar, chiar fiind
în stare bună, n ’a privit în giur de sine,
ca din fiii sei sfi facă şi neguţători ori
măiestri, ci pe toţi băieţii sei a dorit
sfi-’i facă fericiţi prin cumpfirare de
pământ. îndatinarea moştenită dela stră­
buni în vremile mai vechi, fără îndoeală
’şi-a avut motivul seu ; dar’, după-cum
am propăşit în toate afacerile din vieaţă,
aşa a trebuit sfi ţină seamă şi pas cu îna­
intarea şi această îndatinare.
Pag. 1
Putendu-se constata şi afla, că o
socoteală este greşită, de sine urmează,
că aceea trebue coreasă sau îndreptată.
A greşit în trecu t proprietarul, care având
modru şi stare a legat toţi fiii sei de
glie, cumpfirându-le pământ, a greşit plu­
garul, când fiii lui, fie fost ori-caţi la
numfir, pe toţi ’i-a strîns a vieţui ne o
biată de moşie, a greşit zilerul, care n ’a
vfizut mai dulce pâne pentru fiii sei d ecât:
sapa, coasa, îmblăciul şi sficurea, cu cari
sfi lucre pe seama altora.
A tâta n ’a fost destul, dar’ poporul
nostru, aşa cum dînsul este dela firea sa,
satiric, glumeţ, pe neguţător ’l-a batjocorit:
că sunt fugă-ţeară, ear’ pe m ăiestri: cărpfi-
lâi şi sula în straiţă. Aceste vorbe chiar
nici astăzi nu sunt stîrpite din co­
munele noastre.
Dacă însfi va căuta economul şi plu­
garul în casa neguţătorului şi măiestrului
cu pătrundere, dacă va judeca starea
acelora cu mintea sănfitoasă, va put£ găsi,
cât de uşor şi bine trăesc neguţătorii
şi măiestrii şi cât de cu greu o duce dînsul.
Deosebire între lucrul unuia şi altuia
este foarte mare, economul lucră şi oboseşte
în vreme de ploi şi viscole, neguţătorul
şi măiestrul lucră scutit de toate viscolele.
Economul aleargă la toate ttrgurile ca
se -’şi vândă productele, neguţătorii şi
măiestrii în cea mai mare parte aşteaptă
în prăvălie sau casă de lucru, ca sfi
vină cumpărătorii sau cei-ce lucră la dînsul.
A greşi este lucru omenesc, dar’ a
se întoarce la cale mai bună este datorinţă.
Inteligenţa, plugarii şi zilerii s6 caute in
giur dc sine, apoi cu puteri unite sC-’ţi
câştige şi cucerească tcrcnele de negu­
ţătorie şi măiestrie, căci fiii strigă pane,
care trebue sfi li-se dee.
Aşa cred, a sosit vremea, ca noi sfi
ne strîngem şirurile, ca sfi ne unim cu
toţii pentru a cuceri terenurile până acum
nebăgate în seamă a neguţătoriei şi
măiestriilor. Dacă numai puţin ne oprim
şi facem socoteală, câtă sumedenie de bani
câştigă şi adună dela noi străinii, chiar
şi de aceia, cari ne urăsc, cari ne îm-
pedecă dela cultură şi înaintare, atunci
aflăm, că smântăna li-se dă lor, ear’
noufi ne rfimâne zfirul şi laptele acru.
Yremea ne spune şi sileşte, ca sfi
nu hrănim la sinul nostru şerpi, sfi nu
încălzim la pieptul nostru vrăjmaşul şiret,
ci sfi dăm pânea fiilor, fraţilor, nepoţilor
şi sângelui nostru. Astăzi Românul în­
ainte de ce s ’ar da banul la diregfitor,
măiestru ori alt cuiva, datorinţă are sfi
facă deosebire şi socoteală între frate şi
străin. D atorinţă are, ca se părtinească
pe fratele seu, sufletul şi inima lui sfi fie
pătrunsă de dragostea neamului seu.
Dacă noi făceam aşa din vremile
trecute, atunci astăzi nu ne-am put&
plânge, că străinii ne cumpfiră casa şi
moşia, că jidovul zdrenţos cu negoţ de
1 0 — 20 fl. este stăpânul satului, că noi
 Pag. 2
suntem robii altora, că muncim până nu
mai vedem bine şi tot săraci sdntem.
Noi numai atâta sîintem servitorii şi
hrănitorii străinilor până când voim. în-
dată-ce vom face socoteală, că să nu ne
dăm banul acelora, cari ne fac rău, care
ne persecută, care îmbuibă din sudoarea
noastră şi care ne hulesc şi batjocoresc
unde numai pot; putem rupe cu greşelile
şi păcatele trecutului.
Putem fi deplin asiguraţi, că din mo­
mentul ce vom pune mâna noastră pe ne­
guţătorie şi măiestrii, bunăstarea se va
planta şi în mijlocul nostru.
Avem noi Românii un greu păcat
moştenit dela străbuni şi acesta multe rele
ni-a făcut, dela multe lucruri măreţe ne-a
împedecat, acesta este invidia. Fiecare
dintre noi ar dori ca lui să-’i meargă
bine; dar’ se ajute pe altul a se ridica
aceasta o crede de lucru netrebnic. Mai
mult, îndată-ce cuiva îi merg afacerile bine
’i-se fac imputări, că noi ’l-am ridicat, că
noi ’j-am pus unde este: aşa trtb u e se
tie. Un iucru insă se pofteşte ca cel ri­
dicat la bunăstare, bucuros să împărţească
ale sale comori, nnde lipsa şi binele public
aşa o pofteşte.
îndată-ce vom putea ave noi negu­
ţători şi măiestri bogaţi, aceştia pot face
mult bine pentru biserici, şcoli, chiar şi
preoţi şi Învăţători,
Bogăţia fratelui pururea este comoară,
din care fratele poate fi îm părtăşit, ba şi
trebue se fie că aşa ’i-se porunceşte, cAnd
împregiurârile aşa poftesc.
Cu începutul acestui an să ne facem
bine socoteala, câ terenul neguţătorii şi
măiestrii trebue câştigat, trebue cucerit.
Economia naţională să ne fie deprinderea
cea mai scumpi, că numai aşa vom putea
birul, învinge şi slăbi contrarul, dacă averea
noastră, dacă sudoarea muncei o vom da
numai fratelui român.
Darea de eâştig.
Din mai multe părţi ni-s’au pus în­
trebări despre darea de câştig sau după-
cum s’a îndatinat poporul a o numi darea
de cap. In cele următoare vom arăta po­
veţele mai însemnate, cari servesc de cheie
pentru împărţirea acestei dări.
Darea de câştig se împărţeşte în 4
clase. Conscrierea dărilor de câştig este
datorinţa antistiilor comunale, adecă da­
tele trebuincioase se câşt'gă prin aceste.
Darea aceasta o împărţ- şte notarul comu­
nal sau cercual in tot anul după datele
adunate în Noemvrie şi Decemvrie.
Darea din clasele t*ci şi patru se
statoreşte de comisiunile numite pentru
împlinirea acestora. Antistia şi notarul
comunal adună datele trebuincioase îm­
părţind coaiele tipărite, ca fiecare persoană
care se află în aceste clase să-’şi mărtu­
risească deprinderea şi venitul seu anual.
FOAIA POPORULUI
în proporţiunea venitelor, inspectorii de
dare fac lucrările pregătitoare şi comisiu-
nea îm părţeşte darea.
Fiecare persoană care ar avă deo­
sebite deprinderi, după toate acestea ’i-se
socoteşte dare de câştig, în măsura de
care clasă se ţine deprinderea. Aşa dacă
un plugar a r fi tot-odată şi neguţător,
atunci ’i-se pune darea de câştig din clasa
II. şi III. cât pentru persoana sa.
Această dare se împărţeşte pe capul
de familie şi membrii din familie cari au
trecut peste 16 ani. Capul de familie
este bărbatul, văduva, ori singuraticul în­
treprinzător, de membrii familiei se ţin
muerea, copiii şi servitorul din casă. Da­
rea membrilor din familie dupa lege tre­
bue să o plătească capul de familie.
I. De clasa aceasta se ţin :
a) persoanele aplicate în serviciuri
sau slujbe la economie, fabrici, neguţetorii,
industrii, întreprinderi. Aceştia în oraşe plă­
tesc dare, capul de familie 2 fl., mem­
brul familiei 1 fl. E a r’ în comune mai
mici de 8000 suflete, capul familiei 1 fl.
membru de familie 60 cr.
b) servitorii de casă. In capitala ţerii
capul de familie plăteşte 4 fl., servitoare
2 fl., membrul de casă 1 fl. 20. tu ce­
tăţi cu magistrat unde numărul sufletelor
trece peste 15 m ii: capul de familie 3 fl.
50 cr. servitoare 2 şi membrul familiar
1 11. tn oraşe unde numărul sufletelor
este dela 1[>— 8 mii suflete: capul de fa­
milie 2 fl. 50 cr., servitoare 1 fl. 60 cr.,
membrul familiar 80 cr. tn comune mai
mici de 8 mii stifl' t-*: capul familiar 2 fl.
servitoarea 1 fl. şi membrul familiar 60
cruct.ri,
c) calfele aplicate in neguţătorie, fa­
brici şi alte întreprinderi, dacă plata lu­
nară nu trece peste 40 fl. tn capitală
plătesc: capul de familie 5. fl., membrul
familiar 1 fl. 20 cr. tn c e tă ţi: capul
familiar 4 fl. 50 cr., membrul familiar 1
fiorin, tu oraşe: capul familiar 1 fiorin,
membrul familiar 80 cr. tn com une: ca­
pul familiar 3 fl., membrul familiar 60 cr.,
d) ziariştii cari sflnt plătiţi pe zi,
dacă n'au plată lunară, fie aplicaţi în can­
celarii, fabrici ori intreprinderi. In ca­
pitală plătesc: capul de familie 2— 6,
membrul familiar 1 fl., îu cetăţi capul fa­
miliar 2 — 5 fl., membrul familiar 1 fl.,
în oraşe capul familiar 2 — 4 fl., membrul
familiar 80 cr., în comune capul familiar
2— 3 fl., membrul familiar 60 cr.
c) industriaşii, cari lucră fără calfe
mauufăctori (lucrări de mână). în capitala
ţerii plăteşte: capul familiar 5— 12 fl.,
membrul familiar 1 fl. 20 cr., în cetăţi
capul de familie 4— 10 fl., membrul fa­
miliar 1 fl., în oraşe capul familiar 4 — 8
fiorini membrul familiar 80 cr., în co­
mune capul de familie 3— 6, membrul de
familie 60 cr. mune nu atât legea, cât răutatea, pizma
f) industriaşii diu comunele mari şişi ceva dor de răsbunare îngreuneazi pa
mici, dacă lucră şi cu calfe. în clasa mulţi oameni cu dări peste lege.
Nr. 1
aceasta capul de familie plăteşte d e la
5 — 12 fl. pentru membrii din' familie 1
fl., ear’ afară de aceasta mai plătesc d a re
după fiecare calfă dela 2— 4 fl.
g) industriaşii cari lucră fără să a
stabiliment, ci umblă dintr’un sat într’altul.
Capul de familie plăteşte 3 fl., apoi pen­
tru fiecare calfă câte 2 fl.
II. în clasa a doua se numără:
a) proprietarii de păment şi case,
atât persoanele singuratice, corporaţiani,
societăţi şi capul familiilor.
b) persoanele, cari sânt îndatoraţi a
plăti darea de carnete şi provisiuni.
Capul de familie de clasa aceasta
plăteşte 2 fl., dacă darea fundamentală nu
trece peste 50 fl., dacă darea est* 50 â .
şi 4 fl., dacă darea trece peste 100 fL
Pentru fiecare membru din familie se p lă ­
teşte 1 fl. şi membrii diu familiile, c a ri
trăesc îu comuniune de avere, plătesc 5 6
cruceri.
III. tn clasa a treia se num ără:
Arendatorii, fabricanţii măiestrii, a d ­
vocaţii, artişt'i, profesorii, învăţat )rii, in ­
ginerii, doftorii, veterinarii, scriitorii, s o ­
cietăţile şi corporaţiunile pentru deosebi­
tele intreprinderi după venitele curate.
Darea din această clasă se socoteşte d e p i
trei ani de lucrare ori de pe vremea câ:
a stat întreprinderea. De regulă d area
se împărţeşte în proporţiune cu venitul
sau câştigul curat. Venitul, sau dobânda cz
rată, se socoteşte după-ce odatX se stibsî^s.::
toate clieltuelile, cari se poftesc pentru lu ­
crarea întreprinderii, local şi alte cerinţe.
Din dobânda curată se socoteşte m :-
niinul de 1 0 % ca dare de câştig. Adecă
neguţătorul, care are dobândă cu raţi 100
fl. în darea capului, trebue să plătească
10 fiorini.
IV. tn clasa a patra se num i-ră;
Toţi diregătorii, cari au plată lu n a ri
fie câ se află în diregătorii ori că su n :
pensionaţi, ori au alte asigurări, trebue s£
plătească darea de câştig după urm ătoarea
formă sau şemă:
ilAi “'** Hj‘j Tir»; rut» ! Ii:»: ' I j:j’ îtiti r a i Hia
i# 1 ;
ii. ■(!.!_«. • n ! fi. ! ii. 1 n. ■n. I fi. I a. f- *.
Ioo lillfH) 17 2100 43 :;i0:>;"îj0'4100 137 .Mort ; u
200 2 1200. 19 2200 40 3200! 85'4200 144'52X>
soo: a! looo. 21 2:;oo 49 33001 îm) 4 3 0 0 151 x * » 2. ^
400 4:1400 23 2400 52 3400; 05 4*00 155 54 O-1 241
5iki'5.1500. 25 25001 55'S500'.H»0 4500 169 5.V»> £?-■•
f,00 7:1(500 2*2600 59 3l'>00 10G;4t3< >C<173 3600 2-V>
700.9 1700| 3112700; (»3 3700 112,1700 1S1 5700 270
SOO lljlSOO, 34.2'00 67 3$oo llS 4s00 Ir9 5?00
900 13:1900 37 2900 7l :>900 124 490<U97 5^V> 2> >
1000 15.2000 40 3000, 754000 130 5000 205 6000 >j O
Dela 6000 fl. îu sus dela fiecaie
100 fl. se socoteşte 10 fl. în darea d e
câştig.
Antistiile comunale au datorinţă, ca
să grijească uu cumva locuitorii să fie
îngreunaţi peste măsură cu darea de câştig.
îndoeală nu încape, ca în multe co­
 XT , FOAIA POPORULUI Pag- 3
Nr. 1 _____________________ ________________________ _ _______ ________ _______________

Aşa dacă un ju d e comunal n o tar ori se plantează de nou. Sadele cari se în­ fie culcate pe aştern u t gros, ca să fie to t

membra din antistia comunalii are ceva trebuinţează pentru asemenea locuri, trebue în curăţenie. în a in te de ce s’ar fi ivit

neplăcere cu oare-care persoană din co­ să fie în putere bună, deplin sănătoase şi boala la toate vitele unui econom sau nu­

mună, pe acela îl grăm ădeşte la dările de să aibă o lungime de cel puţin uu metru. mai la unii din sat se poate pune din
leacul am intit în m ăsură mică chiar şi în
câştig după-cum le convine. Dacă nu R eplantarea, singuraticilor sade, nu
apa de b eu t. Ceaiul se pregăteşte îu
caută câtă îi este darea, de unde vine, ara re -o ri şi a şirurilor pustiite de ceva
măsura urm ătoare, în 10 litre apa se
atunci plăteşte din g reu , deci fiecare ce- boală se poate îndeplini prin aşa num iţii
ferbe 1 chlgr. din iarba cucului.
tîţean trebue s f fie îu c u ra t c â ţi dare butaţi ori culcatul vlăstarilor dela tulpină,
trebue să plătească şi p en tru -ce? Dacă aşa ca să iasă vîrful uude dorim a
află ceva nedreptate, nuoiai decât trebue suplini sadele.
.să ceară îndreptare.
Din traista eu poveţele.
U nde s’a r arăta slăbirea plantiţiunilor,
în treb a re a /. Sflnt îndatoraţi zilerii
unde vlăstaiii a r creşte subţiri şi cu frunze din comună, cari n ’au casa lor, ci locuesc îa
galbine, unde nu s’a r pute întrebuioţa casă închiriată îa arendă, se plătească dare
Plantarea răchitelor sau sălcilor. vlăstarii p en tru lucru, acolo semnul este de câştig? Notarul cu antistia dela noi ne
(Urmare.)
d at, că păm entul perzându-’şi puterea, sileşte se plătim, noi înse am auzit, că ar fi lege,
VII. care scuteşte pe zileri dela darea de câştig?
pofteşte întocm ire. î n asemenea împre-
G rijirea plan taţiu n ilo r. s. r .
giurări purcedem în modul urm ător: vlă­
R e s p u n s . Aşa este, legea din 1883
Având locul plantat cu vlăstarii sau starii nu se râtunzesc de pe răchite, pă­ art. X. liotăreşte ca se fie luaţi şi zilerii în
sadele de răchită, urm ează ca să purtăm m entul se gunoeşte şi mestecă bine priu listele dării de câştig înse sflnt a se lăsa
jrije despre creşterea acelora. păm ânt. P e n tru guuoirea locului plantat afară din lista plăţilor. Din toate aceste este
Regula de frunte este, ca sâ lucrăm cu răchite mai bun este gunoiul, care lucru apriat, că zilerii nu sflnt îndatoraţi,
adecă sflnt scutiţi dela plătirea dării de câştig.
pămOntul săpându-’l şi plevindu-’l ca să trecând peste ferm entiţiuue, s’a dobândit
Antistiile comunale au datorinţa ea asemenea
nu poată năduşi b u n u m le tin e ii' vlăstari. o stare ca săpunul. persoane, cari trăesc numai din câştigul ce îl
Dacă am lua statua, că sadele nu pot Unde vlăstarii n 'a r creştfî destul de pot ave din lucrul cu pălmile, se-’i scutească
crtşt-*, fnnd păm ântul sec, atunci trebue frum os şi s ’a r dovedi, că pământul este de darea capului.
se-’l îm bunătăţim cu gutioiu. Când săpăm mai slab, acolo pe lâugâ îm bunătăţirea
pământul p la n ta t cu s:id?le, tre b u i să lim păm ântului râtunziiva se se. îndeplinească =. Pătimesc de curgere
în treb a rea
cu griji*, bună, nu cumva supând prea to t la doi ani. Asemenea procedură de urdori, aşa cil ochii îmi sflnt, toţi cârnoşi
afund, se viitC-mum rădOcinile fragede ale urm ărim până put^m ajunge, ca răchitele şi roşii, cc leac aş pute folosiV (i. i \
acelora. Săpâudu-se locul răsădit, m ărăcinii se crească mai bogate ţi frumoase în R e s p u n s . Din Maidan Lazar lomuţiu
bu burut nile, totdeauna se întorc în ram uri. (Va urma.) ne împfirtâsieîff1, ca contra durerilor de ochi
pământ, ca acolo se putrezească priu dînsul a folosit următorul leac cu cel inai bun
cari se mai îm bunătăţeşte păm ântul. tn succes. în tr’o sticlă micuţă a pus puţin spirt,
Paiele şi trestia se scutesc de foc. cătră acela apoi a adaus o bucată de camfor,
vre ine de vară, păm ântul se sapă de
ca un grăunţ dc fasole. Din acest leac a
atâtea-ori, d e c â te ori cere trebuinţa. Dacă economii noştri doresc, ca aco­ udat o cftrpă curată de pânză şi în toată seara
Dacă o parte din sadele răsădite, perişurile de căsi, şuri şi alte clădiri pre­ a pus pe ochi, npoi în scurtă vreme a’a
adecă îm plântate, n ’ar râsuri, atunci locul g ă tite din paie şi trestie se fie scutite vindecat. La început fiind spirlul tare, cel cu
acelora de nou se plantează cu sade tot de foc, atunci se spală în urm ătoarea durere simţeşte usturime, dar’ aceasta în
m estecătură. Pregătim 1 0 % natron-silic, scurtă vreme înceată.
de acel fel. Când unele dintre sade ar
risârl, Inse nu a r creşte destul de bine, în acesta se pun de a se muia vreme de
1 0 — 12 ore paiele sau trestia, scoţmdu-se, P O S T A R E D A C Ţ IE I.
ci ar produce, num ai nişte crenguţe gaibiue,
se svintă şi uscă bine. Paiele sau trestia Dlui din Sântmărnita. Despre darea capului
slăbuţe, asem enea sade fiind, că nu sflnt
scriem; pentru-că notarul nu .ştie vorbi cu D-voastrc
deplin Bânâtoas»-, trebue odată gunoite, uscată, de nou se udă bine în mestecă- româneşte, cum ar treimi, faccţi aretare la ministru.
dacă nici aşa nu cresc mai bine, atunci tuvă (licuid) de chlorcalciu, acestora li-se Legea din ISoS art. 44 S- 21 indatoreşte pe diregetorii
comunali ca sc vorbească cu poporul din sate in
depărtate din grădinar. dă o petrificare, aşa că focul nu poate
limba lor.
tn grădinile plantate cu răchite nu străbate în dînsele. Dlui C. D. in Rodna-vcche. Dacă doreşti sc
• aţii, câtc foi rom âneşti se redactează in Ungaria şi
se pot suferi, ca să răm ână postaţi mai Transilvania, cere dela po stă catalogul foilor din
largi p rin tre şiruri. Crescend ram urii sau ţeară, acolo aflaţi cc voiţi.
Contra durerii de gură şi unghii. Dlui V. Suciu. Foaia incrgc regulat. Pe notar
vlăstarii răchitelor grase şi fragede au
Această boală a tâ t de sdruncinătoare se-’l pireşti la pretor.
m are înclinare se se plece cătră păm ânt. Dlui aboneut nr. 6222 . Caută legea despre
pentru vite, dupf»-cum cetim îu mai m ulte carnete, carc s'a publicat, acolo afli că nu sc pot
Dacă insă n ’au loc, ci cam toate se
foi economice, se poate vindeca uşor cu lua 20%, adccă 20 rt. camătă după 100 fl. I.egea,
razimă una in alta, atunci se pot strim ba când sCnt copiii legiuiţi, dacă s'au născut la 10
aşa uşor că tră păm ânt. P e lâuga strîm bări, iarba cucului. Din această plantă se luni, după moartea părintelui, atunci sOnt legiuiţi.
ferbe ceai, cu aceasta apoi se spală gu ia Dlui D emian A dam escu. Dacă notarul este
vlăstarii au şi altă scădere mai m are, căci
aşa leneş, este destul d e reu, noi inse n u -1 putem face
şi unghiile vitelor lovite de boala am in­
pe aceste foarte iute cresc crengi şi mai sirguincios.
tită . L a întrebuinţare purcedem în mo- ^ Dlui G. Şinca. Dacă voeşti a şti, că Iacob
ram uri laterale, cari impedecă creşterea
dul u rm ă to r: mai nainte de to ate spălăm si Isac ce de muieri au avut ceteşte sf. scriptură.
dreaptă şi frum oasă a acelora. Asemenea întrebări n’au nici un înţeles, mai bine
Dacă s’a r ivi ceva boală în plan- g u ra cu ap ă curată cu o cârpă sau bu­ lucră ceva folositor.
re te , prin aceste depărtăm toate balele şi Dlui V. Moga. Dacă n’ai plătit dare era. lucru
taţiunile de răchite, aşa că ar causa natural se-’ţi vendă moşia. Acum dacă n ai nimic,
p ăturile de carne ce s a r desface de cătră
stirpirea mai m ultor şiruri, atunci postatele n ’au de unde se mai poftească se plăteşti. ■
lim bă, dupâ aceea ’i-se toarnă vit-i bol­ Dlui I. Pinthi in M.-Regen. N'ar fl reu se
pustiite de nou vor trebui plantate. Ex­
nave cam jum ătate litră de ceai în gură, putem publica toate tragerile de losuri, dar’ trebue
perienţa a dovedit, că unde odată s’a ivit se stii, că sunt multe feluri de loterii şi losuri. Dacă.
asem enea se spală şi între unghii cu să ne-am pune se le publicăm toate, atunci toată foaia
ceva boală, care a causat uscarea răchiţilor,
pun, dupâ-ce s 'a a curăţit şi îutre acele noastră s'ar putea umple numai cu numeri. D eci
în acel păm ent nu este speranţă să poată cine cumperă losuri, caute se afle tragerile del*
se toarnă din leacul am intit de asupra
creşte felul odată p u stiit. Asem enea pă­ acela, care ’i-le vinde.
unghiilor ca să se scure p rin tre unghii.
m ânt trebue rigolarisat, trebue sporit cu
C âtă vrem e ţine şi pătimesc vitele de
alt păm ânt, şi în urm ă trebue gunoit.
această boală grea, trebue grijite bine, să
După-ce s ’au făcut toate aceste, păm entul
 Pag. 4
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurarîixlui.
Scrisă de Ioachim M untean, preot.
(Urmare).
N um ai dacă cineva se îm bie sS
lucre peste soroc, ’i-se m ai socotesc
ca adaos 4 — 6 cr. p e cias. N ’a r tre­
bui înse nime se mai năslească la aceşti
câţiva creţari, câştigul căro ra av en d de
u rm are slăbirea tru p ească şi ru in area
s ă n e tă ţii; d rep t dovadă su n t feţele sar-
b ed e şi ferte ce ni-le p resen tă unii din
lucrători chiar şi p e lângă tim pul nor­
m al de lucru aretat m ai sus.
Cu cârcîm ăritul se d ep rin d 4 inşi
şi le um blă bine: P e te r S ch u ler — el
ţine şi boldiţă cu trafică, Jo h an n Sim on
— un fel de restau ran t c e rc e ta t cu
precum p6nire de străini, Ioan V oie şi
Ioan Iac. Gligorea.
Cu negoţul în mic (sfirnărie) se
ocupă 9 boldaşi, an u m e:
1. Veduva Ioana I. Triştiu. E a
a rc şi trafică de sare, tă b a c şi tim bre
(ştempăle).
2. Ilie P. Brad. KI c şi p ard o sito r
(floştorar).
3. D um itru Milea, c a rc ţine şi
trafica de sare şi tu tu n şi e şi cojocar
m ăiestru.
4. G eorge M ihanciu a re şi trafică.
5. Ioan M untean asem enea.
6. O prea iV ană aşişderea.
7. I’etru Bâroiu.
K. Vasilie M anta.
9. Veduva A na F riedericli născ.
Bcrbescu, care e si tu rtâ riţă şi dibace
îm pletitoare de corfe.
Mai avem încă şi 2 cern ito are sau
văpsitoare de lână destul d e iscusite:
D obra I. N em eş şi S o ră V. C ăpăţină.
Cu m ăcelăritul sc o cu p ă: P etru
H anzu, Ilie Brad, O p rea P eană, P etru
T riştiu, Ioan G âţă şi Ioan B rad — cu
tăiatul porcilor se d ep rin d mai m ulţi;
e a r P etru S toiţă (al Macri) e ju g ă n ito r
îndem ănatec şi negustor dc porci.
Avem şi o m ulţim e de m escricşi
sau m eşteri, anum e:
1.) Bărdaşi: Ioan R ăchită; Ioan
C iontea, D um itru Popa, P e tru G eorge,
N icolae Bobiţ, Vasilie M oga şi fraţii
S ta n c iu ;
2.) zidari: Iosif T u ru ţ şi Ioan
B anciu;
3.) m esari: G eor. Schiroki, P e tru
R usu şi Iacob M anta;
4.) r o ta r i: Iacob G ligore, Ioan
Pau, Ioan Ars. C ostandin şi V asilie V.
D ăm ian (al Popi);
5.) fauri: C ostandin A rg h işan şi
încă v r’o 10 Ţigani ferari; e a r’ ca lăcă­
tu ş m eşterul F ran z W e n n e p re a iscusit
în to t felul de lucrări, fie c â t d e fine
sau m igăloase;
6.) b o ta ri: P etru şi Ioan G eorge,
T om a şi D um itru Simu, Ioan Z. G eorge,
oan M. G eorge, Ioan şi Ş tefan N eagoe,
Ş erb an M untean, Nicolae T om os, care
e şi d o g ar şi ferestrar;
7.) p âp u ca ri: P e tru B. C ăto iu şi
Ioan H eu ch ert;
8.) p e tra ri: P e tru M acrea, Ioan
C o n ţ şi Ioan M acrea;
FOAIA POPORULUI
9.) m usicanţi num erăm 6 — toţi
Ţigani — în tre c a re 5 diplaşi şi 1
c larin etist; cu fluera ştiu mai mulţi.
10). Ţ iganii băieşi su n t m eşteri
buni d e corfe, coşerci (chelteaue), obede
şi altele.
M ulţi d in tre m eşterii înşiraţi aici
îşi exercitează sau folosesc m eseria n u ­
mai în p a rte ca p e un lucru de a doua
m ână, mai avfind p e lângă ea încă şi
alte ocupaţiuni sau câştiguri.
P e la deo seb ite m eserii se p reg ă­
tesc acum 9 ti n e r i: 1 la lăcătârie, 1
la făurit, 1 la păpucărit, 5 la cojocărit
şi 1 la boldăşit.
S u n t şi vr’o 15 — 2 0 d e familii,
cari pe lângă alţi ram i d e econom ie
sau d e câştig se m ai o cu p ă şi cu stu-
păritul, d a r’ d u p ă obiceiul vechiu m oş­
ten it dela părinţi, folosind ad ecă to t
în d atin atele coşniţe vechi d e nuiele. A u
p o rn it înse a se face din unele părţi
încercări şi cu de cele noue de scânduri.
Mulţi lucră iarn a în tăietură, şi
vara a-m unte ca cioplitori sau şi alt­
cum , bună-oară la lucrul câm pului ca
zileri. Unii sc aplică, cum am vezut,
ca păstori şi peste to t ca servitori. A
sluji pc an cu sim brie nu se so co teşte
a fi lucru ruşinos, şi din familii mai
bune, d acă rem ân acasă destui de aju­
tor, se dau unii d in tre copii la slugit
„se-’şi facă ceva".
S ărăcim ea, femei şi copii, cât ce
vine vara îşi p ro cu ră o b u n ă p a rte din
mijloacele de hrană culegencl b ureţi,
afine, fragi, sm eură, m u re şi alune, din
care şi vend apoi in com ună, in piaţele
din apropiere, precum şi in Păltim iş dc
când s'a înfiinţat acolo casa de cură.
V rednice de laudă su n t mai ales
femeile, cari dau m ână d e aju to r b ăr­
baţilor in to ate, în câm p şi acasă şi
totuşi fâcend iarna din n o ap te zi cu
lucrul măriilor îm p o d o b esc casa si îi
îm bracă şi pe ai sei îm p răştiin d cu ve­
selia lor norii de griji ce p rea ad ese­
ori încreţesc fru n tea g ân d ito rilo r b ă r­
baţi. Bine a zis în această privinţă
neîn trecu tu l scriito r şi cu n o sceto r dc
oam eni G. B ariţiu: „F em eia rom ână
to arce m ergend şi câ n tă to rc e n d “.
Cele mai de fru n te familii s’au pro-
vezut şi cu maşini d c cusut, p ân ă acum
8 la num er.
b) hrana.
C a se putem m unci, e de neape-
ra tă treb u in ţă se n e hrănim tru p u l cât
num ai se p o ate d e bine cu b u cate nu-
trito are. H ran a d e căp e ten ie o for­
m ează aici s p â n e a “ (pită, lichiu) şi „mâ-
m ăliga“, lângă care se m ai ad au g ă ca
stîlp al casei: porcul şi cad a cu curechiu.
în posturi, cari d e g e n e r a ţiu n e a m ai
b ătrân a sfln t p ă zite în c ă c u sfin ţen ie,
s e le g u m e sc o a m e n ii d u p ă a n u tim p cu
p e şte , fasole, cartofi, varză, castraveţi,
sălată, bureţi, rid ich i şi c e a p ă şi cu to t
so iu l d e p o a m e: m ere, p ere , p ru n e, n uci
şi c u fru cte din c e le În şirate m ai su s.
P e n tru îm b u n ătăţirea g u stu lu i la u n e le
d in leg u m i s e fo lo s e ş te u leu l d e sîm buri,
a c e sta s e tr e c e în m e su r ă d e o s e b it d e
m are, că ci c u c e l d e in p r e a p u ţin sfln t
ob icin u iţi. L a p iu e le d e u le u vin o a ­
m en ii şirea g nu num ai d in sat, ci şi d e
Nr. 1
p rin alte com une, mai cu seam ă în P ă -
resim i (Postul Paştilor).
In zile „de dulce* se hrănesc oa­
m enii cu lapte, brânză, oue, unt, caş.
slănină şi mai ales cu cam e, de care-
se trec e cu deosebire m ultă nu numai
D um ineca în piaţă, când e concurenţă,
(întrecere) în tre fleşeri, ci şi p este sep-
tem ană. în m ulte case se pregătesc
b u cate n u trito a re şi gustoase vrednice
d e to a tă lau d a; unele familii obicinuesc
a pregăti şi lictaruri, d u lc eţu ri şi si-
rupuri.
D e n u trirea trupului cu mâncări
saţioase se p o artă îndeobşte g rije desml
d e bună.
A ltcum se are înse lucrul cu beu-
tura. In vrem urile „cele b u n e u de de­
m ult, când se ferbea rachiu c u ra t de
bucate, mulţi îşi aveau căld ările lor;
acum num ai sunt, decâ d a r ’ 2. înainte
cu 2 0 — 3 0 de ani susta încă şi se tra­
d u cea în faptă zicala: „cine b e a inu el
b u n ? — noi G u rcn ii“ ! A stăzi num eral
b eu to rilo r de vin a scăzut, în schimb
se bea înse b erc şi rachiu m ai mult.
acesta cu deosebire dc când sp irtu l ?e
vinde c reţăreşte în porţii mai mici.
B eutura cea mai săn eto a să şi buni
e neîndoelnic apa, cu a cărei bunătate
noi pe dreptul ne şi putem lăuda. Cu
to a te acestea nu strică, mai ales la os­
teneală, nici câte un păhărel d c beutura
spirtoasă, num ai se fie curată. C u pre-
cum penire vrednic de rec o m a n d a t ar n
vinul, care după zisa însăşi sf. scrip tu n
.v eseleşte inima omului*1 în to cm ai după-
cum pânea ’i-o „întăreşte*1.
Ce e prea m ult inse, fie şi bun.
nu e sănetos. In privinţa m e su rii şi a
cum petului in b eu tu ră se p o a te lua p ilii
chiar şi dela vite, cu carc oam enii no-tri
au dc altcum destulă u m b la re : ori-c:
le-ai face, ele mai mult d ecâ t le trehi:;\
nu vor bea.
Un început spre mai b in e sc poate
totuşi observa in tim pul din u rm ă h
pop oraţiunca noastră. A c c a stă impre-
g iu rare nc în d rep tăţe şte se privim cu
o are-ca re linişte in viitor, deşi ştim c i
nu vom putea vcd£: .tu r te a fără ne­
duri, holdă fără buruiană, şi p ă d u re tară
u s c ă tu ria.
c) Portul.
P ortul gurăncsc d e azi p riv it in
to tal nu se a ra tă a fi p ro n u n ţa t sau în­
tocm ai cu al nici unui ţin u t lo cu it de
Rom âni, în părţile sale înse el sam en â
m ult-puţin cu al com unelor din apro­
p ie re : este prin u rm are c o rc it
C a îm brăcăm inte b ărb aţii p o a rtă
în zile d e lucru căm eşi d e cân ep ă, în
zile d e sărb ăto a re d e b u m bac in tin -
gendu-le cu şerp are d e lăţim e mijlocie,
unii laibere din p ăn u ră d e casă, alţii
d e cum perat, ia m a cioareci (nădragi)
d e lână şi căciuli, m ai cu seam ă negre,
în d eo seb ite form e, apoi p e p ta re de
pele, cojoace şi bituşti, un fel d e cojo-
cele scurte, d a r’ cu m ai m ulte chindiseli
şi boboane, un fel d e sum are sau ţundre
neg re, d e care se deosebesc înse prin
croeală. V ara p o a rtă pantaloni d e pânză
şi pălării cu fundul ro tu n d şi mici in.
păreţi. (\"a uirsa^
 Adaos la „FOAIA POPORULUI» nr. 2
ec o n o m u l
redactat de I. C 0 S T I N , .
preot.
Îndreptar despre legi.
Societatea omenească este aşa com­
p u i , ca în dinsa să domnească anumită
ordine. Precum în familie ta ta este le­
giuitorul, care ordinează şi întocmeşte aface­
rile din familia restrînsă, întocmai aşa
trebue să fie cârm uită: comuna, comitatul
şi ţeara.
Begulele întocmite şi prim ite, cari
au menirea a servi ca îndreptar de
cârmuire, din cele mai veclii timpuri se
numesc legi.
în societatea omenească şi vieaţa
din sta t legile s’au arătat de trebuinţă
neîncungiurabilă, căci aceste asigurează
pacea, ordinea şi averea. Dacă din tr’un
îtat a r lipsi legile, dacă n ’a r fi anumite
rfgule pentru drepturi şi datorinţă, dacă
omul sîrguincios şi păstrător n ’ar ave
deplină siguranţă contra leneşilor şi p ră­
pădiţilor: atunci nimenea n ’ar avă im­
boldul de a câştiga avere, temăndu-se că
jcm :i are se fin prudă unor furi».
Cunoştinţa lefilor pentru fiecare
cetăţean din stat, is te o lipsă, dar’ tot­
odată şi datorinţă. Lipsă, căci fără a
cunoaşte legile, adese-ori este expus lft
pagube, datorinţă, căci cunoscendu-’l se
poate folosi de drepturile cetăţeneşti, cari
!i-se cuvin în măsura sarcinilor ce trebue
supoarte în stat.
Fiecare datorinţă are în sine drept
ţi fiecare drept are în sine şi datorinţă.
Aţa d. e. un preot are datorinţă a pro-
povedul evangelia şi a împărtăşi pe poporul
încredinţat păstoririi sale cu Sf. T aine;
dar’ în mesura serviciului sau datorinţei
împlinite are drept a-’şi pofti plata sau
leafa s a : fiecare servitor este vrednic de
plata sa. Dacă poporul are datorinţă
faţă de preotul sau păstorul lor, totodată
are şi drept a pofti, ca acela în toate
să-’şi împlinească diregătoria după-cum îi
prescrie legea bisericească. Aşa de o
parte fiind datorinţa, de alta este dreptul,
ori că raportul acesta este. întors.
Dacă legislatorii cari fac legile, cu
Învoirea şi întărirea Împăratului, poftesc
ca să se plătească sarcini şi dări din
p artea cetăţenilor pentru susţinerea şi
cârm uirea statului, totodată li-se dau şi
anum ite drepturi.
P entru un cetăţean nici-când nu este
îndestuli tor, ca să fie sîrguincios şi
punctual numai la împlinirea datorinţelor,
dînsul totodată trebue să se ştie folosi şi
de drepturi.
Cu cât legile sunt cunoscute mai
bine de cătră cetăţeni, cu cât acele se
îm plinesc cu mai multă acnreteţă şi
stricteţă, cu atâ t ordinea sau rîndul bun
de stat este mai bun şi pacea asigurată.
îm plinirea legilor, supunerea faţă de
acele şi aplicarea acelora faţă de toţi
cetăţenii în tr’o formă întireşte statul.
în cât legile regulează datorinţele şi
drepturile, cunoştinţa lor este neîncungiurat
de lipsă. Libertatea personală, ca cel slab
să nu fie lipsit prin forţă şi putere prin
cel tare de drepturile cari ’i-se cuvin,
asigurarea proprietăţii şi posesiunii, ca
cel avut să nu fie şi lipsit de aceea prin
atacuri şi lovituri, împăciuirea dintre fraţi
şi consângeni, obligaţiunile deosebite dintre
persoanele din stat în toate afacerile
vieţii sunt stipulate prin legi.
Fiindcă toate afacerile din stat sunt
regulate prin legi, nici îndoeală nu în­
cape, că cunoştinţa acelora este trebuinţa
fiecărui cetăţean din s ta t; dur’ mai vîrtos
fruntaşii şi conducătorii poporului plugar
trebue să aibă cunoştinţa acelora. Este
ştiut, că plugarul dela sate îndată-ce este
ajuns la ceva năcaz, aleargă la preot, în­
văţător sau alţi cărturari mai distinşi
din sat, ca să ceară sfatul, care are să-’l
urmeze în afacerea sa. Dacă fiecare
dintre fruntaşii noştri din comune ar avă
la îndemână un „ îndreptar u despre toate
legile cari ating mni de aproape vieaţa
comunală, poporul plugar ar pută fi
scutit de multe pagube şi ar pută Bă se
folosească de multe drepturi.
Necunoştinţa de legi duce pe poporul
de rînd nu odată în cele. mai grele pîruri,
cari dacă ar cunoaşte legea n ’ar alerga
la judecătorii. Nu încape îndoeală, că
unii merg la advocaţi şi judecătorie cu
asemenea procese sau pîruri, cari dacă
ar avă cât de puţină cunoştinţă despre
legi, nu s ’ar mai pută îndoi, că vor perde
pira. Adese-ori s ’ar pută scuti de multele
cheltueli şi drumuri, care trebue să le
aibă numai diu causa, că n ’are cunoştinţă
despre legi.
Lipsa neapărată a unei cărţi, care
să explice legile, de care mai mult ,are
lipsă poporul dela sate, este foarte simţită,
înşişi plugarii vin zilnic şi cer dela noi
poveţele trebuincioase în unele afaceri,
cari s’ar pută isprăvi în comună, dacă
preoţii şi învăţătorii ar avă o ase­
menea carte.
Din lipsa unei asemenea cărţi, po­
porul plugar perde o mulţime de bani şi
vreme, umblând prin cele cetăţi şi oraşe
până pot afla ceva sfat. Nu odată din
causa unor întârzieri perd pîrele cele mai
drepte şi adevărate, numai din lipsa
necunoştinţelor de legi.
Pe lângă aceste pagube mai sânt şi
altele, cari li-se întemplă tot din ne-
cunoştinţă de legi. Aşa n ’au deplină
orientare sau îndreptar, că oare ce drepturi
li-se cuvin în comună şi comitat. Nu ştiu
câtă dare şi pentru-ce trebue se o îm-
— 1896 Pag. 5
£
plinească, nu cunosc cercul de datorinţă
a judelui comunal, notarul cercual.
Aşa, fiind adese-ori aleargă să ceară
sfat dela Jidovul din cârcimă, care îi
povăţueşte şi îndreaptă, după-cum poftesc
interesele lui. M ulţi dintre plugarii noştri
se şi laudă Ce om învăţat este Jidovul
din saţ, une-ori chiar spun, că ar fi mai
cu largi cunoştinţe ca preotul şi în­
văţătorul. Vorbele ţeran u lu i: am fost la
domnii noştri după sfat, dar’ nu m’au
ştiut poveţul, Jidovul din cârcimă ’mi-a
spus cum porunceşte legea, oare cum
poate fi mai învăţat ca ai noştri, cari au
învăţat atâtea şcoli. Unde Jidovul ceteşte
cărţile de legi îşi câştigă cunoştinţă pentru
trebuinţele sale, are pe masă cartea de
legi ca să poată da sfatul, acolo lucrul
e foarte firesc, că va întrece pe Românii
cei mai deştepţi, dacă aceia n’au grije să
cunoască legile.
Dacă dorinţa noastră este mare ca
să avem popor deştept, dacă voim a-’l
creşte pe plugar ca să cunoască şi datorinţă
nu numai sarcini, dacă voim a scăpa
poporul plugar dela multele ispite la cari
este expus din necunoştinţa legilor, dacă
dorim a lăţi cunoştinţa drepturilor cetă­
ţeneşti din s ta t; atunci trebue să ne
deprindem serios, ca să dăm în mâna
publicului nostru cetitor uu îndreptar
despre legile din stat.
Se dăm creştere bună copiilor!
Cea mai scumpă avere, ce părinţii
o pot Iflsa ca moştenire fiilor lor, este,
fără îndoealfl, o bună crcştcrc.
Când zicem bună creştere, nu înţe­
legem doară, că copiii toţi de-arîndul să
fie dobă de carte. Pentru-că mulţi din
cei-ce au trecut prin toate şcoalele — şi
astfel ar fi putut să devină vestiţi prin
fapte bune şi măreţe — ’şi-au făcut nume
rău prin fapte mârşave, ajungănd de rîs
la lume şi trăgănd dungă peste viitorul lor.
Şi dimpotrivă tineri din părinţi să­
raci, care uu ’i-au putut da decât numai
puţin ori chiar de loc la şcoală, s’au fă­
cut oameni sdraveni şi harnici şi ’şi-au
câştigat şi avere.
E a r’ astfel de lucruri nu le scoate
la iveală oarba întâmplare, ci sânt urmare
firească a creşterii bune sau rele, de care
a fost părtaş un tinăr ori altul.
Apoi creşterea bună sau rea îşi ia în­
ceputul încă din pântecele mamei, înrîurind
asupra ei: bucuria şi întristarea, frica şi
curagiul, hărnicia şi lenevirea, trezvia şi
necumpătul, tem erea de D-zeu şi nepăsarea
de cele sfiinte ş. a.
Ea se urmează mai departe în casa
părintească, care e locul cel mai potrivit
pentru a încălzi inimile copiilor, precum
drăguţul de soare încălzeşte întreagă firea,
dând vieaţă şi putere în toate părţile.
 Pag. 6
îa casa părintească învaţă copilul
dulcea noastră, limbă, românească dela
iubitoarea lui mamă şi tot dela ea capătă
sfatul de a nu o părăsi nici în cele mai
grele împregiurări ale vieţii.
în casa părintească învaţă copilul cele
mai de lipsă începuturi ale credinţei noastre
strămoşeşti şi se dedă la deprinderea fap­
telor bune.
în casa păriutească se obiclnueşte
copilul, de când se trezeşte la vieaţă, cu
toate lucrurile bune, ce sânt legate atât
de strîns de firea noastră, cum s â n t: cân-
tecile, datinile, obiceiurile, portul ş. a.
Cu un cuvânt: în casa părintească
se pune temeiul la tot ce avem noi tnai
scump pe lume. Dar’ nu numai se pune
acest temeiu, ci pe el se şi zideşte mai
departe şi trebue să se zidească de aici
încolo tot mai cu inimă şi mai cu p ri­
cepere.
Căsii pănnţeşti ii stau întru ajutor
pentru întregirea creşterii bune: ş c o a la
şi b is e r ic a .
Astăzi înse şcoalei şi bisericii au în­
ceput a le pune beţe în ro a te ; au început
a le sil), ca ele sfi nu mai poată face destul
întru toate chemării lor.
ln şcoală s ’a băgat limba ungu­
rească, pentru-ca prin ea limba noastră
cu timp se fie tu rti'ă la părete şi încetul
cu încetul scoasă afară.
Credinţa noastră strămoşească vreau
sC* ni-o clătine prin legile aduse în anul
trecut; prin urmare s ’au atins şi de bi­
serică.
Singur fam iliile ni-au re mas încă
mai puţin atinse de primejdii — nu se
ştie însfi pună cflnd.
Sfi grijim deci, ca duşmanul eu nu
Intre şi în ele! Casele măcar sfi ne fie
scutite de duhuri rele şi In adăpostul lor
se ne păstrăm : limbă, credinţă, datini,
obiceiuri, cântece ş. a.
Aici se stăpânească: munca, cinstea,
cumpfitul, trezvia, bunăstarea şi celelalte
cerinţe de lipsă pentru un viitor mai bun
şi mai fericit al nostru şi al neamului
nostru.
Dar’ pentru-ca sfi putem ajunge la
un viitor mai bun şi mai fericit, trebue sg
dăm o creştere cât mai bună fiilor noştri
şi fiicelor noastre, pentru-că ei sân t nă­
dejdea viitorului.
Prăsirea pomilor la poruncă.
Faţ> de plugari Îndeosebi nu s’au
adus legi, cari sfi-'i silească a prăsi pom i;
s an făcut însfi legi, prin cari toate şcoa­
lele au fost îndatorate a-’şi avfc grădinile
lor, ear’ învăţătorii au fost îndatoraţi sfi
le cultiveze împreună cu şcolarii şi şco­
lăriţele.
Prin această lege, făcută de vre-o
27 de ani, s'a avut în vedere pregătirea
FOAIA PO PO R U LU I
tinerimii şcolare pentru cultivarea pomilor
şi a fetiţelor pentru cultivarea legumilor;
ear’ pentru învfiţători s’au pus In vedere,
dacă îşi vor face datorinţa, şi unele venite.
D ar’ ce s’au ales din toate aceste?
Aproape nimic. S ân t şi azi protopopiate,
în cari nu se află nici măcar o grădină
şcolară ceva mai bine îngrijită şi în cele
mai multe comune nu se află nici un sin­
gur plugar, care sfi ştie prăsi pomi. Cu
toate-că, dacă ne-am fi apucat de atunci
cu dragă inimă de lucru, am putfi avfi
grădini şcolare, cari sfi nu te mai saturi
a le p riv i; grădinile din comunele noastre
de pretutindenea ar put& fi în mare parte
pline de pomi, căci oamenii sub 40 de
ani, toţi ar fi putut sfi se îndemâneze cu
prăsirea lor.
Fiindcă în chipul sus arfitat uu s’a
putut ajunge la nici uu sfîrşit, şi aceasta
numai din nepriceperea şi nepăsarea celor
chemaţi, s’a pus la cale alt inodru de a
lăţi pomăritul.
Cetitorii acestei foi îşi vor aduce
aminte de cele scrise în „Foaia Popo­
rului” din acest an, că adecă s’a făcut
legea despre economia de câmp, în care
se rîndueşte din nou cultivarea grădinilor
de pomărit şi sădirea de arbori. Cu acest
prilegiu însfi, poate vezând că din partea
şcoalelor nu s’a făcut până acum nimic
sau doar’ chiar nimic, se însărcinează co­
munele, ca ele se iee şi această treabă
sub ocrotirea lor. Amune în $. se z ic e :
Comunele .sânt îndatorate, ca, după
mărimea hotarului şi a drumurilor ori lo­
curilor, ce trebue.se sădite cu arbori ori
pomi, sfi ţină o grădină de pomi (sadniţă
de pomi şi arbori), cari sfi fie cel puţiu
de un pătrar de jugfir catastral de mare
(4 0 0 stîngini pătraţi).
Comunele, unde nu este o astfel de
grădină, sânt datoare, In timp de un an
dela Intrarea în vieaţă a acestei legi, sfi
numească locul de grădină şi sfi iee mfi-
surile de lipsă pentru aducerea ei la fiinţă,
în tru cât cutare comună ar fi a se scoate
de sub îndatorirea aceasta, sau a se da
voe sfi se întovărfişească mai multe laolaltă
pentru a ţinfi o grădină, are sfi se hotă­
rască judecătoreşte.
în §. se zice:
Primăria comunală e datoare sfi poarte
grije de înfiinţarea şi susţinerea grădinilor
de pomi, precum şi de păstrarea în bună­
stare a pomilor ori arborilor puşi pe mar­
ginea drumurilor ori In alte locuri publice
(obşteşti). Cu Îngrijirea de grădina de
pomi, dacă nu e ori nu se poate ţină un
grădinar anume, noate fi încredinţat în-
vfiţătoml sătesc, dându-’i-se o rfisplată po­
trivită. Unde sânt mai mulţi Învfiţători,
acela e a se încredinţa cu îngrijirea de
grădină, pe care îl va alege representanţa
comunală (sfatul primăriei).
§• 45 se zice :.
îngrijitorul grădinei de pomi e dator
sfi dee învfiţătură practică (adecă arfitându-le) | strica aceste mlâdiţa. Gerurile deaVtnia
Nr. 2
| tuturor băieţilor obligaţi la şcoală, după
planul de învfiţământ şi îndrumările venite
dela ministrul învfiţământului In înţelegere
cu cel de economie.
E a r’ în §. 46 se zic e :
Mai marii judecătoreşti statoresc prin
regulament anume făcut, că în ţinutul lor,
care fel mai bun de pomi şi arbori sS
se sporească şi cultive prin şcoală, şi că
pretutindeni, unde pământul e bun şi le
prieşte, unde se cultivă mfitasă, ori ar fi
bine sfi se înceapă cultivarea ei, acolo sS
se pună o deosebită îngrijire pe prăsirei
şi înmulţirea frăgarilor (duzilor). Uni»
se cuprind oamenii cu împletirea de corfe
ori coşare, e a se îngriji de sporirea nue-
lilor de împletit.
Terminul de un an pentru aducerea
în fiinţă a acestei legi tocmai acum se
împlineşte şi e de dorit, ca în toate co­
munele sfi se pună oamenii pe lucru. Na
e timpul de a mai amîna, nici a mai Iftsa
sfi treacă earăşi zeci de ani, fără a face
vre-o ispravă. Lipsele de tot felul cresc
neîncetat şi din zi în zi se cer tot mii
multe dări dela plugari. E a r’, dacă na
110 vom înmulţi venitele, de unde sfi mai
dăm ? Umplerea grădinilor, a colinelor şi
dealurilor noastre cu pomi nobili (altoiţi)
ne-ar aduce milioane şi milioane de florini,
având cu chipul acesta uu numai cele de
trebuinţă pentru casă, dar’ şi de unde da
pentru câte ni-se cer.
Pentru lucruri, ce credem că ne sânt
de folos, nici n ’ar trebui sfi aşteptăm p >
runcă, nici sfi ne purtăm ca copilul înd£-
1 Ctnic, care numai de frica nuelii fa«
câte un lucru bun. Din contră se nx
perdem din vedere ziefitoarea prea a dt-
vfirată: „precum îţi vei aşterne, aşa r n
durmV.
Străinii, cari trăesc îm preună cu n >i
şi cunosc firea şi lucrările noastre, ni-aa
zis o vorbă destul de adevfirată: „Di-mi-,
Doamne, mintea Românului cea d:%
urmă!" Pentru-că tot aşa ara cam lucrat
până acum, treziudu-ne mai târziu decât
alţii şi căindu-ne adese-ori de paşii gre­
şiţi, pe cari puteam sfi nu-’i facem ; ciri
se ştie, că paşii greşiţi sân t împreunaţi
cu pagube şi „cinc c dc pagubă, c şi
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare.)
VEI.
împregiurări păgubitoare.
Precum ori-care plantă poate fi lovită
de anum ită boală sau stricăciune, întocmai
aşa nu pot fi scutite nici răchitele de
impregiurările aceste.
Dacă vremea de toamnă este Rigu­
roasă, încât vlăstarii tineri ai răchî^lor
n ’au putut sfi se coacă deplin, ci
într’o stare fragedă, atunci gerul r» te
 Nr. 2
rirelea nici-odată nu poate căşuna pagube
mari, căci deşi pot înghieţa vlăstarii în­
tocmai cum se întâmplă cu viţele de viie,
dar’ din trunchiu de nou rfisar vlăstari.
In locurile, unde frigurile şi gerurile
sânt foarte mari şi dese, unde însăşi situaţia
şi clima este de aşa natură, că gerurile
suut păgubitoare, acolo răchitele plantate
în grădină sau şcoală îndată după-ce se
taie vlăstarii trebuiucioşî pentru lucru,
trunchiurile se învfilesc. Pământul din
jurul răchitelor se ridică p â n i acopere
trunchiul întru’a tlta , ca mugurii de pe
Tlăstarii cei mai aproape de trunchiu sfi
fie scutiţi de ger. Acest acoperemânt
asigurează pe cultivâtor, ca sfi poată avă
muguri scutiţi de ger, şi chiar atunci câud
T lăstarii ar înghieţa.
D intre toate felurile de răchiţi mai
buni şi mai tare de învins gerul este
răchita roşie-închisă, care chiar şi în ge­
rurile cele mai mari stă neînvinsă.
M ultă stricăciuue poate causa răchi­
telor peatru sau ghiaţa, mai vîrtos atunci,
•dud vlă>t>uii siint in stare foarte fragedă,
l’nde vlăstarii de răchiţi sfiut mai rari
;i plecaţi, şi peatra ori ghiaţa loveşte îu
lituri vlăstarii, pe aceştia lasă nişte pete
de lovituri. Unde însfi vlăstarii de răchiţi
sânt deşi şi stau cu vîrfurile drept în sus,
acolo aceste lovituri ajung mai vîrtos
frunzele şi vîrfurile vlăstarilor, aşa că nu
w t face pagubă în lemn.
V lăstarii loviţi şi pătaţi de ghiaţă,
Înlocui loviturii are lemn melestit, adecă
l&tr’a tâ ta zdrobit, încât voind a-'l în tre­
buinţa şi încovoia pe locul lovit se rupe.
Mai fac pagubă şi stricăciune iu
phntaţiunile de răchite animalele: vitele,
caprele de pădure, iepuri şi altele. Mai
îles In iernile, grele iepurii fac cele mai
mari stricăciuni.
Scutirea răchitelor de aceste pagube
de loc nu este grea. Dacă împregiurul
locului plantat se resădesc câte 5— 10
şiruri de răchită roşic-închisă, atunci aceasta
ne apfiră, plantaţiuuea. Răchita aceasta
are vlăstari, coaje şi frunză atât de amară,
încât nici un animal nu o roade. Iepurii
până află alţi pomi mai gustoşi, nu caută
după răchite.
M ai siint nişte iusecte şi vermi, cari
pot face pagube simţitoare în plantaţiune,
dacă odată s’a încuibat acolo. Unele din
ele se încuibă îa mijlocul vlăstarilor, aşa
•câ găurindu-le acelea la cea mai mică
incovăiere se frâng. Altele rod coaja de
pe vlăstare, aşa capfitâ pete negricioase
şi n u se poate jupui sau beli aşa uşor
coaja (scoarţa) de pe dînsele. Nu arare-ori
se întâmplă, că unele insecte năpădesc
franzele şi prin roaderea sau mistuirea
acelora împedecă creşterea vlăstarilor.
Insectele şi vermii aceştia mai adese-ori
sânt stîrpiţi şi răriţi de vespi şi pâiangeni,
cari umblă şi vânează ca sfi poată sfi se
nutrească din dînsele.
FOAIA POPORULUI
în urmă mai sunt unele plante aţoase,
cari se suie pe vlăstarii răchitelor cum
sâ n t: răcuina, hemeiul, curpenii şi altele.
Toate aceste fac pagube îa vlăstari, de o
parte că împedecă desvoltarea şi creşterea,
de alta pentru-că acaţându-se pe vlăstarii
frageţi, îi trag cătră pământ, adecă îi
strîmbă.
Aceste plante prin săpatul şi plivitul
pămentulni rfisădit cu răchite, se pot stîrpi
foarte uşor. îndoeală nu încape, că omul
prin înţelepciunea sa poate ajuta, poate
scuti şi poate depărta după împregiurări
aceste stricăciuni. De altcum în economie
cu ori-care ram aşa suntem, că grijirea
ajută şi sp o reşte; dar’ nepăsarea risipeşte.
Coarnele vitelor se scutesc contra
carilor.
Adese-ori se întâmplă, mai ales cu
vitele tinere, că carii de coarne se în-
cnibă tn acele şi găurindu-le le strică, ba
nu odată lc râtunz^ virful. îudată-ce am
lua scamă, că carii gf.urrsc coarnele sau
că ar fi făcut stricăciune Su dînsele, atunci
vtrful găurit sc rfitunză, ear’ scoarţa de
p„‘ os se departă, npoi osul în toată sfip-
tfimâna se unge cu crcolin. Creolinul este
un leac, ieftin, care se găseşte în toate
farmaciile, aci asta se poate folosi pentru
unsul coarnelor şi atunci când dorim ca
coarnele se fu* scutite de ori-ce boală,
căci cresc, foarte frumos.
Din traista eu poveţele.
întrebarea j . Există maşină do măcinat
cu mâna, adccă minată de oameni, rentabilă ?
La „clsv m ag/ar gasdastigi r/ssvAiy-
tdrsulat u din l'e^ta se recomandă o asemenea
maşinii, care macină tot soiul de bucate In
făin.1, este oare bună şi recomandabilă?
Mari n.
Respuns. Maşina do măcinat cu mâna
este mai mult o încercare. După toate in­
formările câştigate încă nu este atât de bună,
ca so sc poată întrebuinţa cu dobândă. Este
adevărat, că macină, dar’ mai mult samânăcu
rlşniţele folosite de popor şi In vremile trecute.
întrebarea 4 . Luând eu în arendă mai
multe regalii, aş dori so pot cumpăra rachiu
de prune, perseci şi cireşe şi tot felul de vi­
nuri vechi şi nouă. Aşadar’ cine ar av 6 de
venzare să-'mi scrie gradele, preţul şi cât au
de vânzare. X ic o la u lovita,
Merrzifalra, rom. Teme?. arendator.
Respuns. îs oi nu ştim unde poţi afla
cumpărători, de aceea am pus întrebarea după-
cum am crezut noi mai bine. Cine are de
vtjDzare poate Be-’ţi serie.
întrebarea 5 . Ve rog a-’mi spune unde
aş pute vinde 20.000 chgr. de nuci pentru
pregătire de uleu £au de mâncat.
R-Vclcca. Ionn C° ca'
Respuns. Te această vreme în mare
parte sânt vândute nucile, dacă însă cineva
dintre neguţătorii noştri au lipsă de dînsele,
credem că te vor cerca.
Pag. 7
întrebarea 6. Aşezat] du-’mi stupii pe iarnă
cam slabi, cum ar trebui se-’i nutresc, ca se
nu piară până Ia primăvară?
Sudriaş. V a s ilie S tic iu .
Respuns. Vei duce coşniţele cu stupii
mai slabi în cămara ori casă mai călduroasă,
apoi vei topi miere în apă, care o vei pune
printre faguri. Coşniţa o vei întoarce cu gura
în sus, apoi după-ce vei da miere vei lega-o
la gură cu ceva pânză. Vei nutri cu albinele
2—4 chlgr. miere vreme de 6— 10 zile, apoi
vei aşeza la lo.:ul seu coşuiţele. N’ar H fost
iertat se pui pentru iernat aşa slabi stupi.
întrebarea 7 . Acum doi ani tinerii plu­
gari români din Pintic la stăruinţa învăţăto­
rului nostru ne-am întrunit şi constituit în­
tr’un comitet, pentru a înfiinţa „ Biblioteca po
poralâ{‘ ; dar’ în lipsa statutelor ne este pri­
mejduită şi puţiua colecţiune de cărţi ce am
procurat-o până acum în număr de 80. Deci
cu toată onoarea Ve rog a ne sfătui, că pe
ce cale am pută se ni-o asigurăm, respective
a ne câştiga statutele aprobate?
T o m a , june român.
Respuns. Nisuinţa învăţătorului şi a
D-voastre este vrednic, de toată lauda. Biblio­
tecă poporală puteţi avâ şi fără statute. Aveţi
şcoală D-voastră, acolo puteţi întocmi biblioteca.
Dacă purtaţi frică că Vi-s'ar face greutăţi,
atunvi nu rămâne alt", decât so Ve faceţi
statute apoi k5 le eubşterncţi prin pretor la
ministru spre «probare.
întrebarea S. Noi avem doi străji de
noapte Ia comună, ndccă (bacteri), cari poartă
şi cărţile. Acestora le plătim o mierţă de
cucuruz, dela fiecare casă şi 40 cr. S'a Întâmplat
la un om nevrednic, care ’şi-a dat grădina
lui părintească de şcoală la stal, că ’i-au ars
grajdul şi şura. Din co s’a aprins nu se
ştie, dar’ destul atâta, că de atunci solgăbirăul
ii'î sileşte punâud la străjuitul satului tot
câte 12 inşi pe o noapte, tn cele diu urmă
’i-a redus Ia doi. Este drept şi cu lege
aceasta sîlâ? I ■ M.
cojocar.
Respuns. l’entiu siguranţa comunei
pretorul are drept ca sc Introduci pază aşa
după-cum află de bine spre aceasta legea îl
împuterniceşte. După-cum vezi acum a redus
numărul străjilor. Dacă nu se va întâmpla
nimic In comună ce ar putâ fi contra rtndului
bun, atunci do totului trebue so mântuească
poporul dela asemenea îndatoriri. Dacă cineva
ar fi globit fără drept, poate recurge prin pre­
tor la vice-comitele comitatens.
întrebarea p. Am un şopron de cătră
un vecin, care este chiar în miezuină, şi vecinul
acum de un an ’şi a făcut un coteţ de rîmători,
pe care coperindu-’l cu paie aşa de aproape
de şopron, că este râzimat de clădirea mea,
aşa când ploauă se scurge apa pe scânduri
în jos şi ’mi-se trage apa sub şopronul meu,
încât îmi căşunează mari pagube. G.
Respuns. Legea referitoare Ia clădire
rîndueşte hotărît, că ori-cine poate clădi pe
pământul seu, însă aşa, ca picurii de pe streşină
se cadă pe pământul propria. Dacă şopronul
de sub întrebare ori coteţul ar fi clădit ca
se nu picure fiecare pe pământul propriu,
trebue strămutate. Dacă înse coteţul îţi face
pagubă chiar pe pământul D-tale, atunci
pofteşte prin judele comunal se se strămute
aşa ca se nu-’ţi facă pagubă.
 P ag. 8
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurariului.
Scrisă de loachim M untean , preot.
(Urmare).
încălţăm intea obicinuită e opinca.
S e p o artă înse şi încălţăm inte d e piele,
p re c u m : călţuni, păpuci şi cism e, ba
ch iar şi ghete. D e învăluit se fo lo sesc:
câlţunaşi, ciorapi şi vălători, to a te de
lână.
Fem eile p o artă ca îm brăcăm inte lai-
b e re de postav, pe care ’şi-le coasă
ele, p ep tare şi cojoace, ici-colea se
m ai văd încă şi boboaue, apoi iie de
giolgiu — ale fetelor cu beată, ale
celoralalte cu ciupag la grum azi — cu
poalele de bum bac — ra r de cânepă,
şu rţe n egre de lână — mai p u ţin e de
postav şi crătin ţe cu alesătu ri sau n u ­
mai cu vărgi roşii. Mijlocul ’şi-’l încing
cu b rân e colorate.
C a încălţăm inte ele p o artă cism e,
păpuci, ghete şi opinci cu cioareci ori
ciorapi (ştrimfi), de lână sau d e bu m ­
bac, e a r’ vara în zile d c lucru „păpuci
tilen cşti“, un fel d e pantofi de postav,
sim pli sau înflorilaţi cu talpa alcătu ită
din pături de pânză groasă, cu su te cu
aţă ta re de fuior.
In cap po artă păsturi (cârpc) dc
p e r şi carton, negre sau cu flori, precum
şi cârp e învelite co p erite cu siliuţă, —
mai ales la zile mari. D c ploaie şi
so are întrebuinţează pălării de paie.
Cu vr’o 50 dc ani num ai înapoi
femeile, — ca neveste tinere, — p u r­
tau în cap căciuli negre îm p odobite
cu flori văpsite (din holdă); e a r’ cele
mai înaintate în virstă un fel de în-
vălitoarc albă cu « co n d u » . A cesta
era un cerc in forma oului, înfăşurat
d c ju r îm prejur cu pânză şi aco p erit
cu un chindcu — în tim pul din urm ă
cu siliuţă de jolj mai fin.
Schim bări mai mici s’au in tro d u s
cu tim pul şi in portul bărb aţilo r — la
îm brăcăm inte şi încălţăm inte, ba chiar
şi în al copiilor. A cesto ra li sc aplică
felul d e hăinuţe d u p ă virstă şi sex.
A şa dc pildă cei sub 3 ani p o artă toţi
— 1 băieţi şi fete fără d eosebire — rochii
şi în cap căiţe, e a r’ de încălţăm inte
păpuci. Băieţii p ân ă la 6 ani p o artă
apoi ciorapi sau cioareci scu rţi şi mai
târziu numai li-se d au nădragi. La
fete e altcum. E le p ân ă pe la 12 ani
p o artă num ai şu rţ — de lână ori de
carton, dela acea vîrstâ în sus îşi pun
apoi crătin ţâ şi-’şi îm pletesc cosiţă.
A fară de puţinii articli de boldă
descrişi mai sus, întreag ă îm brăcăm intea
şi to a te cele trebuincioase în casă:
desagi, străiţi, m erindeţe, chindeaue,
perini ş. a. le lucră femeile în serile
lungi de iarnă şi prim ăvară p ân ă nu
d ă lucrul câmpului.
C a o scădere ce tra g e d u p ă sine în d e o b şte p oporul e religios, cu tra -
rele urm ări, avem d e scos la iveală
fudulia, care — d u rere — a în cep u t
se se încuibe şi la noi şi încă nu la
clasa mai avută, ci la cei cu stare
m ai puţin ca m ijlocie; e a r’ «fala şi
fudulia nasc lipsa şi sărăcia». E ste
adevărat, că din ce ni-se g răm ădesc i D um ineci şi sărb ăto ri se m ătu ră si
m ai m ulte trebuin ţe, din ce ne gândim 1 uliţele — fiecare în d rep tu l moşiei
FOAIA POPORULUI
şi străd u im mai m ult cum se le şi
acoperim .
în chipul a ce sta devenim apoi
oare-cum m ai harnici şi mai născocitori
d u p ă isvoare n o u ă de câştig. Cine se
înfundă înse în datorii, ca se -’şi îm pli­
nească nu lipsuri, ci treb u in ţe închi­
p u ite : acela nu num ai că g reşeşte, ci
se face d e rîsul şi de o cara lumii.
e) Limbă. Moravuri. Obiceiuri.
P o p o ru l ro m ân se d eo seb eşte de
a lte naţii prin lim bă, credinţă, p o rt,
obiceiuri, m oravuri, prin m odul de
tra iu şi alte însuşiri, cari îm p reu n ă
alcătu esc individualitatea sau fiinţa sa.
T o t ce e b u n se p ăstrăm , luând
pildă în astă p rivinţă dela înaintaşii
noştri, d esp re care ne în cred in ţează
p o etu l G. Sion c â n tâ n d : «Lim bă, lege,
— v o rb ă sfântă la străm oşi e r a ...»
T răin d înse veacuri d e - a r în d u l
în am estec cu felurite sem inţii străin e,
e lucru dela sine înţeles, câ nu num ai
limba, ci şi celelalte d ep rin d eri ale
n o astre au suferit anu m ite schim bări;
fondul înse sau răd ăcin a a rem as.
Îndeosebi p o p o raţiu n ea com une­
lor d e pc păm entul aşa n u m it săsesc
(fundul regesc), în tre care sc nu m ără
şi com una noastră, a îm p ru m u ta t m ulte
ap u cătu ri şi b u n e şi rele dela Saşi,
cu care vren d -n ev ren d a av u t m ulte
d araveri. D e aici sc explică nu num ai
lim ba, ci şi firea n u ilt-p u ţin greo aie
a oam enilor noştri.
C a idiom uri sau p articu larităţi de
lim bă ceva mai d eo seb ite însem n pe
scu rt u rm ăto arele: P ărin ţilo r li-se zice
„tatu şi m am a1*, apoi „m oşu şi b una".
C uvântul „uncheşiu" se dă, fără se
fie înrudiţi, oam enilor mai b ătrân i, c a r’
„badiu* celor mai tineri. L a femei se
folosesc 3 g rad aţiu n i: lele, ghiţă şi
m ătuşe. Se zice: a tâ te a Jich iie* de
p ân e în loc de pâni sau p ite ; se p ro ­
n u n ţă «hier» in loc d c fier, copchii,
odină, inars, în loc de copii, hodină sau
o d ih n ă şi vinars. A şa de p ild ă: în iţele
din câm p, ii tot cu el reu în g ură, el
o b ără fen din felderă, ci co b erâ cu oile
de-am unte, a d at in cl să-’l o m crc....
cu accentul pe silaba în cep ăto are. C u ­
vântul «auzi» se p u n e ca un fel dc în­
tă rire a celor zise: ne-a p lo u at auzi!
s ’au c e rta t a u z i! am ju c a t a u z i! în to c­
mai cum se aude pe aiu rea d u p ă fie­
care cu v ân t: zic zeu.
M oravurile b u n e îndulcesc traiul
social şi pun tem eiul fericirii o m e n e şti:
ele m erită d ar’ în treag a n o astră luare
am inte. D upă-cum înse prin g râu —
fie c â t de frumos, d acă nu e cernut,
se află şi golgoaze; aşa e şi cu m o ra­
vu rile: p rin tre cele b u n e se află şi nă­
rav u ri rele. Ca se le p u tem com bate,
tre b u e mai ântâiu se le cunoaştem » .
E a tă cam cum e firea oam enilor noştri,
g e re de inim ă c ă tră cele sfinte, cerce-
tează biserica, ascu ltă d e p reo ţi şi d e
m ai m arii satului, d ă cin stea cuviin-
cioasă fruntaşilor şi tu tu ro r străinilor.
Bărbaţii, ca şi femeile, iubesc cu răţen ia,
grajdurile şi curţile le ţin grijite, sp re
|(
. >
5
Nr. 2
sale, gunoiul d e p e uliţi se adună şi
p este săptăm ână, u n d e şi când se iv e şte .
P e ste to t zis, ei iubesc adevărul, to tu ş i
nu arare-o ri vorbesc şi ce nu e s te .
S u n t afară din seam ă sim ţitori şi c a m
lăuduroşi, mai ales le place a se lă u d a
cu vitejia, fac adese-ori glum e p ip ă ra te ,
su n t pâcăloşi, află în g ra b ă cu v en tu l
p o triv it şi se în trec c a re d e care s e -’şi
p u n ă unul altuia po recle din c e le
m ai ciudate şi de to t hazul, aşa în c â t
p re a puţini vor fi azi în sat, cari, p e
lângă num ele cel a d e v ă ra t, se nu m ai
p o a rte şi un alt — unii d o u e şi tre i —
num e de b atjocură, c a re se folo>e>?
p e lângă sau chiar cu esch id erea
lor d e familie, aşa, că m ulţi num ai d up'i
aceste num e pocite se cunosc. Jo c u l
în cărţi din fericire nu există. F iin d c ă
m ulţi lucră în tă ietu ră, la lem ne sau
la groşi pe apă, s â n t d e se caşurile d*
răceli ce se ivesc în tre oam eni, a s tie !
d e beteşug ei îl n u m esc »grift», de'.a
nem ţescul «G icht» (artrită , re u m a tism .
C ând ei înse nu-’şi p o t d a seam a c-e
u n de se trage, îşi închipue, că au c ă lc a :
în ceva, au d a t p e ste ceva, li-a a r u n ­
cat cineva sau li-a v e n it o boare r e a
A stfel de beteşug îl n u m e sc «•pocitură^
sau «tînchinătură».
Ca scăderi li-se p o a te lua în n u rr.î
de reu mai ales tinerilor, că de m :~
se dedau cu fum atul, cu sudalm ele s:
cu petrecerile n e ie rta te şi nu d au as­
cu ltare nici cin stea c u v en ită b ă trâ n ilo r
Biserica şi şcoala în u n ire cu cn.-a
părintească sftnt c h em ate se c o m b r.ti
şi d elătu re cu tim pul a c e ste şi alte re"e.
Din m ultele datini, obicciuri -v
cred in ţe deşerte, în c a re poporul nc=-
tru e a tâ t de bogat, o p a rte se g ă s e ş te
şi aici. în cele u rm ă to a re me v o :_
m ărgini înse a d escrie num ai ur.c-c
din obiceiuri şi an u m e d in tre cclc, c.v:
se p ar a fi mai ta re su p u se s c h im b ă r..
sp re a le p ăstra pom enirea. în c ep
frum oasa datină a «băgatului cu ju n i: >
P e trec erea ţinea în n ecu rm ată v e ­
selie dela C răciun p ân ă la A nul-N ou —
după Îm prejurări şi ceva m ai mult — <:
se alcătuia aşa: F ecio rii (flăcăii') d :r.
sat, cari voiau se jo a c e cu junii, se-
îm părţiau în 3 ferdele şi se n u m e a -
d u pă loc: mijloceni, gălişeni şi lă tu re -L
în ziua de Sf. N icolae luau în g ă d u in ţă
mai întâiu dela d ireg e to rie , apoi de.?-
preoţi, ducându-le d re p t cinste câte u n
cop de vin şi prim ind în schimb p o ­
veţe m orale şi b u n e sfatu ri p ărin teşti-
F iec are ferdelă se organisa d e o ­
sebit dc celelalte, alegendu-'şi d u r ă
m odul cum se alcătuia diregetoria c o ­
m unală: 1 jude, 3 p îrg ari, unul tin e r.
unul de mijloc şi unul m ai bătrân c e
ajutor, 1 vornic sau o ra to r dintre c e i
mai buni de gură, u n vătav ca p u r tă ­
to rul jocului şi 1 cârcîm ar, cân::3.
’i-se dă în seam ă b u te a d e vin ce s e
| p lătea şi bea în tovărăşie, m ai o sp ătân d
j
încă şi p e alţii. Ju d ele avea şi ju c e -
j
ceasă şi pîrgarii p ârg ărese, pe care Ie
j
luau cam d in tre rudenii.
j
\ A ceste fete şi cu altele îm preuna
j se în treceau în zel, c a re se-’şi împo­
| dobească cât se p o a te mai trum es
! Căluserul.
> ,Ta
^ urci-'
 Nr. 3 Adaos la „FOAIA POPOKULUI“ nr. 3 —1896
ECONOM UL
redactat de I. COSTIN,
preot.
„Plugarul e talpa ţerii4\
Felul lucrărilor, după care trăesc
oamenii, este deosebit. Unii ţin vite şî
lacră pământul, alţii pregătesc haine,
unelte şi alte lucruri de trebuinţă. Cei
dintâi se numesc plugari (economi), ear’
ceialalţi meşteşugari (măiestri, meseriaşi).
Alţii duc d in tr’un loc în tr’altul roadele
plugarilor şi ale meseriaşilor, vânzându-le
cu câştig, şi se numesc neguţători (comer­
cianţi) ; ear’ alţii sâut în o slujbă ori
alta, şi se numesc cu un cu re n t: căr­
turari.
D intre toţi, cei mai numCroşi sân t
plugarii. D ar’ ei şi stau pe treapta cea
mai de jos ln ce priveşte cultura (lumi­
narea minţii). Nu însfi din această pri­
cină se vor fi numit plugarii talpa ţerii.
Talpa la Încălţăminte este partea,
pe care se razimă toată povara trupului.
Talpa la casele de bârne este de asemenea
psrtea, care ţine deasupra sa întreagă
zidirea. E ar' prin asfimfinare: plugarii
sânt talpa ţerii, atâta însfimnează, că ei
sânt acei oaireni, pe cari se razimă o
naţie, o ţeară întreagă.
I)ar’ ştim, că de talpa Incălţămintelor
ţi a caselor se poartă grije, ca bC fie cât
mai trainică, cât mai bună. Nu aşa însfi
j'a purtat şi ae poartă giije de plugar,
de talpa ţerii. El totdeauna a fost lăsat
In voea sorţii, ba a fost încătuşat chiar,
pentru-ca sfi nu se poată mişca slobod şi
nu se poată nici când ridica la o stare
mai bună. Şi nici în zilele noastre nu
se face to t ce s’ar putea pentru cel-ce
poartă pe umerii sei poverile uni i naţiuni,
ale unei ţeri.
Plugarii hrănesc pe to ţi: dela îm-
pfrat până la cel din urmă soldat, şi dela
vlădică până la opincă. E i adecă scot
prin munca lor cea grea pânea din pământ
şi toate celelalte roade de lipsă pentru
hrană; ei ţin cu nenumfirate griji şi os-
tenele tot felul de dobitoace, cu a căror
carne, lapte şi oufi încă ne hrănim, şi din
ale căror pei şi lână ne facem hainele;
ei îngrijesc de lemnele trebuincioase pentru
cirturari, neguţători şi m eseriaşi; ei plă­
tesc dările şi arancurile cele mai multe,
din cari se susţin cărturarii, oştirea ş. a.
După atâta muncă neobosită şi prea
folositoare, ar fi vrednic şi plugarul de o
soarte mai bună. A r fi vrednic, ca toţi
din toate părţile să se gândească mai
Înadins la trebuinţele lui, sfi-’i arete că­
rările, cari îl duc la fericire şi sfi-’l abată
din calea, pe care omul ajunge la sărăcie,
ticăloşie şi la perzare. m.
Bogăţia Ţerii-Româneşti.
După-cum aflăm din mai multe ziare
dela fraţii noştri, începutul cu exploatarea
băiilor sau minelor s’a început, cu un
resultat peste aşteptare.
Abia a trecut o jum etate de an dela
Introducerea legii minelor, şi deja se şi
arată semnele îmbucurătoare, pe cari le-a
adus, sunt uimitoare, întrecând toate a ş ­
teptările.
în Gorj, aproape de hotarele T ran­
silvanii i, o societate engleză a luat încă
de astă-primăvară în exploatare minele de
cărbuni, de pe proprietatea Schelea a dlui
Dincă Skileru. Când astă-vară dnii dela
stăpânire s ’au dus sfi vadă începutul lu­
crărilor; dar’ nu se făcuse încă decât o
singură galerie ori săpAtură în straturile
de cărbuni de 5 0 — 60 metri lungime;
pe atunci pricepfitorii n’aveau prea mari
speranţe şi spuneu, că straturile sânt prea
mici şi înguste şi cărbunii nu ştiut destul
de buni sau combustibili.
Acum însfi lucrurile au ajus aşa de
departe, încât exploatatorii au primit con­
vingerea, că minele de cărbuni din judeţul
Gorj sânt cele mai bune şi mai bogate
din Europa.
în cursul verii trecute s’a făcut o
galerie principală de 2 0 0 de metri prin
straturile de cărbuni, şi de-a dreapta şi
de-a stânga acestei galerii s’au mai deschis
câte doufi galerii mai mici, în lungime de
câte 60 nu tri. întinderea straturilor de
cărbuni este foarte mare, după-cum se com-
binează şi socoteşte, mai mare chiar ca în
Petroşenii din Transilvania.
Văzând această bogăţie naţionalfi, dnii
ingineri Stanley şi Slade, au chemat în
Septemvrie pe vestitul inginer de mine,
dl Galloway, din Londra, sfi-’şi de părerea
awupra lucrărilor şi asupra calităţii sau
bunătăţii cărbunilor.
Dl Galloway a şi făcut deja un raport
asupra cercetărilor sale societăţii exploa­
tatorilor minelor de cărbuni din Euglitera.
în acest raport d-sa spune hotărît şi
fără îucunjur, că cărbunii de Gorj diu
straturile de mai jos de 100 metrii, sânt
superiori cărbunilor din E uropa şi chiar
şi celor din California. E a r’ în ce pri­
veşte cantitatea, din exploatările făcute
până acum, crede, că nici o altă ţeară
din Europa n’are mine mai bogate.
De aci este adeverit peste toată în-
doeala, că statul rom ân are sub pătura
pământului o bogăţie, care va putea ridica
ţeara la bunăstare şi înflorire. Societatea,
care a luat în arândă exploatarea acestor
mine de cărbuni spre a fi deplin lămurită
despre cercetările inginerului Galloway, a
chemat şi pe directorul minelor de cărbuni
din Petroşeni, ca sfi cerce şi studieze ca
bun pricepător aceste mine. D-sa în
Noemvrie a studiat timp de mai multe zile
toate lucrările, constatând urm ătoarele:
Pe când un chilogram de cărbuni din
Petroşeni echivalează cu 5 chilograme de
Pag. 9
lemne de prim a calitate, cărbunii din
Gorj echivalează cu 7— 8 chilograme de
lemne de aceeaşi calitate. De unde este
adeverit de o persoană pricepfitoare, că.
cărbunii din România sân t mai buni ca
cei dela Petroşeni.
Directorul minelor din Petroşeni crede,
că straturile şi păturile groase de cărbuni
din Goij se întind până în Mehedinţi.
Fiind societatea engleză deplin asi­
gurată despre bunătatea cărbunilor, a făcut
o rugare ministerului lucrărilor publice,
cerând reducerea taxelor de transport pe
C. F. R. (căile ferate române) obligân-
du-se în schimb a transporta în fiecare
zi 2 0 0 de tone (20 vagoane) de cărbuni,
representând o valoare în preţ de 11.400 lei.
în acelaşi timp societatea a cerut,
pe basa legii pentru înfiinţarea de căi
ferate particulare, sfi ’i-se dee iertare
pentru construirea unei linii ferate parti­
culare dela T.-Jiu şi până la frontieră.
Consiliul de miniştri se va pronunţa
după sfirbători asupra acestor cereri.
Dacă luăm la bună socoateală câtă
bogăţie conţin minele de cărbuni, cari
întrec pe cele de aur şi argint, fiindcă
nu poftesc atâta lucru, adecă u siu e;
atunci venitul acestor mine are sfi fie
nepreţuit.
Fapt este, că România, cu vremea,
are sfi fie cămara europeană, atât pentru
grâne, cât şi pentru minele sale bogate.
Viţa americană.
De când filoxera, sau cum o numesc
ţeranii noştri, sfiră, a stîrpit atâtea locuri
plantate cu viie, lăsându-le goale, înţe­
lepciunea omenească a descoperit un fel
de viţă, care nu poate fi pustiită de cătră
această insectă sau sfiră. Viţele, şi mai
ales rădăcinile viiei americane sânt atât
de tari şi sfilbatice, încât nici filoxera nu
face în dînsele nici o pagubă. Aceste
viţe dau un vin atât de rfiu, acru, am ar,
care de loc nu se poate bea. De aceea,
spre a schimba mustul în mai bun şi
plăcut, viţa americană se altoeşte cu
mlădiţe din viile noastre întocmai ca
merii, perii şi cireşii.
P rin altoire, viţa americană în pă­
mânt rămâne sălbatică, pe care filoxera
nu se aşează, deci nici nu o poate
strica; dar’ vlăstarii, cari ne dau roada,
sânt altoiţi aşa, că ne dau vin întocmai
ca din viţele noastre de viie.
Altoirea se îndeplineşte întocmai ca
la alţi pomi, în Maiu şi Iunie.
Altoirea se poate îndeplini în grădina
de pomărit sau chiar în vie.
în zilele de astăzi mai toţi economii
mai de frunte, cari se deprind cu po-
măritul şi cultura viiei au altoită viie
americană, care se poate câştiga cu un
preţ de 5— 14 fl. mia de viţă cu rădăcini.
Mai zilele trecute ministrul de agri­
cultură prin foaia sa oficioasă face cu­
 Pag. 10
noscute o mulţime de firme, dela cari se j tăindu-se vlăstarii până se află pe ei
pot procura viţe de viie americană.
în tru ridicarea şi înaintarea replan-
ta rii şi sporirii viilor ministrul a predat
dietei un proiect, care va avă menirea
să ajutore pe economii, cari vor planta
v iie : parte prin iertarea dării pentru
pământul resădit cu viie, parte prin îm­
prumut, care va trebui plătit, atunci dacă
viile vor da roadă. Despre acest pro­
iect vom vorbi mai pe larg de altă-dată.
Felurile cele mai îndatinate de viţă
americană, cari înving şi stau contra
filoxerei neatinse, sânt urm ătoarele: riparia
portalis, rnpcstris monticula şi berlan-
dieri. Aceste trei s’au arătat inai aco­
modate pentru clima şi pământurile noastre.
Felul Riparia-Portalis pofteşte pă­
mânt, îu care este puţin, s;iu de fel nu
este var, căci deloc nu poate suferi varul.
Rupcst) is-Monlicula, precum şi nu­
mele o arată, prieşte foarte bine şi prin
locurile văroase sau pe munţii petroşi. Fe­
lul acesta asemenea trăeşte şi creşte prin
locurile noastre, dar'’ fiind încă de tot rar,
numai cu bani scumpi sc. poate, câştiga.
Foarte mare este numărul acelora,
cari zic, c» altoii de viţă americană au
vieaţă scurtă şi nu trăesc mult, adecă,
că ln vreme scurtă pier.
Adevărat este, d l viţele altoite sânt
mai gingaşe, decât butucii nealtoiţi. Dacă
altoitul a fost bun, apoi 11 grijim cum
se cade peste iarnă încă de toamnă se
culcă, ca aşa se fie scutite viţele de ger,
primăvara se stropesc contra peronosporei.
Mai d-parte vom griji, ca săpaşii se nu
strice sau vateme rădăcinile şi vlăstarii,
că atunci viţele trăesc foarte, multă vreme.
Şi acum s<* aflu in Ungaria viţe
american*- de zece-duisprezi ce ani, cari
sânt, sănătoase şi produc biue.
Din toate aceste este dovedit mai
presus de toată Îndoiala, câ viţa americană
va fi chemată a înlocui vi'le noastre atât
de mult expuse la filoxeră. De aceea de
loc nu trebue se ne înstrăinăm de
cultura ei.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare.)
IX.
Tăiatul vlăstarilor.
îndată-ce soseşte vremea de toamnă,
când înccp a cădâ frunzele de pe răchiţii
se pot tăia surcelele sau vlăstarii meniţi
pentru lucru.
Cultivătorul trebu*- se tie cu bună
îngrijire, ca să nu taie vlăstarii înainte
de vreme, de o parte pentru-că vergelele
sau vlăstarii tăiaţi înainte de s’ar coace,
lemnul uşor capătă pete, prin ce îşi perd
preţul. însăşi răchitele perd din putere,
dacă se taie lemnul înainte ce s’ar fi
oprit creşterea vlăstarilor. De altă parte
FOAIA POPORULUI
fruuzele, depărtându-se şi acele, păraâutul
este lipsit de grăsimea, care o conţin
fruDzele
Unde răchitele se află pe ţărm urile
rîurilor sau lacuri mai mari, încât primă­
vara ies apele din alvie sau pe lacuri, unde nu
se poate străbate, acolo tăietul vlăstarilor
se îndeplineşte iarna. După-cum alţi ar­
bori, întocmai şi vlăstarii de răchită, aşa
sânt mai tari şi vânjoşi, dacă se taie iarna.
Voind a ave vlăstari deplin albi,
atunci tăiatul acestora se îndeplineşte pri­
măvara, când începe a circula sucul prin
lemn. Tăiatul de prim ăvară de regulă se
face în Februarie, până cătră 15 Martie.
La tăiatul acestora trebue să se ţină
socoteală, că în măsura, care începe a se
mişca sucul, se taie vlăstarii, căci în această
stare coaja se deslipeşte foarte uşor.
Dacă cineva a r ave de tăiat vlăstari
foarte muiţi, dacă a r fi silit să-’i taie
iarna, când nu circulă sucul, atuuci se va
îngriji, ca să-’i lege în mănunchi şi să-’i
aşeze aşa, ca să nu veştejească, sau să
se uşte. Primăvara, înainte dc ce s ’ar
jupul de pe vlăstari coaja, se aşează în
apă curată, fie stătătoare sau curgătoare,
tn aceasta se lasă atâta vreme, până încep
a se umfla mugurii şi c >aja se. desface cu
toată uşurătatea de pe vlăstari.
Tăindu-se vlăstarii, puterile de lucru
se. împărţesc aşa, cu partea mai mică şi
uşoară de lucru o isprăveşte, unul sau
doi lucrători, dar’ la jupuitul, clasificatul
şi uscatul vlăstarilor se pune partea cea
mai nrnre, se pun mai mulţi, că aşa lu­
crarea să se Îndeplinească in rînd şi
deodată.
Tăiatul vlăstarilor de regulă se îm ­
plineşte. cu cuţite. încovoiate, ori foarfeci
de grădină.
Ca roada anului viitor să fie deplin
asiguraţii, vlăstarii se taie totdeauna aşa,
că se lasă cătră trunchiu trei muguri din
jos de vlăstarul tăiat. Din aceştia trei
muguri are să răsară pe amil viitor noue
mlădiţe.
Nici-odată nu sânt a se lăsa pe trun­
chiu vlăstarii sau mlădiţele mai subţirele
in speranţa bună, că din aceia pe alt au
vom avă vlăstari mai bine crescuţi. Trin
lăsarea acestora se împedecâ creşterea ce-
loralalţi. Vlăstariul lăsat pe al doilea an
din mulţimea mugurilor ce se află pe dîn­
sul se tufoşază, încât în loc de a ne da
mlădiţe bune, împedecâ prin crengile ne­
trebnice creşterea altor vlăstare folositoare.
Tăietura vlăstarilor sau trunchiul, care
rămâne din vlăstar, trebue să aibă o formă
pezîşe, că apa ce vine din ploi să lunece
în jos cu toată uşurătatea, ca se nu poată
întră prin miezul vlăstarilor la trnnchiu.
Adecă aşa se scutesc trunchiurile de pu-
trejune. (Va urma.)
Nr. 3
M eţarea juncilor în jug.
Creşterea sau prăsirea vitelor pe
lângă alte foloase are şi scopul, ca să
învăţăm juncii în jug. Să fim scurţi,
economul are lipsă de puterea animalelor,
ca sfi-’şi poată lucra pământul şi aduna
roada îu jitniţele sau grânarele sale.
în creşterea vitelor se ivesc doufe
împregiurări, cari hotăresc mai deaproape
natura acelora. Aşa economul sau plu­
garul de rînd, dela uger. începe a fonni
viţelul, ca să fie de o natură blândă şi s£
se supună la legat, ţeselat şi netezit. î\a
aşa se întâmplă aceasta în economiile
mari, unde viţeii se cresc mai destrăbălaţi,
unde sunt lăsaţi liberi, adecă cresc şi
se desvoaltă împreună formând o d u r a i,
întocmai ca vara pe şesuri şi câmpii.
Asemenea viţei de regulă sunt foarte
sălbatici, încât învăţarea îu jug pofteşte
înţelepciune şi isteţime multă.
întocmai după-cum se îndeplineşte
creşterea, în cerc mai strîns sau m ii
larg. tot a ş i se învaţă juncii la jug mai
uşor sau inai greu.
Vremea de iarnă, când pământ-J
este acoperit cu zăpadă, când se află la
folosinţă 3unia, atunci este timpul c d
mai potrivit, ca să se înveţe juncii in jo ^ .
După o Indatinare veche, juncii 5*e
învaţă de regulă, dela 2 — 4 ani. Economii
mai săraci, la tontă întâm plarea cu pajrabi
lor, învaţă juncii dela 2 ani. Mai po­
trivită este vlrsta dela 3 — 4 ani.
i
Datorinţa economului este ca inaint*
de ce ar prinde în ju g juncii, să alegri
sau compună părecliea: ca juncii si- :t
cât se poate de o vîrstă, mărime, Sni.'-
ţime, lungime, coloare. Form a trupai.L
capului, ochilor, coarnelor şi tăria se £•*
aceeaşi la amândoi, că numai aşa p n t i
economul avă păreche bună de boi, c a t:
la vreme, sosită, se poate vinde cu preţ buo.
Bană grije trebue să poarte economul
chiar şi atunci, când statoreşte cum
fie aşezaţi aceia la rudă, cu cari p i a r t l
povara.
Plugarii din străbuni au numirea
boilor aflători la jug. Aşa cel din d re a p a
se z ic e : dc cătră om, e a r’ cel din stâng*
d in brazdă. Această numire este cât k
poate de potrivită.
Mânlnd omul boii trebue să poarte
sbiciul îu mâna dreapta, deci boul. care
se află la mâna aceasta, se numeşte de
cătră om. Celalalt, din partea contrari,
fiindcă la plug umblă de regulă pe răzor
sau pârâul de. uncie ridică plugul brazda
se zice din brazt
Aşezându-'şi economul juncii la jug.
trebue să ţină seanA şi să facă socoteala
cu următoarele im p r« iu ră ri: Juncnl mai
tare. mai iute şi înfobat se aşează
brazdă, ear’ cel rarn ss
pune. de cătră om. ]-4tă pentru-ce trebue
împlinită această ceriif^-
 Nr. 3
Juucul mai tare se pune îa brazdă,
ui n’are lipsă s6 fie to t m ereu silit la
ras, to t acesta fiind mai iute
jcitor se aşează îu brazdă,
(proape de om, ca s& vadă to t m freu
ibiciul, că aşa prin îu vîrtirea şi plesnitura
iceluia s6 nu fie to t mai m ult siiit la
ras, având şi de altcum sîrguinţă.
ând în ju g de cătră ora juncul
rin p r ta m are în tăritare se
lolnăvi şi strica pentru totdeauna.
Juucui mai slab şi leneş
ie cătră om, ca sfi-’l aibă la îndem ână,
şi când vede de lipsă îl loveşte
biciul sau îl mai anim ează
:2ul de m tf iu , silindu-'l prin lovituri şi
îrgare sfi dee to t înainte.
După-ce economul ’şi-a prins juncii
i jug dacă numai se poate sfi-’i aşeze
i ruda carului sau sănii, în aceste se
ine povară, înse nu m ultă, aşa însfi ca
-■teşi sfi nu poati sfi se svîrcoleascâ uşor
c tarul legat după ei. Pt-ntru a înfrâna
burdălnicia acestora, sfi se îngrijească
emotmil, ca sfi aibă o păreche de b>i în
’^ a lă . învfiţar» a juncilor în aerst. mod
e îndeplineşte foarte uşor. B>ii din
’^ a lă fiind învfiţ’iţi şi avfind cuinpfit
rig cum se cade povara din sanie ori
îr, juncilor nu le rfimâne alta, decât sfi
■SjeiscA înainte. Pornindu-se mersul, un
3 merge înainte ţinând paşi înaintea
■:!or, ear’ altul îndreaptă şi mînă juncii.
| Dacii juncii siint sbimlalnici, că
ir şi sfi svtrcole.sc ci’:l< âiidu-st* şi sărind,
tinci economul se fie cu deplin cumpfit
i răbdare. Bme sfi grijească, nu cumva
«■’;i însuşească juncii ceva nărav rfiu,
i sci la mai târziu abia se poate delfiturn.
'i:i s’a r da tn laturi, atunci poate
:.:ra dc doufi laturi ştreanguri sau funi
t’i jug, legate la loitrile carului, aceste
vi împedecă săriturile în laturi. Kco-
sul umblând cu blândeţii şi frumos, o
Irtche de junei în G— 8 zi'e se pot în-
:;a In jug.
In economiile m ari, unde sflnt de
iTfţat mai multe părechi, se pregătesc
:«ari, In cari pot prinde câte patru boi
Iturea. în asemenea tmpregiurări juncii
* prind în mijloc, ear’ de cele doufi
irţi boii deja învfiţaţi, apoi aşa trag
sn a ori carul.
Scopul este unul şi
tin a re a veche încă este bună, fiindcă
l-ce m înă juncii poate sta
:^rea acelora, ca sfi-’i m&i
A devfirat este, câ după noua
jp&rire, juncii m eniţi p entru învfiţare nu
i pot svîrcoll, culca şi da în laturi aşa
îOt, căci de doufi laturi se află îm-
^decaţi, boii d*ja învfiţaţi, nu se pot
ici culca, căci n ’au îndem âna şi grum azii
-î= află îu ju g care de că trâ boi este
:sct drept.
FOAIA POPO RULUI
Contra muşcăturilor de şerpi.
şi stră- Mai bun leac este n a fta , aşa ne
spune uu Neamţ, care de vr’o 50 de
sfi nu fie
ani trăeşte îa Ţeara-Brasiliei din Ame­
rica. îu ţeara aceea, unde sunt cam
mulţi şerpi veninoşi, fiecare om, care se
A jun­ duce departe de-acasă la lucru, ia cu sine
silitor, în tr’un şipuşor (ţtviţă) naftă. întâm-
poate îm- plându-se, că un şerpe îl muşcă de dege­
tele picioarelor o n ale manilor, iute bagă
apoi degetul în n a ftă ; dacă îusfi îl muşcă
se piiue
de altă parte a trupului, apoi moaie uu
pttecaş în naftă, o pune pe muşcătură,
cu
şi după aceea tot toarnă câte câteva pi­
prinzend
curi de naftă pe petec, ca ea sfi fie tot
udă de naftă. Făcând aşs. chiar a doua
zi muşcătura e tămăduită şi omul e su-
nfitos, pe când de altmintrelea ar putea
se moară de veninul şerpelui.
Ştiri
i eeonomiee.
Oprirea importului de vite din
Serbia. în urma bmloi ile urghii ce s’a
ivit la Serbia, guvernul maghiar a oprit im­
portul do vite şi j orci doi Ser>'ia. Dela această
oprelişte se aşîer.piă, tă s** va mai ridica pre­
ţul vitelor la noi.
Lege pentru replantarea viilor.
Proiectul de lege pi ntru repianfarea viilor
BtJrpite prin filoxeră e gata. Ministrul de
agricultură, Darănyi Igrâcz, 11 va propune Casei
deputaţilor iu eea m ii apropiată şedinţă, ca
so se prefacă In lege. în unim acestui pro­
iect, cultivatorilor îi -.«o faco o uşurătate prin
prin aceea, câ statul scuteşte pe aceia, cari
se vor învoi so phntrze şi sporească viile de
unele De. altă parte celor cari vor voi
t i X i \
a m ori viile Ie va da viţă şi In mare mugură
şi unele njuto ire şi împrumuturi, f.iră sau cu
foarte mici peivente. Mai departe vor fi scu­
tiţi şi de daro pentru teritorul folosit la re-
plantarea viilor.
Din traista eu poveţele.
în treb a rea io. în care ţeară locueşte
preotul KneippV Trifoii Jloca,
llva-mare. econom.
Respuns. Preotul de sub întrebare
locueşte In Havana, orăşelul Yomliofen.
întrebarea //. Doue persoane s’au că­
sătorit, apoi la 39 fepteraâni, sau 9 luni, au
avut un prunc. Bărbatul zice că copilul năs­
acelaşi, în­ cut nu este legiuit. Binevoiţi a respunde,
este copilul legiuit ori ba!
Aboncntul nr. O'-i'-i'i.
în 3pro-
Respuns. Legea recunoaşte de legiuiţi
gugulească.
copiii născuţi dela tn heierea căsătoriei înce-
des- pend dela a 7-lea lună. Aşa dind, n’are drept
bărbatul ca se-’şi asuprească muerea, câ co­
pilul ar fi nelegiuit Naşteri se înteinplă şi
înainte de vremea îndatinată, deci copiii năs­
cuţi după 7 luni de căsătorie toţi se privesc
de legiuiţi.
în treb a re a 12. La Boi In comună fiind
i sufletesc are datorinţă se fie îngăduitor, îl
coniasat pămentul de 2 ani şi împărţit în 3
hotare, noi 34 familii ne-am pus păzitor cu
alegere de soarte pentru hotar, după-cum am
Pag. 11
fost şi mai nainfe. Acum, după legea cea
nouă de câmp ne sileşte se plătim şi la pă­
zitorul hotarului plată regulată. Oare după
lege se poate aceasta?
I o a n Serbau,
f
R e s p u n s . Legea din 1894 art. XII
§ .7 5 îndatoreşte comunele, adecă proprietarii,
ca se se îngrijească despre păzitor pentru ho­
tarul comunal. încât pot fi scutite dela pă­
zitorul regulat comunele, ori încât pot încre­
dinţa păzirea ţarinilor gorni- ilor de pădure,
hotăreşte comuna în deplină înţelegere cu
pretor. La tot caşul din chdtoelile comu­
nale sau de cătră proprietari, se plătesc şi
păzitorii de câmp.
în tre b a re a i j . în comuna noastră sânt
uuii ficiori asentaţi la miliţie, cari au şi fost
în serviciu, înse prin reclamaţie au fost lăsaţi
acasă după 2 luni de serviciu, punendu-’i în
reservă. Aşa, că regulat merg Ia controlă şi
la deprinderi de, arine câte 2 săptămâni. Cu
toate acestea, deşi sflnt astntaţi, li-se cere se
dee darea miliţiei, la unii, dar’ nu înse la toţi.
Rog a ne respunde, că cuvine se se se dee
această dare de miliţie ori ba, căci până acum
dădeau numai aceia, cari nu erau asentaţi de­
loc. Ne ruuăm de îndrumare, că ce e de
făcut îu cuusa aceasta.
Lancrăm. Simeon Loşiţia.
econom.
Respuns. Legea care prescrie înda­
toririle îvferitoaro Ia darea aceasti, spune
foarte apriat, că cin»! odată esto asentat şi
dacă <ste pus In îe-ervâ, nu este îndatorat
so plătească darea de scutinţa militară. Aşa,
dacă ’i-so pune cuiva aceasta dare pentru
scutirea dela plătire, trebue bo facă recurs
prin pretor la direcţiunea financiară: adeverind,
câ tn care an a fnst asontat, şi câud a fost
pus In reservă. D.ică a’ar li luat cu ne­
dreptul dare de pe oare-care militar, atunci
aceea trebue după rcgulele îndatinate so ’i se
replăteasca, ori socotească In a'ta dare.
în tre b a re a i . f In comuna noistră o
fntă a căzut In greşeală, năsefind un copil ne­
legiuit, după şese septemâni mama respectivă
s’au dus mai tn multe rfnduri la domnul
paroch local şi s’a rugat, ca se-’i facă molitva
cuviincioasă după ritul bisericii. Parochul n’a
voit şi nici im voeşte «6-’i facă, a zis că nu
îi va fiice, până n’a plăti la biserică 5 11., ca
pedeapsă pentru greşeala, ear’ 1 fl. pentru
facerea molitvei. Greşita n’are bani să plă­
tească, ear’ părinţii nu voesc se plătească şi
o dojenesc foarte pentru greşeala, că parochul
nu voeşte se-’i facă molitvă. Există oare o
lege S3U canon bisericesc, prin care domnii
parochi ar fi îndreptăţiţi ca se pedepsească
greşelile femeieştii, şi ce ar fi de făcut ca
reşpeetiva greşita se fie împărtăşită cu molitva
cuviincioasă?
P o g a c e u a , 1896. A . G.
Respuns. Lucrul este trist ca o fată
se păţească aşa ruşine. Parochul are drept
de dojană şi pedeapsă, că numai aşa poate
împedecă căderea morală. Este anumită lege
în biserică, care dictează pedeapsă în asemenea
împregiurări. Respectiva, dacă este săracă
trebue se fie împărtăşită în pedeapsă mai mică,
ve înţelegeţi cu psrochul, dînsul ca păstor
veti ruga se fie mai îndurat.
 Pag. 12
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
Grurarîului.
Scrisă de l o a c h i m M u n te a n , preot.
(Urmare).
A vendu-’şi to m n ită gazda de mai
înainte, în ajunul C răciunului ’i-se ad u ­
ceau 2 care de lem ne. In ziua de
C răciun to a te 3 cetele d e juni m ergeau
la biserică şi m ai târziu p o rn eau la
colindat p rin sat c â n tâ n d : C hristos se
naşte ş. c. 1. încep u tu l se făcea la preotul
din parochie, se co n tin u a la judele, no­
tarul, şi pe urm ă la ceialalţi câţi voiau s£-’i
prim ească. în chipul acesta îşi adunau
o bună provisiune de colaci, carne,
curechiu, slănină, brânză, oau e ş. a.,
precum şi lumini. D in acestea aduceau
a 2-a zi c â te un p um n şi în b iserică:
„ale tale d in tru ale ta le “, sau după
cuventul apostolului: „în d a r aţi luat,
în d a r d a ţi“ . în aceeaşi zi se chem au
fete la jocul de seara. C ele-ce m ergeau
duceau ceva plocon : pogăci, scoverzi ş. a.
A 3-a zi, precum şi în cele urm ă­
toare, um blau junii ju c â n d prin sa t pe
la fruntaşi, căp ătân d cu acest prilegiu
ca cin ste: vin sau bani. P e n tru to t
darul prim it se vornicea, ad ecă se aducea
m ulţum ită prin un d iscu rs sau oraţie
din p arte a vornicului, carc se sfîr.şia cu
vorbele: .e a r ’ dela noi"... d u p ă ele urm a
ceata într'un glas p u te rn ic : .fo a rte mul­
ţu m im - !
In ziua de A nul-N ou se făceau
.C ălu şeri", adecă se im podobiau cu
fâşii, frunze şi cingâtori, in pălării cu
pene (le păuni, pe cari le p o a rtă incă
din ziua dc C răciun, c a r’ la picioare
cu ciucuri şi bum bureze (zurgălăii: i şi
aşa um blau jucând prin sat.
D e m ulte-ori sc p ro d u ceau cu jo ­
curile lor frum oase pe tact, şi prin co­
m unele vecine, în tim purile de mai
nainte chiar şi prin Sibiiu, u n d e storceau
adm iraţiunea străinilor. Mulţi betrâni
se mai aud .şi acum povestind cu d o r
şi drag de când au fost şi ei băgaţi
cu junii jucând ca căluşeri D e vre-o
5 ani s’a şters acest o bireiu, care, dacă
în unele părţi n!e sale va ti fost stri-
căcios: ii trebuiau în d re p ta te ori dclă-
tu rate num ai greşelile, nu se se aru n ce
scalda cu copil cu tot.
A cum nu se mai fac -C ălu şeri",
num ai colindă, nici mai jo acă „ficiorii"
p c uliţi, ci num ai la gazdă şi pe la
crâşm ă, e a r’ p etre cerea în treag ă ţine
num ai câteva zile, apoi >e duc care în­
cotro. Iarna îşi mai p etrec tinerii p rin
şezători, cân tân d din flueră şi jucân d ,
e a r’ vara, D um ineca şi serb âto area, joacă
Ia b ir t
A r fi şi aici ceva de în d rep tat.
D easem enea nu se mai au d e de
câţiva ani încoace nici glasul dulce al ne­
vinovaţilor prunci, cân tân d cu „steaua",
sau um blând cu „vifleim ul" în sfintele
sărb ăto ri ale Crăciunului şi d o rin d ca:
„N aşterea lui C hristos se ne fie de
folos“. Crai şi Irozi ne m ai vin d e pe
alte sate. U n obiceiu vechiu to tu şi s’a
m ai p ă s tra t Copiii din clasele m ai jos
um blă în seara de ajun la colindat, fo­
losind la în trare salutul: „B ună sara,
sara lui C răciun!" aştep tân d se cap ete
colăcei (colindreţi), fructe (m ere, p ere
ş. a.) ori creţari. D acă li-se dă, mul­
ţum esc şi Ja eşire u rm ează: _Noi eşim i
FOAIA POPORULUI
de-aici, D -zeu tu n ă (întră) a ic i" ; e a r ’
dacă nu, zic alte vorbe.
T re c acum la descrierea obiceiului
la învoiri, cununie şi ospeţ, după-cum
su n t încă astăzi.
D upă-ce p ărţile interesate au ajuns
la bun sfîrşit cu înţelegerea asu p ra zestrei,
m ai deslegând încă şi alte în treb ări d e
n atu ră m aterială: se p reg ătesc p e n tru
m erg erea la preo t.
învoirile se fac de cătră p reo tu l
miresei, care se încunoştiinţează ceva
m ai de tim puriu în însăşi ziua h o tărîtă
p en tru „datul m ân ii“.
S eara pe înoptate, ca se n u -’i
vadă lum ea şi duşm anii se le stric e |
cum va norocul, se înfăţişează mirii în- |
soţiţi d e părinţi, în lipsa acesto ra de
tito ri sau d e alte neam uri mai daproape,
în casa preotului.
A cesta asistat de 2 m artori, în ­
d eo b şte fruntaşi sau dieci de ai bisericii,
îndeplineşte form alităţile prescrise iscă­
lind de încheiere cu toţii .P ro to co lu l
bunelor învoiri" sau de „în cred in ţare",
p e tem eiul căruia p rin o relaţie specială
se d o b ân d eşte lincenţa (râvâşelul) de
cununie dela p ro to p o p u l tractului.
U rm ează apoi cinstirea recip ro că
(unul altuia) cu blidul de scoverzi şi
copul (plosca) de vin, ce ad u c şi unii
şi alţii.
C ununia se îndeplineşte sau D u­
m ineca sau serb ăto area, nem ijlocit d u p ă j familie.
eşirea din biserică, mai ra r dim in eaţa
în ainte dc in tra re şi num ai veduvii b e­
trân i şi mai dc rînd aleg altă zi —
cam Joia — p en tru cu n u n ie .şi ospeţ.
V enirea la biserică, se face acum
în linişte, fără sg o m o t şi alaiu. Mai de
m ult inse era altcum . C ununiile de
frunte se făceau pe la amenzi şi mirii
erau însoţiţi de nuntaşi cu steag şi
musicâ p ân ă la in tra re a in biserică;
aici inse se opriau, jucau şi chiuiau in
tot tim pul, cât ţinea slujba cununiei.
C o n d u cerea de năfram ă, a mirelui
din p a rte a nunului, a m iresei din p arte a
nunei la biserică şi acasă, breul de care
sc ţin când fac in cunjurarea pe la sf.
icoane, lum inile ap rin se ce ţin in mâni
su b to t decursul cerem oniei, cotul dc
pânză pe care calcă mirii, colacul şi
pâharul cu miere, plosca cu vin şi păs-
tu ra de m ireasă, cc se dă p reo tu lu i:
sfint lucruri m ult-puţin cu n o scu te în to t
locul la Rom âni.
L a ospeţe; d ireg eto ria de căpetenie
o are „vornicul n u n telo r". S u b co n ­
d u cerea lui m erg nuntaşii mirelui, e a r’
dacă ospcţul se face îm preună, atunci
şi ai miresei, la nun, cu el îm preună
la m ireasă şi de aici cu toţii la m ire ori
dead rep tu l unde se ţine ospcţul.
Ajunşi în curte, se face spălarea
m ânilor, în vîrtirea nunei şi a m iresei
cu „p u p ăza" şi jocul „straiului". Cu
prilegiul acesta vornicul îm p arte păs-
turile d ăru ite de m ireasă, an u m e: nu-
nului şi nunei şi celor 2 ficiori ai
nunului, adecă stegarului) şi celui-ce
duce ciubărul, ca d a r din p a rte a nunului,
apoi socrilor m ari şi copiilor acestora,
p recu m şi celui-ce duce straiul şi se
n um eşte frate de m ire
T o t el sco ate cu acest prilej şi
cinstea m iresei în bani.
In trân d apoi în casă, se învită p re o ­
tul m irelui la „m er" sau .d esleg area
m esei", sau cum se zice p e alocurea,
Nr. 3
la „cântatul sîp tu lu i", ad ecă a sfântului
p e c a re m irii ’şi-l iau d e patron
aici d e-arîn d u l la uniţi şi neuniţi sfinţii
A rchangeli Mihail şi Gavriil. Parastasul
cu 2 colaci şi 2 lum ini s u n t competent}
p reotului p e n tru slu jb ă ; e a r ’ cocofj[
care mai d em u lt se p u n e a p e mssj
ju p u it — acu m ’i-se d u c e viu acasj
Făclia, p e c a re nou căsăto riţii sub q .
cursul slujbei o ţin a p rin să în mâi
îm preună, — în D u m in eca u r m ă to r
o duce însuşi m irele la biserică.
A 2-a zi colindă n u n ta şii dela
la alţii şi sfîrşesc la nu n ospetând:-;-
p retu tin d en ea.
Cu nunul îm p reu n ă m e rg apoi -
m ire sau acolo, u n d e se ţin e osperi
O biceiul a ce sta cu co lin d atu l înce^
înse a se stric a întocm ai ca şi s!:=
datini, care în vrem urile d e dem ult ir
ţin eau cu scru p u lo sitate, b a cu un i i
d e evlavie creştinească.
în to t decursul ospeţului, vornic:
susţine o rd in ea şi p o a rtă deosebin
grije, ca to a te se d ecu rg ă, p e cât e c:
putinţă, — a m esu ra t obiceiului lc-cai
F iin d el şi v o rb ă re ţ şi glum eţ, prin
deniiile Iui p ro c u ră m esen ilo r m ultă vet
b u n ă şi veselie.
L a m esele mai d c fru n te se scos:»
„cinstea", la celelalte m ai m ulte *
aru n că „cheltueala" cu 3 0 — 4 0 cr. 6.
Am ales înadins a d escrie d.irir:
şi obiceiuri la nunţi, av en d tem erea, d
după in tro d u cerea legilor n o u e pâc*i--.i
indeosebi a căsătoriei civilc sau mir;
neşti, m ulte din ele se v o r schirr.M
ori se p erd e cu totul.
25. Bisericile.
Cultul divin, ad ecă c in stire a !;•
D um zeu isvoreşte din un sim ţem O nt re­
ligios înăscut şi ad en c s ă p a t in ir.:- ;
fiecărui om. S u b în riu rin ţa Iui bi*.î-
făcctoare ne m ângăiem Sn su ferin ţe s
ne întărim , ca sc pu tem p u rta greută:
vieţii cu r ă b d a r e : el e ste d a r ’ o tre­
buinţă n eap e rată a sufletului nostru-
Locul an u m e în to cm it p e n tru des­
făşurarea aceluia, este biserica.
Aici se sevîrşesc sfintele taine. sid
se cultivă virtuţile creştineşti, aici ar:in-
du-ne .to a tă grija cea lum ească cc.:.
noi o lăpedăm ".
Biserica a fost dela început, e>:e
şi nădejduim că va fi şi în viitor as:/-:
(locul de scăpare), în care ne vom p u :«
p ă s tra aceea c e avem m ai scum p Ir.
lum e: limba, legea, datinile şi obicei;:- ]
rile n o astre străm oşeşti. ]
Cele 2 biserici ale n o astre se a r i ţ
u n d e li-se cuvine se fie, în centru! j
(mijlocul) com unei: cea gr.-or. in fată
cea g r.-c a t in a p ro p ie rea piaţeL *
a) biscrica o<rr-catolică. *.
P â n ă la anul 1700 toţi Românii i
din aceste ţe ri — p rin u rm are şi G îi- (
renii — se ţin eau d e biserica drept-
credincioasă a R esăritului.
L a această epocă (vreme) de trişti
am in tire p e n tru suferinţele ce am îndu- s
rat, o p a rte din ei cu m etropolitul Ata- ţ
nasie în frunte p ărăsin d legea strâmCH
şească, au tre c u t la u n ire i
(Va nrma.) |
 Adaos la „FOAIA POPORULUI» nr. 4 —1896
eco no m ul
redactat de I. C 0 S TIH,
p reo t.
Gornieii de eâmp.
Legea agricolă din 1 8 9 4 art. XII.
indatoreşte pe fiecare comună, ca pentru
păzirea hotarului să se îngrijească despre
gornici.
Păzirea şi ÎDgrijirea ţarinei, păşuna-
tului şi pădurii în vremile nu prea înde­
părtate era încredinţată unor oameni, cari
Incungiurau lucrul mai greu şi cari do­
reau a trăi cu multă uşorătate.
După-cum era omul şi slujba, aşa
’i-se socotea plata. M irare nu încape că,
tot aşa erau păzite şi câmpurile. Pe
icele vremuri nici gornieii nu puteau fi
traşi la răspundere, dacă proprietarilor
li-se făcea «ceva pagubă, nici vorbă nu în­
căpea ca să-’i poţi lua la răspundere şi
despăgubire. Când împregiurările erau de
işî n aturi, că gornicul păzia câmpul cum
B tăia capul, după plac putea sfi se îm­
pace cu cei-ce făceau paguba pe hotarul
lomuuei, puţini cruceri şi rachiu erau toată
Jespăgubirea. în loc de proprietar gor-
licul primea răsplata pagubelor. Nu odată
însuşi gornicul se simţia stăpân şi gusta
iia fructele ţarinei, eată aşa pe ascuns.
Astăzi la toate aceste nelegiuiri şi
ibtiîuri, legea despre păziraa câmpului a
ras capăt. Fiecare comună este îndato-
»ti a-’şi ţină pe cheltueala proprii tarilor
âzitori de câmp juraţi cu plata cuviin-
ioisâ. Prin Îmbunătăţirea plăţii, voeşte
<gea a pune capăt lăcomiei.
P entru ţinerea gorniciior se pot în-
«!ige şi câte două sau mai multe comune,
uii ales unde ţarinile, păşunile şi pădu-
iie se hotăresc aşa, cât pot fi păzite câte
le un gornic de încredere.
Proprietarii, cari posed avere în co-
nnă sau mai multo comune învecinate,
icâ aceea este de 100 jugăre sau trece
este atâta, atunci poate ţină gornic de
Amp însuşi pentru moşia sa. Nu poate
i îndatorat ca să plătească la susţinerea
ornicului comunal.
Proprietarii cu grădini, păminte şi
omărit, dacă acele sânt îngrădite, fără
riTire la mărimea acelora au drept a
păzitori sau gornici după plac. Pen-
m aceste păminte, nu sânt îndatoraţi a
litl în cheltueala gorniciior comunali.
De gornici se pot alege numai oa-
ieni ne pătaţi şi cu purtare bună, cari
tt TÎrsta de 24 ani. Dacă se află oameni,
iri ştiu scrie şi ceti, aceştia totdeauna
tnt în primul rînd de ales, şi numai
icâ nn s’ar afla de aceştia în comună,
6 pot alege de aceia cari n ’au învăţătură
wlară.
indată-ce comuna 'şi-a ales gornicul
tu în toată regula, trebue ca prin an-
Lnia comunală să-n înfăţoşeze înaintea
sto ru lu i cercual, cerând ca să fie ju rat.
Pretorul va lua protocol cu cel ales, care
va conţină numele gornicului cu descrierea
teri torului cât ’i-s’a încredinţat pentru pază.
Totodată îi va preda gornicului atestatul
de lipsă şi semnul (emblema) de serviciu,
hotărîtă a se da păzitorilor de câmp.
Gornicul prin depunerea jurăm ântu­
lui se îndatoreşte şi obligă: câ dînsul va
păzi şi griji cu credinţă de ţarina sau
hotarul lui încredinţat; că va da seamă
şi răspunde de toate productele câmpului
date sub grija lu i; va preţul cu dreptate
şi măsurat adevărului cu conştienţă cu­
rată toate pagubele; va griji după împre­
giurări, ca pe păgubitori să-’i arete la lo­
curile mai în a lte; că nici-odată nu va pîrî
sau învinovăţi pe nimenea pe nedreptul;
în urmă că nici-odată nu-’şi va părăsi
diregătoria fără ştirea stăpânului.
Din toate aceste mai presus de toată
îndoeala este adeverit, că gornicul primeşte
asupra sa o răspundere foarte mare. De
o parte se îndatoreşte cu sufletul şi onoa­
rea sa că va ti drept, de altă parte, că
dacă nu va pută da seamă despre paguba
făcută, atunci dînsul primeşte responsa­
bilitatea de a răsplăti paguba.
Dacă un gornic, făcându-se paguba,
n ’ar fi tn stare a spune cine a făcut pa­
guba, atunci se trage la aspră răspundere
de cătră antistia comunală. îndată se
Introduce cercetare am ănunţită cine şi cum
s’a făcut paguba. Afiându-se după cerce­
tarea minuţioasă, că diu vina şi nepăsa­
rea gornicului s’a făcut paguba, atunci
este silit Ia replătire, aşa câ proprietarul
este deplin despăgubit. în asemenea ca­
şuri despăgubirea se face din plata lui.
Aflâmiu-se în cursul cercetării, că
dînsul după putinţă îşi Împlineşte datorinţa,
că este om slrguincios şi vede de slujba
sa, şi dacă se adevereşte, că de totului
altele sânt motivele din cari vine paguba,
încât n’a putut fi în tot locul de faţă,
atunci nu poate fi constrîns ca să desp.' •
gubească dînsul pe proprietar.
Find lucru cunoscut, că la pagubele
din ţarini şi câmpuri cu greu se pot afla
martori de faţă. M ărturisirea gornicului,
înaintea legii se primeşte de adeverită,
dacă păgubitorul nu poate dovedi con­
trarul. Dacă gornicul ar face arătare
falsă contra cuiva şi s’ar adeveri, că
voeşte numai să asuprească, atunci legea
ca pe un mărturisitor mincinos îl pedepseşte
pe basa legii din 1878 art. Y. §. 218
foarte aspru.
Gornicul de câmp, câtă vreme se
află în slujbă se priveşte ca ori-care
diregător de stat, încât nu este iertat a-’i
sta contra. Aşa că cine ’l-ar vătăma
cu cuvinte, ar cuteza a-’l lovi, ori nu
’i-s’ar supune, poate fi pedepsit cu temniţă
şi 100 fl. pedeapsă tn bani.
Din aceste se vede, că ori-care pro­
prietar ori sătean, care s’ar afla fâcend
pagubă în ţarină, unde gornicul îl găseşte,
este îndatorat să se supună la zălogire,
Pag. 13
închiderea vitelor ori la secuestrarea sau
reţinerea productelor furate. Nimenea nu
să simţească sumeţ ori îndărătnic ca să
nu se supună, căci cu atât va trebui să
supoarte mai grele pedepse.
Nici gornicul n ’are putere a bate
sau a lovi pe cineva, numai chiar atunci,
când voieşte a se apăra pe sine şi când
este greu ameninţat.
îndoeală nu mai încape, că grijirea
celei mai preţioase averi ce nu mai poate
avă poporul plugar, este ţarina cu pro­
ductele sale. Nimeni nu poate trage dungă
peste această pază, ci din contră ori-cine
trebue să se bucure, dacă fructele de pe
pământ sânt bine păzite şi stăpânul este
scutit de păgubiri.
înţelept lucru este, ca cămara de
bunătăţi cum sânt viile, grădinile de
pomi şi ţarinile cu grânele şi alte pro­
ducte, să nu fie încredinţate la nişte
oameni leneşi, nepăsători şi beutorii satului.
Mai bine plătească comunele mai mult
la oameni cinstiţi, decât puţin la leneşi
şi slăbănogi.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmaro.)
X.
Clasificarea vlăstarilor.
îndată*ce se taie vlăstarii urmează
să fie jupăită sau curăţită conja de pe
aceia. După-cum am amintit mai înainte,
coaja se poate curâţl de pe dînşii mai
uşor, efind se află sucul in circulare, adecă
fiind mâzgoase. Cât numai se poate coaja
să curăţeşte îndată după-ce se taie vlăstarii,
aşa dobândim lemn mai frumos, sclipicios
şi preţios.
Voind a avă vlăstari, cari vreme de
trei zile să se poată curâţl de coaje,
trebue scutiţi de vânturi, ţinuţi pe pajişte
învăliţi şi adese-ori udaţi cu apă.
Vlăstarii, cari nu-’i putem curăţl de
coaje în 3— 4 zile, se leagă in mănunchi
mărunţi, apoi se aşează in pământ umed
invălindu-se in pături cu ţerină de pământ.
Lufirtdu-se pentru curăţire, mai ântâiu se
aşează cu capetele mai groase, adecă cu
tăieturile în apă curată, ca să se por­
nească prin dinsele sucul, apoi se jupuesc
de coaje. Fiindcă vânturile pot veştezi
foarte repede vlăstarii subţiri, încât ar
îngreuna curăţitul acelora, este cu sfat
ca să se învălească cu paie ori rogojini
in câtă vreme se pun în apă.
De regulă se întrebuinţează pentru
muiatul vlăstarilor ana din vălceie. Unde
ai fi teamă, că le poate duce undele în
apropierea apei se sapă aroace, în '•ari
se aşează.
Când cineva a întârziat cu curăţi­
tul vlăstarilor într’atâta, că nu se mai poate
jupoi de coaje fiind veştedă sau aproape us­
cată coja pe dînşii, atunci trebue ferte vreme
de câte 10— 15 minute. A cea stă lucrare pe
lângă aceea că este scumpă şi obositoare
 Pag. 14
nu se poate recomanda nici pentru aceea,
<&ci schimbă, coloarea sau faţa vlăs tarilor,
prin ce scade preţul acelora.
Lucru cel mai înţelept, bun şi uşor
este, ca vlăstarii sfi fie tăiaţi, când ră­
chitele sftnt mai pline de suc şi mâzgă,,
în asemenea stare se pot curăţl de coaje
uşor şi ne dau lemn foarte preţios.
îndată-ce de pe vlăstar s’a luat coaja,
lemnul sau vlăstarii jupâiţi trebue uscaţi
în faţa soarelui cu bună băgare de seamă.
Fiindcă a tâ t ploaia cât şi roaua poate
păta negri ori roşi lemnul curăţit de
coaje, de aceste trebue scutit. în toată
dimineaţa după-ce s’a luat roaua se re-
stilează sau întind pe pajişte de iarbă
curată, seara înainte de ce ar cădfi roaua
se adună cu grije şi se pun în locuri
scutite de vreme. Dacă vremea este căl­
duroasă în 4 — 8 zile răchitele pot fi us­
cate. Industriaşii, cari lucră cu răchiţi
dacă au şuri, şopruri ori alte poduri la
clădiri, unde nu străbate fum, atunci
acolo le pot usca foarte uşor. In ase­
menea îm pregiurări se întind abia ‘2— 3
zile in razele şi căldura soarelui, apoi se
aşază în pod.
După-ce vlăstarii sftnt gata, adecă
deplin uscaţi, se clasifică sau aleg după
grosime, lungime ori coloare. Avftndu*’i
clasificaţi, se leagă în mănunchiu după-
cum convine mai bine lucrătorului. După
aceasta se aşază Sn grftnare, cămări ori
alte locuri, unde se scutesc de umezală
şi pulvere, ca sfi nu li-se strice coloarea.
(Va urma.)
Aşternut scutitor de boale.
A
In Germania o Însoţire economică
a încredinţat pe doi Invfiţaţi, ca se stu ­
dieze de amfimintul, oare nu s’ar putea
scuti vitele de boalele epidemice sau
ciumă. A ceştia au încercat a pregăti
aşternutul cu anumite materii şi acide,
ca printr’Insele sfi se poată sttrpl bac­
teriile cari lăţesc boalele.
Dela nimicirea acebtor bacile se
aşteaptă, ca sfi se poată împedica s(\ în­
frâna bnalele, şi totodată scutirea eco­
nomilor de pagube.
Încercările şi studiarea îndelungată
au dat un resultat sau sfîrşit îndestulitor,
despre care vrem a vorbi şi noi cetitorilor
noştri.
încercările au dovedit, că mai vlr-
tos acidele pul.v'erisate şi prfisărate prin­
tre aşternutul de sub vite stîrpeşte şi
împedecă, lăţirea bacilelor cholerice. S’a
mai cercat, că aşternutul acrii prin deose­
bite materii s’ar putea întrebuinţa, ca
âpfirător contra boalelor de vite conta­
gioase sau lipicioase.
D intre acidele mineralice, mai bun şi
puternic s ’a dovedit peatra pucioasă. încer­
cările s ’au făcut cu bacilele de splină,
d u m a de porci şi orbonţul de porci. Re-
sultatul acestor încercări şi studiare a
FOAIA POPORULUI
fo st: că pulverea de peatră pucioasă de
1 % mestecată ori presărată prin aşternut
în vreme de 5 minute a stîrpit bacilele,
care produc ciuma de porci şi orbanţul.
Ca sfi se poată stîrpi bacilul, care pro­
duce la vite epidemia de splină, a trebuit
o mestecătură de pucioasă în proporţiune
0 .1 3 % .
Acest resultat îmbucurător şi numai
atunci se poate ajunge, dacă sporirea
amonialelor carbonice s’ar putea împedeca,
căci această materie ajută foarte mult
sporirea bacilelor. Sporirea amonialelor
carbonice şi numai aşa se poate împedeca
dela sporire, dacă în aşternut se află
peatră pucioasă. Aflându-se în aşternut
această materie leagă în gunoiu şi nitron-
geuul, care este o trebuinţă foarte folo­
sitoare pentru bunătatea gunoiului.
Folosindu-ne de peatră pucioasă tre ­
bue sfi fim cu grije bună, ca sfi nu pre-
săram prea multă, căci poate fi stricăcioasă
pentru pfirul, pielea, unghiile ori copita
vitelor.
încercătorii despre cari am vorbit
s ’au folosit de proporţiunea sau mfisura
urm ătoare: pe aşternut au presărat pu­
cioasă în proporţie 2— 3 % vreme mai
îndelungată, fără sfi fi avut urmări rele
pentru vite.
lîacilele şi numai aşa pot fi stîrpite
şi pustiite după aşteptare, dacă pulverea
de pucioasă este presărată, aşa ca sfi
ajungă peste tot aşternutul din grajd.
Dacă pucioasa s’a dovedit bună la
boalele amintite, atunci putem conclude
cu toată sigurătatea, că la toate boalele
contagioase se va putea întrebuinţa. M er­
gând ştiinţa tot înainte cu vreme vor
nvfi şi economii scut şi scăpare pentru
vite. Astăzi trebue sfi îndure grele şi
şi multe pagube, (iindcă veterinarii sftnt
puţini şi multe boale numai atunci încep
a fl vindecate, când este prea târziu.
Potcovitul Yitelor trăgetoare.
Lucru ştiut, este că vitele cari se
folosesc pentru purtatul de poveri trebue
potcovite. Potcoavele se aleg de regulă
pentru anotimp sau vreme, aşa vara se
potcovesc ca vitelor, Efi nu li-se roadă
unghiile, când se folosesc la purtat de
povară, mai ales umblând pe drumuri pe-
troase, ear’ iarna şi când este drumnl
gheţos se potcovesc, ca sfi nu lunece
şi sfi-’şi sclintească picioarele.
De aci se vede, că potcovitul este o
trebuinţă, ca sfi ne apfirăm vitele, parte
de rosul copitei şi unghiilor, parte de
căzutul pe drumurile gheţoase. Prin urmare
nici un cărăuş nu poate fără paguba sa
sfi-’şi lase vitele nepotcovite.
Potcoavele de regulă se pregătesc
de cătră ferari sau covaci din fer după
mărimea picioarelor, cari doreşte economul
a le potcovi, ori se cumpfiră şi gata din
boite, după mfisură. Potcoavele se bat
pe picioarele vitelor prin ferari ori cărăuşi
Numfiroase vite şi mai puţini cu
Bftnt, cari de loc nu se lasă sfi fie p0t_
covite. Mai ales cu potcovitul boilor nai
bine ţinuţi şi sburdalnici întimpină p[B.
gării mari şi multe greutăţi.
Astăzi ştiinţa a înaintat într’atiti.
că şi boii cei mai sburdalnici pot fi
coviţi cu uşurătate. M ai 1a toate feră?£:
de ceva seamă, unde plugani s’&n &
datinat a potcovi boi şi cai, se află r-j
sau cigâ. Aceasta este compusă din î?;
stîlpi, pe aceştia este o grindă, pe griU
un fus, bună-oară cum este la fuctirj
fusul de pe roată cu care se trage a;*
Boul se aşează alungul grinzii, apoi ci
capul se leagă bine cătră un stilp. C,
ajutorul acestui fus, prin oare-cari frin ^
sau funi boul se ridică odată diu pans
de înainte, apoi dinderfit, ca sfi nu sju:a
picioarele pământul şi aşa se potcovea.
Cât pentru potcovitul cailor, acerj
din vîrsta cea mai tin e r i se dedau ş
învaţă, ca sfi stee bine la potcovit.
Poteovitorul trebue sfi poarte terj
grije la bătutul cuielor, mai ales la r.:0„
cornute, nu cumva cuiele sfi Intre I:
carne vie, prin <jp. uşor se pot răt^n
şi schilovl vitele. Totodată trebue si*
potcoava aşa, ca aceea sfi stee bice ;•?
unghii şi sfi nu fie prea mari ori It>
mai ales cele de pe unghiile dinlân'^.
ca păşind vita sfi se taie şi sânerres. ;
Poctcovitul este o deprindere, e v r
numai aceia o ştiu îndeplini cu sucoss .
folos, cari prin sîrguinţă au înveţat =*
iestria. Aşa fiind, nici un econom s? z
fie lacom ca sfi-’şi lase a se pet:;'
vitele ori caii de ori-ce tântălfiu, care s
se pricepe la lucru.
Când potcovarul aşează potcoara, **i- ^
pânul vitoi sfi caute bine împreginr, a
potcoava sfi nu fie nici mai mare t:z .
mai mică decât întocmai mfisurată şi socoti ‘
cum este unghia sau copita animalului, a r: ’
se dă pentru potcovit. Potcoavele d -
împregiur sfi fie frecate cu pila, nu cann ‘
sfi rfimână pe dtnsele ceva sferde ascuţiri. ^
cu care s’ar putfi vătfima vitele.
Aceste sftnt cele mai de fruct*
regule, de cari trebue sfi ţină sea^i
economii când îşi potcovesc vit-le.
Maşinile de eusut.
O descoperire de mare preţ s’a â-
cut prin născocirea maşinilor de ces^t. i
care înlesnesc de minune sporul Ia :
cru al celor-ce se îndeletnicesc ca ele. i
Cu o astfel de maşină se poate coasJ io- i
t r ’o zi cât ai coasă cu mâna în zece zile.
De aceea le vedem întrebuiţându-se & i
croitori, cuseturese, păpucari ş. Eî* ~
seria şi.
Dela uu timp încoace se poaî* re*
dea icî-colea şi pe la sate câte o o s f3*
de acest fel şi ele sftnt o mare b:ncca-
 Nr. 4
•fântare, mai ales, pentru familiile nume­
roase, unde bietele mame pe lâugă toată
hărnicia lor de albină, nu mai pot ajunge
]a sfîrşit cu cusutul şi cârpitul albitu­
rilor ş. a.
D ar’ dacă vom lua în deaproape bă­
gare de seamă nenumăratele ocupaţiuni
(incrări) ale ţerancei, care e silită a-’şi
face foarte adeseori şi din noapte zi, ve­
nim la părerea nestrăm utată, că pentru-
ca maşina de cusut ar fi de un folos cs
nu se poate spune. Cu o astfel de ma­
şină, ce se vinde cu 2 5 — 50 de fl. s’ar
cruţa mult tim p ; ear’ timpul este de lipsă
S6 învăţăm a-’l preţul mai bine şi noi
Komânii.
în unele comune au şi început a se
strecura cusătorese străine, cari fac fru-
noşi bani, ba îşi agonisesc întreg traiul
ritţii, cu câte o maşină de cusut.
Fiind destul de copleşiţi şi până
jcum de străini pe la sate şi având în
şpstele noastre «enumerate lipitori, care
ne iau toată vlaga, ar fi un lucru diu
«le mai îuţelepte se chibzuim şi asupra
afinilor de cusut, cu care. o femeie har­
nici şi îndemânatică îşi poate îndoi, în-
i:â şi chiar împătri bauii daţi pe ea şl
a chipul acesta am mai şi închide străi-
;;br intrarea în satele noastre.
Cleiu psntru lipirea buţilor.
Nu odată se întâmplă, că printre
ăjele buţilor se scurg deosebitele m â­
ini curgfitoare, această scurgere se poate
sxieca prin următoarea materie. Mes-
icln 24 grame seu proaspet, 20 grame
uri şi -10 grame unsoare de porc, aceste
îo; se topesc împreună. După-ce s ’a
;i: şi s ’a mestecat destul de bine,
«tecătura pe încet trebue recită şi !n
*tT.ea aceasta se mestecă în tr’insa 25 gr.
t cenuşe. Când dorim a opri scurgerea
~,ibr, după-ce curăţim destul de bine
cal pe unde asudă butea, luăm din ma­
na de lipit şi încălzim atâta, câtă ne
apoi ungem aşa de bine locul, ca
- treacă acest cleiu în crepăturiie pe
*ie se întâmplă scurgerea.
Bătătura de rînzâ.
Boala aceasta mai adese-ori atiDge
4 d e din curte. Prin înmulţirea în
a unor materii, cari galiţele le culeg
2 ocoale sau curte, însfi nu le pot mistui,
a întăreşte rinza. Această boală de
-sm o pot contrage şi atunci, dacă sfiut
^riîe tot cu grăunţe de grâne. Această
îîi se poate vindeca şi aşa, că ’i-se dă
sei bolnave dimineaţa, la ameazi şi
câte o lingură de oleiu. Când însfi
«*stă lecuire nu mai poate ajuta, nu mai
te altă scăpare, decât sfi se crepe rinza
& se scoată din dinsa nutrem entul îm-
De altcum de această lecuire ne
nnmai atunci, când dorim a scntl
: soarte ceva galiţă mai preţioasă. Ope­
f o a i a p o p o r u l u i
raţia sau creparea rînzei pofteşte isteţime
şi repejune mare. Tăietura se îndepli­
neşte cu o custorice sau cu ţit foarte bine
ascuţit, chiar la mijiocul rînzei, nici prea
sus, nici prea jos. îndată-ce se creapă
rînza, se scoate din dînsa nutremfintul bătucit
sau întărit. Rana se spală cu apă car-
bolată, mai ântâiu se coasă peliţa aceasta
a rînzei, după aceasta pielea, care se află
deasupra rînzei. Locul pe unde s ’a făcut
tăietura, se unge cu unsoare curată, oleiu
sau unt. Această operaţiune sau tăie­
tură s’a ivit de multe-ori la galiţele lovite
de boala amintită, după-cum spun culti-
vătorii de galiţe, mai totdeauna a succes
deplin.
Curăţitul cailor.
De totului re datină este, ca eco­
nomul sfi ’şi aşeze caii în g 'ajd , cu care
soseşte diu cale sau dela lucru, pâuă nu
’i-ar fi curăţit. Dacă îi aşează aşa asu­
daţi, tinoşi sau uzi, pâuă a doua zi,
m urdăria se uscă pe ei şi se curiiţesc cu
mult mai greu. CurAţiudu-se îndaU,
calul nu numai scapă. d^ murdărie, dar’
totodată se sim ţişi* mai uşurat şi se vede
pe dînsul o nîm prospetare făcându-se
voios şi doarme foarte bine. Această
curăţenie eat>; folositoare şi pentru sănfi-
tate. De aceea fiecare econom are dato-
rinţa, ca sfi se îngrij-ască de ţeselatul,
frecatul şi periatul cailor îndată-ce soseşte
cu dînşii obosiţi la casă. Dacă această
lucrare nu ’şi ar putva-o îndeplini însuşi fiind
şi dînsul obosit, atunci trebue sfi încre­
dinţeze acest lucru altui membru din
familie.
Ştiri eeonomiee.
B u n ă t a te a la p te lu i d e v a c ă atîrnă
inuP dela nutroinântul, ru rare se ţine vaca.
Aşa d-i pildă varza (curerhiul) ti dă laptelui
un gust nu prea plăcut; morcovul ti dă uu
gust cam atnar; frunza viţei de viio tl face
cam acru şi puţiu untos. Luţcrna produce
lapte cu gust bun şi untos; fonul şi otava,
dacă sflnt bune, deasemenea produc lapte
bun şi brănzos. Cel mai gros şi cel mai
untos lapte tl dau înse vacile nutrite cu
tărtţe şi cu cartofi mestecaţi cu tărîţe.
Din traista eu poveţele.
întrebarea / j. Primăria comunală din
Vidra-de jos a dat poruncă la hâîtaşii sei, ca
se tragă şi se zălojască toate hainele patului
pentru dare. Aşa s’a şi împlinit, câ s’au tras
toate lepedeele şi a remas patul numai cu
gunoaiele. Oare are puterea asta de lege dată ?
V edu va.
R e s p u n s . Antistia n’are drept ca s8
culeagă veştmintele cari se află în folosinţă.
Dacă s’a făcut întocmai, este nn abus de pu­
tere, deci faceţi arătare Ia direcţiunea financiară.
întrebarea 16 . De vr’o câţiva ani nu
las viţelul se sugă la vacă, ceea-ce după me­
todul practicat până aci, nutrirea viţelului dâ
foarte mult de lucru. Me rog se binevoiţi
a-’mi spune, de unde şi dacă e ca putinţă,
Pag. 15
preţul instrumentului de nutrire (ţuţli), despre
care s’a vorbit într’un numer din „Economul1*.
Gal ş a. jr G
R e s p u n s . Vasul din care pot creşte
viţeii, fără se fie aplicaţi la vaci şi despre
cari s’a scris în nr. 35 din „Economul8 se
poate câştiga dela fabricantul Rock Istvăn Bu­
dapesta. Preţul este hotărît dela bunătate,
vei cere informare, apoi vei procura.
întrebarea j y . La subscrisul cu alţi 7
ni-s’au întabulat vr’o 60 jugere de pământ cu
23 fl. 91 cruceri. Noi nici unul nu sflntem
datori cu aceşti bani, ci alt econom este da­
tor, care nu mai are nimic. Noi toţi 8 inşi
vrem se plătim capitalul acesta la masa să­
răciei, dar’ banii sflnt întabuîaţi de 29 ani.
Are masa dreptul se ceară dela noi cameta
pe 29 ani, sau ba, că masa până acum n’a
cerut nici capitalu nici cameta. Noi vrem se
plătim de Yoe bună, ca se se şteargă întabulaţia.
A b o n a tu l
R e sp u n s. Dacă d-voastră ştiţi cine
este datorişul şi dacă n’aţi fost însoţiţi la ceva
afacere sau chizeşi unul pentru altul, atunci
nimenea nu poate lua de pe d-voastră capi­
talul. Voiud înse so scăpaţi de datorie fără
ptră, lucraţi înţelepţeşte. Uşura după capital
nu se poate pofti decât pe 3 ani. Eu cred că
nici n’a pofti usură numai talpa so lie plătită.
Grijiţi ca plătind capitalul so se îndatorească
a şterge datoria do pe moşiile d voastre.
întrebarea iS . Moşul meu a avut O
moară afară la marginea satului, după moar­
tea moşului meu moara a remas vr’o 1G ani
la tatăl meu şi la fratele tatei, pe moară au
remas vr’o 800 fl. datorie la masi. Tata şi
frate-seu vezorul cele KOb fl. Intabulaţi pe
moară, au lăsat-o la comună, caro a vondut-o
cu razeiu-hotar şi tot ce-a fost la inoară. După
câţiva ani a remas ca izlaz. Moşul meu şi
astăzi o tn grumpul la nr. 822. Acum eu ne­
potul moşului am plătit banii toţi la masă
şi vreau so îngrădesc locul acela de moară
du G93CI, dar’ notarul nostru nu m<5 lasă so
îngrădesc. Dînsul zir.o că cu n’ain drept că
acuma e a comunei.
A b o n rn tu t .‘{(il.'t.
R e s p u n s . Dacă odntă ai plătit toată
datoria pentru moară, încât aceea este pro­
prietatea d-tale, atunci şi pământul aparţinetor
de dlnsa este al d-tale. Afacerea nu se ţine
do notar, ci de representanţa comunală. Pă­
mentul sau locul cât s’a ţinut de moară, dacă
ai martori cari îţi pot adeveri cu jurământ
până unde şi cât de mare pământ cuprinde
împregiurul morii, atunci întocmeşte gardul
fără teamă sau frică. Notarul, dacă are ceva
nedumerire sau crede altcum, atunci caute-’şi
drept de oprire prin judele cercual. Având
moşie şi proprietate Intabulată pe d-ta, aceea
o poţi îngrădi după-cum doreşti, numai altuia
să nu faci nedreptate ori pagubă.
P O S T A R E D A C Ţ IE I.
Dlui V. Popovici, Briglez. Noi n’am primit
epistola. Astăzi semenţa de trifoiu în toată ţeara se
plăteşte foarte slab cu preţ scăzut. Dacă acasă ca­
peţi 40 fl. pe m. mage, vinde-o acolo. L ege cu care
ai pute dobândi pîra cu stupii nu este. După maşina
d e tors vom cerca-
Abonentului nr. 3724. Am spus mai de multe-
ori, că lista despre tragerea losurilor o căutaţi dela
cine cumperaţi acele losuri. D e acolo nici-odată nu
se face cunoscut celor-ce au losuri, că nici ei nu ştiu
Ia cine se află, fiind losurile hârti umblătoare.
Abonentului din Bistriţa nr. 1313. Caută Ia f ~
casa de dare, acolo poti afla când s ’au îndeplinit tra
gerile.
Dlui Gregoriu Avram, neguţător, M. F *’
Pentru nuci adresează-te de-adreptul la acel?
vinde, dar’ nu la noi. fg
 Pag. 16
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G^urarîului.
Scrisă de loacliim M u n te a n , preot.
(Urmare).
Spriginiţi de stăp ân ire, cei cari tr e ­
cea u duceau cu sine şi av ere a p aro -
chiei cu biserică cu tot.
D eoare-ce com una n o a stră G ura-
riului s’a fundat — dup ă-cu m se va
v e d e la alt loc — cu m ult în a in te de
a c e st term in, d a r’ pe d e altă p a rte şi
însăşi biserica gr.-cat. de aici a re un
tre c u t cu m ult mai d e p ă rta t, — căci
d u p ă inscripţia de pe tabla d in frontis­
piciul ei, această biserică s ’a r fi zidit
din tem elie la anul 1202! — u rm ează
dela sine, că ea p ân ă la u n ire a iost
biserică greco-orientală.
D ela anul 1700 pân ă la 1767 c re ­
dincioşii gr.-or. n ’au av u t biserică, ci
cel m ult vre-o capelă provisorie, p e cân d
cei greco-catolici aveau acu m biserica
cea veche.
E a s'a rep arat în mai m u lte rîn-
duri, to td eau n a cu cheltueli m ari aco ­
p e rite din lada com unei.
A şa de pildă la anul 1811 ’i-s’a
d a t pnrochului respectiv 2 0 0 fi. p en tru
zugrăvirea ei. P e la anii 1 8 2 8 — 1830
s'a zidit turnul cu co n c u re n ţă publică.
L a anul 1860 s'a inoit altaru l co stân d
şi această lucrare — afară d e preţul
sta to rit în co n tract — num ai p e m a ­
terial şi altele 671 fl. 29 cr. v. a.
A deverat că si tre b u in ţe le — cu
m ult mai m erun te ale bisericii gr.-or.
lo t com una le-a îndeplinit.
ln anul 1836 episcopul Blajului
Ioan Lem enyi um blând in visitaţie c a ­
nonica, a cercetat şi com una noastră,
cu carc prilej a în zestrat biserica c re ­
dincioşilor sei cu A ntm is nou, fără de
care — după-cum ştiu t este — nu se
poate slugi sf. liturgic.
/') biscrica gr.-or. cea vcclte.
în periodul anilor 1 7 6 3 — 1767 s’a
fost zidit biserica cea veche gr.-orient.,
după-cum sc vede aceas:a a p ria t din 2
scrisori originale de pc a rc le vrem uri,
contractul şi un fel d c pom elnic.
Turnul s’a zidit mai târziu, la
anul 1799.
F ie din rea dep rin d ere, fie din îm­
prejurarea, că biscrica credincioşilor
greco-orientali era acum mai nouă ca
a celor greco-catolici, s’a în răd e cin at în
p o p o r greşita datină, dc a-’i numi pe
greco-orientali _ n o i“.
F iind de im p o rtan ţă isto rică şi din
m ai m ulte puncte dc v ed ere in teresan te
las se urm eze aici cele 2 d o cu m en te
am in tite mai sus.
I. C o n tractu l.
A cesta e com pus în lim ba nem ­
ţească, e a r’ în ro m ân eşte su n ă aşa:
.L a datul mai jos în sem n at s’a în­
c h e i a t contract in tre noi locuitorii li-
„b erei com une G urariului şi în tre cei
. 2 m ăiestri zidari din Sibiiu cu num ele
r Iohann R oth şi T obias L a m m n e r p en -
tr u zidirea (ridicarea) bisericii n o a stre
„nlnue d e zid anum e:
. .1 . Chorul sau ro tu n zim ea la al-
-ta riv i d e 1*/, stingin lungim e în lu-
„ m in â, 3° lăţim e in lumină.
FOAIA POPORULUI
„2. B iserica sau naea (corabia)
„de 4 Va0 lungim e şi 3 7 20 lăţim e în
, lumină.
„3. F iin d d e 2 y 2° lungim e în lu­
m i n ă şi lăţim ea de m ai sus.
„4. A fară din fu n d am en t se se
„ridice p â n ă la înălţim ea d e 3° şi p este
„to t se fie boltită.
„5. L a în tra re o uşe b o ltită dea-
„ rîn d u l e a se văcălui.
„P e n tru un astfel de lu cru se ni-se
„d ee n o u e celor 2 m ăiestri mai sus
„ n u m iţi: 3 4 0 fl., 5 stîngini lem ne de
„foc, p e zi fiecărui zidar 1 cop d e vin
Pşi 1 p u n t de c a rn e de vită, c u a rtir
„liber, lem ne, cărău şie p e n tru de a ne
„aduce p â n e şi legum ă din c e ta te şi
„bani cân d ne va trebui, fară nici o
„îm potrivire.
„S e mai fag ăd u eşte a da în abun-
„ d an ţă (cu prisosinţă) lu crătorii la coş
„şi alţi pălm aşi, p recu m şi în tre g m a te­
r ia l u l dc zidire a ni-’l p u n e la înde-
„m ână d u p ă treb u in ţă.
«A ceasta dovedim , în 9 Iulie 1763.«
Nlî. (româneşte cu cirilc) şi pentru mai ade­
v ăraţi crcdinţă, ne-am iscălit vre-o câţiva juraţi din
satul Gurariului, anum e:
Oprea Gafă, Bucur Manta,
fiind jude. jurat.
Vdsdlie Conţ,
jurat.
şi d im p reu n ă cu to t satu l G urariului.
II. Pom elnicul (cu cirilc).
„în zilele p rea în ălţatei ccsaro cră-
„icsei n o astre M aria T cresia fiind archic-
„rcu D ionisie N ovaeovici neunit, în anii
.tre c u ţi dela C hristos 176 dându-ni-sc
„din m ila Im p crătească loc d e biserică
„in anul 1763 luna lui A u g u st în 5 şi
„ne-am în d em n at sătenii din num itul
„sat G urariului, oam enii cei neuniţi,
„fiind povăţuitori şi o cârm u ito ri aceşti
.o am en i care se vor p u n e mai jo s pe
„n u m e: P op Ştefan, B ucur M anta, Va-
.sile C o n ţ şi aceştia au pus silinţă dela
„început până la sfîrşit, care cu ajuto-
.riu l lui D um nezeu a luat sevîrşire în
„anii trecu ţi 1767 Iunie 3 “.
A şad ar’ po p o ru l credincios gr.-or.
de aici ’şi-a zidit el însuşi biserica din
propriile mijloace, nu cu ajutorul co­
munei.
Cu prilegiul dărim ării s’a aflat pe
p ăretele altarului în dosul icoanei h ra­
mului, — S o b o ru l îngerilor, — ad ecă
în p arte a din d re a p ta zugrăvită p e zid
u rm ăto area in scrip ţie:
„P opa Ştefan, P opa C onstatin, P o p a
„Radul sin ego, Iacob Ioan şi G eorge
„Io an ,C o n stan d in C onstandin, Ioan Stoia,
„G recu Ilie, V lad Irimie, V lad Bucur,
„H anzu, Lupe, C onţ, B ucur M anta, Ia-
„cob V ătah, T o m a C ătăram ă, T o ad er,
„S tan M orariu, S tan Voie, T ăb an D ră-
„goiu, O p rea G îţă, Ioanăş C onţ, A vram
„Conţ, Ş erb an N icoară, M aniu C onţ,
„P e tru T arnea, C om an R ăchită, P e tru
„Loloiu, O p rea Simu. A ceştia au zu-
„g răv t biserica Ia 1 7 6 9 “.
S e înţelege p e din lă u n tru ; căci
p e din afară s’a zugrăvit ceva m ai tâ r­
ziu, la 1 7 7 3 ; e a r ’ la anul 1802 s’a fă­
cu t cărăm id a p e n tru închisoarea cu zid
a curţii din ju ru l bisericii — pe chel­
tu eala com unei.
D in motivul sig u ran ţei publice, p e n ­
tru sta re a ei ru in ată, această biserică
a fost închisă şi sco asă din folosinţă in
î 22 N oem vrie 1SS5 s t v. în v irtu tea
Nr. 4
unui ordin p reto rial d d to Selişte 2 De­
cem vrie 1884 s t n. sub N r. 2504. Zi­
d irea înse a m ai dăinuit încă până la
5 M artie 1886, — a tră it adecă cu
to tu l 119 ani, — cân d apoi s’a de­
m olat.
c) biserica gr.-or- cea nouă.
P e locul u n d e a s ta t b iserica ce;
veche s’a rid icat din fu n d a m e n t alta
nouă, m are şi pom poasă în interval
relativ s c u rt: din 17 A p rilie 1886 —
Joi în septem âna lum inată — până
8 N oem vrie 1887 — D u m in e c ă — i-
care zi s’a d a t prin sfinţirea a rc h ie re ^ ;
în folosinţa obştească.
O -au zidit in terp rin ze to rii fraţi mă­
iestri F e rd in a n d şi Io se f K o n ig er dir.
Sibiiu cu p reţu l d e 3 0 .7 8 2 fl. 21 cr.
v. a. încuviinţat d e c o n s is to r pe te­
meiul protocolului d e c o la u d a re din i
D ecem vrie 1887. A ici în s ă n u se cu­
p rin d sum ele ce s’au s p e s a t deosebh
p e altarul provisor, străn i, 3 clopote
orologiu în turn, p a ra tu n e t şi alte lu­
cruri trebuincioase, cu to tu l la vre-:
5 0 0 0 fl. v. a.
A d ju starea şi în fru m se ţa re a din ’i-
u n tru totuşi nu e încă te rm in a tă ; d r
avem mijloacele băneşti d e lipsă —
cum se va vedea la alt loc.
O cârm uitori ai p aro ch iei in p e n ­
dul anilor 1885 — 1887, — atâ t cc
bogaţi în sbucium ări şi frăm en tări, —
au fost Ioachim M untean, paroch fi
preşedintele com itetului, Ioan Mar.ti.
înveţător şi notarul c o m ite tu lu i; merr-
brii în c o m itet: P etru H an zu ju n ,
cob Brad sen., Ioan O lariu , Corrr.
Pcană, A vram S toiţă, P e tru I.oV-.
Ioan C. A rsenic, Ioan B. S to iţă, k :
I. Brad, A rsenic Pam pu, P e tru Tr;?::
D um itru V lad, C om an R eb eg a, Ger:;-:
M ihanciu, P etru V. D ăm ian, Glie-;:::
Răchită, P e n tru H ansu sen ., Gec*;:
Popa, înv. şi C răciun L ă p ă d a t; ear'::
ep itro p ie: Ioan T riştiu, to to d a tă rr-
m ar com unal, Ioan C o n ţ şi Ioan Y c'
Ca p rice p eto r şi s u p ra v e g h e a
al lucrării am avut pe inginerul srre-
rior Iosef N eugcbauer din Sibiiu. Ace>‘j
a prelu crat şi planul d u p ă original»; :*~
gincrului sup. Karl G a e rtn e r din Bra­
şov, alcătuit cu câţiva ani înainte p:
seam a com unei Reşnov.
In anii urm ători 1SS7— 1890
lărgit cu rtea şi cintirim ul d e lângă bi­
serică cum perându-se m oşia dalături re-
m a să după Ş erb an R o b iţ închizenduK
apoi d e ju r îm pregiur cu zid, ear' fron­
tul cu grilaj (ştachete) d e fer — lu c rir
cari au co stat şi ele vre-o 4 0 0 0 ti.
A cestea precum şi alte cheltue.:-
care stau în leg ătu ră cu zidirea şi tos-
îm preună tre c peste sum a d e 4 C.<a '
fl. — s’au aco p e rit din un fond propr.-
al bisericii.
d) fondul de zidire.
Istoria acestui fond a fost şi est=
d e m ulţi în m ulte form e presentatâ ?
discutată. E u voiu lăsa se v o r b e a i
docum entele. E a tă cum. în d a tă d up
venirea sa în A rdeal, m arele Andre:-
Ş aguna încă ca vicar general a :r.trs-
p rin s visitaţiuni canonice prin diece»
ce rc e tâ n d bisericile, m ângâind pe cre­
dincioşii sei. (Vs cr=i'-
 Nr. 5 Adaos la ,JFOAIA PO PO R U lţiţ,
T7 P m S J O M T ’T1T^ 1
X ^ V - x V _ y ± \ V _ y 1 Y -L
redactat de I. COST IN,
preot
înaintarea economică.
Dacă undeva este de lipsă socoteala,
atunci în economie este o datorinţă. In
anumită măsura ori propoiţie fiecare om
trebue să trăească cu calculare, economul
insă este silit şi constrîus de multe îm­
pregiurări, ca să ţină sraina şi socoteală
despre ceea-ce se face.
N ici o deprindere nu pofteşte atâta
chibzueală, nici o măiestrie nu este le­
gată de atâta socotinţă, ca tocmai ecouo-
mia de câmp.
Econom ul trebue să ţină socoteală
in prim ul rînd cu vremea, cu pământul
ţi cu câştigul. Despre aceste trri îm-
prigiurâri trebue să vorbim mai respicat,
câci nici un econom nu poate lucra cu
dobândă, nici unul nu poate ajunge la
ludestulire, dacă nu ţine seamă şi cont
ca aceste trei împregiurări.
\ reniea este învăţătorul cel mai pu­
ternic al vieţii, care înţelepciunea noastră
o Împărţi şte după vîrsta omului, că aşa
îc-i poată trage folosul. Cunoscând şi
combinând omul, cam câţi ani se poate
«tjnd»; vieaţa Intri' cele mni bune îm-
jr<giurări, a introdus economin sau soco­
t i » cu vremea.
A şa vedem, câ pentru vîrsta cea mai
b gfdâ a omului s ’a statorit învăţătura
p larii, pentru tinerime învăţarea meşte-
Tgurilor sau deprinderilor din care vor
«ît* sC tră ia sc ă în vi*aţă, pentru vîrsta
Urbâtrascft împlinirea deprinderilor însu-
fte, e a r ’ pentru bătrâneţe un fel de ră-
[if'S, întocm ai cum face un călător obo­
sit de drum şi căldura verii, că caută
ftpaos sub umbră. Fericit este bătrânul,
are Jn şirul anilor a avut socoteala ca
ft-'şi răsădească dînsul pomul sub a cărei
tabrâ Eă poată duce o vieaţă îndestulit.
Adecă înţelepţeşte a lucrat fiecare om,
iici a ştiu t câştiga şi păstra ca să aibă
fcn ce tră i la bătrâneţe.
V rem ea este ngulătorul cel mai pu­
ternic al lucrurilor, cari trebue să le îm­
plinească fiecare om ; dar’ îndeosebi eco-
tomul este supus şi constrîns a ţină so-
Kteala cu timpul. Econom, care nu-’şi
fctoaneşte lucrurile sale după vreme, care
*Ve socoteala sa să ştie împărţi fiecare
kcru dapă vreme, care ar împlini fiecare
£sncă to t cn întârziere; unul ca acela
fcereu are perderi şi cade din greşeli în
Peţeli, până odată de multele lovituri se
^neazâ total.
Vremea este însăşi o călătoare foarte
îSEctuală şi sîrguincioasă, care Diciodată
aşteaptă după leneşi, care îndeamnă
h lucru; dar’ nici-odată nu sileşte. Cine j bue lucrători puţini şi dă roadă multă.
^ se ştie folosi de dinsa în zile, oare şi I
% ite n a mai rătăceşte în largul lumii, i împărţi şi tocmi după dorinţă, atât pă-
I ispravă ÎDS6 n ic i' odată Du face- Aşa fiind
j fiecare econom trebue să isprăvească lu­
crurile sale atunci, când ’i-a sosit vre­
mea. Nici-odată nu se poate lucra cu
dobândă, unde lucrurile nu se împlinesc
la vremea lor.
Aşa n are nici o socoteală economul,
care în vremea plugului, cositului, ori se­
ceratului ar tăia lemne pentru casă. Tă­
iatul şi aşezatul lemnelor este lucru de
iarnă, deci cine n ’a ţinut seamă şi soco­
teală, că în iaină să împlinească acel lu­
cru păgubeşte mult, căci vremea de vară
este cu mult mai preţioasă ca cea de
iarnă.
Aceasta este una din multele gre­
şeli ce se pot face. Dacă cineva întâr­
zie din nebăgare dc seamă cu purtatul
gunoiului, aşa încât este silit a-’l purta
când alţii ară, ori ară când alţii au is­
prăvit, atunci a făcut nişte greşeli, cari
nu le mni poate repara.
Din toute acestea este uşor de înţe­
les, că fiecare lucru în cconomie are vre­
mea sa. Plugarul, care ştie să-’şi îm-
părţească lucrurile după vreme, care nu
lasă lucru de astăzi pe. mâne, care cu
multă sirguinţă îşi face datorinţa, acela
nici-odută nu-’şi poate fnce imputări că
n ’a avut grije, ori că a întârziat. Vre­
mea perdută nici odată nu se poate re­
câştiga.
Socoteală trebue să ţină economul
cu pământul, ca acela aşa să-’l împăr-
ţească sub lucru, încât dacă numai se
poate, să scoată din dlnsul dobânda cea
mai mare.
Fiecare econom dc pe pământul seu
trebue să aibă socoteala, împăţaştina şi
preliminarul seu înaintea sa, înainte, de
ce ar întră cu plugul în brazdă. Nici
un econom de Doamne ajută nu poate
lucra pământul, fie acela cât de puţi», fără
socoteală. Dacă ar face aşa, atunci nu
aştepte dobândă.
Economul bun trebue să ţină seamă
cu respect la pământul seu: la mărime,
bunătate şi situaţie. Pământul mai mult
şi mare se lucră şi cultivă cu mai multe
feluri de plante după cerinţele aceluia.
Trebue să ţină seamă economul de situaţia
pământului, căci nu se pot cultiva aceleaşi
plante pe pământe muntoasă şi mlăşti­
noasă. Aşa, n ’are ce obosi economul cu
răsădirea pomilor pe pămâDte apâtosse,
nici cu trestie ori spetează pe coline.
Economul, care are păment puţin,
trebue să-’l lucre, întocmească şi îmbună­
tăţească, ca să poată trsge folos din acela,
ca altul din mult, d ar’ mai rău. în eco­
nomia întocmită cu bună socoteală, nu
pământul m ult şi rău, dar’ puţin şi bun
dă folosul. Cu pământul mare şi rău
trebue lucrători mulţi, apoi dă roadă pu­
ţină, dar’ cu pământul bun şi puţin tre­
Economul, cu păment puţin, îl poate
ni». 5 —1896
mântui arător cât şi cel de fen îl poate
gunoi după plac. Aşa un jugăr de rît,
dacă în vremea iernii este gunoit pe de­
asupra colea vara va răsări pe dînsul tri-
f°iu şi în loc de o cositură va da două.
Alt rît de trei ori aşa de mare dacă va
fi lăsat în grija naturii, nu va pute da
atâta nutreţ. în ceea-ce priveşte bună­
tatea nutreţului, rîtul gunoit dă pâne de
grâu, dar cel nebăgat în seamă nici de
ovăs. Aceasta ar fi asemănarea cu pri­
vire la bunătatea nutreţului.
Aceste şi alte multe sunt împregiu-
rările cari silesc şi constrîng pe econom
ca să facă socoteala cu cualitatea şi cuan-
titatea (bunătatea şi mărimea) pământului.
Socoteala economului este aşa de strîns
legată şi îmbinată una cu alta, ca catena
(lanţul) prin verigile sau belciugii, care
formează o lungime destul de însemnată.
Când economul ar şti ţină socoteală
cu vremea şi pământul, dar’ n ’are soco-
toala pentru câştig, ci acela îl împarte şi
risipeşte după plac, putem zice: că n’a
făcut nici o ispravă.
Socoteală bună şi multă chibzuinţă
se pofteşte la grijirea şi împărţirea câş­
tigului, care îl poate dobândi economul cu
multă osteneală şi cruţare.
Având cineva câşt'g în bani, aşa
trebue să ’şi întocmească traiul vieţii, ca
să fie cumpătat şi cruţător. Ori-care eco­
nom cu pământ ori posesiune aşa lucră
înţelepteşte, dacă din câştigul adunat şi
păstrat o parte anumită pururea o are
lângă sine fn bani gata.
Nu poate avă câştig sau dobândă
economul, care cheltueşte tot cât poate
câştiga, care risipeşte banii pe rachiu,
cărţi ori tăbac, care îndată-ce ajunge la
bani, caută ocasiune cum să poată scăpa
de dînşii.
în vrimea noastră de astăzi, când
dările şi poverile ţerii stlnt multe şi
grele, când învăţătura, biserica, şcoala şi
alte trebuinţe comunale poftesc jertfă, când
şi cerinţele de traiu şi veştminte n’-s’au îm­
bunătăţit; numai aşa putun pune ceva la
o parte din lucrul mult, dacă trăim cum­
pătaţi şi ştim păstra.
Dacă plugarul a putut câştiga şi pune
la o parte o sumuliţă oare-care de bani,
atunci să aibă socoteală şi mai departe,
nu o aşf ze. în fundul lăzii să mucezească,
nu o sape ca omul cel din sf. scriptură
talantul seu în pământ, ci ducă-se la o
casă sau bancă de păstrare, aşeze-’şi pentru
păstrare acolo agonisala, că aşa aceea încă
câştigă, nu stă moartă.
Economul, care are pământ destul,
care îl poate lucra însuşi, care îl poate
îmbunătăţi cu uşurătate cu vitele care le
ţine, care îl poate lucra la vreme şi bine,
deloc să nu lâcomeascâ a -’l înmulţi cu mai
rău. Mai bine să-’şi aşeze banii pentru
fructificare în ceva bancă căci mai bun
folos va trsge, decât să-’şi sporească averea
şi să nu o poată lucra la vreme şi bine.

Pag. 18
Astăzi acel econom este adevărat
avut, care are pământ şi b a n i; dar nu
este dator la nime. Astăzi numai acel
econom sfi-’şi cumpere pământ şi cu da­
torie, care n ’are al seu pentru lucru şi
traiul zilnic. Cine însfi are moşia sa în-
destulitoare, adune la bani, căci deşi
poate munci cu mult pământ fiindcă pro­
ductele n ’au preţ, nu poate avfi dobândă.
Din cele zise este adevărat, că cine
doreşte a spori averea, cine voeşte a- şi
face st-ire iudestulitoare, numai prin lucru
şi socoteală o poate ajunge.
Plantarea răchitelor sau sălcilor.
(Urmare şi fiue.)
XI.
în treb u in ţarea vlăstarilor.
Putând avă vlăstarii sau vergelile
de răchită după osteneală grea şi multă,
urmează ca din acele sfi se pregătească
lucruri frumoase şi bune, că numai aşa
se poate dobândi câştig indestulitor.
In vremile noastre Împletirile
corfe sau coşerci şi alte lucruri de răchiţi
sflnt atât de perfect, cu gust şi bine
lucrate, încât întră şi în căsile cele mai
bogate şi întocmite cu lux. Cu deosebire
leagănurile pregătite diu aceste îm pletituri
sflnt foarte întrebuinţate şi bine plătite.
Vergelile curăţite de coaje se despică
şi desfac în părţi atât de subţirele, încât
sc pot folosi întocmai ca aţele sau spărgile
de cusut şi legat.
Din vlăstarii crepaţi sau despicaţi
se pregătesc de regulă, lucruri şi obiecte
mai frumoase şi de lux, cari se în­
trebuinţează pentru lucruri mai uşurele.
Diu răchiţile curăţite de coaje Inse
nedespicate se pregătesc obiecte, a căror
menire este oi st* servească pentru lucrări
mai grele şi se ţină mai multă vreme.
Din vlăstarii de răchite, cari nu
sflnt curăţite de coaje, se pregătesc coşerci
ori corfe de purtat lemne, cărbuni şi
coşuri de car ş. a.
Cultivatorul de răchite trebue sfi se
îngrijească, ca se aibă lemnul de lipsă
tot di;* gr.idina sa pentru fuştei ori
picioare de mese, cum sflnt pe cari se ţiu
florile. Adecft. uu numai de vlăstarii cari
se împletesc şi servesc de leg at; dar’
totodată şi de lemnul sau fuşteii cari
d.*u tăria şi servesc de cercuri încă trebue
să aibă grije. Aceşti fuştei se dobândesc,
dacă câte uu vlăstar se lasă sfi ajungă
2 — 4 ani, atuuci aceste rude de răchiţi
se întrebuinţează ca material, care dă
trăinicia împletiturilor.
Pe lângă aceste foloase ce se poate
câştiga din cultivarea răch iţi’or mai sflnt
şi altele, adecă:
Cosja jupuită de pe vlăstari o pot
întrebuinţa orgarîi la lucratul peilor ; d ar’
se poate întrebuinţa şi de nutrem ent la
vite, oi şi capre, mai ales dacă se mestecă
cu nutreţuri fen ori otavă.
FOAIA POPORULUI
în plantaţiunile dc răchiţi mai ales
dacă este ceva lac printre dînsele, atunci
se sporesc paserile sălbatice cum sfln t.
găinile şi raţele sălbatice, care petrec cu
multă plăcere acolo, aceste după trebuinţă
se pot rări şi puşca.
Prin cultivarea răchitelor se dă şi
albinilor teren ca să-'şi poată strînge
miere. Din florile răchitelor şi deosebitelor
sălcii albinele adună cu mare plăcere miere.
Diu toate cele până aci zise se vede
apriat, că din cultivarea răchiţilor, unde
locul este acomodat, se poate câştiga
dobândă foarte bună. Numeroşi plugari
de ai noştri, în timpul de iarnă, când
şi aşa n ’au lucru afară de grijitul vitelor
ar putfi câştiga bani frumoşi, dacă s’ar
deprinde la cultivarea răchitelor şi îm-
pletitul de obiecte. Ori-care lucru îşi
resplăteţte osteneala, cu cât un econom
se ponte deprinde în măsura vremii cu
mai multe lucruri, cu atâ t are mai
mare dobândă.
de
Cultura napilor.
Nu odată am auzit tânguindu-se
unii economi, că semenţa de napii, meniţi
pentru nutrirea vitelor, foarte cu greu rfi-
sar, vina se pune de regulă pe sfimânţă.
Ca economul se poată încungiura atâta
tânguire, că n ’a răsărit sămânţa cât şi
paguba ca se nu lucre şi samene sămânţă
înzadar, bine este, dacă însuşi îşi cultivă
semenţa după plac. Mai vîrtos pentru
napi, este hotărltor şi felul de pământ,
unora le convine mai tare, altora mai
ţărînos, deci nşa tn b u e să se îndrepte
omul în cultivarea lor.
Mai cu sfat este, ca economii de
toamna se-’şt ale-igă când se sapă napii
rădăcinile cele mai frumoase şi sănătoase
anume pentru semenţă. Asemenea exem­
plare de napi se aşază cu bună grije şi
se păstrează până primăvara. Dela napii
aleşi de sămânţă se culeg frunzele de pe
vîrf cu mâna — nici câud nu se taie
cu cuţit. Frunzele cele. din mijloc se lasă,
că mai târziu din aceste are se răsară
cotorul.
Economul, care n ’ar avea păstraţi
napi pentru sămânţă, dar' ştie la careva
din comuna sa ori in alta vecină să-’şi
câştige napi de sămânţă, că aşa îşi va
putea iusuşi cultiva sămânţa îa vara aceasta
pentru celalalt an.
Prim ăvara, câud vremea începe a fi
mai călduroasă, se pregătesc straturi ori
chiar şi holde mai mărunte pentru culti­
varea sămânţei de napi. Pământul s^ ară,
ori se sapă destul de afund, apoi se gu-
noeşte bine. în pământul asemenea lu­
crat în cuiburi şi şiruri regulate se răsă­
desc napii de sămânţă.
Fiindcă din rădăcinile acestea răsar
mai multe cotoare ba adese-ori se foarte
întufişează, aa lipsă de spaţiu, adecă trebue
plantaţi în anumită depărtare, ca razele
Nr. 5
şi căldura soarelui sfi poată s tră b a te
printre dînşii.
Napii de regulă se aşază îu grupe
sau cuiburi, încât să fie învâlită toată râ-
dăcina, afară de creasta verde. D epărta­
rea şirurilor şi rădăcinilor una de a lţi
se socoteşte dela 6 0 — 80 cm., după-cuir:
sflut napii de mari şi pământul de bun.
Având de cultivat napii de sămânU
în pământ mai slab, atunci în g r o a p a
sau cuiburile cari îi aşezăm pun-n
gunoiu copt împregiurul rădăcinilor, r m
ce totuşi ne asigurăm roada.
De însemnat este, ca nim enea sc ir:
mestece mai multe feluri de napi, ca 3
ajungă uuii lângă alţii ori p rin tre ola.*_i
căci prin acest amestec pot sfi se sir.z
şi împileze.
îndată-ce napii răsădiţi încep a crer-
pământul dimprejurul acelora, se S i p
că aşa buruenele sfi nu poată creşte , xj
dată-ce cotoarele au crescut peste în ă h :~ -
unei palme, încât vântul, viscolele o
galiţele ar putea sfi le rupă, se l e a ş l (
nişte părişori. După-cum ne-am îndarir.
a procede la alte plant'*, că rărim 'îli
tarii, ca cei rfiinaşi, sfi fie mai în
întocmai nşa procedem şi cu vlăstarii rfej
diţi din rădecinile napilor. Dacă ri-:
cina este mare şi cu putere, atuuci
cel mult 3 — 4 cotoare dacii a r fi
numai unul, că şi aşa acela va ţ i p i ra
târziu ramuri destule. Cu cât ave-n: ti
toare mai sănătoase şi groase, cu
dobândim săm înţă mai bună şi putc-rr 3
CiUră capătul lui A ugust şi îh .-.'t;
tul lui Septemvrie, sau când sfcm cnu i
napi începe a negri începem a tă ;s *i
murii cu sămânţa. Adese-ori sfiutrrs : «
strînşi a culege câte de pe o ră
ramuri, până în altă parte sfiaierţâ
nu este deplin coaptă, câci d a c i
culegem, la vreme se scutură.
îndată-ce sămânţa de napi este c t j
coaptă, cotoarele se taie, apoi pe !ep* -ri
ori jiteie se uscă. Fiind deplm uî:s-'
cotoarele de semânţă se scutură o r. 13
blătoşt-, după aceea prin ciur o ri :r.
se curăţeşte ca sfi o avem curată.
Semânţa dobândită pe ace sstâ a
este cea mai bună. Nu odată se înte-n:^
că din sem inţtle sfimânate în tracd & s: J
cresc cotoară şi sămânţă, unii a d srJ. I
această semânţă, apoi o vând în necz'i
torii, din această sfimenându-se ap^i H
săr nişte rădăcini şi napi slăbuţi.
Diu cele înşirate poşte vedes ^
care econom, că voind a cultiva
ca sfi poată ave o recoltă bună, î a ţ e - t . .
lucru împlineşte dacă însuşi se încr:;;?»
de cultivarea sămânţei. Aşa n a u
lit a da bani mulţi pentru sămânţă res
Sflnt însfi unele împregiurări, c ir-
nu sămenţa este de vină că creic
rele, ci mai vîrtos vremea, câud dup* J
vreme mai lungă secetoasă urmează
 Nr. 5 FOAIA POPORULUI Pag. 1 9

~şi vreme grasă, atunci cresc cotoare din Acest tablou sună astfel: mesc la căsătoria păgână. Preotul nostru pof­
sămânţa de napi. Numerul hect.
teşte dela tinerii noştri pentru adeverinţa tre ­
buincioasă câte 2 fl.
Unde s’ar ivi mai adese-ori să crească
Cultivate Necultivate Oare ar fi cu cale atâta pentru un ex­
cotoare din sămânţă in loc de rădăcini, tras, se se solvească preotului?,
acolo economul trebue sfi schimbe să­ l;i Argeş . . . ;■ 2480,1 981 i — 10 25
Verendin. 1 ’. J.
2; Brăila. . . . !: 822;! 710 25 180 25 Respuns. Aşa este, fără atestatul preo­
mânţa. 3 ! Bacău..................... i; 10548; 4834: 75 217 50
4j Buzeu..................... j! 9352’ 4472; 50 977 tului matriculantul nu poate face sau încheia
Nici-odată să nu samene sămânţa care 5’i Botoşani 578’j 792 50 101 25 contractul de căsătorie; dar’ ni-se pare cam
se coace mai de vreme, ci totdeaună cea 6 ' Covurlui . . |i 99951 58’4 152
7 Constanţa , 3951 ; 2370 50 159 50 mare taxa. Dacă atestatul se dă din dire-
i!
târzie să o folosească pentru sămânţă. is Doljiu. . . 31161: 18708 25 ji 121 getorie fără timbru, atunci preotului se cade
9' Dâmboviţa . 4276’ 1574 457
Făcând aşa va scăpa de neplăcerea îm­ ll'j Dorohoiu 113: 215 25 j 16 75 1 fl. în cele mai multe di-eese atâta s’a
11' Făleiu . 9002': 5165 501 1286 statorit pentru fiecare extras matricular.
preunată cu creşterea cotoarălor. Se 12 Gorjiu Î2940 7099 50:! 53 50
13: Ilfov . . 7238 5l'67 118 De altcum în asemenea afac-ri hotăreşte şi
mai poate ivi aşa ceva, ca să crească co- 1836 902 75 j : 16 25
14' Ialomiţa . , datina, unde preotul în trecut încă a avut
toară din sămânţa de napi, şi după 15 Iaşi . . 4407 4416 3957
16 Muscel . 373S 176 25 112 50 mai mult de 1 fl. pentru asemenea extrase,
gheaţă. 17, Mehedinţi 26268 12461 122 50 acolo nu vi-se face nedreptate, daeă şi acum
18. Nenmţu . 73 9"i 7 o
Sămânţa adunată de pe cotoare peste 19 01 tu . . 6728 3458 75; se ţine acea datină.
20 Prahova . 9653 8297 50 803o! 25
iarnă se aşază în saci şi se aşazi în lo­ 14203 13021; 75 •’ 308' 50
21 l’utna. .
curi mai uscate şi ventilate, cum bună­ 22 Iî.-Sărat . 8658 10247j — ;• 48l! 25 întrebarea 22. Aflăm, că la stupăritul
23 Roman . 1274 717150 ii 150 50
oară s â n t podurile. C ătră grinzile sau 21 lînmanaţi ICO10 U56t>] — , 24' 75 măiestrit este trebuinţă neîncungiuiătoare de
2T. Suceava . 309 329; 75 47’ "5 faguri artificioşi, ve rog a-’mi spune dela cine
rudele din pod este bine, dacă sacii se -(>' Tutova . 8415 52S6j .'O ; 209:50
1i;i «9 906S* 75'. 446| — şi de unde aş putea cumpăra faguri buni.
leagă cu sirmele sau fire de drot în loc 27, Teleorman
28 Teruciu . 105S7 0876: 5 0 1 29: 50 Că am auzit câ se fac şi faguri falsificaţi
. de funii şi aşa, cuci pe acele nu se pot 29 Tulcca 7111 5705; 50 •: 20311 25
l»578 341 5j 75 l-t li 75 care deloc nu priese albinelor. Dacă dintre
30 Yasluiu .
coborî aşa uşor şoarecii la sămânţă. 31 Vâlcea 12300 9097 50 5m7: 75 învăţătorii noştri români face oare-careva
32 V aşca . ‘>711 5370, — 49! 10
faguri ?
Putând străbate şoarecii la sămânţă Total 267063 167929 50 20570;10
Văleni 1896. I- D-
in aceea pot causa mari stricăciuni, deci Total general . . . IhS.-lUU.UO
Răspuns. E^te adevărat, câ la stupă­
trebue să luăm toate măsurile ca să o După-cum se vede din tabloul do mai ritul cu coşniţe măiestrit ai lipsă de faguri
scuti ni. sus, România posedă 168.l!)9 hectare de vii artificioşi, şi ea numai fagurii pregătiţi din
cultivate do 207.OC.3 proprietari, şi plătind un ceară curată sftnt cei mai buni. Foarte mare
imposit de 1,97-1 âr> 1 f<anci. dobândă so poate câştga din fo’osirea aces­
Ovreiul (Jidanul) din România. Judeţele, cari prsed mai mari întinderi tora, căci albinele consumă 15 cligr. de miere
de vii sânt: Doijiti, Mehedinţi, Putna, Pra­ până fac 1111 chgr. de ceară, do aceea folosind
Domnul Ioan Ghica ne dă urmă­ fa/îuri măiestriţi dobândim multă miere. Unde
hova, Văl'ea şi Kmnanaţi.
toarea icoană a Ovreiului din R om ânia: Ca tusujiri bum* se disting: \ lUcea cu «ji cnie Învăţător rouiâu ar aven de vândut
„O vreiul, în genere (peste tot), nu vinurile sale dela Prâgăşaui; l’uttia cu renu­ faguri artitiicioşi nu ştim; dar’ după această
mitele vinuri do Odobeşti şi Mehedinţi cu Întrebare sperăm, că vom fi înştiinţaţi.
este nici producător, nici consumător (nu
produsele sal** salo dela Oreviţn.
face nici un biue ţe rii), el este numai în genere to3t« vinurile sftnt oxcelcnte întrebarea 2j . S’ar pută face fânul funi,
precu p ^ t (sfirnar): cumpără când găseşte şi culesul lor după ce îndestulează toate tre ­ pentru-ca eo (ie mai uşor do păstrat în po­
pe om la nevoie, ca să vindă scump. H rana buinţele ţerii mai dispune de un stok, care duri. Aţa cred, câ mai mult încape. Aşa îl
Ovreiului este puţină, mămăligă cu două se poate exporta cu succes tu străinătate, (ic fac şi călăreţii, oare fire-ar bun de nutrit vi­
trei fire de ceapă sau de usturoiu (ain); pentru fabricare de cognac, Iie pentru ames- tele cornute cu cl sau t u, oare mânca-’I-ar
te'area lor cu alte vinuri, cari au nevoi*! dc ca şi din clăi", ori ba.
el nu are trebuinţă de hrană substanţială
îmbunătăţiri, iie In lint* pentru a se da ln Oraviţ.vroinftnă. luai 1 Hrctiz.
i'mai bună), fiindcă nu se osteneşte mun­ consuiuaţiune, unde poate ocupa 1111 loc fie R e s p u n s . Da, se poate aşeza fânul şi
cind, nu m u n ceşte, nu chvltueşte putere frun te printre vinurile de unsă cele mai bine
aşa pregătit în sueituri, numai vorba so tie
rauşchiulară; nu eheltueşte cu îmbrăcă­ apreciate. că asemenea lucrare pofteşte mult lucru. Pen­
m intea, căci nu ţine la curăţenie, lapedă tru nutrit so poate întrebuinţa întocmai ca
haina de pe dînsul şi cuşma din cap nu­ fânul din clăi, sau fîrcituri pentru nutrirea
mai când cad bucăţele. Ocupaţiunea (lu­
Din traista eu poveţele. vitelor cornute.
crarea) lui exclusivă (singură) este. a se întrebarea 19. Dorind a cultiva oves
de Canada şi Siberia, rog pc onorata redac­
ţine la pândă, ţintind chioriş la punga şi întrebarea 2.;. Putâre-aş capota drept
ţiune a-’mi spune cu ce preţ şi unde aş putea
la necesităţile (lipsele) Românului sărac găsi la ori-care econom de ai noştri. de a vinde poame străine? Neguţătorii străini
sau cheltuitor: trăeşte diu sudoarea şi J 'c tc c u n u l. me opresc a vinde poame străine, cum sânt
nenorocirile Românului muncitor. Puţini, Respuns. I)e astă-dată nu ştim apriat sm ohine, pomoranţe, lămâi ş. a. Prin cine
la carc dintre economii noştri şi o:: cât pro; aş putea dobândi dreptul de venzare mai în
foarte puţini Ovrei sân t m eseriaşi: croi­
ai putea aila ovăsul de sub întreb ne. D .ita grabă şi ut;de aş putea cumpăra poame bune
tori, zidari, dulgheri (lemnari), tâmplari
însă ne va u r.l nove înştiinţare, atunci, vom şi ieftine.
im ăsarij; mulţimea cea mare sânt cârci- publica unde se poate a Ha şi cu cât preţ. Oraviţa-română. J' U rca zti.
m ari, cămătari, zarafi (schimbători de bani) Respuns. Drept de a vinde ori-ce
şi sam sari (mijlocitori la cumpărări şi negoţ, se câştigă dela pretură. Aşa eel-ce
întrebarea 20. îu comuna noastră se
vânzări) — nici unul plugar". doreşte a deschide o prăvălie ori a vinde nu­
află uu om in vîrstă de 30 de ani, care, după-
miţi articli, face înştiinţare la pretore pe o
Frumoasă icoană, nu-i vorbă; şi, că cum 'mi a zis, are ce gând a întră la vro
scrisoare timbrată cu 50 cr., totodată alătură
e şi adevărată, uu ne îndoim. »>. m. mănăstire ca monah. îrtreab acăcu m ţi unde?
timbru de 1 fl., care ’i-se pune pe concesiune
pe ce caîe are a pâşi ca se fie primit la atare
ori îngăduinţa. în scrisoarea dată pretorului
mănăstire? A b o n m t S91.
spune în care comună, stradă şi numerul căsii
R espuns. Noi, aici în Ţeara-Uncu-
Ştiri eeonoraiee. reasc-ă şi Ardeal, n’avem asemenea mănăstiri
va vinde marfa. Dacă nu ’i-s’ar da respuns
in trei zile, deschide prăvălia fără a mai aş­
Statistica viilor în România. Pu­ unde sr pute fi primit. tepta. Poamele de sub întrebare le poţi avă
blicăm după datele biuroulai statistic al Ro­
dela i însoţirea de credit şi depuneri a indus­
mâniei un interesant tablou conţinând numerul
21. Cu legile acestea noue
în tr e b a re a triaşilor români din Sibiiu <■, cu preţurile cel©
proprietarilor, numerul hectarelor de vii ce
ale căsătoriei civile, cere matriculantul dela mai ieftine.
posedă fiecare, impositele la care sânt supuse
cătră stat, judeţ şi comună aceste vii, pentru tinerii, cari vosse a se căsători „extrasul de
Secare district în parte. botez, dela preotul nostru, altcum nu se pri­
 Pag. 20
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G r iu - a m ilu i.
Scrisă de Jo a chim Mmitean, preot.
(Urmare).
In 1/13 Iulie 1847 a venit şi în
comuna noastră. Urmă despre această
visită avem în protocoalele matriculare,
care sub datul de mai sus pe lângă
adaosul „cu plăcere am văzut“ poartă
iscălitura sa proprie.
Văzend cu acest prilegiu starea
tristă în care încă de pe atunci se
afla vechia biserică, a îndemnat po­
porul se pună la cale cele de lipsă
pentru ridicarea unei biserici noue şi
corespunzătoare numărului poporaţiunii.
Lipseau înse mijloacele — poate şi tă­
ria voinţei. Aceasta se vede de acolo,
că abia după 13 ani a pornit a se face
un pas mai hotărîtor spre ţîntă.
In 16/28 Nov. 1860 representanţa
comunală a dat prin contract parochu-
lui Ioan Arscnie în întreprindere pe
timp nchotărît o tăietură pe „Rîul-cel-
mare“ cu scop, ca venitul curat se
cadă în folosul bisericii gr.-or. ce ar fi
a sc zidi. Planul şi preliminariul de
spese lucratc de inginerul K. Gaertner,
au obţinut sub datul 18 Aprilie 1861
Nr. 1154 aprobarea ofieiulatului politic
cercual (Stokera) din Orlat, precum şi
binecuvântarea archirrcască sub Nr.
311 din 8 Aprilie anul 1861.
In 24 Martie 1861 representanţa
comun, pe lAtigâ alte puncte referitoare
la acelaşi obiect, precum : terminul lu­
crării, facerea cărămidei trebuincioase
ş. a. a mai statorit şi o listă de sub-
scripţiune printre locuitori, menită se
aducă la vre-o 5500 fl., cu care sumă
era se se înceapă lucru.
în realitate inse n'au intrat ca
ajutoare decât numai 267 fl. 57 cr.
Cu sumuliţa aceasta pc lângă concu­
renţa publică s’au fâcut câteva sute de
mii dc cărămidă, carc cu timpul s’a
vendut şi împărţit pc Ia oameni; ear'
biserică nu s’a zidit.
S a pus totuşi temeiu Ia un fond
al „zidindci biserici", care după compu-
tul din 9 Septemvrie 1862 încheiat dc
protopresbiterul tractual dl Ioan Mania
se alcătuia:
1. din 1498° dc lemne încă ne-
vendută.
2. din 615 fl. prctensitini la privaţi,
dc 237 fl. 12 cr. biserica a remăs în
bagubă prin focul din 26 August 1S62.
3. din 145 mii dc cărămizi.
Tăietura s’a continuat vre-o 7 - 8
ani în scopul sporirii fondului.
Pătruns de sfinţenia scopului şi
cunoscend firea oamenilor, energicul
protopop a trebuit însuşi se iee asupra-’şi
sarcina chivernisirii acestui fond, tră-
gend socoteala din an în an, cu care
prilegiu prisosul, de care putea dispune
ca banii se nu se facă — cum zicea
„mere pere“ — îl lua cu sine şi îl
eloca la băncile din Sibiiu.
„ ^.u *oate acestea multe sume s’au
împărţit între oameni — cele mai mari
pe la fruntaşi dela care numai cu mare
greutate sau putut încassa atunci când
bisericii în adevăr ’i-au făcut trebuinţă.
Astfel după computul încheiat la
13/25 Noemvrie 1867, revăzut şi de
FOAIA P O P O R U L U I
inspectorul — senator Petru Roşea,
starea fondului consta din 15.721 fl.
48 cr., din care sumă numai 2416 fl.
au fost elocaţi la .cassa de păstrare în
Sibiiu, pe când restul era risipit pe la
câţi toţi.
Din suma de 31.778 fl. 67 cr. la cât
se ridicase fondul până în 9 Aprilie
1878 — ziua când s’a făcut predarea
cătră organele bisericeşti locale — tot
mai era cam o treime împrăştiată pe
la privaţi.
Ajuns înse la atâta, fondul a cres­
cut repede şi a făcut deci cu putinţă
întreruperea arzătoarei dorinţe obşteşti
hrănită timp de 40 de ani: de a vede
ridicată noua biserică abia la 1887!
c) Antinns, cărţi şi alte.
Antimisul de pe sf. prestol e înse
tot cel vechiu şi poartă următoarea
inscripţiune:
„Dumnezeescul şi sfântul altariu al
„Domnului nostru Isus Christos sfinţit
„cu darul prea sfântului şi de vieaţă
„făcătorului duch prin mâna şi blago­
slovirea pica sfinţitului Chir Dionisie
„Novacovici pravoslavnic, Episcop al
„Dudei şi a tot Ardealul a sc slugi
„pro dinsul dumnezeiasca liturgic în
„hramul. — Cu nevoinţa şi cu toată chel­
tu ia la celui mai sus numit la anii dela
Christos 1762.“
Aşadar’ antimisul existase înainte
de zidirea vedici biserici, de unde ur­
mează una din doue: sau că el s’a fost
întrebuinţat în o capelă provisoric, sau
că episcopul îndată (lupă ocuparea scau­
nului la anul 1761 a pregătit mai multe
antimise se seama bisericilor lipsite.
După spusa unui cantor bătrân,
a .dascălului" Ioan Dămian, născut la
anul 1804 şi răposat Ia 21 Decemvrie
1889, in sus pomenitul antimis s’ar afla
ca moaşte părţi din un deget al sf. ni.
Iacob Persul, muncit pc la anul 400
d. Christos, a cărui pomenire sc ser­
bează la 27 Noemvrie.
Pe lângă odăjdiile preoţeşti, vasele
şi alte o’iiccte sfinţite, cum sftnt: sti-
charul patrafirul, mânecările, brăul şi
sfita şi procovcţele, apoi cruci, icoane,
prapori, festnicc. cădelniţă, potir, dis-
cos, (pe cel mai vechiu c săpat anul
1759) teplotă, stea, copie şi linguriţă
— alcătuite din materii şi metaluri
după putinţă din cele mai preţioase, —
ca neapărat trebuincioase la slujba
dumnezeească ar fi a sc mai număra şi
cărţile bisericeşti rituale.
In biserica gr.-or. de aici se află
între alte următoarele cărţi remarcabile
mai ales pentru vechimea lor;
1. Pidalion, tipărit în mănăstirea
Neamţul la anul 1844.
2. Propovedanii la îngropăciunea
oamenilor morţi, de Petru Maior, Buda
anul 1809.
Cele 12 mineiuri pe lunile de peste
an. Buda 1805.
4. Adunarea Cazaniilor cu blago- ş
slovirea Archiepiscopului şi metropoli-
tului Carloviţului. Beciu 1793.
5. Ciaslov. Bucureşti 1778.
6. Penticostariu. Episcopia Rîm-
nicului 1767.
7. Antologion, ce se zice înflo­
rirea cuvintelor. Episcopia Rîmnicu-
lui 1766.
Nr. 5
. 8. Triodin. Rîmnic 1761.
9. Evangelie. Bucureşti 1760, ear"
tablele din 1756.
10. Octoich. Rîmnic 1750.
11. Mărgăritare, adecă cuvinte de;
multe feluri ale lui Ioan Zlatoust Bu­
cureşti 1746.
12. Apostol. Buzeu 1743.
13. Penticostariu Românesc-Ser-
besc. Buzău 1701.
14. Pravila cea mare. Tergo-
vişte 1652.
15. Noul Testament. Belgrad 164Ş;
26 . Generalogia (cartea neamurilor)
preoţilor.
La poporul nostru clerul întotdea­
una s’a bucurat de cea mai înaltă cinste
şi nu atât pentru persoana preotului.,
cât mai ales pentru sfinţenia darului
Preoţimea înse a şi fost la noi veacuri
dearîndul singurul povăţuitor şi lumină­
tor al poporului. Apoi ştiut este, câ
„precum păstorul, aşa e şi turma'.
Pe temeiul documentelor reproduse
şi a unor amănunte culese din gura
sus numitului Ioan Dămian, care ca
diac şi nepot de popă era omul ce!
mai bine informat despre cele vechi
bisericc.şti-şcolare, las să urnieze aici
consemnarea preoţilor, câţi s’au rîndu::
după vremuri în această comună a
scurte însemnări din vieaţa lor.
a) Cei gr.-oricntali.
Ca cel niai vechiu preot gr.-cr
după unaţic sc pomeneşte:
Popa Ştefan Serban (Arscnie) niv
cut, sc zice, în Cărpiniş; dar’ ştiriciri'î
făcute în acea comună n’au dat nic:
un resultat. Bărbat înzestrat cu fru­
moase însuşiri, energic, învăţat şi cj
zel pentru ortodoxie; a reuşit se în­
toarcă poporul dela unaţie la vech~3
credinţă, a stăruit pentru zidirea bi­
sericii şi a turnului, car’ la anul 17r'>
a dăruit bisericii un dulap, carc şi acum
se foloseşte în altariu.
A trăit deci ca preot dinaite de
1763 până după 1799 locuind lânp
biserică sub Nr. 43 — moşia de odi­
nioară a lui Şerban Bobiţ, acum încor­
porată la biserică.
Dela îndemânarea ce o avea. de
a-’şi încălţa însuşi roatele la car, era
supranumit „Rotariul“. El să fi fo$:
şi cel dintâiu, carc in Gurarîului a avui
car ferecat, privit ca lux (faloşenie) p*e
acele vremuri.
A fost ginere juratului Vasile Conţ..
celui iscălit în cuntractnl bisericii şi
numit pentru găzdăcia lui „Boierul^.,
locuind moşia de sub Nrul de acum
426. Soţia sa Bucura ’l-a supraveruit
trăind încă pe la anul 1810. La 17S5-
aveau 3 fii: Vasile, Constandin şi Dobra
2. Constantin Arsenie, contimpo
ran celui dintâiu şi poreclit de el -Pi-
paşul“. A locuit pe moşiile de sub
Nrul 300 şi 301. Cu soţia sa Maria
au avut 2 fli: Arsenie şi Ioan.
Popa Radul, al cărui nume obvine
, numai in inscripţia de pe altariu. în­
colo cu totul necunoscut A murit-
înainte de anul 1785. (Va umaV
 Nr. 6 Adaos l a „FOAIA POPORULUI» Tir*. 6 _
ECONOMUL
redactat de I. CO ST I N,
preot.
Drepturile de neguţătorie.
Adese-ori am amintit despre bună­
tatea ce pot aduce neguţătoriile şi mă­
iestriile pentru persoanele cari se deprind
cn acestea. De astă-dată, vom arfita, care
sunt datorinţele şi diepturile în cercul
cărora se poate îndeplini o măiestrie sau
neguţătorie.
în patria noastră fiecare persoană
maioreană, adecă ajunsă la vîrsta de 24
ani, sau care prin lege ’ş-a cerut majori-
sarea, fără privire că esţe bărbat ori fe­
meie liber (slobod), poate s6 se deprindă
cu neguţătorie ori măiestrie.
Minorenii, cari au trecut peste 18
ini sub grijea părintească sau a tutorilor
cd ÎDgăduinţa scaunului orfanal pot sC se
deprindă cu măiestrie şi neguţătorie, când
se privesc de majoreni njunşi la vîn>tă
de sine stătătoari.
Corporaţiunile cum sânt: Bisericile,
şcoalele, Însoţirile şi băncile Încă pot sC
se deprindă cu industrie şi neguţătorie,
dscă aplică conduifitor care se pricepe.
Conform legii de industrie şi negu­
storie din 1885 art. XXII. deprinderile
s’au clasificat In doufi ramuri. Unele cari
K însuşesc In vreme mai îndelungată cum
dnt: cismăria, lăcătoşeria şi compaetoria
ţ. a. şi despre ac' ste fiecărui învfiţăcel
’i-se dă atestat că ’şi-l-a însuşit. Aceste
H numesc deprinderi Împreunate de anu-
citâ pregătire. Altele, cari nu poftesc
pregătire deosebită, cine însfi doreşte a
k deprinde cu aceste trebue sfi-’şi câş­
tige concesiunea, adecă îngăduinţa dela au­
toritatea industrială. Aceasta în oraşe
ţi cetăţi o îndeplineşte magistratul, eară
tn comune direegtoria pretorială.
Legea industrială arată cu nume
toate industriile şi neguţătoriile la cari
se pofteşte pregătire, cât şi acele cari
sSnt numai deprinderi şi ca atari se pot
împlini cu îngăduinţă dela pretură.
Avfind curatul scop, ca sfi pun îna­
intea economilor noştri săteni poveţele de
lipsă cum pot sfi-’şi câştige drepturile
de neguţătorit, nici nu voiu întră mai
adune ca sfi vorbesc despie măiestriile la
care se pofteşte pregătire de mai mulţi ani.
Deprinderile mai sus înşirate se not
Îndeplini fără nici o pregătire mai înde­
lungată, câştigând numai îngăduinţa de
lipsă. Aceste deprinderi sânt următoa­
rele: cârcîmăritul de ori-care categorie,
Deguţătoritul pe sate cu tot felul de marfâ,
tinrorile de câştigat servitorii, hornă-
ritul ş. a.
Dorind careva dintre cetăţenii statu­
ai, ca sfi se deprindă cu nna dintre condi­
ţiile amintite, trebue sfi-’şi suştearnâ ru-
garea la pretură, în care este dator sfi
arete, că este maiorean sau că prin scau­
n u l1 orfanal s’a declarat de maiorean
din care comună s’a născut, în care
stradă doreşte a deschide neguţătorie şi
numfirul casei, dacă îngăduinţa ar fi cerută
de cătră careva corporaţiune morală ori
însoţire sfi arete pe cine va încredinţa cu
conducerea prăvăliei. Pe rugare se pune
timbru de 50 cr. Deodată cu predarea
rugârilor, în cetăţile şi oraşe ai căror lo­
cuitori, adecă numfirul sufletelor trece peste
10 mii, se plăteşte o taxă de 5 fl., eară
în oraşele mai mici şi sate se plăteşte
1 fl. Aceste taxe se încassează pentru
acea cassă comunală, unde cineva doreşte
a deschide o prăvălie.
Rfispuns pe asemenea rugări trebue
sfi se dee în vreme de 3 zile. dacă în
atâta timp nu s’ar fi dat, atunci persoana
care ’şi-a cerut îngăduinţa poate deschide
prăvălia şi fără frică poate vinde. -
Concesiunea sau Îngăduinţa se dă
din diregfitorie fără nici un timbru.
După-cum ni-s’a dat noufi prilegiul
a afla, mai multe greutăţi întimpină cârd-
marii, neguţătorii noştri atunci, când do­
resc sfi se aşeze şi sfi vOndă în alte co­
mune, nu în care s’a născut şi crescut.
In asemenea caşuri li-se pun o mul­
ţime de greutăţi din partea antistiei co­
munale, — pricina este uşor de price.pt. Ji-
dovimea din comunele române se sparie
şi tremură îndată-ce aude că în sat do­
reşte sfi vină neguţător român, se pune
la înţelegere cn antistin, ca cu ori-ci; preţ
sfi zădărnicească aşezarea Romitiului în
comună.
Cu toţii ştim, că lăcomia este o în­
suşire pficătoasă a omului, care adese-ori
despărţeşte frate de frate, cn atât mai
vîrtos poate face greutăţi Românului, care
doreşte a scoate din cuib pe Jidov.
Ca asemenea greutăţi sfi fie uşor de
învins şi neguţătorii români sfi nu se
înfrice, trebue sfi dăm şi în aceasti afa­
cere povăţuirea de lipsă, arfitând cu legea,
că nimenea nu poate fi împedecat dela
aşezarea în altă comună, şi deschiderea
prăvăliei.
Persoana, care doreşte a se aşeza în
oare-care comună mai înfâiu îşi câştiga
atestat dela antistia coinum i sale; că
este om cinstit, că nu se află sub nici
o pîră criminală.
Avfind acest atestat, merge în co­
muna unde doreşt- a-’şi deschide prăvă­
lia ori cârcima, acolo îşi caută mai âutâiu
prăvălia sau bolta ori locuinţă, după aceea
se înfăţoşază la jnd^le comunal, căruia îi
predă atestatul comunei sale, apoi r de­
clară că se va aşeza acolo. Fără a spune
cu ce scop şi gând. După-ce s’a aşezat,
’şi-a întocmit bolta şi are totul gata ca sfi
poată deschide, cere dela pretură îngădu­
inţa sfi poată vinde în prăvălie.
Cu privire la aşezarea în altă co­
mună legea zice: Fiecare cetăţean are
drept a se aşeza în altă comună.
1890 Pag. 21
Aşezarea insinuată sau mărturisită
în regulă numai în doufi caşuri se poate
denega sau tăgădui din partea antistiei:
a) dacă contra celui-a ce doreşte a se
aşeza s’ar adeveri, că stă sub acusă cri­
minală, pentru furat, bătfii şi alte crime;
b) dacă nu sfar pute susţină prin lucrul
seu, ci ar fi spre greutatea comunei.
Cetăţanul, care n’are aceste doufi îm-
pedecăminte nu poate fi împedecat şi oprit
dela aşezarea în altă comună. Alte sânt
apoi regulele, prin cari poate fi primit
cineva în şirul cetăţenilor din comună,
toate drepturile care se cuvin unui ce-
tăţan.
Din cele până aici înşirate, cred că va
putfi înţelege fiecare persoană, care do­
reşte a se deprinde în comuna sa, ori
care doreşte a se aşeza în altă comună,
ca sfi se deprindă cu vinderea de negoţ,
ce are de făcut, şi care este calea de
urmat ca sfi-’şi poată ajunge scopul.
Aceste sânt cerinţele cele mai de
frunte, prin care poate ajunge cineva a
se sfirnări cu mărfurile. Mai târziu vom
vorbi şi despre alte trebuinţe cum şi pe
care cale se pot câştiga mărfurile atât
de lipsă în neguţătorie.
Mlădiţele de oltoit.
Vremea este învfiţătorul cel mai bun,
care ne spune, că în economie care lucru
când trebue isprăvit.
Pomii rfisar din seminţe, numai că
pomii rfisăriţi dacă nu se altoesc atunci,
rfimân în stare sfilbatică, deci numai prin
oltoire putem face pomii mai preţioşi şi
folositori ca sfi ne dee fructe, şi poame
gustoase.
Mai bune, sfmfitoase şi mai puternice
mlădiţe se culeg îu lunile Ianuarie şi
Februarie, adecă în acea vreme a anului,
până nu se mişcă încă sucul din pomi.
Dacă se culeg vlăstarele de oltoit după-ce
sucul a început a curge, sau circula, acele
adese-ori nn se mai pot folosi, căci d^vin
negre, se strică şi nu au vieaţă de a
putea trăi în pomul care se oltoesc.
Spre a culege aceste mlădiţe este
ziua senină şi uscată cel mai potrivit
timp. Dacă cineva culege mlădiţe de
oltoit în timp de ger, trebue sfi fie cu
grije, ca prinzendu-le îu mână sfi nu le
încălzească ochii sau mugurii, prin ce
aceia îşi perd puterea de vieaţă. Mlădiţele
sau vlăstarele tăiate pentru oltoit dacă se
poate trebue culese cu mânuşi şi legate cu
pânză. Mlădiţele culese în frig nici-odată
nu trebue duse în căldură, care le poate
strica şi face nefolositoare.
Grije bună trebue sfi ţinem despre
împregturarea, câ ce fel de pom este
mai de timpuriu înfloritor. Aşa vom cu­
lege mlădiţele de oltoit mai de vreme de
pe cireşi, pruni, apoi de pe meri şi peri.
Mei poti ivite pentru oltoire sau no­
bilitare sunt mlădiţele de pe partea de
 Pag. 22
cătră mează-zi a pomilor, deoare-ce ra­
zele soarelui şi căldura avend mai bună
putere a străbate printre crengi ’i-a
fâcut mai sânfitoase, mai coapte mlădi-
ţele. Mai bune sunt mlădiţele cu ochii
deşi. Pentru altoit pururea se aleg tot
vlăstarii din anul trecut, adecă cât a
crescut într’un singur au. De regulă la
oltoit sfi se folosească mijlocul mlădiţelor,
căci acolo sftnt mai bine desvoltaţi ochii
şi totodată mai puternici. Vîrfurile mlă­
diţelor adese-ori sunt slabe, căci n’au
putut a fi deplin coapte, deci nici că este
.bine a ne folosi de dînsele la oltoit.
Este cu sfat, ca sfi cunoaştem bine
pomul de pe care voim a culege mlădiţele,
sfi-’i cunoaştem fructele şi sănfitatea. Căci
mlădiţele culese de pe pomi bolnavi, foarte
uşor duc cu sine morbul, încât vieaţă
lungă nu poate avea nici după-ce se ol-
toeşte îu alt truuchiu selbatic, ci duc
boala şi întru aceia.
Mlădiţele culese se împart după soiuri
sau feluri, apoi Irgându-le mănunchiuri se
acaţâ de dînsele o scânduriţu, pe care sc
înseamnă soiul suu feliul.
Mlădiţele aşa adunate, până la tim­
pul oltoitului le aşfzăm timleva 1*11 loc
umbros, apoi acolo se învelesc Î11 păment,
aşa că o parte este afară, nară celelalte
«ftn afară doue părţi. Se pot de altcum
aşeza şi tn pivniţe, dacă acelea sftnt
scutite de prea multă umezeală şi mai
vlrtos de prea mare căldură.
Adese-ori se întâmplă, ca mlădiţele
menite pentru oltoit se prea veştejesc,
atunci aceste Inaint*; de a fi oltoite tre­
bue împrospătate. Asta se întâmplă aşa,
că le aşezăm tu păment umed sau că pe
vreme de câteva oare se pun în apă rece
ori peste noapte se aşează pe iarbă verde.
Mlădiţele, sub coaja cărora se vede
o peliţă neagră, care ’şi-a perdut verdeaţa,
ne arată, câ sftnt stricate, încât nu se pot
folosi, deci acelea trebue nimicite, căci
n’au putere de vieaţă şi ar fi foarte za­
darnici osteneala unde s’ar oltol.
Durcraa de gură, şi unghii în
Kobânya.
Fiindcă intre porcii din Kobânya
acum s’a ivit durerea de gură şi unghii,
ministrul de aghicultură, ca sfi facă sfi
înceteze boala aceasta cât de curând, a
oprit deocamdată vinderea şi transporta­
rea rîmătorilor din Kobânya. Excepţie
fac numai rîmătorii meniţi pentru con­
sum, cari la Budapesta şi în giur sftnt a
se purta cu căruţa, ear’ căruţele trebue
desinfecţionate după fiecare ducere de
pord. La locuri mai depărtate — pen­
tru tăiat sftnt a se duce pe tren,
ear dela staţie în oraş cu căruţa; cu
un cuvânt mînandn-’i pe jos a-’i trans­
porta nn este iertat.
FOAIA POPORULUI
întocmirea împrumutului economic
în Ungaria.
Ministrul unguresc de agricultură,
Darânyi, pregăteşte un proiect de lege,
prin care crede a organisa creditul eco­
nomic diu ţeara întreagă.
După-cum sftntem informaţi, basa or-
ganis^rii va fi înfiinţarea obligătoare de
asociiţiuni. în fiecare comună, în care
locuesc economi, trebue sfi se facă o în­
soţire cu garauţă neţărmurită. Aceste
asociaţiuni comunale vor avâ administra­
ţie autonomă; cu toate acestea însfi, în
anumite privinţe, vor fi supuse asoeiaţiunii
centrale comitatense, care, într’altele, va
supraveghia toate însoţirile comunale din
comitat.
Pentru conducerea supremă a orga-
nisaţiei întregi se va crea în Budapesta
o centrală pentru toată ţeara, care însfi
pe lângă îngrijirea părţii financiare se va
ocupa numai cu chestiuni generale de
administraţie. Prin însoţirea centrală se
va exercita şi supravegherea de stat asu­
pra întregei organ'snţiuni.
Noua instituţie nn se va introduce
şi organisa deodată Î11 ţeara întreagă, ci
numai într’un timp anumit, în mod gra­
dat. Despre mijloacele băneşti se va în­
griji banca agrară, care a aşternut deja
guvernului condiţiile de lipsă. Este pro­
babil, că proiectul se vină la desbatere
încă in sesiunea presentă a dietei. Acest
proiect economic ascunde în sinul seu un
scop foarte pecătos şi adecă va fi menit
a ungurisa cu ori-ce preţ.
Starea băncilor noastre româneşti,
Dintr'o scriere asupra Compasului romîl-
ncsc, redactat do domnul N. N. Pctrencu,
care ne dă o icoana oare-care despre starea
băncilor noastre extragem următoarele după
„Transilvania*:
Din tabela statistică a Compasului pentru
anul 1895 extragem următorul bilanţ general al
celor 15 de bănci româneşti:
liilanl genrral cu finea andui iS 9 5 .
A c t iv e:
Bani g a t a ..................... 276.083
Escompt.......................... 9,232.516
împrumut hipotecar . . 7,212.724
Lombard.......................... 98.231
E f e c t e .......................... 1,406.101
R e a lită ţi.......................... 347.293
D iv e r s e .......................... 327.806
Capital social neplâtit . 140 000
19,040 758 fl. 31 cr.
P a s iv e :
Capital social . . . . 2,340.444
Fondul de reservă . . 594.558
Fondu de pensiuni . . 120.480
Depuneri..................... 10,722.538
Scrisori fonciare . . . 1,770.600
Lombard.......................... 142.900
R e esco m pt..................... 2,445.760
Diverse . . . . . . 486.297
Profit curat..................... 417.179
19,040.758 fl. 31 cr.
O alta împregiurare, de altfel icl-colea şi
prin ziarele, noastre adese-ori spusă este fap­
Nr. 6
tul, că băncile noastre româneşti peste tot
plătesc o dividendă prea mare, şi ca se
ajungă acest scop, se silesc toate a areta aa
venit curat cât se poate de mare.
Dividendă de 10% plătesc cele mai multe
bănci, ba unele plătesc o d'videndă, care nu
stă In proporţie cu afacerea lor.
Aşa d. e. „Ulpiana0 plăteşte dividend!
de 12% Impnţind profitul curat de 2401 76
după-cum urmează:
fl. 1G75.30 dividendă
„ 408.46 fondul de reservă
„ 280.— remuneraţii şi
„ 38.— pentru scopuri fiantropice.
O disproporţie foarte mare Intre din-
dendă şi fondul de reservă!
Fundamentul adevărat, care ar pute serri
la statorirea dividendei adecă dobâozii este,
ca dividendă so corăspundă preţului adeverit
al aeţiei. Preţul adevărat al unei acţii «
poate afla, dacă adunăm capitalul social şi
fondurile de reservă, şi suma astfel athti
o împărţim cu numărul acţiilor.
După valoarea astfel socotită se poate
stabili dividendă.
Ca dividendă so poate da un procent
mai urcat, decât se calculează In genere U
sume depuse. Aşa d. e. dacă după banii de­
puşi la bancă so platoşe 5% atunci dividendi
poate fi şi do 5.5% —6% calculată după pre­
ţul adevărat al unei acţii.
Dacă am lua de basă aceste rego’e,
atunci (folosindu-no de exemplul de mai s z î )
BUI|)iana“ ar fi trebui s51 mpartă ca dividendi ca
12%, ii cel mult 6%-
A urca preţul acţiilor printr’o diri-
dendă mire nu cute lucru înţelept şi tn multe a
suri aceasta a fost cauBa, că institute mărişi
bino conduso dtda un timp încolo au locepat
a da înapoi. Prin lomulţirea fondului de re­
servă, prin crearea de fonduri nouu, se con­
solidează un institut, şi cu cât fondurile ds
reservă cresc, cu atâta creşte şi încrederea
publicului şi se micşorează risicul ce-’i m
acţionarii. Dar’ şi beneficiul acţionarilor to­
tuşi creşte, deoare-ce dividendă se urci U
proporţie cu fondurile şi mijloacele insti­
tutului.
Dacă ar urma astfel i n s t i t u t e l e
noastre româneşti, s’ar putâ ajunge l i trei
lucruri:
1. Ar put& da împrumuturile cu mult
mai ieftine.
2. Ar pută jertfi o cuoti mai mare
pentru scopurile de binefacere şi
fl. 67 3. Ar putâ întemeia fonduri de resem
89 mari, prin cari s’ar putâ ajunge o lucrare
n 17 mai puternică şi folositoare.
n 40 Nu credem să fie vre-o greutate tn împli­
* 86 nirea acestei reforme atât de folositoare, cld
B 92 nu poate fi Român cu inimă, care se nn re­
n 40 cunoască adevărul celor spuse.
71 — Adunările generale ale celor mai molte
bănci decurg în cea mai adâncă tăcere şi rar ss
iveşte irî-colea câte o idee bună.
Protocoalele acestor adunări generale
fl. 53 cr.
şi rapoartele direcţiunii sftnt atât de seci
„ 02 „
încât abstrăgend poate dela faptul îmbucură­
, 80 ,
t o r că se plăteşte un anumit pro:ent de
„ 48 „
dividendă, şi dela părţile tabelare, de multe-
„ —
ori greşit compuse, nu afli nimica mai mo-
„ —
mentos. Nici vorbă se afli vre-o temă eco­
„ 03 ,
nomică actuală, tratată cu raport la afacerile
„ 19 „
institutului.
. 26 ,
Şi toate acestea se întemplă din desia-
teresare. Adunările generale sftnt slab cer­
cetate, ba de multe-ori se convoacă de câte
doue-ori, ca să se poată ţinea, şi cei a*1
 Nr. 6
-mulţi acţionari consideră acţiile numai ca o
•hârtie de valoare bună pentru de a aduce un
venit mare.
O alta calamitate, care se simte Ia băncile semenţă de eânepă italiană (cererile se se
noastre este, că nu au oameni cu deplină
cunoştinţe de baucă, şi în privinţa alegerii
acestora institutele noastre nu îţi fac mare
scrupul. De multe-ori vedem oameni venind
direct din şcoală şi aplicaţi ca comptabili pe la
Unei, fără-ca ei se aibă o praxă pregătitoare.
Bi mai mult, de vom cerceta Yom afla, că o
înălţime de diregetori aplicaţi pe la băncile
toîstre, nu au cualificaţiuuea nici praxa re-
cerută. Nu ne putem plâDge mai m ultcă nu
«rn ave oameni cualificaţii, deoare-ce îu tim ­
pul mai nou un însemnat număr d i tineri se
dedica acestei carieri.
C h iir şi acele bănci mici, cari poate
iia considerări materiale nu pot aplica oa-
E?ni cu cualilicaţiune, ar trebui se aib>l cel
p;in ua eomptabil, a făcut uu timp mai
^delangat praxă la vre-un institut mai mare.
Ştiri economice.
C o m ite tu l cent r a l (tl „li e u n i t m ii
române de a g r ic u ltu r ă d in com itat ul
Sibiiulu i u în şedinţele ultime a luat urmă-
vsr?le hotărîri: s’au primit de membri ordi-
uri si Reuniunii: Bisiliu Pop de Harşanu,
drocat; Dr. K. Cristea, secretar consistorial;
'•ia Oreştiau, diacon-înv. in Apoldul-inferior;
ta itr u Iridon şi Dumitru Ivan, economi în
ipoldul-sup.; Nicolno Tunase, econ. înL udoş;
Fetru Cosciuc, cancelist jud ; George Staneso
p George Muntean, econ. tn Mercurea; Ni-
:îie Hudiţan şi Nicolae Schiau, notar în To-
Lncoa; Ioan Georgescu, tnv.-dir. în Scoreiu;
L’u . Morar, vice-not. tn Veştem ; Simeon
litra, notar; Teodor I’rie, econom; Nicolno
lava (nr. 25), cassar; Ilie Hrana, înv.; Ioan
"nzomir, Nicolae (îurian, Simeon Piso, econ.;
’:-a Slâvescu sen., preot, Ilie I ’isoiu, primar,
!:u Slavu, econ., toţi din Mohu. S’a luat
" plîrcre act despre paşii făcuţi pentru îu-
~:]irea unei tovărăşii agricole în Mohu.
^ ‘./•pretorului Adalhert I)iirr din Sebeşul-să-
*i: ’i-s’a adus mulţumită în scris pentru os-
:tf!ele sale cu vânzarea broşurei. „Peronos-
:n Titicola“ şi pentru încassarea unor taxe.
'•/iScarea fostului mini tru Excelenţa Sa Fes-
fiitî, că ’i-s’a primit abzicerca şi a nctualu-
îi ministru de agricultură Darănyi Ignâcz,
i a primit conducerea resortului, B’a luat. la
îi'jţtinţă. Notificarea com isii economice co-
:hitense, că Reuniunii ’i-s'a detras subvenţia
ro 1695 şi 1896 pentru procurarea de să-
tiiţe de plante de nutreţ, s’a luat cu părere
la reu la cunoştinţă. La cerere s’a trimis
^ainistratorului protopresbiteral A. Păcurar
b Dobra, parochului Io?if Comănescu, din
/diea şi redacţiei BDeşteptăriiu din Cernăuţi
ite nn exemplar din statutele Reuniunii rgri-
-!e respective ale tovărăşiilor agricole. Con-
'ra notei BInstitutului Tipografic® din Sibiiu,
irtea „însoţirilor de credit8 dapă W. F.
k.ffeisen, traducere autorisată de Dr. Aurel
irote, directorul Transilvaniei, s’a tipărit în
•r-‘X» exemplare pentru preţul de 428 fl. 50 cr.
această sumă se se solvească 200 fl., ear’
*'X» exemplare se se pună prin mijlocirea
smintitului institut în venzare. De-asemenea
•s se văndă şi prin biuroul Reuniunii. Cartea
*ts tipărită îa 8° mare 277 pagine.
Comisiunea pentru censorarea opului
«spre stupărit de R. Simu din Orlat s’a în-
Jsgit ca presidentul D. Comşa. S’a cerat
•‘-li institutul de credit şi economii „Albina8
FOAIA POPORULUI
un ajutor de 200 fl. Membrilor Reuniunii ee
va împărţi în primăvară semânţă de trifoiu,
de napi, de nutreţ şi de luţernă, precum şi
înainteze până la 10 Martie n.) Tovărăşiile
agricole se înainteze până la 1 Martie n.
c. raţiociniu documentat despre anul 1895 la
comisia economică comitatensa, şi se facă la
comitetul Reuniunii raport despre activitatea
în 1895. întruniri agricole s’au proiectat a
se ţină îu Cornăţeî, Gu.şteriţa, Porceşti, Bradu,
Veştem şi Vale. Exposiţia de vite de prăsilă
se va ţină întruna din comunele din cercul
Nocrichiu. Adunarea generală se va ţiuă even­
tual în Ludoşul-mare. în Selişte se va aranja
(zilele prime Martie) un curs de altoit pomi.
Membrilor din Roş;a-săs:ască (11) se va dă­
rui câte un altoi (măr pătul). S’au luat mă­
suri pentrn perfecţionarea pepinăriei de viţă
americană din Apo'dul românesc. Maşină de
semănat (a eonrsiei econ. comir.) se va pune
in primăvară la dispusiţia membrilor. Biuroul
se va adresa la înaltul minister cu rugarea
să dăruească Reuniunii pădureţi etc. etc.
M in e le de a u r . în „Buhtin des mi-
nes*, foaia economică, c .re st* tipăreşte în Pa­
ris, s e atrage atenţiunea. s j u băg^rei do reaină
a capitaliştilor fr.<nezi asupra minelor din
Transilvania. Articolul smintit dc^făjură sta­
rea acestor mine şi încearcă a dovedi, că
până în timpul de faţă terenul munţilor din
aceste păi ţi este foarte puţin exploatat. Scrii­
( duara proprietarul morii nu spahia. Spahia
torul înşira, amănunţit starea şi tmpregiurările
între cari sc atlă tn cele mai mullo părţi mi­
nele în proprietatea societăţilor şi .singurati­
cilor. Mai arată şi starea singuraticilor şi
puterea de capital cu caro pot lucra. Mai
convingător doreşte a dovedi, <ât<l avere
fi bogăţie mare se află in sinul acestui /<!•
mint. Sfătueşte pe Francezi, că ar lucra cu
mult mai Inţelepţeşte se-’şi Întoarcă privirea
şi puterea de bani cătră aceşti munţi bogaţi
tn aur, decât se clieltueascA sume enorme,
venând această bogăţie în Africa, undo abia
se poate găsi. Scriitorul roagă pe inginerii
francezi, ca să 'şi iee osteneală a cerceta şi
studia în faţa locului tesaurii co sn află în
sinul munţilor transilvăneni. între altele zico:
inginerii se vor convinge că mai în bun loc,
nn pot Întrebuinţa capitalele, de altă parte
lucrarea minelor în aceste părţi nu costă cliel-
tueli atât de mari ca tn părţile depărtate ale
pământului. Acest articol este comentat şi
apreciat cu multă grije din partea bogaţilor
din Francia.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 23. O viţea de 4 ani, înainte
de vreme a fătat 2 viţei morţi, are lapte în
uger foarte mult, ce este de făcut cu laptele
acela? Bun e de mâncat sau ba? La un
cal ’i-s’au lăcut nişte bube mari pe piciorul
dinapoi dela genunche în jos, cam aşa de
mari, ca un ban de argint, 1 fl., e bulbucată
buba îu afară, e carne vie, perul tot s’a dus
de pe picior prin curgerea puroaielor din
acele bubs. Ca e de făcut?
R cpsiganttl, eoosom.
Respuns. N’aveţi decât se mulgeţi
regulat viţaua, laptele îi va fi destul de bun.
Cât pentru boala calului se-’l curezi prin vete­
rinarul cercului, noi nu-’ţi putem spune leac,
că nu vedem boala.
întrebarea 26 . Fiind eu soldat, când
m’am dus la cătănie n’aş fi avut drept să ca­
Pag. 23
păt bani dela comună ca ajutor de drum? Nu
este lege ca să poţi căpăta bani dela prima­
rul catului.
Bobohalma. D u m it r ii Stroj.
Respuns. Deloc nu este lege prin
care ar pută pofti tinerii asentaţi ajutor dela
comună. Este însă prin unele ţinuturi datină,
ca judele comunal să dee ceva ajutor soldaţi­
lor cari pleacă în serviciu. De regulă acest
ajutor se dă din unele pedepse sau gloabe,
dar’ nu poate fi silită antistia ca să dee din
cheltuelile comunale, dacă nu s’a luat în pre­
liminar. Daca este datina în comuna d-voa-
stre că s’a dat altora, atunci poţi pofti şi d-ta,
din contră ba.
întrebarea 2j. Ca întregire Ia întreba­
rea 182 din 1895 în „F. P .“ nr. 52 cu onoare
vă pot spune următoarele: intemplarea cu
morile noastre e aşa, că spahia nostru pe
timpul vechiu era nemeş ca şi alţi mai mulţi
de sub stăpânirea Măriei Teresia. Po atunci
şi mai târziu tot bunul comunei noastre era
sub stăpânirea sa, şi moşii noştri din tot ce
aveau trebuia să dee zecimala, cu timpul însă
toate acestea s’au perdut. Cum a ajuna spahia
la acele drepturi, noi nu put*Mn şt), nici aceea
cum pretinde dare după morile noastre, ear’
nu ştim. Morile sflnt clădite pe pămentul
nostrii şi făcute pe banii noştri. Dacă cineva
voeşte se veudă moara altuia, atunci nu te
Întreabă Ia spahia, căci e aşezat în cartea fun-
1111 are nici un drept, totuşi pretinde dela noi
în tot anul cei 10 II. f>0 cr. Cu această plată
ne am pomei.it cum nu ştim. Caii cu cari mă-
cinăm sflnt a oamenilor cari voesc a măcinit.
Afară de dijdea morii, n ni pretinde spahia
şi după un dărab de pămOnt numit Ia noi
cânepişti câte 3J cr. după fieciro jugor, earăşi
nu ştim cu ce drept. Acum sfat cerem cum
ne-am pută scăpa de această dajdie.
H.-Oomloţ. Sim eon JUHttn.
RdBpune. Dacă morile sflnt po pă-
inenfnl d-voastro făcute eu che.llueala d-voa-
stre şi ca posesiune semnată la cărţi!e fun*
duare po fiecare proprietar, daci spahia nu
vă dă uici un ajutor la măcinat sau dăditul
de moar», atunci n’are drept ca să poftească
10 tl. 50 cr. Astăzi morăritul pe morile seci
esto o deprindere industrială, după caro se
plăteşte dare de stat, ear1 nu zeciuială Ia
spaliie. Părerea noastră este, ca să nu mai
plătiţi, dacă spahia are drept v’a constringe
cu legea Ia plată şi va fi îndatorat a adeveri
pe ce documente pofteşte plătirea, dacă n’are
nici un drept va tăcă. înainte de ce aţi
face aceasta mai cereţi părerea oare-cărui ad­
vocat român din acele părţi, cari de bună-
seamă cunosc mai bine afacerea.
întrebarea 28. Eu sflnt un băiat de 18
ani, care ’mi-am pus în gând ca se învăţ ceva
meserie. Am cap uşor, încât multe lucruri
Ie învăţ foarte uşor.
Deci vă rog să ’mi spuneţi unde aş pută
înveţa măsăritul la miăestru român, ori Ia alţii
pe un an, doi, până va trebui se merg în
cătane.
Varper. Tom a Iacob.
Respuns. Dorinţa ce o ai este vred­
nică de toată lauda. Caută ceva măiestru îa
apropiere. La tot caşul dacă înveţi ceva mă­
iestrie vei pută trăi mai uşor.
 Pag. 24
Monografia economicâ-culturalâ
a com unei
G r u r a r îu lu i .
Scrisă de lo a c h im M u n te a n , preot.
(Urmare).
4. Ioan Dămian, ginerele Popi
Ştefan. Cu soţia sa Soră au avut 4
fii: Petru, Şerban, Ioan şi Soră. S’a
preoţit înainte de anul 1785 în Carlo-
veţ şi a reposat la moşia sa sub Nrul
de astăzi 45 la 12 Aprilie 1827 în
vîrstă de 78 ani, 9 luni şi 24 zile.
Cei 3 preoţi de sub punct 1, 2
şi 4, au dus episcopului Gedeon Nichi-
tici în Mohu spre revisie protocoalele
matriculare Ia 20 Iunie 1788. (Vezi şi
„Foişoara“ din „Telegraful Rom ân“ Nr.
106 din 1887).
5. Ioan Manta, de asemenea gi­
nere preotului Ştefan Şerban. S’a preo­
ţit şi el în Carloveţ şi a reposat la mo­
şia sa sub Nrul de acum 29 în ziua
de Crăciun — 25 Decemvrie — anul
IS IS .
6. Şerban Manta, fecior celui de
mai nainte. S’a preoţit probabil (poate)
la anul 1819. A locuit lângă tatăl-seu
sub Nrul 30 şi a reposat la 14 August
1836 — în choleră — în vîrstă dc 40
de ani, 2 luni şi 3 zile, pe timpul când
colegii sci: Popa Petru Hanzu şi Ioan
Dămian, — în urma unor intrigi (apu­
cături reutăcioase şi viclene) — erau
ridicaţi din slujbă.
7. Petru Hanzu. S'a preoţit tot
pe la anul 1819. A locuit sub Nrul
361 şi a reposat cam prin 1845.
8. Ioan Dămian, fecior celui dc
sub punct. 4. A locuit pe moşia, care
acum poartă Nrul 47 şi a răposat la
8 Ianuarie 1850, lăsând in urma sa o
familie numeroasă şi de frunte in co­
mună.
9. Ioan Arsenic. EI s’a preoţit
la anul 1836 purtând un timp oare­
care împreună cu preoţia şi notariatul
comunal.
Din fire intreprinzî-tor şi înzestrat
cu o minte ageră, pc lAngă cultura sa
înaltă a ştiut sr-'şi câştige in societate
o posiţie cinstită fiind vezut şi respec­
tat in cercuri largi.
Din frumoasa avere ce ’şi-a agoni­
sit, o bună parte o a întrebuinţat la
creşterea celor 2 fii ai sci, dintre care
cel mai marc — Ioan — după primi­
rea diplomei de doctor in medicină a
luat şi cl parte la expediţia împeratului
Maximilian în Mexico (America) Ia anul
1864, mai târziu s’a aşezat ca medic
de oraş în Brăila (România), unde a şi
reposat — in luna lui August anul
1883.
Distins cu breu roşu ca asesor con­
sistorial onorariu, a reposat la 28 Sep­
temvrie 1878 in vîrstă de 67 ani. A
locuit mai întâiu sub Nrul 29, ear’ mai
târziu sub 329.
10. Constantin Barbeş, s’a preo­
ţit la anul 1845 şi a reposat la 2 De­
cemvrie 18/5 in vîrstă de 57 ani. La
început a locuit sub Nrul 325 — mo­
şia de acum a parochului loachim Mun­
tean, mai în urmă sub Nrul 3.
Din fire deştept şi îndrăsneţ, s’a
potrivit pentru rolul de căpitan, ce ’l-a
avut în revoluţia din anul 1848. Dar’
şi numai ca prin minune a scăpat de
FOAIA POPORU LU I
moarte dinaintea urmăritorilor (prigonito­
rilor) sei (honvezi) în tufişurile din „Do­
sul Hanzului“.
Avend o bună şcoală pregătitoare
pentru destoinicia sa a fost ales defen­
sor (apărător) matrimonial al scaunului
protopopesc.
Mult s’a străduit se dee o educa-
ţiune aleasă fiilor sei, toţi în bune con­
diţii aşezaţi în România
Intre ei cel mai în vîrstă. — Con­
standin — după absolvarea studiilor de
chemie în oraşul Zurich din Helveţia
(Şviţera), s’a aplicat ca profesor la şcoa­
lele medii din Braşov; ear’ mai târziu
a trecut în aceeaşi calitate la şcoalele
reale şi comerciale din Galaţi în Ro­
mânia, unde apoi a şi reposat. S’a
ocupat şi cu ziaristica.
11. Ioan Manta, fecior celui de
sub puct. 6, s’a preoţit la anul 1853
şi a reposat la 9 Septemvrie 1879 în
vîrstă de 52 de ani. Un timp oare­
care a fost elev onorabilului căpitan în
pensiune Constantin Stejar la şcoalele
milităreşti din Jina — cu bun nume
pe atunci.
N’a trăit se isprăvească educaţiu-
nca fiiului seu Ioan.
Iachim Muntean, născut în Tilişca
la 18 Ianuarie 1847, a fost ales cape­
lan în 13 Martie 1877 pc lângă nepu­
tinciosul paroch Ioan Arsenic, căruia
după moarte i-a urmat în paroehie.
chirotonit în 30 Maiu 1877, în 3 Iulie
acelaşi an a intrat în funcţiune.
Pc lângă cualifiraţiunea preoţească
are ca studii pregătitoare 8 classe gim-
nasiale cu maturitate şi 1 an la acade­
mia de drepturi.
13. Ioan Manta, fiiul celui de
sub punct. 11, născut aici Ia 2 Martie
1862, a fost introdus in paroehie curend
după chirotonire — adecă în 20 Iulie
1887. Afară de cualifiraţiunea preo­
ţească mai are ca studii pregătitoare
6 clase gimnasiale.
b) Cei greco-catolici.
ln conscripţia sus pomenită dela
anul 1785 se află induşi ca preoţi
gr.-cat. in funcţiune (slujbă) aceştia 2:
1. Popa Iacob Gligorea sub Nr.
109 — acum 433, cu soţia sa Bucura.
2 . Popa Constandin Gligorea sub
Nrul 111 — acum 435. Cu fii: Coman,
Constandin şi Avram
Sc mai face acolo amintire de un
expopă (respopit) gr.-cat. cu numele
Petru Stoiţă de sub Nr. 75 cu familie
tare numeroasă — din causa vieţii sale
iregulare depus înse din preoţie.
Date privitoare la preoţii, cari vor
fi urmat in slujbă celor 2 de mai sus
— nu-’mi stau la îndemână până la
Petru Stoiţă şi fiiul seu Ioan, acest din
urmă reposat în luna Iui Decemvrie
1878.
Ager şi vioiu de o fire veselă, in-
treprizetor şi resolut (hotărît): moartea
lui a produs surprindere generală, mai
ales că se afla in vîrstă cea mai fru­
moasă a betrâneţei şi plin de putere.
în scurtul period de vacanţă pa-
rochia a fost administrată de parochul
gr.-cât Dumitru Roşea din Selişte.
Ea s’a întregit cu actualul paroch
Dionisie Aron din Buia, născut la 2
Iunie 1855 şi intrat în funcţiune dela
18/30 Martie 1879. EI este ginerele
Nr. 6
răposatului paroch Ioan Stoiţa şi pe
lungă obicinuita cualificaţiune preoţească;
are ca studii pregătitoare 8 clase gim­
nasiale cu maturitate.
2 j. Organisarea parochiilor.
A
In al 3-lea pătrar al veacului tre­
cut comuna bisericească gr.-cat se pare
a fi avut 3 preoţi, pe timpul conscrip­
ţiei dela 1785 numerul acelora s’a re­
dus — cum s’a vezut — la 2 ; eaf
pe la începutul veacului acestuia s'a.
constituit în o singură paroehie şi m
a remas până astăzi.
Poporaţiunea gr.-or. a stat — ai
puţine şi mici întreruperi — tot de pe
acelaşi timp sub păstorirea a câteşi 3
preoţi până la 2 Decemvrie 1875.
Prin resoluţiunea consistorială dir.
24 Septemvrie 1876 de sub Nrul 2622
comuna bisericească a primit orgarj-
saţie nouă statorindu-se în mod defi­
nitiv numai 2 parochii. Dela 9 Sep­
temvrie 1879 până la 20 Iulie 1S87
ambele parochii au fost administrate de
un singur preot, ear’ de atunci şi până
astăzi ele se ocârmuesc de 2 parochl
Archiv parochial în regulă s'a în­
fiinţat şi sustă numai dela 7 Iulie 1S77
încoace; ear’ circularele mai vechi câte
au fost scăpat până atunci dc perire,
s’au pus în 2 conspecte sub numeri
comulativi (mai mulţi la un loc).
De însemnătate istorică sunt ur.c;
din aceste Cerculare, precum şi un pn>
tocol aşa numit al „comisiilor" sau c:
„porunci11, care conţine ordinaţitini
vcrnialc şi câteva pastorale archicrc-ff
— unele cu subscrierea proprie n epis­
copului — începend dela 19 Iunie 17.V
până la 20 Iulie 1788. Cele guvernia
sânt intimate de „Ioan Popoviciu, v;
carius netini|iloru şi datate din Ilond:
(19 la numer, cel dintâiu poartă ds:i
dela 19 Iunie 1780), din Sibiiu (15 s
din Cărstău (1) scrise toate şi iscni.'.r
dc protopopul Moisi Moga din Seiif*:
— dar’ numai până la anul 1785, cr
aici înainte de protopopul loachim d *
Mohu.
Circularele archicreşti sânt sub­
scrise — nu înse toate dc — «Gedeon
Nichitici, episcop neuniţilor a tot Ar­
dealul şi ţerilor împreunale“ şi dat cari
din Orăştie (19 Noemvrie 17S4), din
Beligrad (24 Decemvrie 17S4) şi din
Sibiiu. Dintre circulare reproduc p-'
cel mai vechiu.
El regulează modalitatea chiroto-
nirii preoţilor şi e de următorul cuprir-v
înştiinţare.
Despre orândueala a înălţatului g--
bernium dela 5 zile a lunii acum tre­
cutei avgust, se dă poruncă inştiinţir.-
du -se la 10. zile alui Iulie anului curâ-
toriu dată milostivă reşeripţie, despre
lipsa unui ardelenesc rumănesc neun.t
vlădică, putere sau dat, pe ardeleneşt:
popi ai rîndui, acel care se află in Buca
neunit vlădică Sofronie Chirilovici ps
vreme nenumită, întracestaş chip.
a. Precum numitul vlădică de
Buda are ordinaţia popilor ardeleneşti
fară de nice o plată a isprăvi; iar
oblicindu-se cum câ vlădica numit va
lua ceva dela popi care i va face; in-
patruit va fi chitilean a întoarce.
(Ya urma.)
 Nr. 7 _
___
___
_Adaos la, „FOAIA. POPORULUI» nr. 7 _
ECONOMUL
redactat de I. CO ST IN,
preot.
Friea lor.
Din numărul din urmă al „Foii Po­
porului" au putut afla cetitorii noştri, că
stăpânirea ar dori, ca „Asociaţiunea Tran­
silvaniei “ să nu se deprindă cu afaceri
economice.
Noi cu toţii ştiam şi până acum, că
dorul stăpânirii ar fi, ca noi să rămânem
săraci şi fără învăţătură, de astă-dată ’şi-a
arătat arama pe faţă că ce doresc. Teama
şi frica lor este, că poporul român pu-
năndu-se pe lucru şi oboseală, pe lângă
toate apăsările vrăşmaşe va putea ajunge
la deplină convingere, că economia este
arma cea mai puternică, prin care un po­
por îşi poate întemeia bunăstarea. Un
popor şi uumai aşa se tace puternic şi
numai aşa poate sta faţă în faţă cu pis-
maşul cu mândrie şi resolut, dacă ’şi-a
ficut avuţie în carc este independenţa şi
neatîrnarea.
Avem noi multe comune mestecate
cu alte neamuri, unde poporul prin trezie,
slrguinţă şi păstrare a putut din sărac ce
era, ca să se ridice peste străin şi astăzi
cn multă îndestulire şi mândrie povestesc
prin ce cale şi mijloace au putut întrece
pe consătenii lor.
Poporul nostru dela firea sa este
conservativ, adecă dela ori-care înoire se
Înstrăinează şi totdeauna învaţă bun bu­
curos, dacă vede din praxă, că din oare­
care lucru isprăvit după toată regula are
folos.
Când preoţimea, învăţătorii, proprie­
tarii cu moşii şi plugarii mai luminaţi,
Tor începe a economisa cu oare-care sis­
tem şi regule, când atât în lucrarea, îm­
părţirea, tocmirea şi semănarea pământului
tor urma o purcedere mai înţeleaptă,
atunci venitele tuturor economilor se vor
spor).
Economia câmpului, de vite, neguţă-
torească şi industrială la noi numai acum
se află într’o desfăşurare oare-care, numai
tcutn Începe a ne pune în mişcare. Mul­
tele sarcini ce trebue să supoarte pro­
prietarul de pămănt îl silesc ca să se
pună la o socoteală, că oare cum şi ce
va şti face, ca să-’şi poată întemeia nu
mai mult decât o stare îndestulitoare,
care să-’i tindă pânea cea de toate zilele.
Yoind noi, ca frica pismaşilor să fie
şi întemeiată, atunci trebue să ne unim
rlndnrile şi să întemeiem însoţiri econo­
mice, comunale, cari să se îngrijească de
toate mijloacele de lipsă pentru înainta­
rea economiei, care să dee mâna de aju­
tor şi sprigin economilor sîrguincioşi, ca
Eă se poată ridica la atâta proprietate,
câtă o pot lucra cu dobândă.
Fiind noi deplin convinşi, că unde
şi care este frica şi teama vrăşmaşului,
_189©
stăpânirea de astăzi chiar şi razele soa­
relui încă le-ar opri de pe holdele plu­
garului român, aceasta n’are alt dor de­
este proprietatea noastră, dacă nu ne va
lipsi sîrguinţa.
Noi trebue să dovedim prin faptă
cât să afle toate mijloacele ca să ne poată contrarului, că avem în sinul nostru des­
călicl, care şi dela moară ar opri sacul tulă putere, că avem în mintea noastră
poporului român, ca dînsul să fie ca că­
puşa de sătul, ear’ Românul să rămână
destulă înţelepciune, ca să facem economie
bună.
lat de foame. Faţă de această volnicie
Noi trebue să ne silim prin sudori crunte,
îndrăsneaţă contrarului, datorinţă avem,
ca să dovedim stăpânirii prin faptă, că de ce
să ne sufulcăm braţele la trudă şi lucru,
se tem nu vor scăpa. Să arătăm că există
ca prin bunăstare să-’l putem întoarce şi
în noi destulă virtute, şi chiar atunci
aduce la deplină convingere, că economia, dacă va opri Asociaţiunea dela literatura
munca şi oboseala noastră este arma ade­ economică, că noi înşine să o întemeiem
vărată, prin care ne apărăm.
şi spriginim. Să dovedim, că conducătorii
Dorind stăpânirea a opri dela între­ poporului stint destul de pătrunşi de sfin­
prinderi economice această însoţire, pe noi ţenia causei economice, decât să putem fi
ne face atenţi, că ce n’a pută face dînsa, opriţi în drumul nostru de volnicia pă­
să facem noi singuratici şi cu toţii. As­ cătoasă şi fărădelege.
tăzi lucrarea economică a Asoeiaţiunii
se extinde mai mult asupra unor poveţe
economice, de altă parte prin premii do­ Rachiu scutit de contributie.
i
rea a spori literatura economică de care
Mai mulţi abonenţi de ai noştri, mai
lipsă arzătoare avem.
ales proprietarii cari au avere mai multă,
Trebue să facem o mărturisire dure­
ni-au pus întrebarea, că potu-se dînşii fo­
roasă, că noi mai săraci sântem pe tere­ losi pentru casă servitori şi lucrători de
nul literaturii economice, deş\ este ştiut,
rachiu scutit de darea pentru beuturi.
că poveţele şi scrierile bune economice,
Acestora şi altora cari ar dori a afla
pe lângă aceea câ dau materi il literar
despre acest lucru le dăm următoarele
de cetit, adecă nutremănt sufletesc tot­
poveţe:
odată dau şi povtţe de lipsă pentru eco­
Legea din 1890 art. XXXIV, când
nomie, de unde poate cetitorul a-’şi face
a statorit regulele referitoare la darea beu-
şi folos şi dobândă materială.
turilor spirtuoase, totodată s’a îngrijit, ca
Dacă preoţii, învăţătorii şi inteligenţa
proprietarii şi economii să aibă un favor.
noastrîi, care se. deprinde cu economia ar
Aşa proprietarul poate cumpăra 100 litre
Introduce de-oparte prin praxă, de alta
sau şi mai mult spirt pentru folosinţa că-
prin teorie economia raţională în toate
senilor, servitorilor, şi a zilerilor; scutit
ramurile economice, folosul şi bunăstarea
de dare. Sftnt însă îndatoraţi a-’şi câştiga
ce ar pută da această întreprindere nici
concesiune (îngăduinţă) dela direcţiunea
că se ponte socoti.
financiară.
Avem noi numeroase comune cu
Aşa proprietarii, cari doresc a se
păment îndestulitor, cu t^ritoare aşa zi-
folosi de acest favor, să facă rugările fără
cănd pustii, dacă toate, ncestea ar fi luate
timbru, apoi le subştearnă direcţiei finan­
în folosinţă, dacă nici un petec de pămănt
ciare.
şi nici un ram de economie n’ar fi ne-
gligiat, atunci bunăstarea şi bogăţia s’ar Dacă mai mulţi economi dintr’un sat
spori văzend cu ochii, atunci n'am avă doresc a cumpăra spirt sau rachiu, tot
insul câte 100 litre sau mai multe deo­
atâţia oameni cu carte şi plugari lipsiţi.
dată să-’şi subştearnă rugările prin an­
in lume ori-care lucru îşi răsplăteşte
tistia comunală fără timbre, tot la dinc-
osteneala; dar’ nimeni nu poate avă stare
ţiunea financiară. In rugări fiecare pro­
îndestulitoare, dacă nu ’şi-o câştigă cu
prietar este îndatorat a adeveri cu un ates­
lucru şi asudare.
tat al antistiei comunale, locuinţa, ramul
Indestulirea popoarelor, avuţia nea­
de economie sau industrie, numărul su­
murilor şi taria ac< lora totdeauna a fost
flatelor din casă, cam câţi zileri foloseşte
în cea mai st'insă legătură cu bunăstarea.
peste cursul unui an, decât spirt sau
Bună>tarea s’a câştigat nu cu vaiete şi
rachiu are lipsă peste tot anul şi dela
neajunsuri, ci cu muncă înţeleaptă şi bună
care fabrică sau negustorie doreşte a cum­
chibzuială.
păra spirtul sau rachiul.
Dacă tnat- acestea stint tot atâtea
Aceste cereri direcţia financiară este
adevăruri stntorite, cari nimenea uu le
îndatorată a le resolva afară de rîndul
poate trage la îndoeală, atunci nouă îmă
altor cereri, adecă momentan.
nu ne rămâne alta, decât «ii i toate răs­
puterile să ne punem pe ; . i-n-unie înţe­ Dacă proprietarii, economii şi indus­
triaşii se folosesc de acest favor, cruţă.o
leaptă.
Din îndurarea Iui Dumnezeu şi vir­ sumă destul de însemnată de bmi, darr
cumpărând beuturile dela cârclmari, plătesft
tutea părinţilor noştri, avem noi averi
frumoase, avem noi câmpuri mănoase, întreaga dare de consum.
avem şi puteri şi braţe multe, încât mult
folos vom putea scoate din pămăntul ce
 Pag. 26
Despre diaree.
Aflându-ne în vremea cea mai grea
pentru copii, încât foarte adese-ori sânt
expuşi la boala aceasta, aflăm de lipsă a
da cele mai bune şi potrivite poveţe.
Diarea sau urdinarea se produce din
rficeli la pântece sau în urma unor mân­
cări grele de mistuit, ori din causa mân­
cării unor poame necoapte.
Diarea mai de multe-ori este înso­
ţită cu fiori de frig amestecate cu căl­
dură, pulsul bate des, bolnavul are o
sete foarte mare şi neodiclină; limba
este galbenă şi băloasă; are greaţă şi si­
linţă de vărsături, în gură simte un gust
amar, ochii turburaţi şi sticloşi.
Diarea poate ţinfi o zi, doufi, de
multe-oii şese şi opt, ba cliiar mai multe
zile. Dacă ea se repetă numai de doufi
sau de trei-ori, atunci nu trebue sfi ’i-se
dee mare însemnătate, ba de multe-ori
este chiar de folos, pentru-că dă afară
materiile netrebuincioase din corp. Dar’
dacă diarea ţine mai multe zile, omul
perde mult din putere, slăbeşte şi perde
pofta de mâncare.
Diarea sfi nu se oprească deodată
repede, ci incetinel, pentru-ca stomacul
sfi nu se slăbească. îndată-ce o persoană
este atinsă de această boală, trebue sfi
se Infăşurc peste stomac (pântece) cu o
flanelă, sau cu o petecă de lână stropită
cu spirt rafuiat (curăţit); bolnavul sfi stee
în casă la căldură şi sfi bea un ccaiu
(tea) de frunză de menthă (ismă, nintă
creaţă), în care sfi se pună şi 2— 3 lin­
guriţe de cocnac sau rum bun.
Dacă diarea provine din causa mân­
cărilor, precum o mâncare de poame ne­
coapte, în acest cas se va da bolnavului
un purgativ (leacuri care curăţă) şi cari
fac scaun, precum: doufi sau tm linguri
de oleu de ricini, sau 30 grame de sul­
fat de magnesie (sare amarA). După-ce
ace.ste purgative 'şi-au făcut efectul, atunci
dacă diarea totuşi n’a încetat, trebue sfi
se dee bolnavului la fiecare oară câte
un gram de subnitrat de bismuth, ce se
va lua dela farmacie (apotecă).
’l-se va da bolnavului în fiecare
prânz şi în liteare seară câte o lingură
de unt de migiale dulci, sau in lipsă
de oleu de migdale ’i-se va da oleu
proaspfit, aceasta o va face in timp de
şepte-opt zile.
Va face o fertură cu cotoarele dela
florile de trandafiri în modul următor:
va pune un vas ca patra-parte litră apă
la foc sfi fearbă; după-ce va ferbe bine,
va pune la 250 grame apă cam 10— 15
mucuri sau cotoare de trandafiri în acel
vas; fiind tot la foc, s6-:l mai lase sfi
fearbă încă 5— 10 minute. După-ce a
fert bine sfi se acopere vasul cu un
tăier, ca zama sfi se rficească. Când s’a
rficit sfi se strecoare într’o ceaşcă, unde
se va pune puţin zăhar şi sfi se bee mai
de mai multe-ori într’o zi.
FOAIA POPORULUI Nr. 7
Dacă diarea este prea mare şi ţine
M âtăs ăritu l.
multă vreme, sfi se bea de trei-ori pe zi
în anul trecut am arfitat peste tot
câte o ceaşcă de ceaiu de pelin (absinth)
regulele, cari se poftesc la grijirea, creş­
cald, în care se vor pune 8— 10 boabe
terea, nutrirea şi întrebuinţarea vermilor
de piper.
de mfitasă, ca prin aceea economul s6
Pe stomac (pântece) se va pune
poată avă dobândă.
în fiecare zi o cârpă de pânză muiată în
Această întreprindere în ţeara noas­
apă cu oţet de vin tare şi bun. Aceasta
tră este încredinţată unei comisiuni eco­
legătoare se întrebuinţează astfel: se pune
nomice, căreia ’i-se pune la îndemâni
jumetate apă şi jumfitate oţet într’un
câte un milion fiorini, ca sfi lăţească,
vas, în care se moaie bine o faşă de
spriginească şi ajute înaintarea acestni
pânză mai îavechită, se stoarce şi se în­
ram de economie.
cinge peste stomac, ear’ pe deasupra se
După multă osteneală şi vreme de
leagă cu o altă cârpă sau faţă de lână.
15 ani comisiunea a putut rfispândi acest
Compresa sau legătura se poate face şi
ram de economie într’atâta, că poporal
cu frunze de brad ferte în apă.
mai sărac, care se deprinde cu cultiva­
Contra diareei se mai poate în­
rea vermilor de mfitasă în această lungi
trebuinţa spirt de afine (vacciuium myrti-
vreme a primit ca câştig 10 milioane
llus), din care boluavul va lua de doufi-
fiorini.
ori pe zi câte doufi linguri într’o ceaşcă
Această deprindere, pe lângă aceea,
cu apă caldă.
că este uşoară şi se poate îndeplini de
Acest spirt ar trebui sfi-’l aibă în
cătră bfitrânii slăbiţi şi copii, cari şi de-
casă fiecare familie ; el se prepară astfel:
altcum n’ar putea isprăvi alte lucruri mai
Se iau cain doi pumni de afine şi se pun
grele, aduce câştig şi dobândă în vreme
intr’o sticlă cam de uu litru cu spirt bun
scurtă şi pe atunci, câud plugarul este
ratinat, se astupă sticla bine şi în urmă
lipsit de bani.
se ţine li căldură şi lumină mai mult
De altă parte, fiind cultura vermilor
timp, căci cu uit stă mai mult, cu atât
împreunată cu plantarea arborilor aşa na-
este mai bun. In cele mni multe caşuri
I miţi duzi sau pomiţari, — fără cari nt
e de ajuns, ca bolnavul sfi mănânce
se pot nutri vermii de mătasă, — aceşti
numai câteva boabe din aceste afine din
arbori pe lângă aceea că dau lemn bza
spirt, şi înceată ori-ce fel de diaree, lu
de lucru şi foc, mai întocmesc aerul ace­
lipsa spirtului de afine se poate Întrebuinţa
lui ţiuut unde se plantează. De aici este
foarte bine lapte fert cit cimbru, din
statorit, că deprinderea cu niătăsăritu! di* J
care va lua câte doufi păhărele pe zi.
mai multe puncte de vedere este folosi­
De regulă ori-ce persoană, care are
toare.
un stomac slab şi este expusă adese Ia
Economii, cari doresc a se deprioie
diaree, e bine sfi bea ln fiecare zi câte
cu mătăsăritul fie comune întregi, g r â d id
un ceaiu de pelin (absint li) sau de
şcolare ori singuratici, primesc gratuit sf-
cimbru (origanum), pe care îl va lua
menţa de duzi, ear’ duzi cu rădficini cs
dimineaţa pe nemfmcate.
preţul cel mai ieftin. Afară de acesta
O persoană bolnavă de diaree sfi nu
li-se dă celor-ce cer oufi sau sfimenţâ deli
mănânce verdeţuri (zarzavaturi) sau zamă
vermii de mătasă gratuită. Dupâ-ce sa
prea grasă, ci sfi mănânce mai cu seamă
crescut vermii şi aceia s’au ţesut în găoace,
oufi proaspete moi, cari sânt cea mai
acele le va cumpfira vistieria statului ca
bună hrană pentru această boală. Ase­
preţul cât se poate de bun.
menea este bună supa de chimin, in care
Lucru de frunte este, ca cineva nu­
sfi se pună un gram de subnitrat de
mai sfi voească a se deprinde cu creşte­
bismuth pentru oameni mari, ear’ pentru
rea vermilor de mătasă, îndată află toate
copii numai o jumfitate de gram.
înlesnirile şi ajutorul trebuincios.
lndată-ce se arată semnele diareei,
După-cum ştim, în unele comune bi-
este foarte folositor a lua o ceaşcă cu
năţene, poporul nostru încă a început »
ceaiu de cintaură şi de pelin. Asemenea
se deprinde cu creşterea vermilor şi adese­
va mai lua câte 4— 6 picături de pelin
ori a fost deplin mulţumit cu câştigul os-
pe o bucată de zăhar, şi va înghiţi câte
teuelei sale.
2— 4 boabe de ienupere (Juniperus comunis).
înţelept lucru ar isprăvi preoţii Şî
în timpul diareei bolnavii au mare
învfiţătorii noştri, dacă ar spriginl şi răs­
sete, dar’ nu trebue sfi bea apă, ci în
pândi această întreprindere uşoară şi fo­
loc de apă sfi li-se dee zamă de urez,
lositoare în toate părţile unde plantarea
limonadă acrişoară cu lămâie, sau ca
şi sporirea duzilor nu este împreunată ca
sirop de smeură.
nici o greutate, unde adecă atât pimea-
Apa de orez se pregăteşte astfel:
tul, cât şi clima le prieşte.
se pune într’un vas apă, peste care se
în economie ori-care ram de lucra
toarnă urez, se pune apoi la foc sfi fearbă,
este un isvor de câştig, cu cât poate o
în urmă sfi bea în timpul zilii.
persoană a-’şi deschide mai multe ramuri
în tot timpul boalei este oprit bolna­
de economie, cu atât se măreşte câştigai.
vului de a mânca poame.
Prof. D r. Elrfl^ercscti.
Din picurii mulţi se compune litra de
apă, din crucerii mfirunţi şi mulţi fiorinul-
 Nr. 7
Aşa fiind, preoţii şi învăţătorii nos- . sesc turtarii. Mierea curată se cunoaşte j din stomac, de;i vei folosi leacul următor: Vei
tri pot pe încet şi uşor popularisa această
deprindere, care pare a fi mai mult o
formă de jucăreie; dar’ tot chlgr. de
.•găoace de mătasă aşa ne dăpănată se plă­
teşte din partea statului cu 1 fi.
Dacă într’o casă sîlnt 3— 6 copfi, şi
aceia se deprind cu creşterea vermilor de mă­
tasă, atunci In 6 săptămâni pot să-’şi câştige
înşişi jucându-se preţul veştmintelor tre­
buincioase pentru un an.
Aşa fiind, n’ar fi un lucru greu, ca
uliţele satului, drumurile ţarinilor şi alte lo­
curi sterpe toate să fie răsădite cu arborii de
nutrit vermii de mătasă. Aşa o mulţime
de săraci ar pută avă isvor de câştig. Pe
-comune tot lucrul acesta nu ’l-ar costa
Jecât voinţă şi bună îngrijire.
Alungarea gărgăriţelor.
Este lucru cunoscut câtă stricăciune
■fi pagube fac aceste insecte economilor
!c grânarele unde s’au încuibat. Nu ara-
re-ori nici după cele mai grele încercări
lucru uu-’şi put>;a economul scăpa grâ-
ne!e de dînsele. lu anii din urmă în
Francia s’au făcut încercări pentru de­
portarea gărgăriţelor diu hambarele cu
bucate cu ajutorul cânepii, şi au ajuns
ii resultat foarte Îmbucurător. Un eco­
nom de frunte avea un grânar cu vr’o
200 hectolitre de grâu, tn care se Incui-
tiserâ gărgăriţele de care nu ştia cum
ii se scape; odată a luat. sămenţă de câ-
c»pâ neîmblătită, din care a aşezat prin
rinarele cu bucate. A doua zi coperi-
grânarelor erau negre de gărgăriţe,
ari fugeau de mirosul cânepii. Cinci
In şepte zile s’a văzut această fugă
i» gărgăriţe, ear’ după aceea In hambare
cu s’a mai văzut nici o gărgăriţă. Mai
seamă sc pot ţină departe gărgăriţele
-tla Intrarea în grânare, dacă poiul, adecă
pkvele diu care se alege sămenţa de cft-
Crpi, se aşază In lăzi prin grânare. Unii
k mai alungă şi cu crengi şi flori de soc
r-rzi. ce se bagă In hambare.
Cim se cunoaşte mierea curată?
Nu odată se tntemplă, ‘câ unii sfir-
uri, cari se deprind cu vinderea mierii
iceta. o fabrică şi nu o vănd aşa cum
£ir.şii o cumpără dela stupari. Mierea
iiiîificatâ se poate descoperi, dacă se pune
i^tr’o sticlă o lingură de miere, peste
se toarnă trei lingari spirt de vin.
itxîuţa aceasta se scutură bine ca mierea
ţ spirtul să se mestece bine. După is­
prava asta se pune sticla ca conţinutul
in dinsa să se aşeze. Când îndată după
Punerea în răpaos a sticlei pe fundul ace­
ia* se formează un strat alb, atunci pu-
îfcm şti, că mierea nu este curată de stupi.
Mai adese-ori se sporeşte, se falsifică
si&rea de stupi prin mestecare de zăhar
-e struguri sau o materie de care folo­
FOAIA POPORULUI
uşor, căci în spirtul de via toată se des­ întrebuinţa în mâncare prat sau pulvere de
face şi topeşte. în locul spirtului de vin pelin (Artemisia absinîhium), câte într’o mân­
care de doue-ori pe zi vei pune cât poţi lua
se poate întrebuinţa şi spirt de bucate,
pe un vîrf de cuţit. Dar’ poţi întrebuinţa şi
ba în cas de lipsă şi rachiu mai tare. tinctura, care de altcum este bună Ia toate
durerile do stomac.
Ştiri eeonomiee.
Tabac de n a s î n contra in f lu ­ întrebarea 32. Aş voi a-’mi clădi o casă.
enţei adecă răce lii. Un ziar englez, „Ti­ Pentru-ca
mes", publică o interesantă scrisoare, pe care totodată şi igienică, vin prin aceasta a ve
o primeşte dela un cetitor al seu. Aceasta
spune, că tabacul de nas ar fi cel mai puter­
nic mijloc In contra influenţei. Zice, că el a
petrecut în localităţi de acelea, unde influenţa
bântuia în cea mai mare măsură, dar' cu toate
acestea de el influenţa nu s’a prins, deoare-ce
Întrebuinţa tabac de nas, prin care iufluenţa
se alunga. Dacă ar fi adevărat aceasta, atunci
tâbacul de nas, care începuse a eşl cu totul
din obiceiu, de nou îl vom vedă earăşi adus în
folosinţă.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 2p. Fiind eu de 15 ani, am
învăţat cântările bisericeşti, avănd glasul cu­
rat, întreg şi fănătos, dar’ dacă am trecut
peste 17 i'iii, ’mi-s’a schimbat giaml îu răgu­
şit. N’ar fi ceva leac, prin caro ’nii-aş putea
dobândi ear’ glasu! curat?
I. o.
R ă s p u n s . Ca f-e-’ţi poţi redobândi gla­
sul şi ca se poţi 8. ăpa do răguşr.lă vei folosi:
Abureală de flori de fân şi legături de apă
rece. Vei giirgărisa gâtul cu ceai pregătit
din verbas (verbasenm meycr), ear’ mestecat
cu zuliar 11 poţi întrebuinţa şi de beut ca ceai.
întrebarea 30. Am o fiică de doi ani şi
jumetate, care după-ce a împlinit virstă do
zece luni a căpătat o umflătură tn pleoapa
ochiului drepf, aşa încât aceasta o mai um­
flată şi mai roşie pe dinafară decăt la cela­
lalt ochiu. în vr’o trei rtnduri a scăzut cu
totul umflătura, ba în primăvara trecută în
vr'o trei luni nu s’a inai ivit După aceea a
început earăşi a se ivi formând totdeauna mai
ftntăiu o Fgrâbunţă mică, când de-asupra, când
sob ochiu, din care apoi se inflamează toată
pleopa din jurul ochiului. 15* în unele dimi­
neţi pleoapele se prind aşa, încât numai cu
greu se pot depărta una de alta. Pc din­
lăuntru atât ochiul căt ;i pleopele sQnt deplin
sănătoase şi curate. Am cercat şi cu medici,
cercarea însă în present ’mi-a fost zadarnică.
Ve rog a-’mi răspunde cum s’ar pută tămădui?
Ueia-sup. 1895. Abonent n r.
R e s p u n s . Pentru asemenea boale, cum
sflnt mai virtos cele de ochi, nu se poate da
îndrumări pentru lecuire, decât de cătră doc­
tori, cari cearcă boala de aproape. Chiar şi
între medici sQnt rari a ’eia, cari au deplină
cunoştinţă ca se poată vindeca deplin boalele
de ochi. Dieă ai probat cu un medic, fără
să-*ţi fi putut ajuta, vei cerca şi cu altul, care
poate ’ţi-a da mai bun leac pentru copilă.
La toată întâmplarea ai datorinţa a cerca totnl
ca se o poţi vedă vindecată.
întrebarea jr . Eu sflnt o fată tineră,
deplin sănătoasă, din gură înse îmi iese un
miros greu, de această boală aş dori se scap,
cum şi prin ce m’aş pută mântui?
Ş ir e t. -f*
Respuns. Dacă mirosul greu ar pro-
veni numai din gură, atunci poţi scăpa
foarte uşor, trebue însă că mirosul provine
Pag. 27
aceea înse ne fie solidă, tra:nică şi
cere sfatul.
Ce fel de grinzi şi corni ar fi mai buni
şi mai trainici a se pune la o casă, de gorun,
teiu, sau brad? Când trebue tăiat ori-ce
lemu ca se fie mai trainic şi se nu-’l atace
ori năpădească carii? Poate-se face venti­
lator la chilie, ca astfel aerul neîntrerupt se
se îuoeascâ. Cât ar trebui se fie înălţimea
unei chilii.
Greovaţ. j . l ’ăucea,
econom.
Respuns. Mai trainic este lemnul de
goron sau stejar. Lemnele de clădiri şi alte
trebuinţe trebue tăiate iarna până nu circulă
în dînsele sucul. Dacă îndată primăvara nu
s’ar ciopli, trebue jupuilă coaja d». pe dintele,
ca se nu între îu dînsele carii. Ventilator se
poate face după-cum pofteşti. îuâlţimea unei
chilii sănătoase trebue Bă fie de 3 metri.
întrebarea 33. Un tinăr fund în ser­
viciu la gendarmi în Caransebeş a împrumu­
tat pe un alt coleg al acu cu 30 tl. v. a.,
având >i obligaţiune. Nu mult după aceea
mergând tn spiUl şi do acolo în vieaţa civilă,
nu a mai auzit de el. Acum a aflat, c.ă da­
toritul sc nflă în serviciu la drumul de fer
în Simcria (l’iski) ca magaziner, undo are
plata po an -150 tl.. am f()3t la uu advocat,
care ’ini-a Fpii1», că mi-’l pot câştiga, neavând
salar de 000 tl. Ve rog de c.*va îndrumare
de e posibil.
A bonentul JUST.
R ă s p u n s . Având obligaţiune tu regulă
datoritul so poate ptrl şi dacă n’nre G00 fl. plată.
Mni întâiu te vei informa deplin, că tutr’adc-
vor se află în Simeria, după-ce vei afla se-’I
pîrască Ia judecătoria cereuală do care se ţine
Siineria. Advocat u’a putat se ve dec ase­
menea efat, că cine n'are G00 11, plată pe an
nu s’ar putea constrîoge să-’ţi plătească datoria.
întrebarea 3.p. Este scris în lege, că cine
să facă contracte, judele, notarul sau pretorul ?
Eu de câţiva aDi am făcut câte unul unde a
fost de lipsă. Acuma avem un notar nou,
care me ameninţă cu închisoare, dacă voin
mai cuteza a mni face contracte.
Notarul face un contract pentru câte
5 — 8 fl., ear’ eu numai câte pentru 2— 3 fl.
Notarul pentru aceea m’ar înfunda în temniţă,
căci ti scăresc mult venitul.
Muerea. Ciortea.
R e s p u n s . Contracte simple de vânzare,
cumpărare sau de împrumut poţi face şi d-ta.
De una se grijeşti, se fie făcute In toată re­
gula. L°ge încă nu este, care apriat te-ar
pute oprii Adevărat este, că notarul taxează
prea tare poporul, se poate înse că cu înta-
j bulare ca tot cere atâta preţ, atunci are Ioc.
i Pentru contractele de împrumut chiar şi d-ta
j iei prea mait, dacă nu Intabulezi contracte de
j cumpărare atunci este destul chiar şi la 1000
j florini, taxa de 1 fl. La obligaţiuni simple
j
taxa este 50 cr.
|
i
 Pag. 28
Monografia economică-culturalâ
a com unei
G r u r a r îu lu i .
Scrisă de lo a c h im M untean, preot.
(Urmare).
b. Precum dînsul prin mare pe-
diapsă se nu cuteze a orîndui pe nici
un popă pentru Ardeal, care nu este
cu paşuş dela înălţatul gubernium de
aici; care paşuş dela înălţatul guber­
nium nu se va da, pănă la acela, care
ordinaţie caută a popi, despre ale sale
ajunsă priceperea şi hărnicia lui, dela
aici în ţară orânduit vlădicesc neunit
vicareş, o carte de adeverinţă, şi dela
stăpânitoriul Domnul locului seu, cu vo­
inţă de mărturisire spre alui dinainte
avândă ordinaţie a arăta se aibă.
c. Precum numitul vlădică afară
de ordinaţie să nu aibă mai multă
treabă sau dreptate spre popi ardele­
neşti neuniţi, darăşi toate cele carele
’i-sau rânduit pan’ acum, sau se va
răndui de ici înainte dela statuşu ţării
în triaba popilor; aceasta să rămâe
tot în aşezământul seu.
De aceasta se dă poruncă tuturor
popilor scăuneni neuniţi, care au voe
a se popi, cu deadinsul să fie chitilcni,
cartea aceea mai sus numită de adeve­
rinţă a Vicarcşului neunit a o arăta
cinstitului sfat, se va da cu atestaţie
la înălţatul Gubernium ; şi apoi aceluia
care va vrea se se popiascâ, fiind har­
nic de preoţie, va lua paşuşul numit al
înălţatului Gubernium.
încăşi şi supt mare .şi grea pc-
diapsâ este oprit, ca nimic se r.u cu-
teze se se facă popi la alte ţâri stră­
ine, adecă in ţara moklovii, sau în
ţara rumăniască, câ unii ca aceia obli-
cindu-să, prin marc şi grea pedeapsă
se vor pedepsi.
S i b i iu , in 1777 Avgust 22.
Ear’ din Protocolul sus numit es-
trag — fiind interesantă nu numai ca
document istoric, ci şi ca limbă — for­
mulă jurămintului dc credinţă, pe care
în urma ordinului gubcrnial din 27
August 1781 Nr. 6239— *10 întreg cle­
rul ortodox la depus împăratului Iosif
al 2-lea. Iată-o.
TJurăm cnlul care s'a d'-l dela înălţatul
înipârât / “
rEu X. N. jur întru Dumnezeu cel
viu adevărat şi vecinic şi cu credinţa
mea mă fâgăduesc cum că la înălţatul şi
puternicul Domnul Domn Iosif al doilea
din mila lui dumnezeu ales împăratul
romanilor, craiu ţării nemţăşti; Ierusa­
limului; ţării ungureşti, Bohemii, Archi-
ducsul austrii, duxul lotarengii, Marele
prinţipul ţării ardealului şi Domnul Dom­
nul şi prinţipul mieu, legiuit şi moştian
mie milostiv şi tuturor moştenilor lui
în toată viaţa mea drept şi ascultătoriu
supus slugă voiu fi, prietinilor lui pre-
ten voiu fi, neprietinilor lui nepretin
voiu fi; împotriva împărăţii sale şi moş­
tenilor lui sfinte feţe, cinste mărire şi
biruinţă nici pe dos nici de faţă ceva
rău nu voiu socoti nici altora Aşa a
face învăţături sau sfătuitoriu sau aju-
toriu nu voiu fi, ci însumi eu de aş
vedea sau aş înţelege că alţii spre rău­
tatea împărăţii moştenirii sau a terilor
umblă, unele ca acestea au eu îndată,
au prin alţi, împărăţii sale de vreme
FOAIA POPORULUI
voiu face de ştire, şi aşa unele ca aceşte
răutăţi şi acar ce feliu de pagube, după
puterea mea le voiu împedeca şi încun-
giura; iară împotriva binelui şi a folo­
sului înălţaţii împărăţii sale şi a moş­
tenilor sei din cât voiu putea voiu ajuta
aşa se mi ajute dumnezeu spasenia
sufletului se mi dea.“
Sub Nr. gubernial 8122 dela 29
Noemvrie 1872 s’a dăruit de acelaşi mare
împărat „creştineasca toleranţie la legea
săsască şi calvinească şi legii greceşti
neunite“.
Alte porunci regulează trecerile re-
ligionare pe temeiul examenului 6 săptă­
mâni şi alte multe.
Din documentele reproduse ese
lămurit:
1. că biserica românească neunită
din Ardeal ’şi-a avut vicariul seu aici
în ţeară încă şi pe la anul 1777,
2. câ ea a stat sub administraţiu-
nea vicariului Ioan Popovici din Hon-
dol şi înainte nu numai după episcopul
Gedcon Nichitici — cum se afirmă în
„Vechia Metropolie" de Nicolae Popea
Ia pagina 147!
Ca o preţioasă isbândă a înainta­
şilor noştri din timpurile mai din coace
notez, că prin resoluţiunea comitelui să­
sesc Nr. 951/849 pe temeiul decretului
de curte din 25 Maiu 1847 Nr. 28,680
s’a dobândit pentru toţi 4 preoţii din
Ioc — 3 gr.-orientali şi 1 gr.-cat. —
dreptul de a primi salare sau dotaţiuni în
bani clin cassa comunală, fiecare câte
200 fl. mon. conv. 210 fl. v. a.);
ear' prin decisiunea vice-comitelui dtto
Sibiiu 2 Maiu 1882 Nr. 2029 la stăru­
inţa parochului Joachim Muntean sala­
rul preoţilor gr.-or. s’a regulat cu câte
3 15 fl. pe an.
21). .Şcoala.
Vorba înţeleaptă şi sfatul bun nu
strică de s’ar repeta căt de des. Multe
rele şi daune materiale putem abate
dela noi cu ajutorul învăţăturii. Pro­
verbul „cine are carte, arc şi parte
nu datează de ieri dc alaltăieri şi-’şi
arc şi el noima sa; că omul luminat
totdeauna mai bine ca altul va şti să-’şi
procure „cartea", adecă dovezi sau do­
cumente în spriginul seu.
Date sigure întemeiate pc docu­
mente scrise despre începuturile şcoalei
sau propăşirea culturală în această co­
mună din vechimea mai îndepărtată nu
avem. Tot ce se ştie din predanie
este, că pc la sflrşitul veacului trecut
(al 18-lea), ar fi slugit aici ca învăţător
un anume Arsenie, frate cu preotul
Constandin Arsenic de pe timpul con­
scripţiei des pomenite, care pe la în­
ceputul sutei a 19-a trecuse apoi în
Ţeara-Românească, de unde nu s’a mai
reîntors.
Tocmai cam pe aceeaşi vreme ar
fi purtat dăscălia şi un diac din R ă­
şinar cu numele Alăman Trinu, mare
cântăreţ; ear’ pe Ia 1804 eara dascăl
Ioan Bobeş — totodată şi notar co­
munal.
O instrucţie mai temeinică şi şcoală
mai regulată pare înse a se fi urzit
abia pe la începutul şutei acesteia cu
venirea în comnnă şi aşezarea in dăs
călie a lui Vasile Fitoc din Avrig, fost
suboficer (căprar) licenţiat. Acesta a
N r. T
purtat dăscălia mai o jumetate de veac.,
dela 1805 până la 1847.
El trăeşte şi astăzi în gura oa­
menilor mai bătrâni, cari dela el au
învăţat scrierea frumoasă, cetirea şi rin-
dueala slujbei bisericeşti. A locuit sub
nr. c. 108. In lipsa preoţilor cărturari, —
cum au fost bună-oară Ioan Dămian
şi Petru Hanzu, — el a purtat matri-
culele, a indus ordinaţiunile în protocol
şi a compus socotelile bisericii pâni
când ’i-s’a interzis aceasta din partea
protopopului Ioan Moga la anul 1S4-S
(ori 7.)
Şcoala lui Fitoc a cercetat-o =:
Petru Stoiţă, fiiul preotului gr.-cat. ct-
venit mai târziu însuşi preot gr.-csi.
de unde urmează, că parochia gr.-cî.:
pe acele timpuri nu-’şi avea şcoala a
proprie până mai târziu şi anume la
anul 1829, când prin decretul de ctir.î
dela 28 Martie s’a sistemisat post 6
învăţător unit cu salar de 100 fl. pe ^
Cel dintâiu, care a ocupat acts
post, a fost Petru Roman din Cuc r,
bărbatul învăţat şi înzestrat cu nu.::
cunoştinţe, născut la 10 Ianuarie 1S>
şi răposat aici Ia 3 Octomvrie îS v
El a purtat dăscălia — cu o scuri
întrerupere — în doue rînduri. Tre
cend apoi la biserica gr.-or. a vttzz
a o purta şi aici în curs de vre-o cd::~
ani, — cam de pe Ia 1855 pâru i
anul 1862.
Au mai slugit ca învăţători la
gr.-or. parte cu el împreună, parte
intea lui:
Cantorul Ioan Dămian, căruia ~.Lr_
la moarte ’i-a rămas numele de ,da'C /
apoi preoţii Constantin Barbcş ş:» tr-
Mantia din loc şi Ioan Doican, s r
paroch în Scbeşul-dc-jos, înainte
preoţirea lor.
în toamna anului 1S60 s’a :rr
dus ca învăţător eşit din şcoala r~
nouă (cursul pedagogic dc 2 ar.:
Sibiiu) absolventul George Por.i
Săcel, născut la 1 August 1840. r,~ :
introdus oarecare regulă şi diVrr'*-;
in şcoală desvoltând in anii dintâiu rr.:
zel şi dovedind o viuă însufleţire r:*
tru cariera sa atât în şcoală, cât 5: :■
biserică. Generaţia, din carc se ^
tueşte ciata de azi a cântâreţr'or ~
strană, dela el s’au procopsit. D âr.:
spre alte treburi, dela 1878— 1S> ! ;
întrerupt dăscălia şi locul Iui ’l-ai: :c:
pat: in anul dintâiu preotul le.-.oh "
Muntean, care mai nainte fusese ir::
învăţător în Tilişca şi în Selişte, :r. i
2-lea an clericul absolvent Ioan F.:-"
din Raiţiâu. A revenit însă earâs:
tinuând! a funcţiona până in vara ar.u -
1887; «ar’ în primăvara anului Ix "
din causţa slăbiciunilor sale a fes: r_-
în stare \de odichnă cu pensie ar.ui-
de 115 nj- v. a.
în to(>amna anului 1862 au i m :
ca învăţător Petru Cătoiu, născut
la 21 ianuarie 1840 şi a f u n c ţ ia
neîntrerupt) până la anul lSî>/. c~r~
sub Nr. oficiului parochial 115 SS7 --
2 Iulie ’i-s'V inmanuat hotărîrea rrâns-
terială de p>ensionare cu 110 fl. pe ar.
întoam na anului 1SS4 s'a înninra-'
a 3-a class; * Ş'1 ca nou A tâ to r a Ir.:
preotul de mai târziu Ioan Manta.
(Ya urma.)
/
 Nr. 8 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» ni*. & —
ECONOMUL
redactat de I. CO ST IN,
preot.
Curs de pomărit
Ministrul de agricultură întocmeşte pen­
tru învăţătorii dela şcoalele poporale, cari se
deprind, cu grijirea grădinilor de pomărit, un
curs de pomărit câte pe io zile la şcoalele de
agricultură din Kereszthely şi Cluj— Mănă-
ştur. Cursurile se vor ţine în Kereszthely
din 26 Martie până în 2 Aprilie, ear1 în
Cluj—Mănăştur din 7 Aprilie până în 16
st. n. In amettdoue locurile vor fi primiţi câte
I5 înviţători, cari vor fi împărtăşiţi de 13 fi.
ckeltueli de drum şi diurne pe zi de 1 fl.
30 cr. pentru vipt. Rugările simt a se subşteme
ministrului de agricultură până în 2p l. c.
st. n. în amettdoug locurile vor fi primiţi şi
3 — 4. proprietari sau conducltori de economii.
Sarea în dietă.
In 15 1. c. In dieta ţerii noastre a
venit la desbatere o întrebare foarte de
frnnte, pentru economii de vite. S’a luat
la desbatere o rugare din comitatul Hont,
în care cetăţenii din acel comitat se roagă
ca preţul sării sfi fie redus pentru eco­
nomii, cari se deprind cu creşterea sau
prăsirea vitelor.
Această rugare a servit un prilegiu
fi ocasiunea binevenită, ca mai mulţi
dintre deputaţii dietali sC părtinească
această dorinţă, care de altcum este foarte
Teche şi are mulţi părtinitori în cercurile
bărbaţilor cu tragere de inimă pentru
înaintarea economiei de vite.
Sflnt foarte numeroase rugările şi
petiţiunile date miniştrilor de agricultură
ţi finanţe atAt din partea unor comitate,
cât şi a mai multor reuniuni economice,
dar’ tot de atAtea ori s’a trecut peste
această întrebare atAt de însemnată.
Ani de-arindul stăpânirea s’a scutit,
ei nu poate scâdfc preţul sării până
odată şi Austria nu va avfe lege prin
care se va reduce preţul pentru sarea, care
o întrebuinţează economii de vite. în
toate rîndurile s’a spus şi aceea, că stă­
pânirea trebue sfi afle ori inventeze ceva
metod sau meşteşug, ca sfi denatureze
Jarea, care s’ar întrebuinţa pentru vite.
Prin denaturalisare s’ar putfc preface sarea
aşa, ca economii sfi nu o poată între­
buinţa pentra sine şi familie, decât numai
pentru vite.
Dela promisiunile deşerte a trecut
multă vreme, totuşi na s’a aflat modul,
ca sfi se denaturaliseze sarea, nici proiect
pentru o lege oare-care, ca sfi se vfindă
ca preţ scăzut
In Austria însfi, dieta ţerii a desle-
g&t această întrebare atât de folositoare,
adecă afacerea este deplin regulată. Pen­
tru trebuinţele economice în tot anul se
dau cetăţenilor pentru vite 500 mii m.
o . de sare cu preţul redus la 5 fl. Din
aceste vedem, că deputaţii din dieta Aus­
triei au fost în stare a împlini dorinţa
economilor şi fără sfi-’i fi silit la aştep­
tare până vor putfi denaturalisa sarea, ca
sfi nu poată fi folosită decât pentru vite.
Find constrîns ministrul ca în afa­
cerea aceasta sfi dee rfispuns hotârît, s’a
nisuit a arfita, că nici în Austria nu s’a
putot ajunge la ceva resultat îndestulitor
cu sarea vândută cu preţ scăzut, deoare-ce
nici Vs parte din câtă s’a votat n’a fost
întrebuinţată din partea economilor.
Mai vfidit ’şi-a dovedit lipsa de cu­
noştinţă economică ministrul atunci, când
a declarat: sarea nici nare ceva impor­
tanţă sau însemnătate mare pentru eco­
nomie.
Din această declaraţiune a stăpânirii
este dovedit mai presus de toată îndoeala,
că nici n’a avut, nici n’are în vedere aju­
torarea economilor, ca sfi poată ajunge la
sare cu preţ scăzut.
După părerea noastră, ministrul de
finance se pricepe foarte puţin la treaba
aceasta, că ce Însemnătate mare are pen­
tru economia cu vite sarea. Chemarea
şi adevfirată pricepere au agricultorii a
spune însemnătatea ei, aceştia au şi
spus-o. Adevfirat este, că ministrul de
agricultură însuşi a mărturisit în dietă:
că lipsă este Î11 economia de vite şi sare
ieftină. Totodată a spus: că în scurtă
vreme va fi în stare a presenta dietei un
proiect, fiindcă deja este pus în lucrare
planul pentru denaturalisarea sării.
Din aceste toate aflăm, că economii
de nou au în prospect o nouă făgăduinţă,
că aceasta, când va fi Împlinită, este taina
viitorului.
Fără îndoeală putend cconomii noştri
cumpfira sare mai ieftină, cu mult mai
bine ’şi-ar put6 griji vitele. Denatura­
lisarea sării este un lucru isprăvit, căci
chiar in Budapesta s’a dat o patentă pen­
tru o iuvenţiune, prin care sarea se poate
într’atAta strica, câ omul nu o poate în­
trebuinţa; dar’ vitelor se poate da fără
nici o teamă.
Useâtoarele de poame.
Adese-ori s’a amintit în coloanele
foii noastre ce folos ne poate da pomă-
ritul şi ce bogăţie se câştigă în multe ţi­
nuturi din poame.
După-cum ştim, poamele se întrebuin­
ţează în d^oseb te moduri: verzi, ferte şi
uscate. Dintre toate aceste ramuri de
întrebuinţare, este vrednică de grije us­
carea poamelor.
Cele mai n-nlt- felori de poame prin
nscare îşi însuşea o tărie deosebită, ca sfi
poată fi păstrate timp mai îndelungat şi
totodată se fac un articlu de comerciu
sau neguţătorie foarte cercat
Aşa poporul român din ţinutul Băii-
mari, care ţinut este foarte acomodat pen­
tru pomărit, din poamele uscate adună
1896 Pag. 29
mii de fiorini în anii când se fac bine
poamele. Prunele bistriţene uscate cu
multă isteţime şi pricepere fac concurenţă
celor din Bosnia, încât sute de mâji se
exportează în Galiţia, Polonia şi Rusia.
Toamna, pe vremea căstanelor, uscatul
prunelor şi adunatul nucilor, vin Galiţienii
cu carele proprii după aceste poame, pe
care poporul îi numeşte Poliaci.
în acest ţinut mai fiecare econom
îşi are în grădina sa de pomărit uscătoa-
rea proprie, care abia ’i-a costat 20— 100
fiorini, dar’ cu aceasta uscă poame, din
care scot un preţ de sute şi mii fiorini.
Clădirea uscătoarelor este de totul
simplă, mult seamfină cu coteţele, între
aceste este atâta deosebire, că păreţii siint
clădiţi cu voioage, un fel de pămfint fră­
mântat, aşezat în formă şi uscat. Aceste
voioage se aşază între nişte seşi, acope-
remântul este de şindilă, podul însfi se
pregăteşte din scânduri, pe cari se aşază
ţiglă ne arsă, apoi se lipeşte bine, ca sfi
nu poată eşl din uscătoare căldura.
Adevfirată pricepere se pofteşte la
clădirea cuptorului, care se face din anu­
mite oale sau ţigle, aşa că pe o parte
lftngă părete se face focul, apoi căldura
face un cerc pe lângă păreţii uscătoarei,
aşa că fumul iasă în fruntarul uscătoareir
dar’ în partea contrară cu cuptorul unde
se face focul. Tot în fruntar se lasă o
formă pătrată de fereastră, care se în­
chide cu oblon de lem, aşa că căldura,
sfi nu poată eşl.
Partea dinlăuntru a uscătoarei este
împărţită în 3— 4 rînduri. Prin păreţi
în linie paralelă, adecă dreaptă cu frun­
tarul, se aşază câte doufi rude de stAn-
gear, în 3— 4 rînduri, aceste servesc de
poliţe, pe care se pun apoi lesele cu poa­
mele menite pentru uscare.
Lesele se compun din doufi scându-
rele cam de 1 0 cm. late câte de l 1/ ,— 2 .
metri lungi şi 70— 80 depărtare una de
alta. Aceste scândurele alese ca sfi fie
cât se poate de uşnrele, se fac din lemn
de brad ori plop, apoi prin dînsele se
pun fuşteii, peste cari se leagă trestie,
ori se împletese cu vlăstari de răchiţi.
Pe asemenea leasă se pun din poame proas­
pete atâtea câte poate sfi le ridice nn
dm singur.
Aceasta este descrierea pe scurt a
uscătoarelor de poame.
Din toate aceste se vede, că pregă­
tirea este pe cât se poate de ieftină şî
uşoară, încât n’ar trebui sfi lipsească nici
dintr’o grădină de pomărit.
Cu această uscătoare se pot usca tot
felul de poame, care altcum nu s’ar putfe- 1
preţul deloc. Aşa merele şi perele în­
dată-ce încep a fi bnne de mâncat, se taie:
după-cum sânt de mari în 2 — 6 bucăţele,
apoi se pun în uscătoare. Poamele, mai
ales când n’au destul de bun preţ, în loc
de a fi lăsate ca sfi putrezească sub pomi,
se uscă şi adună în grănare şi poduri, de
 Pag. 30
tinde în vremea iernii se pot vinde cu
preţuri foarte bune.
Uscătoarele sânt aşa pregătite, ca sfi
nn mistuească nici lemne multe, ba în
■vremea uscării chiar trebue sfi se poarte
bună grije, ca nu cumva fiind focul prea
mare sfi se ardă.
In toamna anului trecut căutând pia-
ţul Bucureştilor, am aflat prune uscate,
cari se vindeau per meter maje cu 4— 5
fiorini. ’Mi-se spune, că ar fi aduse din
Moldova, acele nu corespundeau deloc ce­
rinţelor de prune uscate: erau afumate,
sdrobite şi de totului moi. De pe prune
se vedea că sânt frumoase, uscătura însfi
era negrijită şi foarte primitivă.
Prunele uscate în giurul BUi-mari
pe uscătoare corfispunzfitoare şi sistema­
tice, acolo in loc se plătesc meter maja
cu 12— 22 fiorini, eăr’ perele şi merele
dela 10— 16 fi.
Dacă prunele din Moldova ar fi us­
cate cu grije, atunci s’ar putfe vinde cu
preţ ca cele diu Bosnia şi SGrbia şi ar
fi o binefacere pentru ţeranul român.
Atlându-ne in cel mai potrivit timp,
când lucrul de. câmp n’a sosit, când eco­
nomul ponte clădi foarte uşor asemenea
uscătoare, ar fi de dorit că economii mai
de frunte din comunele noastre, cari se
deprind cu pomâritul, sfi sc pună la lucru
şi sfi-’şi clădească asemenea uscătoare.
După-cum ara amintit mai sus, eco­
nomul, care are lemnele sale, care nu tre­
bue sfi cumpere decât ţigla, poate clădi
câte o uscătoare cu 12— 16 lese câte cu
2 0 — 30 fl., In care poate pune câte-odată
12— 20 merţe sau feldere dc poame.
Despre creşterea purceilor.
Dintre deosebitele ramuri de econo­
mie unul dintre cele mai folositoare, este
creşterea sau prăsirea porcilor (rlmători-
lor). Aceştia atât pentru trebuinţele casei
unui econom, cât şi pentru vindere, sânt
foarte preţioşi.
Fiecare econom mai de rind poate
ţine la C(.s;i sa porci, căci atât hrănirea,
cât şi grijirea acestora, nu poftesc ceva
oboseală deosebită. Afară de această uşu­
rătate, sporirea acelora încă ajută foarte
mult economia de porci. Adeseori o sin­
gură scroafă fată dela 5— 12 purcei.
Fiind scroafele aproape de fătare,
grija cea mai bună a proprietarului sfi fie
Îndreptată într’acolo, de o parte ca scroafa
sfi fie hrănită bine, ca îndată-ce fată sfi
aibă lapte indestulitor, de altă parte, ca
fâtând, nu cumva se-’şi turtească sau mâuce
purceii.
Purceii se scutesc contra apăsării
sau turtirii mai bine dacă aşternutul
unde s’a cuibărit scroafa pentru fătat,
este făcut din paie sau gozuri mai mă­
runte, încât sfi nu se poată ascunde pur­
ceii printre paiele mai lungi şi resfirate,
FOAIA POPORULUI
că neputfindu-’i vedfi ori îi calcă, ori se
culcă pe dînşii.
Este foarte înţelept lucru, ca pe lângă
păreţii coteţului sfi se pună împregiur
nişte leţuri de înălţime şi depărtare cam
30 — 50 cm. Prin acestea se împedecă
scroafele dela culcarea chiar lângă păreţii
coteţului, unde le place purceilor a se
grămădi unul peste celalalt.
Aşternutul trebue păstrat totdeauna
curat, adese-ori sfi se curăţească, căci în-
călzinda-se prea tare, rfispândeşte putoare,
care strică foarte mult sănfităţii porcilor
fragezi.
Din aşternutul cald şi puturos, pur­
ceii pătimesc adeseori de durere de unghii.
Sfi fie cu bună pază economul, ca purceii
sfi nu fie năcăjiţi de frig sau sfi fie ex­
puşi în tragere de vfint. îu vreme frigu­
roasă coteţul sfi fie lipit sau acoperit
împregjnr cu paie, ca frigul sfi fie Impe-
decat a străbate în dînsul.
Scroafa când se gată pentru fătare
trebue bine nutrită (hrănită), nu cumva
flămfiudă fiind, sfi-’şi inânce purceii. Mai
ales de scroafele, cari fată întâiu, trebue
sfi îngrijim bine, ca nici-odată sfi nu le
apuce fâtarea flămfinde.
Scroafa şi după fătat trebue nutrită
bine, dar’ nu este iertat a-'i da nici prea
multă mâncare ca sfi se bolnăvească; sflnt a
se Încungiura mai ales mâncările acrite.
Pentru nutrirc sflnt mai bune urluelile
sau mestecăturile făcutu din bucate, aşa:
din cucuruz, orz, sficară, ovfis, mai departe
cartofi şi napi ferţi.
Unii au datina, că purceilor după
fătat Ie taie sau rup dinţii, ca sfi nu
poată muşca ţiţele mamei, această datină
este stricăcioasă, deci trebue încungiurată.
Mai au şi acea datină tn unele lo­
curi, că purceii Îndată după fătare li des-
părţesc de scroafă, şi îi scutesc In lăzi
şi alte locuri mai călduroase. Nici aceasta
nu este datină bună, căci mai bine cresc
purceii lângă ţiţele mamei. Dacă totuşi
ar fi prea frig, atunci coteţul trebue lipit
sau Incungiurat cu gozuri sfi nu străbată
frigul; dar’ nici decât purtaţi purceii din­
tr’un loc într’altul, prin ce se pot uşor
bolnăvi. Prin schimbarea aerului, odată
frig şi odată cald, foarte uşor sflnt ata­
caţi de cufureală, care boală stinge vieaţa
multor purcei.
Când îDsfi scroafa ar fi foarte sfilba-
tică şi n’ar suferi pe lângă sine purceii,
atunci trebue luaţi dela dînsa. Trebue
însfi totuşi sfi ţinem cu grije terminul sau
vremea pentru sugere.
Mai ântâiu, după-ce se iau dela dtnsa
purceii, se satură bine, după aceea, pu-
nfindu-se la rfipaos, ’i-se aduc purceii şi
aşa pe încet se învaţă cu ei.
In frig mare scroafa sfi nu fie lăsată
pe lung timp pe afară. Se poate, ba chiar
trebue sfi fie slobozite în toate zilele la
puţină preumblare şi alergare, ca sfi mai
scurme, aceasta se pofteşte pentru sănfitate.
Nr. 8
Purceii pot suge dela 4— 8 sfiptfi-
mâni. Dacă voim a-’i vinde, atunci la 4
sfiptfimâni se pot înţerca. Cine însfi do­
reşte a-’i creşte, îi va înţerca numai după,
opt sfiptfimâni. înainte de înţercare, cam1'
la 4— 5 sfiptfimâni, sflnt a se învfiţa la
mâncare, sfi li-se arunce cucuruz, orz,
grâu şi alac fert.
După înţercare tot bucatele amintite
sfi li-se dee, eară de bfiut lapte dulce mes­
tecat cu apă. Beuturi groase sau urlueli
din fârinuri sftat a se încungiura, căd
prin aceste se mânjesc şi foarte uşor se
pot umplfi de hârâ (murdărie), care im-
pedecă creşterea
Purceii fătaţi In iarnă trebue hrăniţi
mai lungă vreme cu bucate. Oamenii mai
săraci, cari n’au stare atât de bună, nici
nu îi cresc, ci îi vfind la 3— 4 sfiptfi-
mâui după fătat, şi aceasta este faptă
înţeleaptă, a-’i vinde când sflnt bine
plătiţi. După-ce odată se vfiud purceii,
scroafele trebue* grijite bine, ca de noa
sfi poftească a fi duse la vieri.
Mai buni sflnt de crescut purceii din
Martie şi Aprilie. Unde din creşterea por­
cilor fac neguţătorie, de toamna grijesc
când sfi fie lăsaţi vierii intre scroafe, ca
vremea fătării sfi cadă In lunile amintite.
Despre producţiunea lânei in 1895.
Dintre toate materiile, cari servesc
pentru Imbrăcămiutele omeneşti, lâna se
află In locul cel dintâiu. Mai este încă
mătasa, care se produce cu mult mai
greu ca lâua, şi din această causâ este
şi cu mult mai scumpă Încât nu poate
concura sau întrece In productivitate şi
întrebuinţare lâna. Nici chiar inul, câ­
nepa sau bumbacul, deşi sflnt mai ieftine,
nu pot trece aşa uşor peste lânii. Esîe
adevfirat că s’a făcut multe Încercări, ca
sfi poată' prin dtnsele Împuţina folosirea
şi preţul lânei, dar’ toate Încercările s’aa
adeverit a fi foarte zadarnice.
îutrebuinţarea lânei pe an ce merg^
tot sporeşte şi In acea .mfi^urii creşte şi
productivitatea După o statistică ni-se
arată, că la începutul acestui veac între­
buinţarea a făcut 200 milioane chlgr.,
de atunci până In zilele noastre sporul
este de cinci-ori atâta adecă, 1027 mU.
de chlgr.
întrebuinţarea aceasta atât de în ­
semnată a fost ajutorată prin producţin-
nea mare din Australia Platon şi alte
ţeri.
Mai virtos s’a sporit prodacţiunea
de lână în Australia. Aşa d. e. în anul
1800 numfirul oilor era numai 6000, în
anul 1893 ajunse numfirul acelora la
123 milioane. în Platon, unde in 1S50
erau 2 milioane oi, astăzi sflnt peste IOO
milioane. în părţile deosebite ale Americei
se află 49 milioane şi in Europa ISO.
Aşa pentru industria din Europa şi
America aproape 477 milioane de oi pro­
duc lână.
[ Nr 8
Mai vtrtos s’a sporit producţianea
linei în cei patm ani din urmă, aşa în-
' 4 t productele de lână n’au putut fi între-
buinţate în măsura, care erau pregătite,
de unde este uşor de înţeles, pentru ce
j scăzut preţul lânei.
Pe lângă toate că fabricile de ţăHut
şi lucrat lână din Francia şi Germania
îq prelucrat foarte multă, totuşi preţurile
ju fost foarte scăzute în jumătatea primă
,jin anul trecut.
Prin Iulie a început a se cerca
lâna de cătră fabricile din Austria, care
pregătesc postavuri pentru armată. Dela
această vreme încoace pe încet, dar’ si-
Ţur, preţul s’a tot ridicat.
Tîrgul de lână, care a fost întocmit
la Budapesta în 1895 şi dacă n’a putut
îndrepta deplin preţul lânei, totuşi a aju-
tit mult pe neguţătorii, cari erau siliţi
i-’şi păstra marfa în magazine. Pe vii­
tor aceste tîrguri sau aucţiuni de lână
Tor fi părtinit i şi ajutorate diu part:-a
ninistrilor de comerciu şi agricultură.
Din această împregiurare se poate deduce,
d preţul aceleia se va mai îmbunătăţi.
Ştiri eeonomiee.
„ Vieforia*. între inserţiuni publicăm
■iatragem atenţiunea cetitorilor asupra comptu-
ri!or din 1895 a institutului „Victoria8 diu
ind, care tn scurt timp a devenit unul din-
principalelo institute de bani la Români.
I Cu deosebire tn ultimul an a fâcut mari
progrese acest institut tn toate ramurile de
5j<raţiuni; astfel, n i tn 1805 activele au croş­
et cu 234.000 11., depunerile spre fructificare
s 2 5.000 fi., escomptu! cu 178.000 fl., hi-
joUca cu -18.000 H., venitul brut cu 15.000
5,riai, ear’ venitul curat cu 1500 tl.
Precum sflntem informaţi, direcţiunea va
frcpunc la adunarea generală dela 1 Martie
l c. dotări extraordinare pentru fondul do
îiiîrrâ şi de pensiuni, cari prin aceasta vor
nnze cifra de aproape 100.000 fl şi totodată va
jropunc şi urcarea dividendei dela 7 Ia 8 fl.
<!:pi acţic, ear’ pentru scopuri culturale şi
ilinîropice va propune votarea sumei însem­
n e dc tl. 1500, din venitele anului trecut.
X ouă lin ie de calc ferată. După-
c a aflăm din foile din Budapesta, proiectul
ie pe linia ferată A l v i n ţ — Sibiiu şi Sibiu—
Tcrna-rojiu va fi subşternut tn aceste zile la
iieti pentru încuviinţare. Conform Înţelegerii
ua pactului internaţional, această Iiuie do
•tilă ferată trebue să fie gătită până în 1
5^mvrie 1897. După-cât sflntem informaţi,
fctul român deja şi lucră la această linie
ie cale ferată.
îndată-ce aceasta legătură de cale ferată
a va pută îndeplini, cetatea Sibiiu va deveni
în centru foarte însemnat pentru comerciu
ţi industrie. Numeroase înţelegeri şi obliga-
faii comereiale se vor încheia în această ce­
tite, care se va preface un punct emporic în
«le ale negoţului între Austro-Ungaria şi
Orientul.
Din toate aceste se prevede, că indus­
tria, comercial va dobândi foarte mult dela
lîeastă linie, dar’ totodată şi Sibiiul se va
ridica în bunăstare şi va sport în numer.
FOAIA POPORULUI
E a r ă ş i o n o u ă dare. în ministe­
rul de finance se lucră în vremea de faţă la
un proiect privitor la urcarea dării pe bere.
Darea impusă pe producţiunea de bere, care
pană acum a fost 5 fl. 60 cr. de hectolitru,
va fi adecă urcată cu 36%- Intre fabricanţii
de bere s’a pornit deja 'mişcare pentru de a
protesta contra aestei nouă disposiţii a guver­
nului, şi probabil, că toate camerele comer­
ciale din Ungaria se vor alătura la acel pro­
test. Despre un reuşit bun nu putem face
profeţire, în vreme-ce clieltuelile statului se
ridică şi nesaţnl mereu creşte
C risa ş i p r e ţu ir e a de cafea. în
Brasilia peste tot astăzi se vorbeşte mai mult
despre boala care a început a pustii cafeaua,
adecă un fel de seră buni-oară, cum este
filoxera, care face atâta stricăciune în viile
noastre. Unicul noroc este că abia icî-coale
s’a ivit tncă aceasta boală, încât încă nu poate
fi teama întemeiată, că producţiunea va fi îm-
pedecată. în Brasilia producţiunea de cafea
din ce merge sporeşte, încât mai mare este
teama, că producţiunea po mare va face scădere
în preţuri. Spre a pute pune pedecă acestui
neajuns, presi lenţii din St.-Paolo şi Espirîto-
Santo au concheinat la un fel de congres
pe pioducetorii de cafea ca se Ie dovedească,
că în anii d :n urm ; producţiunea de cafea s’a
sporit cu 60— 80% , mai vtrtos însă de când
sclăvia s’a şters. Producţiunea tn aceste două
republici s’a sporit dela 3 —4 milioane de
saci, după-cum ofte îndatinată poporaţiunea
a-’şi măsura cafeaua la 8 milioane. Presidenţii
republicclor aşa sperenză, că vor pută deslega
această întrebare atât do însemnată, dacă vor
deschide pieţe noue de vtnzare pentru cafeaua
din Brasilia. încercarea vor lndeplinl-o tn Itusia,
unde abia cunosc cafeaua. Aici vor deschide
exposiţii de cafea, vor întemeia anumite ţfetre,
In cari poporul mai sărac va ti împărtăşit cu
cafeauil tn preţ foarto scăzut, ba chiar şi Iu
cinste. Această întreprindere se va face pe
cheltueala producătorilor de cafea.
Stârcit se m ăn ătu rilo r. .Ministrul de
agricultură din rapoartele primite din ţeară
a dat următoarea înştiinţare despre starea
semănăturilor. Iarna din acest an n’a fost
tntr’o formă pretjtindenea, aşa că tntr’un loc
a fost frig mare, unde zăpada a lipsit de
totul, ear’ tn alte locuri a fost frig şi ger
fară zăpadă, unde pământul a îngheţat ca
peatra cu grânele resărite. Mai ales în Tran­
silvania gerul de 16— 20 grade a fâcut multă
pagubă în bucate. Pe unde a acoperit zăpada
grânele peste tot acele s’au iernat bine. Dintre
toate grânele rapiţa a suferit mai mult, încât
pe lângă malul Tisei este rărită foarte tare.
Preţul fânului nu este acelaşi In toată ţeara.
în unele locuri plugarii duc lipsă mare, în
alte locuri n'are nici un preţ fenul. preţul
per m. m. se schimbă între 1— 3 fi.
C o n s tru c ţiu n i şcolare. Dl Poni,
ministrul de instrucţie publică în România,
a presentat Camerii un proiect de lege pentru
înfiinţarea unei case a şcolarilor ps care statul
o dotează cu un capital efectiv de 30,000.000
franci procuraţi prin emisiune de rente şi
versaţi în curs de şese ani 5 milioane pe an
cu începere dela 1 Aprilie 1897. Creditul
acesta are de scop construirea sau clădirea
de şcoli atât în sate, cât şi în oraşe.
Pe lângă fondul de 30,000.000, casa de lipsă.
şcoalelor se va mai spori: 1. Cu veniturile j
pământurilor, cari aparţin şcoalelor rurale; !
Pag. 31
2. Cu sumele provenite dela examinarea ele­
vilor preparaţi în particular! 3. Cu taxa
asupra copiilor străini; 4. Cu amenzile repre-
seutanţilor copiilor etc.; 5. Cu donaţiuni etc.
Ministrul dl Poni crede, că cu 22,000.000
se vor pută face toate clădirile şcolare de
cari se simte acum trebuinţă în ţeară, ear’
restul de 8 milioane ajunge pentru şcoalele
urbane.
Casa şcoalelor va împrumuta comunelor
sumele de cari vor avă lipsă pentru clădiri
şcolare, în aceleaşi condiţiuni de dobândă
amortisare, în care s’a exmis renta, pentru
constituirea fondului.
Dacă unele comune nu vor pută să
plătească anulităţile, sflnt împuternicite se
repartieze o zecime asupra contribuţiunii lor
directe. Comunelor cu totul sărace li-se va
da o subvenţie de judeţ şi de casa şcoalelor.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea j j . Binevoiţi a-’mi răspunde
în preţuita foaie, la următoarele: Am o casă
cu grăbină, cari sflnt moşia mea, şi stă' toc­
mai în colţul stradelor în comună, locul este
foarte potrivit pentru o boltă. Eu sflnt plu­
gar, dar’ pământ am foarte puţin, ci chiar eu
ara voe să deschid o boltă cam mică în casa
ine3. Oare am eu drept ca plugar după lege
să ţin boltă, ori ba ? Dacă ara drept, să bine­
voiţi a mă îndrepta, de undo pot se capăt
iertare.
Iloroşineu. Abonent nr. M iOS'
R e B p u n s . Dacă d-ta a vrea a des­
chide boltă o poţi face. Mai ântâiu faci în­
ştiinţare tn scris pretorului cercual, că In care
comună, sub ce număr voeşti a deschide pră­
vălia sau bolta cu mărfuri mixte. La această
rugare să alături un atestat dela antistia comu­
n a l despro purtarea moralii, totodată şi un tim­
bru pentru licenţă de 1 II. 50 cr. După-ce ai pre­
dat rugarea la pretură, vei aştepta 3 zile, dacă
nu-’ţi vine In această vreme po rugare răspuns sau
licenţa, atunci fără a îatreba po cineva poţi
deschide bolta.
întrebarea 36 . Am doi copfi, ambii calfe,
unul lăcătar, celalalt rotar. Avănd pentru ei
lipsă de atestat de competenţă (illetiisegi bi-
zonvitvâny) eu singur nu ştiu dela cine să-’l
cer. ’L-am cerut dela notarul, unde am stat
17 ani ca pădurar erarial şi acela m’a îndru­
mat la notarul, unde plătesc dare după puţina
avere ce o am acolo. Acesta m’a îndrumat
Ia notarul, In care cerc mă aflu de present ca
pădurar. Acesta tnsă, deoare-ce numai la 2
ani sflnt In notariatul d-sale, zice că nu ’mi-’l
poate da, ce mă îndrumă earăşi la notarul,
unde am stat 17 ani, zicând că acela este în­
datorat să mi-’l dee. Îq lipsa acestor atestate
copiii mei sflnt Impedecaţi In completarea mă­
iestriei. Drept aceea ve rog a-’mi da îndru­
mările de lipsă.
Gioliţa. " S icolae D a b u ,
pâdurar.
R espuns. Atestatul de competenţă
este îndatorat se ’ţi*’l dee notarul, în al cărui
cerc s’au născut băieţii. Vei recerca antistiile
comunale unde ’ţi-s’au născut copiii, aceste la
re :ereare sflnt îndatoraţi a-’ţi da atestatul de
sub întrebare. Dacă totuşi ’ţi-ar face greu­
tăţi, se faci înştiinţare pretorului cercual, care
va dispune ca îndată să ’ţi-se dee atestatele

Pag. 32
Monografia economică-culturalâ
a com unei
Gurariului.
Scrisă de lo ac h im M untean, preot.
(Urmare).
Parte deodată cu unii din cei în­
şiraţi, parte din urma lor s’au mai suc­
cedat (rînduit) cu învăţători harnici şi
devotaţi: Ioan Bratu din Tilişca pe
anul 188718, Eliseiu Gabor din Dum­
brava pe 1888'9 şi deodată cu el Va­
leriu Popoviciu din Sibiiel; aeesta până
la anul 1893 c â n d ’i-a urmat pe 1893/4
Ioan Viţălariu din Zlagna.
In present funcţionează ca învă­
ţători definitivi cualificaţi: Jeronim Mar-
dan din Jibărt, absolvent de pedagogie
cu pregătire de 5 clase gimnasiale şi
Ioan Chipară din Sălişte, de asemenea
absolvent de pedagogie cu 4 clase gim­
nasiale; ear’ provisoric pe anul 1894/5
e denumit clericul absolvent Valeriu
Arsenie din Ioc.
în privinţa salarisării este de notat,
că în anul 1790 dascălul avea căpiată
numai 5 fl. 50 cr., în anul 1802 a
crescut Ia 18 fl., ear’ Fitoc avea Ia în­
ceput — pe Ia 1805 — 100 dc zloţi
bani de aramă, sau 40 fl. v. a., pe
lângă cc mai căpăta dela preoţi ca diac,
’i-s’a urcat însă dc pe Ia anul 1824/5
la 100 fl.
Pc timpul cât au fost 2 învăţători
— mai pe Ia început — erau salari-
saţi cu câte 100— 120 fl. Pc anul
1861 s’au sistemisat plăţile după pre­
liminarul comunei, pentru ccl gr.-cat.
cu 126 fl, unul gr.-or. cu 172 11. şi un
adiunct cu 80 fl.
Pc la anul 18 // învăţătorii gr.-or
aveau: unul 200 fl., cclalalt 150 fl. şi
lemnele trebuincioase.
Astăzi salnrelc sflnt regulate după
reccrinţele legii: câte 300 fl. la ficcarc
şi un adaus dc câtc 30 fl. ca relut
pentru cuartir şi grădină. Cel gr.-cat.
sc apropie şi cl de această sumă.
în privinţa metodului sau felului
meşteşugit ele instruire şi de înmulţirea
cunoştinţelor la şcolari, putem susţine,
c i şcoala noastră a ţinut pas cu pro­
gresul obştesc. La început dupâ modul
destul dc greoiu al lui „az buche"
şi dc „silabizare" slugindu-se copiii —
in lipsa cărţilor — de formulare scrise
de învăţător: am ajuns să vedem pro-
punendu-sc cu bună ispravă materialul
de invăţăment destul de bogat, pres
cris în normativul şcolar.
O parte bună, care n’ar trebui
lipsească nici »şcoa!ei nouă« — o aflăm
totuşi în şcoala »cea veche«; aceasta
este: hrănirea elevilor mai dinadins cu
sentimente religioase şi alipirea lor cât
mai strinsă de biserică, de mai marii
ei, de legea şi obiceiurile noastre stră­
moşeşti !
La şcoala gr.-cat s’au rînduit pe
timp mai lung sau mai scurt în slujba
dăscăliei următorii :
1. Petru Roman din Cudjir.
Achim Lăpuşan din Lăpuş.
Acesta a slugit, — se zice, — cu plată
mică, numai 16 fl. pe an; dar’ fiind
el bun cântăreţ, îl foloseau ca diac şi
preoţii gr.-orientali.
3. Ioan Avram din Orlat
FOAIA POPORULUI
4. Ioan Voie din loc, care mai
târziu a trecut la biserica gr.-or.
5. Ioan Andreiu din Săcădate.
6. Toma Simu din Ciufud.
7. Dela 1 Septemvrie 1880 încoace
timp de 12 ani a funcţionat actualul
paroch gr.-cat. Dionisie Aaron, ear’ în
al 13-lea an a primit dreptul de pen­
siune la 120 fl. pe an.
8. în anii 1892— 1S94 s’a orînduit ca
învăţător Aurel Staicu din Gusu, trecut
apoi la gr.-orientali; ear’ în anul cur­
gător este aplicat.
9. Absolventul de teologie Ioan
Oros din Vecerd.
Edificiu propriu de şcoală comuna
nici când n’a avut, ci spre acest scop
se închiriau case private.
Aşa de pildă Ia începutul dăscăliei
lui Fitoc timp de 10— 12 ani s’a ţinut
şcoală în casele «dascălului» Dămian
sub Nr. 46 — p’atunci ale moşului seu
despre mumă Coman Onofreiu; mai
târziu în casele — acum nu mai sflnt
— ale lui Dumitru Zav din sus de
«cămara» din tîrg, strămutată în urmă
şi ea lângă rîu, unde stă încă şi
acum; ear’ d’aici s’a mutat apoi şcoala
în casele cele mari comunale din «Piaţă»
zidite dc Oprea Morariu pe la anul
1840, unde se află şi astăzi şcoala gr.-
cat. şi o clasa din cele 3 gr.-orientale
în rîndul dinjos (parter), — de-asupra
fiind localităţile cancelariei comunale.
pe când celelalte 2 clase se adă­
postesc în un edificiu de alăturea adap­
tat spre acest scop la anul 1875 —
în o stare însă nu prea mulţumitoare.
Dar se are în vedere ridicarca cu
timpul a unui edificiu propriu de şcoală
cu încăperi dc ajuns pentru dcschidcraa
unei clase noue — a -J-a, de care şi
acum se simte trebuinţa.
••Jl. M işeăm entul .statistic c u ltu r a l.
La ori-cc lucru, fie cat de încurcat
ori îndoielnic, cifrele sflnt dovezile cele
mai bune, mai bizuite: ele desfac în­
curcătura şi dclătură îndocala, ele vor­
besc mai lămurit şi mai convingător decât
graiul omenesc. In judecarea stării cul­
turale din această comună, cifrele le
vom lăsa şi noi să vorbească.
Datele statistice celc mai vechi,
din câtc au ajuns la cunoştinţa sub­
scrisului despre cercctarca ’ şcoalei în
comuna Gurariului, sflnt cele cuprinse
într'un «formular", din «Protocolul co­
misiilor» pe anul şcolar 1838/9.
Conform acestui formular la anul
arătat numărul pruncilor gr.-or. harnici
de şcoală se arată a fi fost: prunci 46,
să-’i
prunce 25, cu totul 71; numărul prun­
cilor umblători la şcoală: prunci 40
prunce 11, cu totul 61.
Ear «Extractul» informaţiunilor
despre şcoala gr.-or. pe anul 1851/2
fiind învăţător răposatul paroch Ioan
Manta, când Ia examen a fost faţă
Preasfinţia Sa Episcopul Andreiu Şa­
guna, cuprinde:
Numărul pruncilor harnici de şcoală
nu se ştie, numerul pruncilor um­
blători la şcoală — prunci 30, prunce
16, cu totul 46.
Să presupunem, că aceştia au fost
elevii unei clase din 2. Totuşi ce deo­
sebire între atunci şi acum, când pe
anul şcol. 1894— 5 sflnt induşi la gr.-
orientali :
%
Nr. 8
Obligaţi la şcoală în etate dela
6— 12 a n i ....................
32$
Obligaţi la şcoală în etate dela
12— 15 a n i ........................
_10ţ
Suma .~ 7 "435
înscrişi la şcoală în etate dela
A 6— 12 ani ..............................
232
înscrişi la şcoală în etate dela
12— 15 a n i ......................... 88.
Suma . . •~)r -
3.v
Ear’ la gr.-catolici obligaţi dela
6— 12 a n i .........................
Obligaţi dela 12— 15 ani -r.
Suma . /o
înscrişi dela 6— 12 ani . .
35
înscrişi dela 12— 15 ani . . o
Suma .
De toţi aşadar’:
Obligaţi dela 6— 12 ani 3771 _
Obligaţi dela 12— 15 ani 134 j 011
jnscrişi dela 6— 12 ani 2701
înscrişi dela 12— 15 ani 97 j
Frecuentarea se arată deci a fi d:
72% sau: tot din câte 100 de cop
de vîrstă şcoalei, o cercetează 72, ea:
28 adecă mai mulţi ca >/4 parte rărr.i:
fără învăţătură!
In Sib iu la şcoală se află aarr
5, anume: Victor Aaron în clasele nor­
male, car’ Octavian Aaron, Eugen Mun­
tean, Nicolae Arseni şi Ioan Relx--:
prin gimnasiu. Unul — Ioan Peanâ —
urmează cursul silvic-agronomic în Bu­
cureşti, car’ dl Ioan Voie, care derrz’:
a terminat şcoala de cădeţi, se
acum locotenent în armata comuni
în timpul din urmă cultura ger,t-
rala şi interesul pentru chestiile ttj.~
naţionale, au străbătut şi sc lăţcs-c r ,
masele poporului. Şi nu numai aa I
împregiurare nc îmbucură, că după .Cr
rea de astăzi */8 din locuitorii cornu'_
ştiu scrie şi cctl; ci şi mişcarea ce st
simte în popor şi dorinţa dc a ri:
cum stăm ? Ce mai este de nou? Cin
pc când până bine dc curend oarr.c~
la întâlniri vorbiau numai dc daraven.;
lor sau sc şeguiau unul pc altul, cri
— cc era şi mai rău — se cleveteau:
acum vorbesc şi se întreabă dc ccJe-ce
sc fntemplă în lumea mare.
La această îmbucurătoare schim­
bare în vieaţa poporului nostru a con­
tribuit in mare măsură presa.
Gazete întră în comună în numer
destul de mare şi anume: „Foaia Po­
porului" în peste 20 de exemplare.
„Tribuna" în 3, «Telegraful Român* in
1, „Vatra “ în 2, „Rundunica" in 1,
„Unirea în 1 şi încă vr’o 2 foi umo­
ristice !
31. M ijloace băn e şti. F n n daţin n i.
Propăşirea culturală şi cu bună­
starea materială merg în deobşte mâni
în mână şi se spriginesc împrumutat
Omul cu avere se poate îngriji cu mai
multă înlesnire de luminarea minţii şi
cultivarea inimii sale, decum o face cel
sărac. întocmai aşa este şi cu popoa­
rele. Drept-aceea îndoit de bun lucru
fac, cei-ce pe cale cinstită şi cu drep­
tate strîng averi şi le folosesc cu pri­
cepere şi înţelepciune în folosul lor şi
al neamului, din care după sânge şi
după lege parte fac.
(Va urma.)
 Nr. 9 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 9 —i89e
ECONOMUL redactat de I. COSTI N,
preot.
însoţirea
industriaşilor rom âni din Sibiiu.
După o stăruinţă mare, voinţă tare
şi lucru mult, vedem întemeiată această
însoţire, care este pusă pe un fundament
puternic moral. Aceasta ’şi-a şi început
prima lucrare pe terenul neguţătoresc în-
temeindu-’şi o prăvălie după cerinţele le­
gilor de comerciu şi trebuinţele publice.
Prăvălia este aşezată în cel mai de frunte
loc din Sibiiu.
Statutele acestei însoţiri sânt aşa
compuse, încât în cercul acelora, fără nici
o pedecîi se pot îndeplini toate afacerile
de natură economică: poate primi depu­
neri de bani şi îi poate împrumuta, poate
cumpăra averi pentra vindere mai departe,
poate construi şi clădi fabrici ş. a.
Însoţirea s’a întemeiat după sistemul
RaifFeisen cu cuote sau acţii câte de 10
fiorini şi contribuire la cheltuelile de în­
temeiere câte cu 1 fl. Aşa cine doreşte
a 6 membru trebue sfi plătească 11 fl.
deodată sau şi tn vreme de 10 luni.
Membru poate fi ori-care locuitor din Un­
garia şi Transilvania care dispune însuşi
piste averea sa şi are purtare onestă.
însoţirea este întemeiată cu garanţie
solidară sau neliminată, aşa, că fiecare
membru pe lângă cuota de 1Q fl. garan­
tează totodată cu întreaga sa avere pen­
tru lucrările însoţirii. în acest paragraf
din statute este fundamentul puternic,
basa neclătită şi garanţia morală a Înso­
ţirii. Din această garanţie se poate con­
vinge ori-cine, că membrii cari s’au ho-
târtt şi au Întemeiat Însoţirea au Încheiat
o obligaţiune foarte temeinfcă şi rCspund
cn toată averea despre mersul cinstit şi
curat al afacerilor. Aşa fiind este lucru
natural, că controla iutreprinderilor este
cât se poate de strictă şi aspră, ca nu
cumva 86 se ivească vr’o nelegiuire prin
care membrii ar putea fi păgubiţi.
Mulţi sânt, cari tn garanţia solidară
neliminată văd greutatea cea mai mare,
Încât nu uşor se pot hotărî ca să Intre
ca membri în sinul Însoţirii, temere având
c i vor fi păgubiţi în avere.
Industriaşii români încă au prevăzut
această greutate, mai ales că noi Rumânii
nici nn avem asemenea însoţiri. Au ştiut
şi aceea, că vor avă a se lupta cu multe
neajunsuri, cum se întâmplă de regulă la
asemenea întreprinderi de totului nouă,
m*i ales că poporul român dela fire este
conservativ, se teme şi poartă frică de
ori-ce lucru nou. Membrii din însoţire
chiar în această garanţie au aflat tăria
şi puterea care dă încredere; că scopul
este sfânt şi mijloacele oneste.
Asemenea însoţire pusă pe un fun­
dament atât de puternic este singurul mij­
loc prin care poporal român va pută în­
temeia şi întări clasa industriaşilor ro­
mâni. Noi ştim, că industriaşul, neguţă­
torul şi măiestrul român nu dispune şi
n’are sub biruinţa şa capitale adunate de
veacuri, că industria noastră numai acum
se desface din scutece, că n’are fundament
pe care s’ar pută răzima.
Când însă această însoţire va pută
străbate în sufletul şi inima poporului
român, când va pută avea 1000— 10.000
membri, au pus un fundament puter­
nic de capital de unde şi prin care pot
fi spriginite împrumutat neguţătoriile,
măiestriile şi industriile.
Altă basă sau fundament mai puter­
nic atât moral cât şi material prin care
s’ar pută face şi îndeplini întemeierea şi
ridicarea clasei de mijloc nici că poate
fi. Deoparte, că poporul român, ca na­
ţiune se pune cu avutul seu a garanta
şi stă bun cu averea sa, că hotărît este
a întemeia clasa industriaşilor, de altă
parte însuşi întră într’o îndatorire, ca sfi
spriginească toate întreprinderile însoţirii.
Aci şi prin această garanţie împrumutată
este asigurată vieaţa şi reuşita fericită a
însoţirii.
Dacă poporul român veacuri de-arîn-
dul n’a fost ta stare, sau n’a avut tre­
buinţă, ori n’a avut pătrundere câ sfi-’şi
întemeieze clasa de mijloc, după o ne-
gligenţă sau nepăsare de veacuri eroarea,
greşeala sau păcatul numai aşa şi pe
această basă se poate repara în vreme
scurtă şi multă demnitate naţională, dacă
însăşi li dă braţul şi umărul pe care se
se poată ridică.
Vorbele şi dorinţa, că bine ar fi sfi
putem crea clasa de mijloc sânt bune;
dar’ numai prin fapte putem ajuta, dân-
du-ne spriginul de lipsă.
Tt*ama singuraticilor cu garanţia so­
lidară ori neliminată nu este legitimată
nici întemeiată, cu atât mai vîrtos nu,
că In mfisura care sfi sporeşte numfirul
membrilor scade din garanţie; dar’ şi de
altcum controla fiind foarte aspră, frica
pentru garanţie n’are temeiu.
Lucrurile mari şi măreţe pururea a
poltit şi pretins jertfă, aici mai mult este
jertfa morală decât materială, căci 11 fl.
pohte plăti In curs de 10 luni şi pluga­
rul cel mai sărac. Dacă este garanţie
aceea se Împărţeşte peste toţi membrii,
nici odată nu răspunde un numbru cu mai
mare sumă decât altul. Egalitate este In
acţiuni, Încât nime nu poate avă mai
mult ca o acţie, fie cât de avut; dar’
egalitate ar fi şi la perderi, când acele
s’ar ivi. Aşa, dacă numfirul membnlor
ar fi 500 şi perderile 500 fl., atunci la
pagubă ar contribui flecare cu 1 fl.
Această garanţie solidară şi de alt­
cum numai atâta s’ar susţină, până capi­
talul social, respective fondul de reservă,
s’ar ridica la o sumă mai însemnată, ajun-
gându-se aceasta fără nici o greutate
Pag. 33
pot schimba statutele; dar’ până atunci
însoţirea are lipsă de această garanţie.
Numai garanţia împrumutată îi măreşte
creditul şi îi asigurează statornicia.
De altcum este lucru foarte uşor de
priceput, că în mfisura sau proporţia
care creşte fondul de reservă, în aceea
scade şi garanţia singuraticilor membri,
căci garanţia trece asupra acestui fond.
Conform statutelor, membrii însoţirii
nu lucră ca însăşi sfi aibă ceva câştig mare,
sau dobândă, nu, căci după 11 fl. nici
că se poate aştepta. Venitul capitalului
social mai mult întăreşte şi nutreşte fon­
dul de reservă, ca pe încet sfi uşoreze
pe membri de sub garanţia solidară.
Aici este bunătatea şi trăinicia acestui
sistem, că prin contribuirea multora sfi
compune capitalul la întreprinderile înso­
ţirii. Aşa fiind, mulţimea membrilor mo­
ralmente este silită a-’şi face datorinţa cu
spriginul seu câştigând şi pe alţii.
Aşa dacă noi Românii vom dori a
ne întări pe terenul neguţătoriei, vom voi
a ne scăpa de sub sclăvia străină şi vom
da filerii noştri fraţilor adecă lucru şi pâne,
fără îndoeală sporim în avere şi se în­
tăreşte în bună stare neamul nostru.
Putând însoţirea ajunge la capital
mai mare şi respectabil, putându-’şi câş­
tiga membri tot ca asemenea garanţie so­
lidară, atunci uşor va întemeia filiale prin
toate ţinuturile locuite de poporul nostru.
Dacă inteligenţa şi poporul din ţi­
nutul acela va întră între membri cu în­
datoririle ce noi Je avem. Aşa apoi de­
oparte sântem siguri de controla cea mai
aspră; dar’ totodată şi despre spriginirea
şi părtinirea întreprinderii.
înţelegându-se de sine că toţi mem­
brii vor fi tot aţâţa apostoli pentru în­
treprindere, cari vor lucra la reuşirea ori­
cărei afaceri pusă la cale de însoţire, unde.
şi dlnşii sânt membri.
Când inteligenţa noastră română va.
porni o lucrare puternică ca sfi câştige
cât se poate de mulţi membri pentru.în­
soţire, când va pută planta şi în înima po­
porului dragostea şi spriginirea acestei în­
soţiri, atunci lucrul cel mare ce ne stă
înaintea noastră îl vom pută isprăvi pe
calfi netedă şi uşoară, fără sfi ne poată
sta cineva în cale. Garanţia reuşirii este
averea cu care garantează membrii, asta
stă ca o temelie neclătită pe care se pot
clăfîl multe lucruri măreţe.
Menirea însoţirii industriaşilor români
din S»biiu este frumoasă, terenul de lu­
crare ce îi stă înainte este foarte extins.
Scopul adevărat, sănătos şi salutar însfi ft
•poate ajunge numai prin însufleţire voinţă
şi pătrundere în afacere. Aşa trebue, ca
fiecare inteligent sfi vadă meta sau Rota­
rul la care ţinteşte însoţirea şi la' care
numai prin puter.le aşa umte poate ajunge.
Voinţa tare cu puteri unite, poate
îndeplini şi lucrurile cele mai mari, e
care singuraticul se sparie.
 Pag. 34
Dacă voim emanciparea noastră pe [ mai mult de silă decât de voie bună şi
terenul neguţătoriei şi industriei, atunci
sfi intrăm ca membri în sînul însoţirii I socotinţă.
acesteia cu sutele şi miile, că aşa nici
porţile iadului nu ne vor birul, dar’
I pe unde era: cultura de vii, cari putem
noi multe şi mari lucruri putem isprăvi.
I zice, ne plătia ostenelile îmbelşugat, azi
Despre plantarea şi altoirea viei.
Timpuri grele sfi descarcă asupra I sântem a trăi şi plăti tot ce ni-se cere.
noastră an de an, zi de zi fără a avfi I
speranţă de ceva îmbunătăţire.
întrebarea: Ce sfi facem dar’ ca sfi nu
Mai ales noi Românii din această
ţeară sântem robiţi din greu pe toate li­
niile de traiu, şi reduşi aproape la doufi
caste: ale militarismului şi cea economică,
din toate celelalte sântem exchişi sau
strimtoriţi.
Ca militari sântem buni a ne jertfi
sângele pentru ţeară dacă trebue. Ca
economi, ne silim şi sântem siliţi a plăti
tot ce ni-se cere fără a murmura sau
forăl. Iu schimbul sarcinelor luăm ocară
şi batjocură.
Aşa curg ani după ani şi tot ce
putem zice, că e datorinţa faţă de care
ue cere sângele şi ne stoarce şi slăeşte toată
agoniseala. Câ braţul ni-’l punem încă bu­
curos In slujba ţerii şi împeratului, mai este
cum este, dar' e întrebare mare este, câ ba­
nul de unde şi cuin se-’l mai agonisim?
Dacă cercăm starea economică la noi
Românii de-amfiruntul, pe lângă toată aşa
zisa economie mai raţionabilâ, ni se În­
făţoşează o icoană de tot tristă. E drept
că plugal şi grapa se deosebesc de cele
moştenite din bfitrâni. Pământul încă
poate ’l-am lucra mai cu multă grije şi
minte dacă ar fi cu cc. Astăzi maşinile
ne mijlocesc mai uşor a ajunge la producte,
ba şi bucatde încă le-am şti valora mai
bine dacă ar fi cui. Asta e buba că nu-’i
cui şi împinşi de povara multor dări grele
după chip şi fel sântem siliţi a le prăda
explotarilor aşa cum sfi îndură ale cumpfiră.
Azi stăm aşa, că puţina inteligenţă ce
avem e fără bani, apoi bietul ţeran e
adus la sapă de lemn.
Zice-se totuşi, că lu privinţa econo­
miei am fi înaintat prin întemeierea câtorva
bănci economice. Ar fi bine de ar fi
drept, dar’ nu-’i tot aur ce sclipeşte, sfi
potriveşte şi la aceste zicala Românului:
„ Diaafară mer frumos şi dinlăuntru ver-
mfinoa". Miile de cambii ce îngroapă aceste
bânci ar şti sfi ne spună unde am ajuns
de vre-o 15 20 ani. Multele sfimânături
ce ne străduim a face din toamnă In
toamnă şi din primăvară In primăvară,
nu ne mai pot ajuta derangiamentul eco­
nomic zdruncinat de neajunsuri. Aceasta
scrămătură, sfi o numesc aşa, nu mai e
rentabilă. Sunt atâtea producte In lungul
şi latul ţerii şi lumii, încât nu mai e nime
în stare a le mistui. Şi noi aici ne zdrobim
pe lângă concurenţele ţerilor mai bogate
în product şi vama nefavorabilă susţinută
FOAIA POPORU LU I
alte multe neajunsuri provenite din ne-
Un singur ram de economie mai era
şj acest ram e nimicit aproape cu de-
sfivîrşire de cătră filoxeră.
I
Cu toate aceste stări slabe, siliţi
Aşa fiind stările de sine se pune
ajungem la totală cădere şi ruină eco­
nomică? Eată ce, după a mea părere:
Se reducem economia câmpului, adecă
cultura grânelor, la partea cea mai mică ce
ne este neapfirat de trebuinţă pentru sus­
ţinerea casei.
Sfi ţinem vite mai puţine şi de soiu
ales, prin ce vom putfi vinde lesne şi
uşor, nefiind siliţi a sta In tlrguri câte
cu o vacă sau viţel cu anul întreg până
11 putem In preţul îndoit a pielei a-’l
vinde. Pe lângă dobfindă In vite vom
agonisi şi nutreţul, care ori-şi-cum sfi
mai plăteşte.
Pământul sfi-’l folosim numai acela
care, sau prin culcuşul seu firesc, sau prin
Ingunoiat este adus In stare de rodire.
Nici-odată nu trebue luate sub lucrare
toate dealurile, coastele şi spălaturile ce
abia ne dau sâmânţa, lucrftnd înzadar
numai şi numai ca sfi st! lăţească vorba
In sat, că cutare s’au cutare câtă sfi-
mânfitură are. Aratul zadarnic s’ar putfi
folosi cu un alt lucru, cum e căratul
gunoiului şi producerea aceluia In mod
artificial, dacă dela vite nu putem atâta
produce.
Dealurile, coastele, rlpele şi spălătu-
rile de apă înzadar le-am Ingunoia, aşa
duc unii, dar’ ce folos, câ nu sapă pe
acele. Aşa e, dar’ acestea nici sfimfinate
nu ar trebui. Acc3te au altă menire mai
bună şi mai de folos. Economul treaz
şi harnic, nu-’şi prădează sfimânţa în de
aceste locuri, ci rlpele, vâlcelele, spălatu­
rile de apă, le astupă, conduce apa la
un loc, sădeşte In ţerm salce folositoare
prin ce leagă cursurile de pământ şi nu
lasă ca apa sfi-’şi facă pat după plac.
Dealurile şi coastele agiăgoşe, vă
roase şi arinoase le plantează cu pomi
sau vie. Că ce modalitate are a observa
cineva la plantarea uuor locuri ca aceste
cu pomi şi ce folos ’i-ar aduce în eco­
nomie, o va putfi găsi lesne şi uşor din
foile noastre, unde s’a scris destul de
lămurit şi nu odată, numai cât sfi urmeze
credincios poveţelor bune şi folositoare.
Rfimâne a şti, cum sfi procede la
I plantarea şi altoirea viei aşa numite
I aamericane*1.
| Fiind această tesă semnalată din
I fruntea scrisorii acesteia, ajutat de o
experienţă şi praxă de 10 ani asta mfi
I îndreptăţeşte la o asemenea povaţă, cu
Nr. 9
atât mai vârtos, cât eu nemijlocit m’am
ocupat în continuu cu plantarea, altuirea
şi grijirea viei, şi tot ce voiu spune este
a se socoti ca mijlocul cel mai uşor, cel mai
bun şi cel mai rentabil, scos din lungile
experimentări succese şi nesuccese. Şi
de altmintrelea aici la noi, nu-’s eu sin­
gurul ce fac această probă, ci comuna
întreagă, care în decurs de 10— 12 ani
a plantat 300 jugfire cat. de vie altoită
(teritorul întreg unde cândva era vie
e de peste 1000 jug. care a fost pus­
tiit cu desfivîrşire prin „filoxeră*) aşa, ci
azi sute de hect. de vin se storc dii
acest loc.
Cei-ce sânt Interesaţi de un ram aş»
rentabil şi posed dealurile şi coastele sterpe
şi pustii bune spre acest scop, fie băgă­
tori de seamă la cele-ce vor urma mai
la vale, de unde uşor vor putea pricepe
ce au de-a face dela început pâuă la sflr-
şitul plantării.
Voiu trata dintâiu despre săpatol
pământului şi săditul cu viţă sfilbatecă; a
doua-oră despre altoire, tragerea şi griji-
rea altoilor. (Va umx)
Îngrijirea sfimenătiirilor primăvara.
îndată-ce zăpada începe a se topi şi
urmează ploile de primăvara, datorinţa
de frunte a economulului este, ca sfi-’şi
Îngrijească sfiinânăturile.
Nici-odată nu este Indestulitor, ci i
un econom ’şi-a arat, sfimânat şi grăpst y
pământul seu după toate regulele, Încât
toate grânele au rfisărit frumos, afară de
aceste mai este lipsă şi de Îngrijirea
acelora.
Schimbându-se vremea spre ploi şi
topindu-se zăpada, economul adese-ori tre­
buo sfi-’şi cerce holdele sale, ca sfi vadi
nu cumva apa stă baltă pe sfimânâturi,
cari stftnd sub apă mai mult timp pier.
Economul pfitrunzfitor şi sîrguincios
încă de toamna ’şi-a tăiat rfizoare peste
holdele sfimânate ca sfi aibă loc la scur­
gere apa. Economul înţelept trebue sfi
socotească Inşuşi situaţia sau culcuşul pă­
mântului, ca sfi dee cale şi scurgere apei
într’acolo unde este mai plecat.
Datorinţa economului este a-’şi scud
grânele sale cât se poate de bine de
toate neajunsurile; dar’ nimenea nu sfi
încreadă că prin rfizoare sau brazdele de
scurgere au făcut totul, încât numai la
secere are de eşit la grâne.
Pe lângă cea mai bună grije rfizoa-
rele se astupă, aşa încât scurgerea apei
este împedecată, încât oprită fiind face
bălţi şi lacuri sub care stând grânele mai
multă vreme se nimicesc. îndoeala nn
încape, că scutirea deplin a grânelor de
greutăţila ori loviturile vremii este lucrul
cel mai greu; dar’ încât se poate econo­
mul trebue sâ-’şi facă datorinţa.
Nici un econom nu este iertat sfi se
încreadăf că poate lăsa sfimânâturile ne-
 Nr. 9
cercate, nnul ca acela care lasă semănă­
turile uitate va trebui sfi plătească această
uitare sau nepăsare cu mari perderi, cari
nici-odată nu se pot îndrepta.
Aşa fiind, economul înţelept, când
.se topeşte zăpada şi încep ploile de pri­
măvară, adese-ori se ese la holdele sale
:şi sfi umble tmpregiurul acelora. îndată-
ce ia seama că apa stă baltă, aceea cu o
sapă sfi-o sloboadă ca sfi se poată scurge.
Prin această lucrare, care se pare neîn­
semnată şi abia socotită, care se poate
isprăvi îa câteva minute, se poate cruţa
mulţi snopi şi multe merţe sau feldere
de grâne.
Toate aceste, adecă grijirea sfimână-
turilor, destuparea rfizoarelor şi cercarea
cât se poate de biue de-amfinnntul şi des
grânele, sânt nişte lucruri, cari economul
4e treabă trebue sfi le împlinească, care
implinindu-le îi dă folos îmbelşugat.
In Februarie lucrul în stupină.
în luna accista începând a li zile
aai calde, albinele trebue cercate mai
adese-ori. în zilele mai frumoase şi căl­
duroase le lăsăm sfi sboare pentru deşer­
tare. Mai ales când e căldura de 9— 11°
R. deschid urdinişurile începând dela
11— 2 ore. îndeplinind această lucrare
înaintea coşniţelor prin stupină, scuturăm
jpaie sau ogrinji, ca căzând albinele mai
•labe, sfi nu ajungă pe zăpadă sau gheaţă
ade ar înţepeni de frig; de pe paie se
jot uşor ridica la coşniţă. Tot cătră
faea acestei luni, crescând căldura i»lbi-
tîle au lipsă de apă. Această lipsă se
poate cunoaşte din sfărmiturile de miere
ari se găsesc sub coşniţe pe poliţă. Alt
î^mn din care se pot cunoaşte albinele
cari au lipsă de apă este, că voesc a sbura
din coşniţă, deşi timpul nu este favoritor.
Pentru delăturarea lipsei amintite, în ur­
diniş punem un burete (şponghe) sau câlţi
:daţi, car’ la coşniţele cu gaură în vîrf
ii-se dă apă în sticlă seu trocuţă anume
sltită. spre acel scop.
Albinele atacate de diaree (cufureilă)
fa măsură mare, se aşează într’o coşniţă
carată in care sânt faguri cu miere sau
li-se dă miere trebuincioasă pentru nu-
trire mestecată cu puţin zăhar de chandis.
Tot asemenea se vindecă şi albinele cari
Pitimesc mai puţin sau în mfisură mai
Qi:ă de această boală, se stropesc cu
Qîere fluidă ameitecată cu zăhar de chan-
fo, prin ce se irită** la sburare. Când
mtare-ya stup n’are miere de3tulă .ca sfi
poată eşl la primăvară, trebue nutrit. Nu-
fcireâ stapilor începând ca luna lui Mar­
tie şi de altcum este lucru folositor că
?ibeşte roitul, încât putem avfi cu mult
Cai repede roi, cari peste vară adună
Eaîtă miere.
FOAIA POPORULUI
Pag. 35
Ştiri economice. noi vom fi sîliţi să lucrăm cu carele şi pâlmile
pentru-că e vorba câ lângă satul nostru are
C urs p e n tr u ferbere de b e u tu ri
să se facă staţie, se poate oare ca pentru
spirtuoase. în şcoala statului de agricultură
aceea staţie noi să fim mai greu apăsaţi?
diu Caşovia. începând dela 9 —20 Martie, se Ruja, 189G.
ţin cursuri regulate pentru învăţarea sau in­
Io a n V om anielu şi E m a m M Grecii.
struirea proprietarilor de fabrici şi conducă­
R e s p u n s . Aceea ca să se facă tren
torilor de economii îu ferberea şi manipula­
sau drum de fer pe la d-voastre se poate;
rea spirtului. Chemarea acestei instrucţiuni
este, ca se deştepte şi lumineze despre mo­ dar’ ca să fiţi sîliţi la lucru cu carele şi
dul şi metodele mai noue aflate sau descope­ pălmile nu se poate. Dacă calea de fer se
clădeşte pe banii statului ori unei însoţiri,
rite mai de curead cu pripire la ferberea
spirtului, cât şi despre trebuinţele de supra­ atunci pentru lucru care ’l-aţi isprăvi trebue
veghere şi folosirea într’un mod mai înţelept se vi-se plătească. Nu este lege ca se vă
poată sili la lucru unde se clădesc drumuri
zlatul (lături, braha), care rămâne dela fabri­
de fer.
carea spirtului. La acest curs se primesc toţi
proprietarii sau conducătorii de economii, cari
se înfăţoşează în persoană până în 5 3Iartie întrebarea 4.0. Avem noi In limba ro­
st. n. şi plătesc 20 fl. taxa pentru Instruare. mână vr’un manual care ar tracta stupăritul
raţional? Unde şi cu ce preţ se află? Din
oile câte am vre-o patru au căpătat m>, cum
Din traista eu poveţele. şi cu ce le-aş pută vindeca. Aşi dori ale lecui
până-ce nu dau la iarbă, că atunci nu le mai
întrebarea 37. Preotul nostra din Vul- pot ţină deosebite de cele sănătoase. La
ceşti, în casele parochiale caro se află la de­ păşune ele toate trag şi fug acolo unde văd
părtare de 30 metri de Bf. biserică, a luat că sflnt mai multe, mă tem se nu fiu oprit
drept de cârcîinărit şi a pus cârcima In aceste, ca să nu le pot scoate nici la păşune.
fâceudu-se slugă la un arendaş de jidov, aşa A boncntul nr. 7407.
au ajuns căsile noastre paro hiale la cărdraă.
Ne rugăm de onorata redacţiune să ne spună:
R ă s p u n s . în limba română avem mai
multe manuale de stupărit, dintre cari până
este lege, ca preotul so nu poată fi căminar,
astăzi mai cercat este al părintelui I. Costiu.
ca căsile pa ro d iile ko du fie prefăcute în
Acesta se află de veuzire la: Institutul
câtdină, ca bo putem depărta cârcima de
Tipografic cu preţul de G5 cr. — Scoarţa de­
lQngâ biserică? Unde putem afla scut?
asupra iîei o beleşte, apoi pregăteşteţi îu
Vulecşti. J . ]■',
farmacie ori apotecă următorul leac:
abonent.
lîp. Kreosot.
Respuns. Preotului nu-'i este iertat să
Gram viginti.
facă cârcima în căsile parochiale, acele numai
Oleiu lini.
pentru locuinţa lui sflnt menite, după legea Gram quadragenta.
bisericească şi civilă preotul nu poate fi Cu acest leac le unge bine pielea pe
cârrimar, legea apriat pofteşte ca cârcima să unde esto rlie tot la 4— 5 zile, dacă nici după
fio cel puţin do 100 metri depărtare de 2— 3 ungeri nu s’a putut curăţl rlia, atunci
biserică. în contra acestor lucruri urlte căutaţi repeţim ungerea tot la 10— 14 zilo până Ia
deslegarea dorită Ia Consistor. primăvară, când poţi folosi lecuire de scaldă,
care este cu mult mai bună. Vindecarea se face
întrebarea jS . în comuna noastră a aşa: după-ce se tund oile, să spală bine cu
apă şi siipun, după aceasta scoarţa de pe
lnat uu Neamţ arenda de beuturi spirtuoase,
piele se boleşte cu un cuţit de lemn, apoi pe
zăhar, carne şl slănină. Totodată a şi pu­
fiecare oaie o scăldăm tn următoarea scaldă:
blicat tu comună, câ nu este iertat nimorui
luăm 2*/, chgr. var, 5 chgr. sodă şl 80 litre
ca aceşti ui tu oii suniuiniţi se se aducă
ori cumpere dintr’altă comună, ci nnmai
apă, aceste toate le mestecăm bine laolaltă
îotr’un ciubăr sau bute. După-ce este gata
dela el.
leacul luăm oaia rtioasă şi o cufundăm şi
Oare este drept aceea?
spălăm tn apă foarte bine. Do sine se tnţe'ege,
Mai spune, câ legea prescrie cât rachiu
că ochii, nasul şi gura trebue scutite să nu
se Iasă p-nitru casă când cineva ferbe pe
le ajungă acest leac. în această apă scăldăm
sama sa şi pentru ceealaltă trebue se se plă­
atâtea oi pentru câte ne ajunge, ca să na
tească lui accis 71/* cr. pe litră.
Prilipcţ. V rtru Şuvrţiu.
meargă în pagubă mult leac, oaia scoasă din
apa aceasta, se aşează în alt vas şi să ţine
R e s p u n s . Din toate cele spuse de
acolo până să scurge apa de pe dînsa, care
Neamţ n’aveţi grije. La stat adecă ţeară,
de nou se toarnă în vasul unde să scaldă
căreia ’i-se plăteşte darea de beuturi, consum
oile rtioase. După 24 de oare se repeţeşte
şi accisuri îi este tot atâta din care oraş sau
scalda, dacă se poate bine este, ca în loc de
sat vor cumpăra cetăţenii. Ţeara are venitul
apă să folosim zamă de tăbac. Aceasta se
ori cumpărăm dintr’un loc ori din altul, în­
vinde foarte ieftin şi să câştigă prin veterinar;
tocmai cum este cu monopolul tabacului, deci
în această zamă să pun materiile amintite,
nimtnea nu poate fi constrîns a cumpăra numai
dar’ tot numai Ia 5 zile se scaldă oile. Dacă
dela dînsul. Când cineva ferbe din poamele
folosim de 3 —4 ori această scaldă, atunci
ori bucatele sale rachiu şi plăteşte acdsul la
vindecarea este sigură, îucât nu mai avem
cassa de dare, n’are se plătească nimic la
lipsă de a 5-a scalda.
arândatori, dacă însuşi foloseşte bauturilo ferte
Valz sfătueşte pe economi ca se folo­
de dînsul.
sească pentru o sută de oi următoarea scaldă:
V, chgr. var nestîns care se topeşte în apă,
Întrebarea jp . Datori sflntem noi a lucra
apoi se ia sodă IV, chgr. sau 15 chgr. cenuşe
la drumul de fer, care are se se facă dela
de fag şi 24 litre urină (pişat) de vite,
Sighişoara până la Agnita? Ni-se spune, că
mestecându-le se mai adaug V, chgr. oleu de
vom fl siliţi a lucra fără plată, nenumărate
com de cerb, V* chgr. naftă (dohot), care de
zile cu carul şi pâlmile ca se ducem o miie
nou se subţie cu 40 litre urină de vite, şi
de care pământ. Satul nostru plăteşte darea
160 litre de apă curată.
drumurilor cu trei mii fl. v. a., ca şi satele
vecine. Pe lângă toate aceste ni-se spune, că
 Pag. 36 FOAIA PO PO RU LU I Nr. 9

văduvei Stana G. Demian dela Nr. 44. şi 8 străini aflători atunci în com., anume
Monografia economică-culturalâ, Neamul acesta s’a stîns cu totul; a re- Ghişan din Viştea-de-jos cu . 1 suflete.
a comunei mas înse un dric de loc »în câmpul David din Crăciunf&Ieni cu . 1 »
Berbescu şi Stanciu din Cris­
G r iir a m ilu i. m ic « cu un părăuţ, care şi azi poartă
tian c u ........................... 2 »
numele de «Şipotul Scîntii«. Nicoară din Sângătin cu. . 1 »
Scrisă de 2oachim preot.
StAete Su&eti Ţigan din Selişte cu . . . 1 »
(Urmare).
45. Popa cu 12 56. Nicoară cu 9 Orlăţana şi Stanciu din Orlat 2 »
Pentru susţinerea personalului bi­ 46. Triştiu cu 11 57. Lazar cu 9 Cu totul . . 1745 suflete.
sericesc şi şcolar primesc ambele bi­ 47. Poplăcean cu 11 58. Jurca cu 9
Dintr’acestia 13 au fost slugi şi
serici dotaţiuni şi subvenţiuni (ajutoare) 48. Vîlcan cu 10 59. Dudie cu - 9
49. Tamea cu 10 60. Bîrsan cu 9 ciobani în Sălişte, Orlat, Cristian, Turn
anuale din cassa comunală şi adecă: şi în Cisnădie; ear’ 26 au fost slujnice
50. Păsat cu 10 61. Stânilă cu 8
cea gr.-or. capătă 1700 fl., ear’ cea 51. Dragomir cu 10 62. Şterga cu 8 în comună.
gr.-cat. 450 fl. pe an. Celelalte chel­ 52. Călin cu 10 63. Roşea cu 8 Familii ţigăneşti aşezate în com. au fost:
tueli ’şi-le acopere fiecare biserică din 53. Tipuriţă cu 9 64. Pau cu 8 Suflete i-
alte venite. 54. Purcăreţ cu 9 65. Moaşa cu 8 1. Humaciu cu 15 8. Mărunţel cu 4
55. Pipemea cu 9 66. Hata cu 8 2. Pădure cu 15 9. Guşat cu
Pe lângă fondul seu propriu, nu­
mit mai de mult al »discului« sau al Familia aceasta s’a stîns, dar’ a 3. Pîşu cu 8 10. Lăpedat cu 3
rămas denumirea unui dric, precum şi 4. Haicu cu 7 11. Georgica cu 3
»cutiei«, în deosebire de cel pentru 5. Comea cu 6 12. Grozav cu 3
»zidire«, biserica gr.-or. mai posede: un a unui complex de loc la «Gura Mă-
6. Costandin cu 6 13. Bîrsă cu 2-
fond şcolar şi unul parochial-preoţesc, răjdiei« numit: »La Hata«. 7. Burula cu 4
înfiinţate prin străduinţa parochului Ioa- :2«t« Suflete Laolaltă . . . 80 suflete.
67. Ghişoiu cu 8 80. Jinariu cu 6 Cu totul . . . 1825 suflete.
chim Muntean şi anume: cel dintâiu
68. Achim cu 8 81. Apolzan cu 6 c) Poporaţiunea la 31 Decemvrie-
prin conclusul comitetului parochial din 69. Barb cu 8 82. Albu cu 6
1 Ianuarie 1878, ear’ al 2-lea pe temeiul 83. Macrea cu 6
1894 la sfîrşit este a se adăuga:
70. Vile cu 7
actului de donaţiune (cinste) din 24 Fe­ 71. Streţa cu 7 84. Mairul cu 6 împărţită pe familii sau neamuri
bruarie 1880 al lui Şerban Bobiţ, reposat 72. Ştefan cn 7 85. Toma cu 6 poporaţiunea de astăzi are următoarea
73. Şerb cu 7 86. Rebega cu 5 înfăţişare:
la 16 Aprilie 1884, în vîrstă de 81 de ani.
74. Măelat cu 7 87. Bornea cu 5 I. R o m â n i .
Fondul şcolar atinsese la 31 De­ 75. Lăpedat cu 7 88. Cătoiu cu 5 Sî-flet» a
cemvrie 1S90 suma de 931 fl. 21 cr., 76. Ciontea cu 7 89. Ihora cu 5 1. Conţ cu 178 61. Luduşan cu 10
dar’ s’a contopit apoi în al bisericii, cu 77. Bumben cu 7 90. Jogărean cu 5 2. Demian cu 133 62. Cotoară cu 10
care împreună s’a urcat până în 31 De­ 78. Banciu cu 7 91. Drăgoiu cu 5 3. Brad cu 124 63. Ştef cu 10
79. Balteş cu 6 92. Măriuţa cu 5 4. Stoiţă cu 101 64. Topîrcian cu 9
cemvrie 1894 la 9316 fl. 84 cr.
Familia s’a stîns; dar’ a remas nu­ 5. Hanzu cu 83 65. Ghişoiu cu
Cel parochial constă acum din
6. Loloiu cu 79 66. Ştefan cu
405 fl. 32 cr. Folosul pe care îl aduce mele unei poieni în »Dosul Ilanzului». 67. A lbu cu
7. George cu 68
accst fond, îl trag preoţii. 93. Ordean c u .................... 5 sunete. 8. Macrea cu 64 68. Nicoară cu
Amendoue fondurile dau aşadară 94. Străjan c u .................... 5 » 9. Arsenie cu 59 69. Lepindca cu
suma totală dc 9722 fl. 16 cr. v. a. 95. Suciu cu . . ’ . . . 5 > 10. Manta cu 58 70. Călin cu
95. Ştirbea c u ......................5 » 11. Bischin cu 56 71. Drăgoiu cu
Parochia gr.-cat. arc .şi ca fondul
12. Lupe cu 54 72. Dancu cu
ei hisericesc-şcolar înfiinţat dc actualul Familia s'a stîns; dar’ a remas nu­ 13. Lăpedat cu 53 73. V iutilă cu
paroch Dionisie Aaron şi constatator mirea unei localităţi în »Dosul Hanzului«. 14. Peană cu 52 74. Curtean cu
din 300 fl. v. a. 97. Hiriciu c u .....................5 suflete. 15. Gligorea cu 50 75. Martini cu
98. Buda c u ......................... 4 » 16. Stanciu cu 48 76. Milca cu
17. Căpăţină cu 44 77. Jian cu
întregirea capitolului 24. Popora- Familia s’a stîns; există înse un 18. Costandin cu 44 78. Neagoc cu
ţiunea comunei. părcu cu accst nume pc hotarul Cris­ 19. Jurca cu 43 79. Haiduc cu
a) Conscripţia poporului Ia anultianului, sul) «Dumbravă». 20. Tristîu cu 39 80. Radier cu
1785 la sflrşit este a se adăuga: Cele 21. Căndea cu 39 81. Aaron cu
99. Blrş c u .......................... 4 suflete. 22. Milianciu cu 37 82. Dragotă cu
1825 suflete dela anuj 1785 erau îm­
Un anume Bucur Bleş sub Nr. C. 180, 23. Pampu cti 37 83. Lazar cu
părţite pe neamuri aşa: 84. Găvozdea cu
în vîrstă de 35 ani şi soţia sa Soră, au 21. Ihora cu 37
Biîrti - S—it» 85. Turuţ cu
25. Cioran cu 36
1. Conţ cu 142 17. Han/u cu 29 avut un fiiu, Ioan, dc 8 ani, numit în 26. Rebega cu 36 86. Irimic cu
2. Muntean cu 75 ! 18. Bista (Bischin) cu 29 conscripţie »Iuon Mellperdut« adecă: 87. Olariu cu
27. Toma cu 36
3. Deminn cu 47 19. Băroiu cti 26 cel perdut; deoarc-ce remânend din re­ 88. Crăciun cu
28. Simu cu 35
4. Vlad cu 42 20. Simu cu 24
29. Cătoiu cu 34 89. Ogncriu cu
5. Stoiţă cu 42 21. Şerban cu 23
voluţia lui Horia dc pe acel timp orfan
de părinţi, a dispărut (perit) în anul 30. Popa cu 32 90. Cotnşc cu
6. George cu 41 22. Olariu cu 23 31. Zav cu 31 91. Dolomcca cu
7. Voie cu 40 23. Birză cu 23 1787, nu se ştie unde. 32. Birză cu 31 92. Cosma cu
8. Gligore cti 38 24. Bobit cu 23 93. Bugncriu cu
100. Bogdan c u .................... 4 suflete. 33. Berbescu cu 31
9. Conice cu 37 25. Buhn'el 22 94. Ktiedrich cu
101. Arghişan cu . . . . 4 » 34. Muntean cu 30
10. Arsenic cu 37 26. Albuş cu 22 95. Roman cu
102. Cristca c u .................... 4 > 35. Voie cu 30
11. Manta cu 34 27. Oancea cu 21
36. Băroiu cu 29 96. Mardan cu
12. Cătăramă cu 34 28. Căpăţină cu 20 Neamul acesta s’a stîns; dar’ a re­ 37. Giţă cu 28 97. Cunţan cu
13. Painpu cu 32 29. Giiă cu 18 mas denumirea unei localităţi pe »Rîul- 38. Cătăramă cu 28 98. Nemeş cu
14. Lupe cu 32 30. Cost andin cu 17
31. Cotoară cti 16
cel-mic» în sus. 39. Bobiţ cu 25 99. Dragomir cu
15. Braţ (Brad) cu 32
Cuiitt C-ilU 40. Măelat cu 24 100. Palinyuc cu
16. Loloiu cu 29
103. Chicca cu 4 112. Ghedeon 4 41 Roajdă cu 24 101. Sas cu
Un anume Coman Cotoară sub 104. Dumitru cu 4 113. Hurdubelcacu 3 42. Răchită cu 23 102. Rusu cu
Nr. C. 319 a fost conscris la proprie­ 105. Hinsa cu 4 114. Dragotă cu 3 43. Sandea cu 23 103. Măcclariu cu
tatea sa afară din sat cale ca de 2 ore 106. Matei cu 4 115. Stoica cu 3 44. Albuş cu 22 104. Pesamosca cu
107. Mihanciu cu 4 116. Sbircea cu 3 45. Barb cu 22 105. Bogdan cu
pe »Rîu« în sus, constătătoare din un 106. Chipară cu
108. Leb cu 4 117. Barac cu 3 46. Florea cu 18
complex de fânaţ de 2 jug. şi 632D°, 47. Jinariu cu 16 107. Ivan cu
109. Roman cu 4 118. Spinul uu Dlrdea
care şi azi poartă numirea de «Gră­ 110. Răşinărean cu 4 Bucur dimpreună cu 48. Marcu cu 16 108. Konig cu
dina Iui Cotoară*. El a murit în anul
următor 1786, ear’ femeia lui s’a stră­
111. Peria cu 4
Acesta îşi avea căscioara sa sub
soţia sa 49.
50.
51.
Bungărzan cu 16
Vlad cu
Câmpian cu 15
15
09.
110
111.
. Colorad cu
Banciu cu
Rictăr cu
mutat în Cristian.
Sdiii fciiti
Nr. C. 243, era înse morar la moara 52. Arghişan cu 14 112. Ungvari cu
53. Pau cu 13 113. Tomos cu 2
32. Berbescu cu 16 39. Zav cu 14 »eclesiei augustine săseşti din Cristian®, 2
54. Ciontea cu 13 114. Bîrsan cu
33. Tăban cu 15 40. Rotariu cu 14 acum a familiei Arsenie, sub Nr. 29, 1
55. Vilcan cu 12 115. Dumitru cu
34. Răchită cu 15 41. Ştef cu 13 unde a fost şi conscris. 1
56. Măntoiu cu 12 116. Bubuel cu
35. Moga cu 15 42. Peană cu 13 1
119. Foamete cu 2 suflete. 57. Tăban cu 12 117. Ianovid cu
36. Manciu cu 15 43. Obrişan cu 13 1 18. Heuchert cu 1
120. Jian c u ..........................2 > 58. Babă cu 11
37. Leţe cu 15 44. Scîntea cu 12 1
121. Crăciun c u .....................2 » 59. Droc cu 11 119. Nan cu
38. Cândea cu 15
122. Buchila c u .....................2 » 60. Oancea cu 10
î lo an ăş S cînte a a lo cu it 123. Vălean c u .....................2 » Suma cu 2663 suflete.
atunci sub Nr. C. 158, moşia de azi a 134. Marcu c u .....................2 > ____ (Va ursa)-
 Nr. 10 Adaos la „FOAIA POPORULUI4
ECONOMUL
redactat de I, CO S T I N,
preot.
Dreptul de competenţă.
Mai adese-ori ni-s’a pus întrebare
cu privire la dreptul cetăţenesc sau aşa
numit de competenţă, de astă-dată vom
da poveţe mai amfinunte ca sfi fim scu­
tiţi de întrebări.
Conform legii de competenţă din
1876 art V. fiecare cetăţean din stat, tre-
bue sfi aparţină unei comune. Nimenea
nu poate însfi sfi fie membru decât într’o
singură comună, adecă nu poatî fi privit
de competent decât pentru o singură co­
mună. Moşie şi proprietate ori - care
cetăţean poate avfi în mai multe comune;
dar’ este Îndatorat ca sfi fie aşezat cu
competenţa într’o singură comună.
Competenţa dintr’o comună numai
atunci înceată, dacă cineva a întrat ca
membru îu competenţa altei comune,
Copfi născuţi din părinţi legiuiţi sau
care s’au legiuit, se ţin de competenţa co­
munei unde este compet-nt tata acelora.
Copfi născuţi din pat nelegiuit, se ţin de
competenţa comunei, în care era stabilită
mama lor în vremea când ’i-a născut.
Copfi minoreni luaţi ca de sufltt sau
pentru creştere urmează competenţa ace­
lora, care li primeşte de fii sufleteşti.
Muierea măritată se ţine totdeauna
de competenţa bărbatului, chiar şi după
moartea soţului rfim&ne cu drept de com­
petenţă în comuna bărbatului, până nu-’şi
cAştigă alt loc de competenţă.
Muierea, care prin pîră şi judecată
divorţială se despărţeşte de soţul seu după
toate formele legii, se desface din com­
petenţa comunnlă a soţului şi reintră de
nou 1n competenţa comunei de unde s’a
măritat.
Dreptul de competenţă în ori-care
comună se poate câştiga prin sau fără
împământenire prin o rugare, ca sfi fie
primit cineva în competenţa comunală.
Fiecare cetăţean sau pământean din
ţ*ară se poate cu tot dreptul aşeza in
iltă comună insinuând, i:ă doreşte a se
ţine de competenţa comunei unde se aşează.
Voind cineva a se aşeza în altă co­
mună eUe îndatorat sfi facă cunoscută
dorinţa sa în scris antistiei comunale unde
are voia a se aşeza.
• Antistia comunală n’are drept a res­ se consideră a se ţinfi de competenţa co­
pinge aşezarea în comună decât din ur­
mătoarele doufi motive:
1. Dacă se adevereşte, că persoana
care are voinţă a se aşeza în comună ar
fi sub acusă şi cercetare criminală.
2. Dacă n’ar fi în stare a se sus­
ţină pe sine decât prin îngreunarea sau
Însărcinarea comunei.
Strămutându-se cineva dintr’o comună
unde are drept de competenţă în alta,
prin această strămutare n'a încetat legă­
4irr. IO — 1 8 9 6
tura de competenţa nici n’a repăşit din | primul for hotăreşte vice-comitele şi în
competenţa acelei comune. Dacă însfi în al doilea congregaţiunea comilatensă.
comuna care s’a aşezat a locuit neîntre­
rupt vreme de patru ani, unde plăteşte tr’o formă numai atunci se poate apela
dare regulat şi este supus ta toate sarci­ la ministrul de interne, dacă s’ar fi de-
nile publice, fără sfi se fi putut aplica negat ori total tăgăduit dreptul de com­
contra lui cele doufi motive de oprelişte, petentă pe teritorul acelui comitat.
atunci se priveşte de întrat în competenţa
comunei unde s’a aşezat, şi eşit din le­ cari ee ţin de dreptul de competenţă.
găturile comunei de unde s’a strămutat.
Având proprietate în comuna din
care s’a aşezat după care supoartă toate
sarcinile regulat, atunci nu se poate privi
de eşit din competenţa comunală.
Când însuşi persoana, care s’a aşe­
zat in altă comună cere sfi fie luat în
competenţa aceleia unde locueşte, atunci
pe lângă încunoştiinţare cu cuvântul sau
cu rugare poate sfi ’i-se dee dreptul.
Nici la o întâmplare nu-’l poate de-
nega sau tăgădui acest drept antistia sau
representanţa comunală dacă:
a) persoana care s’a aşezat în co­
mună locueşte acolo de doi aui;
b) dacă în vremea aceasta a plătit
dare comunală sau dacă n’a fost însărci­
nat cu acesta a plătit alte sarcini publice.
c) dacă nu se află sub acusă jude­
cătorească sau pedeapsă, putându-se sus-
ţinfi fără îngreunarea comunei.
Cerându-’şi cineva dreptul de aşezare
fără-ca totodată sfi ceară şi primirea în
competenţă ori împământenire în comună,
peste aceasta hotăreşte comuna cu eschi-
derea ori-cărei apclaţiune.
îndată-ce o persoană este primită
în competenţa altei comune, totodată este
îndatorată diregfitoria comunală a face
cunoscut comunei din legăturile căreia a
repăşit.
întrâud cineva în competenţa altei
comune, îndată se face membru al aceleia.
în caşurile, când se ivesc greutăţi
la statorirea competenţei, când nu se poate
descoperi decât cu multe greutăţi acest
drept, este a se urma în modul următor:
Fiecare cetăţean se priveşte de apar-
ţinfitor de competenţa comunei:
a) în care plăteşte dare;
b) în care s’a născut;
c) îu care a locuit vreme mai înde­
lungată în cei 5 ani din urmă;
d) copfi aflaţi de comuna in care
s’a găsit;
e) militarii cari se află în serviciu
munei din cari au fost duşi la asentare
sau din care însuşi s’au însinuat la miliţie.
Ivindu-se neînţelegeri cu privire la
dreptul de competenţă în asemenea caşuri
dreptul de hotărîre compete:
a) în comunele cari se ţin de un
cerc pretorial în forul prim hotăreşte pre­
torul, în al doilea vicecomitele;
b) în neînţelegerile ivite între co­
munele cari se ţin de cercuri deosebite
sau între cetăţi cu magistrat regulat în
Pag. 37
Contra alor doufi hotărîri aduse în­
Aceste ar fi poveţele mai de lipsă,
Despre plantarea şi altoirea Yiei.
(Urmare).
1. Săpatul pămentnlui şi sădirea
viţei sălbatice.
Săpatul pământului se face toamna
şi primăvara, atunci când toamna am is­
prăvit cu lucrul câmpului şi primăvara
până nu începem. Toamna însfi e cu mult
mai bine, că pământul peste iarnă se
coace, adecă prin ger se face mai fraged
şi ţfirînos, îl suge g^rul şi se umple mai
uşor de sucuri, pâuă-când primăvara se
uscă foarte repede şi s'î face tare.
La săparea pământului folosim îm­
părţire bine socotită, mfisurăm tabla me­
nită pentru cultiva’e cu vie cu aţă sau
sfoară, care ajunge curmeziş peste pămân­
tul pus sub săpare, ra aţa sfi meargă să­
patul drept. MOsurâtn în lung un metru
la amândonfi capetele de unde voim a în­
cepe săpatul şi traj: m aţa pes'e pământ.
La săpat ne folosim de următoarele
unelte: o sapă, un hArleţ, dacă pământul
ar fi petros,- şi un liotan de fer şi o lo­
pată. Cu sapa Anfâiu tragem pătura de­
asupra pământului ce o a umblat plu­
gul şi curfiţim locul de sub săpare. După
aceea M m hârlcţul şi săpăm atât de afund
până unde ajunge. Cu lopata se cură-
ţeşte pământul din aroa^e. sau şsnţuri,
scoţind afară pământul tuia'. După aceasta
luăm a doua pană n iu pătură de hârleţ
şi curăţim de nou şanţul astfel dobândim
un aroc sau şanţ de 50— GO cm. şi o
săpătură de 75— 80 cm. p’a osată cu
sapa sfi fie pe o f'>n:;â. îu acest mod
înaintăm apoi cu s fa tu l până unde voim
a săpa sau rigola pământul.
Săpat fiind pământul pe care voim
a-’l planta până încă este proaspfit,
aşezăm în dînsul parii. Păruitul se face
încuadrat la 100— 120 centimetri. La pă­
ruitul de pe laturi folosim rude însemnate
la 100— 120 cm.
Această lucrare se isprăveşte prin
mijlocirea aţelor trase de-alungul dela par
Ia par, ţi una în lat strămutabilă tot dela
par la par.
Isprăvind cu păruitul începem face­
rea gropilor unde se aşează viţa sfilbatecă.
Gropile le facem !a 60 cm. în adâncime,
în cari aşezăm viţa sfilbatecă, pregătită,
deja spre acest scop în lungime corfis-
puczftoare. Se tocmeşte bine nu tocmai
lângă par, se pune păment mfirunt şi
umed lângă ea, se umple şi apasă binişor,
 Pag. 38
apoi se îngroapă viţa de tot lângă par,
făcându-se o moviluţă ca un tăieraşf ca
ploând apa să poată străbate la plantă.
Unii au obiceiu a nu săpa gropi,
tar’ cu un fer lung sau o bâtă de corn
ascuţită la capăt, făcută anume spre acest
scop, împlântă lângă par şi aşează viţa
în hudra (gaura) lăsată după ţepuşul scos,
împlântă apoi ferul sau bâta lângă viţă
cu scop să apropie pământul cât de bine
lângă viţă. Aşa se aşteaptă că va pută
înrădăcina uşor, apoi astupă viţa de tot
sub pământ.
Yiţa astfel aşezată, fie aceea de
toamna sau primăvara pusă se lasă aşa până-
ce înverzeşte. îndată-ce înverzeşte se
sapă ta ori-care altă vie, de atâtea-ori,
de câte.-ori cere trebuinţa sa ca să nu o
înece buruenile. Ca viţa nici în primul
au să nu fie lucrată fără folos, ne în­
grijim a nu lfisa pe ea a se desvolta de­
cât 2— 3 muguri, vlăstari eau vărgele,
depărtând celelalte. Din aceste vărgele
căpătăm viţa menită spre plantare, ce
de obiceiu o culegem toamna, când o şi
plantăm de avem pământ pregătit peutru
ea, altcum o punem în scoa'ă, sau îu piv­
niţă până primăvara. In scoală o putem
ţinu un an, căpătând din ta viţă cu ră­
dăcină o plantăm. Că pentru-ce nu lă­
săm toate mlădiţele sălbatcce ce răsar, va
pricepe ori-şi-cine, dc.oare-co nu se des-
voaltă nici cresc şi coc coră3punzător,
până-când 2 — 3 se şi desvoaltă şi cresc,
ccta-ce e lucru de frunte
îu toamna viitoare, adecă la anul, dacă
se pune via sălbatecă toamna, tundem ori
rătunzim sălbateca în toată ordiuea şi o
îngropăm. Tunsul poate rămânea şi pe
primăvară, luând în seamă Insă că toamna
avem trebuintă de a culege mlădiţele săl-
' batice, dobândim lucrul dacă o tundem
aşa, că In primăvară să nu avem treabă
cu astfel de lucru.
In primăvara următoare o deschidem
şi dacă nu-’i tunsă din toamnă o tundem
şi îndată o şi cuibărim (învălim) şi o lă­
săm aţa până la săpare. Unii după des­
chidere o lasă desvălită, ceea-ce nu-’i des­
tul de înţelept lucru, stricând mult razele
soarelui iald şi totodată se scurge şi
prea tare. Dacă prinde a răsări grijim
a nu lăsă pe bucium decât 2— 4 mlă­
diţe menite toate spre altoire, pentru-ce
nu se lasă toate câte răsar, s’a spus mai
sus. Ajungând mlădiţele (vărgelele) de
40— 50 cm. le putem altoi.
Aceste mod de săpare şi plantare a
viţei sălbatece este cel mai corăspunzător,
dar’ totodată şi cel mai grea şi îngreu­
nat cu mari cheîtueli.
O seamă de oameni, cari voind a
cruţa lucrul şi spesele nu sapă pămâutul
deloc, ci îngunoindu-’l îl ară cu plug cât se
poate afund, fireşte numai pe o brazdă în
jos, fac gropile cum s’a zis mai sus şi
pun vita observând toate ca la pământul
săpat la 60 cm.
FOAIA PO PO RU LU I
Cine vrea poate lucra şi aşa, că mes-
tecendu-se gunoiul cu pământul aşezat în
groapă nutreşte viţa îndeajuns, aşa încât
deşi nu ’i-se desvoaltă viţa ca în pămân­
tul săpat, cu ceva mai târziu totuşi îşi
ajuuge scopul, după-cum se dovedeşte
aceasta şi aici la noi. '(Va arma.)
Semenarea luţernei.
Despre sămânarea plantelor menite
anume pentru nutrirea vitelor s’a scris
adese-ori, de astă-dată vom da unele po­
veţe, cari se referesc la sămânarea luţernei
fără alte plante scutitoare sau sămânarea
pământului numai cu luţernă.
Este lucru cunoscut şi o îndatinare,
că luţerna şi trifoiul mai adese-ori se
seamână între grânele de toamnă; dar’
de astă-dată vom vorbi cum se pot cul­
tiva aceste plante numai singure. în
anii din urmă s’au făcut încercări multe
— mui ales în părţile bănăţene. — cu
sămânarea pământului numai cu sămânţă
de luţernă şi trifoiu.
Noi trebue să ştim pentru-ce s’a îndati­
nat economii a sămâna plantele de nutreţ de
sub întrebare tot printre plante scutitoare.
Menirea grânelor printre cari se seamână
aceste plante a fost deoparte ca să scu­
tească luţerna ori trifoiul de greutăţile şi
viscolele vremii cum sânt: vânturi, ge­
ruri mai mici şi giraţii. De altă parte
ca să poată susţinea umezeala la plantele
acestea fragede şi să le apere de ferbin-
ţ<ala prea mare a soarelui. Nu arare-ori,
acestei meniri plantele scutitoare corespund
îndeplin.
Să Întâmplă Insă, că planta scuti­
toare este sămânată foarte deasă, cu cu­
ratul scop ca să aducă folos cât se poate
de bun, chiar şi în anul dintâiu când din
luţernă nu se poate aşteptă multă do­
bândă. In asemenea împregiurări planta
scutitoare nici în parte nu poate împlini
binele ce se aşteaptă dela dînsa. Ade­
vărata causă, că nu poate corespunde me­
nirii sale este, căci semânându-se prea
des printre luţernă, dacă şi vremea este
favorabilă, plantele scutitoare se lăţesc şi
întufoşează atât de tare, încât îneacă pe
luţernă, care dela firea sa este plantă
foarte gingaşe, îndată după-ce răsare din
pământ.
Luând In seamă, că mulţi dintre
economi nu pentru aceea seamenă luţerna
cu plantă scutitoare, ca să-’şi poată îm­
plini menirea, ci mai vîrtos ca să poată
avâ şi în anul prim nutreţ mult. Aceste
p’ante in loc de a scuti şi ajutora luţerna
în creştere o îneacă şi copleşeşte, ear’
economul în loc de dobânde se trezeşte
in al doilea an cu o luţemi rară din
care abia este ceva de cosit.
Pentru plante scutitoare de regulă
se întrebuinţează grâce şi adecă: grâu,
săcară, ovăs ori ovăs mestecat cu mâză-
riche. Dintre toate aceste mai corăs­
Nr. 10
punzătoare plantă scutitoare este săcara
care se întrebuinţează de nutreţ şi ovăsul
mestecat cu măzăriche, deoare-ce creşte
repede şi se poate cosi mai iute, încât
luţerna rămâne mântuită şi scăpată de
umbra deasă şi poate creşte. Nu corăspund
nici îu parte aşteptării de plante scutitoare
grâul, orzul şi ovăsul, carj se lasă pe
pământ până se coc deplin. De regulă
aceste plante se seceră în vreme când
e3te mai mare căldură şi ferbinţeală.
Este uşor de priceput, că o plantă
care a stat mai îndelungată vreme îa
umbră şi umezeală, dacă deodată este
supusă la razele soarelui începe a slăbi
şi bolnăvindu-se se uscă.
Sămânăturile tomnatice, nici pentru
aceea nu sânt deplin corăspunzătoare de
plante scutitoare, fiindcă nu se poate
sămâna luţerna aşa ca să fie deplin în-
vălită, încât adese-ori sămânătura este
petecoasă sau cel puţin o îneacă mărăcinile.
Una dintre chemarea plantelor scu­
titoare este, ca să ţină umezeală pentru
luţernă ori trifoiu. Adevărat este, că sub
umbra plantelor scutitoare pătura de­
asupra pământului nu se uscă aşa uşor;
dar’ străbătând mai înjos, plantele scu­
titoare încă trag în sine umezeală şi Ind
poftesc apă foarte multă ca se poati
creşte. Aşa au trebuiuţă de umezeali
atât plantele scutitoare cât şi luţenu.
Fiind aşa, în pământele despre şesurik
mai uscăcioase, unde luţerna are mult!
trebuinţă de apă, economii s’au îndatinst
a sămâua luţerna fără plante scutitoare.
Pământul văros, pe care după ploiie
rămâne o scoarţă uscată, pofteşte ca fi
fie sămânată luţerna cu plante scutitoare,
că aceasta nu lasă ca să se poată fsoe
Bcoarţă.
De câţiva ani încoace s’a făcut muJte
încercări cu sămânatul luţernei fără planti
scutitoare, după aceste încercări s’a do­
vedit, că pămâutul lucrat după toate
regulele ca să fie cât se poate de ţerînos
unde luţerna poate se răsară cu uşurătate,
este mai sfătos a o sămâna curată decât
cu altă plantă.
Luţerna sămâDată fără plante scu­
titoare dela început, adecă îudată dupi
sămânat, se împacă cu greutăţile vremii.
Sămânatul luţernii şi trifoiului curat,
pe zi ce merge tot sporeşte, mai vîrtos
că luţerna nici pe jumătate nu este aş»
de gingaşe după-cum se crede. După în­
cercările făcute s’a dovedit, că chiar în
anul dintâiu luţerna sămânată fără plante
scutitoare dă 2— 3 cosituri, apoi nutreţ
cu mult mai bogat ca atunci când este
sămânţă cu plante scutitoare.
Se poate sămâna şi între trifoiu sau
luţernă puţin ovăs mestecat cu măzăriche;
dar’ acesta se coseşte îndată-ce ajunge
a scoate spicul.
Pământul menit pentru luţernişte în­
dată după arat se seamână revărsat ca
 Nr. 10
■ovăs mestecat cu măzăriche apoi se grapă
bine. Isprăvind cu grăpatul se seamânâ
Inţerna ori trifoiul, dacă n’avem maşină
de sămânat grijim, ca semănâtura să nu
-fie pălcuroasă sau peti.-coasâ, ci într’o formă.
Beţia.
Rari sdnt oamenii, cari să nu cu­
noască din păţania lor ce şi cum este
beţia, pentru-că ea, fiind o patimă prea
lăţită între săraci şi bogaţi, la sate şi
oraşe, avem prilej adese-ori a da faţă cu
beţi ori cu beţivi.
Cel-ce e aplicat să bee adese-ori
peste măsură: rachiu, vin, bere ş. a., are
patima beţiei şi o boală mai stricăcioasă
in urmările sale decât această patimă abia
să mai poate afla.
Cine bea mai mult decât e în stare
a purta îşi strică sănătatea, adese-ori
pentru totdeauna, pentru-că cu fiecare
prilej beţivului ’i-se tulbură mintea,
’i-se pune stavilă voinţei, devenind unii
ca turbaţi, mai târziu adormind fără voe
;i nu arare-ori urmând chiar şi moartea.
Astfel omul, din făptură după chipul
ţi asemănarea lui D-zeu, se face cu voea
cel mai ticălos dobitoc.
Şi e lucru de mirare, cum singur
omul, care e pus in fruntea tuturor
făptuirilor de pe pământ, săvirşeşte cele
mai mari abateri din calea cea dreaptă,
■din calra firii.
Animalele (dobitoacei»-), in căutarea
hranei, încungiură cu cea mai marc bă-
me de seamă tot ce li-ar pută fi spre
itricăciune; ear’ omul se bagă orbeşte
ia necaz şi la perire.
Una e însfi peste ori-ce îndoeală, că
buturile, fiind, lucruri măiestrite şi nă­
scocite dc oameni tare târziu, nu sânt
celncungiurat de lipsă şi că, cum au
îrâit oamenii cti dintâiu fârâ de ele, ara
petă trăi şi noi, ear’ cu chipul acesta
ir scăpa omenimea dc cele mai mari rele.
între relele, cari le aduce cu sine
k ţ:a, este în locul dintâiu stricarea
r n itâ [ii. Stomachul (rinza), ficatul, splina,
A
inima, rărunchii şi mai cu seamă nervii şi
ereerii, toate sânt supuse mai mult sau
mai pnţin primejdiei din pricina beţiei.
Pentru-câ flegma, rigâeala, vărsarea de
spi, mai cu seamă dimineaţa, lipsa de
apetit şi greutăţile în stomach; apoi
dnrerea de cap, ameţeală, tremurarea,
vini tura in urechi şi schinteierea ochilor
'stele verzi); cum şi aţtţarea din toată
nimica şi neputinţa de a gândi şi ţinfc
sinte cum se cade, — toate aceste sânt
rele, prin care trupul se slăbeşte, ajungând
dela nn timp cu totul neharnic de
-chemare a sa.
Şi anume: stricându-’şi cineva sto-
cachul şi ficatul, mistuirea (măcinarea)
iscatelor nu se mai întâmplă in regulă;
aceea urmează lipsa de apetit, urdinări,
■slăbire şi în cele din urmă boală dc ap ă.
FOAIA POPORULUI
Prin iugrăşarea initnii şi a rărunchi­
lor se nasc: răsuflare grea, leşiaări, slă­
biciuni şi la urmă boală de apă.
Nervii, (firicele subţiri alburii), care
stlnt foarte număroşi în trupul omului şi
foarte gingaşi, se slăbesc, pricinuind slă­
biciune de muşchi şi aplicare, spre ne-
lucrare, spre lene; apoi tremurare, lipsă
de somn şi sumetenie de visuri urîte;
ear’ în urmă slăbiciunea puterii de jude­
cată şi a ţinerii îa minte, ceea-ce urmează
din slăbirea creerilor, cu cari sunt în le­
gătură nervii şi de aici pani la nebunie
nu mai e decât un paş.
Prin spitale şi casele de nebuni s’au
fâcut cercetări amănunţite şi s’a aflat, că
cei mai mulţi smintiţi au devenit în
această stare tristă din pricină, că au
fost beţivi în vieaţă.
Dar’ nu numai stricarea sănătăţii şi
scurtarea viefii urmează din beţie, ci şi
alte rele şi încă cele-mai mari.
Cei bt-ţivi îşi tîrăsc vieaţa in le-
nevire, în înjurături (ţudălmi), în certe
şi bătîi. tu beţie se ittemplă cele mai
multe furturi (hoţii), omoruri, aprinderi
ş. a. vorbă scurtă: prin beţie omul se
sălbăticeşte. El îşi uită de toate dato- . cheiat contract cu el în 2 exomplare şi ’mi-a
rinţele sale: de familie, pe care o lasă
pradă miseriei (drăciei) şi nu socoteşte
întru nimica averea sa; îşi uită de
cinstea şi de naţia sa şi chiar de D-zeu,
Ear’ coj.fii diu părinţi beţivi moştenesc rest să-’l trimit prin postă! Vă rog a-’mi
şi ci patimile părinţilor, devenind aplicaţi
spre beţie, spre boale de nervi şi spre
nebunie. Acei copfi se bolnăvesc mai de
grabă şi se pot scăpa mni cu greu de
boale decât cei din părinţi sănătoşi.
Iî■ţia) acest isvor al tuturor relelor,
trebue stlrpită din rădăcină. Spre acest
sfirş.t s’au căutat şi se caută feluri şi
feluri de căi şi mijloace. între ele se
numără, ca cele mai ducătoare la ţîntă,
precum s’a mai spus în această foaie,
însoţirile dc cum pâtarc (de înfrînare),
cari în multe ţeri sânt cu miile şi de
care ar trebui să înfiinţăm şi noi Românii
in toate comunele.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 41. Vă rog a ne recomanda
câteva institute pentru asigurarea vieţii. Ce
are să fară cine voeşte să-’şi asigureze vieaţa?
Cum se solvesc banii, în rate sau cum? Ce
procente se solveşte. Cu un cuvânt a ne
împărtăşi şi în privinţa aceasta poveţe.
Chijlacă. Simeon B u lc u .
Respuns. Asigurări pe vieaţă înde­
plineşte „Albina* din Sibiiu la prima societate
de asigurare din lume. Se pot faee asigurări
la „ Transilvania11, care este o societate
săseasri1. Despre condiţiunile şi poveţele de
lipsă cere îndrumările de lipsă dela aceste
doue societăţi.
întrebarea 42. în comuna noastră Sându
lângă Turda, s'au umplut oile de eălbază.
Pag. 39
Oamenii nu-’şi aduc aminte se fi fost cândva
eălbază în hotarul nostru. Nu ar fi ceva leac
(medicină) cu care se se poată scăpa barem
acelea oi, cari nu sânt cuprinse peste măsură
de aceasta boală; căci foarte tare ne-am
păgubi dacă ne-ar perl aproape toate oile.
Sandu. I o a n G a ia ,
econom.
Respuns. Vindecarea acestei boale
numai foarte arare-ori se poate ajunge, deşi
se folosesc foarte multe metoade. îndată-ce
s’a aflat, adeea descoperit, că oile sânt umplute
de eălbază trebue vendute pentru tăiat, pen­
tru-că carnea acelora se poate întrebuinţa şi
mânca fără frică, că doară şi noi ne vom îm­
bolnăvi. Oile călbăgite se pot lecui: nutrindu-se
cât se poate de bine li-se dau oilor rădecină
gentiană, vermut, calnus împreunate cu vitriol
de fer, funingine, oleu de terpentin, spirt
tare ori rachiu de drojdii. Unii mai folosesc
apă văroasă mestecată cu oleu de terpentin.
Unde ţinutul este aşa, ca oile să pătimească
peste toată vara de eălbază, li-se dă doue
părţi sare, şi una de gips, pulverisat sau pisat
ca făina. Din această mestecatură în săptă­
mâna dintâiu li-se dă tot a doua zi, mai
târziu de două-ori pe săptămână şi peste în­
treaga vară tot la 10— 14 zile.
întrebarea 43. Eu ca măiestru zidar
am avut un tîrg cu un domp, am luat îu în­
treprindere nişte case do cdificat şi ain în-
dat 20 fl. bani de arvună. După 5 zile m’a
provocat prin o corespondenţă în care zicea,
că îmi atzice lucrul cu caro ne-ain tocmit
din causă ră nu face cvele, şi din arvuna
care o am prim’t Bă-’mi trag f» tl. şi 15 ti.
răspunde, câ are drept a-'mi cere nrvuna în­
dărăt, căci eu n’am pus în contract ca în 8
zile so aibă drept a-’mi cere arvuna îndărăt.
Este lege care să aibă zile anumite pentru
arvună ori nu? Eu, dacă ’l-aş fi provocat că
nu-’i fac casele şi că îi dm arvuna îndărăt,
dînsul ar fi fost silit să o primească ori nu ?
AUta-Inlia. G. V,
Respuns. Nu eşti îndatorat a replătl
arvuna îndărăt dacă în contract n’aţi pus
vreme până când să puteţi desface tîrgul.
Dacă ’ţi-s’a abzis lucrul ţine scrisoarea, ca
să nu te poită pîrl sub cuvănt ai n’ai vrut
să lucri. Zile anumite cu privire la arvună
numai atunci recunoaşte legea, dacă sflnt sta-
torite în obligaţiune. Nici dînsul n’ar fi pri­
mit îndărăt arvuna numai pe lângi replâtirea
îndoită după-cum este îndatinare.
întrebarea 44. Poate bărbatul merge în
serviciu şi poate căpăta carte de serviciu fără
Învoirea femeii. Ori femeia poate întră în
serviciu fară învoirea bărbatului? Este lege
care regulează această treabă?
K e sin ţ. Vasilie F lo ri,
econom.
ReBpuns. Bărbatul poate întră în ser­
viciu şi îşi poate câştiga carte de Blujire
fără învoirea muierii şi dînsa este datoare a
merge ca se locuească unde se află bărbatul.
Nu poate întră în serviciu mnierea fără în­
voirea bărbatului şi la opreliştea bărbatului
pretorul nu poate da carte de slujire. Lege
apriată care ar hotărî această afacere mai
deameruHtul nu cunoaştem. Este înse legea
servitorilor despre care s’a scris şi în foaia-
noastră.
 Pag. 40 FOAIA PO PO RU LU I Nr. 10

Monografia economicâ-culturalâ dela anul 1829, dusă în deplinire în din greu, de care s’ar fi împărtăşit şî:
a com unei mod definitiv abia numai la 12 Octom­ unii membri ai diregetoriei noastre mai
vrie 1837. mult decât s’ar fi cuvenit, şi aşa gra­
în faţa acestor dovezi istorice şi niţa s’a păşuit şi hâlmurile s’au aşezat —
(Unnare şi fine)
tradiţionale ridic totuşi unele îndoieli pe unde cei dintâiu au voit.
II. F a m i l i i de n a ţ i o n l i t a t e g e r ­ şi întreb: Cum a putut comuna Cris­ Dacă luăm în socoteală slăbiciunea .
m ană. tian, care în majoritate e săsească, se omenească a multora, de a nu se putea-
1. W enn cu . . 7 suflete. dee naştere unei comuni curat româ­ lăpăda de plosca plină; dacă luăm în
2. Schuler . . . 5 »
neşti cum e Gurarîului, după-ce ştiut privire împregiurarea, că membrii dire­
3. Foigtlănder 5 >
. 4 » este, că mica poporaţiune românească getoriei noastre de pe vremurile acelea
4. Simon . . .
5. Schiroki . . 2 > din Cristian, care de altcum creşte la nu erau oameni ştiutori de carte şi
Suma . 23 suflete. numer şi se desvoaltă repede, — nu lipsia poate şi din afară o controlă
are un trecut îndepărtat şi se zice, că mai aspră şi conştienţioasă: svonurile
III. Ţ i g a n i s’ar fi alcătuit din străini veniţi de pe lăţite pot să aibă oare-care temeiu.
a) Fauri : airea şi rămaşi apoi în comună?! Este mai departe în deobşte cu­
1. Brădescu . . suflete. Cum se explică mai departe acea noscut, că la judecată în lipsa altor
2. Vitan . . . 1 ?, > faptică împregiurare, că nu numai munţii dovezi, decum ar fi de pildă documente
3. Lazar . . . 8 »
şi părţile din hotarul nostru, ci şi munţii sau scrisori, preţ deosebit se pune pe
4. Lăpedat . . 5 »
3 > Cristierenilor poartă încă şi azi nume spusa martorilor ascultaţi sub jurăment
5. Muntean . . .
6. Totoiu . . . 2 > româneşti folosite şi de Saşi, precum Despre martorii Saşi se povesteşte
Sima . 46 suflete. sunt: Beşineul, Cioara, Crăciuneasa, Bul- că ei, ascultaţi fiind Ia faţa locului de
bucu, Surdu, Cotorăşti, Păltiniş (acestuia pricină, stând pe teritorul Gurenilor,
b) Corfari (băieşi): ’i-s’a dat de un an încoace de cătră reu­ dar’ avend în cisme păment din hota­
1. Măruntei 39 suflete. niunea carpatină numele de „Hohe rul Cristianului, a jurat că stau pe pă­
2. Urs . . . 37 > Rinne"), Vălari (dela Văii) şi alţii — ment de al lor. în chipul acesta au
3. Costandin . . ?4 >
fiind acesta un adevăr neîndoelnic, că câştigat procesul şi au dobândit linia
4. Lcpşa . . » . 20 >
5. Dura . . , 13 » cel-ce stăpâneşte ântâiu şi ântâiu un de graniţă pe unde o au dorit
6. Negru . . 9 > lucru, acela îi dă şi numele?! Că adevărată ori inventată (născo­
/. > Un fapt însă — deşi dureros — e cită) e istoria aceasta, ca şi cea de mai
8. Maieu . . 1 »
pc deplin constatat: aceste 2 comune sus, nu cercetez; dar’ şi în caşul din
Suma . 148 suflete. vecine au stat adecă din timpuri vechi urmă totuşi lasă o umbră întunecoasă
Toţi laolaltă dau suma dc 2880 suflete. în necurmată ceartă dc hotar, care şi asupra caracterelor (năravurilor) şi a
azi mai dăinue.şte. unora, şi a altora, vorba ceea: -de
31. .Scurtă roprivirc istorică. în computul comunal pc anul unde nu este foc, nu esc fum".
Trecutul istoric al comunei noas­ 1797/8 obvine o posiţie cu 3 fl. 40 cr. Alt cas.
tre — după isvoare săseşti — aşa cum daţi la ..Insinuarea apelaţiunii în pro­ Pe când causa segregaţiunii sau
’mi-s’a împărtăşit de cătră m. onor. domn cesul cu Cristierenii", de unde urmează — despărţirii hotarului cerută dc Gurer.i
E. A. Biclz, consilier regesc şi inspector şi îndoeală nu încape, — că procesul sc desbătea încă şi sc făceau numii
şcolar pensionat în Sibiiu, căruia şi pe s’a urzit cu mult înainte. lucrările pregătitoare, comuna Cristia:.
această cale ii exprim mulţumiri pentru Câte zeci de mii se vor fi cheltuit prevăzând că despărţirea faptică va avi
preţiosul material oferit cu multă pte- cu advocaţi, cu comisiuni eşite la faţa se urmeze negreşit şi a l munţii „între
venire, — sar înfăţoşa pc scurt in chi­ locului, cu deputaţiuni trimise la gu­ Sibiielc" şi „Măgura" vor căde in
pul următor: vernul ţerii în Cluj şi airea — posiţii, proprietatea comunei Gurariului, a recurs
„Satul Gurariului ’l-au întemeiat dc care sflnt pline vechile socoteli co­ la o apucătură şireată. A dat adecă
„Cristierenii pc pămentul lor în anul munale?! Se poate deci presupuue, prin contract pc timp dc mai mulţi
„1380 ca pază dc graniţă, avend se că chiar cea dintâiu împăciuire ori că ani o parte de pădure din acei mur.:i
.apere comuna-mamă împotriva năvă­ n’a fost dusă in deplinire in mod cin­ spre tăiere baronului Friedrich Hirling.
lirilor duşmane de peste munţi. stit — întocmai cum o păţim şi cu le­ Pentru exploatarea (folosirea) aceluia, a
„Referenţele (legătura) în cere se gile de astăzi. adus acesta între anii 1820 — 1830 o
„va fi aflat această comună-filială cătră Dar' chiar „Complanaţia" din urmă colonie (mai multe familii) de Italieni,
„comuna de baştină nu vor fi fost la în­ are acelaşi cusur. Din ea încă au re­ numiţi de popor „Tilieni" de pe lunca
ceput altele, decât acele ale unei colonii mas unele certe de hotar numite „con­ Udinc din Veneţia. Aceştia au făcut
„ţinendu-se altcum in deplină neatîr- troverse" asupra unor puncte din „Ocol- începutul exploatării (tăierii şi aducerii!
„nare dc cătră Cristian în ce priveşte niţă“, precum e „Dosul Rîulului", pentru lemnelor cu „scoc" şi cu Jacuri-
„administraţia (chivernisirea averii ş. a ), carc a decurs procesul până în anul măiestrite — întocmiri, ale căror ruine
„dările şi poverile comunale; totuşi se 1882, când s'a încheiat la forul al 3-lea să mai văd încă şi astăzi pe Riul-cel-
„pare a-’şi fi dobândit aceasta comună în paguba noastră, pricinuind comunei mic în 3 locuri, şi adecă: La _Feţiea
„deplina ci neatîrnare încă înainte de spese mari şi poporaţiunii multe neplă­ Cârligului1', Ia „Părăul Tomnateculur
rdomniâ împărătesei-regine Maria The- ceri, avend a suporta până şi execuţie şi Ia „Părăul Ciuciurlii" ; ear’ în Riul-
„resia (1740— 17S0), — după-ce nici militară. Apoi „Coşteasa", despre care cel-mare din sus de „Unghiul lui Barb-.
„dijma nu o au mai dat de pe atunci să ştie positiv (apriat), că a fost sub
Colonia aceasta s’a aşezat apoi
preotului din Cristian". proces până la anul 1866; de atunci
statornic aici, în Orlat şi in Cristian,
încât pentru dijmă, trăesc încă dispărend (pierind) actele într’un chip
şi cu timpul s’a contopit cu locuitorii
mulţi Gureni, cari spun, că înşişi ei o miraculos (neînţeles), care dă loc la fel
băştinaşi romanisându-se, ear’ in Cristian
au dus „popii săsesc" din Cristian. Ori şi fel de bănuieli, lucrul a rămas încur­
germanisându-se cu desăvirşire.
a fost doar’ aceea altfel de dijm ă?... cat; ear’ Cristierenii se ţin astăzi de pro­
Aceste ar fi momentele mai în­
Ear’ după spusa celor mai bătrâni, prietate şi tăgăduesc existenţa de mai
semnate din trecutul şi din presentul
comuna Gurariulni ar fi stat în adevăr înainte a pricinii dintre noi şi ei pentru
(timpul de acum) al comunei noastre,
din timpuri nepomenite în oare-care acel Ioc.
cu care şi încheiu.
legătură de atirnare de cătră comuna Deoare-ce partea de hotar, care
Ear’ cetitorilor şi dintre ei mai
Cristian. Diregătoria acesteia îşi în- la împărţeală ’i-s'a venit Cristianului, e
ales celor-ce locuesc şi stăpânesc acest
suşia adecă dreptul de a porunci şi şi mai mare şi mai bună, oamenii
colţişor de pământ, drăgălaş şi roditor,
aici, şi da in arendă bunurile noastre noştri — lucru de sine înţeles ) — nu
le zic cu apostolul Pavel:
comunale alăturea cu ale Cristianului. prea sflnt mulţumiţi. Aceasta poate
Aceasta însă s’a intemplat din motivul „Ce este bun, se ţineţi; de tot
să fie pricina, că s’au pus în vileag
uşor de înţeles, fiindcă averea era încă \poveşti ciudate despre modul, cum a felul de lucru rău, să Vă feriţi*.
obştească, şi o folosiau de-avalma, deci j decurs împărţirea. G u r a - R îu lu i , în 19/31 Decem­
şi Gurenii alăturea cu Cristierenii, mai ! Diregătoria comunală din Cristian vrie 1894.
lo a c h im Muntean,
cu seamă munţii, până la împărţirea j a purces, se zice, Ia lucru, provăzută cu paroch gr.-or.
hotarului prin aşa numita „Complanaţie" [ de ale mâncării, dar' mai ales cu beutură
 Nr. 11 Adaos la, „FOAIA POPORULUI»
ECONOMUL
redactat de I. COST IN,
preot.
Licitaţiune de tauri.
Ministrul de agricultură aduce la cu­
noştinţă, că din ciurda statului din C lu j se
vor vinde în i£ Aprilie st. n. pe lângă lici­
taţiune 23 tauri de 2 1ji — 21/i ani cu bani
gata. Taurii simt prăsila ciurzii de stat şi
feste tot taurii siint de rasă ardelenească.
Cumplrătorii din Cluj vor pleca cu tre­
nul la 8 ore şi 4.0 minute la moşia statului
dela booz, se vor da jos la păzitorul de trai
«r. P 5. De aici grajdurile şi moşia statului
este abia în dtpărtire de câteva minute. La
ionnţă şi înştiinţare conducitorul economiei
st va îngriji ca înaintea cumpărătorilor si
meargă căruţă.
Însoţirile eeonomiee.
Lupta şi lucrul pentru bunăstare este
însuşirea fiecărui om înţelept. Pedecile
cari le întimpinâ singuraticii şi mulţimea
In această luptă de traiu sftnt atât de
nulte şi mari, încât numai singur prin
puteri unite se pot depărta, da la o parte
cri birul.
După-cum s’au unit şi însoţit capi­
taliştii In forma carc a făcut ei alianţă
ţi obligaţiune împrumutată, ca prin materia
au capitalul adunat sfi domnească peste
ţ«ri şi singuratici, aşa trebue se în­
cheie învoeală şi obligaţiune mulţimea
poporului ca sfi se scape de sclăvia şi
dtuşile capitalului.
Privind In viitorul depărtat mintea
co socoteala şi judecata sănătoasă aşa ne
fpune, că bunăstarea şi înaintarea pe
tfrenul economiei, preţuirea lucrului şi
productelor va atla scutul numai prin
cijlocirea însoţirilor, adecă unirea pnterilor
ţi ajutorul împrumutat.
Cetitorii noştri vor afla dintre ştirile
economice din acest număr al foii, ce în­
soţire puternică, ce închegare de puteri şi
ilianţă. măreaţă a încheiat In Germania
lucrătorii pământului, ca aşa sfi poată
ie o parte Înainta în cultură, de altă.
parte prin înţelepciune sfi poată scoate
iin agrii lor venite mai mari.
Chemarea şi menirea însoţirilor pe
terenul economiei câmpului, — »a i ales
cind crisa economică sau apăsarea pre­
ţurilor pentru producte este aşa zicând
ruinătoare sau ucizătoare, — este o cerinţă
itit de simţită şi trebuincioasă, fără care
ttonomii nu pot lucra cu spor şi dobândă.
Multele neajunsuri cu cari trebue sfi
se lupte plugarul, singur numai prin în­
soţire se vor put& delătura.
Când dorul de însoţire va pătrunde
h păturile poporului nostru, când vom
P&ă isbutl sfi avem adunat un capital
economilor, atunci va răsări un soare
cald, mai binefăcător şi roditor şi
î^ste agrii poporului român.
Nouă ne lipsesc trei cerinţe funda
mentale şi temeinice pe cari se poate
râzîma bunăstarea şi îndestulirea unui
popor: economia raţionala, industria şi
comerciul.
Precum pentru credinţă şi creştin suut
de lipsă trei virtuţi cardinale: credinţa,
speranţa şi iubirea. întocmai pentru în­
aintarea, bunăstarea şi îndestulirea popo­
rului, temelia vieţii fericite sânt cerinţele:
economie raţională, industrie şi comerciu.
înaintea noastră avem un exemplu
foarte frumos şi vrednic de toată în­
crederea-, ce poate produce înţelegerea şi
unirea puterilor. Noi ca un popor, care
trecea înaintea altor neamuri de sfirac,
ba chiar calic şi hulit, în vreme scurtă
de 20— 25 aui am adunat prin însoţire
un capital destul de respectabil şi puternic
aproape de 20 milioane. Cam atâţia Bânt
banii cari s’au adunat în băncile române.
Suma aceasta, care de altcum s’a
compus între nişte împregiurări politice
destul de grele şi stare economică grea
ne dau dovadă, că totuşi nu este poporul
român lipit de glie, cum se credea, că
voinţa tare şi dorul de înaintare multe
pedeci pune la o parte şi totuşi hotărîrea
tare birueşte.
Acest capital până în zilele noastre
mai mult se întrebuinţează ca împrumut,
parte pe hipotecă, part'? pe credit personal.
Adecă banii se împrumută ori cu în-
tabulare pe moşfe, ori cu cambii po lâugă
chizeşi: acrasta este forma de a valora
capitalul, care schemă va tr- bul sfi o
schimbe băncile, dacă nu doresc totala
ruinare a poporului.
Piecum s’a întemeiat aceste bănci,
întocmai aşa va trebui se punem Ia calc
Întemeierea unei însoţ*ri puternice a tuturor
economilor, cari apoi va avă datorinţă, după
trebuinţă, a înfiinţa filiale în toate părţile
şi ţinuturi'e locuite de poporul nostru.
Lipsa unei însoţiri economice, care
se aibă mii de membri, este foarte de
dorit, aceasta este o datorinţă naţională,
este o pretensiune a vremii, care amînare
abia sufere.
Lipsă avem de o însoţire puternică
din care şi prin care să fie nutrite, spri­
ginite şi ajutorate economia câmpului,
industria şi comerciul naţional.
Când industriaşii români din Sibiiu
au întemeiat însoţirea lor cu mijloace
modeste, atunci privirea acelora a fost
îndreptată într’acolo: ca această însoţire
sfi servească de temelie şi fundament la
o unire puternică şi lăţită pretutindenea.
Începutul după multă stăruinţă s’a
făcut, nimic nu lipseşte decât voinţa
multora ca se între de membri şi să
plătească odată pentru totdeauna 11 fl.
Când stăruinţa preoţilor şi învăţătorilor
noştri va fi destul de puternică, când se
va face adevărat apostolat pentru unirea
puterilor şi adunare de mijloace ca în­
soţirea se sporească în mijloace, atunci
u 1896 Pag. 41
clasa industriaşilor şi plugarilor va avă
adunat un capital, cu care multe şi fru­
moase isprăvi se vor putk împlini.
Poporul român din Transilvania şi
Ungaria n’ar pută răspunde mai frumos
la trufia şi îngâmfarea ce se pregăteşte
la Budapesta cu milleneul, decât ca în
această vreme să adune un capital puternic,
decât să stăruească la întemeierea unei
însoţiri a plugarilor şi economilor, prin
care să dee vieaţă eeonomiei raţionale
comerciului şi industriei naţionale.
Datorinţa noastră ar fi ca timpul în cât
se va ţină milleniul, să-’l întrebuinţăm şi
noi pentru organisaţia economică.
Voinţa şi însufleţirea pătrunde mintea
fiecărui conducător şi povăţuitor al popo­
rului şi noi în scurtă vreme ne putem
trezi că avem o cetate clădită din obolul
multora din care vom pută ajutora pe
mulţi, şi vom pută da scut şi traiu la
mulţi din fiii naţiuni1.
Băncile noastre de astăzi dau lucru
şi până la sute de bărbaţi. Mai vîrtos
ar pută da o însoţire puternică, care ar
aşeza neguţători români in toate părţile,
care ar clădi după trebuinţă câte o
fabrică unde ar afla lucru sute de oameni.
Sfi pornim la lucru cu trezfe şi
putere, că aşa vom pută birul.
Despre plantarea şi altoirea viei.
(U rm a ro şi tin o )
II. Despre altoire, trn^emi nltoilor
şi îngrijirea lor.
Altoitul se începe îndată-ce ajunge
viţa (mlădiţa) la 40— 50 cm. Timpul
altoitului începe de comun la 15— 20
Maiu şi ţine până la 15— 20 Iunie, adecă
o lună de zile. Altoitul mai târziu este
muncă zădarnică, perdută, câci necocân-
du-se altoii şi sălbatica p er iarna cu de-
sfivîrşire.
Altoitul se face aşa: Viţa sfilbatică
crescută în mărimea corespunzătoare de
40— 50 cm., (mai lungă poate ti, mai
scurtă însă nu, împedeiâMlu-s-: ia tras in
pământ cum o vom vedă mai la vale),
se cearcă unde nu e nici prea tare, nici
prea crudă, — prea tare de o parte sfi nu
crepe pocnind, prea crudă de altă parte
să nu se vestejească altoindu-se.
Viţa (mlădiţa) nobilă se ia cam aşa
sfi ’i-se potrivească întocmai şi in grosime,
apoi ciontând cea sălbatică, unde se pare
a fi corespunzătoare, o crepăm până la
nod, luăm cea bună şi facem dela nod
In jos un ic şi-’l punem în crepătura săl­
baticei aşa; ca se umpiă locul fără a se-
resufla. După aceasta o legăm din sus
înjosgrijind să nu se mişte sub legătură.
Acest metod de altoire e mai bunr
sânt şi altele mai puţin rentabile, eu din
partea mea nici nu le recomând.
Altoiul astfel tăcut până la 14 zile,
dacă este viu şi prins trebue să lucre,
eventual se vestejeşte şi se uscă, în care
 Pag. 42
cas se încearcă a 2-a altoire, pe a 3-a
nu-’i timp.
Mai este ua metod de altoire in
vremea iernii sau de timpuriu primăvara,
aşa numit: în uscat.
La astfel de altoire se foloseşte mo­
dalitatea ca la pomi, meri, peri, şi auume :
Viţele (mlădiţele) sălbatice cu sau fârâ
rădficini se iau de toamna şi se aşează
în nfisip umed în pivniţă (celar) astfel se
culeg şi mlădiţele nobile şi se pun şi
aceste. Iarna apoi se altoesc ca pomii,
folosindu-se mai cu seamă metodul aşa
numit „copular". Eu încă am pregătit
si astfel de altoi, dar’ nu-'i pot reco­
manda de loc, deaore-ce nu au vieţă lungă,
se desvoaltă şi cresc în proporţiune cu
trunchiul ile altoite iu vase de tot slabe.
La ori-ce aloit se recere cuţit bine
ascuţit cu atât mai virtos însfi la vie,
unde ori-ce Egărietură aduce moarte al­
toiului. Ca legătură se foloseşte un fel
de bumbac gros şi tare.
Când altoiul are frunză în mărimea
unui taler se desleagă şi desface din înfăşu­
rări, lăsându-se a creşte după bunul plac.
Ajungând inâlţimea de o palmă sa
leagă de par se nu-’l rupă vântul. Când
este de 50 — 60 cm. lungime e bine a-’l
reteza ai sâ nu crească numai in sus, ci
se-’şi formeze bucium adecă trunchiu mai
gros şi sâ se coacă lemnul.
Este de. ştiut, că trunchiul sfilbatice
trebue curăţit de frunză. Unii culeg de
tot vlăstarii sâlbatici, alţii li lasă neatinşi,
far’ unii numai ii ciungăresc. Eu ştiu
că e mai bine numai a se ciungărî, căci
de se ia de tot facem lemnul a sângera
prin scursura de sucuri, dacă ii l6săra dc
tot se hrănesc prea taie în socoteala şi
slăbirea altoilor ciugăriţi, insC este mai
potrivită treaba.
Altoii bine prinşi sânt a se deslega la
timp, sâ nu tae aţa in lemn, prin ce sflnt
expuşi la cea mai mică atingere sau su­
flare de vânt la rupere.
Altoii neprinşi tăieţi cu mlădiţa sfil-
batică cu tot, trebue grijiţi ca pe lemnul
sfilbatec sC nn crească sfiibăticu în con­
tul alt i’.u!:::, decât un singur vlăstar, care
se va putfi altoi în anul viitor.
Sflnt apoi a sa săpa de câte-ori e
trebuinţă şi trebue ţinute îu curăţenie.
Pe la mijlocul lui August se pot
umplea altoii ca sfi-'şi facă ceva rădficini.
Mai virtos aceia cari sflnt a sS tăia din
ei şi strămuta in alt loc, — de altcum
aceast umplătură poate şi rfimâne.
Pe la finea lunei Septemvrie, apro-
piâudu-se lemnul de copt, acolo unde a
rfimas un altoiu pe lemn sfi poate trage
în pământ.
Tragerea se face aşa:
Cu hârleţul se sapă o groapă în
cuadrat sau şi ovală în faţa pomului, în
adâncime dela 30— 40 cm. în loc mai
drept şi 50— 60 cm. în buză de deal
unde spală apa pământul.
FOAIA PO PO RU LU I
Săpată şi curăţită groapa, se descaţă
altoiul deja par, trupina sfilbatică se ca-
răţeşte cu ajutorul foarfecilor de tuns
de toate rădficiuile laterali lăsându-se nu­
mai cea principală din fund. După aceasta
se îmburdă înainte încovoindu-se în groapă,
aducâudu-’i capul altoiului sus la par,
ca sfi nu fie tocmai în faţa pământului
ci cu ceva mai sus sfi nu-’şi poată cel
nobil forma rădficini prin atingere cu pă­
mântul, prin ce ai omorî viţa sfilbatică
lucrând fără scop. E de îngrijit sfi nu
fie chiar lângă par, ci între el şi par sfi
se lase 2— 4 cm. de loc cu pământ, prin
ce il scutim de putrezire şi moarte. Tras
altoiul cu grije punem la rădficină ţirfâ
umedă, îl legăm de par şi umplem groapa
cu păment bine apfisat.
Unde sflnt 2 Bau mai mulţi altoi
pe bucium, tragerea o aminăm până-ce
se coace frunza şi prinde a cădea.
Altoii superflui ii tăiem şi îi punem
in alt loc unde avem pământ săpat spre
acest scop.
Aci e de a se înţelege de ce nu
altoim mlădiţele şi mai scurte de 40 cm.
Fiind scurte nu sflntem in stare a le trage
decât tn faţa pământului, ceea-ce e de
tot râu, fiind expuse rădăcinile a se tăia cu
sapa când sfi face Îngroparea.
Dacă pentru altoii tăieţi nu avem
pământ săpat sau timp sfi-’i aşezăm unde
dorim, ii punem în pivniţă sau in pă­
mânt până primăvara, când după modali­
tatea prescrisă îi rfisădim la locul lor.
în primăvara viitoare dela altoit şi
tras, altoii aduc şi ceva roadă. Se grijim
însfi a uu-’i prea Întărită la roadă şi a-’i
păzi ca trunchiul nobil altoit sfi nu for­
meze rădficini prin atingerea cu pământul.
La întâmplare, când cutarcva altoiu ar
face astfel de rădăcini, acele le tăiem cu
foarfecile. E de lipsă însfi, ca Întreaga
altoitură dc un an sfi o cercăm de-a mfi-
runtul şi sfi o curăţim de aceste rădficini
dacă s’ar Ivi pe ea.
In anul al doilea via altoită şi bine
grijiti aduce rod destul de frumos. Se
înţelege, că cea trasă la locul ei pe tablă
sfilbatică; cea strămutată rodul dintâiu îl
Începe la 3 ani după plantare.
Considerând însfi că dela plantarea
viei sfilbatice se mină 3 ani până-ce aduce
ceva rod via altoită, la cei-ce nu pricep
sau nu au voe a se ocupa cu altoitul, e
mai folositor a se cumpfiră altoi gata.
Aceştia plantâudu-se încep a aduce roadă
Ia al 3-lea an.
Altoi de aceştia se capfită cu preţ
de 4— 12 fl. miia, de acolo pe unde se
face altoirea viilor in toată forma cu miile.
Acestea sflnt recerinţele principale la
altoirea viei sfilbatice „americane*.
Viţa cea mai bună americană sfi nu­
meşte „ripariă“. Economii cari doresc
a-’şi îmbunâţi economia cu plantarea viei,
se pot folosi cu bun resultat şi adese-ori
Nr. 11
cu folos de acest ram economic. La cas
de trebuiuţă stau gata a da şi alte în­
drumări economice, atât de folositoare
pentru poporul nostru plugar.
P ir , 1896.
Ştefan E . Cucv,
preot român.
Stîrpirea omidelor.
Omidele sflnt nişte duşmani neîmpă­
caţi ai pomilor roditori mai cu seamă,
fiindcă le mănâncă nu numai frunzele,
dar’ chiar şi bobocii, a căror chemare
este de a ne da roade bune şi gustoase
la mâncat.
Dacă rfiul s’ar mărgini numai la con­
sumarea frunzelor şi a bobocilor, ar fi
trecfitor pentru un an cel puţin, dar’ din
lipsa frunzelor, cu timpul se usucă şi
pomii, fie bfitrâni, fie tineri. La noi, din
causă că nu se stîrpesc omidele, se pră­
pădesc cei mai mulţi pomi roditori, toc­
mai la epoca când ar trebui sfi ne dee
mai multe roade.
Vremea cea mai potrivită pentru
stirpirea omidelor este acum, când se des-
primăvărează şi cfmd n’a s<sit încă lu­
crul câmpului.
Omidele se pot stirpl in trei moduri:
âutâiu prin culegerea cuiburilor in cari
sflnt depuse oufile, al doilea mod de
stîrpire este prin unt-de-lemn sau pria
petroleu şi al treilea prin arderea fruo-
zelor în care s’a îndatinat a-’şi a^er»
omidele oufile cu lampe anumite.
Cuiburile se adună de pe pomii ro­
ditori in lunu Februarie şi Martie pini-
ce mugurii nu s’au dosvoltat. Cuiburi!?
fluturelui alb sau de ziuă sflnt mai uşor
de cuhs, sflnt mai greu de cules ale flu­
turelui numit păun de noapte, ale cină
cuiburi sflut aşezate impregiurul ramuri­
lor tinere sub formă de inel, pe cari ţe­
ranul le mai numeşte şi scuipatul cucului,
ori mărgele. Ca sfi se poată afla aceite
cuiburi, omul trebue sfi fie cu multă bi-
gare de seamă, fiindcă coloarea acestora
se confundă cu coloarea ramurilor pe cari
sflnt aşezate. Aceste cuiburi de omide
sflnt aşa de tari, încât de abia se pot
desface cu unghia de pe ramuri. Cuibu­
rile se adună într’un coşuleţ sau intr'un
şurţ, şi după-ce s’a adunat se pun in foc
şi se ard.
Când nu s’ar fi adunat cuiburile la
vremea sa şi când vedem că omidtle
aleargă după o cracă pe alta, consumân-
du-le frunzele, şi uimicindu-le forţa lor
de vieaţă, atunci noi trebue sfi alergăm
în ajutorul şi scutirea pomilor.
Se ştie, că omidele peste noapte se
aduni de comun între crăcile pomilor
spre a se adăposti în contra frigului şi
ca sfi nu cadă rouă pe ele, sau se gră­
mădesc unele pe altele chiar şi pe frunză,
la virful ramurilor.
Dacă ne ducem dimineaţa pe la or»
cinci sau şese în grădină, atunci putea
 Nr. 11
omorîm omidele cu cea mai mare în­
lesnire, sau de-a dreptul cu mâna sau
legăm la capătul unui arac (prăjină) un
cânunchiu de pene de găină, le muienl
la ant-de-lemn «au petroleu şi ungem omi­
sele, cari mor imediat.
Ca să apSrăm pomii noştri în con-
■jî omidelor cari ar veDl dela vecinii nos-
jit rari au neglijat stîrpirea lor, n’avem
«cât să ungem tulpina pomilor aproape
le unde pleacă ramurile, cu unt-de-lemn
iia ca petroleu cam de un lat de mână.
)aidele cari s’ar urca pe tulpină, îndată-
s dau de partea tulpinei unsă, se întorc
;âpoi, şi cu chipul acesfa scăpăm frun­
te pomilor de a fi mâncate de omidele
s vin dela vecinii noştri.
Astăzi în multe locuri se întrebuin­
ţezi pentru stîrpirea cuiburilor de omizi
inpe cu petroleu sau uleu. Este ştiut,
i omidele îşi aşează ouăle în frunze, cari
i vremea iernii se uscă şi stau aninate
ii muguri, «ceste cu o lampă aninată
• rade când este timpul călduros şi frun-
:!e usraie se aprind şi aşa ard. Acest
zd de stirpire fiindcă înft-rbântă mugurii
• fopuţinf-ază roada nici nu se foloseşte
i-it acolo, unde ştiu întrebuinţa aceste
i=?e.
Stîrpirea omidelor în patria noastră
s» de-altcum rînduiti prin legea de
i;p din 1894 art. XII.
Economii noştri, cari se deprind cu
riritul, pentru folosul lor bine priceput
s5 se îngrijească despre stîrpirea
iîelor, dacă doresc şi vrtau sfi aibă
":.'î din pomărit.
Omidele se pot stlrpl cu multă uşo-
l'i'.e, fără mai multe clultueli, prin băieţii
copiii cari uu pot lucra ceva lucru mai
cu multă bucurie adună şi ard aceste
bari de omide.
M o ţ ă m reuniuni (însoţiri) economice.
In vara trecută s'au împlinit 50 de
■i de când Saşii au înfiinţat cea dintâiu
":niane economică în Sibiiu. împlinirea
i;r 50 de ani au prăznuit-o cu mare
iia, după-cum s’a amintit îu foaia
istri.
Câci mult bine şi multă lumină a
-s reuniuuea numită asupra poporului
din această ţeară; de aceea şi
-ea pe plugarii paşi cu mult mai îna­
lţi în lucrarea pământului. Foloasele
“â astfel de reuniuni nici nu se pot
; ele se râd în toate ţările,
reuniunile au fost aduse mai de mult
* funţă.
Dar* ce dovadă mai bună ne trtbue, ca
'-cnai reuniunea română economică din
Statul Sibiiului, care de abia numără
: ini dela întemeierea ei şi totuşi e atât
togală în urmări folositoare pe-atru plu-
:‘fii din ace3t comitat.
Ea a pus la cale în acest timp atât
r-scsrt o lucrare mai bună a pămân­
FOAIA p o p o r u l u i
tului, a pus temeiu pentru prăsirea uaei
rase mai bune de vite, a întemeiat mai
multe tovărăşii agricole prin comune, a
întocmit exposiţii de vite şi de poame,
a mişcat totul, pentru-ca să înceapă plu­
garii cu sămânarea trifoiului şi a napilor
de zăhar, a făcut începutul pentru o culti­
vare mai cum se cade a grădinilor, a
lucrat îu deajuns pentru introducerea de
maşiui şi unelte mai bune ş. a. multe.
Sporul lucrării are să fie însă din
an în an mai mare şi o să ese la
iveală din ce în ce tot mai mult. Bună­
starea plugarilor are să crească şi prin
aceasta binele de obşte.
Un lucru e totuşi de mirare: cum
de nu s’au pus încă cei chemaţi pe lucru
ca şi în celelalte comitate cu poporaţiune
românească să se formeze astfel de reu­
niuni folositoare.
Congresul (adunarea) economilor un­
guri, ţinut vara trecută în Budapesta a
fost luat intre a’te Întăriri şi acees?, de
a se înfiinţa în flecare comitat câte o
reuniune economică şi avem temere, că
şi acestea se vor pune p* cale oficioasă
în lucrare. E ir’ îu aceea întâmplare se'
vor face multe ori msi toate împotriva
folosului nostru bineprk'eput.
Deci, pentru-ca se nu ne iee şi
în această privinţă alţii pe dinainte, e
neîncungiurat de lipsă să se pună pe
lucru fruntaşii din toate comitatele, ear’
plugarii ca totde. una nu ne îndoim, vor
asculta glasul lor.
Bineeuvânta'e vor fi apoi numele
tuturor, care au adus jertfe pentru ridi­
carea la o state mai bună a plugarilor
români. m. m.
Ştiri eeonomiee.
P rii răi Iu industriaşilor rom ăni
d in S ibiiu. Deschizându-se această prăvălie
dobânda piimă o au neguţătorii de prin sa­
tele vecine, câci marele comerciant din Sibiiu
S. D. Missclbachcr a redus preţul la mai
mulţi articli dintre mărfuri. Mulţumită inte­
ligenţei şi deşteptului popor de prin satele
vecine, venitele prăvăliei române din zi în zi
se sporesc, Mai ales este de dorit, ca ne­
guţătorii de prin sattle noastre se sprigineasca
a eastâ întreprindere folositoare. Dacă popo­
ral român sprigineşte şi susţine pe neguţă­
torii de prin Fate, aceia datorinţă au a-’şi câş­
tiga marfa din prăvălia română. Mai sAnt
unele comune a cărora neguţători se feresc
şi încungiură prăvălia română, dar faţă de
aceia preoţii şi învăţătorii au cuvintele. De
astă-dată tăcem, pe viitor vom arăta cu nu­
mele poporului de prin comune, can sAnt ne
guţătorii cari nu ţin strîns la întreprinderea
română şi cari nu sdnt vrednici de părtinirea
poporului din comune, căci duc banii strînşi
dela popor 1a străini.
Congres economic internaţional.
Ministrul nostru de agricultură s’a hotărît, ca
In vremea milleniului să ţină în u aP®®
sub presidiul seu un congres economic inter­
naţional. Contra acestui congres atât Aus­
tria cât şi Germania se poartă cu multa re-
Pag. 43
ceală şi indiferentism. Aşa se spune, că ade-
verata causa că agrtrii străini nu voese a
lua parte, ar fi programul statorit de mini­
stru pentru congres. Din acest program este
lasata la o parte întrebarea cea mai de frunte
economica, care apasă mai mult economia,
adecă discutarea valutei şi căuşele-cari apasă
preţurile productelor economice.
^ Spre a pune capet nedumeririlor ce s’ar
ivit, ministrul va da în aceste zile uu co­
municat oficios, că deloc n’are de gând a
eschide din discuţia valutei, fiind luată această
întrebare la secţiunea creditului şi vămilor.
Nu mai puţin supărătoare este pentru
agrarii din ţerile străine restrîngerea membri­
lor la număr hotărît.
Faţa de această nedumerire s’a luat ho-
tărîre ca se fie învitate reuniunile economice,
apoi cât despre representare sau înfâţoşare
dînsele se se îngrijească.
După cât sflntem roi informaţi, — deşi
este de dorit cb prin congrese se se stato-
rească ceva îmbunătăţire pentru economi,__
congresul internaţional din Budapesta n’are
se facă multă ispravă.
Adunarea generală a însoţirii
economilor. în 18 Februarie s’a ţinut în Ber­
lin adunarea însoţirii: «BundderLandwirth*.
care îa vrem3foarte scurtă, după stăruinţă şi
lucru mult, astăzi numără 190.000 membri.
După-cum aflăm din cele pertractate în şe­
dinţa acestei adunări, prin nisuinţă şi pute­
rea de lucru economii germani s’au ridicat în
fruntea tuturor însoţirilor economice. La această
adunare au luat parte 5000 înşi, cari s’au
sfătuit cu multă cahnitate. şi înţelepciune des­
pre soartea plugarilor şi scopul lor care este
curat spre binele agrarilor este lăudat de
toate cercurile.
Dintre deosebitele păreri cari s’au luat .
la desbatere mai însemnate siint următoarele,
Pentru greutăţile, cari le întimpină agrarii,
mai ântâiu învinovăţesc stăpânirea, pentru-ca
aceasta în loc se părtinească nisuinţa şi în­
treprinderile acestei însoţiri, le crede de peri­
culoase pentru ţeară. Atâta totuşi s’a putut
ajunge, că însuşi stăpânirea recunoaşte în ce
stare grea şi crisă păgubitoare se află econo­
mia de câmp. Pe lângă toate aceste stăpâni­
rea n’are decât cuvinte de compătimit; dar’
nu lecuiri înţelepte.
însoţirea economilor află de lipsă, ca la
alegerile viitoare tot mai mult se se unească
şi înţeleagă agricultorii, ca să aleagă în dietă
deputaţi cari ştiu, cunose şi vreau se ajute
economilor a-’i scăpa dm greutăţi, adecă par­
tida agrarilor se fie mai tare şi puternică îu
dieta ţerii. _
în vederea acestei lucrări vor aduna
bani, ca dintre cele 400 cercuri, cel puţin
100 se poată câştigă peDtrn programul agra­
rilor. Vorbirea aceasta fu primită cu multă
însufleţire. .
După aceste s’a vorbit despre cerinţele
m i sflnt mai de lipsă pentru înaintarea eco­
nomiei: cum sflnt reforma bursei, statonrea
valutei duple, ca şi argintul să aiba preţul
cuvenit, cu ajutorul acestora preţul bucatelor
să fie ridicat la gradul unde şi producătorul
se aibă ceva venit pentru osteneala sa.
Sflnt şi cerinţe mai mărunte: ca scutirea
vetrii sau moşiei, strămoşeşti, ajutorarea reu­
niunilor şi însoţirilor economice.
Economii pentru ajungerea scopului Şi
lăţirea programului agrar a hotărît ca se n-
temeieze mai multe foi septemânale şi un ziar
care va eşl de sub tipar în 45.000 exemplare.
 Pag. 44
însoţirea mare parte este compusă nu­
mai din plugari, cari jertfesc ea taxă de mem­
bru 1 milion mărci pe an.
însoţirea mijloceşte cumpărarea şi vinde­
rea productelor produse de membri, totodată
îi ajută ca se po3tâ cumpăra toate trebuinţele
de lipsă pentru traiu şi economie cu preţ scăzut.
Vlce:presidele însoţirii a adeverit cu sta­
tistica tn mână, că în multe ţinuturi plugarii
lucră pămentul cu perdere de 20—42%, deci
trebue se cadă jertfă şi pradă neajunsurilor.
După aceasta s’a adus trei hotărtri, cari
au chemare a ajuta şi spriginl munca şi ni-
suinţa plugarilor.
Noi încă adese-ori am spus, câ până
nu ne vom nnl cu toţii ca s6 ne sfătuim
cu toţii despre ajutorul, spriginul împru­
mutat, cu greu vom putfi înainta pe te­
renul economic, cu greu vom putfc ajunge
la bunăstare.
„însoţirea industriaşilor români din
Sibiiu“, unde se plătesc nunm 11 fl. ca
t8Xt\ de membru, ’şi-a lnat ca scop ajuto­
rarea şi ridicarea industriei şi economiei
raţionale, deci să grăbim a întră ca mem­
bri, sft putem şi noi întemeia unirea îu-
tr’un corp care bC poată lua hotărlri des­
pre motivele prin care se poate înainta
pe terenul economic, neguţătoresc şi in­
dustrial.
O nouă cium ă tic vftc. Din corni* |
tatul Zala sc resplndfşte vestea, că aco!o s’a
ivit o boală prin care utelo pier cu grămada.
Boala este causst'i prin nişte verin', rari <*po-
rindu-so prin pârul acelora le Inv-ninează şi
causenxă moarto. Se zice: că boila B’nr fi
lăţit din teritoiul exondat tn toamnă unde vi­
tele petrecurâ la păşune. Unii ilin'rc eco­
nomi Îndată ce descopăr ivirea boalci câte
pe o vită o lovesc în cap şi o îngroapă ca
nu cumva se se liiţească această epidemie.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea Este In Sibiiu vr’un
coloritor de meta.să (care coloreşte petele şi
altă materie de mătată pentni haine femeieşti)
român ?
Dară da, apoi Vă reg frumos a-’mi
serie adresa lui, eventual şi a altui coloritor
de melasă, fie chiar şi de altă naţionalite.
(}, (}., preot darea
Răspuns. Adresează-te In Sibiiu la:
Clara Bulhach, Piaţa-mare nr. 22 .
Întrebarea 46. Se află vre un leac prin
care s’ar pută vi:.dcca o boală numită suspin.
Fiate-meu pătimeşte do această bodă de 2
ani de zile şi a căpătat-o la miliţie, de unde
neputikidu-se vindeca au şi fost eliberat după
nn an de servire. în spital a fost timp de 6
luni In VieDa. VeDind acasă ’şi-a căutat să­
nătate şi eu medicii cei mai iscusiţi, ba tncSnd
şi In România spre a-’şi afla sănătatea, toate
an fost înzadar. Me rog de poveţe, nn cumva
există vre-o lege prin care cei eliberaţi din
miliţie din causa vre-unei boale primite In
serviciu ar fi scutiţi de darea miliţiei, căci
licărului din întrebare ’i-s’au cerut pe anul
trecut In darea de miliţie 5 fl. şi părinţii au
fost siliţi a plăti, nefolosind nimica recursnl
făcut contra acelei dări.
lfercheaşa. A v r a m Jtficxdescu,
lnrgţitor.
Respuns. Dacă nici cei mai vestiţi
medici n’au fost In stare se vindece boala de
FOAIA PO PO RU LU I
sub întrebare, atunci noi nu putem se dăm
ceva sfat şi mai bun. La întrebarea cu darea
militară, tinărul de sub întrebare este scutit
de aceea, fiindcă a fost asentat In toată regula
şi nu din vina lui a ajuns la neputinţă. De
altcum treaba aceasta o poate isprăvi notarul
şi antistia comunală, arătând că tinărul de
sub întrebare nu este In stare a-’şi lâştiga
însuşi filerii de lipsă.
întrebarea 47. Având un lo: cam de
vre-o 700 • stSnjini pătraţi, aş dori Fe-’l
plantez cu pădure şi anume cu acaţi. Ve rog
deci se binevoiţi a-’mi îespunde, că de uude
aş pută să-’i capăt, şi cam câţi ar trebui
la locul su?numit şi cum trebue plantaţi.
George Bocşa.
Respuns. Pentru ţinutul d-voastre
muntos nu se plăteşte ca să-’ţi plantezi pă­
mântul cu arbori atât de răi şi fără preţ.
Acaţul este bun pe şesuri undo abia mai
poate creşte alt arbore. D-ta plantează stejar,
ulm ori frasin, aceste sânt lemne preţioase.
Vei scrie după arborii trebuinc:oşi la şcoala
de ponoărit a statului la Turda, Cluj ori
Caşovia de unde vei primi răspunsul dorit.
întrebarea jS . Un om din comuna
noastră ar voi se-’şi scoată ficiorul dela
miliţie şi de nceea Ve rog, să binevoiţi a ne
răspunde In preţuita d-vonstră foaie, că în
ce tasuri se poate face reclamaţie, şi cam
cât este do a so plăti pentru o reclamaţie?
( • a r r ilâ Şrrbatl.
Respuns. Cu reclamaţie poate scăpa
dela miliţie unicul fiiu al unoi părinte ne­
putincios (neapt do câştig) sau a unei mamo
văduvite, ori neavend nici un fiiu unicul
ginere, opoi după moartea părintelui — unicul
nepot al bunicului neapt de câştig ori a
bunicei văduvite şi îu uimă un frate (fie şi
maşter) pentru susţinerea fraţilor sei cu
totul orfani.
Rcclnmajiile de regulă le face notarul
cercunl po lângă taxa statorită In statutul
comunal, care de regulă este cam 3 fl. v. a.
întrebarea 49. Eu am fos învăţător activ
şi până ain seivit ’mi-s'a calculat la alegeri
contribuţia duplu, totodată am fost scutit de
serviciile ţi aruncurile comunale, ntât In lucru
cât şi banale. Do când am devenit ln pensiune,
nu ’mi-se mai compută In duplu; şi
cearcă a mă face părtaş şi la sarcinile comunale.
Am cttit şi eu articolul de lege din anul
1886: XXII., şi n’am aflat nici un §. care
m’ar elibera. Dacă aţi şti d-voastră ceva
lege se mă povăţuiţi. s. B .
Respuns. Câtă vreme ai pnrtat dire­
gătoria de învăţător după lege ’ţi-s’a socotit
darea dup'u şi a trebuit se fii scutit de
sarcinile publice comunale In lucru şi bani
după leafa învăţătoreascâ. Nu ’ţi-se poate
socoti darea duplu nefiind In serviciu activ, dar’
poţi fi scutit dela lucrurile şi sarcinile publice
comunale după pensiune nn însă şi după
proprietate.
întrebarea 50 . Ce se fac cu primarul
nostru, că dacă n’an putut face nimica cu
acusa dată inspectorului şi apoi Ia Ordinariat.
metrop. contra-’mi, nu voeşte să asculte nici
de Consistor. Nu pedepseşte oamenii cari
n’aduc lemne Ia şcoală, până acum am în­
văţat eopii în locuinţa mea, deşi sflnt în-
îngreunat cu 6 copfi. Aici se fac multe
şcandaluri noaptea Ia ferestri fiind şcoala în
Nr. 11
drum, ara aretat la locurile mai înalte jţ,
jude, dar’ fără ceva resultat. Ca se w
primi salarul cuvenit 'l-am cerut dela Consistor
protopretor, am rămas fără resultat Asemene-
şi dela inspectorul regesc am cerut verbal,
ispravă care ’mi-a respuns: elvetettem a diplo,
majât, menjen fât vâgni, (diploma ’ţi-amcassat-o
pleacă a tăia lemne). Ca se încungiur real
oare pot merge în altă comună de învăţător?
Galda-sup. A xente Jjita,
Respuns. Asemenea juzi cari nu asrj-j
de Consistor, durere sflnt foarte mulţi,
o pîră ridicată contra preoţilor şi învăţătorilor
n’are sfîrşit bun, că mai adese-ori acesta dir,
urmă perd. Dacă a trecut pe la atâtea foruri
şi totuşi nu_ ’ţi-ai primit leafa, n’ai decât sj
o pofteşti pe calea judecătorească. Va treh;
se adevereşti că ai fost denumit In torj
regula. Dacă ’ţi-s’a luat diploma, cum i*.
şpectorul zice, nu poţi merge In altă comsi
Odată trebue să-’ţi redobândeşti diploma 14
calea ministrului de culte. întrebarea d-ui
este atât de neînţeleasa, încât nici nn 3
putem deplin povăţul, că nu spui totul 2
este causa la toate aceste? Preotul şi t-
văţătorul care este lăsat la hărnicia sa trtrs
să îccuDgiure ori-ce ceartă, că şi numii 3
spiritul blândeţelor poate deştepte, luzh:
şi cârmul.
De unde, şi cu ce zc
întreabrea jr .
fim pută căpăta pari de brad pentru r.
La noi aproape toţi locuitorii comunei cmc?
sflnt vieri, cari au trebuinţă de pari. Nc: c!
cumpăra mai multo mii, deci ne regi^ j*
adresă. A fla m .Vot
Respuns. După această întrebare
dem că ni-s’a trimite de undeva adrese. 3
se puteţi câştiga parii trebuincioşi.
întrebarea $ 2 . Cum şi In ce ch'7 1
pută căpăta -100 fl, din oare-care buri **
mână şi ce recomandaţie şi documente v i
do lipsă pentru mai bună încredere şi a.*icrv‘-
Am cumpărat un pămCnt caro se afli t-''"-
In vecinătatea mea, am :camă ci ir.e tx
strica alţii şi numai aşa îmi va a
ttrgul Ia loc dacă pot plăti cu bani ro.
Hcşdat. /. I.
Respuns. Dela bănci mai îrdepirs:;
cu greu poţi câştiga împrumut, derl ii *
cerci In giurul d-talo vre-o ban’ă rocii
dela care vei cere suma de sub întrebi^
Ni-se pare că mai aproape este de £-3
banca „Arieşana*1, deci cearcă &-’ţi d»s:--â
creditul la dîn*a. Preotul, învăţătorul .*£
alţi fruntaşi din comună cari Iţi ştiu îtirs
te pot recomanda la bancă.
P O S T A R E D A C Ţ IE I.
Dlui P. TerfaUgi. în afacerea, care pd ~
trebare s’a dat r£spuns în unul din numerii îrK^
ai *Economului*, nu putem repeta tot o
avfind altele cu sutele.
Dlui abonent nr. 2059 . Boala neveste: e-3*
este cu mult mai grea decât se ’ţi-se poată
leac. Mergi cu dînsa Ia medic că acela îţi n
da leac.
Dlui L Şierban in N isiud. întrebărilor
de însemnate cu multă plăcere şi de aîtâ-dau ^
loc. Primiţi mulţumită pentru cele trimise,
Dlui P. Bacii» în V or... în afacerea c-a*
numai singur Consistorul din Blaj îţi poare da
ginul de lipsă.
 N
r. 1
2 Adaos la «FOAIA POPORULUI4
ECONOMUL redactat de I. CO ST IN,
preot.
Băneile noastre.
în vieaţa popoarelor, bunăstarea este
termometrul, care arată trăinicia şi viitorul
nnei naţiuni.
Dacă privim în trecutul nostru ve­
dem, că până la anul desrobirii plugaru­
lui, economia n ’a putut lua nici o des-
voltare (înaintare), nu s’a putut forma eco­
nomia naţională, lipsindu-’i cerinţa fun­
damentală: libertatea.
în vremile trecute, numai acolo a
putut fi vorbă de economie naţională,
unde a domnit omul peste proprietate,
ear’ nu proprietatea peste om, cum era
bună-oară încătuşat ţeranul nostru de glie.
Multe şi mari greutăţi a îndurat
plugarul nostru până a ajuns a fi stăpân
pe pământul lucrat de dînsul, dar’ din mo­
mentul ce ’i-s’a împlinit această dorinţă,
din ziua ce putu st* aibă domnia peste
proprietate, se începu progresul economic
şi se puse teren economiei naţionale.
După liberarea ţeranului şi proprie­
tăţii din cătuşile grele, urmă un timp greu
pentm plugari şi proprietari: uşura (camăta)
liberă. Komânul încetăţenit şi stăpân făcut
după apăsarea moştenită din strămoşi, de­
odată ajunse la mai multe libertăţi, de care
grabl n se folosi cu îmbelşugare. Mai ales
In anii 1870 subdomnirea uşurei libere prin
lege decretată, au grăbit o mulţime de ţerani
a gusta hămisiţi din arenstă poamă, încât
multora le căşuna mari stricăciuni. Aceasta
lăsa o mulţime de persoane mai uşuratice
şi fără socoti ală pe uliţele satului. Pe
moşia răscumpărată din iobăjie cu sudori
de sânge, se făcu sUipân arendaşul satului.
Văzând conducătorii fireşti svircoli-
rea, în care ajunse poporul nostru, luând
la serioasă chibzueală starea tristă în
care se cufundase prin lăcomia banului:
se hotărîră, ca cu ori-ce preţ se-’l scape.
Sub aceste împregiurări se puse fun­
damentul institutului de credit „A 1 -
b i n a“, cu menirea curată ca se scape,
încât se va pută, pe ţeranii români din
sclăvia capitalului stiăin. Dela acest
timp se datează întemeierea băncilor ro­
mâne, a căror număr dimpreună cu în­
soţirile trece peste 50, eară capitalul
adunat este aproape la 20 milioane.
După cum vedem, chemarea şi me­
nirea institutelor noastre de credit prin
anii 70 era intr’adevăr o datorinţă şi
trebuinţă foarte legitimată, care nimenea
nu o poate trage la îndoială. Ani de-a-
rlndul capitalul adunat a fost de lipsă, ca
prin acela poporul sfi fie scăpat din robia
şi domnirea capitalului străin.
Astăzi împregiurările vremii schimbân-
du-se, şi întrebuinţarea capitalelor adu­
nate la bănci ar trebui schimbată.
*nr. 12 _
_ 1896
Pe lângă toate acestea băncile noa­
stre urmează calea apucată, merg pe dru­
mul bătut şi cimentat aproape de 25 ani.
Fiecare institut de credit lucră într’acolo,
ca se poată aşeza sau plasa cât de
mulţi bani împrumut pe hipotecă cu în-
tabulare sau cu cambiu, ca aşa sfi poată
face cât de mare învîrtire, căci şi numai
aşa pot avâ dobândă sau profit mai mare
şi toţi funcţionarii pot fi bine plătiţi.
îndoiala nu încape, că acest metod
statorit ca o şemă, este cel mai prac­
tic şi mai uşor: lucru puţin, venite grase
şi sigure.
Dacă vom sta şi socoti, dacă vom
pătrunde în afacerea şi lucrarea bănci­
lor aflăm, că astăzi nu se face decât
foarte puţină economie naţională. între
împregiurările de astăzi băncile mare parte
fac comerciu de bani şi usurărie, care în
loc de a ridica poporul la bunăstare, îl
folosesc de mijloc pentru câştig.
De astă-dată nu voiu sfi întru mai afund
a descoperi scăderile, ci mai vîrtos voiu
arfita la terenul unde ar trebui sfi lucre
şi opereze băncile noastre, căci referen-
ţele vremii de astăzi aşa poftrsc.
Cu toţii ştim şi vedem, că terenul
industriei naţionale este negligiat, cu toţii
vedem, că poporul n ’are unde-’şi valora
braţul seu, n’are pieţe pentru productele
brute, ca acele Ia vreme bine ven.tâ sfi
le poată valora, adecă vinde.
Dacă este aşa, înţelept lucru ar fi,
ca băncile noastre, o parte anumită din
capitalul lor se-’l întrebuinţeze pentru în­
temeierea industriei şi comerciului naţio­
nal. Poporului sfi-’i deschidă cale de
venite deoparte* prin cumpărarea produc­
telor sale, de altă parte prin prelucrarea
acelora. Aşa ar fi de dorit, ca se înte­
meieze din o parte oare-care a capitalu­
lui vre-o fabrică, acolo unde se arată lo­
cul şi împregiurările mai potrivite.
Noi n’avem nici o moară cu vapor
ori cu apă de măcinat fărină, n’avem nici
o fabrică de piei, postavuri zâhar sau
spirt. Toate aceste noi şi poporul le
cumpărăm dela străini cu bani scumpi.
Dacă prin stăruinţa băncilor s’ar în­
temeia vr’o fabrică, atunci neguţătorii noş­
tri şi poporul cu toţii ar părtini o.
Aşa credem, e sosită vremea, ca să
se mai restringă împrumuturile pe averi,
hipotecă şi cambii şi devisa să fie: sfi
întemeiem industria naţională.
Dorinţa generală este, ca sfi vedem
pe president», directorii şi direcţiunile
institutelor noastre de credit la un con­
gres economic, de unde sfi mai răsară
ceva nou pe terenul economiei na­
ţionale.
Mult jertfeşte poporul pentru susţi­
nerea băncilor, este în drept să aştepte,
că aşa după-cum sânt ajezate băncile să
mai dee şi dînsele lucru şi pâne la popor.
împregiurările grele de astazi impun,
ca se dâm mijloace de traiu fiilor noştri
şi se scutim ptlugarul de crisa economică
în care se svîrcoleşte.
înţelepciunea aşa pofteşte, că pro­
ductelor brute sfi le asigurăm piaţ, toate
aceste se pot face prin fabrici şi co­
merciu...
Dela băncile noastre se aşteaptă,
după schimbarea timpului, industrie şi co
merciu naţional. Cei competenţi, soco-
tiţi-vfi şi vă puneţi la lucru, că poporul
v’a sta într’ajutor.
Grăpatul semenăturilor.
Economii noştri, în cea mai mare
parte, de loc nu se îngrijesc ca să îm­
părtăşească sămânăturile de toamnă în­
tr’o lucrare foarte folositoare, adecă gră­
patul de primăvară. Acc-astă întrebuinţare
este atât de folositoare, încât n’ar trebui
nici-odată trecută cu vederea.
Nu odată-plo’le de toamnă, zăpada,
topirea repede de neauă şi ploile de
primăvară întru atâta întăresc şi încorţo-
şează mai ales pământele vîrtoase şi în­
desate, încât abia mai pot străbate şi
întufoşa rădăcinile şi fibrele subţirele din
grâne prin pătura pământului. Cu de­
osebire atunci se formează peste grâne o
lespede, când pe sâmân/iturile de toamnă
zăpada topită, ploile de primăvară formează
belţi. în asemenea împrf giurare apa nu
străbate tn pământ ci evaporisează, dat’
de regulă după sine lasă o pittură bătucită
şi tare. Mai vîrtos sc întâmplă aceasta
acolo, unde apelt* curgătoare eşind din
alvie ori exundând peste sfmânături retra-
gându-se sau evaporând ori uscându-se
de vânturi, lasă pe suprafaţa sămânăturilor.
o pătură sclipicioa7,s.
Unde pământul a ajuns îu aseme­
nea stare, săm(măturile. sftnt împedecate tn
creştere tn aşa ira-r măsură, că stau
impilate mai multă vreuie şi abia pot
apuca la putere c.i so crească.
Sămânăturile tomnatici; poftesc doue
lucrări cari le pot j.juta îti creştere şi
le poate fi spre mm: folu^. Aşa unde
din toamnă pământul ar fi rămas bulgăros
sau cu stolovani, ori prin genii de iarnă
s’ar fi pufoiat aşa, încât plantele se văd
a fi ridicate din pământ, in asemenea îm-
pregiurări sămânăturile trebue apărate cu
tăvâlieul. Unde însfi pământul este bătut
de ploi ori exundat de ape, acolo se
foloseşte grăpatul de primăvară.
Grapa are menirea, ca se zgărăie
şi desfacă scoarţa s*u lespedea extinsă
peste sămânăturile de toamnă. Prin această
lucrare ajutăm creşterea rădăcinilor, în-
tufoşarea sămânăturilor, străbaterea aper,
aerului şi căldurii la rădăcinile plantelor.
Grăpatul de primăvară este foarte folositor
atât pentru întărirea, creşterea mai repede,
cât şi pentru mai bogata rodire a sfi-
mânăturilor.
De loc nu se poate tăgădui (nega),
j că sămânăturile grăpate rămân foarte
 Pag. 46 FOAIA POPORULUI Nr. 12

scălcoite, burzucate şi ici-coale câte un Grăpând sfimânăturile, pe grapele tele lutoase, mocirloase şi pururea umede,
fir smuls, această scădere care mai mult uşoare se pune povară sau greutate, apoi din dînsa se dobândeşte un nutreţ de clasa
pare stricăcioasă la privire peste 2— 3 grijim, ca grapa sfi meargă cât numai se primă. Planta aceasta s’a câştigat de
zile, mai vîrtos dacă îndată după grăpat poate de neted peste dînsele. Pentru pe o insulă dela care ’şi-a însuşit şi nu­
urmează ploi, se ridică, înegresc şi vfizând grăpatul acesta se şi întrebuinţează boi mirea. Fie pământul cât de sfic şi slab,
cu ochii erfisc. învfiţaţi cari trag liniştit şi păşesc după- dacă are umezeală creşte foarte bine, se
cum sânt minaţi împacă uşor cu căldura cea mai mare şi
îndeplinirea grăpatului pofteşte anu­
Grăpatul de primăvară mai folositor gerurile abia suferibile. Unde odată s’a
mite regule de cari economul trebue se
este pentru pământele virtoase şi tari, sfimânat nici-odată nu se sfîrşeşte, citrăeşte
ţină seamă dacă nu doreşte s6 fie păgubit.
că prin aceasta lucrare se înţernoşează neîncetat. Creşte câte de 2— 3 metri
Economul trebue se facă socoteală cu
şi dă modru de creştere bucatelor. înălţime are nişte frunze de 25— 30 cm.
vremea şi modul grăpatului
Nici o îndoeală nu mai poate încăpfi, lungime, şi 20— 24 cm. lăţime. Planta se
Grăpatul de'primăvară se îndeplineşte
că atât grâul cât şi sficara priu grăpare întufoşază tot mereu mai eles rădăcinile
primăvara îndată-ce pământul este aşa de
se ajută foarte mult în creştere. Economii prin pătura pământului pătrund tot mai
uscat, încât poate fi lucrat fără s& se
noştri, cari n’a încercat nici-odată acest departe încât însăşi planta se sporeşte tot
mânjească şi întinoşeze. Se pofteşte, ca
lucru, acum au ocasiuue ca se facă în­ mereu şi neîncetat. Planta pentru nu-
pământul când se grăpează s6 fie abia
cercare cu o parte anumită de grâne. trirea cailor şi vitelor este foarte preţioasă,
jilav, că după colţii grapei sfi rfimână pă­
Prin aceasta se vor putfi convinge, cât de adese-ori lasă la o parte ori-care altă
mântul de pe holdă sfîrmicios. Dacă pă­
repede cresc asemenea grâne şi ce roadă plantă şi se hrănesc cu multă plăcere din
mântul uscat, mai ale3 care este vîrtos şi
bogată se poate ajunge prin acest lucru. aceasta. Mai ales mugurii şi frunzele
tare, atunci colţii grapei pot ridica bruşii
fragede dau uu nutremânt foarte plăcut,
sau bulgarii prin cari sar smulge şi firele
îndată-ee cotorul plantei a ajuns înălţimea
de sâmânâturi, ca sfi se poată îucungiura
•aceasta rfe pofteşte ca pftmentul sfi fie Plante de nutreţ. de 1 metru se poate cosi, apoi se folo­
seşte ori verde ori uscată.
umed încât colţii grapei sfi străbată uşor Este cunoscut, că multe dintre
prin dînsul. plante se potrivesc după deosebitele fe­ Planta dc câmpie (Sorghum hale-
luri de pământ şi cualitatea aceluia. peDte). Plantele mai nainte descrise se
Mai potrivită este vremea pentru
Economii practici, cari sfi deprind pot întrebuinţa pentru locurile muntoase
grâpat până încă firile de sfimânături au
cu lucrarea deosebitelor feluri de pă­ şi mocirloase, ear’ aceasta pentru câm­
3— 5 frunza, îndată-ce începe a creşte
mânturi şi cultivarea plautelor, după multe piile extinte. iu anii din nrmă ivindu-se
cotorul sfimâuăturile nu se mai potgrăpa.
îucercări a putut afla, care plantă de lipsa de fân s’a fâcut încercare cu planta
Grăpatul ajută nu numai sfimâuătu-
nutreţ in care pământ se potriveşte mai aceasta, care s’a dovedit de mai bună
rilor dese, dar’ totodată şi celor rari.
bine. Este ştiut de o parte, că cu cât ca plaută de păşune. Cu deosebire îi
Nu odată se întâmplă, că sfimâuăturile
o plaută prieşte mai bine intr’un fel de place pământul ţirfos (stufos) dar’ se
de grâu şi sfccavă, care se arfitau atât de
pământ, cu atâta aduce roadă mai multă, poate cultiva atât pe coaste, cât şi pe
slabe şi rari, Încât economul întristat de
dc alta cu cât pentru oare-care pământ locuri umede, peste tot este o plantă
-slăbenia acelora voia sfi le are apoi sfi le
din fire slab, se află plantă, care aduce preţioasă pentru ori care pământ. Se sea­
samene cu alte grâno de primăvara; gră-
roadă şi pe acela cu atât trage economul mână primăvara câte pe o jugfiră 5— 6
pâudu-le In aceasti stare culege roade
mai bună dobândă. chgr. Peste an se poate cosi câte de
îmbelşugate. De aici este adeverit mai
Deosebitele şcoale agronomice, şi trei-ori, se foloseşte atât ca nutremânt
sus de toată tndoeala, câ sfimfinăturilor
staţiuni de încercări pentru nutreţuri re­ verde cât şi uscat, de regulă se coseşte
rare pot fi ajutorate foarte mult chiar
comandă po pământuri cu ceva scăderi când ajunge la Înălţimea unui metru.
prin giăpatul de primăvară.
mai multe plaute de nutreţuri, dintre
Grăpatul, unde sfimânăturile sânt în­
cari mai însemnate sânt următoarele:
deplinite prin maşina de sfimânat, se face Cultivarea cicoarei.
de-alungul şirurilor, şi numai acolo şi 1. Mdzîlrichc de pădure. (Lafhyrso
silvestrio Wagueri). Aceasta mai vîrtos Economii noştri s’au dedat ca sfi na
atunci curmeziş, când voim ca diu dese
se recomaudă pentru coaste petroase cultive alte plante, decât cu care a’a po­
ce sânt sfi le mai rărim prin grapă. Cu
uscate şi locuri foarte sfici. Aceasta menit din străbuni. îndatinarea aceasta
cât sunt sfiuiânăturile mai rari şi pline
plaută fără deosebire de calitate se face deloc nu poate servi la înaintarea econo­
de buruieni, cu atât se grapă mai mfirunt
in toate pământurile, doci acele nu sânt mică, acest teren şi numai prin Încercări
şi des.
umede. Fiind aceasta atât de bună, că deosebite şi plante cari plătesc mai bine
Mult atîrnj bunătatea grăpatului şi
nu alege pământul, ci se face pe ori-ce osteneala poate da câştig.
dela modul cnoi se isprăveşte sau în­
coaste fie cât de slabe, pe cari alte Cu cât economul poate cunoaşte mai
deplineşte lucrarea. Grapa trebue aleasă
plante nu mai pot vieţui, de aceea coas­ bine firea pământului cu care are de lucra,
după natura pământului, mai ales se
tele pleşuge şi petrişurile uscăcioase se cu cât ştie afla plantele cari priesc mai
pofteşte, ca aceea se nu sară de ici-colea
seamână cu dlnsa încercările chimice au bine in acela, cu cât economia se extinde
peste sfimenătură, ci sfi meargă cu anumită
adeverit, că este o plantă bogată in părţi la mai multe plante, cu atâta creşte folo­
regulă şi socotfa’ă pe^te acele.
nutritoare, încât stă intr’un rînd cu trifoiul sul care ni-’l pot da.
La pământele virtoase şi tari nici­
şi luţerna, sporeşte mult laptele vacilor Aşa una dintre plantele care răsplă­
odată nu se poate întrebuinţa grapă slabă
şi ridică productivitatea untului. Unde teşte bine osteneala este şi cicoarea (Gi-
şi uşoară, ca sfi nu zgârăie pământul,
odată s’a sfimenat vieţueşte şi 50 de ani, cliorium intibus). Din rădficinile acestei
©e regulă pământele virtoase poftesc grapă
de aceea este o plantă care se recomandă plante se pregăteşte adausul de cafea, care
mai grea, cele mai ţfirnoase şi pufâioase
economilor din comunele muntoase, pă­ vine în neguţătorii sub numele de cicorie.
grape uşoare.
şunea dobândită din dinsa asemenea este Rădficinile acestei plaute se useă. apoi
La grăpatul sămânăturilor cât se
foarte preţuită. se macină şi lucră în fabrici până ajunge
poate colţii grapelor sfi fie ascuţiţi ca se
Plantă de mocirlă, (Poîygonum Sa- a ti întrebuinţată de caffa.
străbată uşor printre firele de grâne şi
prin păment. La grăparea sfimenăturilor chalinense). Aceasta este cea mai po­ Mai bine create pe un păment întos,
dese se pot întrebuinţa şi grape cu colţi trivită plantă pentru locurile umede. văros şi mâzgos. Sub cicorie pâmentul
mai groşi, ca prin aceia sfi se rărească. Mai virtos se poate introduce pe pămân­ se lucră cât se poate de afund, ca ridfi-
 Nr. 12
iCiniIe să aibă păment ţemos prin care să
poată străbate* Pe pământe mai joase şi
japă plante de sapă creşte bine, pămân­
tul cn cât este mai bun, cu atâta aduce
isai mare roadă.
Sămânţa se poate câştiga deadreptul
dela fabricile cari se deprind cu prelu­
crarea acestor rădăcini. Mai vestite fa­
brici sânt în Ungaria cea din Caşovia
iKîssa) şi Sâmbăta-mare (Nagy-Szombat),
tari dau sămânţa gratis (în cinste) dacă
cel-ce o cere se obl gă a vinde roada la
jcea fabrică.
Cicoarea se seamână in Aprilie şi
}Iiiu ori cu mâna ori piin maşina, pe
tn jugăr trebue 5— 6 chile. Cu maşina
i?seamână In depărtare de 30— 35 cm.,
ivi cu ceva trebue sămânţă mai puţină.
Se sapă şi grijeşte întocmai ca cucuruzul
napii, ca sS nu o umple buruenile.
ludată-ce de cătră toamnă încep a
rilbini frunzele cicoarei, cam prin Ince­
rtul lui Octomvrie, se pune economul
ii scoaterea rădăcinilor şi o scoate, apoi
carăţeşte de frunze.
Dorind a avă sămânţă alegem dintre
ri^cini cele mai frumoase, şi iernându-le
a morcovii se pun primăvara îu straturi.
Este adevărat, că rădecinile de ti­
are foarte tare stoarce pământul; dar’
: !asl mântnţelat şi bine întors, după
re putem sămâna ori-ce plante.
Câte pe un jugârse fac dela 100— 150
ear’ mm. se vinde dela 130— 160
.nni. Aşa dacă îi place pământul şi a
:rtbinegrijitădă de pe unjugâr 130— 200
«nai. •
Nutrirea albinelor.
Pentru nutrirea albinelor în cas de
trebue pregătit nutremânt anumit,
'■n se poate întrebuinţa cu cel mai bun
-îs, mai ales dacă n’avem miere. Luăm:
i chile zăhar, 360 apă curată. Aceste
i'.zi materii se ferb Într’o jumătate de
adăugând încă 2 gr. accid de var
:!mphor), 40 gr. fârină de aspreală fină
• gr. albuş de ou, 2 gr. accid carbonic,
î gr. accid salicil. Aceste materii fer-
*:du-se şi amestecându-se bine, se toarnă
str'o ramă cufundoasă ca să se aşeze,
î'-icd două zile în loc curat şi uscat,
t-.:le^ătura se poate folosi pentru nutri re.
în vremea de faţă când timpul e
£!uro5, albinele se pot pregăti pentru
£:rare. Dacă stupii s’au iernat în stu­
rzi, aceia se pregătesc pentru sburare,
'^pirtându-se toate învelitoarele, ear dacă
5ta iernat în alt loc, se aduc şi se
işazi In stupină.
Dacă. voim a avfe roi de vreme şi
‘-fetoşi, atunci nutrirea şi adăpatul albi­
lor este de mare trebuinţă.
începând matca a oua cu finea aceş­
ti hmi, albinele au trebuinţă de multă
4?i, şi adese-ori sflnt silite a sbura după
şi în timp nrît când se prăpădesc,
«ci prin burete sau câlţi udaţi trebue
FOAIA POPORULUI
delăturată această lipsă; prin ce cruţăm
vieaţa multor albine.
Tocmiud coşniţele să grijim, ca soa­
rele să le poată ajunge, aşa ca încălzin-
du-se vremea să simţeaşcă căldura, îndată
vor sbura albinele dintr’însele mai repede.
Tot pe acest timp se rotuuză fagurii,
mai ales din vîrful lor se ta e celule pen­
tru trântori, aceste de rrgulă simt mai
mari decât cele menite pentru miere şi
sporire.
Dnpă cercarea generală de primă­
vară, când se pregătesc stupii pentru sbu-
rat, totodată se îndeplineşte împreunarea
stupilor mai slabi. Dacă timpul e frumos
şi călduros, putem îucepe şi nutrirea spe­
culativă, cătră capătul acestei luni
Poveţe mai pe larg se află in Ma­
nualul de stupărit al părintelui I. Costin,
care se poate cumpăra cu 60 cr. dela
„Institutul Tipografic11
Seminţe bune.
Lucru ştiut este cu roada deosebite­
lor plante totdeauua atlrnă dela bunăta­
tea seminţelor.
Ca să se poată încungiura ori-ce îuşe-
lăciune, ministrul de agricultură a dat ordi­
naţiune, ca neguţătorii de seminţe numai
acele seminţe să le poată vinde, care au
fost cercate prin un biurou pricepător şi
s’au aflat de bune, apoi sacul s’a plumbat.
De aceea ori-care econom trebue să
grijească când este silit a cumpăra sămânţa
ca acela să o cumpere din sa:i plumbaţi.
Pe marginea sacului este un plumb
întărit intre două aţe, prin care se ade­
vereşte, că seminţele aduse în neguţătorie,
mai ale3 trifoiul şi luţerna, sflnt curăţite
de părăsită ce se numeşte (lAnă, mucegai
ori rocoină), care face multe pagube în
plantele amintite.
Unii dintre neguţătorii de sămânţă
spre a-’şi putâ vinde marfa arată plumbul,
este însă de ştiut, că numai acea sămânţă
este plumbatl, care are plumbul aninat
pe tivitura dela gura sacului.
Pentru a veni in ajutorul economilor
cu sămănţuri bune: „ însoţirea industria­
şilor români din Sibiiu “ a câştigat în
prăvălia sa din isvoarele cele mai sigure
seminţe de luţernă, trifoiu, napi şi la
comandă poate servi şi cu altele.
Curăţirea riturilor.
îndată-ce se iveşte căldura de pri­
măvară, economul sirguincios aleargă pe
câmp şi începe a-’şi curăţl fânaţele de:
vreascuri, tufişuri, spini, muşinoaie şi
muşchiu. Toate acestea sflnt nişte scăderi
cari împedecă creşterea ierbii, cositul şi
uscatul fânului.
Este lucru de toţi economii cunos­
cut, că pe fânaţe se răspândesc, mai
ale3 unde sflnt pomi, o mulţime de
vreascuri, ramuri, găteje ori frunze.
Pag. 47
Aceste înainte de ce ar începe
iarba încolţitul trebue depărtate de pe
rîturi. Se adună cu grebla apoi fâcându-se
grămezi să poartă în groape sau vâlcele
ori se ard într’un aşa Ioc unde nu pot
face pagubă.
Muşinoii mai vechi se taie şi poartă
prin gropi ca să se mai îndrepte pă­
mântul, eară cei proaspeţi se împrăştie
peste rîturi, unde sdrobindu-se se desfac
în ţărnă.
Pentru fânaţe şi rîturi de cosit muş­
chiul este o adevărată boală, ear’ pentru
proprietari pagubă. Unde se lăţeşte aceasta
peste pământe împuţinează şi împedecă
creşterea ierbii.
Lucrul cel dintâiu al economului să
fie după topirea zăpezii, îndată-ce rîtul
este scutit de umezeală în zi frumoase, să
stîrpească muşchiul şi lichenele. Până
încă nu s’au spălat riturile de mucezeală
ce lasă după sine topirea de zăpadă, de
cătră ploile de primărară, cari grăbesc
încolţirea şi curăţesc fânaţele de ţesăturile
mucegâioase trebue stîrpit muşchiul.
Riturile umplute de muşchiu se grapă,
prin grapa pregătită anume pentru stîrpi­
rea lui sau In lipsa acesteia se pune prin­
tre dinţii grapelor spini, porumbei, sau
rugi, apoi cu grapa aşa gătită se grapă
şi curăţesc fânaţele.
în ţerile apusene pentru stîrpirea
muşchiului se foloseşte vitriol de fer.
Acesta măcinat fârină s î preîară pe rîtul
umplut de muşchiul pe un jugăr folosesc
câte 100— 140 chlgr.
Se poate folosi şi cenuşa de cărbuni,
gips, var stîns şi fârină de oase (ciolane,
cioante) cari pe lângă nceea că sttrpesc
muşchiul ingraşe riturile. Fârina de oase
sttrpeşte tot muşchiul pe unde numai îl
ajunge, şi totodată Ingraşe fânaţele, în­
cât răsare iarba mai deasă şi mai bogată
după dtnsul.
Cum se pot învia florile vestejite?
Florile vestejite se pun într’un vas
cu apă fierbinte aşa, ca cotorul florilor
să fie a treia parte în apă. Când apa
din vas se va răci, florile vor învia şi
vor fi earăşi frumoase ca înainte. După
aceea se taie partea cotorului, care a fost
în apă, şi apoi floarea se aşează îu apă
proaspătă rece.
Cum se aperă, paserile cântăreţe în
contra molielor?
Paserile cântăreţe mai ales noaptea
sflnt atacate de molii ori alte insecte mi­
cuţe, cari se aşează pe picioarele paserilor.
Un mijloc foarte bun contra acestor in­
secte periculoase paserilor este, că seara
se pune în colivia paserii un petec de
postav alb şi dimineaţa se pot vedâ pe
el insecte, cari sflnt foarte micuţe şi cari
peste noapte se adunaseră pe acel petec.
 Pag. 48
Ştiri eeonomiee.
P r ă v ă lia in d u s tr ia ş ilo r r o m â n i
d i n S ib iiu . După-cum ni-se Împărtăşeşte
dela această prăvălie, poporul diu giurul Si-
biiului o cearcă cu multă plăcere aşa, că
venitele din zi îa zi sporesc. Conducotornl
prăvăliei spune, că în curând are se întocmească
In doue sate câte o boltiţă pentru trebuinţele
sătenilor. Până în vremea de faţă a dat
poveţele de lipm la 3 Inşi, cari ’şi-au şi
deschis prăvălie. Pe încetul poporenii din
comunele Româneşti vor avă negcţători de
leg^a şi credinţa lor, înţelept lucru fac, căci
aşa banii tomânilor se invlrtest tot Intre Ro­
mâni. însoţirea industriaşilor sau meşteşuga­
rilor români tnJată-ce se vor spori membrii
şi capitalul social va purcede la întemeierea
de filiale, ca aşa pe încet se poată ajunge în
mânile Românilor negoţul.
In v e n ţiu n e n o u ă pe terenul stu-
p ă r i t u l u i După-cum cetim din foile străine,
preotul gr.-cat Ioan Szabo din Erendrcd ar
fi descoperit aşa faguri artificioşi, cari de
sine stoarc mierea din coşniţă. Descoperitorul
susţine, că invenţiunea sa ar răspunde deplin
aşteptărilor. Dacă această descoperire s’ar
adeveri, atunci stupăritul a dobândit foarte
niu’t. l ’utându-se avă mierea după trebuinţă
ln ori-care vreme printr’o scurgere fără a
ameţi, ucide ori conturba albinele, aceast-t ar
li o aşa lucrare, încât ftupăritul ar Înainta
peste închipuire. Noi d<:-adreptul n’avem încă
înştiinţare, Indată-co vom pută câştiga In-
formaţiune sigură, vom face cunoscut e d i­
torilor noştri.
A r a m a se scumpeşte. în luna trecu'ă
pe pieţele Ixjndrei preţul »râmii s'a r dicat cu
20 schillingi. Asemenea întâmplare sn urmează
şi ln (eara noastră, căci fabricile şi maşinile
o r i produc aramă 'i-a ridicat preţul cu -1 fl.
Ia m. m. Ridicarea preţului se motivează prin
Imprcgiura'cn, că la producerea electricităţii
se pofteşte multă aramă, apoi întreprinderile
şi lucrările cu puterea electrică tot mereu
sporesc.
Lcr/e despre re p la n tare a v iilo r.
Dieta din Budapesta a luat sub desbatere un
prnicct de lege, care are nHuirei ajutorărei eco­
nomilor la reconstruirea sau replantarea viilor
pe pâmântele pustiite do sera . şa numită
fihxeră. Aici estj vorba despre o lege curat
eionomică, care va ave chemarea ro redee
lucru şi pâne la iniile de locuitori din ţeară,
ciri prin pustiirea viilor u remas L ră lucru
şi pine. Extinderea viilor ln Ungaria şi Tran­
silvania h fost pe o lăţime de 482.254
jugăre, din aceste filoxera a sttrpit via total
de pe 220.000 jugere catastrale. ear’ In timpul
de faţă se află sub perire 80.000 jugere.
Este adevăra', că viile de pe pămentele ţlrfoase,
nnde filoxera nu poate străbate, via se află po
o extnlere de 140 000 jugere, unde din zi In
zi se tot sporesc, Inse nici odată nu vor fi In
stare a produce nici cualitatea nici cuantitatea
de vin, care se produce pe colinele şi coastele
munţilor şi ajunsese a fi vestit In ţerile din
Europă. Legea despre replantarea viilor pro­
pune, ca se se dee economilor anumit împrumut
pentru replantarea viilor, apoi îndată-ce se
va pute dobândi roadă, In rate anuale să se
replăteascâ împrumutul. îndată-ce va fi legea
votată şi sancţionată, fiind de mare folos pentru
economii noştri, se va publica întreagă.
f o a ia p o p o r u l u i
Din traista eu poveţele.
întrebarea 53. Care este adresa directă
a doftorului Koch? Un consângean m’a în ­
sărcinat s’o fac această întrebare. Fire-ar
oare reşpeetivul în posiţiune de a ajuta câtva
cu amintita lui „codană* unui suferind de Vs
an şi în etate de 36 ani?
Herţegani, 1 Martie 1896. E le n a 1.
Respuns. Dupâ multele încercări s’a
adeverit, că „cochina® nu răspunde deplin
aşteptărilor şi nădejdea omenim» care o legase
de dînsi nu poate fi împlinită. Dar’ şi de
altcum Bco’hina“ fe poate întrebuinţa fără
te ve adresaţi Sn Berlin la Dr. Koch. Se
poate afla prin medici din oraşele mai mari,
ba chiar şi prin cei cercuali. Chiar In vremea
de faţă se aduc multe mulţumite publice unui
preot rom.-cat. din Nagy-Osz (com. Torontâl),
Kanten Mihăly, care ar vindeca cu bun resultat
boalele de piept, chiar şi la cei mai fragezi
copii. Adresaţi-ve la acesta descriind boala
pe larg şi cerând leacurile şi poveţele de lipsă.
întrebarea 54. La noi ca astă-seară
B’au împărţit mai multe citaţiuni şi ca mâne-
dimineaţă s5 ne aflăm la 8 oare la judeţul
cercual din comuna vecină, de caro nu sflntem
mai departe decât cale de un cias. Un martor
nefiind acasă, n'a căpătat citaţiunea, aşa n^ci
n ’a mers la judeţ, pentru aceea nici nu s’a
făcut judecata, deşi arn fost de faţă toţi
ceealalţi. Judele ’mi-a spus, că trebue so
mergfin ln alt rln d ; este cu drept ca so
perdem vrenn a de lucru, fiind oameni sernei,
fără nici o răsplată? Putem şi do altă-dată
fu primim eitaţ uni pentru aş 1 scurtă vreme
sau nu? Eate lege de a da cu un termin
mai lurg citaţiunea. ca omul su ştie so se
gr'jcas' ii de ziu» judecăţii ?
Irţrhdnit.i. fnitilie M tirixchrM o, abonent.
Respuns. De loc n’a fost Împărţite bine
citaţinnile cu termin atU de scurt. Dacă
perdtţi şi do altă-dită vremea, trebue se vă
socotiţi cheltuielilo cari vi-se cuvin; ca zileri
puUţi pofti l ll., car’ ca plugnri sau cărăuşi
2 fl., jnd-lc este îndatorat se vă judece
cheltueli şi totodată fă se Îngrijească ca se
vi-se plătensră. C’itaţ unu nOnteţi îndatoraţi
să primiţi dela judecător dupa cum acela află
dn bine, de loc nu ve puteţi contraria Puteţi
Insă să-’l rugaţi ca se vă expedeze citaţiunili!
cu 15 — 30 zilo mai lnain'e ca se ve puteţi
Înfăţoşa regulat, după-cum rlndueşte legea.
Dacă judecătoria este ln loc citaţiunea trebue
sfi se facă cu 15, ear’ drcă este In comitat
cu 30 de zile mai Înainte, ca martorii ori
plrsş’i se se poată înfăţoşa regulat.
întrebarea 33. îu primăvara aceasta aş
voi eă-’mi fac nn gard viu pe iQngă vie. Mai
mulţi economi ’roi-au recomandat ca se me
folosesc de aşa numita plantă, Gleditschia
triacantos, care se şi capătă In ş o a ’a de
pomărit a statului dela Turda. Bună e tufa
aceea de astfel de gard, nn es vlistirii din
ea prin vie, ca de pildă cum es din acaţi?
Dacă ştiţi d-voastră alte tufe pentru lucrul
acefta a-’mi spune, şi de nnde aş pută se
le capăt şi cam cn ce preţ.
Chişfalea, 4 Febr. 1896. S a a ilt u D c ia n .
Respuns. Pentru facerea gardului viu
se folosesc m8i irulte tufe, de regulă însă
măcieşii şi caprafoii sânt mat îndatinaţi. în
grădina de pomărit din Turda vei afla toate
poveţele de lipsă care tufa este mai bună, ca
să nu răsărească prin vie, cnm bună-oară faci
amintire despre acaţi. Dacă te afli aproape
de şcoală vei merge In persoană, dacă eşti în
depărtare vei scrie ce doreşti. Totodată vei
spune natura pământului, mulţimea tufelor
de cari ai lipsă şi te vei întocmi cu preţul.
Nr. 12
Întrebartă 36 . Având subscrisul 40 ju­
gere cataîtrale de fânaţ In 3 parcele pe
hotarul nostru, pe cari pământuri creşte numai
tufe de fag, alun ş. a. De pe toate aceste
jugere, abia fae 3 eare de fân când ene
hotarul oprit, înse când este hotarul In is’az
n’am nici o dobândă.
- Tufele ce se află la noi ln fâaaţe
folosit de mii de ani din partea toţi locuitorilor,
până acum în comun fiecare a tăiat tt!;
nnde a voit. Acum eu aş voi ca se oprex
cu desăvîrşire tăiatul tufelor ce se afli p*
pământurile mele proprii, adecă voesc a pre­
face acele parce'e lo: de pădure, Inse se Iş-
dreptul de păşunat Ia comună.
Deci ve rog a-’mi răspunde, că pe
eale aş pută câştiga acest drept, ca Ee po:
opri tăiatul tufelor, se declar poprietatea 2 2
loc de pădure. Parcelele de sub întrebare u
fac nici o pedecă la comună, căci stlnt tj
vecinătatea pădurii comunale. Am fost 5
d-nii noştri din Făgăraş dela comitat, de t:
întrebat, că 03 este de făcut In aceasta caza
şi n’a putut să’-mi dee nici nn răspuns bzj
Arpaşul-supcrior. Olteanul.
R e s p u n s . Pământul care este prc;~
etatea d-tale 11 poţi întrebuinţa după dorii
fără ră te poată cineva împedeca. Ded pc
preface pământul amintit în pădure. Den:
calea şi pro ‘edura dc lipsă vei Irtrebs 3
pădurarul cercului d-voastre, care eate di::
a-’ţi da toate poveţele după-cum rînd:?*::
lrgca de păduruilt. Dacă odată vei de h:
sau opri locul do pădure, atucci pe ix j
vremo de 12 — 15 ani nu poate pişam r::
o vită, nu-i dacă ar păşuna, atur.ci na prarj
creşte pădure. AMndu-se aceste pâm ftîi 2
mejda sau miezuitm pădurii comunale, its :
de o parte vei trage aroacc şi vei lt c ii
pământul apoi vei încredinţa păzirea k
gornicul pădurii comunale. 1
întrebarea 37. Aveţi bunătate x-'nii rt
punde In preţuita „Foaia Poporului* urnutra-T:
causă şi anume: în anul 1889 un taţi '«:-c
măritat o fată care a trăit cu hă.biw s
până ln anul 1892, când a murit; dc;.* a
au remas o copilă care după moartea tziz?.
sale a mai trăit 3 săptămâni şi dopi in**
a murit şi copila. Tatăl fetei au dat zn~‘
atât In bani cât şi ln natură mo;ie a
ginere. Moşia şi acum Intabulată tot :i
tatăl fetei. Î11 anul 1894 a murit ji u.‘*
fetei. Gineri-so au urgiat luarea invenUnir
care s’au şi luat In 1895. E de însemci:, d
după tatăl fetei nu rămas 4 orfani, 2
şi 2 minoreni. în Octomvrie 1895 a zzzr:
şi ginerele din chestiune, care In anul ! f :-
s’au însurat a doua-oară şi an lâna*
orfani după el. Pentru aceea me rog î-'x
răspunde, că orfanii Ini câpăta-vor parte a i
nu din moşia amintită. De lipsă ar fi ^ *-
ceară sfatul unui advocat, s’au ie na zs.
umble după procese. Legea dă drept zz
mnlt să pretindă ca ce au avut fn folosinţă sis ::
Filea-superioară. -i. B.
R e s p u n s . Copiii născuţi d!n g":ner^i
de sub întrebare n'au drept la averea ar;
se trage dela tata fetei. îndată-ce ginerele *
avut copii dela altă muiere lucrul este limpezi,
că copiii n’au drept decât Ia averea tatii ?
mamei; dar’ la averea de sub întrebare de J-x"
nu pot avă parte. Mai vîrtos nu pot :
părtaşi, fiindcă averea n’a fost In ta b u la tă w
tata lor care era ginere şi nici ca atare n’a pstsî.
moşteni decât atâta cât ’i-ar fi testat nnier*1-
La toată întâmplarea Iu afacerea aceasu ce­
reţi sfatul unui advocat
 Nr. 13 Adaos la „ F O A l A P O P O R U L ţ j p
ECONOMUL
redactat de I. CO S T I H ,
preot.
Congresul băncilor noastre.
Mai în zilele trecute In nr. 52 al
, Tribunei“ s’a făcut amintire în lini-
înente mai însemnate despre ţinerea unui
congres economic, care ar trebui sfi se
pună la cale de cătră direcţiunile băncilor
noastre.
Afacerea aceasta ne pare cu mult
mai însemnată decât sfi o lăsăm trecută
ca vedere şi nediscutată, cu atât mai
rfrtos, că statutele fiecărui institut de
credit sau bancă deja în paragraful prim
spune şi prevede, că societatea ca atare
«le: întemeiată pentru credit, depuneri
şi economie.
Nici una dintre băncile noastre n’are
ststute in care sfi nu se spună apriat,
ci are sfi se deprindă cu economia. Dacă
tî!e aşa, de sine urmează şi se impune
întrebarea, oare iu ce stă şi cum se îm­
plineşte economia buneilor?
Până astăzi ştim atât3, că băncile
din credit (împrumut) şi primesc depuneri,
dir’ încât corCspund chiemării economice
t’an prea cercat. Ba n’am cercat lămurit
ud la altă împregiurare, ca toate băncile
nâ«tre sfi fie un corp, o organisaţiune
ieplină cu un punct fix şi centru stabilit.
Soi acţionarii n’am poftit, ca toate băncile
teiâne sfi aibă aceeaşi coinptabililate, adecă
tirţile de. socoteală sfi fie scrise intr’o
l:raâ. N ’am poftit, ca băncile în tot anul
«i puţin odată se ţină un congres (sfă-
&re) a direcţiunilor, cari sfatuindu-se
H facă prin mijlocirea capitalilor în-
cedinţ-ate sub grijea lor şi economie
£iţ:onală.
Deloc nu put<-m face Imputare, mai
fîţin am fl îndreptăţiţi sfi tragem la în-
l-'iili buna conducere şi chivernisire a
beilor, despre cari ne dau dovadă direcţi­
ile acelora. Putem fi îndestuliţi deplin
Pca dividendele, partea de dobândă care
* vine câte după o acţie; dar' scopul
este numai dividende grase adunate
ielj datoraşi, adecă plugarii şi proprietarii
fcîtri. Scopul ar trebui sfi fie, ca divi-
kndele sfi se scoată şi adune din in-
^prinderi, cari dau lucru braţelor şi
&e plugarilor, proprietarilor şi zilerilor.
Băncile prin statute prevfid cultivarea
P exploatarea terenului economic; dar’
şi nimic alta!
Cu drept cuvânt ne putem întreba,
dintre băncile noastre face economie
P?ictică, care întrebuinţează o parte din
fî?ital pentru învestitoţiuni economice,
face economie industrială, care cum-
productele brute ale plugarului ca
^ li dee şi dînsa ceva modru de traiu,
mai târziu sfi le vendă prelucrate,
care bancă are o .şcoală de economie
unde s’ar pută învfiţa în praxă economia
câmpului? Nici una nici alta, banca dâ
bani şi culege camfită, aceasta este toată
economia.
Dacă stăm fişa, atunci de sine se
pune întrebarea, oare corespunde capitalul
nostru menirii sale, oare numai' acela
ne-a fost scopul, ca noi sfi punem bani
lângă bani, ca cu aceea şpeculând sfi
explotâm plugari şi proprietari?
Deloc nu, de exploatarea noastră
n’au lipsă fraţii, dar’ are lipsă industria
naţională. Avem noi pământ, ape, munţi,
producte şi materiale cari se pot exploata.
Când băncile noastre vor ajunge la
convingere, că nu omul, dar’ materiile
brute pretind exploatare, când direcţiunile
acelora vor câştiga dividendele din fabriti,
maşine şi industrie, când prin capitalul
nostru acţionar vom putfi cumpCra şi vinde
producte, când vom spriginl comerciul şi
mâie3triile prin productele prelucrate cu
mijlocirea băncilor noastre; atunci am fă­
cut economie adevfirată.
Aruncând o privire cătră ţerile din
apus, peste hotarul ţerii noastre îndată
aflăm; câ pe Iflngă condiţiuni şi greutăţi
mai puţin îndestulitoare şi mângâietoare
popoarele sflnt mai bogate, îndestulite şi
puternice. Căutând mai de-amfinuntul
causa aflăm, că industria şi comerciul le
face şi ridică la stare impunătoare. Bo­
găţia Boemiei este de mulţi admirată,
numai din causă, că prin puteri unite s’a
întemeiat industria şi comerciul, doufi ce­
rinţe, care sporeşte averea, ridică vaza
naţională şi impune respect altor ţeri.
Pământul locuit de noi Românii, atât
In Ungaria cât şi Transilvania, este cu
mult mai roditor, cu mult mai bogat în
producte brute şi materii cari se pot pre­
lucra. Pe lângă toate aceste împregiu­
rări favoritoare, sflntem înfr’o stare umi­
litoare pe terenul economiei raţionale
Productele noastre brute, cum sflnt
bună-oară peile şi lâna, se exportează (poartă)
afară din ţeară, ca sfi fie acolo prelucrate,
apoi după-ce s’au prelucrat, de nou se aduc
şi ni-se vând ca preţ scnmp.
Până când băncile noastre nu vor
începe o lucrare mai practică folositoare,
până când noi acţionarii nu vom pofti ca
anumită parte din fondurile de reservă
sfi fie întrebuinţat pentm economia naţio­
nală, până când direcţiunile băncilor nu
vor stabili o întocmire mai folositoare, aşe­
zată pe un regulament, nu putem deloc
aştepta pmgres sau înaintare adevărată
pe terenut practic economic.
Este o datorinţă şi pr*tensiune na­
ţională, ca băncile clădite din sudoarea
noastră sfi ne întemeieze cu mijlocirea ca­
pitalului care li-s’a pus la îndemână:, eco­
nomia raţională.
Fundamentul tare pe care se pot j de totul. Unde se pune mlădiţa crepă-
clădi toate cerinţele şi pretensiunile eco- 1 tura se cască numai atâta cât încape
nomice, la cari deja prin statute s’au an-
gagiat băncile, se pot împlini printr’un
congres al băncilor.;
începutul se aşteaptă sfi fie luat din
partea „ Albinei% care este cea mai de
vîrstă şi cea mai puternică dintre băn­
cile noastre.
Zice-se, că stăpânirea ar pune greu­
tăţi în calea unui congres-de asemenea
natură; dar’ nu este îndreptăţită, n’are
punct legal pe care ar putfi sta contra.
în statutele fiecărei bănci se spune
apriat, câ scopul este a promova (înainta)
economia, deci ca sfi poţi ceva împlini şi
pune în praxă, adecă a promova, ai lipsă
de sfâtuire. Oprirea congresului este
eschisă; dacă totuşi ar fi aşa, cu o dovadă
am avfi mai mult că cu puterea, dar’ nu
cu drepul ne opreşte sfâtuirea pentru bu-
năstare.
într’un congres economic de aseme­
nea natură s’ar putfi lua o hotărîre, că
' fiecare bancă s’au însoţire în proporţiunea
capitalului fondului de reservă sau do­
bândă câte % e*te îndatorată a jertfi
pentru industria sau deprinderea în con­
gres stabilită.
Aceasta este celea cea mai sigură
la economia naţională.
Altoirea cireşilor.
Pomăritul ca un ram dc economie
dă adese-ori dobândă mare celora-ce se
deprind cu dînsul. Plnn'arca cireşilor în­
deosebi, este o îndeletnicire foarte folosi­
toare, căci este poama cta dintâiu din
care se pot câştig* parale, chiar în vre­
mea, când economul n'are alt articlu de
câştig decât din vite.
Fiind cireşii pomi, cari priesc mai
în toate felurile de păm ânt atât la munte
cât şi la şes cultivarea acelora pofteşte
ca sfi fie sporită.
Mlădiţele de cireşi atât cele de vreme,
cât şi cele mai târzfi se culeg in luna
Februarie şi Martie, îminte dc ce s’a fi
mişcat succul în cirrş;i, cari se taie pe
sub nodul crescut de un an.
Altoirea cea mai tare şi mai sigură
se face în crepătură.
Mlădiţa se ascuţeşte în partea lem­
nului de doi ani şi trece această ciopli­
tură până în mijlocul nodului sau inelului,
apoi se aşează în butucul crepat, ca lem­
nul sfi fie în lemn şi coaja în co£ye. Ci­
reşii altoiţi din mlădiţe rfitunzate sub
ochi, sau altoite în coaje sau alte forme
nu sflnt îndatinate, fiindcă şi după cele
mai multe încercări s’a adeverit de rele.
Cireşii se pot altoi dela 2— 8 cm.
groşi în diametru, fiind mai groşi, punem
în crepătură doufi mlădiţe. Crepătură se
cască cu icuri de lemn sau de fer, dar’
cât se poate e bine sfi nu se rupă coaja
 Pag. 50
mlădiţa, dar’ nici-odată prea tare, ca sfi j
fie o deschidere pe unde s’ar pute scurge
apoi sacul şi mlădiţele n’ar avfi cu ce
se nutri. Toate crepăturile se ung bine
cu ceară de altoit, ca vântul se nu poată
străbate în crepături, ca aşa să uşte
succul.
Pâuă în ziua altoirii, mlădiţele le
păstrăm în năsip mai uscat ca umed,
ear’ nu în pământ, căci puse acolo în­
cepe sucul a lucra mai repede.
Altoitul cireşilor nu e târziu nici
până în 15 Aprilie, dacă nu se despri- : n’ar prii nucii, în giurul rădficinilor sfi se
mavărează iute.
Altoii trebue cât de des a-’i căuta
şi dacă ceara ar fi crepată trebue astu­
pată, ca vântul s& nu străbată la circu-
larea sucului. Mai departe rămurelele ce cresc bine creşterea nucului.
sfilbatici pe butuc, îndată-ce vedem că se
ivesc sâ rup, ca puterea sfi fie constrînsă
a merge toată în mlădiţe, ear’ urma
puilor rupţi de pe butuc trebue unsă cu
ccară.
Cireşii sflnt foarte plini de suc, de
accea vlăstarii sălbatici cresc şi se des-
voaltă foarte repede deci, se pofteşte, ca
cultivatorul de pomi sfi caute adese-ori
altoii sei, ca se culeagă de pe trunchiu
vlăstarii sălbatici. Dacă nu merge tot la
!}— 4 zile tu grădină se zădărnicească
aceşti vlăstari, uşor sfi pomeneşte că altoii
nu s’a priii3. Este de ştiut şi de altcum,
că dintre toţi altoii cireşii se prind mai
cu greu, încât abia cei mai isteţi şi dex-
teri pomologi isbutesc a avi altoi de
cireşi.
RSsădirea nucilor.
Unul dintre cei mai folositori pomi
este nucul. Acesta atât prin fructe cât
şi prin lemnul seu foarte preţios tşi
plăteşte grijirea. Este adevfirat câ acest
pom este gingaş, tncât nu-’i prieşte tn
toate felurile de pământ. Mai bine îi
place pămintele argiloase, mărgoase şi
lutoase şi dacă se află în dînsele petri.
Mai puţin iubeşte pămintele grase, apătoase,
de aceea se răsădeşte cât se poate pe
dîmburi şi in faţa soarelni şi pe păminte
stâucoase.
Nucii de comun se răsădesc primă­
vara, fiindcă dacă s’ar rfisădi toamna, fri­
gul poate sfi-’i strice peste iarnă. Gropile
se sapă după-cnm siint rădăcinile nucului
de largi şi lungi, aşa ca sg fie câte 25 cm.
păment săpat dela virful rădficinilor.
Când se scot nucii de răsădit trebue
a purta bună grije de rădficina principală
(de frunte), care este crescută drept din
trunchiu. Aceasta săpându-se nucul pen­
tru strămutare ori rfisădire se rfitunzeşte
peziş, tot asemenea şi rădficinile lateraie,
cari sunt ca firele de tort, trebue puţin
rfitunzite. Nici-când nucii nu se aşează
mai afund în groape decât aşa, ca rădă­
cina deasupra sfi fie astupată de un lat
de mână dela faţa pămentului.
FOAIA POPORULUI
Trunchiul nucului nici-când nu se
rfitunzeşte, eară crenguţele laterale se rfi-
tunzesc toamna şi primăvara, până n’a
început a curge sucul din dtnsul, aşa ca
ploaia sfi nu poată străbate prin tăietură.
Pentru rfisădirea nucilor mai bun
este gunoiul mestecat cu aştier, putregaiu
de lemn şi fârină din firiseu. Tot ase­
menea trebue pregătit pământul pentru
nuci şi în pâmâutele ţirfose.
Unde s’ar întâmpla sfi fie pământul
prea gras sau poate petriş mfirunt, încât
pună gunoiu de vite mestecat cu făină de
firiseu sau aştier din locul unde se taie
lemnele. Prin această lucrare şi mestecere
a pământului îndată se strămută spre
în locuri unde îi place nucului în­
cepând dela al 3— 4 an începe a rodi.
Câte un nuc adese-ori face câte 2— 4 hl.
nuci şi hl. se poate vinde cu 9— 12 fl.
Aşa încât nici un pom nu poate aduce
atâta venit, apoi frunza Ingraşe pământul,
încât sub ei se face cel mai bun fân şi
otavă.
Cultivarea nucilor este împreunată
cu cea mai frumoasă dobândă care se
poate nnmai câştiga din pomărit. Deoare-ce
nucii sânt pomi care începe a circula şi
mişca sucul, mai târziu se pot rfisădi
până cătră capfitul lui Martie, dar’ în­
dată-ce începe a curge sucul nu se mai
pot strămuta sau curăţi decât cu oare­
care perdere,
Grădina de pomărit.
Economul, care s’a obicinuit cu po-
măritul, care are dorinţă şi voinţă tare
ca grădina şi pomii lui sfi fie bine grijiţi,
care după osteneala sa aşteaptă şi folos
unul ca acela îndată-ce s’a ivit semnele
primăverii începe la lucru.
în fiecare grădină de pomărit lucru­
rile care trebue sfivlrşite, nici-odată nu
se pot amâna fâră pagubă. De astă-dată
vom aminti numai cele mai de frunte, a
cărora isprăvire nu sufere amtnare: cu­
răţitul sau retezatul, săpatul şi greblatul.
Fiecare pom fie acela altoiu tinfir
sau pom mai de vîrstâ, in tot anul pof­
teşte, ca muguri, de care n’are lipsă, sau
aceia care sânt uscaţi, să fie depărtaţi
de pe rădficina, trunchiul ori coroana
pomului.
Vlăstarii sfilbateci şi crengile uscate
nici - odată nu , trebue suferite pe pom.
Cine a întrat în deprinderea cu pomăritul,
întocmai ca la creşterea vitelor pe cură­
ţenie şi nutrirea pomilor trebue se pună
mare seamă, căci şi numai aşa poate avfc
dobândă din pomărit.
Pomologul sau persoana care sfi de­
prinde cu pomăritul are lipsă de cuno­
ştinţa pământului, sirguinţă, îngrijirea po­
Nr. 13
milor, materii de îugrâşat şi unelte de
lucrat. Toate aceste sânt aşa cerinţe, fără
cari nu se poate nici cugeta un pomolog
de seamă.
Pomii, dela care aşteptăm roadă sau
îi pregătim pentru aceea încă înainte de
ce circulează prin dinşii sucul se rfitunzâ.
Mai ales dela altoi tineri, toate vlăstarele
dacă sânt prea graşi şi crescute preste
30— 40 cm. trebue rfitunzate. Prin rfi-
tunzarea aceasta de o parte se întăreşte
trunchiul, de altă parte pomul se pregă­
teşte ca se dee roadă mai de vreme şi
fructe gustoase.
începând dela primul an al altoirii
vlăstarii netrebnici de pe altoi se cureţesc
regulat, mlădiţa din care are sfi se for­
meze trunchiul, până la al treilea an se
cureţeşte de toate crengile laterale, ear’
vlăstarul din care se formează trunchiul
se îetuuză regulat după cum a crescut
de bine, însfi aşa ca la al 3-lea an sfi
aibă înălţimea unui om mijlociu, când
apoi ’i-se formează corosna. Din altoii
aşa grijiţi se aleg pomii cei mai puter­
nici în trunchiu şi buni de roadă.
De pe pomii mai bfitrâui de reguli
se depărtează s’au retunză mugurii nefo­
lositori de pe truuchiu şi uscăturile de
pe coroană şi se culeg oufile de omide
de pe crengile aceluia. Se rade muşchiul
de pe trunchiu, cu rfizuşe anume gătite
pentru aceastâ ispravă. Dacă pământul
din grădina de pomărit s’ar fi slăbit,
dacă pe lângă pom şi rădăcini s’ar fi
format nişte vlăstari sălbatici, aceia co
bună grije toţi trebue depărtaţi, ca sfi nu
sugă din trunchiul pomului sucul fâri
nici un folos. Pământul dimpregiurul
pomului se sapă cam de 2 — 3 metri
giur împregiur aşa după cum este de mare
pomul, apoi cerând lipsa se pune gunoiu la
rădăcini. Mai vîrtos trebue săpat pământul
şi gunoit, pe lângă pomii din pămintele co­
sitoare, de o parte aşa li-se dă hrană şi
străbate apa şi aerul mai uşor la rădăcini,
de altă parte prin săpare se ucid o mul­
ţime de insecte şi cuiburi de furnici.
Fânaţele din pomărit de regulă in
toată primăvara trebue greblate îndată-ce
vremea s’a preschimbat, încât frunzele
sânt destul de uscate, ca sfi poată fi adu­
nate. Economii din ţerile mai înaintate
în agricultură, toate frunzele de pomi,
afară de cele de nuci, le greblă şi adună
toamna îndată-ce a căzut de pe pomi
şi le întrebuinţează pentru nutrirea vitelor.
Prin greblă se adună de pe ritul
de cosit. îndată-ce c’a retunzat şi cură­
ţit pomii, toate vreascurile sau mugurii
care se folosesc pentru foc, ear frunzele
pentru aşternut sub vite.
Greblatul, prin care se zgărâie iarba
şi se curăţe muşchiul, foloseşte foarte-
mrlt la creşterea, sporirea şi îmbunătă­
ţirea ierbii.

Nr. 13
întrebuinţarea gunoiului.
Pentru gunoire mai bun este acel
janoiu, care se afli în deplină putere,
jflecă dospire. Nu este de loc folositor
j lăsa gunoiul sfi putrezească deplin, adecă
5^ devină humă, căci prin aceasta îşi
perde puterea. Ducând pe pământ gunoiu
deplin copt, în acela cresc repede plan­
ele, dar’ îşi perde repede puterea.
în gunoiul proaspăt plantele cresc
3ii încet, şi îşi păstrează puterea timp
jiai îndelungat, acesta întrebuinţat în mă­
sură mare poate opări unele plante. Gu­
noiul proaspăt mai ales este bun pe pă­
rinte mai răci, şi sub sămânături care
>e sapă, precum şi sub nutreţe care se
cosesc verzi.
Gunoiul care se poate întrebuinţa
j cât puteai pune pe uu p :mânt, o ho-
•ireşte bunătatea sau răutatea pământului.
Pe cel sec se duce mai mult, pe cel bu-
yor mai puţin. Tot asemenea pe pă­
sate reci şi lutoase ae poate pune gu-
:.iu mai mult, pe cele mai călduroase
rai puţin. De unde economii s’au înda­
tinat a pune pe pămintele reci gunoiu mai
nr şi mult, pe cele călduroase mai adese­
ori îusă subţire.
Gunoirea o hotăreşte şi plantele
a toim a cultiva. Cu cât cultivăm mai
:alte plante, dela care aşteptăm se ne
iincă sămânţă, cu atât are lipsă pămân-
-J de mai mult gunoiu.
Deloc nu este folositor şi bine a
!:trebuiuţa nici prea mult gunoiu, căci
isela de o parte măreşte şi ingraşe spicul,
ii:' nu sporeşte sămânţa, de altă parte
«realele (bucatele) în pământul prea gras
cresc crude şi vântul le culcă la păment,
i?d gunoirea mijlocie e mai bună.
Pe un jugăr de pământ, care se
di Încă în putere, sftnt îndestulitoare
15 cară bune de gunoiu, pe care este
2ii slab trebue câte 40 de cară.
Grâul, săcara, nu se poate sămâna
la pământ gunoit proaspăt, căci pe lângă
iceea că capătă grâul tăciune, foarte
Cjor culcă vânturile semănăturile fragede
ia pain. Orzului îi place asemenea pă-
Ecnt proa3pât gunoit, dar’ se poate umplă
foirte uşor de burueni şi tot felul de
airăcini. Ovâsul în guuoiu proaspăt, dar'
na pre mult, — dă recoltă foarte bună.
Cucuruzul, cartofii, napii iubesc gu­
noiul proaspăt. Pr n săparea deasă se
perde repede puterea gunoiului. Cânepa,
rapiţa şi macul sftnt nişte plante, care
sug cu mult folos puterea pământului de
nou gunoit. Gunoiul proaspăt dă mult
folos unde se întrebuinţează pentru să-
menarea plantelor de nutreţ verde. Mai
virtos se cultivă săemnăturile de ierburi
unde nu sftnt destule rituri, spre a da nu­
treţul trebuincios pentru susţinerea vitelor
După plantele de nutreţ se p6t să-
mâna ori-care plante, poftească acela ori
cât de bun păment. Gunoiul se foloseşte
FOAIA POPORU LU I
atât pentru holde, cât şi pentru rituri
sau fânaţe.
Lucrul cel mai însemnat este îm-
prăştiarea gunoiului, cu privire la aceasta
economii n’au ajuns încă a şti acurat,
care dintre două lucruri este mai folositor.
Gunoiul purtat pe locul de arat se
poate împrăştia să stee răstilat pe pă­
mânt mai multe zile, sau împrăştiindu-se
pe acela se ară îndată. Pe lângă amân­
două lucrările vorbesc adevăruri puternice,
căci stând gunoiul răstiiit pe pământul
care voim al ara, mai ales dacă ploauă,
atunci pătura deasupra a pământului se
umple de grăsimea gunoiului chiar unde
să seamână plantele; dar’ fiind soare ra­
zele aceluia şi vântul poartă multă putere
diu gunoiu.
împrăştiind gunoiul, când eşim cu
plugul la aratul holdei, atunci e drept că
guuoiul nu perde atâta din putere prin
soare şi vânt; dar’ brazdele culcându-’l
sub dinsele, din zama aceluia mare parte
trece într’o pătură de pământ, de unde
plantele abia pot trjge ceva folos.
La t>ată întâmplarea pare a fi inai
bună îndatinata, câ răslăţirea sau îtn-
prăştiarea gunoiului să se facă aşa, ca
gunoiul răstilat sfi stee mai multă vreme
pe pământul care se va ara, ca roaua şi
ploile se spele zama în putură cart*, ajung
rădăcinile. Ac>-asta iuii este şi experienţa
proprie.
Asemeni ii lucrare cu folos se poate
face pe păminte drepte, Ins** pe dâmburi
este bine ca gunoiul răstilat să fie întors
cu brazdele în pământ, cAci ploile îl pot
spălătăcl pe pămintele altora, mai ales
pămintele folosite de păşune fiind tari,
aşa încât nu poate străbate uşor zama
în pământ, pe asemeuea păminte gunoiul
se lasă în grămezi până la arat, cAnd
se împrăştie şi totodată se ară îndată.
Pe păminte mai căldurosoase, putem
folosi gunoiu mai răscopt; dar’ îu cele
răci este bun gunoiul ogringios sau
gozuros, că acela împrumută pe lângă
nutrire şi căldură plantelor.
Pentru gunoirea riturilor sau fâna-
ţelor se foloseşte gunoiu mai copt şi za-
mă de guuoiu dela grajduri. Pentru spo­
rirea nutreţului şi îmbunătăţirea fânaţelor
gunoirea este nespus de preţioasă, căci de
o parte iarba creşte mai lungă, de alta
mai deasă, şi după gunoire bună răsare
trifoiul întocmai cum ar fi sămenat, şi
pier sub dînsul multe ierburi părăsite, ca
muşchiul şi altele.
In părţile unde fânul se poate vinde
cu bun preţ, cu deosebire în apropierea
cetăţilor, oraşelor, atât cultivarea plantelor
de fenaţe cât şi" gunoirea riturilor este
foarte folositoare deprindere.
Economul, voind a gunoi fenaţele,
totdeauua va restila gunoiul cât numai
se poate de înănânţelat, apoi va grăpa
ritul in lung şi curmeziş cu grapa îm­
pletită între dinţi cu spini, prin ce de o
Pag, 51
parte gunoiul se sfârîmă şi poartă peste
toată faţa pământului, de alta se curaţeşte
rîtul de muşchiu.
Dacă n’ar voi a grăpa, se poate
răstila şi prin greble de fer, dar’ costă
mai mult lucru.
De altfel riturile se mai pot gunoi
şi cu oile, când li-se dă nutremântul pe
turişuri, dar’ mai ales prin staulile de oi.
Dacă voim a face gunoire de fenaţe,
atuuci staulul în toată ziua se schimhă
şi strămută, începem dela o margine a
rîtului şi mergem tot înainte. Dacă staulul
se ţine mai multe zile într’un loc, pă­
mântul se îngraşe prea tare şi dacă nu-1
arăm, atunci cresc pe aceste locuri numai
nişte ierburi lungi şi groase, cari nu se
pot întrebuinţa de fân, deoare-ce sftnt
uumai ogrinji.
Pe pămintele îngrăşate cu staulul,
mai ales se pot cultiva plantele cari se
sapă, căci aceste dau o roadă îmbelşugata.
Aflându-se economii noştri în ajunul ara­
tului, vor lucra îuţelepţeşte, dacă vor
face încercări cu toate aceste forme
de gunoire.
Ştiri economice.
în s o ţire a in d ttjitria şilo r r o m â n i.
Membrii acestei însoţiri din zi In zi se tot
sporcsc. A'ja îa soptemâna trecută, ilia co­
munei ti Corrulţd şi l'ofcltica &u Intrat In sinul
Însoţirii mai mulţi inşi, ear’ la prăvălia ace­
lora so grupează tot mai mulţi cumpărători.
Po iflngă toato că întreprindere a cu pră­
vălia întimpină multe greutăţi, afacerile merg
foarte bine.
Dacă pătrundem mai afund în npreţiarea
acestei afaceri oste uşor do priceput, că greu­
tăţile începutului sftnt mari. Deoparte peu-
tru-că neguţătorii străini din S.biiu, cari au
capitale mari şi sftnt vechi comercianţi luptă
cu toată puterea a discredita, a slăbi încredo-
rea cumpărătorilor faţă de prăvălia romăna,
de altă parto chiar şi cumpărătorii români
cari au legături vechi cu neguţătorii saşi se
desfac cu greu din legăturilo ce au cu acein.
Fără îndoeală do laudă sftnt vrednici condu­
cătorii instituţiunilor române: seminarului,
şcoala de fete a „Asoeiaţiunii Transilvane"
şi institutul de credit „Albina", cari îndată a
luat sub părtinire prin cumpărările lor în­
treprinderea meseriaşilor români.
Vindere de vite . în septemâna trecută
economii români din părţile aşa numite măie-
rer.e ale Sibiiului, au vândut peste 32 vaci cu
viţei de rasa Pinzgau, cu preţ dela 80 220 fl.
câte una. între împregiurările grele economice
de astăzi pentru fiecare econom care se
deprinde cu prăsirea vitelor este mare dobândă
ca se poată vinde cu aşa mare preţ câte o
vacă, din preţul căruia poate cumpăra o mică
moşie, Din această unică afacere pot afla
economii noştri ce folos poate aduce prăsirea
sau creşteri# vitelor de rasă sau fel bun.
Nu odată am spus şi sfătuit pe cetitorii noştri
economi, ca să schimbe vitele şi se înceapă
a prăsi vite mai buue, cum sftnt bună-oară
cele cu per roşii, vîrstate cu alb. Nici aceste
nu poftesc nutremânt mai bun decât grije şi
curăţenie mai mare, dar’ osteneala o răsplătesc
totdeauna, Fia ca se vend de prăsiîă, ti»
 Pag. 52
pentru tăiat, căci au greutate de 4—7 m. m.,
pururea au preţ mai bun. Economii Sibieni
au primit pentru vitele vândute peste 4 mii
fiorini, tot cu acest preţ se poate cumpăra
peste 100 vite ardeleneşti ncai slabe. De aci
se vede ce deosebire mare este între prăsirea
vitelor de fel bun şi rău. Deci sătenii noştri
pe încet înceapă şi îndeletnicească-se a prăsi
şi creşte vitele din Pinzgau.
Din traista eu poveţele.
_ întrebarea 58. Am o grădină ridicată
costiş pe un deal şi plantată cu pruni, posiţia
ei este înclinată spre Mează-Noapte, unde este
pururea umbră. Pe pruni se fac prune cam
puţine, deşi prunii nu sQnt prea deşi. Am
voit a o folosi şi pentru coasă, dar’ nu se face
decât mărul lnpului, cucute, muşchiu şi alte
buruieni netrebnice.
în primăvara trecută o am fost săpat şi
semfinat cu trifoiu roşu, dar’ nu s’a făcut.
Acum vă rog răspundeţi-’mi, ce ierburi aş pută
sămfina ca se se facă?
A bonent n r . li242.
Respuns. IVntru sămfinţă de ierburi
can priesc bine în umbră te adresează la
Mautrur în Budapesta, spunfind apriat că ai
lipsă de ierburi mestecate aşa, ca so le poţi
sărofina în loc umbros. Cât priveşte preţul
50 chgr. costă 30 fl.
Întrebarea ţp. Atn avu t o datorie la
on om, ce a voit a fjlimenta; ou ca p5 mo
asigur mn Intabulat d-itoria po realităţi, atunci
Y6zfindu.se prins, ’mi-a plătit banii, dar’ mo;ia
nu voeşte a ’şi-o destabu'a. Zico că ou so
’i-o şi destabulez. Eu nu aş voi a i o dca-
talmla, căci aceea cred câ o datorinţa lui, dar’
el revoind a o dest.buln, eu plătesc dare do
intabnlaţiune pe tot anul Cine e dator a
destabula acea moşie şi daca el nu voeşfe,
nu ’l-aş pută eu sili cu !egc la accca, 'oii
a-’mi înapoia pe tot anul dârei aceea?
Abonent nr. 2242,
Răspuns. Daca In contractul sau obli­
gaţiunea cu eiire ai Împrumutat banii n ’aţi
stntorit care ct-te Îndatorat a face destabu-
larea, atunci trebue so-'ţi destabulezi banii,
FOAIA P O PO R U LU I
se ceară păşune, decă nu ’i-s’ar fi dat, trebuia
se înştiinţeze la judele comunal înaintea alor
doi martori, ce păţeşte cu Jidovul, atunci ju­
dele comunal ori strîngea pe Jidov să dee pă­
şune, ori trimitea dînsul pe fratele d-tale
acasă. Fiind-că fratele d-tale a părăsit păşu-
natul fără a face cunoscut la judecătorie, cu
drept a fost judecat se plătească. Execuţiunea
se va face pe tata d-tale, care este stăpânul
oilor. Dacă puteţi faceţi pace cu Jidovul, dacă
nn atunci plătiţi se nu ve facă şi mai multe
chetueli. De altă dată trebue a griji, nu
este bine a da cu bâta în baltă. Fuga nu
S'epă pe nimenea, că legea îl ajunge.
întrebarea 61. Un econom din comuna
noastră are căldare de fert rachiu. Acesta
plăteşte o taxă de 5 fl. 14 cr. pe 24 ore, ca
să poată ferbe. Mai este el dator a se su­
pune şi la altă taxă sau bă? Mai poate cere
dela dtnsul finănţh, pe lângă taxa de sus zisă
şi altă dare? Poate el şi vinde din acel rachiu,
sau ba? Ori poate el să cinstească din beu-
tura aceea pe care îşi are dreptul de a o fo­
losi, afară din casa lui sau şi In casa lui
sau ba?
Saj’diiz, 1SD5. S (colan T'/eşer,
m. tcmplar.
Respuns. Taxa pentru fertul rachiului
se plăteşte după hectl., adecă căldarea s’a mă­
surat şi odată se sta'oroşto eflt rachiu so poate
ferbe In 21 ore, după producerea rfchiului sa
socoteşte taxa, Po lângă această taxă per­
soana do sub întrebare mai tiebtio po plătească
daro de venit clasa III. Adecă dela un florin
dobândă trebue să de.; lo cr. dare. Dm rachiu
po; te vinde, Insă numai cn Învoirea şi ştirea
diregetoriei financiaU*. Cinsto poate faco nea­
murilor şi prietenilor, d<ir' nu cu butoiul ci aşa
câte o glaje sau sticlă do >/, litră. în casa
aa Iji poate petrece rachiul cu neamuri, prie­
teni şi străini fără se aibă ceva frică ori teamă.
întrebarea 6 2 . Vo rog pentru sfatul con­
tra suspinului, ce s’ar put6 întrebuinţa,
căci bolnavul se cliinnc;tc foarto reu, fiind­
că tuşeşte mereu şi so laeacă Încât e tot
alăturea cu moartei. Abonent nr.
Respuns. Dacă boala este lntr’ade\ăr
Nr. 18
moşie într’o,tablă, doua sau trei.,.Aveţi înse
grije da inginer bun, care se îndeplinească ec-
conştienţă comasarea.
întrebare 64. Am o iapă cu mânzi,.
e de 6 luni şi suge încă, acum vr’o 3—4
săptămâni a şi fost premiată de comisiunei
pentru prăsirea cailor.
Deoare-ce peste puţină vreme iapa va-
înţărca, căci Ia 9 zile după fătare ear’ a
luat mânz şi de present e împovărată. Aş
vrea că şi dacă înţearcă mânza şi perde
laptele totuşi să aduc mânza la creştere să­
nătoasă întocma cum ar tot suge. După în­
ţărcare’ini-am propus a o ţină cu ovăs, fSnbna
şi otavă. Unii însă nu recomandă ovesul pentru
mânz nici-decât, până nu va trece de 2 ani
Mai vîrtos îmi recomandă se-’i dau seiara,
alţii cucuruz, ear’ alţii zic că nici otavă n’ar
fi bună pentru mânzi. Se zice, că nutriţi cu
ovăs ar capătă mânzii pocuri în picioare,
ear’ de cucuruz capătă foaie mare. U nii zic
se-’i dau ovăs mestecat cu cucuruz, — şi
earăşi alţii ’mi-a spus, că în stava erarială se
dă ovăs mânzilor mici îndată-ce încep a
mânca. Eu dintr’atâtea sfaturi date nu şt;n
pe care so-’l urmez. Vă rog să-’mi răspundeţi
on. d-voastre, că ce fol de bucate se daa
la mânz şi câtă cantitate la o mâncare şi de
câte-ori pe zi, sau să-’i dau totdeauna cit
poate mânca.
^ ca- Io a n JT urtj
proprietar.
R espuns. Indată-co mânzul ajunsa-
vlrsla do 15 zile trebue învăţat şi de-ht
cu nutrirea. ’l-se pune Intr’un Ioc potrivit
unde dînsul petreco puţin ovăs şi g-irc
grunzoasă din acestea înccpo a gusta încât
In scură vreme se învaţă cu mâncarea ove-
sului şi lingerea sării. Invăţându-ae mânzul
cu o\ăsuI vom vodă, că lndată-co vine ca marns-
sa din afară dela lucru ori preumblare dei-
dreptul va alerga la locul unde ’i-se pune
mâncarea la iesle ori ceva scflndură tn f o r a i
de masă. Mânzul care este odată învăţat ca
nutremfint, trebue regulat adăpat deodată ca
mamă-sa. Ajungfind un mânz la G— 8 septe-
meiii, po zi ’i-so poate da 2— 3 litre de ove*.
Dela buna grije şi nutrirea mânzului in anal
dintăiu atlrnă frumsoţa şi preţul mânzului.

<m din contră va trebui so plătişi dare după
capi’alul Intabulat.
Întrebarea 60. Fratele meu, In vara trecută
oiie titălui nostru le-a băgat In pâstorat la
nn Jidan, Inţdegendu-se şi făcfind tocmeala
cu vorba po 3 luni de zile. O.la au mâncat
toata iarba în 2 luni, aşa în a treia lună
iarba s’a sfirşit. Frat* le meu a cerut păşune,
Jidanul n’a voit se-’i dee. Atunci fratele
meu fără voia Jidanului a plecat cu oile
acasă şi n’a voit so plătească a treia lună
în cinste. J danul înse ’i-a pîrit la judecătorie
Şi derutând jurământ a dobândit pîra şi
pofteşte 150 fl. cu spese cu to t Fratele meu
însă nare Intabulată pe numele lui nici o
avere mişcătoare ori nemişcătoare. Averea
toată stă pe numele tatălui nostru, oare pu-
te-’l-ţa Jidanul ajunge cu execuţiune? Ori
dacă ar lăsa Jidanul pe jumătate din suma
de sus,, să se împace fratele meu ori n u ?
Foarte cu greu ’i-ar cădă fratelui meu se
platească atâta amar de bani pe nedreptul.
D im itrie A vram .
Respuns. Asemenea tocmeli nu se fac j
numai aşa ar vorba. Dacă oile au mâncat
toata paşunea în 2 luni, fratele d-tale trebuia i temeţi de commasare, aceea este o dobândă
atât do grea, atunci n’ai decât se mergi la
doftor. La ori care îmbolnăvire doftorul tre­
bue să cerco pe cel-ce sufere ca să «fio
isvorul din ce provine boala. Foarte rari sflnt
neputinţele unde noi putem da poveţe; dar’
niciodată nu putem recomanda leac la bolnăviri
grele. Deci mergeţi la doftor cu bolnavul, pu­
teţi proba cu înfăşurări de apă rece.
întrebarea 63. La noi In comună s’au
svonit că s’ar face comasare. Din comuna
noastră nime nu o cere. Sflnt Insă oameni
In comuna vecină, cari au pe teritorul nostrn
multe parcele. Dacă câţiva din comuna vecină
ar cere-o, apoi poate ca să se facă, fiind noi
toţi contra? Vă rugăm ca se ne daţi respuns
grabnic, ca Ia cas să putem protesta prin un
advocat.
A b o n am e n t n r. 4720.
Respuns. Comasarea totdeauna se
încuviinţează dacă o cer >/« parte a pro­
prietarilor, cari posed atâta avere cât face
V* din întreg teritorul comunei; cătră pro­
prietarii cari cer comasarea se socoteşte
averea: bisericilor, şcoalei, comunii şi erarului
fără Dfci o întrebare. Deloc n’aveţi se Vă
nespns de mare, ca fiecare proprietar să aibă
Economul care sc deprinde cu creşterea
do mânzi trebue se Ie dee atăta hrană ds
o\ă3 câtă pot mistui. Deloc nu se poate re­
comanda secara sau cucuruzul pentru hrăni-
rea mânzilor, unici mâncare s în e^a să pria
urmaro şi bună. este ovesul. Fiecare mânz
care este aproape do 4 — 6 lani când se ln-
ţarcă trebue nutrit de 3 ori pe zi. Porţiunea
care se poate da din ovăs unui mânz în
această vlrstă fe socoteşte câte 3— 4 litre
de ovăs, 2 chile ffin şi câte 5— 7 chile de
nutreţ verde: luţernă, trifoiu, oves ori mîză-
riche. Ovăsul trebue dires c i ciurul ca din
acela să se depărteze ori-ce putoare şi gozuri.
Aceste sflnt poveţele cele mai trebuincioasa
care se pot da Ia întrebarea d-tale.
POSTA REDACŢIEI.
Dlui O. Barbat. Altă lege de pensiunea lave-
ţătorească decât cea de Petri n’avem tipăriţi ta
limba română.
Dlui R, Fîundre In FSnlak. în lume nu este
om care si vorbească 1000 limbi. La d-voastră as
fost pururea Români, despărţirea trebue se urmtre,
fiţi cu aşteptare.
Dlui abonent nr. 3717 . N’are drept a pofti
de pe d-ta nici un crucer.
 Nr. 14 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 14 —1 8 9 6
ECONOMUL redactat de I. CO S T I H ,
preot.
Legea despre pescuit.
La dorinţa onora dintre cetitorii
noştri, aflăm de lipsă se dăm poveţele'
cele mai trebuincioase despre drepturile
je pescuit, cu atât mai vîrtos, că foarte
mulţi dintre cetitorii noştri sfint parte
proprietari pe unele rîuri şi fluvii, parte
se află aşezaţi pe malurile acelora şi se
deprind cu pescuitul.
Pescuitul din punct de vedere al
efonomiei, pentru fiecare ţeară şi pro­
prietar este de mare însemnătate. De o
parte, că apele care cuprind mare parte
din pământ se pot aşa întocmi, ca şi
jtele se producă ceva folos, de altă parte
peştii sânt un articlu foarte preţios pen­
tru nutrire. în urmă pescuitul dă de­
prindere şi sporeşte comerciul, prin cari
di lucru şi pâne la o mulţime de oameni,
ori se află în apropierea rîurilor mai mari.
Purcezând din aceste şi alte motive,
pdsirea peştilor şi dreptul de proprietate
peste rîuri, s’a regalat prin legea de
pescuit din anul 1888.
Regularea dreptului peste rîuri, pră-
trea şi prinderea peştilor de sine s’a
hpus. Prin pescuitul liber şi ne-
KDtrolat, prin regularea rîurilor, atîrpirea
inilor lacuri, încât începuse a se arăta
Ii;sa acelora.
Piaţele unei ţeri simţiau lipsa; dar’
u era de unde sC poată li provăzute.
în asemenea împregiurări trebue sfi
R iflc un mijloc de scăpare, ca pescuitul
fie pus pe o treaptă mai bună, ca
lost ram al economiei sfi fie adus în
ligitură cu proprietatea,, ca aşa sfi spo-
rtiscâ dobânda moşiilor, care servesc de
«Irie şi ţermuri pentru rîuri.
După-cum se vede din cele până
»d amintite, regularea prăsirii de peşti
p pescuitului, era o lipsă, căci şi numai
iţa s’a putut Introduce cultura sistematică
> peştilor.
Prin lege este asigurat în primul
riad dreptul de proprietate, declarând
răspicat, că aceluia este dreptul de pes*
ttit, preste a căruia proprietate trece
»pa. Aşa, cine are proprietatea de pă-
Eint spălată şi pusă Ia undele rîurilor,
«cela are dreptul de pescuit Când apele
ttcndează, adecă eşind din alviese varsă
preste teritorul cuiva, atunci proprietarul
Hnântului are dreptul peste peştii află­
tori pe proprietatea sa. Dela această re-
pili se face abatere numai atunci, când
L’tul este proprietarul şi altul posesorul,
*decă, când proprietarul ’şi-a dat averea
arendă. Dacă în contract nu s’a spus
lpriat că şi peştii aduşi prin exundare
stat ai arândaşului, atunci aceia rămân
4 fi cu drept ai proprietarului, ear’ nu
arendatorului care este numai posesor.
Afară de dreptul proprietăţii, că ace­
luia este pescuitul a cui este pământul
care este spălat de rîuri, legea a fost
cu privire şi la folosinţa dreptului din
naintea regulării. Dreptul usului sau fo­
losinţei încă s’a bucurat de o scutinţă,
Aşa, dacă cineva ’şi-a dat protestul şi tot
odată a putut dovedi în timp de un an
dela punerea în folosinţă a legii de pes­
cuit, că a folosit apa sau rîul pentru
pescuit de 20 de ori, atunci dreptul acesta
’i-s’a asigurat într’o măsură ca pentru
proprietarii ţărmurilor.
Conform acestei cerinţe, pescarii a
trebuit sfi-’şi poftească respectarea drep­
tului prin vice corniţele s’au primarul ce­
tăţilor.
Dacă s’ar fi ivit nedumeriri despre
usul sau folosinţa dreptului de pescuit,
atunci cel interesat, care a păşit ca sfi-’şi
poată asigura dreptul a fost îndatorat
a dovedi, că s’a deprins cu pescuitul
vreme de 20 de ani fără nici o împedecare.
Despre aceste afaceri de regulă s’a
luat protocol de pertractare, unde a fost
ascultaţi atât pricepători cât şi martori.
în conformitate cu mărturisirea
acestora, s’au adus judecata, care li-s’a
adus la cunoştinţa proprietarilor, comu­
nei şi celuia care a voit a-’şi asigura
dreptul de folosinţă. Asemenea judecăţi^
aduse prin dregătoriile administrative, nu
s’a putut apela, ci tn 3 zile au fost în­
datorat cel cu protestul a face arătare
la judecătoria cercuală regcascâ şi pe
această cale să-’şi asigureze dreptul în-
datinării sau usului.
Conform cu legea de pescuit numai
acela are drept de a se deprinde cu pes­
cuitul, care are bilet de pescuit, pregătit
din partea forului sau autorităţii, care
se dă pe vreme de un an, pentru pescari
cu 2 fl., ear’ persoanelor ajutătoare cu
50 cr. Acest bilet de pescuit la dorinţa
autorităţilor cercuale, comunale şi gen-
darmilor, pescuitorul este îndatorat a-’l
arăta. Dacă n’ar voi a dovedi prin bi­
letul seu că este pescar şi s’ar con­
traria a-’şi descoperi numele şi locuinţa
sau n'ar voi a da zălog, atunci prin
amintitele autorităţi poate fi escortat (dus)
în comună la primărie şi acolo prin an­
tistia comunală se ascultă, luându-se la
dare de seamă.
Pescarii, care pescuesc numai cu
dreptul de folosinţă ori us trebue sfi-’şi
însemne pe ţermurnl rîului până unde
’i-se Întinde linia sau hotarul de pescuit,
ca numai în cercul aceluia sfi se deprindă
cu pescuitul.
Proprietarul ţărmurilor este îndatorat
şi constrîns se sufere, ca pescarul îndrep­
tăţit se poată străbate la apă, se poată
păstra pe ţfirmure uneltele de pescuit şi
acele neîmpedecat sfi le poată întrebuinţa
pentru prinderea peştilor.
indreptâţitul de a pescui pe pro­
prietatea altuia asemenea este îndatorat
Pag. 53
a plăti toată paguba ce ar face-o în să-
mânăturile proprietarului. Dela păgubire
sau daună în 8 zile este îndatorat pescarul
îndreptăţit a aduce la cunoştinţa antistiei
comunale paguba făcută.
Dacă nu s’a împăcat cu proprietarul,
atunci este îndatorat ca prin antistie se
preţuească paguba şi sfi o replătească
fără amînare proprietarului. Antistia pe
cheltuiala pescarului trebue se preţuească
paguba făcută în producte în aşa vreme,
când se poate statori apriat, ce daună
sufere proprietarul.
Pescarul îndreptăţit este strîns oprit
a face pagubă prin alte deprinderi pe
propietatea unde pescueşte.
îndată-ce un rîu sau lac s’ar usca,
adecă ’şi-ar perde apa, toate drepturile
• de pescuit încetează.
Proprietarul pământului de loc nu
poate împedeca pe pescarul îndreptăţit dela
pescuit, până nu s’a stîrpit sau uscat de
sine tot locul.
Pentru înaintarea culturei de peşti
şi prăsirea acelora, pe lângă restituire
sau replătire corăspunzfitoare, poate fi.
împedecată economia câmpului şi pădurei.
Pot fi puse sub scutinţă şi pază aseme­
nea teritoare, prin care sporirea peştilor
poate înainta, dorinţa interesaţilor auc-
torităţile sau diregătoriile statoresc dajdia
şi vremea câtă se pofteşte, ca prăsila de
peşti se poată creşte. (Va urma).
Cultura pământului.
Pdmântul din firea sa numai aşa poate
se ne dee roada dorită, dacă şi noi îl tocmim
lucrăm şi înfrumseţâm cu seminţe deose­
bite de multe feluri şi tot mai de multe
trebuinţe. Recolta bună este attrnătoare
(legato) de mai mnlte împregiurări foarte
însemnate: dela pământ, climă, sămânţă,
şi lucru.
Aceste patru împregiurări mult puţin
trebue sfi le cunoască fiecare econom,
căci experienţa este învăţătorul cel mai bun.
Pentru plugar diutre toate mai în­
semnat este lucrul, adecă aratul şi sfimâ-
natul. Aratul încă are mai multe regule,
încât unele plante poftesc arătură mai
adâncă, altele mai de mijloc.
De regulă pămintele mai uscăciose
se ară mai adânc, decât cele lutoase şi argi-
loase; deci nu este regulă statoritâ. peste
tot pentru arat, d pămintele se ară după
natura lor. în pămintele uscăcioase să­
mânţa trebue sfi cadă mai afund, ca să
aibă umezeala spre încolţire în cele umede
mai deasupra.
De regulă sub grânele de primăvara
pământul trebue arat mai afund, decât
sub cele de toamnă. Grânele de toamna
au umezeală, pănă-când aceste de primă­
vară ade-se ori din causa vânturilor dese,
duc lipsa de aceea, încât abia pot răsări.
Şi pentru grânele sau plantele de
vară, întrebuinţăm doufi feluri de ară­
 Pag. 54
tură. Pământul pentru cucuruz (porumb),
sfecle şi napi se ară mai afund, căci rădă­
cinile acestora caută pământ mai mult
frăgezit. Sub alte plante, cum sftnt câ­
nepa, ovăsul măzărichea şi orzul se înde­
plineşte arătură mijlocie :.
Arătura bună se face când pământul
sau brazdele se întorc bine, când colţii
grapii sfarmă şi îndreaptă bulgării (stolo-
hai) lăsând suprafaţa cât se poate netedă.
Dacă şi după o asemenea lucrare rămân
bulgări, aceia prin vălătuci (nâvălatic) se
sfarmă. Novălaticul este un grindei de
lemn, pe care se pun dinţi, ca pe o osie.
Acesta serveşte pentru sfârmarea bulgă­
rilor (brnji), ori netezirea sămânăturii nă-
vălăticul poate fi şi fără dinţi. Năvăla-
ticul trebue să aibă anumită greutate, ca se
poată sdrobl, menânţela sau netezi semă­
năturile, aceasta serveşte totodată şi pentru
netezirea holdei, care dorim a o sămâna.
în zilele noastre, după-ce pământul
s’a arat, grăpat şi netezit prin năvălatic,
se seamănă cu maşina. Maşina de semă­
nat este un instrument economical, care
nu se poate de-plin preţul. Aceasta, pe
lângă aceea dl ne cruţă multă sămânţă,
— care sămânţă sămănată cu mâna sar
mânca de paseri, ori ar putrezi fiindcă nu
este Învelită în pământ, ci rămâne la căl­
dura şi razele soarelui, sporeşte recolta
încât fiecare seminţe, care numai arc pu­
tere de încolţit, ’i-se dă loc unde poate
răsări.
Prin maşină economul este în stare,
ca fiecare sămânţă să fie pusă atât de adânc,
după-cum pofteşte natura pământului, sau a
plantei care se seamănă.
Nici dela o comună n’ar trebui să
lipsească câte 1 — 2 maşini de sămânat.
acestea se p it cumpăra prin tovărăşie, care
le pot folosi economii din toată comuna
pe rlnd, dobânda ce se ajunge prin cru­
ţarea seminţei şi recolta bună, abia se poate
calcula.
Unde nu se seamănă pământul cu ma­
şina, odată se aruncă sămânţa peste brezde,
apoi se grapă, afară de trifoiu, care pu­
rurea se seamănă pe pământul grăpat, să nu
ajungă sămânţa adânc
Creşterea mânzilor,
§. i.
Cerinţele (le frunte în prăsirea
cailor.
Dintre toate animalele de casă, prin
însuşirile, forma plăcută şi nobilimea sa,
calul ’şi-a câştigat şi asigurat locul între cele
mai preţioase animale, atât pentru folo­
sinţă, cât şi pentru frumseţa şi preţul seu.
\oind a prăsi cai frumoşi şi de preţ
trebue să alegem iepe de rasa bună. Nu­
mai aşa se pot ajunge resultate dorite şi
îmbucurătoare pe terenul prăsirii de mânzi,
dacă ne îngrijim a spori numărul iepelor
şi armăsarilor din rasa nobilă.
FOAIA PO PO RU LU I
Atât comunele, cât şi singuraticii,
trebue să jertfească bani, osteneală şi
sîrguinţă mare, dacă ’şi-a propus, ca pră-
sila de cai să fie din rasă preţioasă. în-
dată-ce o comună, unde împregiurările
iartă ca să se poată deprinde locuitorii
cu prăsirea cailor, unde se află cerinţele
trebuincioase, iepe şi armăsari se schimbă
rasele slabe cu prăsirea de rasă nobilă,
acolo osteneala şi lucrul Întrebuinţat spre
creşterea mânzilor totdeauna se răsplă­
teşte.
Dacă pe careva teren de economie
se poate ajunge resultat îmbucurător şi
dobândă, atunci de sigur prăsirea mânzilor
frumoşi şi preţioşi se ţine de acel ram, care
răsplăteşte Îmbelşugat sîrguinţă şi lucrul.
Economii noştri, privind trecutul peste
tot; dar’ mai virtos unii, n’au avut nici
o socoteală, nici băgare de seamă, cum
şi prin care măsură se poate Introduce
cultura şi prăsirea de cai, într’un mod
sistematic şi bine chibzuit.
Foarte adese-ori ni-se arată exemple
şi dovezi, că foarte mare este numărul
economilor, cari se deprind cu creşterea
şi sporirea cailor ; dar’ nu pun nici o
seamă pe iepele de prăsilă şi armăsari.
Câtă vreme nu se pune multă grije pe
câştigarea de iepe din rasă bună, pe înăl­
ţimea, mărimea şi vîrsta acelora, câtă
vreme iepele se împreună cu ori-ce armăsar
şi nu se caută ca să n’aibă nici o scădere,
ci se Împacă tot cu nădejdea, că mânzii
vor fi mai frumoşi; nu poate avă nici­
odată cai dc rasă.
In natură nici-odată nu se dă săritură,
ci mai adese ori sc adevereşte proverbul,
cum este mama, aşa vor fi mânzii.
Aşa fiind, datorinţa economului este,
ca cu ori-ce preţ să-’şi câştige iepe
puternice chiar şi atunci, dacă acele le
Întrebuinţează pentru lucru. Adevărat, că
iepele frumoase şi de fel mai bun sânt
scumpe, dar’ şi aceea este drept, că cu
asemenea iepe economul numai dobândi
poate. Deoparte fiindcă sânt mai pu­
ternice şi înving lucru mult, de altă
parte mânzii fătaţi dela aşa marue pururea
îşi răsplătesc grijea, osteneala şi nutreţul
întrebuinţat la creştere.
Economul, care ’şi-a propus să se
deprindă cu creşterea cailor de rasă, care
doreşte a-’şi ajunge acest scop, unul ca
acela trebue să-’şi cumpere anume iepe
de prăsilă. La prima socoteală se pare,
că jertfeşte mai mult decât atunci, dacă
însuşi ’şi-ar creşte iepele de sămânţă, căci
aşa îşi poate ajunge mai in scurtă vreme
scopul.
Mult înstrăinează şi îngreunează câşti­
garea iepelor bune de prăsilă împregiu-
rarea, că de o parte aceste sânt mai
scumpe, de alta câ, ajungând ceva ne­
fericire pe un asemenea animal, economul
este foarte simţitor păgubit.
Dela iepele scumpe fiecare econom
aşteaptă, ca să fie tari, spre a învinge şi
Nr. U
cele mai grele lucrări cu cari se deprinde,
de alta ca se fete şi mânzi de preţ. Numai
prin împlinirea acestor doue cerinţe poate
să-’şi vadă economul asigurată talpa banilor
care a dat-o pentru câştigarea animalelor.
, După-cum fiecare deprindere are anu­
mite regule, întocmai, şi prăsitol cailor.
Economul, care se deprinde cu creştere*
cailor sau doară nu mai doreşte să 5*
deprindă, trebue se ţină seamă de urmi-
toarele regule:
Totdeauna se aleagă de sămenţă,
adecă prăsilă, iepe din fel bun. Se cerc»,
ca corpul acelora să fie destul de robust
sau tare, ca se poată îndeplini lucruri ^
mai grele, se învingă şi poveri mai mari
Folosul ce poate produce un econom
prin deprinderea prăsirii cailor, este atir-
nătoare dela aceste două împregiurări; fel
bun şi puternic. Şi de altcum în pră­
sirea peste tot este regulă: că felul boa
răsplăteşte osteneala.
Adevărata taină şi succes în pri-
sirea vitelor, de loc nu-o hotăreşte nutriră
cu nutreţe nlese sau grijea bună; ci felul
sau rasa, diu care prin oboseală şi munci
economul creşte animal de preţ. Dia
fel rău, cu toată nutrirea cu grije şi
nutreţ ales nu se poate creşte vite d*
preţ, căci le lipseşte cerinţa cea mai te­
meinică : rasa bună.
Legea naturei sau Orei este aşa, d
din părinţi în anumită măsură trec înn-
şirile bune sau rele asupra celor oiscr^
Dela această regulă, nici în prăsirea ai
lor nu se prea întâmplă excepţiune st:
abatere.
Fie-care econom trebue să-’şi ln:«-
mească prăsirea de cai după lmpregiuitri>
între cari se află. îndată-ce economa!
este în curat cu socoteala de ce a i
are lipsă, de lucru, ori numai de pârad?,
ştie cum să-’şi cumpere iepele de prisili
şi ce armăsar poate întrebuinţa pentra
iepe. Având această socoteală, îndaii
este in curat cum trebue se purceadă ia
deprindere, ca să-’şi vadă împlinit scoptl
ce şi ’l-a propus.
Tăria fiecărui cal se poate lua seim»
sau observa chiar şi de cel mai puţin
pricepător. Statura şi forma corpului do­
vedeşte deplin care cal, la ce se post?
întrebuinţa. Agricultorii, care se deprimi
cu aratul, lucratul pământului şi pnrtstri
poverilor, sânt cu privire la puterea calu­
lui, ear’ birjiarii şi călăreţii caută cai
uşori, buni de fugă.
Caii aleşi pentru muncă grea şi de
purtat poveri trebue se aiba trup osos
şi gros, ear’ caii meniţi pentru fugă se
cere să aibă trup lungăreţ subţire şi nşor.
îndată-ce nu se ţine seamă de aceste
trebuinţe, mai ales la întrebuinţarea cailor
la lucrul câmpului, scăderea nebăgată ta
seamă este mult păgubitoare pentru în­
săşi agricultura. Aşa, economii noştri
nu odată folosesc la lucrarea pământului
nişte cai slabi, împilaţi şi schilăviţi, can
 Nr. 14
lin Ioc de a pută ara pământul ln brazde
cum se cade, numai 11 scurmă. Mai târziu
se adevereşte câ, după-cum a fost lucrul,
aşa este şi roada.
Nu atât ţinerea multor cai slabi şi
răi, dar’ prăsirea de fel bun, puţini şi
tari, pot aduce folos şi dobândă fiecărui
•econom. (Va urma.)
Creşterea puilor de găinâ.
Aflându-ne în vremea, care pentru
-sporirea puilor este sesonul adevărat, vom
•da câteva poveţe, ce metod urmăresc
FOAIA POPORULUI
Paiele din locul unde se cresc puii
tot la 2— 3 zile se scutură, ca murdăriile
se cadă pe păment. tn toată săptămâna
se schimbă paiele şi se mătură locul
unde petrec puii.
Când vremea este ploioasă şi fri­
guroasă puii nici-odată nu sftnt lăsaţi
slobozi, ci se ţin închişi în coteţul lor
unde scurmă priu aşternut. Mai ales
scutesc galiţele şi cu deosebire puii de
vânt, fiind în credinţă, că acela străbătând
sub piele, este mai stricăcios ca frigul.
In modul şi pe lângă grijea aci
arătată, culţivătorii francezi cresc o mulţime
Pag. 55
neral de cheltueli anuale pentru cele 20 na­
ţiuni ale Europei de 29 miliarde 526 milioane
franci, adecă 81— 68 pe fiecare an de cap de
locuitor, în care întră femeile, bătrânii, copiii,
bolnavii şi infirmii. Această cifră este cu atât
mai enormă cu cât materia imposibilă a scă­
zut tn fiecare an.
Drumuri de fer. Reţeaua totală a Eu­
ropei este 238.606 chilometri sau 21 chilo-
metri pentru 1000 chilometri pătraţi şi 655
chilometri în termin de mijloc pentru un mi­
lion de locuitori. Reţeaua ferată a României
este de 2581 chilometri sau 19 chilometri,
care au transmis 1,653.451 depeşi în anul 1895.
Comerciul. Schimburile celor 20 naţiuni
europene au atins cifrele următoare:

Francezii pentru creşterea puilor.
Grija mai de căpetenie în creşte­
rea puilor este, ca aceia să fie scutiţi în
primul rînd de răceală. Cultivatorii gali-
ţelor diu Francia, începând din a treia
zi după eşirea din ouă, încep nutrirea
puilor, deci două zile nu le dau nimic
>de mâncare.
Nutremântul cel dintâiu ce se dă
puilor este faină de orz feartă în lapte.
Din această mestecătură se pregăteşte un
fel de aluat moale, ln care se pune şi
ceapă râşnitâ. Aluatul aşa pregătit, ca
să nu fie nici prea vîrtos nici moale, se
unge pe laturea unui trunchiu de lemn,
■care este aşa de înalt şi lat, ca puii să
ajungă cu ciocul şi să se poată grupa în
giurul trunchiului. Prin acest mctml de
o parte nu’şi pot călca hrana, de alta nu
st* pot mânji pe picioare, adecă sftnt scutiţi
de murdărie. Ca acest aluat se nutresc
pânâ-ce ajung a fi mari.
Cultivatorii de galiţe de loc nu pot
întrebuinţa nutrirea de ouă ori carne,
care costă pre mult, şi n’ar pută răsplăti
osteneala.
Mai întrebuinţează pentru nutrire, —
cu deosebire unde au vaci, brânză de
vacă; dar’ peste tot sânt foarte cruţători
ln hrăniroa galiţelor.
Pe lângă nutrire au grije şi de adăpatul
puilor, însă abia în a cincea ziuă dupâ
eşitul din oue le dau apă; dar’ şi de
astâ-dată puţină şi apă stătută. Vasul cu
apă, care li-se pune înainte, se umple cu
petri, aşa, câ numai ciocul sau clonţul se
ajungă în apă. Acest mijloc îl între­
buinţează, ca se scutească puii dela udat
şi răceală, aşa şi dacă sar peste bliduţul
sau văsciorul în care li-s’a pus apa, nu
ie pot uda.
In vreme călduroasă le dau mai
puţină apă şi nici-odată proaspătă, ci tot
stătută, prin aceasta îşi scutesc puii dela
răceală.
Vreme de 10— 14 zile nici-odată nu
lasă puii să umble pe pământ, nici chiar
vara. Locul unde aşează puii trebue sfi
"fie luminos, călduros şi cu aer curat.
Pămentul pe unde umblă puii este acoperit
cu paie de orz câte o palmă de gros, sub
trunchiul de nutrit şi vasul de beut se
pune scândură, ca în vremea mâncârii şi
beutului puii să stee pe basâ mai tare.
de pui fără să aibă pagubă prin perire, La import 32 miliarde 527 milioane.
îmbolnăvire sau moartea acelora. . La export 24 miliarde 526 milioane. .
în total 57 miliarde 53 milioane.
Dacă scăderea preţurilor care a atins în
Bilanţul Europei. termin de mijloc toate producţiunile de sehimb
Dăm aceste date destul de însemnate cu 50 până la 60 la sută nu s’ar fi produs,
după „ Curierul Financiar “ .•
aceste cifre ar fi fost mai mult decât îndoite.
Această scădere a schimburilor explică crisa
Bilanţul sarcinelor şi resurselor Europei
de lucru, strîmtoarea piaţelor şi a schimbului
înfăţişează situaţiunea următoare:
şi raritatea afacerilor curente de bancă. .
Poporaţiunea. Cele 21 naţiuni europene
au o poporaţiune de 300.125.000 locuitori,
ceea-ce dă 30 locuitori de chilometru pătrat.
Cea mai poporala ţeară este Relgia, care are
Păstrarea şuncilor vara.
211 locuitori dc chil. pătrat; celo mai deşerte Adese-ori se întâmplă, că economul
sftnt: Svedia, Norvi^ia şi Finlanda, cari au 6 este silit în cursul verii a tăia pe seama
locuitori în termin de mijloc. Francia are sa chiar şi dintre porcii pe care îi îngraşe
70 locuitori de chilometru pătrat şi Itomâ- pentru vândut. îu asemenea împregiurări
nia 11.
carnea o vinde ori face părţi după-cum
Armata. Pe picior de pace se atlă
poate de repede; dar’ bine este, dacă
3,-103.511 oameni; pe picior de resboiu
21,201.257 oameni: ceea-ce costă 5 miliarde poate să-’şi păstreze şuncile sau şoldurile
303 milioane pe picior de pace, adecă 14— 56 pentru trebuinţele câsii. Pe lângă anumite
do cap de locuitor. In Homânia armata po regule şi preparare, şuncile se pot păstra
picior de paco esto de 49.331 oameni, ear’ chiar şi în cea mai mare câldură de vară
po picior do resboiu dc 152.000 oameni.
în modul următor; se amestecă la olaltă
Cheltueliie militnrc In timp de pace sftnt de
1 cligr. sare şi '/* chgr. salisru, soco­
lei 41,010.131 coea-ce revine la 7 lei 58 bani,
de cap de locuitor. tind u-se pentru 4 şunci, cătră aceste se
Datoria. Totalul datoriilor publice so adauge o mână de piper zdrobit. Fiind
urcă în Europa la 11G miliarde 000 milioane în acest mod mestecate se încălzesc, până
franci, sau 320 frunci de cap de locuitor. sftnt atât de ferbinţi, încât putem umbla
Cu dobândă mijlocie de 4 la sută ar face o
cu mâna în dînsele, cu aceste se freacă
rentă anuală de 4 miliarde 040 milioane fr.,
cât numai se poate de bine şunca. Voind
ce statele europene sflnt datoare a plăti în
fiecare an, adecă 1250 de cap de locuitor. a păstra şi din carne, tot asemenea pur­
Eată rangul fiecărui stat, după clasifi- cedem la frecat, lăsând din amestecătură
careu făcută, a datoriilor ce apasă pe fiecare salitru. După-ce cărnurile sftnt bine frecate,
locuitor: se aşează pentru murat într’o butice sau
r« r lj Ti ci;
covată, însă aşa, ca şuncile se fie de­
1. Portugalia fr. 794 11. România fr. 192
2. Francia 677 12. Ka.su n 146 desubt. în a doua zi de nou ridicăm
3. Knglitcr* m 62'J 13. St-rhia * 143 şuncile şi carnea din locul de murat şi
4. Ţerile-de-jos 480 14. Danemarca 137
137 întocmai ca îu ziua premergătoare le
5. Italia 417 15. Turcia B
6. Austria 304 16. STedia r 73 frecăm tot cu atâta cuantitate din meste-
7. Belgia 350 17. Norregia * 78 cătura amintită. Aşezându-se pentru murat
8. Spâni* 339 18. Bulgaria r 65
9. Crecia 334 19. Finlanda T> 31 în ziua a treia din carne se formează
10. Germania * 274 20. Elveţia s 25 zama. Aflând că este destul de sărată
Trebue se notăm, că In aceste cifre nu cu această murătoare udăm în a patra
Intră decât datoriile permanente sau amorti- zi şunca şi carnea. Dacă n’ar fi destul
sabile constatate prin titluri de rentă, care se de sărată, atunci încă odată se freacă cu
negociază la bursele europene, aşa încât sar­
mestecătura amintită. După-ce mai stă o
cinile indicate n a i sus nu ne arată decât si-
zi, în ziua 5— 6 se culege din murătoare
tuaţiunea minimă, la care ar trebui se se
şi se aşează în fum. Ne îngrijim, ca să
adaoge datoriile comunale şi judeţene.
Budgetele. Cheltueliie budgetare ordi­ avem fum zi şi noaptea ca şuncile să se
nare ale Europei se urcă la 19 miliarde 583 afumeze cât numai se poate de repede şi
milioane franci sau 51— 47 de cap de locui­ bine. Şuncile în acest mod pregătite vor
tor. Budgetul României pe anul 1896— 97 fi fragede şi foarte gustoase, totodată
este de lei 209,677.000, ceea-ce dă lei 41,
se pot păstra vreme îndelungată.
bani 93 de cap de locuitor.
Ckcli:ieli generale. Adiţionând cifrele
cheltuelilor care preeedă avem un total ge­
 Pag. 56 FOAIA POPORU LU I Nr. 14

Alungarea sobolilor din straturi.
Multă neplăcere şi chiar pagubă fac
Boboîii sau cârtiţele pe straturile de răsad
ori legume, mai ales când în gunoiul
aşezat pe straturi se află rime şi alte
insecte, după care scurmă sobolii. Aceştia
se depărtează sau alungă de pe straturi
aşa, că în gaura cea mai proaspătă se
aşează o cârpă muiată în petroleu (fotogen),
ear’ de-asupra pe unde am pus cârpa
pămentul se îndeasă bine s6 nu se răsufle.
Străbătând mirosul prin găurile cârtiţei pe
aceea o alungă de pe straturi. De altcum
sobolii sânt folositori, căci mistuesc o
mulţime de insecte, cari sporfndu-se ar
pute face mari pagube în plante. Din
chestiunea, pentru a pută presenta camerilor
un proiect de lege, pentru industria zăharului
în România. Această industrie nefiind îndes­
tul de spriginită de legea pentru favorisarea
industriei naţionale, proiectul dlui ministru
Palladi vine la timp să aşeze industria zăha­
rului în România pe base tari. Astfel se fac
mari pregătiri, ca se se poată întemeia şi în
folosul agriculturei fabrici, a căror menire va
fi în stare a lăţi bunăstarea şi prosperarea
economiei naţionale române.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 6j. Comuna noastră are mult
teritor comunal de păşunat, care până acuma
s’a folosit timp îndelungat, după darea curată
a posesiunii private. Mai târzia în mod egal,
funduare. După moartea tatălui-meu s’£>
aflat un om din comună, care zice, că
cumpărat cele 2 jugere de pământ, cu contract
dela tatăl meu de 13 ani. De atunci le
foloseşte Contractul nu ’l-a mai Intabulat acum
după moartea tatălui-meu încearcă întabularea.-
După-cumam înţeles, a mers Ia notarul public
ca să-’i Intabuleze contractul. Am mai în ­
ţeles, că ar fi subscris martori de nou în con­
tract, nu ştiu însă vor fi martori din vremea
aceea, sau vor fi de acum. căci cei de acum
nu ştiu nimic, despre această afacere. Am
fost Ia cărţile funduare se văd în această
treabă şi ’mi-a spus că, foaia este în lucra..
Inventarul :I-am făcut şi aşteptăm după
pertractare. Deci me rog după îndrumare,
ce ar fi de făcut, ca se pot dobândi eu eele
doue jugăre pământ?
Zam. ■ x. il

această causă economii mai vestiţi de loc bogat ca cel sărac, fără privire la dare.
în vara trecută oficiul comunal a hotărlt
nu ucid nici pustiesc sobolii din grădini
provisorice, ca să se folosească după-cum are
şi rituri.
cineva jugăre în hotarul privat. Noi Românii
fiindcă avemjugăre puţine nu ne-am mulţumit,
Ştiri eeonomiee. ci am recurat la dl pretor de unde încă nu
am mai căpătat nici un resultat.
P răv ălia sau bolta Ind ustriaşi­
în anul acest ear’ voesc a hotărî aşa,
lor rom flni. După-cum ni-se face cunoscut
ca mulţi din ai noştri se nu mai poată mîna
această prăvălie s’a Ingrigit de toate măr­
vite pe pământul comuual.
furile care numai sflnt trebuincioase pentru
casă. Cu deosebire sămânţurile dc luţernă, Vo rog deci a-’mi răspunde în „Foaia
trifoiu şi napi le-a câştigat din locul cel mai bun Poporului11, că fi-va în legea nouă do c/i mp
încât poate servi cu deplină garanţie semen- ori alta lege, carc nă-’i îndreptăţească pe ei
ţurilo, că acele vor răsări. Neguţătorii din a folosi pământul comunal după jugărele pri­
giurul Sibiiului şi poporul mai pricepător şi vate? Ori a so folosi în mod egal de toţi
deştept pricepe, câ co menire are aceasta pră­ locuitorii. După-cum o şi închis şi după-cum
vălie, do aceea o şi cercetează şi cumpără 80 fac şi greutăţile publice ale comunei?
mulţi din dlnsa. Toţi articlii din boltă se ~lbon<'iit ttr. '■."*•/ ? .
vând cât se poate cu preturi cinstite, apoi R ă s p u n s . Cut despre folosirea piişunii
serveşte marfă foarto bună, şi proaspetă. Dela comune 8e poate introduce folosinţa după-cum
seminarul teologilor, , Albina* banca t ea mai descrii lucrul. Dupî-cum nu sQnt proprietă­
puternică românească, dela şcoala du fete a ţile egale nici darea comunală, întocmai nu
%Asociaţiunei■ şi mulţi intelegenţi ctnnperă din ponte exista egalitate cu folosinţa păşunii.
această boltă. Deci nimănui nu ’i-so face nedreptate, dacă
’i-so lasă la păşuuo vitele după jugărele dc
pământ.
Vieaţa (etatea) anim alelor. Elo-
fantul trăcşte dela 4— 500 ani, ba balena
ajunge şi miia do ani. între palicari şi corbi Un bun creştin de aici
întrebarea 66.
eflnt şl do aceia, cari ajung o sută de ani, ba nr voi Bă procure po seama bisericii o can­
chiar leul trăcţto 80 ani. Vulturii până la delă. Vă rugăm a ne spuno o firmă de acest fel.
CO ani, vulpile 50 delfinii, 45, boii ajung şi ^ am X ic o la r Itusisu.
40 ani. Vîrsta cea mai mare a cailor e 35 Respuns. Pentru vestminte şi alte
ani, a cănilor şi lupilor 30, a ursului 28, mă­ unelte trebuincioase pentru biserici cereţi preţ-
garul ajunge o virstă de 25 ani. Cămilele curentul dela firma din Budapesta Crista et
trăesc şi 20 ani, mâţele până la 15, oile şi Gawra.
iepurii 12, găinile 11, porcii 8— 10. Vedem
dar’, că vîrsta de 100 ani numai puţine ani­
male o ajung. întrebarea 6y. De unde aş pută pro­
cura nişte vestminte naţionale, costum naţional
femeiesc. Aş voi a-’mi cumpăra eu şi încă
In d u stria zăh a ru lu i în R om ânia.
nişte amice de ale mele.
Se ştie, că o bună parte din pământul Ro­
Bozovici. A u r e lia ro po vic iu .
mâniei se poate' întrebuinţa cu bun folo3 la
Respuns. Pentru co3tum naţional vă
cultura sfeclei pentru fabricaţiunea zăharului.
îndreptaţi Ia firma Ioan Comşa din Sălişte,
De-asemenea este lucra cunoscut, că fabrica
comitatul Sibiiu. Aşa cred din acest loc veţi
de zâhar dda Săscut a fraţilor Elias, merge
primi toate informaţiunile de lipsă. Port mai
destui de bine. Pentru a satisface şi Înde­
plăcut şi costume mai drăgălaşe ca în Să­
plini întreaga cosumaţiune a ţerii, mai e ne-
lişte abia se găsesc. Adevărat, câ costumele
voe de crearea şi a altor fabrici In deosebite
sflnt mai modeste; dar’ în frumseţă pururea
ţiauturi ale ţerii. Tot asemenea se ştie, că
pot sta alăturea cu cele mai preţioase costume,
scăderea preţurilor gTânelor, înfiinţarea de
care costă peste 100 fl.
fabrici serioase În legătură cu pământul de
sine se impune, ca un lucru indispensabil,
atât pentru a deschide noue isvoare agricul­
întrebarea 67. SQnt ficior serac şi mai
turii, cât şi pentru a face se rămână În ţeară
am încă un frate, tatăl nostru a răposat în
aurul, cari sflnt siliţi a-’l trimite străinătăţii
1 Ianuarie 1896. Pentru îngrijirea răposatului
pentru produsele ce importează. Toate ace­
eram siliţi încă în vieaţa Iui se vindem un
stea sflnt bine cunoscute şi de public şi de
juger de păment. Mergând eu cu cumpărătorul
oamenii de stat. Aflăm, că dl ministru de agri­
a face contractul la notarul public, ’mi-a spus,
cultură Palia di a luat în mână afacerea, şi că în
că mai avem 2 jugăre de pământ, cari eu nu
acest moment se ocupă a studia în deamenunt ! le-am ţinut, dar’ s’au aflat în coala cărţilor
R espuns. Dacă tata d-tale a făcut
contract de vânzare In toată regula vânzând
pământul de sub întrebare, atunci nu mai este
mijloc ca să puteţi redobândi averea. P r i­
mind notarul public pentru întabulare con­
tractul puteţi fi siguri, că numai aşa poate
împlini întabularea, dacă cumpărătorul arată
contract compus după toate regulele legii.
Nu se poato, ca notarul public se pună mar­
tori Într’un contract de cumpărare după 13-
ani. Contractul de întabulare, dacă n’a cores­
pund e legii, trebue să fio respins dela ju ­
decătorie, ca totuşi 85 fii deplin liniştit că
nu ’ţi-se face nedreptate, caută prin c*:ra
bărbat de încredere actelo do sub întrebare
Poţi Insă pofti bo ’ţi-se reîntoarcă darea
statului şi comumlă cât şi alte sarcini, cari
le-ni plătit pentru pământul do sub întrebare
vreme do 13 ani do când cumpărătorul folo­
seşte pământul, fără se-’l fi Intabulat pe Da­
mele seu. Se poato so câjtigaţi chiar şi p ă ­
mântul; dar* uşa ceva numai uu advocat vred­
nic de toată Încrederea, caro vede toate actele
ponte Fă-’ţi deo sfat deplin.
Întrebarea 6S. Vo rog a-’mi îm parte;'
că de unde şi dela co linna aş pută comand*
seminţo pentru plautelo do nutreţ, recoman­
date In nrul 12 al „Econo;nului“, anurne:
măzăricho de păduro şi plantă de mocirLi.
Saa-Scbe^. Sicolar. Chirc<u
econom.
R ă s p u n s . Seminţelo do nutreţ de szt
Întrebare, sflnt deja procurate prin pravâiia:
Industriaşilor români din Sibiiu; cere dela
aceca de cât ai lipsă.
întrebarea 68. Am un socru şi o soacră şi
aceştia au proprietate cam 40 jugăre de păm ânt
foarto bun, dar’ grijesc foarte reu economia, dia
care lmpregiurare ’şi-o împovărează cu datorii
mari. Ce ar fi de făcat ca să-’i opresc dela Impo-
văratul locului; medicul şi antistia com unali .
îmi dau document, că nu sflnt în stare din
causa beuturilor ca să-’şi lucre şi pâstrere
averea. Prunci nu mai au decăt pe femeia
mea Noi ne-am dat toată silinţa ca se-'i
împedecăm dela ruină, dar’ fără de folos.
Dacă vor gata averea, atunci legea ne va
sili ca să-’i ţinem noi. Mă rog de ceva sfat
ce aş avă de făcut.
Ricin A. -V.
Respuns. Dacă afacerea într’adever
stă aşa după-cum ne spui, atunci pune-te to
conţelegere cu un advocat, ca să-’ţi isprăvească
afacerea. Cu atestatul medical şi adeverinţa
antistiei comunale vei încerca prin judecătorie
a-’i pune sub curatorat în acest mod vor fl
împedeeaţi a prăda moşia, li-se va da folosul
de pe pămân t; dar’ nici vor pută înstrăina pă­
mântul, nici vor pută să-’l îngreuneze cn datorii-.
 Nr. 15 Adaos la „FOAIA POPORULUI" nr. 15_
econom ul
redactat de I. C 0 S TIN,
preot.
Legea despre peseuit.
(Urmare şi fine)
însoţirile (le pescuit.
Însoţirile de pescuit se compun de
regulă, după un teritor sau îu tindere
anumita de apă. Asemenea însoţiri se
compun prin cei interesaţi, apoi se pre­
găteşte despre întinderea apei despre pro­
prietarii aceleia o arătare, despre care
se încunoştiinţează vice corniţele comitatului
sau primarul cetăţilor cu magistrat, care
conform dorinţei celor însoţiţi în vreme
de 2 luni îi învită la o adunare generală.
In asemenea adunare şi sub presi-
diul diregfitorului se constituieşte sau
compune însoţirea, care după plac îşi
tlege preşedintele şi representanţii sei, care
Iţi compune statutele şi prin vicecomite
ori primarul, care presidează în adunare,
le subşterne pentru aprobare la ministrul
ie agricultură, dimpreună cu protocolul
de constituire.
Membrii, care ar voi a se folosi de
ceva activitate ori ar păşi în lucrare în
numele Însoţirii Înainte de ce s’ar fi
«probat statutele, sânt respunzfitori solidar
despre toţi paşii întreprinşi. Fie-care
membru întrAnd în sinul însoţiri, are
drept de pescuit pe teritorul apei şi în ­
tinderea care este proprietatea însoţirii.
Statutele însoţirii de pescuit trebue
se cuprindă următoarele regale: Numirea
ţi locul, scopul modalităţile de peşcuit
ţi mijloacele prin care se pot susţiufc şi
spori peştii; întocmirea, alegerea, cer­
cai de lucrare şi vreiuea comitetului sau
representanţilor Însoţirii; modalităţile ţine­
rii convocării adunării generale, locul, tim­
pul, când se pot şi când trebue sfi se
ţină aceste adunări, precum modul de
conchemare şi disposiţiile ce ar fi a se
lua când n’ar fi de faţă atâţia membri ca
e£ se poată aduce hotărîri; în urmă regalele
cum se Îndeplineşte votisarea membrilor.
Dreptul de votisare se statoreşte în
proporţiune cu mărimea întinderii de pes­
cuit sau după teritorul şi proprietatea
celor interesaţi. După-cum este partea
de teritor, cu care cineva poate lua parte
în societatea pescarilor, întocmai aşa ur­
mează sfi se facă şi votisarea. Dreptul
mai restrîns este de un singur vot; dar’
şi peste această mfisură se pot forma
anumite grupuri de vot. Proprietarii, cari
nu pot avfi decât numai anumită parte
din vot, dacă nu se unesc în grupă
Totisătoare, atunci se representă în înso­
ţire prin antistia comunală. Nici un pro­
prietar nu poate ave mai multe voturi ca
jumătate dintre cei însoţiţi. Afacerile în­
soţirii se isprăvesc prin adunarea gene­
rală printr’un president şi cel puţin patru
representanţi din Însoţire. Însoţirea o repre­
___1896
sentă presidentul sau un membru ales prin re­
presentanţii ceilalţi, aşa, încât toate aface:
rile şi îndatoririle încheiate prin aceasta
sânt obligatoare pentru societate.
In tot anul cel puţin odată trebue
sfi se ţină adunare generală, invitarea
la această adunare trebue sfi cuprindă
obiectele despre care se va face sfătuire
în adunarea generală.
In cas de trebuinţă o a treia parte dintre
membri, cari au vot, pot pofti în ori-care
vreme, ca sfi se ţină adunarea generală,
dacă în 8 zile uu li-se vor împlini do­
rinţa, atunci la rugarea acelora ministrul
de agricultură, industrie şi comerciu face
paşii de lipsă ca adunarea sfi se poată ţinfi.
Cercul de lucrare al adunării gene­
rale se extinde: la statorirea şi schimba-.
rea stututelor; alegerea presidentului,
membrilor representanţi, schimbarea şi
depărtarea acelora; revidarea şi controla­
rea socotelilor; ridicarea de împrumuturi,
elocarea sau aşezarea capitalului de re­
servă ; în urmă desfacerea sau împreu­
narea cu altă societate.
Pentru ridicare de împrumuturi şi
schimbarea statutelor se pofteşte majori­
tate absolută, la desfiinţarea societăţii se
pofteşte doufi din trei părţi.
Membrii representanţei isprăvesc şi
conduc toate afacerile societăţii, aceştia
aleg diregătorii, controlează lucrările lor,
recearcă cărţile de cassă şi alte ajută­
toare, toate acestea le împlinesc în mfi­
sura primită dela adunarea generală.
Membrii represenţanţi sânt respunzfitori
societăţii pentru toate lucrările împlinite
diu partea lor.
Hotăririle adunării generale numai
după aprobarea ministrului de sgricultură
au putere şi sânt obligătoare de drept.
Desfiinţându-se societatea, după-ce
plăteşte toate datoriile, partea rfimasă
din averea societăţii se împărţeşte între
membri în mfisură proporţionată cu în­
tinderea proprietăţii.
Când proprietarii nu s’ar uni în so­
cietate de pescuit, ori societatea nu-’şi
împlneşte datorinţa; atunci dreptul de
pescuit vicecomitele îl poate da. în arfindă
sau primarul oraşului pe lângă licitaţie
sau preţ de strigare.
Dacă licitarea n’ar succede şi încer­
carea ar rfimânea fără nici un resultat,
în asemenea cas dreptul de pescuit poate
fi dat în arândă prin tocmeală; dar’ ase-,
menea tocmeală şi contractul totdeauna
numai după aprobarea sau încuviinţarea
vicecomitelui sau primarului cetăţii are
putere îndestulitoare.
: Hotăririle aduse din partea viceco­
mitelui ori primarului cetăţii se poate apela
la congregaţiunea comitatensă, dela acest
for la ministru. După trecerea unui pe­
riod de arândă, de nou se face încercare
pentru întemeierea societăţii de pescuit.
Venitul din arendă se împărţeşte în pro­
porţie cu proprietatea sau teritorul apei.
Pag. 57
în afacerile de pescuit în ceea-ce
priveşte autorităţile s’a făcut abatere dela
cercul'âe competenţă mai vîrtos în cause
de drept, cum este teritorul de pescuit,
extinderea aceluia şi îngăduinţele. în
eausele amintite, ca primul for hotăreşte
vicecomitele, îa a doua congregaţiunea
şi în a treia ministrul de agricultură,
în acele afaceri de pescuit, care sânt de
natură poliţială şi de loc nu cad în cer­
cul de drept al proprietăţii, hotăririle se
aduc în primul rînd prin protopretore
vicecomite şi congregaţiune.
La rugările pentru statorirea întin­
derii . apelor închise sau altor teritoare
oprite, pe lângă planurile şi desemnările
trebuincioase, sânt a se . preda la vice­
comite sau primarul cetăţii. Dacă te­
ritorul apei de pcscuit s’ar extinde pe
mai multe comitate, atunci copia rugării
vicecomitele trebue sfi o împărtăşească
cu ceialalţi vicecomiţi sau primari.
. Totodată li recearcă, că dacă ar
av& ceva drept de competenţă, în vreme
de 15 zile sfi-’şi facă recursurile. în
asemenea împregi urări pentru statorirea
proporţiunii de competenţă toate accisele
se subştern la ministrul de agricultură.
Pertractările în faţa locului, dacă
afacerile sflat de o mai mare însemnătate
de regală se îndeplinesc sub presidiul
vicecomitelui sau primarului cetăţilor.
Aceştia pot alege pe. protopretore ori pe
un membru representaut din cetate.
Pertractările sânt verbale, despre cari
de regulă se conduc protocoale, în care
părerile celor Interesaţi se Introduc scurt
şi la Înţeleî. Aceste protocoale de toţi
ce-’i de faţă se subscriu, amintindu-se
care dintre cei de faţă n’au voit a sub­
scrie protocolul. După aceasta se aduce
hotărîre. Pîrîtorul este îndatorat a plăti
înainte cheltuielile.
Rfisplătirea teritoarelor, .pădure ori
păşune, auume oprite; pentru sporirea
peştilor se face prin învoiala persoanelor
interesate, dacă aşa ceva nu se poate
ajunge cu pace şi bună înţel-gere, atunci
preţul de rfiscumpfirare se statoreşte
prin congregaţiunea comitatensă. Ase­
m e nea judecată care statoreşte preţul de >
desdaunare, nu se poate apela. Persoana,
care nu se îndestuleşte cu hotărîrea pre­
ţului de replătire, trebue sfi-’l plătească la
judecătoria de proprietate. Judecătoria,
aceasta statoreşte preţul de desdaunare
după normele legii de expropriate numai ;
după-ce s’a ridicat la valoare hotărîrea
congregaţiunii. _
Folosirea pădurii sau păşunatului
numai aşa şi atunci se poate opri ori
pune sub oprelişte, dacă preţul statorit
ca rfisplâtire s’a depus în bani gata ori hârtie
de valoare la judecătoria de proprietate.
în toate afacerile acestea, când ape­
larea nu este interzisă prin lfge apriat,
dela primirea ori-cărei hotărîri se face
apelată în vreme de 15 zile.
 Pag. 58
Creşterea mânzilor,
§. n .
Alegerea iepelor şi armăsarilor de
prăsilă.
Prăsirea cailor numai aşa poate fi
răsplătitoare, dacă iepele menite pentru
sporire corespund deplin cerinţelor na­
turale şi anumitelor însuşiri, cari trebue
se le aibă fiecare. însuşirile, cari pot
hotărî pe econom ca se aleagă iepele
de prăsilă, sânt pe scurt următoarele:
Fiecare iapă se aibă trup regulat
şi proporfionat, adecă capul, grumazii
şi trunchiul corpului să fie bine com­
puse şi în măsură ce ne câştigă la pri­
vire plăcere. Trunchiul trupului să fie
înalt şi lat, apoi de amândouă laturile
să se plece coastele şi deşerturile rotunde.
Spatele lungi să fie şi late, ca să
nu formeze spinare ascuţită, ci spinarea
cu coastele se compună un cerc. La
ori-care iapă se pofteşte corpul lung,
că numai acele pot avă şi piept lat,
acesta este foarte trebuincios pentru
inima şi plăinânile sănătoase.
Mai vîrtos se pofteşte, ca iepele
se aibă trup bine format, oase groase
şi părţile dindărăt deplin crcscute sau
desvoltate. Iepele late în şcle şi cruci
au aşezământ bun şi puternic pentru
crcstcrca mânzilor.
Trupul dc două laturi să formeze
cercuri, pântecele mai ales la mânze
înainte de cc ar fi fătat să aibă formă
cilindricii, bărbiile să fie late şi din
crucea pieptului eşind să stee pe gru­
mazi întinse. ' dusă la armăsar slab, va da naştere la
Coada tufoasă între şolduri pro-
porţionate, matricea, partea naşterii de­
plin crescută şi deşerturile pline încă
sânt trebuincioase.
Toate patru picioarele să fie com­
puse din oase tari, din trunchiu începând
să aibă lăţime cuvenită şi din trup să
ese ca dintr’un stilp sau cilindru. Pi­
cioarele să fie scutite de ori-ce gâlciuri,
rane, bube ori ariciu.
Copitele, ca unele părţi, cari atât
la lucru greu, cât şi la alergări, dar’
cu deosebire Ia purtatul de povară şi
cărăuşit sânt de mare trebuinţă, trebue
să fie sănătoase şi fără de nici o scădere.
Mult înalţă frumseţa cailor, umblatul
superb şi păşitul hotărît, de aceea ale­
gând iepe de prăsilă nici-odată să nu
peardă din vedere umbletul măreţ, aler­
ta tu l şi păşitul hotărît -
Pe lângă însuşirile până aci numă­
rate încă sânt vrednice de amintire
vîrstă, mărimea şi coloarea sau faţa pă­
rului.
Economul deştept nici-odată nu
va întrebuinţa pentru prăsilă iapă mai
tinără de 4 ani, tot aşa nici de acele
cari au trecut peste 12— 14 ani. Dacă
sânt duse la armăsar mânzele prea ti­
nere, atunci pe lângă aceea că se slă­
besc dinsele, fată mânzi cu scădere. Tot
FOAIA POPORULUI
asemenea dacă sânt prea bătrâne fată j
mânzi slăbuţi, cu nişte oase subţirele şi
trup gingaş.
Nu puţină însemnătate are înălţi­
mea şi mărimea iepelor atât în prăsilă
cât şi în folosinţă, la lucru. înălţimea cheze cu mama ori sora-sa.
hotăreşte atât preţul cât şi întrebuin­
ţarea. Caii mai mărunţi pururea sânt
mai slabi şi ieftini. Economul, dacă nu­
mai poate şi îl iartă impregiurările, să
aleagă de prăsilă iepe câte de 150— 160
cm. înălţime.
Cu privire la coloarea cailor peste
tot şi îndeosebi pentru prăsilă, să ale­
gem coloarea neagră. Caii de coloare
deschisă, albi şi suri, mai ales dacă nu-’i
putem afla în păreche bună, nici-odată
nu sânt aşa de cercaţi ca cei de co-
loari închise.
Toţi caii albi ori de coloare des-
schisă se murdăresc foarte uşor, prin
urmare poftesc curăţire mai multă; din
această socoteală purcezând, nu se pot
recomanda economilor de rînd pentru
prăsire.
Dacă se pofteşte, ca iapa de pră­
silă să fie aleasă din rasă bună, să nu
aibă nici o scădere, să fie scutită de
ori-ce boală ori slăbiciune, atunci îndo­
ială nu mai încape că şi armăsarul pe
carc voim a-'l întrebuinţa la împărechcre
trebue să fie deplin corăspunzător şi
se poşeadă toate însuşirile bune.
Economul, carc nu ştie să aleagă
armăsarul, carc nu ţine socoteală cu îm-
pregiurarea, că şi iapa cea mai bună
mânzi slabi, care de altă parte crede
că iapa slabă şi cu scăderi dusă Ia ar­
măsar mândru şi puteros, va da naştere
la mânzi tot asemenea; se înşeală foarte
greu.
Armăsarul totdeauna trebue ales
din rasă nobilă, ca să aibă toate însu­
şirile bune, să fie deplin desvoltat, ager,
vioiu şi blând. Cu deosebire părţile
genitale, adecă ouăle acelora să fie de­
plin desvoltate, să fie animal înfocat care
îndată-ce se apropie cătră dînsul iapa
pentru împărechere să se irite şi în
ori-care vreme să fie gata dc sărit.
Păzitorii de cai, pururea trebue să
fie cu grije bună, ce iapă au de pră­
silă, dar’ nici-odată nu Ie este iertat a
trece cu vederea frumseţa, tăria şi stă-
tura făloasă, care trebue să o aibă ar­
măsarul.
Greşeală neiertată şi păgubitoare
sevîrşesc acei economi, cari nu bagă
de seamă nici de iepele, nici de armă­
sarii meniţi spre prăsilă.
Armăsarii din cea mai fragedă
vîrstă trebue ţinuţi sub grije şi pază
bună, nutriţi, curăţiţi şi apăraţi de ori-ce
primejdie. Crescătorul de armăsar tot­
deauna are datorinţă se fie aspru şi re- I
gulat cu armăsarul; dar’ nici-odată dur, I
ci se arete iubire şi blândeţă.
Nr. 15
Cât se poate împărecherea se nu
se facă între cai de un fel sau neam,
căci mult puţin însuşirile trec şi la noi-
născuţi. De aceea se fac încrucişerile
îndatinate, ca armăsarul să nu împăre-
Nu se pot face împărecheri nime­
rite nici între caii cari se deosebesc
foarte mult, bună-oară o iapă înaltă şi
lungă în trup nu poate fi dusă pentru
sărire la armăsar mic şi scurt Nid
iepe mărunte nu pot fi împărechete cu
armăsari puternici, groşi şi înalţi. între
iepe şi armăsarii meniţi la împărechere
trebue se fie o proporţie cuvenită.
Dacă totuşi se împârechează ani­
male cu deosebiri mari, atunci foarte
adese-ori urmează preschimbări contra-
naturale între cele două animale, adecă
mânziii ori au cap mare, grumazi ori
trunciu sau părţile dindărăt mai mari
şi bine crescute largi sau desvoltate ca al­
tele, de unde urmează o diformitate ne­
plăcută, care pentru prăsilă n’au n id
un preţ.
Se poate însă ca şi dela asemenea
împărecheri să dobândim mânzi frumoşi
şi buni; dar’ această împregiurare se
arată mai mult ca o raritate. D in în­
tâmplare şi împărcchcrile contraste sau
cu deosebiri mari între iepe şi arrai-
sari pot să dee mânzi frumoşi; dar'
nime nu nc poate asigura, că scăderile
cari n’au urmat în noul născut nu s-t
vor ivi în mânzii cari sc vor naşte din
dînşii.
Nu arare-ori, unii dintre economi
întrebuinţează la prăsire iepe mai slabe,
accstc Ic duc pentru sărire Ia armăsari
frumoşi. Asemenea purcedere încă se
poate întâmpla şi suferi, când armăsa­
rul este deplin desvoltat şi nu are nid
cea mai mică scădere. Această proce­
dură se poate urmări şi întrebuinţa,
fiindcă pe încct în acest mod înain­
tează şi sc sporeşte nobilitarea sau îm­
bunătăţirea prăsilei.
Armăsari deplin desvoltaţi şi fără.
nici o scădere mai sigur se află în her-
geliilc statului. Statul se îngrijeşte, ca
în toate ţinuturile economii şi prăsitorii
de cai să aibă la îndemână sau trebuinţă
armăsari sănătoşi şi puteroşl
Aşa fiind, economii cari doresc a
avă dobândă din prăsirea cailor, trebue
să se folosească de aceşti armăsari,
j dacă numai doresc se aibă foloase
din prăsirea cailor.
îngrijire bună este în toate herghe­
liile, ca economii să afle armăsari după
trebuinţele lor. Aşa, pentru iepele de
statură mai mică sânt întroduşi pentru
împărechere armăsari din lipita şi arabia.
Aceştia sânt foarte acomodaţi pentru
iepele economilor dela sate. Pe lângă
toate-că nu sânt mari şi înalţi, dar'
au trup tare, din care se nasc mânzi
! în putere, cari înving povoare grele, cari
 Nr. 15
sftnt destul de repezi în mers şi se în-
destulesc cu hrană puţină. Cu privire
la aceste însuşiri, fiindcă înving şi pot
suporta multe greutăţi, sânt buni pen­
tru prăsire şi sporirea cailor de lucru,
,de care au lipsă mare economii noştri.
Numeroşi dintre economii noştri,
cari ’şi-au dus iepele pentru sărire la
asemenea armăsari, sunt foarte îndestu-
liţi, căci ’li-s’au sporit cai frumoşi, tari
şi robuşti, încât te cuprinde plăcere pri-
rindu-’i.
Mai ales prin introducerea legii
despre poliţia de câmp din 1894 art
XII- §. 25 statul s’a îngrijit, ca fiecare
cerc ori comună sS aibă pentru pră-
iilă armăsarii de lipsă. Fără nici o
îndoeală este de prevăzut, că dacă legea,
va fi aplicată, în scurtă vreme prăsirea
de ca i va fi mult îmbunătăţită.
Astăzi în multe comune încă lip-
ţesc armăsarii, care în toate ar cores­
punde cerinţelor de toţi aştepte, dar’
este de prevezut, că atât prin legea mai
ros amintită, cât şi prin întroducerea
veterinarilor de stat, prăsila cailor se
ra îmbunătăţi şi va păşi pe terenul
înaintării.
L a ori-care întemplnre armăsarii
<!abi şi cu scăderi trebue total scoşi
din folosinţă. Perderile ce pot ave eco­
nomii cu armăsarii bolnavi şi cu scă­
deri, abia se pot socoti. Un armăsar
răi, bolnăvicios şi cu scăderi, transmite,
idccă îşi pune scăderile în mânzi şi
poate strica o generaţiune adecă o stavă
de iepe, ca toate se aibii mânzi cu scă­
derile aceluia. Nu sc întâmplă aşa cu
iepele de prăsilă, câci şi dacă aceea nu
este destul dc bună pentru prăsilă sau
ai ceva scăderi, aceste dela dînsa trec
numai la 4 — 10 mânzi; până-când un
armăsar bolnav şi cu scăderi, poate
transmite boala la sute de mânzi. Din
această causă foarte temeinică în pră-
silâ trebue se sc grijească bine, ca de­
loc se nu se crească armăsari bolnăvi­
cioşi ori cu scăderi, de loc însfi se nu
ne întrebuinţaţi la sărit sau împărechere.
Lecuirea boalei san ciumei de porci.
Mulţi dintre cetitorii noştri îşi vor
idace aminte, câtă perdere şi pagubă an
causat ciuma de porci în anul trecut In
ţeara noastră.
De regulă îndată-ce o boală se lă­
ţeşte, o mulţime de oameni încep a des­
coperi şi afla fel de fel de leacuri, cu
care Încearcă a împedecă lăţirea conta-
giuloi. Despre toate leacurile se spune
ci sttnt folositoare, că vindecă total ciuma;
dar’ tot reclamul se reduce la împregiu-
rarea, că doresc a câştiga părale dela
publicul întristat de pagube. îa acest
mod o mulţime de puţin pricepători ajung
la dobândă, ear’ economul supărat de
FOAIA POPORULUI
pagubă, aleargă şi cheltuieşte în nădejde
ca să-’şi scape animalul de ciumă; dar’
în cele mai multe caşuri rămâne greu
înşelat. Nu este destul paguba ce o su­
fere, dar’ trebue sfi mai dee şi adaus
din banii gata pe leacuri, care în cele
mai multe caşuri uu aduc nici un folos.
După toate încercările făcute prin
cei mai vestiţi veterinari din ţeară, astăzi
încă nu avem leac deplin sigur, prin
care s’ar pu:e vindeca această boală.
Acesta este un adevăr dureros, nu ne
poate însă supăra greu, căci chiar şi boale
omeneşti sunt multe, faţă de care stă
fără putere si deplin desarmată toată;
ştiinţa medicală.
Cele mai multe boale, nu atât prin
lecuire cât prin grijea bună şi apărarea
de lipsă, se pot depărta atât dela om cât
şi dela animale. Statorirea puterii ce
poate avă un leac peutru vindecarea si­
gură este lucru foarte greu.
Boala de porci numai aşa se poate
ţină departe dela turmă ori coteţe, dacă
ne folosim de desinfecţionare şi toate va­
sele din care se hrăuesc le păstrăm în
curăţenie.
Unde boala s’a ivit, îndată porcii
la cari sc arată semnele boalei, trebuie
despărţiţi de ceialalţi. Este lucru ade­
verit, că în rămăşiţele de mâncări şi
beuturi, mai adese-ori află scut şi loc de
sporire baccilele, cari causează boala.
Aceste vase trebue desiufecţionate, cu
antimoniu, floare de peatră pucioasă, ce-
nuşe şi sare. De altă parte porcii să
nu fie hrăniţi cu mâncări stricate, cari au
trecut în descompunere, mucezeală şi pu-
trejune.
în împregiurările de aztăzi mai mult
pond trebue să punem pe apărări şi scu­
tiri decât pe vindecări.
Aşa din ţinuturi unde porcii pătimesc
de această boală, de loc eă nu cumpărăm,
aducem sau 6porim turma de porci, care
de altcum este scutită de boală. De loc
să nu suferim, ca în turma scutită de
boală, să între cumpărători, jugănitori
(căstrători) şi alţi străini, cari vin din
ţinuturi unde grasează boala.
Este adevărat, că economul de prin
satele noastre n’are ocasiune ca să-’şi
poată despărţi şi aşeza porcii despărţiţi,
lipsindu-’i locaşurile de lipsă. Pe lângă
toate aceste trebue să îngrijească de ur­
mătoarele împregiurări scutitoare: Semnele
ciumei se începe cu ferbinţeli mari, per-
derea apetitului şi sete foarte mare. Ră­
suflarea devine mai repede, însă totodată
şi mai greoaie. Animalul atacat obosit
şede pe partea dinapoi, răzimat în pi­
cioarele dinainte ca cănii. Deschide gura
şi răsuflă, tuşeşte răguşit, din nas li curg
nişte bale întinse.
Nu mult după ivirea boalei animalul
este atacat de cufureală. Deşertările sânt
deplin decargătoare, puturoase şi adese-ori
mestecate cu nişte materii sângeroase.
Pag. 59
Pântecele este umflat puţin, pipăindu-’l
este foarte simţibil. Umblarea animalului
este greoaie şi se vede a fi amorţit în
membri, adese-ori se clătină... în unele
caşuri pe lângă semnele amintite, se pot
observa la dînşii dureri mari de splină,
încât urinează sânge. Această stare se
întinde câte 2— 3 săptămâni, în această
vreme boala îi slăbeşte şi perd grăsimea,
în urmă între semnele deplinei slăbiri pier.
Având de a face cu asemenea ani­
mal să-’l despărţească îndată dintre cei
sănătoşi, se grijească ca cei sănătoşi se
nu poată ajunge la. deşertările ori tur­
nările vărsate din porcii bolnavi, ca acele
să le mistuiască..
Locul unde petrec porcii bolnavi
trebue păstrat în curăţenie şi locul des-
infecţionat cu var nestins, carbol şi alte
materii. Porcii sănătoşi, dacă numai se
poate, trebue depărtaţi din1 curtea sau
ocolul unde s’a ivit boala.
Mai adese-ori boala aceasta conta­
gioasă sau lipicioasă se transmite sau
lăţeşte prin mâncările şi apa murdărită,
în acest mod Be introduce în rânza şi
maţele (intestinele) animalului, aici apoi
se sporesc baccilele şi mai ântâiu atacă
păreţii maţelor de unde se Introduc în
sânge.
Bolnăvirea urmează numai după-ce
bacteriile se pot spori In maţe, ca această
sporire să poată urma au lipsă de Im-
pregiurări, care pentru vieaţa acelora sânt
favoritoare.
Deci numai aşa se poate împedecă
boala, dacă putem nutri sau Introduce In
maţele porcilor materii, In mijlocul că­
rora este imposibilă sporirea baccililor.
Ştiinţa a aflat asemenea leacuri, prin
care citernele maţelor se pot infecţiona
cu asemenea materii, în care baccilele
boalei nu se pot spori.
Prin urmare sânt de lipsă aşa leacuri,
care să aibă deplină putere a Împedecă
boala; dar’ totodată să fie scutit animalul
dela Inveninare.
Spre acest scop se pot întrebuinţa
compusele din catron, cum sânt; creolinul
şi lysolul, care trec prin citernele maţe­
lor fără se vatăme păreţii acelora ca se
între în sânge.
Aceste sânt leacurile cele mai po­
trivite care pot împedecă ciuma şi lăţirea
aceleia.
Creolinul se întrebuinţează mestecat
cu apă, adecă 1% de creolin se pune
în apă, porcii beau aceasta apă; dacă nu
li-se dă alta fiindcă sânt înferbântaţi.
Un porc mare poate primi pe zi 5— 10
grame creolin fără să-’i strice; pentru
purceii mai tineri este Indestulitor 2— 3
grame.
De leac bun s’a adeverit încă car-
bolul şi adecă, într’o litră de apă se pune
2 gr. carbol şi 2 gr. salicil, cu aceste
se pregăteşte uruiala de mâncat şi tot
din asemenea apă li-se dă beutura.
 Pag. 60 _________ __ ____ —F O A I A —P O P O R-U LrU I ---------------- -— ------- — -Nrr-lfr-
După încercările îndeplinite până
acnm nu s’a aflat leacul despre care s’ar
putfc spune cu siguritate, că poate vin­
deca boala; dar’ mai folositoare s’a ade­
verit leacurile şi sentinţele amintite.
Cu ivirea căldurilor de vară se poate
ca ciuma de nou s6 se arete, de aceea
dăm aceste poveţe pentru economii noştri.
Scoaterea gustului şi mirosului de
glod din peşti.
Peştii din bălţi şi rîuri sau văi mo­
cirloase au un gust a pământ sau a glod
şi nne-ori a putregaiu. Acest gust se
poate scoate aşa, că în urma curăţirii
I posiţiei de vite in părţtile Noerichiului, dl pa­
maţelor, peştii se ţin câteva ore într’un
amestec de sare, tărîţe, cărbuni aprinşi
şi apă de fântână (puţ). Urmează spâlarea
repeţită cu apă moale şi limpede.
Un alt mijloc este ferberea peştilor
la un loc cu coji de pâne.
Ştiri economice.
C om itetul c e n tr u lu i BR e u n iu n ii
ro m â n e ag rico le “ în şedinţa din 31 Martie
n. a luat următoarele hotărlri mai de însem­
nătate: „Proprietarii comunei Mohu, părtaşi
Ia venitul din păşunatul de iarnă- au solvit
fl. 40 taxa şi au fost primiţi de membru pe
vieaţă al „Reuniunii", ear' dl Vasile D a n ,
candidat de advocat de membru ordinar eu
taxa de 5 tl. la an. — S’a luat cu mulţu­
m iţi la cunoştinţa, câ dl Simeon Popescu,
protopmbiter şi profesor, a solvit taxa do
membru pe vieaţă cu ll. >10 şi interesele cu
fl. 7.55. — Advocatului Dr. Ioan Mihu din Vi­
nerea e'a trimis un exemplar al statutelor
Reuniunii agricolo şi al „Tovărăşiilor agricole»,
cu scop de a încerca lDfiinţarea' uneia Bau
alteia acolo. — S’a horărlt so sc solvească
la perceptorat pedeapsa dc timbra (reper)
cu 21 cr. pmtru o cuitnnţu despre fl. 2, nc-
timbrată. — Pentru anul 1896 s’a abonat
foaia „Der illustrierte Thierfreund* cu 11. 1,
şi „Landwirtn-haltlischen bWittcr* cu II. 1.G0
— Membrii In restanţă cu rata a IlI-a din
preţul vitelor de rassa BPinzgnu“, cumpărate
pe datorie au fost provocaţi so solvească rata
până la 26 Aprilie n. c. — Sâmbăta şi Dumi­
necă Ia 21 şi 22 Martie n. s’a ţinut Ia opi-
dul Silişte un curs de altoit, pomi sub con­
ducerea presidentului Reuniunii dl D. Comşa
şi Ioan Chirca, membru In comitet. Cu această
oeasiune s’au dat instrucţiuni practico despre
cultura pomilor şi s’au altoit mai mulţi meri,
peri ttc. La curs au luat parte muiţi ţerani,
apoi tinerimea şcolară din Sălişte, Vale, Tilişca
şi Geleş, sub conducerea învăţătorilor şi a
preoţilor.
La cerere înaltul minister a trimis Reu­
niunii 2000 meri pădureţi (dela şcoala de pomi
din Lugoj), cea din Ada (comit. Bâcs-Bodrog)
200 caişi şi cea din Budapesta 500 cireşi, din
aceştia s'au distribuit In mod gratuit câte
200 meri şi 25 caişi gradinei şcolare din Vale,
Reşinari, Sibiu (gr.-cat.), Mohu şi Tilişca, ear’
câte 300 meri şi 25 caişi grădinii şcolare
din Poplaca; 100 meri 25 caişi grădinei şco­
lare din Roşia şl membrului Liviu Brote din
Răşinari, ear’ restul pomilor s’au distribuit In
Selişte, rămânând, ca cei 500 cireşi se se îm­
partă mai târziu. Duminecă Ia 17/29 Martie
presidentul D. Comşa însoţit de secretarul V.
Tordăşianu au plantat ln grădina fiecărui mem­
bru al Reuniunii eu locuinţa In Roşia-săsească
câte nn altoiu mer pătul, dându-se învăţaturi
despre plantare, altoire, eroirea pomului şi
altele. — Protopretorului din Sălişte ’i-s’a adus
mulţumită protocolară pentru vinderea broşurii
„Peronospora viticola0 şi pentru trimiterea
preţului Incassat. S’au distribuit între membrii
Reuniunii 69 chlgr. sămânţă de trifoiu, 12
de napi şi 32 chlgr. sămânţă de luţemă, ear’
asupra cererilor pentru sămânţă de cânepă —
se va hotărî mai târziu. ■ — La Invitarea frun­
taşilor din Cornăţel, s’a hotărît se se ţină Du­
minecă la 31 Martie v. o întrunire agricolă
acolo. Totodată s’a decis să se facă unsorii
in causa ţinerii de întruniri In comuna: Guş-
teriţa, Porceşti, Bradu şi Veştem şi tot In
această causă să se facă recercare cătră co­
muna politică din Vale. în causa ţinerii ex-
roch Nicolae Moldovan din Nocrichiu este rugat
a răspunde la recercarea Reuniunii. — Până
acum au sosit Ia Reuniune raport despre ac­
tivitatea tovărăşiei agricole şi a Însoţirii de
credit sistem Raiffeisen din Ro$ia, Sibiiel,
Apoldul-rom. şi din Sălişte, ear’ tovărăşile din
Lancrăm, Gurariului, Săcădate şi Avrig au
fost recercate a raporta fără amlnare.
Apărarea pomMor contra geru­
lu i. Un pomolrg mai vesiit ro omandă In
grija cultivătorilor de porni următorul m end:
Pomul dpja Înflorit se poate scuti şi apăra do
ger aşa, că aşezăm sub coroana aceluia un
vas plin du npâ cam de 10— 12 litre. După (
aceea aşezăm cu capetele sucituri sau funii
de paie ln dlnşa, acelea trebue ko fie atât de
lungi, ca ko tijungă cu un capet Inire crengilo
sau ramurile pomului. Suciturile acestea sflnt
Indcstulitoarc, dscă sflnt aşezato sau adunate
ln ti oi părţi alo pomului. Pe capetele din
vasul cu apa se pun petri ca se le apese, ear’
In pom so leagă do crengi. Prin lutrebuin-
ţarea acestui ni j ’oc, frigul se tri-ge In apă, po
care o loghiaţă; dar’ arborele esto mântuit şi
aşa ’i-se scuteşte productivitatea.
Jir unul hI xăjtatld. După căldura
din Martie a urmat o vreine cu adoverat În­
grijitoare. Putând plantele Învinge greutăţile
acestui timp, vom li foarte norocoşi, dar’ teama
de nimicirea mugurilor, caro ne dau roada
este foarte întemeiată. Sămânăturile pretu­
tindenea s’au ridicat şi crescură frumos ln luna
trecută. Adevărat esto, că în unele locuri a
suferit foarte greu din priciua iernii grele.
Mai vfrtos din Vineria-mere Începând peste
Întreaga ţeară s’a simţit frig mare. In cursul
sărbătorilor de Paşti a căzut z».pada mai In
toate comitatele cu doesebire In cele muntoase.
Aşa d. e. in Sibiiu a nins câteva zile întocmai
ca iarna, Pe aici şi părţile Crişurilor a fost
ln câteva dimineţi brumă. Pe lângă toate
acestea, că zăpadă şi bruma a supărat pe
mulţi economi, totuşi despre ceva daune sau
pagube In pomi nu ni-â’a făcut de ştire din
nici o parte a ţerii.
R oadă p u ţin ă in India-răsări­
teană. în zilele din urmă toate foile aduc
ştiri din cetatea B o m b a y , că după conscrie-
rea recoaltei grânelor, care s’a îndeplinit prin
stăpânirea ţerii, toate cercurile agrare au ră­
mas rău surprinse. Secerişul încă nu este
deplin isprăvit, pe lângă toate acestea datele
până aci adunate, dau deplină dovadă despre
resultatele care se pot ajunge, cât şi despre
teritoarele de pământ, care au fost sămânate
cu grâu. Teritorul sămânat cu grâu In ase­
mănare cu anul trecut, este mai puţin, tot
asemenea şi roada va fi cu 26.97 milioane?
hecto-litre mai puţină ca in anul expirata
Toată roada este apreţiată la 58 millioane
hecto-litre. în anii 1893— 94 atât teritorul se-
mânat cu grâu cât şi roada a fost de 91.64-
hecto-litre. Din această productivitate atât
de mare de regulă s’a exportat câte 15—2Q-
hecto-litre, Din aceste date se poate pri­
cepe deplin ce suprindere, grije şi frică a
cuprins cercurile negustorilor de grâne aceste
date atât de superăcioase. India-resăriteani -
pentru trebuinţele gale are Jipsă in tot anul
de câte 55— 60 m ill!oane h.-Iitre grâu, aşi
fiind abia va fi în stare ca se poată exporta
câteva millioane de grâu. Urmarea recoltei
i
slabe este, că deja a început a se ridica
preţul grâului şi este de prevăzut, că pe
încet dar’ sigur se va’ tot ridica. Nu mii
puţin este adevărat că această productivitate
slabă va contribui la ridicarea preţurilor grâ­
ului şi In alte ţeri, mai vîrtOB uDde se făcea,
export cu grâul indian.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 6p. Am un unchiu în etate -
de 51 ani, care sufere de 3 ani de morbal
aşa numit „Epilepsie”, adeca ameţea'a de
cap. Tot Ia 2 şi 3 luni so bolnăveşte: ve
rog ca se aveţi bunătate a-’mi răspunde, că de
unde şi ce medicină s’ar putâ Intrebcicu
mai cu succes la asemenea morb.
Sinteşti. . A b o n e n t n r. 1I7G.
R e s p u n s . Contra boalei mai sus des­
crisă vei Întrebuinţa următorul medicamerî:
iiP.
Ivalii hromnti.
Nutrii tiromati.
ita gsta i|iiin(]iic.
Dir. iu dor acqu
Nro. 10.
Din leacul aresta înainte de ce ar urca
decurgerea boalei să iee 1— 2 pnlvere.
J>r. lic d n ic •.
întrebare jo. în comuna co.istra piu-
meşte o femeie de temea (pantlică) de rre-o
opt nni do zile şi au făcut n u i mult? ccr?
ba au fost şi in spital In Cluj Inse U ri da
nici un foto», că nu s'a putut tămădui de pe­
ricolul cel mare de. tenea. Pentru-câ capd
la toate 7 curele au rămas ln intestine. Acatn
Încă a făcnt cură cn scoarlă de măr şi o:eitr
de ricin şi a dat afară o temoe de SO ca.
inso ear’ fără cap. Pentru aceea mă rog
să-’mi lespundeţi îu preţuita „Foaia Poporului*
că ce medicină şi mijloc ar trebui să folo­
sească, ca sâ se poată scăpa acea femeie de
vermele bkstemat, ca să ’i-se nimicească şi
capul pantlicei. r. r.
Respuns. Respectiva femeie trebue -
să se supună următoarei lecuiri şi anume:
în 4 zile se mânânce mâncări puţine, sărate
şi acre, ultima zi e mai bine dacă numai
heringi mâncă. în ziua următoare dimineaţa,
se folosească leacul următor:
Rp.
Extr. Fii. Mar. aeth.
gramn&ta 8.
Melis rosati -
grta 40.
După întrebuinţare în vreme de o ori,
să iee 30 grame de uleiu ricin. Cred că va ar£
efectul dorit. D r . Rednic.
Ale rog a-’mi scrie, ce
întrebarea yi.
Insemneeză 2265/1880 sz. I. M. E. §. 6S.
Jf. Santsv-
Respuns. Presidele Ministerului de
justiţie. Igazsăgiigyi ministeri elnok.
 Adaos la „FOAIA POPORULUI» nr. 16 —1896
econom ul
redactat de I. C O S T IN,
preot.
Chemarea însoţirilor.
Adese-ori am spus în coloanele ace­
stei foi, că în economie pe viitor, însoţi­
re vor avfi sfi îndeplinească lucruri mari
j frumoase. Toate ţerile mai înaintate
iucultură şi bunăstare, încep a isprăvi
Ijcruri mari şi întreprinderi grele prin
ijşoţiri.
Asigurarea, Întemeierea, susţinerea şi
^urnirea statelor cercurilor şi comunelor
fccă este o instituţiune clădită pe temelia
Însoţirii. Acum, dacă această însoţire de
timeni s’a dovedit de bună, atunci nu
cii încape nici cea mai mică îndoială, că
pînsoţirile cu menire curat economică
tor fi aşa. însoţirile cu scop de a spri-
p),încuragia şi ajuta înaintarea pe terenul
tconomic, se vor arăta cel puţin atât de
hse, ca cele pe basa cărora s'a clădit
waţa socială în Btate şi ordinea bună în
tiirernisirea acelora. Începutul cu eco-
Ksia raţională, aşezată pe temelia înso­
ţirilor, este fapt împlinit în ţerile din apu­
ci european: dur' nu aşa se întâmplă
i noi.
Mai în zilele trecute stăpânirea sta-
::ai prusian a susternut în dieta ţerii
i proiect de lege. Prin acesta deoparte
fi pus de scop ca sc ajutore cu mijloace
[iiieşti însoţirile, de altă parte cere 3 mi-
::ae credit din visteria statului, ca se
tUeiscă magazine pentru adunatul grâ-
Rlor. In acest mod crede, că va pută
troiţe din mânile agenţilor şi antepreno-
nbr comerciul ca grânele.
Magazinele conform proiectului s’ar
t’lil din banii statului, ear’ comerciul cu
ihnarea, predarea şi pl&tirea grânelor
irjîo adunate, s’ar îndeplini prin însoţi­
re economilor.
Proiectul se încearcă a dovedi, că
f. această cale plugarii vor putfi avă cre-
£t pe grânele lor, atăt vinderea, cât şi
Kopărarea îndeplinindu-se prin producfi-
feri, adecă prin însoţirea acelora, se crede
ttodată, că şi producătorii în acest mod
*;r pută ajunge la preţuri mai bune.
Acesta este nn plan foarte de mare
Seninătate, este un fundament puternic;
H care se va pută clădi scutul economi-
kr. îndată-ce economul va avă piaţ în
toiti nnă vremea pentru grânele sale, în-
&iă-ce va pută împrumuta în capul pro­
iectelor sale banii trebuincioşi la lucra­
ta pământului şi va avă în cas de năcaz
ptrale fără camătă este de prevăzut, că
soarte mai fericită îl aşteaptă.
Este lucru greu sfi putem prevedâ,
c&nd va întreprinde şi stăpânirea ţerii
noastre ceva lucra mai îmbucurător pen-
fru plugarul, care asuda în brazdă şi abia
&ai poate suporta pe umerii sei frânţi şi
*Eorţiţi de muncă sarcinile publice.
Pag. 6
1
Sumele, cari s’au jertfit cu statistica
decât puterea; vina şi causa trebue eău-
economică, care le-a prădat cu cumpărare tată în lipsa de bogăţie naţională şi mai ;
de tablouri Pulszky şi în urmă cari se presus de toate în lipsa de însoţiri.
vor jertfi cu milleniul, ar fi fostă deplin Luptă cu isbândă nimenea , nu poate
îndestulitoare, ca sfi se scape din greutăţile suporta sărac şi fără organisaţie.: în
care zace plugarul din această ţeară. vieaţă ori-care lucru se poate isprăvi, unde
Noi îndeosebi ca Români, nu putem este cu cine şi: cu ce. Noi până nu vom
şti, dar’ nici nu putem spera ceva spri- putfi întemeia însoţiri, cari de o parte s&
gin din partea stăpânirii de astăz«, nu, ajute poporul dela coarnele plugului a-’şi
căci pentru noi n’are nici înclinare, nici câştiga prin lucrul înţelept al pământului
pătrundere sfi ne ajute, nu, căci ajutânr bunăstare, de altă parte sfi-’l ţină în le­
du-ne crede că ne vom întări şi întărin- gătură şi unire cu un centru oare-care*
du-ne noi crede că se slăbeşte pe sine. nu putem duce nici o luptă rodnică.
Putându-ne întemeia însoţiri, putând
Din contră vedem zilnic, că unde numai
poate ne pune pedecă şi băţ în roată, ca • stator! între acele un centru, putând în­
chega un corp prin fire conduse dintr’un
sfi nu putem da înainte pe nici un teren.
loc, am întemeiat organisarea sau legă­
în asemenea împregiurări se pofteşte
tura de lipsă, prin care verşi învfiţătură,
dela noi multă înţelepciune şi pfitrundere,
cultură, avere şi putere, ear’ în cas de
ca sfi ne putem întări, sfi ne putem câştiga
lipsă ceri putere şi braţe de luptat.
avere şi sfi putem pune un fundament
Toate aceste aşa fiind, este mai pre­
neclătit, pe care să ne clădim economia
sus de toată îndoiala, că chemarea înso­
noastră raţională.'
ţirilor la noi este mare, că numai prin
Noi, râzimaţi pe puterile noastre,
acele se vor putfi obţină câştigare de bună­
trebue sfi ,ne însoţim şi unim averea noa­
stare, drepturi şi învingeri, după-cum noi
stră, prin tăcere şi bună înţelegere să
ne închipuim şi donm.
clădim fundamentul pe care se se poată
. Când Ungurii sfirbează milleniul, noi
stabili, sprigini, ajutora şi nutri: agricul­
să ne unim a clădi la însoţiri, că numai
tura, industria şi comerciul. aceste ne pot scăpa din sărăcie şi întări
Fapte adevărat măreţe şi luptă ro­ la isbândă.
ditoare, pentru câştigarea drepturilor cari
ni-se cuvin în stat după jertfele şi sarcinile
ce suportăm numai atunci vom pută is­ Cultivarea cartofilor.
prăvi, când vom fl tari şi puternici pe
Pentru economic cartofii (crumpene),
terenul economic naţional.
picioici, baraboi, pere de pământ) sânt
Luptele pururea trebue purtate cu
o plantă mult preţioasă . şi folositoare.
mari capitale spirituale, şi materialo. Ori­
Cultivarea este atit dc lăţită, încât abia
care răsboiu, unde nu sânt generali buni
este casă în sate, ai căror locuitori să nu-’şi
şi bani îndestulitori, pe lângă cei mai
cultive cartofii, fie pe pământul propriu
vigoroşi soldaţi lupta se poate perde. Aşa
sau în arândă. Omul sărac mare parte
fiind, noi trebue să ne îngrijim, să mun­
din an cu această plantă noduroasă îşi
cim, ca să întemeiem însoţiri prin toate
hrăneşte copiii sei, pe care cu drag îi priveşti
ţinuturile, carc sfi dee vieaţă şi suflet eco­
cum frig şi ferb cartofii.
nomiei raţionale, care unica este In stare
De altă parte se foloseşte şi la făcutul
se răsplătească deplin munca şi care pu­
pânei, şi la nutrirea animalelor, atAt verde
rurea conduce la bunăstare şi îndestulire.
cât şi fiartă, din această î mp regi urare este
Dacă Dania, Helveţia şi Boemia
vrednică să grijim bine cum îi cultivăm
noastră pe lângă o poporaţiune atât de
cartofii. Peste tot pana astăzi sflnt 50 de
puţină au atâta putere şi au putut să
feluri, care împregiurare arată ce grije
impună totdeauna, atunci trebue sfi ştimH
deosebită ’i-se dă acestei plante în eco­
că bogăţia, adecă industria şi comerciul
nomie.
raţional le-a ridicat la vază şi onoare.
Când Dumnezeu va binevoi, ca min­ în cultivarea cartofilor se folosesc
două metode, unul când se sporeşte prin
tea noastră să fie destul de luminată, ca
să înţelegem datorinţa noastră, ca să pri­ rădăcini, altul când se sporeşte din să­
cepem în ce locuri binecuvântate ne aflăm mânţă.
Economii de comun se folosesc de
aşezaţi; când vom pută pătrunde în tai­
nele pământului şi vom şti folosi fericita sporirea cea dintâiu, însă grădinarii, care
voesc a încrucişa deosebitele feluri de
posiţie naturală în care ne aflăm; când prin
cartofi, să folosesc şi de cultivarea din
puteri unite grupe de grupe ne vom însoţi,
sămânţă, fiindcă sămânţa adese-ori dă şi
pentru a face pământul mai roditor şi pro­
altfel de cum îi este rădăcina. Sămânţa
ductelor vom şti face preţurile cuvenite:
se culege atunci, când cotorul răsărit din
atunci vom putfi fl mândri de puterea
rădăcină s’a veştejit şi sămânţa este coaptă.
noastră, care singură ne poate duce la
Plantarea se poate face primăvara şi
isbândă.
toamna. Se cultivă în cuiburi sau păraufi
Dacă noi în luptele noastre de vea­
sau rozoare în latul sau de-a luDgul holdei.
curi ne-am svîrcolit, dacă n’am putut sfi
Pământul dacă se ară odată toamna
ne avântăm mai repede la ţinta dorită, dacă
apoi a doua primăvara, cartofilor le prieşte
şi astăzi mai mult ne ajută însufleţirea
\
 Pag. 62
foarte bine. Cât pentru gunoiu în locuri
mai reci, este bun gunoiul proaspăt, go-
zuros, ear’ în locuri calde mai putred, in
păminte mai slabe gunoiul de regulă se
rfiştilă în cuiburi sau păraufi şi pe dînsul
se aşează cartofii.; Unde pământul este
gras, încât de loc n’are trebuinţă de gu­
noiu, se aşează în cuiburi sau păraufi.
Este foarte bine a presăra o mână
de funingine, fârină de var potolit sau
cenuşe pe gunoiul proaspfit, de o parte
pentru-că depărtează vermii, rîmele şi alte
vieţuitoare din pământ, cărora le place
a-’şi pune casa în cuib, hrănindn-se din
cartofi, de altă parte în vremuri căldu­
roase cartofii se scutesc prin funingine şi
cenuşe de o boală aşa numită rujină, după
coloarea în care se înfăţoşează.
Cartofii trebue aşezaţi în pământ în­
dată după arat, până pământul are ume­
zeală. Atât cuiburile cât şi şirurile de răzoare
se tac iutr’o depărtare aproape de 50 cm.
ca sâ se poată săpa cn uşurătate, şi atunci
câud viţele se râspândesc iu toate laturile.
De sâmânţă se păstrează pururi-a car­
tofii bine copţi şi de mărime mijlocie, care
sânt bine iernaţi şi sănfitoşi. Cartofii mai
mari, meniţi pentru cultivare, se taie în
2— 3 bucăţele de-alungul, inse cât se poate
scutind ochii de încolţire, apoi se aşează
cu tăietura cătră pământ. într’uu singur
cuib punem după lăţimea acelora 4— 6
bucăţele sau 3— 5 cartofi Întregi.
Unde pămentul este apătos şi foarte
jos, cartofii după arat sâ se aşeze pe faţa
pământului, apoi dintre cuiburi sau şire
sâ se învâleascâ cu pământ.
După*ce cartofii au râsărit şi nu sânt
de un lat de mână înalţi se sapă ântâiu,
înainte de Înflorire se sapă a doua-oară^
când totodată se şi umplu printre viţe.
La săpare trebue sâ grijim de următoarele:
sâ nu săpăm aproape de cuiburi, ca Bfi
nu vătâmăm rădâcinile. In locuri mai sfi-
cetoase, pe coline şi dimburi unde este
puţină umezeală, se nu ridicăm prea mult
pământ pe cuiburi, ci atâta sâ fie bine
InvClite, ca sâ nu râmână între dînsele
groape. în timp de ploaie apa se scură de
pe cuiburi în aceste groape şi n’au cartofii
umezeala de lipsă pentru creştere. în lo­
curi din firea lor apătoase se pot ridica
cuiburile, adecă se poate puue pe dînsele
păment mai mult şi printre şire pot fi
groape unde sâ se scure apa.
Peste tot cartofii iubesc umezeală,
dar pămintele apătoase, care dela natură
sânt şi mai reci, nu le place. Pământul
cel mai plăcut al cartofilor sânt locurile
sttrpite de spini, huceaguri şi colinele din
faţa soarelui. '
Dacă dorim a avfi cartofi primăvara
de vreme, mai ales pentru neguţătorie, căci
se plătesc foarte bine, atunci purcedem în
modul următor:
Păstrăm cartofii din anul trecut in
pivniţe între pulvere de cărbuni, apoi pe
încet îi grijim ca pe la August sâ fie
FOAIA POPORULUI
încolţiţi. Arăm pămentul in loc mai înalt
sau săpăm în grădina scutită de porci şi
acolo plantăm cartofii după datină, dacă
ar fi secetă udăm şirurile ca sâ râsară
mai repede. După o săpătură cam prin
Octomvrie bruma strică viţele crude, şi
noi umplem cuiburile cu pământ, fireşte
mai gros, fiindcă voim se ierneze afară.
Peste iarnă cuiburile se acopere cu gunoiu
gozuros, cu frunze sau paie, acolo scutiţi
de ger, se desvoaltă şi cresc frumos. Peste
iarnă din dînsele se pot întrebuinţa tot
mereu. Nainte de ce pământul ar fi atât
de cald ca se poată încolţi, se sapă şi se
vând cu preţ foarte bun, fiind o noutate
şi foarte gustoşi.
îu anii din urmă face mari pagube
în cartofi aşa numitul mucegaiu (Pero-
nospora infestaus). Acesta începe vieaţa
în pete albe, care se înfăţoşează pe frun­
zele cartofilor, apoi vestejeşte şi uscă frun­
zele. Diu această causă în cursul unui
an, abia aduc a treia parte din roadă.
Se poate depărta dela cartofi, dacă îndată-
ce vedem înfăţoşarea pe viţe şi frunze,
presărăm In zori de ziuă cenuşe, funin­
gine şi pulvere da var stins cernut prin
sită, peste ramurii de cartofi.
Sau unde se cultivă mai mulţi car­
tofi se stropeşte acest mucegaiu cu apă
gătită in modul următor: 50 litre apă,
1 >/« chlgr. peatră vânâtă şi 1 chilogram
var sttns, spre această stropire sânt gă­
tite stropitoare anume, care costă câte
14— 17 f l . _________
Creşterea mânzilor *)
§. i i i .
Despre împărechere.
Arâtându-se semnele, că iapa doreşte
sfi fie dusă Ia armăsar pentru Împărechere,
economul trebue se petreacă cu grije şi
cu luare de seamă această impregiurnre.
Pe lângă toate, că această stare de im-
părechcre se poate ivi in ori-ce anutimp,
totuşi mai bine este dăcă se arfita cătră
capfitul iernii, sau începutul primăverii.
Vremea aceasta este mai potrivită. După
trecerea iernii, dacă iepele au fost destul
de cu grije nutrite şi grijite, atunci in-
stintul natural sau dorul de împărechere
se arată mai curând. Foarte mult atirnă
ivirea dorului de împărechere dela sănfi-
tatea, temperamentul şi vremea.
dacă după o iarnă grea, urmează o pri­
măvară călduroasă, aceasta fără îndoială
agită sau aţiţă mai repede, atunci sem­
nele de împărechere se arată mai de vreme.
Cunoscând noi, cari împregiurări pot
pregăti iepele mai repede la împărechere,
de sine urmează, ca pe acele sfi le nutrim
mai bine dându-le sarea trebuincioasă, sfi
le aşezăm în grajduri calde şi totodată
cât se poate sfi le cruţăm dela lucruri
mai grele.
Mai adese-ori semnele din care poate
fiecare econom cunoaşte înclinarea iepelor
*) Voind & compune .Htbiioieca eccnt'micd*
studiu se va tipări in broşară.
Nr. 16
spre împărechere sunt foarte vÎBibile şi
aparente. Totuşi nu arare-ori sânt unele
iepe de temperament mai rece şi sânge
domol, la care nu se pot cunoaşte semnele
de împărechere.
Semnul mai apriat din care se poate
cunoaşte fiecare iapă, că doreşte a fi
dusă la armăsar şi care se arată fără deo­
sebire la toate este înclinarea mare spre
urinare (pişare) deasă, pielea părţilor mu­
coase genitale este foarte roşie, aprinsă.
Petrecând cu luare aminte asemenea iepe
vom putfi observa, că adese-ori se întărită
ca se poată urina, învîrtesc coada şi a3-
vîrlesc cu picioarele. După siluare vom
lua seama, că din vasul de urină se scurge
o materie băloasă care seamfină mult cu
albuşul de oufi. Iepele înclinate spre îm­
părechere, la apropierea fiecărui cal străin
cătră dinsa se irită, începe a sări şi rln-
cheazâ.
Ajungând îu asemenea stare, iepele
sânt foarte iritate şi n’au de loc linişte,
unele îşi perd pofta de mâncare, chiar şi
acele cari abia se mai puteau sătura.
După-ce trec peste agitaţiunea de impi-
rechere rfitnân supte şi supţiite Ia pân­
tece sau foaie.
Câtă vreme ţine starea înclinării spre
împărechere, adecă de regulă 24— 48 ore,
iepele sânt fără linişte. Această stare se
repetează tot la 8— 9 zile.
Mai potrivită este vremea pentn
sărire dacă iapa este dusă la armăsar i
doua zi după arâtarea semnelor de împi-
rechere. încercările fUcute dovedesc, ci
In această vreme prind iepele mai repeiî
mânzii.
între împregiurări normale experienţi
arată, că la iepele întrebuinţate la lucra
înclinarea de împărechere se iveşte cam
de regulă dela capfitul lui Februarie pini
la capfitul Iui Martie.
Pentru împărechere de regulă mii
potrivită este vremea dela mijlocul Ini
Martie, de oare-ce iapa sărită In acest timp,
fată in anul următor cătră capfitul lui Fe­
bruarie. Dacă se întâmplă aşa, atunci
fătatul cade intre cele mai bune împre­
giurări, când adecă economul le poate
cruţa şi n’are îmbulzeală de lucru.
Prin rfipaosul din această vreme,
Aşa iepele bine grijite, nutrite şi cruţate, aduni
şi string putere pentru lucrurile de câmp,
care se apropie cu sosirea primăverii.
Iepele trebue duse la împărechere
cât se poate tot în deplină sănfitate. Ie­
pele, cari ar suferi de ceva boale, fie din
lontru ori din afară, cari ar fi obosite de
lucru şi sdruncinate de cale, nu trebue
duse la armăsar.
Economii practici, dacă n’au în faţa
locului armăsarul, ci într’o depărtare oare­
care, atunci sfi duc cu o zi, doufi mai
nainte la armăsar, ca acele sfi aibă vreme de
rfipaos. De regulă iepele trebue duse Ia
armăsar pe încet şi cu cruţare, mai bine
I este, dacă de seara se merge la locul unde
 Nr. 16
se află, apoi peste noapte iapa se odili-
utşte şi numai în zorii zilei următoare se
jtduce la împărechere.
Sârirea se întâmplă prin ajutorul oa­
menilor încredinţaţi cu grijirea şi lăsarea
armăsarului, după împărechere îndată iapa
trebue puţin preumblată în paşi prin curte
sau ocolul menit pentru sărire, apoi se
lasă în rfipaos, după care se duce acasă;
dar’ nu se întrebuinţează la nici un lucru.
Din hergheliile statului despre îm-
Dărechere, după-ce odată s’a plătit taxa
de regulă se dă uu bilet, că impărecherea
s’a întâmplat. Asemenea bilet trebue sfi
cuprindă rasa şi numele armăsarului, pre­
ţul cât s’a luat pentru sărire şi ziua de
împărechere.
Având economul asemenea bilet, tot­
odată este Îndreptăţit a-’şi duce iapa la
.armăsar încă de patru-ori. Aceste împe­
recheri de regulă se îndeplinesc tot [la
intervaluri de 9 zile vreme. Adecă după
trecerea alor 8— 9 zile dela sărirea primă,
iapa se duce de nou la armăsar, de astă-
dată se constată dacă prima împărechere
a fost cu efect, adecă dacă iapa a prins
ninz.
Daci iapa deja la prima împărechere
a prins mânz, atuuci nu stă la sărit, ci
Împroaşcă dela sine armăsaral; dacă însfi
n’a conceput, adecă n’a putut prinde ttiânz,
atunci se împărechează fără nici o con­
trari are ; nici-odată nu trebue silite iepele
!a împărechere câud sânt duse a doua,
«au a treia-oară la armăsar. Iepele împă-
rechete, chiar şi dacă ar fi prins sau con­
ceput mânzul de mai nainte, prin silă se
poate zădărnici roada săriturii de mai
.alinte.
Economul cu bună socoteală pururea
s*-’şi păstreze biletul despre Împărechere,
de o parte că dînsul poate şti de ce rasă
!i este mânzul conceput, de alta ştie vre-
aea când trebue sC fete iapa. De co­
mun iepele poartă mAnzii 49— 50 sfip-
temini.
Trebue se păstreze economul biletul
de împărechere chiar şi din alte motive.
Aşa dacă ar dori sfi vândă iapa, poate
dovedi cumpfirătorului dela ce armăsar şi
rasă este sărită iapa, când s’a întâmplat
impirecherea şi când trebue sfi urmeze
Citatul.
Scutirea mieilor de cufureală.
Adese-ori se întâmplă, că această boală
•atacă sau copleşeşte in vîrstâ fragedă pe
mieii dela ugerile mamelor şi dacă nu se
află leacul şi scăparea, îndată foarte mulţi
cai jertfă şi pier chinuiţi de cufureală.
Această boală isvoreşte din doufi îm­
pregiurări : ori laptele slab şi rfiu dela oi,
ori de altă parte rficeala. Dacă oile sânt
nutrite cu grije, dacă mieii sânt apfiraţi
şi scutiţi de ploi şi rficeală, atund această
îmbolnăvire nu se poate ivi nici-odată.
Mai adese-ori această boală se pro­
duce aşa, că umblând oile la păşune pe
FOAIA POPORULUI
câmp, acolo le ajunge vreme grea şi frig,
lăsându-se la dînsele mieii ca sfi sugă în
această stare, poate urma repede îmbolnă­
virea de cufureală. Atât laptele cât şi
ugerul fiind răcit, mielul suge acest lapte,
prin care se Introduce în rînza sau sto-
machul aceluia boala.
Nu sânt rari împregiurările când mieii
se îmbolnăvesc, sugând la p te le dela
mame bolnăvicioase, prin acela se infec-
ţionează sau umple şi mieii de boală. Tot
atât este de adevfirată şi altă împregiu-
rare, că mieii se pot umplfi de cufureală
unul de altul, de aceea îndată-ce pe oare-
careva se arată semnele de cufureală, tre­
bue despărţit din staulul sau grajdul unde
petrec mieii şi se pune deschilinit, ca de
loc sfi nu fie în atingere cu cei sănfitoşi
sau cu oile în staul. Aceştia pot mur­
dări aşternutul unde se culcă oile, acele
apoi pot sfi-’şi mângească ugerile, de unde
sugând mielul sănfitos se umple îndată de
cufureală.
Mult scuteşte pe econom curăţenia de
această boali, chiar pentru aceea, staulul
unde petrec oile trebue sfi aibă aşternut
bun şi curat.
In vremea care fată oile sau bărcile
este bine dacă sânt despărţite aşa, ca sfi
fete pururea în loc curat şi murdăria de
care se curăţeşte sfi fie depărtată de sub
dînsele.
lî >ala aceasta de o parte este foarte
molipsitoare pentru mieluşei tineri şi fra­
gezi, de altă parte foarte cu greu se pot
scăpa dacă odată ’i-a cuprins. încercările
cu vindecarea se pot face cu apă de pe
var stins sau 2% creolin mestect cu apă,
din aceste, li-se dă câte cu o linguriţă de
cafea de 2— 3 ori In zi.
Fiindcă încercările cu vindecarea uu
reuşeşte, mai bine este dacă mieii bolnă­
viţi se taie sau vând pentru tăiat, îndată-
ce se ivesc pe ei semnele de cufureală.
îngrjjirea purceilor înţărcaţi
O econoamă germană iscusită, scrie
asupra ţinerii purceilor cam următoarele:
Am crescut până acum numfiroşi
purcei în economia mea. Toţi au isbutit
şi in scurtă vreme s’au făcut mari şi
graşi. De boale au remas totdeauna scutiţi.
Zilnic purceii mei umblă câte 2 ore pe
afară; într’aceea grajdul rfimâne deschis.
Le dau sfi mănânce la început de câte
5, mai târziu de 4 şi apoi de 3 ori pe
zi. Vara nutreţ rece, iarna călduţ. Nu­
treţul de căpetenie sânt cartofii (crumpe-
nele, baraboii, picioicile). cari se dau
întregi şi amestecaţi cu tăriţe sau urlu-
ială, adăugând la început puţin lapte. Nu
le dau decât nutreţ vîrtos.
Nu arare-ori se tânguesc oamenii pe
aici de purcei ţapeni (ologi). M ’am în­
credinţat, că vina este lipsa de aer proas­
pfit: bieţii purcei nu se scot afară nici­
când ! Sub cuvent, că nutreţul vîrtos
ar fi căşunând înţepenirea, oamenii toarnă
în nutreţ apă multă şi astfel purceii se
gârbovesc.
Pag. 63
Ştiri eeonomiee.
Î N S» T I I N T* A R E . ^
- (Ajutoare băneşti pentru tovăresii).
Ne luăm voe a vesti direcţiunile tovă­
răşiilor agricole, precum şi pe fruntaşii din
comunele, unde s’au iniţiat înfiinţarea de to­
vărăşii, câ comisiunea economică a comita­
tului nostru în a. c. va distribui'ajutoare bă­
neşti din suma de 600 fl., între tovărăşiile
şi reuniunile locale agricole de pe teritorul
comitatului Sibiiu, cu scop de a se provedfi
cu maşini şi unelte agricole.
Cererile pentru ajutoare sânt a se îna­
inta la c o m i s i u n e a economică
comitatensă cel mult până la 15
M a iu n. c.
în cerere se se arete:
1. Maşina eventual maşinile, pentru a
căror procurare se cere ajutorul.
2. Suma ajutorului.
3. Lucrările îadeplinite şi cele proiec­
tate de tovărăşie, cu deosebire cu ce f e l de
m a ş i n i este p â n ă a c u m prove-
z u t ă.
4. Numărul membrilor tovărăşiei.
5. Numărul şi datul resoluţiunii tribu­
nalului comercial, prin care s’au împrotocolat
firma tovărăşiei sau al rescriptului ministerial,
prin care s’au aprobat statutele reuniunii;
pentru tovărăşiile încă neîmprotocolate să se
înainteze un rubru al cererii de împrotoco-
larc, provăzut cu datul presentării şi cu nu­
mărul de împrotocolare al tribunalului. La
cerere so se aiăture şi un exemplar al sta­
tutelor. Tovărăşia împărtăşită în a. c. cu
ajutor, este îndatorată a înainta raţiociniul
anului 189G cel mult până la finea lunii Fe­
bruarie 1897, la comiBiunea economică comi­
tatensă. în raţiociniul In regulă documentat
să se facă evident, cum B’a întrebuinţat aju­
torul primit.
Statute pentru tovărăşii agricole se află
la subscrisul comitet în text românesc şi ma­
ghiar, de unde se trimit la rerere îu mod
gratuit, ear’ pentru reuniuni agricole locale
(cu text german) Ia W. Krafft,
La cererile pentru ajutoare pe a. c
să nu se alăture raţiociniul despre ajutorul
primit în 1895, ci acesta să se înainteze prin
act separat, câci Ia din contră cererea pentru
ajutor nu se va considera.
Deasemenea nu se consideră cererea
acelei tovărăşii, care primind în 1895 ajutor,
n’a aşternut raţiociniile în timpul prescris.
Având în vedere, că comisiunea econo­
mică la distribuirea ajutorului consideră mai
ales t o v ă r ă ş i i l e de n o u î n f i i n ţ a t e ,
apelăm şi pe această cale cu toată căldura la
fruntaşii noastri din comunele, unde până
acnm nu s’au înfiinţat tovărăşii agricole, ca
în interesul bine înţeles al economilor noştri,
se insiste pentru înfiinţarea cât mai neîntâr­
ziata a tovărăşiilor agricole, spre care scop
pot conta îa toată bună-vremea Ia spriginul
subscrisului comitet.
Tovărăşiile, care doresc se intrevenim
cu recomandaţie la comisia economică, se n e
t r a n s p u n ă c e r e r i l e pentru ajutor, in­
struite conform celor de sas, p â n ă c e l
m u l t la 10 M a iu n. c.
S ib iiu , 7 Aprilie n. 1896.
Comitetul central al „Reuniunii româna
de agricultură din comitatul Sibiiului".
Dan. Cowşi, Victor Tordăştanu,
d« 3. secretar.
 Pag. 64
Din traista eu poveţele.
Întrebarea 72. Soţia mea şi unchiul ei
au la olaltă o pădure, el are jumetate şi soţia
mea cu 2 fraţi, adecă toţi trei, altă jumetate.
E u am găsit multă tăietură în pădure şi ’i-am
spus, că o preţuesc (biciuluiesc) pe el.
Mai în zilele trecute el a prins un om
tăind în pădure şi ’i-au luat securea dela el şi
sflnt 4 martori, că a tăiat 16 dărabe de
lemn. Este şi tăietură veche preste o 100
de trunchiuri, Pădurarul zice, că numai acelea
16 fire poate fi biciulnite pe el, dar’ tăieturile
vechi nu. Eu am mers ca Be rog pe solgă-
birău ca se pedepsească pe cel-ce a făcut
paguba, dar’ acela m’a trimis la notareş. No-
tarăşul au zis, că să merg la solgăbirău,
că judecata se ţine de el, că dînsul numai
până în 1 0 fl. poate judeca, mai mult nu.
Rog a mi-se spune apriat ce esto de
făcut şi de cine se ţine acel lucru?
Mă rog se faceţi bine se publicaţi în 2
numeri dacă în unu nu aveţi vreme.
Grad. X . C irica
Respuns. Legea de pădurărit din 1870
art. X X X I. apriat hotăreşte, cinc este chemat
a judeca în afaceri de păgubire în păduri.
Pretorul cercual, adecă solgăbirăul, esto forul
prim, la care trebao făcute In scris sau cu
vorba, arătările despro păgubirea din pădure.
Dacă paguba n’ar trece peste 10 fi. so poUe
face arătarea utât Ia solgăbireu, cât şi la au-
tlstia comunalii. Diregătoria la caro s’a făcut
arătare esto îndatorată a judeca, cel păgubit
nici nu poate In act ea vreme so facă înştiin­
ţare şi Ia altă autoritate, §. 118. Forul al
doilea este comitclc-suprcin, ori prin încre­
dinţarea acestuia vicecomitelc Deci fă arătare
la solgăbireu si dacă tn 6 săptemâri nu va
aduce judecata, apelează la corniţele-suprem,
spunând z'ua când ai rccercat po solgăbirău
să-’(i aducă judecată în treaba do pagubă în
pădure.
întrebarea 73. Am fo3t însurat şi ne­
vasta rnca s’a despărţit do mine sub motiv,
că a fost silită la căsătorie. Acum ni-a venit
perceptuare (staier) la amândoi. 12 lî. No­
tarul mo sileşte so plât-sc partea mea 6 II.,
fiindcă nu cu am puitat proces de despărţn-
nie, f£ră numai «a. La cartea funduară n’atn
nici o avero; pută-voiu scăpa se nu plătesc.
Abonent nr. 2l>7.
Respuns. Dacă n’ai decât vestmintele
dc pe trup, vei scăpa să nu plăteşti acum; dar’
putându-'ţi câştiga ceva avere, Îndată te vor
lua la plăt're. E*te greu se scapi dela dato­
riile statului, că tot cu grije te petrec până
poţi avă ceva, apoi Îndată te iau de scurt
ca se plăteşti. Dacă poţi plăti mai bine acum
decât mai târziu, că atunci vei plăti şi camătă.
întrebare 74. Noi poporeni din Seleoş
avem casă parochialâ, care cn banii noştri
este făcută, preotul nu are nimic acolo, dar’
are casă dela tatăl seu, care de 4 ani tot in
arândă a dat-o, şi nime nu ’i-a zis, nimic,
măcar că este o casă frumoasă de poate să
fie la un fibireu. Acum a băgat un jidan în
ea şi ţine birt peste voia antistiei.
Casa fiind aproape de biserică, abia de
40 metri şi cu şcoala In faţă, ne tulbură atât
liniştea sufletească, cât şi copiii dela şcoală.
Fibireul nostru dela Ineu ce drept are
el, de a dat el atestat spre a căpăta licenţie
de vândut beuturi dela direcţiune peste voia
antistiei eomunale ?
Aceluia nu ’i-ar păsa nici dacă am face
noi şi din biserică birt.
FOAIA POPORULUI
Ce ar fi de făcut se ne scăpăm biserica
şi şcoala de aceste neplăceri?
Seleuş, 1896. Un abonent.
Respuns. Fie-care proprietar de casă
poate se-’şi dee casa proprie în arânda, dar’
în această afacere preotul n’are drept.
Nu se cuvine, ca părintele sufletesc se
între în asemenea întreprinderi, cari pot strica
moralitatea publică, cum va pută un preot,
care deschide cârcîmă, fie şi sub-arendată, pre­
dica despre cumpăt şi înfrlnare? Nici legea
nu permite cârcîtna decât la 100 metri depir-
tare dela biserică. Aşa fiind, rugaţi preotul
ca se înceteze de a vinde beuturi, dieâ nu
ve împlineşte cererej, atunci faceţi arătare la
ministrul de culte şi instrucţiune, dovedind:
că atât în împlinirea cultului d-zeesc, cât şi
în şcoaJă sflnteţi împedecaţi, jigniţi şi contur­
baţi prin cârcîtna din apropierea bisericii. Sflnt Văzând un străin că noi tot nu ne lăsăm nu
deplin convins, că de acolo veţi dobândi mân­
gâiere. Ar pută preotul să aibă acolo prăvălie
de negoţ; dar’ nu cârcîmă.
Licenţă do vândut beuturi o poate că­
păta şi preotul ori biserica; dar’ nu este nici
inimos, nici cinstit, a turbura liniştea morală
prin aceea.
întrebarea 75. Binevoiţi a-’mi răspunde,
oare de unde am pută procura vinuri de stru­
guri — adecă firme, care so ocupă cu comer-
ciuri de vinuri.
Căproţa. Io s if Jttaţfuir. noastră. Domnul proprietar încă aro Ia noi
RespunB. Pentru vinuri adresenzu-te
Jn Mercurea (Szerdahely) la protopopul gr.-ort.
I. Droc. Acesta aro vinuri de tot felul. Tot I
asemenea cred, vei ntli şi la „Consumul’ din
I5lnj ori: însoţirea industriaşilor români din
Sibiiu.
întrebarea 76 în nEconomnl* nr. 1 2 se
nminteşto despre trei plante do nutreţ, vin
prin aceasta a Vo rugii, că dacă o posibil
a-’mi răspunde în numărul viitor următoarele:
Unde fto afli de venzare şi cn co
preţ măzăriche de păduro (Lithyrso eilvostris
Wngneri), mai departe planta de câmpie
(Sorghum halepente)? şi când, In caro lună
e mai bine a se semăna? se ară pământul
înainte şi grapă, ori sc seamănă nainte do a
so pra? Cât e a se semăna pe un jugăr
din măzăriche?
Respuns. MSzăricho de câmpie şi ce­
lelalte plante de făna| despre care so face
Întrebare, so află de vânzare la prăvălia: „ în­
soţirii industriaşilor români din Sibiiuu.
Aceste plante se seamănă mai totdeauna pri­
măvara, începănd dela topirea zăpezii până
cătră mijlocul lunei Maiu. Prccum la cultura
tuturor plantelor aşa şi la acesta, dacă pămân­
tul este arat ori săpat, cresc mai bine şi re­
pede. De măzăriche po un iugăr se seamănă
dela 60— f'O litre, între dlnsa se pot mcstcca
şi alte sămănţuri de plante.
întrebare. 77. Unde se află de vânzare fă­
ină de oase şi cu ce preţ? câţi chilogrami se
cere Ia un jugăr ? în luna lui Aprilie se
poate arunca pe pămănt?
Cum se urmează cu grăpatul, se grapă
înainte muşchiul şi după aceea se ţipă făina
ori se ţipă înainte de grăpat?
Eu am un loc de '/« jager, care atât e
de p’in de muşchiu Încât iarba nu poate creşte
fără numai foarte rar.
Dacă nu se va căpăta făină de oase, pot
folosi şi gip3 ? sau care va fi mai bun pentru
stîrpirea totală a muşchiului ?
Hunedoara. J ilih a il Iiim b a ş jiu l..
casssr opidan.
Respuns. Făină de oase mai uşor
adecă ieftină, poţi câpeta Ia însoţirea economi­
Nr. 16'
lor unguri din Budapesta: firma. M. Mezc-'
gazdăk szdvetkezete, Alkotmdny-utcza 3 1 . Pul--
verea de oase sau gips se prăsară pe rît apoi’
il g rapi; dar’ se poate : presăra şi fără se-’I ;
grapi. La toată întâmplarea mai ântâi se pre­
sară pulverea, apoi se îndeplineşte grăpatul.
Atât făina de oase cât şi gipsul sflnt foarte-
potrivite pentru stîrpirea muşchiului.
întrebarea 78. La noi fn comună în 1
26 Martie s’au licitat arenda vânatului (iege-
ritolui) şi s’au vândut în public ca licitaţie-
după paragrafurile legii, s’a îuceput licitaţia
dela 1 0 fl. v. a. Noi vr’o 7 inşi ne-am sfă­
tuit ca se nu o lăsăm la nime mai vîrtos nu­
la străini, ca se o cumpere. Aşa hotărîţi am
licitat unul dintre noi până la 35 fl. şi 1 cr.
a zis nimic», ci s’a dus acasă remânându-ne
arânda nouă, mergând Btrăinul acasă în Beth-
Iean, toţi domnii şi judecătorii ’l-au ocărit, că .
de ce s’a lăsat, mai bine se fi urcat licitaţiu--
nea până, la 100 fl. După-cum auzim, a fâcut
recurs, ca să so strice licitaţiunea, ca fă se
poată licita a doua-oară ca pe noi să ne oboare, .
Cum ar trebui să ne putem asigura arânda
In mâna noastră?
Porcii sălbateci In toată toamna ne mâncl
mălaiele (cucuruzole) şi nu sflntem iertat a eşl
cu puşca să-’l apărăm dacă nu esto arenda a
pămănt, dar’ n’are 200 jugăre şi totuşi zice
câ va strica licitaţia^ De altă parte ca pă­
mântul Iui nu-’l va slobod so umblăm po acela a
vâna. Noi aşa ne-nm hotărlt, că nu vom călca
pe pămăntul lui, numa po al nostru, numai
să no dec paco, să avem arânda că a»a ne-.
putem apăra bucatele.
lîtiMi-dr-jiH Ib'.Hi. I o a n J'rtrc a n .
Respuns. Cu ocasiunea licitaţiunii a
trebuit să so ieo protocol, care trebue să fie
aprobat do vicecomitele comitatului. Foarte
uşor sc poato câ nu veţi isbutl sfi puteţi avă
arenda după licitaţia din'âiu; dar’ veţi pute
licita şi la a doua. Dacă pretorul suprem aşa
voeşte, ca arâ'.ida vânatului să lie In m3na al­
tora, atunci cu greu veţi pute-o ţi^ă. Un
lucru să ştiţi, dacă animalele sălbatice vă
strică bucatele, adecă mălaiele toamna, atunci
aveţi drept a Ie stirpl şi puşca. Logea de?pre
vânat §. 8 vă dă putinţa să ve puteţi fcutl
şi apăra bucatele. Aşa fiind n’aveţi decât cu
atestat comunal să faceţi arătare Ia viceco-
mite, că aşa pofteşte interesul d-voastre, se
aveţi arănda ca să vă puteţi apăra do seibă-
teciuni bucatele. Dacă nu s’ar lăsa arânda,
atunci poftiţi ca să vi-se dee voe în cercul
legii să ve puteţi apăra contra animatelor săl­
batice, cari vă fac stricăciune.
hitrebarea 79. Subscrisul ca om sărsc
fără de nici o avere, am mai mulţi prunci,
între cari ara unul născut în ” 1881, cara ştie
bine ceti şi scrie, Acesta foarte ar dori se
Imbrăţoşeze ceva măiestrie. Eu ca om sărac
nu-’i pot câpeta loc. Copilul e aplicat a îm­
brăţişa ori-ce fel de măiestrie, pâpucâritori lă-
cătuşit ori şi măsărit. Deci rog, ca se-’mi
recomandaţi un atare măiestru, unde ar pate
învăţa .una dintre meseriile mai sus amintite
cn toată îutreţinerea maestrului.
Bncerdea-rinoasS. X ico lae JPopa.
Respuns. în afacerea aceasta recearcă
pe E, Solomon, lăcătar, Const. Dragoş, păpu-
car, amândoi din Sibiiu. Eu cred că veţi pnîă
înţelege. Măsar de român nu se află aici. .
 Nr. 17 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 17 —1896
ECONOMUL
redactat de I. CO S T I H ,
preot.
Literatura economică.
Fiecare ram al ştiinţei şi nnmai aşa
poate înflori, dacă are cultivatori proprii.
Noi, ca un popor agricultor, care mare
parte îşi cşâtigă traiul zilnic din fructele
pământului, mai puţin ne-am îngrijit de
literatura economică, de acea parte a
ştiinţei, care este neîncungiurat de lipsă
pentru plugari.
Nu odată ne plângem, că sftntem
săraci, că abia poate trăi poporul de pe
o zi pe alta; dar’ oare cine ’şi-a pus
osteneala se caute la isvor de unde vine
răul. Un lucru cu toţii ştim, că dările
şi sarcinile publice din stat, dc loc nu
stat In proporţie sau măsură dreaptă cu
renitele. Dacă pe careva teren facem înain­
tare sub stăpânirea ţerii noastre, atunci
de sigur în punerea sarcinilor şi greută­
ţilor pe umerii poporului, stăpânirea noa-
astră este mare meşteră, încât abia poate
fi întrecută de alte stăpâniri.
Apărarea contra acelora nu poate
fi alta, decât se scrutăm şi socotim a ex­
ploata impregiurările care pot să ne mă­
rească câştigul ostenelelor noastre N ’avem
altă uşurare decât folosirea şi întrebuin­
ţarea minţei noastre aşa, ca prin dinsa
Efc aflăm modul şi calea prin carc putem
spori venitele. Multe şi deosebite sftnt
chemările omului pe pământ, multe şi
deosebite sftnt ramurile prin care îşi câş­
tigă traiul; dar’ toată lupta de traiu se
reduce la economie.
Aşa fiind numai acel popor, numai
acei cetăţeni pot ave traiu bun, pot avă
îndestulire, cari ştiu economisa. Economia
este o firmă care cuprinde în sine toate
ramurile sau deprinderile care pot da
omului muncitor traiul, dar’ tot economia
se împărţeşte între atâtea ramificări, câte
sftnt ocupaţiunile oamenilor.
Dintre mulţimea mare de ramuri
economice, care se pot numi tăria şi fe­
ricirea popoarelor, trei ocupă locul de
frnnte şi adecă: agricultura, industria şi
negnţătoria.
Lucru ştiut este, că fiecare deprin­
dere s’au ocupaţiune cu atât se poate
isprăvi mai bine şi cu ceva folos cu cât
cineva ’şi-a însuşit-o mai deplin, încât
lucrul isprăvit este cât se poate de
bine făcut.
Purcezând din acest punct de ve­
dere oamenii a introdus anumită vreme
san ani prin care cineva poate însuşi o
deprindere sau ocupaţiune, atât în eco­
nomie, industrie şi comerciu. Aşa cu
cât un econom ori industriaş îşi cunoaşte
mai bine chemarea la care s’a hotărît şi
prin care doreşte a-’şi câştiga pânea pen­
tru cnrsul vieţii, cu atât este mai părti­
nit de semenii sei, cu atât poate vinde
mai mult din produsele sale. în mă­
sura care, stie se prelucre materiile meş­
teşugului seu mai bine, în aceea măsură
îşi sporeşte venitele şi tot în măsura
venitelor îşi întemeiază îndestulirea.
Dacă undeva se pofteşte socoteală,
cumpăt şi cruţare, atunci la economie
este o regulă şi datorinţă.
Mintea omeneasca a aflat şi întrodus
pentru toate ştiinţele anumite manuale
sau cărţi din care se pot însuşi şi câş­
tiga cunoştinţele de lipsă. Aşa pentru
scris, cetit şi socotit, s’au întrodus anu­
mite cărţi şi manuale din care tinerimea
să-’şi câştige cunoştinţele de lipsă pentru
vieaţă.
Dacă cunoştinţele puse în formă de
cărţi se pot respândl, dacă este lucru
constatat, că deosebitele ramuri de ştiinţă
s’au putut lăţi printre oameni prin cărţi,
atunci tot aşa de adevărat trebue să fie
ca şi cunoştinţele economice prin cărţi
sau mai bine zis prin literatura economică
se pot răspândi printre deosebiţii cetitori.
întrebându ne, că oare ştiut-am noi
străbate în taina acestui adevăr, că oare
răspuns-am cel puţin în parte datorinţei
şi aşteptării noastre, cu oare-care nein-
destulire plină de sfială va trebui să
mărturisim, că literatura noastră economică
este mai puţin cultivată, mai puţin res-
pândită şi foarte rău spriginită.
Noi, un popor mare parte lucrător
dc pământ, săraci pe terenul industriei
şi comerciului abia avem ici-colea câte
o carte scrisă despre aceste ramuri atât
de trebuincioase pentru vieaţă.
Negligenţa, nepăsarea şi neînteresa-
rea despre literatura economică pare a
fi o lndatinare sau boală, care n’are lecuire.
Ca să fiu scurt, lu anii 189*1 şi
1895 A so c iiiţiiin e a puse un premiu
de 200 fl pentru facerea unei cărţi, care
ar arăta, ce bine sau rău a adus coma­
sarea asupra poporului şi cum trebue
lucrată moşia comasată. Terminul pentru
predarea lucrărilor a fost 1 Octomvrie
1895. După-cum spune foaia „ Transil­
vania*' au întrat la concurs două lucruri
dar’ nici până astăzi n’a urmat censura-
rea’ să se spună bune sau rele sftnt.
Dela 1883 încoace se face şi înde­
plineşte comasarea în Transilvania şi
abia în 1895 veni dl Ilie Dopp să dee
poveţe bietului teran, ce ţinută trebue să
aibă faţă de comasare.
O carte, care trebuia făcută îndată
la începerea comasării, se face după 12
ani, când la sute de comune este ispră­
vită comasarea; dar’ mai bine şi mai
târziu decât nici-odată.
După cele experiate aşa are să fie
şi cu lucrările Intrate la A s o c ia ţin n e ;
se vor censura în vre-o doi ani, dacă vor
fi bune se vor tipări peste 3 şi aşa peste
o jumătate de deceniu se va da cartea
în mâna poporului plugar, când n’a fi aşa
de lipsă ca astăzi.
Pag. 65
După părerea noastră, cărţi de un
cuprins atât de preţios ar fi vrednice de
o grije mai bună, ar fi trebuit în­
dată censurate dacă nu- sunt bune date
la o parte, dacă Inse corespund aşteptării,
atunci fără întârziere puse sub tipar, ca
poporul se se poată folosi de dînsele, dar’
nu ţinute în robie. Unde se lucră cu aşa
aparat, unde nu se pune preţ pe vremer
cu greu se face ispravă.
Din darul lui D-zeu avem noi mulţi
oameni lucrători cu graiul, dar’ puţini
care dovedesc şi ispravă prin fapte.
Fără îndoială, avem ici-colea arun­
cate în lumea mare şi scrieri de cuprins
economic, avem începutul literaturii
economice, dar’ puţini putem şti unde,,
la cine şi ce scrieri avem. Puţinele scrieri
economice toate sftnt risipite prin toate
ţinuturile, încât n’avem înaintea noastră
un singur catalog de cărţi din care am
pute afla la un loc toate cărţile care fac
parte din literatura economică.
N’avem un singur librar care ’şi-ar
fi dat osteneala se adune într’un catalog
toate scrierile de pe terenul literaturii
economice, ca publicul cetitor şi'cu deo­
sebire economii să aibă firma hotărîtă de
unde şi cu ce preţ pot cumpăra cărţi
economice. *
N’avem o bibliotecă, care ar tracta
şi cuprinde în broşuri deosebitele ramuri
• economice, dând poveţele de lipsă în fie­
care ram economic.
Dacă toate acestea sftnt aşa, mirare
să nu ne cuprindă, că lipsele noastre
sftnt multe, că poporul nu învinge sar­
cinile, că sărăcia ne ţine in loc. Numai
economia ne poate întări ca popor, numai
economia ne poate ridica la demnitate
naţională, numai economia ne poate face
liberi, indepeodenţi şi mândri de romani­
tatea noastră. Literatura economică tre­
bue cultivată, căci prin aceea se poate
pune temeiul unei economii raţionale, Îm­
preunată cu folos şi dobândă.
Cultura cânepii.
în economia casnici una dintre cele
mai trebuincioase plante este fără îndoială
cânepa.
Muierile române din cele mai vechi
vremuri s’au deprins cu această plantă,
ba unele prin ţesutul pânzei a câştigat
lauda multor străini.
N’avem destul de aspre cuvinte de
a combate îndatinarea destul de slabă şi
păgubitoare a unor ţinuturi, unde muierile
încep a se lăpăda de lucratul cânepii şi
întraduc îmbrăcămintele de jolgiuri cum­
părate.
Nu sftnt destule alte dări şi greutăţi*
dar’ prin lene mai sporesc cheltueliie şi
cu cumpăratul de pânză.
Muierea, care este paza şi ângerul
păzitor al ordinei, lucrului şi curăţeniei
din casă, prin lăpădarea răsboiului şi ţe­
sutului pe lângă că îngreunează pe băr-
 Pag. 66
baţi cu cheltueli mai multe, totodată perde
o mulţime de vreme fără lucru.
Scopul vieţii în căsătorie este, ca
atât bărbatul cât şi muierea să muncească
pentru a câştiga prin lucru îndestulire. Unde
însă nu se ţese pânza în casa plugarului
acolo se încuibă lenea, care aduce sărăcia
Aşa fiind, nici o muiere ţerancă cu
bună grije, nici o econoamă de seamă
nu poate părăsi cult&ra de cânepă, prin
care trebue şi poate înbrăca pe căseni
cu vestminte de pânză sănătoasă şi bună.
Nici la o econoamă cu pământ şi
avere nu face onoare jolgiul din boltă, ci
din contră pânzâtoriile de cânepă ridică
vaza casei şi muierii din casă.
Este însă o greşeală foarte mare în
cultura cânepii, că economii noştri nu au
grije, ca cânepa să fie mai mare şi mai
Înaltă. îu cele mai multe locuri vedem
că cânepa e mică, subţire şi fir slăbuţ
Ce poate fi oare pricina acestei scă­
deri pe unele locuri, când mai sunt alte
multe, pe unde câuepa creşte până la o
înălţime de 2— 3 metri?
Poporul nostru prin multe locuri are
o datină, că seamână tot pe acelaşi loc
cânepa In curs de mai mulţi ani.
Cânepiştile de pe Ia satele noastre,
ştim cu toţii, că sfiut nişte pământuri
rupte din celelalte, în cari se seamână
ani de-arindul numai şi numai cânepă.
Economii noştri greşesc, când gân­
desc că dacă seamână cânepa pe locuri
schimbate aceea nu s’ar face. Cânepa
foloseşte, adecă suge foarte tare pământul,
deci judecă, nu ne vom slăbi pământul
prin sămânarea ei din loc îu loc, ci mai
bine vom îngrăşa din an în an acelaşi
loc. I)e altă parte poftind cânepa loc
biue îngrăşat, tocmind odată o bucată de
pământ, nu voesc ca să se ostenească cu
altul, mai vîrtos nu atunci, când abia au
gunoiu pentru alte plante.
N’ar trebui se uite, că dacă cânepa
se seamână tot în acelaşi loc, în urmă
pământul îşi perde toată puterea roditoare
şi lntru-cât am făcut bine, că nu am să-
mânat cânepa pe locurile celelalte, pe
atâta ne-a:n stricat cânepa. Sămânată
cânepa în acelaşi pământ ani de ani, a
mistuit şi risipit toată puterea roditoare
şi In urmă trebue se slăbească şi ea.
Nu e lucru rar, că şi sămânţa, care
arn sămânat-o, încă e slabă, rea şi ne­
roditoare. Asemenea e datina rea, se
seamână cânepa prea des. Cânepa des
sămânată e bună de tors, însă sămânţă
abia are, sau de are, nu e de sămânat,
căci fiind prea deasă nu se poate desvolta.
Cânepa de sămânţă e bine să o şi
săpăm, şi foarte bine fac cei-ce o sea­
mână cea de sămânţă printre şirele de
cucuruz, când apoi o sapă deodată cu
cucuruzul.
Cânepa foarte frumoasă la fire e cea
italiană, cine poate să-;şi câştige sămânţă :
dacă se face cu maşina în şiruri.
de această; ear’ dacă nu ar fi cu pu-
FOAIA P O P O R U L U I
tinţâ, să-’şi cumpere şi seamâne de cea
din comitatul Baciu. în ţeara noastră
cânepa cea mai frumoasă se face în acest
comitat. Ear’ dacă nu ne-am put& câş­
tiga nici de una din aceste, să alegem
firele cari au sămânţa cea mai mare şi
frumoasă apoi să le îmblătim şi din să­
mânţa acestora să sămânăm cânepa.
Mai este şi altă scădere, care nu ne
lasă să putem ave cânepă destul de fru­
moasă. Poporul nostru dacă odată a ajuns
a avă un fel de sămânţă, nici-odotă nu o
schimbă cu alta, ci din copilărie până la
bătrâneţe, adecă din străbuni până la ne­
poţi, tot cu un fel de sămânţă se folosesc.
De toţi economii este ştiut că bine
este, ca sămânţa plantelor din cand în
când să fie strămutată. Dacă se seamână
tot pe acelaşi pământ tot aceeaşi plantă,
cu vremea impileazăşi slăbeşte, de aceea
se recere schimbarea sămânţelor tot la
anumiţi ani.
Asemenea se cuvine să alegem bine
şi pământul, în care avem de gând să
sămânăm cânepa.
Pământul pentru cânepă să fie foarte
gras şi odichnit; mai mult îi place pă­
mântul în care mai este putere multă,
care n’a mai fost sfâşiat de ferul plugului.
Creşte înaltă şi groasă prin locurile,
cari au fost mlăştinoase şi apoi au secat.
Pe locuri de aceste se face foarte
bine multă vreme şi fără guuoire; să-
sămânându-o pe alte locuri mai slabe, să
gunoiin pământul cât de des şi cât de bine.
Vom face bine, dacă gunoiul dus pe
acest pământ II vom presăra cu cenuşe
şi var, vom purta pe el gunoiul de găini
şi din eşitori.
Pământul de cânepă să-’l pregătim
bine şi de vreme pentru sămânat. Să-’l
mârunţim bine şi înainte de iarnă să-’l
întoarcem afund.
Se recere, că sămânţa de cânepă
să fie împrospătată din vreme în vreine,
adecă să o schimbăm cu alta crescută
prin alte părţi. Ear’ de nu schimbăm
sămânţa, e bine să sămânăm sămânţă de
doi ani totdeauna.
De sămânat se sămânăm de vreme.
Semânătura de vreme este pururea mai bună.
Prea des să nu sămânăm, căci prin
asta întârzie foarte mult la desvoltare.
Pe o holdă (un jugăr) de pământ e des­
tul să sămânăm 100 litre de sămânţă.
Pe unele locuri se alege şi meliţă deo­
sebit cânepa de vară şi cea de toamnă.
Această purcedere cu alegerea câ­
nepii are înţelesul seu, căci cânepa de
vară are un fuior mai moale şi fin; dar’
cea de toamnă mai aspru.
Cânepa de sămânţă să o lăsăm să
se coacă bine, câci numai aşa vom av§
sămânţă bună şi frumoasă. Ear’ când o
sămânăm să o sămenăm rar.
Bunâ este semânătura de cânepă,
Nr. r
Cultivarea napilor.
în zilele noastre economia şi culti­
varea plantelor începe a înainta, mai ales
ţinerea vitelor are să fie deplin regulată
prin legea câmpului din anul 1894 aşa
încât în decar3 de câţiva ani şi poporul
nostru va av& rasă (fel) de vite mai bune.
Cu cât un econom are vite de rasă mai
bună, le ţine mai cu multă înţelepciune,
cu atât aduc acele mai bun venit. Ca
cineva să poată avă vite mai multe are
lipsă şi de nutremânt mai mult, dacă numai
este cu putinţă, hrana vitelor trebue să fie
şi bună, că aşa cresc şi vitele mai bine.
Pe lângă fân, otavă şi paie hrănirea vi­
telor cu nişte rădăcini zămoase este foarte
folositoare. De o parte că prin schim­
barea mâncărilor li-se păstrează sănătatea,
de altă parte că cruţăm mult nutremânt
de fân sau alte plante.
Napul (Napus rapifera) este rădăcina
cea mai bunâ prin care putem spori hrana
vitelor. Mai ales pentru vite: se cultivi
trei feluri: napi galbiui, roşii moboriţi
şi albi.
Pentru napi este bun pământul gras,
fie şi pe lângă văi pe holde mai joase,
îi prieşte şi ţelina gunoită cât se poate
de bine cu gunoiu proaspăt şi grăpată cât se
poate de măruntă. Napul se poate cul­
tiva după ori-ce plantă, dacă pământul
este şi sflrmicios numai gunoiu se aibi
destul. Le place clima caldă, pământ
mai lutos moale, In pământ tare şi legi:
nu prieşte, In pământ apătos putrezeşte.
De altcum voind a sămâna napii in
ţelină sau chiar şi după alte plaute. este
bine dacă pământul încă de toamna s'a
arat cât s’a putut de afund, ca frigul >£-’’l
facă cât se poate de fărinos; apoi pri­
măvara se mai întoarce odată.
Napii se seamână cu începutul lunii
Aprilie până la 10 Maiu, adecă pe atunci
când nu este teamă de brumă.
Pe un jugăr de pământ se seamână
câte 8— 10 kgr., dacă se resădeşte trebue
câte 4— 6 kgr. pe un jugăr, depărtarea
şirurilor când se seamână şi sapă cu ma­
şina trebue să fie 40 cm., râsădindu se
se pofteşte sâ fie între napi o depărtare
câte de 25— 30 cm.
Plantele se răsădesc când sânt in
4— 6 frunze, se grijeşte ca tot numai
câte un fir să fie răsădit apoi fiind prea
lung, se taie puţin din vîrf. Napii săme-
naţi ori cu maşina ori cu mâna se răresc,
apoi care se scot se pot transplanta. Se­
mănând pe un pământ de un jugăr câte
8— 10 kgr. dacă pământul e bun, se pot
rări pentru răsădire, încât putem planta
încă din ei o jumătate de jugăr de pă­
mânt. Din fiecare sămânţă bună resar câte
2— 4 fire, care trebue să le rărim, că de
nu facem aşa, nu se pot desvolta (creşte)
rădăcinile destul de mari.
La 2— 3 săptămâni napii dacă s"aa
rărit se sapă dintâiu, când ii umple bu­
ruienile se sapă a doua-oră, şi câud râ-
 "Nr. 17
Ocinile încep a eşl la suprafaţa pămân­
tului se sapă, a treia-oară; dar' cu această
oeasiune se ridică pământul peste rădăcini.
Când frunzele late şi grase în partea
-din jos încep a îngălbini, şi rădăcinile
sunt bine crescute, se pot culege pentru
hrănirea vitelor şi a rîmătorilor. Rtmă-
torii, frunzele tăiate verzi şi pregătite
cu pu ţină fărină sau tărîţe, le mâncă cu
multă plăcere.
Napii se culeg din păment in Oc­
tomvrie înainte de brumare, cât se poate
se smulg cu grije ca să nu se vateme
rădăcinile. Frunzele cari sunt mai mân­
dre se adună pentru vite, pământul se
scutură pe holda unde s’a cultivat, tot
asemenea şi rădăcinile mai subţirele de
pe dînsele. Pământul pe care sftnt aceste
rămăşiţe se poate şi ara îndată, după pur­
tarea napilor, ca rămăşiţele de plante să
putrezească.
Tot asemenea se grijesc sau cultivă
ji napii din care se face zăharul, cu atâta
idaus, că rădăcina napului sau sfeclei de
rlhar, trebue la săpatul al treilea umplută
foarte biue, ca cât numai se poate sâ nu
o ajungă soarele, căci aşa se înverzeşte
'i perde mult din dulceaţă.
Pe un jugâr de pământ se fac câte
40— 70 mm. napi şi ne dau 20— 40 mm.
inmză. După socoteala ce o au economii
de specialitate o mm. de napi suplineşte
25— 45 cligr. de fân. Mai ales pentru
racile mulgătoare sftut foarte buni tăieţi
□Srunţi şi mestecaţi cu fărină sau tăriţe,
ci sporesc laptele.
Napii iama se pot vinde pentru vite
ca cAte 30— 50 cr. mm., ear’ cei de
lihar cu câte 70 cr. până 1 fl. mm.
Aşa fiecare econom sîrguincios sâ-’şi
tocmească anumit pământ şi pentru napi,
ci aceştia sporesc mult nutreţul. Mai ales
iîtâzi când fânul are atât de bun preţ,
plugarul trebue sc folosească toate mij­
loacele ca să-’şi Înmulţească nutreţul, din
are pe uşor poate câştiga bani buni.
Stîrpirea vermilor de drot.
Aceştia au un corp lungăreţ şi tare,
ie aceea se şi numesc prin multe ţinu­
turi vermi de drot. Unde odată a putut
se încuibe face stricăciuni mari în Se­
mnăturile de toamnă; dar’ peste tot in
?rine.
Mai în toate pămintele poate vieţui
?i are lipsă de vreme îndelungată până
ijunge la creştere deplină, aşa câte 4 — 5
•mi trebue să se nutrească ca s6 fie de­
plin desvoltat. Nici nu se află ceva scutinţă
prin care s’ar pută împedeca sau opri
dela creştere sau s’ar pute zădărnici ce­
rinţele lui di creştere.
în mâncări nu este alegător, mistu-
fcşte ori-ce rădăcină de grâne ori ierburi
care o întâlneşte în calea sa. Aşa fiind,
tnide odată ’şi-au pus cuibul aceşti vermi
economul cu greu va pute isbuti ca sâ-’i
depărteze mai ales atunci nu, dacă sea­
f o a ia p o p o r u l u i
mănă pămentul cu grâne sau plante de
nutreţ.
Economul, voind a scăpa grâul de
această calamitate adese-ori nu poate isbuti
nici prin aratul pământului, ca să întoarcă
toată sămânătura în păment. Dacă în
asemenea păment cu grâne întoarse s’ar
sămâna luţernă, trifoiu sau măzăriche,
atunci vermele de nou ar avă hrană, şi
n’ar pute fi stîrpit.
Pământul atacat de acest verme nu­
mai aşa poate fi scăpat, dacă se seamână
cu plante de sapă: cucuruz, napi ori car­
tofi. Prin întoarcerea şi săpatul pămân­
tului se prăpădesc, zdrobesc, taie şi calcă
foarte mulţi vermi. Afară de aceste mij­
loace prin care se împuţinează şi stîrpesc,
mai vin întru ajutorul economului paserile.
Deobşte este cunoscut, că având şi săpând
plugarul pururea are pe brazdele şi ră-
zoarele sale însoţitori, care culeg tot felul
de vermi si rîme scoase prin plug din
pământ.
Aşa fiind, mijlocul cel mai potrivit
pentru sttipirea acestor vermi este cul­
tivarea plantelor de sapă.
Lucrul în stupină. în Aprilie.
Stuparul deligent in această lună îşi
pregăteşte stupii la roire mai de vreme,
prin nutrire speculativă. A hotărî precis
timpul când poate Începe stuparul această
nutrire e foarte greu, ba pot zice cu ne­
putinţă. Stuparul trebui*, sâ se acomodeze
după clima deosebitelor ţinuturi. Unde se
Începe primăvara mni timpuriu şi nutrirea
speculativă se poate începe, din contră
în locurile mai iernatice, nici-când nu trebue
a grăbi cu nutrirea speculativă: căci
aceea ne aduce perdere, eeră nu folos. La
nutrirea speculativă să fim cu deplină
grije, nu cumva să picurăm priu stupină
miere, prin ce dăm ansă la răpire De altă
parte se nutrin in modul prescris, uu cumva
dându-le prea multă miere, albinele să se
irite Ia prea mare sporire. Unde este loc
în coşniţe se pun faguri goli, ca aşa se se
poată spori după plac.
Nutrirea găinilor ca se ouă
multe ou£.
îu cele din urmă economii de galiţe
probează toate mijloacele cum pot hrăni
gaîiţele să dee. acele mai mult folos. După
încercări au aflat, câ punend între nutre-
mintele găinelor paprică (ardei), acele ouă
mai mult. La 10— 12 găini se ames­
tecă între hrană din fărină sau tăriţe tot
la 3— 4 zile câte o linguriţă de paprică.
După această nutrire, dacă şi de altcum sunt
bine ţinute, vor oua mai mult.
Fiindcă ardeiul este o fărină pregătită
dintr’o- plantă irităcioasă, trebue să grijim
să nu întrebuinţăm la hrana găinilor mai
multă, decât cum s’a zis mai sus, căci
putem băga boală între găini.
Pag. 67
Ştiri eeonomiee.
D area de păm ent. în zilele trecute
ministrul de finance a vorbit despre reforma
dărilor.
A declarat pe faţă, ba chiar însuşi a re­
cunoscut, că mai vlrtos darea pentru pământ
este prea mare. în cursul vorbirii a protestat
ca dările se fie reformate singuratice. Din
partea sa ’şi-a spus părerea, câ dorinţa lui şi
peste tot interesul ţerii este, ca Între dări să
se statorească o proporţiune. Această propor­
ţie şi măsură dreaptă prin reformarea numai
a unora dări ar pute fi ştirbită şi nu s’ar
pută ajunge scopul, ca uniformitate se se ajungă
În împărţirea dărilor. A mai declarat, că nu
nu numai darea de păment, dar’ şi cea pentru
căsi şi de câştig clasa III. este prea mare, în­
cât chiar direcţiunile finanţiale să tem se o
aplice întocmai cum zice legea.
Temerea ministrului, încât atinge re­
forma de pământ, că adecă prin reformarea
aceleia s’ar clătina tot sistemul dărilor, că n’ar
pută fi redusă fără ca să sgudue şi celelalte
dări, n’are adevăr. Temerea de proporţie du
este destul motiv, ca să nu între la reforma­
rea unei dări cum este aceasta din vorbire,
care îngreunează clasa plagarilor cari luptă
şi scurmă mult pământul până pot câştiga
bănuţul de lipsă ca să-’şi plătească Barcinile
grele.
Dacă este ceva greutate care îngreu­
nează mult po cetăţenii statului, atunci la toată
întâmplarea disproporţia în sarcinile publice
este lucru constatat, sub această greutate geme
poporul contribuent.
N’a trecut multă vreme de când chiar
ministrul de finance Lukâcs a suşternut la
dietă un proiect, prin carc s’ar lărgi scutirea
dării pentru căsi. La toată Întâmplarea acea­
stă scutire sau privilegiu ar fi un adevărat
mijloc, caro ar clătina mult proporţia dărilor,
dar’ nici într’un cns nu a’ar întâmpla aşa ceva
prin împuţinarea dării do pământ.
După înformaţiunile noistre, numai în
Budapesta darea ciisilor ar trebui ho fie 31—35
millioane florini; dar sftnt case scutite do dare
în total aproapo de 15 milioane. Dacă s’ar
pune această daro şi s’nr reduce darea de
păment la 10— 11 millioano dela aproapo 26,
s'ar ştirbi Bau s’ar clătina proporţia? Noi aşa
credem că n u , dar’ atunci n'ar putâ fi atâţia
Jidovi şi mari patrioţi desmierdaţi ln Budapesta.
Din toate acestea se vede ce grija mare
poartă stăpânirea noastră pe lângă reducerea
dării, pe lângă binele şi uşurarea poporului
plugar. Slabe dovezi mai reţin pe ministrul
de finance dela scăderea dărilor de pământ.
Din toate vorbirile ţinute pe lângă re­
ducerea dărilor ne-a rămas o convingere, că
multe vorbo puţină ispravă. Adevărat este că
ministrul a recunoscut, că multe din dări apasă
peste măsură pe cetălenii din stat, a spus-o
şi aceea că trebue reformate toate dările;
dar’ făgăduinţele au mai fost numai faptele
lipsesc. Guvernul Wekerle încă a fost mare
meşter tn promisiuni, dar în loc ca se facă
uşurări pentru cetăţeni, tot cu însărcinări noue
ne-am trezit
Bogăţia po porului francez. Datele
statistice despre starea materiaţă a Franciei,
seot Ia lumină lueruri aproape de neînţeles.
E anume de mirat, cum această ţeară, a cărei
visterie mai în fiecare 10 ani, prin vre-o ne­
norocire ori prin uşurinţă, primeşte câte o
lovitură grozavă, care lasă după sine rane
foarte adânc?, — se reculege şi se vindecă
desevîrşit, aşa de iute că nici n’ai crede! Cât
 Pag. 70
Aşa fiind, cu puteri unite să ne
dăm spriginul împrumutat, ca să clădim
industria naţională, că atunci viitorul
nostru va fi mai limpede, atunci soartea
fiilor noştri va fi mai bună şi naţiunea
se Ya pută înfăţoşa mai tare în lupta ce
o are cu împilatorii sei.
Măzeriehea selbatieă
Mulţi dintre cetitorii foii noastre,
după-ce în numfirul 12 a. c. al „Econo­
m ului“ s’a scris despre unele plante de
nutreţ, care economii din teară le cultivă
cu folos mare şi dobândă multă, ’şi-a ex­
primat dorinţa ca să se scrie mai lămurit
despre măzărichea de pădure şi planta de
mocirlă.
Voind a împlini dorinţa multora de-
.oparte, de altă parte cuprinşi de bucurie,
că trcDtioinii noştri încă arată semnele
înaintării pe terenul economiei raţionale,
dăm următoarele lămuriri:
îu anii din urmă atât şcoalele de
agricultură cât şi proprietarii mai bogaţi
au făcut încercări cu aceste plante şi cu
deosebire măzărichea de pădure a cores­
puns deplin tuturor aşteptărilor, dând o
recoltă peste aşteptare. îndată-ce încer­
cările lăcute au dovedit cât spor se ajunge
cu această plantă, cultura acelcia s’a spo­
rit foarte repede.
Mai vlrto3 a putut cuceri teren ca
sfe fie cultivată, de oare-ce şi în pământul
cel mai slab, în petrişuri, pe coastele sterpe
şi chiar printre stânci află putere şi creşte
spre deplina îudestulire a cultivatorilor.
Această plantă s’a descoperit pe pă­
mintele petroase de munte unde creştea
foarte tufoasă. Sămânţa samănă cu mă­
zărichea îndatinată a se seamena cu ovăs,
luţernă ori trifoiu, numai cu ceva este de
coloare cenuşie.
Este cea mai bună plantă pentru
locurile şi coastele din faţa soarelui, «ari
pururea sânt expuse la secetă. Pe pă­
mintele noastre încă se află icl-colea în
stare sălbatecă şi dă de lucru cosaşului
când ajunge cu brazda în dînsa, este foarte
bogată in crengi şi frunze. Dacă pă­
mentul se coseşte ceva mai târziu, după-
ce păstaiele dinsei s’au copt, acele, uscân-
du se fânul se desfac şi aşa este în stare
a se spori chiar şi dînsa.
După analisarea chemică s’a consta­
tat, că măzărichea de pădure conţine mai
multă putere de nutrire, ca luţerna, chiar
şi în acel păment se desvoaltă şi creşte
bogată, unde luţerna numai se chinueşte;
dar’ deloc nu poate aduce roadă.
Măzărichea de pădure îşi întinde
foarte adânc în păment rădăcinile şi acele
străbătând prin toate părţile şi păturile
pământului până la 2— 10 metri, soge
ori-şi-unde află nutremânt pentru îndestu-
lirea lipsei sale. Adecă dela natură ştie
străbate şi află hrană din păment. fie să-
menată chiar şi între stânci. j lească sămânţa.
FOAIA POPORULUI
Din rădăcini din an în an se
tot sporesc firele într’un cas o singură
măzăriche a avut 87 de fire, cu 706
păstăi de sămânţă.
Această plantă, fiindcă este menită
mai mult pentru coaste petroase, năsi-
poase şi uscăcioase, unde pământul de loc
nu se poate ara, la sămânat se purcede
în modul următor:
Pămentul se sapă ori mânînţelează
puţin, după cât se poate cu sapa ori cio­
canul de săpat, după aceea se seamâuă
mestecată cu puţin ovăs, însă destul de
rară, ca să aibă loc unde se extinde fi­
rele de peste păment şi se poată întu-
foşa. Se poate sămâna până cu capătul
lui Maiu.
Precum cu ori-care plantă nouă, aşa
şi cu măzărichea, economul trebue se facă
prima-dată Încercare pe o bucată de pă­
mânt şi numai după-ce se va vedâ, că
prieşte şi cu siguritate poate avă dobândă,
o poate introduce şi cultiva în măsură
mare.
Pământurile Transilvaniei şi o parte
a Ungariei, pe unde locueşte poporul
nostru, fiindcă este mare parte muntos,
putem crede, că peste tot se va pută
cultiva cu deplină răsplătire măzărichea
de pădure.
Fiind însă o plantă, care abia de
câte-va ori se cultivă, care n’are teren
cucerit şi nu se produce încă în măsură
mare, sămânţa este scumpă. Aşa 1 chlgr.
costă 5 fl.
Măzărichea de pădure este planta
cea dintâiu, care răsare primăvara, aceasta
dă cel dintâiu nutreţ verde, încât cu 8— 14
zile mai de treme se poate cosi ca lu­
ţerna. Această plantă unde odată s’a
semănat şi pământul este potrivit pentru
dînsa vieţueşte câte 30— 50 ani.
în măsură cu alte plante de nutreţ
dă recoltă foarte bogată, aşa când este
sămânătura de 3— 4 ani dă pe un hectar
de pământ câte 56— 60 m. măji de fân
de calitatea cea mai bună.
Economia prin planta aceasta are o
dobândă foarte mare, căci se poate în­
trebuinţa pământul cel mai slab, cel mai
nepotrivit muntos costiş şi sterp pentru cul­
tivarea ei. Deci ne dă folos acolo, de
nude in alt mod n’am aduce uici un nu­
treţ de pe păminte.
Planta de mocirle sau locuri umede
tot asemenea îşi are bunătatea sa pentru
locurile unde apa şi umezeala nu lasă să
crească alte ierburi bune.
Pământul mocirlos se ară regulat când
este vremea mai secetoasă, apoi după arat,
dacă se poate se grapă apoi se seamână
sămânţa de plantă mestecată tot cu ovăs,
apoi ear’ se grapă a doua-oară. Dacă
însă nu s’ar put£ grăpa de două-ori, atunci
se seamână pe brazde şi se trece aşa cu
grapa uşoara, ca numai puţin să se înTă-
Nr. 18
însuşirile plantei sunt numărate în
nr. 12, deci nu aflu de lipsă a repeta
cele odată spuse.
Fiindcă sămânţa este scumpă, din
amândouă plantele, după natura locului,
economii noştri să seamene câte 1— y 4
chgr. sămânţă, aşa de rar, ca să poată
avă loc de întufoşare. Pe o holdă de
merţă sau felderă, un chlgr. de semânţă
este îndestulitoare; dar’ a spune regulă
apriată fără a cunoaşte natura pământului,
nu se poate.
Fiecare econom ştie, că cu cât pă­
mântul este mai bun, cu atâta trebue să-
mânătură mai rară, din contră cu cât este
mai slab cu atâta mai puţină.
Cu respect la plante, planta care
ţipă multe fire şi întufoşază, trebue săme-
nată mai rar; dar’ din care creşte un
fir se seamâuă des.
însoţirea industriaşilor români d in
Sibiiu , ca sâ poată veni în ajutorul eco­
nomilor de-oparte, de alta să poată lăţi
aceste plante folositoare a procurat pentru
prăvălia sa sămânţă din amândouă plan­
tele. Adevărat, că chilogramul de sămenţă
costă 5 fl., procurând şi sâmânâud eco­
nomii noştri, dacă vor fi în stare a aduna
sămânţă, tot prăvălia o va cumpăra, ca
preţ cât se poate de bun.
Aşa fiind, lucru înţelept ar împlini
plugarii noştri, cari au păminte de această
treabă, să o procure şi seamâne, apoi se
adune şi sămânţă, care o pot vinde cu
preţ foarte bun. - Planta, dupâ-cum a n
văzut, este bună şi răsplăteşte osteneala
şi ca plaută de nutreţ; dar’ şi ca plantă
de adunat sămânţă încă îşi răsplăteşte de­
plin osteneala.
Poliţia şi prăvălia română.
Ivindu-se uu cas între poliţia din
Sibiiu şi conducătorul prăvăliei industria­
şilor români, care este vrednic de a â
studiat, n’am cruţat osteneală a pătrunde
în meritul aceluia.
întâmplarea este următoarea: poliţia
a pedepsit pe conducătorul prăvăliei ro­
mâne cu 5 fl., la pîra făcută de advo­
catul D r. Ştefan P i curar, sub cuvânt că
în pivniţa dela prăvălie ar ţină petroleu
şi oleiuri de vânzare.
Pedeapsa, din punctul de privire
al dreptului şi cunoştinţele legii fiind un
cas din care comercianţii pot câştiga o
povaţă bună, ara aflat de bine a studii
afacerea.
Poliţia sibiiană prin aplicarea acestei
pedepse dovedeşte rea voinţă şi nereca-
noştinţă de ordinaţiunea referitoare la
această afacere
Ministrul de interne prin ordina­
ţiunea sa din 1870 nr. 2970 a regulat
modul după care este a se ţină petroleul
sau oleiul mineral la prăvălii.
Aşa în §. 12 dispune între altele:
„că petroleu care este expus la aprinderer

Nr. 18
,,j alte materii de asemenea natură, se
Lt pune şi aşeza numai în locuinţe sub-
pjmentene şi pivniţe luminoase; fiindcă
U aceste locuinţe nu mai este trebuinţă
je lumină, prin ce scade şi ivirea pri-
de focu. Tot prin această or-
jinîţiune se admite că 5 m. măji de
petroleu pe lângă grije bună se poate
jjstra la prăvălie
in §. 15 se zice apriat: că cu pri-
nre la oleiurile, care sftnt materii unsu-
r3ise şi numai aş3 se pot aprinde, dacă
încălzesc iu măsură mare, — şi care
;e întrebuinţează pentru ardere in can­
ale, nu cad sub aceeaşi judecare cum
5e spune în §§. 12 şi 18.
Din toate acestea se vede, că pră-
dlia industriaşilor şi ori-care negustor
«te în drept a păstra la prăvălie şi
:tmai în pivniţă petroleu în măsură de
j meter măji şi că alte oleiuri nici nu
pot fi oprite din pivniţă.
Dacă ne întrebăm, ce a putut totuşi
ipinge poliţia se aplice pedeapsă de
rsnsgresiune acolo şi atunci când n are
:iâ uu motiv, respunsul este uşor: că
-oi încă. voim a paşi pe terenul de co-
2-rciu şi că prin prăvălia română vede
iiz^nd venitele unor oameni cari sânt
itriini de noi.
Un lucru trebue ce ştie poliţia, că
n poate exista prăvălie care se deprinde
ca vindere de petroleu şi oleiuri, se fie
:pritA dela păstrarea acelora în pivniţă.
/ Dacă poliţia este îngrijită de binele
(rtiţenilor, atunci se întrebe, dacă pră-
îllia ro m ân ă a adus pagubă sau do-
•iadâ cetăţenilor sibiieni?
Noi din gura conlocuitorilor saşi, fie
i'gustori mai mărunţi, fie cumpărători,
rim: câ dela deschiderea prăvăliei ro-
zine multe mărfuri se pot cumpăra mai
iiftin, ştim şi aceea, că servirea publicului
ai mult este mai bine grijită.
Prin deschidere prăvăliei de sub în-
u’ţbare micii neguţători diu loc şi giur au
irticlii trebuincioşi mai ieftini, mai ales
Effruţitorii de prin sate şi credem şi po­
porul simţeşte ce bine a adus prăvălia
ramână deschizând iazurile concurenţei.
îndeosebi noi ca Români hotărît că
ia fâcut nn paş bun, prin care de-o
pirte dăm teren la ramul comercial la
rre-o şese inşi, de altă parte chiar pe
Miîselbaclier ’l-am constrîns a-’şi tipări
preţ-curent în limba română.
Primele semne despre acest pas,
ibia începutul a adus în oare-care fer-
bire pe străini, cărora de veacuri le
didean filerii poporenii noştri; dar’ în
loc de răsplată îşi primiau batjocură.
Zădarnice sânt şicanele poliţiei, de­
şerte silnt încercările de înfricare, drep­
tul şi curagiosul în depliuă convingere
xaerge neînfrânt şi neînfricat înainte.
Câtă vreme prăvălia română se bu­
curi de încrederea, părtinirea şi sprigi-
nirea. poporului român; însoţirea indus­
FOAIA POPORULUI
triaşilor români va merge tot în paşi
hotărlţi înainte. Este hotărîtă a suporta
toate greutăţile; dar’ totodată resolută
de a învăţa poporul la comerciu, de a-’i
da poveţe şi mijloace ca se poată deschide
prin comune prăvălii. Aşa trebue se lucre
că numai aşa poate ave viitor.
Laptele unsuros.
Nu odată se întâmplă, că economul
doreşte că aşa să-’şi nutrească vacile, în­
cât se poată spori unsoarea laptelui. Atât
cantitatea, cât şi calitatea laptelui este
condiţionată dela rasa animalului şi dela
modul sau bucatele de nutrire.
Mai presus de toată îndoiala este
constatat, că nutrementele de plante crude
sporesc conţinutul în cantitate; dar’ scade
în calitate. Mânecând din această con­
statare, voind a avă lapte mai gros şi bogat
în unsoare, trebue să împuţinăm nutremân-
tele crude şi sfi sporim acele, cari sânt
în stare » da grăsime laptelui.
Conţinntnl de grăsime în lapte mai
ales se sporeşte, prin albuminiul diu grâne.
care se formează îu ugere diu părţile de
albuminiu a plantelor. De unde este uşor
de a face conchidere, că acele vaci vor
fi tn slare se dee lapte mai bogat in gră­
sime şi vor fi păstrate tn buuăstare, cari
primesc prin nutremânt albuminiu îndes­
tulilor.
Economii, cari doresc a întrebuinţa
vacile mai mult pentru câştigare de unt
bun, curi voesc să aibă lapte gras, trebue
să cunoască împregiurările şi modul de
nutrire, prin care pot spori grăsimea din
lapte. Deci nutreinântele cari sânt mai
bogate In albuminiu pot spori şi laptele
gras.
Dintre grâne mai mult albumiuiu
conţine cucuruzul; dar’ nici-câud nu se
poate întrebuinţa tn măsură mare, ci numai
mestecat cu alte plante de nutreţ, fiindcă
Întrebuinţat în măsură mare, ne dă uut
moale ca unsorile, încât nu se poate în­
trebuinţa la pregătirea untului.
Dintre plantele oleioase mai potri­
vită este turta de olei de in, care spo­
reşte laptele; dar’ nu tot in acea măsură
şi grăsimea laptelui.
îu primul rind rămăşiţele sau turtele
câştigate dela plantele oleioase sânt cele
mai bune şi potrivite pentru sporirea gră­
simii laptelui, de oare-ce aceste conţin
ca nutremânte mai mult albuminiu. La
câştigare de lapte gras, aceste turte dau
materialul cel mai potrivit pentru nutrire,
cari pururea se aduc în combinaţie şi pro­
porţie cu alte nutremânte de fen şi fărină
de grâne.
Asemenea se pot întrebuinţa rămă­
şiţele dela industria de morărit, cum sânt
tăriţele şi fârinurile de bob, meiu şi orz.
Aceste însă peste tot conţin puţin albu-
minin.
Rămăşiţele de napi dela, fabricarea
zăharului ca nutreminte la vacile cu lapte
sânt foarte bune; dar’ mai mult sporesc
şi bunătatea aceluia în cualitate, decât se
sporească şi grăsimea.
Malata sau drojdiile de orz, cari ră­
mân dela fabricarea berii încă este foarte
bună ca nutremânt la vaci, îmbunătăţeşte
şi sporeşte laptele, deodată este înde3-
tulitor dacă pe zi li-se dă câte 3 chgr. la o
vacă. Dacă li-s’ar da peste această mă­
sură, atunci laptele se face amărâcios şi
îşi perde gustul plăcut. '
Dintre rămăşiţele fabricilor de spirt
mai potrivită este turta uscată, care din­
tre toate nutremântele până aci înşirate con­
ţine mai mult albuminiu câte 17.7-—36.6%.
Din acest nutreţ se poate întrebuinţa în
toată ziua câte 3— 4 chlgr. la greutatea
de 1000 chlgr. carne vie. ;
Din toate până aci amintite este con­
statat, că turtele din plantele oleioase,
malata dobândită dela felberea berii şi
hălbele dela fertul spirtului care se nu­
meşte şi brahă, sânt mai potrivite a spori
laptele şi totodată a-’l face mai gras.
Măsura, în care întrebuinţează cineva
aceste nutreminte în proporţiune cu fânul,
otava sau secica este lăsată în bunăvoie
fiecărui econom, ca după încercările făcute
1 să-’şi stabilească dînsul regulele de nu­
trire.
Economul, cave îşi valorează vacile
prin productul laptelui sau untului, trebue
ca Însuşi se facă încercările de lipsă, ca
nici-odată să nu treacă măsura care este
mai potriviă.
Vacile nutrite cu rămăşiţele de fa-
bricaţiuni, aşa trebue grijite, ca să fie
hrănite după sistemul cel mai bun, dar’
să nu sporească numai în carne ca să se
îngraşe dînsele; dar’ să dee stăpânului
lapte, mult gras şi bun, după-cum acela
are trebuinţă.
Locuitorii de lângă fabricile de olei,
zăhar, bere şi spirt pot întrebuinţa cu
folos şi bună dobândă toate drojdiile, ră­
măşiţele de materii cari se prelucră acolo.
Pot câştig» prin lapte şi unt frumoşi fileri.
Concesiunile de beuturi.
M inistrul de finance in zilele tre­
cute a adus o hotărîre foarte defrunte
pentru cei-ce se deprind cu măsuratul
beuturilor. Venind la cunoştinţa minis­
trului, că unele direcţiuni financiale şi
atunci dau concesiunile sau îngădumţele
pentru beuturi pe termin hotărît, când
după lege n’are loc asemenea procedură.
Ministrul a dispus cu toată asprimea, că
la dărea de concesiuni direcţiunile să se
ţină strîns de legea din 1888 art.
XXXV. §• 9- Deci concesiunile când se
dau pentru vindere de beuturi cu măsuri
mici, totdeauna să se dee pe termen ne-
hotărit. Numai atunci să se dee conce
siunile pe vreme, hotărîtă când se daa

pentru arendatori de regalii şi care sunt
îndreptăţiţi Ja strîngerea dărilor pentru
beuturi 1892 art. XV. §. 5— 7 sau dacă
se ivesc împregiurări extraordinare, cum
sunt: trebuinţele la clădiri mai mari
pentru provederea lucrătorilor, ori când
se dă pentru crâşmele, adecă localele care
se află în proprietatea comunală. Tot­
odată ministrul a lnat măsurile de lipsă,
că în toate caşurile când s’ar fi dat con­
cesiuni pe termin hotărît contra legii,
unde trebue s6 se dee pe termin neho-
tărît, direcţiunile din direggtorie fără în-
greunarea celor interesaţi s6 iee mfisurile
de lipsă, ca concesianile s6 fie pre­
schimbate pe termin nehotărît.
Ştiri economice.
C o n u lţel. Din această comună ni-se tri­
mite un raport mai lung despre isprava comite-
tnlni Reuniunei române economice din comita­
tul Sibiiului. între altele cu multă părere de
rău aflăm, că unii membri care se încearcă a
face economie, cari ar avâ chemare a lăţi şi
spriginl toato întreprinderile' pe terenul eco­
nomic, a vorbit şi folosit ocasiunea a cleveti
prăvălia industriaşilor din Sibiiu. Pe mulţi
dintre adevăraţii Români, dintre cari unii sflnt
membri însoţirii industriaşilor, ’i-a atins foarte
dureros împiegiurarea că vorbesc ce nu ştiu
şi doresc a ruina ce n’au fost în stare a
c’ădl. Această păşire greşită a supărat atât
de mult pe fruntaşii din comună, încât au şi
abziB a forma tovărăşie agricola. Nestă la În­
demână o declaraţiune din Cornăţel, cu privire
la această afacere, dar’ de astă-dată nu vom
face Întrebuinţare de dinsa. De allium fap­
tele se fac cu lucru nu cu gura!
lie u n lu n c a rom ft iu l cconomicd
d in com itat ut S lb iiu lu i. Dl I. Crişan
din Selişte, ne trimite spre publicare despre
prehgeiea din pomurit a dlui D. C o m şa,
următoarele:
Noi ţeranii români am fost săraci, căci
ti am fost cultivaţi. Adecă am fost săraci,
pentru-că şi puţinul pământ, ce ne-a remas
din moşi-strâmoşi, nu ’l-am ştiut lucra cum
*e cuvine. Urmarea era, că abia producea
r.tâta, ca se putem acoperi cheltueliie făcute
cu lucrarea lui.
Bărbaţi învăţaţi, care sS ne sfătuiască,
te ne arete cum ar trebui se se lucre, n’am
avut. Abia acum avem şi noi câţiva, care
conduşi de binele şi înaintarea poporului,
cearcă a ne da sfaturi întru părăsirea vechi­
lor noa«tre obiceiuri rele şi Intru îmbrăţişarea
altor noue şi bune.
Bâ a\em şi o Rcitluunc dc agricultura^
al cărei scop este: povăţuirea ţeranilor noştri
ca se ajungă Ia mai bună stare materială, ca
avend cele de lipsă, se poată înainta In cultură.
Această Reuniune, pentru-ca se-’şi ajungă
«copul, întocmeşte în fiecare an câte o expo-
siţiune economică, fie de vite, poame etc., cu
care oeasiune premiază pe aceia dintre ţe-
ranu români, cari se disting prin producte
mai bune. Prin premiere pe de o parte se
răsplăteşte oare-cum munca ţerannlai, ear’ pe
de alta cearcă a stîrnl în ţeranii noştri în­
trecere întru prăsirea de vite bune şi fru­
moase, tari şi de lucrul câmpului, şi intru
prădrea de pomi buni, a căror fructe se fie
cautate şi plătite. Pe lângă acestea, Reuniunea
lucră şi pentru încuragiarea lucrului prin aceea,
că a lupt hotărîrea de a-’şi ţină adunările
generale în fiecare an în câte o comună ro­
mânească. Cu aceste ocasiuni se ţin prele­
geri despre diferite chestiuni economice. Cu
aceste ocasiuni se arată obiceiurile cele rele
ale ţeranilor noştri, cari îi aduc numai pa­
gube şi ’i-se dau sfaturile de lipsă pentru
purtarea unei economii raţionale.
* Reuniunea a început a ţină prelegeri
publiee ln comune româneşti şi afară de adu­
nările generale. O astfel de prelegere a ţinut
dl presideDt D. Comşa în 9 10 Martie în
Selişte şi anume despre „altoit
La această prelegere ţinută în ziua cea
dintâiu a luat parte întreaga inteligenţă din
Selişte şi jur, precum şi o mulţime de ţerani.
Ear’ în ziua a doua a preles In şcoala din
Selişte elevilor, vrând prin aceasta se sădească
în ţnimile fiitorilor ţerani, iubire faţă de acest
ram al economiei, adecă de pomărit. La aceasta
Încă au luat parte o mulţime de ţerani.
Laudă şi mulţumită merită Reuniunea
de agricultura, In frunte cu vrednicul ei pre­
şedinte.
M uştele de hcssa ş i vermcle de
drot. Din părţile Cumane se semnalează,
că atât muştf'le cât şi vermii amintiţi au
început a face mari stricăciuni In grâne. Mai
vlrtos grâul au dat îndărăt cu frigul şi ploile
caro au ţinut, peste 3 săptămâni, dar mai vlr­
tos este rărit prin locurile unde s’a sporit
muştele de hes*a şi vermii de drot Nu sflnt
rare holdele atât do greu strivite şi rărite,
încât economii Re văd restrtnşi ca so le arc
şi sanicne cu plante do primăvară. Indestu-
lirea se arată cu săinânăturile de orz şi ovăs,
In care nu 6 a Încuibat nici o stricăciune, ci
cresc foarte frumos spre bucuria cea mai
mare a economilor.
Din traista eu poveţele.
întrebarea Sţ. De tinde aşi putâ că­
păta Gramatica germană cu litere latineşti,
cu cuvinte nemţeşti, explicate cuvintele nem­
ţeşti prin vorbe române şi cu ce preţ.
VinMr.-u y jţ
R e a p a n a . Asemenea cărţi avem mai
multe, cereţi dela „ Institutul TipograJtca.
Dela 1 tl. 50 cr. pâna la G fl. se află mai
multe gramatici române-germane din care
se poate însu;l limba germană. Mai de curând
a eşit de sub tip a r: Gramatica profesorului
D. Barcianu de sub tiparul „Institutului 'T i­
p o g r a fic care costă 1 fl. 40 cr.
întrebarea 86. Din anul acesta am început
a cumpăra pentru elevii şi elevele mele propise
(caiete)de scris şi de socotit, dela o firmă foarte
bună, fiindcă cele ce Ie cumpăram dela J i­
dovul satului erau aşa de ordinare, de nici
că puteau scrie pe ele nimic, trecând cerneala
pe a 2-a lăture. Eu aduc propise româneşti
cu regi din Istoria patriei, pe când Jidanul
ungureşti. Jidovul a auzit de aceasta, şi me
va pîrî solgăbireului. Are drept să me
pfrască. Şi eu am drept se vând In şcoala
mea ori nu?
Respnns. Caiete (irci) de icris şi de
socotit poţi cumpăra de unde voeşti, n’are
drept Jidovul se te împedece. Din contră lucră
într’acolo cu antistia şi fruntaşii satului, ca se
cât costă.
puteţi avă boltaş român ln sat. N u vă lăsaţi
a fi necăjiţi de lifta şi adunătura de Jidov.
Nr. 18
1■111 “s
Noi trebue se ne deşteptăm, se nu dăm ba^
decât Ia boltaşi de RomâD, care ne sânt fr,s
întrebarea 8 j. Am auzit v o r b in d ^
că s’ar afla maşină pentru ţeselatul viu!
şi cailor. Aş dori a procura una, de
recomanda-o de practică şi folositoare. îi
rog a-’mi da informaţiunile de lipsă.
urmă că: de unde şi cu ce pref o p o t j.
peta mai în grabă.
Murăş-Cueşdiu F e tr u O lte an
Respuns. în afacerea aceasta
informare dela firma: Mezogazdâk sz:-
kezete Budapest. Maşină de tuns vite şi 5;
sânt; dar sflnt’ de tot scnmpe; dar’ m a ţiii.;;
ţeselat n’am văzut nici chiar noi.
întrebarea 88. Hotarul comunei no-î-î.-;
are întindere până afund în pădure. In prr.a
aceasta de hotar nu au toţi locuitorii d i^
mună pământuri, din care causă nu e îcg-ri;;
din partea jutarilor (gornici) comunali e c ~ *
cade. Aşa fiind, această parte de hotar sti. tţ
deschisă şi pasc vitele pe ea până în
când se mână vitele la munte. Astfel pro­
prietarii cari posed pământuri acolo, ab:s p-
coil toamna o cositură de tot slabi.
Nu s’ar pute sili primăria cc z z l a
prin păzitorii ei de câmp, so Ee pâzeA=e.i> j
această parte do hotar cum se păzeşte b o i* rJ
întreg şi să so închidă totodată, sau d aci c r i
din proprietari ar voi se cultive şi aci s-t-f
naturi de primăvară, ovăs cucuruz,
etc. pot fi împedecaţi, sau acele yemt-cirz:.
pot ti lăsate pradă vitelor, si nu sflnt pizr.rr:
do câmp răspunzători despre ori-ce p a r i i
s’ar întâmpla acolo V
Şi ar avo drept păzitorii de c i e r , ?,
acea parte de hotar să o lase de islas, d irj
placul lor şi al ncelora, cari nu posed zd
mânt acolo ?
R espuna. Caută „Foaia Popor: H ;'
din nnul trecut, acolo s’a puMicat legea derrci
păzirea câmpului din 1894 r.rt X II. I-n
această lege poţi vedă apriat, că tr^-bze w
vi-se păzească şi partea din hotarul dt rz:
întrebare. Puteţi sămâna pe hotarul d-vci-nri
fiecare ce voiţi, gornieii sau păzitorii de clrz,
trebue să vă grijească sămânăturile. D jc A r ' i z
fl aşa, faceţi arătare la pretor ori vice-cc—
că ordine şi rînd bun trebue s§ facă.
întrebarea 8p. Am 40 ferii rachiu de prez-t.
de 22 grade, făcut curat, oare unde 1! vc.—
pută vinde mai cu preţ? Mă rog a-’mi res-
punde în iubita noastră „Foaia PoporaleiV
Ormăny. C onstantin jFY»p.
RespuiiB. în această afacere adres~a-
zăte la prăvălia: Industriaşilor rofK&rzi —
Sibiiu, că acolo vei putâ face tocmeala, c L r
beuturi bune cumpără şi vând foarte mu: te.
Au depositnri mari de tot felul de bentcrL
Intrebarea po. Ve rog a-’mi răspunde,
că de unde şi dela cine aşi put£ cum r^rs
unelte de făune mai bune şi mai ieftine. îTz
me pricep Ia această măiestrie şi doresc a - 's i
cumpăra acele unelte, ca să înveţ desăvirsic:.
aştept respunsul.
SudnI-de-jos. Abonent A r . 191-t.
Respuns Pentru aceste uuelte adre­
sează te la neguţătorul de ferărie din Sibiia
Karl Jikeli, care poate se-’ţi dee reîparsp-
 Nr. 19 Adaos la „FOAIA FOFQIRxrjLTII^ ni.. 19 __ 18Q6
ECONOMUL redactat de I. CO ST I N,
preot.
Creditul eeonomului.
In decursul budgetului ministrului
de agricultură în dieta ţerii, s’a vorbit şi
despre împrumutul sau creditul care este
a se Întrebuinţa prin economi. Chiar
ministrul de agricultură a constatat, că
pe lângă toate mfisurile luate ca camăta
s6 fie cât se poate de redusă sau mică,
totuşi proprietarii de pământ,. adecă plu­
garii, s6nt constrînşi a se folosi de îm­
prumuturi scumpe.
Adevfirat, că camăta este redusă
prin lege; dar’ provisiunea, spesele şi
alte Împregiurări sânt, care toate scumpesc
peste măsură creditul economului.' Aşa
fiind, chiar şi atunci când are noroc se
poată primi împrumut ieftin, nu se poate
bucura de acela, dacă câştigarea şi luarea
li mistueşte zile întregi.
Ministrul de agricultură a promis
că va reforma creditul şi totodată va
ajutora desvoltarea însoţirilor. Amândoufi
promisiunile sânt bune şi frumoase; dar’
numai vorbă sfi fie, când se va împlini
promisiunea.
Dacă pătrundem în afunzimea stă
rilor economice de astăzi, într’adevfir este
ipăimântător cele-ce aflăm, este îngri-
itor stadiul în care a ajuns plugarul.
Credinţa generală este, că economii
numai prin împrumuturi se vor putfi scăpa
fi aduce la bună stare, că numai priu
:amete ieftine se poate ridica din starea
lecăzută de astăzi. Ca mijloc de.con-
jinaţie şi socoteală toate acestea sânt
mne, dar’ de sine se pune întrebarea,
:nm va putfi Întrebuinţa economul Im-
irumutul ieftin, ca totuşi sfi aibă folos?
Fie că ajunge la credit ieftin şi per-
wnal, aşa ca sfi nu ’i-se îngreuneze pro-
irietatea; dar’ de sine se iveşte altă
ntrebare tot mai mare. Unde şi cum
a întrebuinţa economul împrumutul ieftin,
a sfi-’şi poată plăti datoria şi camăta.
După stările sdruncinate de astăzi,
ând dările statului, comitatului şi comu­
ne apasă plugarul, când nu este In stare
e câştige atâta cât ’i-se cere după pro-
rietatea sa, când In proporţie cu câştigul
irile sânt mai mari, când productele
d au nici un preţ, când lucrarea şi
altivarea pământului este împreunată de
aeltmeli mari; atunci şi între asemenea
npregiurări şi dacă s’ar da împrumuturile
Jă nici o camătă, totuşi tmprumutătorul
i suferi perdere.
Până odată nu se întocmesc refe-
mţele dărilor, până nu se va regula
îplin şi cu pricepere proporţiunea dintre
leltuieli şi venite, până nu se va afla
odul de a preţul productele tot în pro-
orţie cu munca şi osteneala, numai
atunci este speranţă a putâ. tocmi starea
plugarilor.
Grija cu creditul ieftin de loc nu
este întrebarea cea mai de frunte, ori­ j mut se pută întrebuinţa la lucru şi
cine aşteaptă se primească fie şi împru­
mutul de grâne sau alte obiecte.
, Din parte-mi nici-odată nu aflu
scăparea poporului agricultor numai dela
împrumuturile -ieftine. înţelepciunea ne
spune, că înzădar este ca se dai celui
pururea lipsit banul, ci din contră lucrul, bine priceput al poporului, vor trebui
ca se aibă terenul unde sfi-’şi facă banul. sfi-’şi rfistrîngă împrumuturile hipotecare
Ajuns economul în strîmtoare, este ade-
vfirat, aşa crede, că prin împrumut va
pută scăpa din nficaz. Aşa şi este, că
pentru un moment ’i-se uşoară starea,
dar’ ce are sfi fie când împrumutul ridi­
cat nu ’l-a folosit spre îmbunătăţirea
economiei, împrumutul nu ’l-a întrebuinţat
ca sfi poată avfi dobândă după dînsul, ci
’l-a dat fie pentru a-’şi plăti dările sau
alte datori.
împrumuturi luate şi folosite între
asefoenea împregiurări In loc de a scăpa
pe econom, II cufundă şi duc Intr’o stare
de unde numai poate scăpa, adecă II
ruinează.
De loc nu este îndestulitor că-’i vom
deschide omului sau economului calea la
bani de împrumutat, fie. cât de ieftini, ci
se pofteşte, dacă nu’i voim ruina, a-’i da
teren ca dînsul prin muncă 'sfi-’şi câştige
venitele de lipsă.
După convingerea, mea numai prin
reducerea sarcinilor sau greutăţile publice
şi deschiderea isvoarelor de câştig se
poate scăpa un popor din crisă şi lipsă;
dar’ nici-odată prin împrumut care tre­
bue sfi-’l resplătească.
Noi, carc astăzi ne bucurăm de
băncile noastre, care am adunat cu multă
oboseală crucerii de am Întemeiat băncile,
care le privim ca odorul şi moşia noastră,
în viitorul apropiat ba chiar astăzi, după
experimentele făcute vom da pe faţă ne-
îndestulirea noastră că nu putem face
ispravă multă cu dînsele.
Astăzi vedem, ’ că pe lângă toată
bunăvoinţa nu putem vedâ împlinită do­
rinţa care o legasem de băncile noastre,
că nu putem duce aşa la bunăstare po­
porul cum dorisem, că în multe caşuri
în loc de a put& ajuta grăbim ruina.
Toate aceste fiind aşa, împregiurările ne
constrîng şi impun ca sfi judecăm şi so­
cotim, că unde este cheia, care ne duce
la aflarea rfiului?
Băncile noastre, e adevfirat, au dat
împrumuturi şi s’au nisuit a ajuta poporul
Îngreunat de multe greutăţi, dar’ n’au
putut da şi minte cum sfi se întrebuin­
ţeze împrumutul.
După zicala străbună, nici-odată nu
este de lăudat persoana care ştie sfi-’şi
plătească regulat împrumutul ori datoria:
ci aceea care .nu face datorii.
Economii noştri în multe părţi zilnic
au alergat, ba şi mai aleargă şi astăzi
Pag. 73
după împrumuturi; nu fac socoteala, că
împrumutul .trebue replătit împreună cu
camăta, că zilele perdute după împru-
dădeau câştig.
Pe omul lipsit şi ajuns la datorii
rare -ori poate sfi-’l; scape împrumutul^
dar’ munca şi .asudarea pururea îl poate
scăpa. ; ; . ....
Băncile noastre, chiar în interesul
şi cambiale şi capitalul vă trebui sfi-’l
întrebuinţeze la industrie, ca aşa sfi dee
celor lipsiţi lucru, ca prin lucru sfi-’şi plă­
tească datoriile, ear’ nu prin împrumut.
Nu este departe vremea, când di-
recturile băncilor vor trebui se constateze,
că nu împrumutul poate scăpa şi mântui
poporul din lipsă şi nficaz, ci lucrul.
împrumutul are partea sa bună
pentru omul sîrguincios şi păstrător: dar’
pe oamenii fără socoteală şi risipitori ii
nimiceşte şi ruinează total.
împrumutul numai atuuci va fi bine
regulat, numai atunci ’şi-a putfe arfita
binefacerea, când fiecare comună îşi va
avfi însoţirea sa de credit şi depuneri.
Când fiecare sătean va păstra şi aduna
cu slrguinţă crucerii şi-‘i va depune, ear’
Ih cas de lipsă se va folosi de îm­
prumut.
însoţirile comunale singure vor fi
In stare a lăţi spiritul de păstrare, voinţa
de lucru, slrguinţă şi pflsfrarea. Ajungând
odată creditul la aşa stadiu şi teren, în­
cât sfi se dee numai persoanelor harnice
de a-’I întrebuinţa, acela sigur va aduce
folos şi nici-odată ruină. Această stare
şi Iinpregiurare se va putfi ajunge numai
atunci, când se vor spori Însoţirile de
credit şi depuneri şi vor împrumuta
acelea banii în deosebitele comune, când
împrumutul se va da după hărnicie celuia-
ce II cere, ear’ nu pe proprietate.
Băncile, care priu capitalul adunat
parte ca acţionar parte ca depunere, fac
cu banii negoţ, aşa fiind, puţin le pasă
cine cere banul, n’are altă grije, decât
sfi fie asigurat capitalul.
însoţirile, care au o menire mora-
lisătoare, trebue sfi se uite şi la aceea
cui dă banul şi că oare vrednic est£
împrumutătorul de atâta capital cât cere?
Aşa fiind, numai însoţirile ca capitalul
adunat din sudoarea poporului vor fi în
stare a regula împrumutul sau creditul
economului.
Gunoirea pămentului pentru tutun.
Pe lângă toate că cultura şi planta­
rea tutunului în ţeara noastră mare parte
este dată poporului unguresc şi abia ici-cola
mai este câte un sat român unde s’ar
mai da dreptul pentru cultivarea acestei
plante, totuşi aflăm de bine, ca şi pentru
acei cetitori sfi dăm puţine poveţe.
 Pag. 74
Lucru ştiut este, că toate plantele
cresc şi se desvoaltă mai bine în pământ
gras, dar’ tutunul pofteşte ca să fie cul­
tivat în asemenea păment ca din con­
tră nu dă roada aşteptată. Economii,
cari să deprind cu cultura tutunului cu
toţii sânt în curat, că tutunul pofteşte pă­
mânt gunoit, dar’ nu tot aşa sânt uniţi
în păreri, cum, când şi cu ce trebue în­
deplinită gunoirea. Cu privire la felul
gunoiului părerile sânt deosebite. Hotă­
rît se susţine, că gunoiul purtat proaspăt
din grajduri strică cualitatea, adecă bu­
nătatea tutunului, încât frunzele se fac
mai dure şi îi dă un gust şi miros rău.
Numai din pământ bine îngrăşat creşte
bine şi ne dă frunze bogate planta de
tutun. De unde este lucru statorit, că
îndată-ce pământul a slăbit trebue gunoit.
Pâuă tn zilele noastre pentru gunoire
de rngull s’a întrebuinţat gunoiu de graj­
duri şi abia acum au început a face în­
cercări cu gunoaiele măiestrite sau făcute
in mod artificios.
Dintre gunoaiele dobândite dela ani­
male, după multele încercări s’a aflat, că
gunoiul de vite ente cel mai potrivit.
Pâmentul, după părerea celor inai vestiţi
cultivatori de tutun, dacă se gunoiază cu
gunoiul câştigat dela vite se face mai fra­
ged, în care tutunul creşte foarte bine şi
dă frunze lungăreţe şi subţiri, cari se pot
foarte bine întrebuinţa la pregătirea su-
gărilor.
Gunoiul de cal este potrivit numai
pentru pămînte tari şi trundoase, de porci
n’are putere îndestulitoare* cel de oi se
poate tntrebuinţa pentru tutunul din care
se fabrică tăbac de tras îu nas.
Mustul de gunoiu se întrebuinţează,
dacă se mestecă cu 6 părţi de apă.
Din gunoiul galiţelor numai în măsură
puţină se poate folosi. Gunoiul din de-
şertătoare, conţinând mult clor, numai
mestecat cu pământ în măsură puţină
se poate întrebuinţa, mai potrivit este
dacă cu un an mai nainte se poartă pe
pământ.
Gunoirea prin plante verzi este foarte
potrivită fiindcă n’are putere aşa mare
din care causă economii americani o şi
întrebuinţează cu bun resultat. Trifoiul,
ori săcara verde odată il gunoiesc bine
cn gip?, după care întorc pământul, adecă
îl ară, ca verdeaţa să ajungă sub brazde.
In gunoirea pământului pentru tu­
tun, trebue să se observe următoarele re­
gule: să se întrebuinţeze numai gunoiu
copt; totdeauna să se ducă de toamaa
pe pământ şi atunci restilându-se se are
în pământ.
Voind cineva să aibă tutun mai bun
şi fin, acela să-’l seamâne in pământ care
a fost proaspăt gunoit în anul de mai
nainte sub alte plante. Măsurat gunoiul
dapă natura pământului se întrebuinţează
FOAIA POPORULUI
aşa că tutunul menit pentru lulea nu pof­
teşte gunoire bogată; dar’ tutunul din
care se fac sugările totdeauna trebue mai
bine gunoit.
Dintre gunoaiele măiestrite după în­
cercările făcute, unele s’au dovedit deplin
bune. Noi trebue să ştim cari sânt acele
gunoiuri şi cam cât se poate întrebuinţa
din dînsele. Din cărţile despre cultura
tutunului, atâta putem şti, că tutunul
mistueşte mult caliu şi var.
Pentru gunoirea pământului dintre
gunoaiele măiestrite mai potrivit este
chilisalitru câte 4— 9 q pe un jugăr,
adecă patru măji vechi.
Pentru pămintele uăsipoase mai bună
este guuoirea cu superfostat şi spodium.
Mai bune resultate s’au putut ajunge
prin gunoiul măiestrit, unde s’a mestecat
superfostat şi chilisalitru, şi in asemenea
mod s’a îndeplinit guuoirea.
Tutunul dobândit de pe pămintele
gunoite cu chilisalitru este foarte plăcut
la coloare, ear’ cel câştigat de pe pămin­
tele gunoite cu superfostat, pe lângă aceea
că frunzele au coloare plăcută, sânt tot­
odată şi foarte fine.
Pentru arderea mai uşoară, — sau
să ’i-se poată da tutunului frăgezimea
aceea, ca uscate fiind frunzele să ardă
uşor se gunoeşte pământul cu var, uude
acesta ’i-ar lipsi.
Din varul stins se întrebuinţează câte
pe un jugăr câte ' 5— 6 mm. Varul se
duce pe pământ toamna, unde se aşează
în grămăjioare mai mici şi se acopere cu
pământ, după-ce s’a stins sub această pă­
tură de pământ se reştilă sau împrăştie
pe pământ. în loc de var se poate în­
trebuinţa şi gipsul, dar’ numai jumătate
cât varul.
Cenuşa însă se poate întrebuinţa la
gunoit, din aceasta să He iee câte 2— 3
mm. Cenuşa se împrăştie pe pământ în
vreme liniştită când nu mai este vânt, nu
cumva se ajungă în ochii celui-ce lucră
cu dînsa.
Mai mult se pot întrebuinţa gunoaiele
măiestrite mestecate cu gunoiul dela graj­
duri. Cheltuelile făcute cu gunoiul mă­
iestrit totdeauna se răsplăteşte, de altcum
varul costă cam 6— 8 fi. câte 8— 10 hl.
ear’ gipsul câte 4— 5 fl.
Dacă cineva nu se. îndoeşte a chel­
tui şi mai mult pentru gunoirea pămân­
tului seu, atunci cumpere spodiul super­
fostat din care împrăştie câte pe un ju­
găr de pământ primăvara câte 1— 2 mm.
care este anume ales pentru cultura tutunului.
Ca o regulă oare-care după multele
încercări cn deosebitele gunoaie măiestrite
s’a constatat, că economii co păminte ţir-
foas? pot întrebuinţa cu bun resultat să­
rurile kalice, ear’ pe păminte lutoase se
recomandă fosfatul.
Pentru pămintele mai uscăcioase de-
pe şesurile întinse gunoiul de grajduri
Nr. 19
este cel mai potrivit ca să păstreze în
pământ şi anumită parte de umezalâ. Nu­
mai ca parte ajutătoare sau ca ceva su­
rogat se pot întrebuinţa şi gunoaiele
măiestrite; dar’ nici-odată "de sine stătl-
toare. Pământul unde se cultivă tutta
tot la 2— 3 ani trebue gunoit.
Gunoiul pregătit cu gips, var şi ce-
nuşe cu bună grije şi luare de seanU
până putrezeşte la grajdul celui-ce arţ
lipsă a-’l duce pe păminte unde cultivi
tutun, este cel mai potrivit.
Cultivarea cepelor.
Avem două soiuri de cepe, roşii ş
albe, cea dintâiu e mai usturoaie, asii
din urmă mai gustoasă. Ceapa roşie t
mai bună pentru neguţătorie, că se pott
păstra mai uşor, ear’ cea albă penaj
trebuinţa casei, că nu este aşa aspri, uţ
turoaie. După-cum ne alegem semCny
aşa ceapă avem.
Cepii îi place pământul gras ş: ii-
rinos, gunoiul proaspăt nu-’i priieşte, dec
pentru cultivarea lor să se folosească
gunoiu putrăd. '
Ceapa se cultivă ori prin rt-siiir»
ori din sămânţă.
Sămânţa se produce astfel: pr'ri-
vara pe la jumătatea lui Mai tie dupi 4$
de sfiuţi, iai ceapă din cea mai frucctid
a anului premergător şi în straturi r.~'
cultivate, o răsădeşti în depărtare cia
de o palmă una de alta, în afunzime cu
de 2 degete, ca să fie bine acoperiţi a
pământ. Mai târzfu, după-ce colţul s « ■£
din pământ, încep a se forma franxw.
ear’ din mijlocul cepii ese un cotor cr.
două, care creşte foarte repede.
Fiind acest cotor de formă cilindri:*
la partea din jo« mai gros, ear' spre tîH
tot mai subţire, fiind în lăuntru ciusc*
(gol), este şi foarte frângibil.
Cotorul se leagă de o rudă bine ir.*,r
peniţă în pământ, pe mai multe locuri &
scoarţă de salcie, rafiâ, tei, ori cu spetezk
şi că la cas de vânt ori tempestsîe s?
uu se frângă. Această legare se întenpH
tot mai sus după-cum creşte.
în virful acestui cotor, încă de câsi
e înalt cam de o palmă, se formează n
nod (măciulie), cu care m-ren creşte pisl-
când a ajuns dimpreună cu cotorul U
deplină desvoltare.
Atunci începe nodul din ce în ct
a se face mai mare,’ pe urmă cneapâ şi
începe a înflori formându-se ca o rosi dî
coloare albă-cenuşie. Căzând floarea ss
face sămânţa, care pe încetul se coac«
până-ce devine de coloare neagră închid
Sămânţa de ceapă o cunoaştem ci
e bine coaptă atunci, când începe a se
scutura din măciulia. Atunci măciuliile
se taie, sămânţa se scutură, se alege şi
 Nr. 1 9 _______________________
«
-rse pune într’un săculeţ la un loc bine
svântat. Să nu o punem la un loc umed,
-fie cămară ori pivniţă; de-oare-ce uşor
încolţeşte.
Având sămenţâ, pe la jumătatea lui
-Martie, când a încetat de a mai îngheţa,
-o sâmînâm în răsadniţe anume pregătite
pentru răsaduri, revărsat ca să nu fie
prea deasă, dar’ nici prea rară. Ear’ dacă
răsadniţe nu avem, o sămânăm şi în pă­
ment bine cultivat în straturi. E datina, că
sămânţa de ceapă cu 6— 10 ore înainte
-de sămânare o pun în apă călduţă la un
loc călduţ, şi numai după aceea se seamănă
mestecată cu ţirfâ, ca se nu cadă prea deasă,
că aşa mai uşor încolţeşte. Adevărat e,
că aşa muiată mai uşor se desvoaltă.
Dacă este secetă se udă şi aşa se
■desvoaltă destul de bine, şi la timp priin-
-cios o putem răsădi.
Răsărind ceapa, dacă s’a ivit priu-
Ir’Insa buruieui, acelea le plivim.
Când e în două frunze, cam de o palmă
de înaltă dela pământ, o răsădim. Cu
cât e mai tinără cu atât se prinde mai
aşor. Răsădirea se întâmplă în luna lui
Maiu. Timpul cel mai princios pentru
răsădire e după o ploaie, când pământul
e bine umezit. La cas de timp secetos,
straturile în cari voim a răsădi ceapa le
udăm bine, şi apoi seara după sfinţitul
soarelui o răsădim în straturile unde voim
a o cultiva.
în vreme secetoasă seara şi dimi­
neaţa de atâtea-ori o udăm până s’a prins
bine. La răsădire depărtarea unei plante
da alta să nu fie mai mică ca de 12 cm.
şi uu mai mare ca de 15 cm., ear’ afun­
zimea în care se răsădeşte să nu fie mai
mare ca de 4 cm., cam 2 degete.
E bine, ca să nu fie răsădită aproape
o plantă de ceealaltă, ca se aibă Ioc unde
se crească rădăcina. E bine să nu fie
răsădită prea afund, de-oare-ce atunci nu
creşte rădăcina, adecă nu se îngroaşă, ci
creşte în sus şi să fac aşa numiţii cepoi.
Ca să putem avă ceapă bună, e bine
ca şi după-ce s’a prins să o udăm mai
adese-ori cu stropitoarea, nu cu o ulcică
ori altceva, ca nu cumva să-’i desvălim
rădăcinile şi In urma căldurii să se uşte.
După-ce ceapa s’a mai desvoltat, în­
dată după plivire o săpăm cu o sapă
micuţă, ca astfel să putem cu dînsa umbla
printre plante, fără a le atinge. Săpatul
cepei se întâmpă într’o vară de 2— 3 ori
şi cât se poate tot după ploaie.
Săpatul se face după plivit, şi
iceasta, pentru-că săpatul se întâmplă mai
o uit îq suprafaţă unde e plantată şi ceapa,
ear’ buruienile având rădăcini afunde,
săpând cu sapa după ele, am scoate afară
Şi ceapa.
Se mai cultivă şi prin răsădire de
cepe mărunte, mai ales acolo unde nu se
pregătesc răsadniţe Cu capătul Iunei lui |
ilartie şi începutnl lui Aprilie, se seamenă j
FOAIA POPORULUI
sămânţa în pământ mai slab bine sfărmat,
destul de deasă şi puţin se acopere cu
ţărînă sfărmată, se udă numai până-ce
răsare, apoi se pliveşte 1— 2 ori şi se
lasă aşa. Se împărtăşeşte în această gri-
jire mai vitregă, ca să nu crească mare.
îndată-ce cotoraşul s’a uscat, şi este de
coloarea paielor, se sapă din pământ, nu
cumva să le ajungă ploaia, căci de nou
ar începe a încolţi.
Săpându-se se curăţeşte de lut, frunze
şi rădăcini, apoi cele mărişoare se pot
folosi, cele mai mărunte se adună, se uscă
bine la căldura soarelui. în multe locuri
în săculeţe o acaţă în locuri calde ca să
fie bine uscată, că aşa se poate mai bine
păstra. Peste iarnă se scuteşte de ger
şi umezeală, ca să nu se strice.
în primăvara anului următor aceste
cepe se răsădesc pe straturi şi se grijeşte
mai departe întocmai ca ceapa câştigată
din răsad. Dacă voim a av& cepe mari,
să se ude cu zamă de gunoiu, care de
altcum nu sânt aşa de bune pentru păs­
trare peste iarnă că putrezesc, ci mai mult
pentru a fi vândute peste vară.
Cam la jumătatea Iunei August, când
rădăcina cepei e bine desvoltată, cotorul
cepei începe a se Ingălbinl, adecă să coace,
atunci unii pleacă ceapa.
Aceasta pentru-ca mai bine sâ se des-
voaltc In pământ şi să nu se facă mulţi
cepoi.
Plecarea (călcarea cepei) se Întâmplă
aşa, că frumos cu mâna o plecâm In care
parte voim.
Când cotorul cepei cu frunzele s’au
Ingălbinit bine (uscat), e semn că ceapa e
coaptă, In vreme uscată o scoatem din pă­
mânt, o curăţim de lut şi o punem la
un loc avântat, de comun în poduri, ca
sâ se mai uşte.
Ear’ dudă aceasta cu spetează îm­
pletim ceapa In cunune şi apoi pe rude
acâţate şi le aşezăm la un loc svântat
(cu deosebire in poduri) până tirzfu toamna.
Când încep îngheţăturile o coborlm şi o
aşezăm In pivniţă ori In cămară, dar’ nici­
odată pe pământul gol, nici la umezeală,
căci foarte nşor încolţeşte, şi nu peste- banul român ’şi-a scos la păşune oile, ca­
olaltă, fără resfirată o cunună de ceea­
laltă. Când iarna nu e prea geroasă, se
poate păstra şi Iu poduri, învălindu-o la
ger (frig) mai msre cu paie ori ce^a
pături, de-oare-ce ceapa nu e gingaşe şi
poate suferi frig.
întâmplându-se să îngheţe ceapa, nu
o aducem îndată la căldură, fiindcă atunci
se moaie şi putrăzeşte, fără pe încetul o
lăsăm unde a fost, ca să se desgheţe.
Vrăşmaşul cepei e conopisceriţa, care
îi mâncă (roada) rădăcina.
Câte pe un jugăr de pământ se pro
duc câte 70— 80 meter m. de ceapă.
____________ '____________ Pag. 75
Ştiri eeonomiee.
Starea semenăturilor. Străbătând
şi făcând escursiuni prin districtul de odini­
oară al Făgăraşului, cu deplină bucurie şi în-
destulire am putut afla, că poporul plugar
ştie lucra bine holdele. De altcum, atât bu­
nătatea pământului, cât şi situaţia fericită a
aceluia ajută şi încuragiază pe econom a-’l
lucra şi semena după toate regulele.
Făcând călătoria cătră Făgăraş dela
Sibiiu am putut constata, că grânele pretu-
tindenea se ridică şi cresc frumos, mai ales
ajutate fiind de ploile dese de primăvară, de
care în acest an avem parte.
Pe lângă toate că şi economul din go-
mitatul Sibiiului poate fi deplin îndestulit
după-cum cresc şi în care stare se află se­
mănăturile; dar’, făgărăşanul are motiv a fi
mândru de frmseţa grâneloi şi holdelor de
toamnă.
Percurgând calea frumoasă dela cetatea
Făgăraş până la Voila, te cuprinde o adevă­
rată plăcere de ceea-ce atotputernicia Iui
D-zeu, sîrguinţa plugarilor şi pământul pro­
duce. Toate holdele sflnt lucrate cu deplină
grije, pentru scurgerea apelor holdele sflnt
provezute cu rezoarele de lipsă.
Grânele peste tot şi îndeosebi secara
este foarte frumoasă, cu fire groase şi înalte
aproape până în genunchi. Privind aceste
holde negre-verzi te cuprinde bucurie văzând
cum lucră şi cresc pentru răsplătirea sîrguin-
ciosului seu'stăpân şi muncitor. După toate
semnele din timpul de faţă se poate constata,
că pe plugarii din Făgăraş îi pot aştepta bogat
seceriş.
îu vremea de faţă multe pluguri s5 văd
încă pc hotară, prin cari se ară holdele pentru
cucuruz. Mulţi economi au somunat cucu­
ruzul; dar’ vremea friguroasă ’l-a Împedecat
dela creştere. Alţii carc au isprăvit cu aratul
de primăvară, au început plivitul gnlnelor de
spini şi mărăcini.
Trifoiul peste tot locul este frumos,
de loc nu se vede că ’l-ar fi stricat frigul de
iarnă, deşi tn multe părţi lipsind zăpada n’a
fost învelit, prin ce so scuteşto diuaintea fri­
gului mare.
Păşunile de oi. Percurgând malul
Oltului şi trecând frontiera sau graniţa care
desparte doue ţeri, de amândouă părţile, adecă
pe ţărmurele Oltului, se văd păscând turme de
oi. Mare parte dintre poporul, care este
aşezat pe cele două plaiuri ale Carpaţilor se
deprind naturahninte cu oieritul, atât cei dia
Transilvania, cât şi cei din Itomânia,
Poalele acestor munţi au început a în­
verzi, totodată cu acest lucru al naturei cio­
prele şi mieluşeii sei.
Deosebirea între ţeranul nostru ungu­
rean şi cel din ţeară, după cum s’au Îndatinat
a se porecli înşişi plugarii este foarte mare.
Pânâ-când ai noştri lucră holdele cu
grije şi slrguinţă, cei din ţeară numai scurmă
pământul. Ciobanul ardelean păzeşte ‘nişte
oi frumoase, încât lâna ajunge pământul cei
din ţeară, în Câneni şi Grebleşti, se deprind cu
creşterea caprelor, pe cari le iernează cu
muguri dela copacii tăiaţi prin păduri.
Poalele munţilor şi plaiurile de pe Olt
şi alte vâlcele sflnt înverzite. Aşa fiind, zilnic
Ie percurg turmele de oi; dar* mai sus cătră
vîrful munţilor încă n’a înverzit nici chiar
codrul. Locurile aceste, pe unde se ved ur­
mele resboiosului Traian, sânt foarte potrivite
pentru păscutul oilor, câci păşunea este grasă
şi sănătoasă. _____
 Pag. 76
Im p o r t de cepe d i n JEgipet. Ar-
ticlul cel mai vestit cu care poporul din Egi-
pet face export foarte extins, este ceapa. De
bună vreme primăvara, când Europa de mijloc
şi de mează-noapte este încă cuprinsă de frig,
când plantele nu pot încă înverzi şi mai ales
ceapa nu se poate întrebuinţa decât pentru
trebuinţele culinei, ear’ ceapa verde lipseşte.
Pe această vreme, ceapa verde se aduce în­
cepând cu luna Martie din Egipet, până în
Iunie. în anul 1892 Triestul a început im­
portul de ceapă în măsură mai mare, aşa în
cei doi ani din urmă a sosit în Triest 130.000
m. măji, din aceasta cantitate s’a împărţit în
proporţia următoare: Austro-Ungaria 65.000
m. măji, Germania 50.000 m. măji, Rusia
10.000 m. măji, restul s’a împărţit în Helveţia
şi alte state Europene. Pe vremea acestui
import de ceapă societatea Lloyd a întocmit
năi anumite pentru exportul de ceapă dintre
Fiume şi Alexandria. Acest comerciu atât
de înaintat este ajutorat şi favorit de împre­
jurarea, că pentru importul cepei nu se plă­
teşte vama. Astăzi se plăteşte meter maja
de ceapă cu 4.70—4.80 fl. în Fiume cât şi
în Triest.
A m e ric a rigu ro asă. Locuitorii din
New-York sflnt tot mai strîns ţinuţi în regulă
de cătră aşa zişii „apostoli ai cumpătului".
După-cum aflăm, Dumineca Paştilor în New-
York a fost foarte BUbCâta“, pentru-că în acea
zi a Intrat în vigoare noua lege contra beu-
turilor spirtuoase, numită „Itaines lîill“. După
această lege, nici unui birtaş nu-’i este iertat
a servi la mese beuturi alcoholice şi toate
câriimele şi restauraţiunile trebue so fie În­
chine de Sfmibăta noaptea dela 12 ore până
Luni dimineaţa la 5 ore. Chelncriţcle sftnt
cu totul eschise din toate localurile publice,
în nici un club, Dumineca nu este iertat să
se bec bere, vin, ori rnchiu. Nici chiar acasă
In familie nu este iertat so se dee oaspelui
beuturi alcoholice, decât numai apâ. Poliţis­
tului li Btâ In drept a Intra chiar şi In case
private, dacă «e iveşte suspiţiunea, ca acolo
se beau beuturi alcoholice. Eată, cum cred
Americanii c i vor pută avt- sinetate şi avuţie.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea pt. Dl Petru Roşea, protopopul
traetului Turda-Aric?, fiind chemat de cătră
I. P. S. Metropolitul gr-or. din Sibiiu, la
eşirea înaintea M. S. împăratului cu causa
manevrelor, In anii trecuţi, au fâcut o călă­
torie cu trenul până la Bistriţa şi In anul
trecut până la Cluj. Acum d-sa pentru spe­
sele drumurilor sus numite pretinde suma
de 9 fl. 80 cr. v. a. dela singur fondul co­
munei bisericeşti? Deci eu aş voi să ştiu,
că deşi d-sa lo:ueşte aici • şi ne este paroch,
In drept este să pretindă numai dela noi,
sau dela tractul întreg? Noi credincioşii aşa
credem, că d-sa a presentat tractul şi nu nu­
mai comuna noastră bisericească. MS rog de
un răspuns luminător. ^
Abonent n r. 4S8G.
Răspuns. Dacă Intr’ădevăr protopopul
d-voastre a representat tractul, atunci chel-
tuelile de drum trebue se se plătească prin
contribuire dela toate parochiile din tract.
Dacă înse n’a representat decât parochia sa
la dorinţa senatului bisericesc, atunci d-voastră
trebue se-’i plătiţi. De altcum asemenea
cheltueli se poftesc cu bună înţelegere îna­
inte de a se face spesele, nu după aceea.
FOAIA POPORULUI
Întrebarea 92 . Eu aş voi se întru în
condiţie ca calfă, dacă s’ar afla un maister de
bărbier român, mai ales în Sibiiu; dar’ aş voi
se ştiu cum şi cât plăteşte.
Baja, 1896. ' S, li-
Respuns. Adresază-te cu carte poş­
tală duplă la bărbierul Ioan Roman, în Sibiiu,
strada Poplăcii. Pe o parte a cărţii poştale
întreabă coDdiţiunile pe ceealaltă vei primi răs­
punsul, care ar fi plata şi că oare te poate
primi.
întrebarea pj. Unde s’ar pute căpăta o
maşină de pisat sîinburi de ’n irbani? (ber-
beniţe) din care se face oleu de mâncare.
Unde s’ar afla, respective căpăta o asemenea
maşină şi cu ce preţ? Formularele trebuin­
cioase pentru protocolul adunării prime a în­
soţirilor rurale, rugarea şi actele ce trebue
subşternute Ia tribunal, cu ce preţ se capătă?
Bologa, 1896. Georţ/e T u lb u re a n u
Respuns. Pentrn maşina de pisat să­
mânţă de bostani Yă adresaţi la fabricantul
de maşini Rieger din Sibiiu, despre preţ veţi
afla dela dlnsul. Formularele trebuincioase
pentru protocolul adunăriii prime la înteme­
ierea însoţirilor economice rugarea Ia tribunal,
cari nu se află tipărite, le puteţi câştiga dela
însoţirea industriaşilor români din Sibiiu,
dimpreună cu statutele, îndreptarul părintelui
I. Costin şi poveţele actelor trebuincioase, cu
preţ de 1 <i. 50 cr.
întrebarea p j. Binevoiţi a-’mi răspunde
In preţuita noastră foaie, unde pot căpăta legea
de pescărit In limba romftnâ şi cu ce preţ;
R) avu lipsă cât mai curănd de dlnsa.
Abonrnt n r. li.'iO.'l.
Răspuns. Legea de pescărit nu o
avem In limba noastră rom ână; dar’ pentru
ajutorarea celor-ce ar ave lipsă de dtnsa am
dat poveţele mai trebuincioase In „Economul"
numerii M şi 15 din anul acesta.
întrebarea pj;. Atn puşcă, plătesc dare
2 ll. la an. Sflnt oare iertat se merg cu ea
la holdă sau ba. Am întrebat la notar şi la
finanţi, au strlmbat şi sucit um erii; dar’ nu
’mi-au dat respuns.
l’obda, 1KIG. Io a n Giurf/ccn,
Respuns. Pentru darea do 2 fl. la an
legea dă numai dreptul de a ţină puşcă, numai
pentru apărarea casei şi pentru siguranţa pu­
blică. Pentru a pute eşl cu puşca la hotar
să cere, ca se faci o rugare la direcţia finan­
ciară şi apoi dacă capeţi resoluţiune favora­
bilă, trebue să plăteşti 12 fl. — taxă anuală.
întrebarea p6. Binevoiţi a ne răs­
punde, că pe ce cale am pute primi spre stu-
diare statutele tovărăşiei neguţători (me­
seriaşi) români din Sibiiu. Am voi a ne face
m em bri. X . M oisiu.
Respuns. Statutele Însoţirii industria­
şilor români din Sibiiu sflnt luate din cartea
părintelui 1. Costin: Itidreptar pentru înteme­
ierea însoţirilor după sistemul Raiffeisen.
Această carte foarte folositoare se află de
vânzare Ia prăvălia: însoţirii industriaşilor ro­
mâni cu preţul de 60 cr. Bine ar fi, dacă
toate comunele mai mari ar întemeia aseme­
nea însoţiri de mare folos.
întrebarea py. Un neguţător de pădure,
voeşte se facă la pădurea sa un drum de
fer (strec) pentru căratul lemnelor. Drumul
are de a-’l face prin comună, pe lângă o
Nr. 19'
vale, dar’ fiind pe unele locuri pe JâDgă lo­
cuinţele noastre aşa de strimt, încât abia se-
poate merge cu carul pe de o parte şi de
de alta a rîului. Noi, cari sflntem cu locuinţa
lângă vale, am voi să-’i dăm Ioc prin g r ă d i­
nile caselor, fiind şi grădinile un loe şes
(neted), căei pe lângă vale ne împedeca In­
trarea şi eşirea, şi umblarea cu carele, ca
vitele Ia apâ şi altele. Avâ-vom noi dreptul
de a-’l opri se nu facă pe lângâ vale, sau nu ?
are şi dînsul drept sâ-’l fasă pe lângă vaier
Căci în 1891 au venit dela vicecomitele Ia
represenţa comunală o înştiinţare, că pe ter­
minul pus, se fie citaţi In cancelaria notarială
poporenii interesaţi. Pretorul a zis, că dem­
nul are drept Ia apă şi că dlnsul voeşte se
pună pe marginea apei sălci şi că pescuitul
să fie oprit şi spălatul hainelor şi altele, la
care comuna a protestat, nefiind opriţi şi
până în aceea vreme şi n’a isbutit domnul
— se înţelege, tot pentru facerea drtnnulai.
Afară de aceasta mai are domnul de a
face drumul după trecerea prin comuni p
izlazul comunei, până a ajunge la pădurea
sa, tot pe lângă vale. Există un paragraf
de lege, după care să aibă drept locuitorii
comunei se ceară despăgubire, pentru izlaz,,
sau vor ave drept se ceară cât voesc? Tot
asemenea şi de pe lângă locuinţele noastre-
de prin comună.
y .c ld iş . v . X T.
Respuns. Domnul do sub întrebare
n’are drept se clădească drumul, ca pri:
acela se împedece In ori caro mod pe popor
dela eşirea din o:oalo, mergerea la apâ fi
alte lucruri care până acum Ic-aţi putut fa^
netulburaţi de nime. Poate domnul se ai hi
drept asupra apei care poate curge la m oin
lui; dar’ nu şi asupra malului sau ţărmurilor,
caro după I>ge sflnt proprietatea ace/ai cxs.
are ţărmurele. Nu se poate opri nici deli
spălatul hainelor şi pescuit, nu poate pîanu
sălci, decât pe piiniăntul propriu. Dacă doreşte
n face druui trebue să vă plătească confom
legii desp.îgubire fiecăruia In măsura cire
cuprinde pătnCntul cuiva. Despre expropiare
poţi afla poveţele de lipsă In „Foaia Poporului*..
din anul trecut, numerii 23 şi 24.
întrebarea pp. Subscrisul am cumpărat
o grămadă de gunoiu dela un om, când m'an
tlrguit ’i-am şi dat banii 4 fl. cu cât tn'am
tlrguit. în ziua următoare vine şi me ÎDjXiin-
ţează că să nu duc gunoiul, numai bo primesc
banii înapoi. Eu ’i-am răspuns, că daci la i
dă banii îndoit atunci ii primesc, dar’ dlnsal
mo Imbiâ numai cu cât ’i-am dat eu. M ii
târzia vine un frate al seu şi mă roagă să
primesc un fl. adaos, adecă 5 fl. de tot, eu ca
m’am învoit nici aşa. E I zise, că dtnsul na
mă lasă se duc gunoiul tot, numai jumetate
pentru acei bani. Fiindu-’mi lipsă de gunoia
m'am învoit; dlnsul a dus fară ştirea mea
din gunoiu cât a voit, şi pe mine nu m'a
Înştiinţat Avâ-voiu drept a-’l pedepsi pentru
ducerea gonoiului, sau se primesc banii îndoit ?
Zeldiş. J\ jr .
Respuns. Dacă respectivul om ’ţi-a
adus banii îndărăt până încă n’a trecut ‘2 1
ore dela primire, trebuia să-’i reprimeşti. Ar­
vuna îndoită o puteai pofti dacă aţi fi avut
contract încheiat în toată regula, în care se
spunea apriat, că ai se-’ţi primeşti arvuna în­
doită altcum n’ai putut-o pofti aşa. Pururea
trebue a fi cu grije la încheierea tocmelilor-
Poţi pîrî, dar’ mai bună este o pace cu pu­
ţină perdere, decât o pîră cum este aceasta.-
unde este greu să dovedeşti că ai fost păgubit-
Deci primeşte banii îndoiţi, dacă ’ţi-se îmbie-
 N
r. 20 Adaos la, „FOAIA POPORULUI» nr. 20 —1 8 9 6
ECONOMUL
redactat de I. C O S T IN,
preot.
Neguţătoria si industria.
Străbătând cele mai multe ţinuturi
locuite de poporul nostru aflăm, că ne­
guţătoria şi industria mare parte se află
In biruinţa străinilor. Centrele, adecă ce­
tăţile unde se ţin ttrgurile de ţeară şi
sept emană peste tot sunt pline de negu­
ţători şi industriaşi străini. Pe lângă
toate că poporul nostru român este con-
somentul cel mai bun, care cumpără ar­
ticlii de mâncat, cât şi cei de industrie
şi lucru, cum bună-oară sânt bumbacul şi
uneltele cele trebuincioase la agricultură;
totuşi vânzfitorii cam peste tot sfiat străini.
Nu odată ne plângem şi tânguim,
că clasa noastră de mijloc este foarte
slabă, că străinii au năvălit peste noi, că
mereu tot scade numfirul nostru dela oraşe,
pe lângă toate, că tot mereu sfi sporeşte
prin emigrarea şi aşezararea celor din pro­
vincii Iu sînul cetăţilor. Toate acestea
sânt adevăruri, şi tot aşa are sfi fie, câtă
vreme noi nu vom întemeia, nutri, spri-
ginl şi întări pe ai noştri în neguţătorie şi
industrie. •
Fundamentul pe care se poate clădi,
întări şi înainta clasa de mijloc In ce­
tăţi şi oraşe este comerciul şi industria.
Când odată vom fi deplin convinşi, că tă­
ria noastră unică şi mântuitoare, care ne
poate da clasa de mijloc pe care o dorim
de veacuri, care este mijlocul cel mai
puternic prin care se mişcă banul, care
vinde şi cumpfiră, prelucră materiile brute
şi le dă în mâna inteligenţei şi plugaru­
lui, ca sfi se folosească cu dînsele; nu­
mai atunci vom fi o naţiune cu viitor
frumos.
Astăzi, când cei mai mulţi bani îi
ducem şi vfirsăm în punga străinului, când
abia iel-colea mai avem câte un neguţă­
tor sau industriaş român, când poporul
nostru este silit a-’şi vinde produc­
tele ieftin tot la străini, ca mai târziu
sfi le rfiscumpere mai cu bun preţ şi do­
bânda sfi fie dată aceluia; aşa nu putem
de loc da înainte.
Dacă astăzi străinii, care sânt risi­
piţi printre noi ca nişte picuri de oleu
într’o mare de apă, cari au îu mână ne­
goţul şi industria, cărora noi ducem
banul, pe cari noi îi ajutăm, spriginim
şi susţinem, pe lângă toate aceste ne
batjocoresc şi îşi bat joc de noi, vina
de loc nu e a lor, ci a noastră.
Dacă inteligenţa noastră nu odată
«ste supfirată şi negrită de străini, pe care
îi susţine sudoarea plugarului român,
dacă spionii, delatorii şi batjocoritorii po­
porului sporesc, vina nu este a lor, ci
a acelora, care uşorează şi ajută traiul
acelora.
Deşteptându-ne noi din ceaţa şi în-
tunerecul veacurilor de tristă amintire,
hotărîndu-ne a lua în mânile noastre co­
merciul şi industria acolo unde terenul
este al nostru, unde poporul român este
stăpâuul piaţului, unde avem viitor sigur,
străinii vor ajunge muritori de foame şi
vor fugi ca de ciumă dela faţa noastră.
Dovadă neclătinată şi deamnâ de
toată credinţa ne servesc neguţătorii din
comunele mărginaşe. începând a se aşeza
prin comune neguţătorii români, aceia
alungă jidovimea. Unde antistiile comu­
nale şi poporul sprijineşte şi ajută ca
sfi poată pune piciorul un neguţător ro­
mân pe pămentul comunei şi sfi aibă
bolta sa, de acolo fuge străinul ca dra­
cul de tămâie. ,
Acest lucru îl sfivîrşeşte astăzi ne-
guţfitorul singuratic şi comunele cu frun­
taşi deştepţi în toată tăcerea; dar’ spo­
rul se vede.
Acum se ne punem întrebarea, ce
ispravă se va putfi ajunge atunci,
când acest lucru va fi îndeplinit de o
societate, câud aşezarea neguţătorilor spri-
ginirea acelora va fi o causă comuni şi
vom lucra cu toţii la îndeplinirea aceleia?
Ajungeud noi a lua în mânile noastre
neguţătoria, totodată putem da spriginul
şi ajutorul trebuincios industriei naţionale.
Pe lângă aceea, că dăm teren de lucru
la o mulţime dintre fiii noştri, totodată
incuragiem pe industriaşi şi le uşurăm
traiul, parte că îi dăm lucru parte că îi
vindem materiile trebuincioase la indu­
stria lui.
Când noi vom fi stăpâni pe negus­
torie, atunci de sine urmează Înflorirea
industriei.
Odată avem lipsă de vfinzfitori buni,
cari toţi se fac şi cumpfirâtori deştepţi.
Având noi în mânile noastre comerciul,
productele ţeranului şi plugarului uşor le
putem cumpfiră, prelucra şi duce în pră­
vălie pentru vindere.
Mulţi cred, că noi nu putem face
comerciu, neguţătorie şi industrie parte
că sântem săraci, parte că n’avem oameni.
Amândoufi temerile cuprind parte de ade-
vfir; dar nici în parte nu sânt scăderile
aşa de mari cum poate sfi ’şi-le Inchipue
unii. Atât neguţătoria cât şi industria
se poate întreprinde cu capital puţin,
fiindcă nu capitalul face comerciul şi
industria, ci spriginul.
în comerciu şi industrie spriginul
este fundamentul, tăria şi calea care clă­
deşte şi întăreşte întreprinderea. Este do­
vedit, că cel mai mare şi puternic capital
este în neguţătorie şi industrie spriginul.
Voind poporul român a-’şi avfi ne­
guţătorii şi industriaşii sei, n’are decât
sfi sprijinească prin cumpfirare de mărfuri
şi uneltele trebuincioase pe clasa care
se deprinde cu aceste profesiuni. în
acest mod le dă totul ce pot pofti. Ca­
nalul de adunat capital pe terenul ne-
Pag. 77
guţetoriei şi industriei este: spriginul şi
ajutorul dat prin cumpfirarea productelor.
Capitalistul cel mai puternic se poate
ifisturna, se poate frânge şi duce la ruină
în neguţătorie şi industrie dacă n’are
cumpfirători la marfa sa. Tot aşa negu­
ţătorul cu puţin capital, dar’ cu părtinire
şi sprigin, se poate ridica în vreme foarte
scurtă.
Fiecare neguţător şi industriaş are
la spate capital şi credit, fabricile dau
tot spriginul în zilele noastre, numai
neguţfitorul şi industriaşul sfi fie deş­
tept, luminat şi spriginit de public.
Noi în o vreme grozav de scurtă
ne putem întemeia neguţătoria şi indu­
stria proprie, la care numai voinţa ne
trebue, căci cu aceasta se dă spriginul,
care este capitalul cel mai puternic.
Aşa îmi place a crede, că după
atâtea veacuri de servilism şi hrănirea
străinilor, sosită este vremea, ca odată
sfi ne scuturăm de sub stăpânirea străină,
ca sfi dăm hrană, ajutor şi sprigin
fiilor. Sosită este vremea, ca sfi nu lăsăm
a pribpgl şi alerga din ţeara, dela vatra
părintească pe fiii noştri, ca se dăm până
şi putere străinilor, cari îmbuibaţi de
ajutorul şi sprijinul nostru ne batjocoresc,
hulesc. Neguţătorie şi industrie naţională
ne trebue şi avem o fortăreaţă puternică!
Asigurarea semenăturilor.
Pentru fiecare econom mai preţios
şi dorit este, ca după multele sale oste-
nele sfi aibă asigurată roada sau produc­
tul pământului sfiu, că aşa după lucru
şi osteneală multă sfi poată contrage fo­
losul aşteptat.
Deobşte este ştiut, că plugarul,
după-cum ori şi care vieţuitor îşi are
vrăşmaşii sei cu carfe trebue sfi susţină
luptă; dar’ nici unul nu este aşa de pu­
ternic ca vremea, care în câteva ore poate
dărîma şi nimici munca alor mii de braţe.
O singură zi fatală, o ora de viscol
şi grindină, este destul ca se zădărnicească
hotare şi sute de holde, unde a asudat
plugarul şi de unde uădăjdueşte a-’şi vedfc
rfisplătită oboseala lucrului seu.
Mintea sănfitoasă şi mai ales păţania
a învfiţat pe oameni, că dacă nu este
scăpare şi scutire dinaintea petrii sau.
grindinei prin pază, cel puţin prin aju­
torul împrumutat sfi fie mântuire.
După-cum este lotăria un fel de
joc, unde se poate câştiga, dar’ tot ase­
menea şi perde, aşa este economul cu
roada holdelor sale. Ca totuşi să
poată fi scutită cel puţin în parte roada
şi grânele, s’au aflat aşa numitele socie­
tăţi de asigurări, prin cari plugarul cit
nn preţ destul de mic poate să-’şi asi-
gureze recolta sau producţiunea pămân­
tului seu. .
Astăzi sânt foarte numfiroase socie­
tăţile de a s i g u r a r e , care toate se deprind
 Pag. 78
din profesiune, adecă au diregă torie re­
gulată numai pentru asigurări de vieaţă,
clădiri şi producte. , la toate eventualităţile este şi poate Bta
De astă-dată n’avem gâudul sfi vor­
bim despre alte ramuri de asigurări, decât
numai singur despre asigurarea productelor
sau holdelor de grâne.
■ Omul nici-odată nu ştie astăzi, ce
aduce ziua de mâne, de aceea trebue să
muncească şi cruţe ca-şi-cum ar trăi vecinic;
dar’ să fie pregătit la năcazuri ca-şi-cum ar
muri mâne. Aceasta fiind cursul vieţii se
pofteşte, ca omul cât numai se poate să
se asigure faţă de toate greutăţile ce ar
pută să-’l ajungă cu deosebire contra
acelora care ar pută să-’l păgubească.
Omul muncitor avănd putinţă a-’şi asigura
recolta, dacă nu în natură cel puţin îu
bani, lucru bun şi înţelept îndeplineşte.'
Asigurarea de loc nu este aşa costi­
sitoare după-cum ’şi-o închipuesc mulţi
dintre plugarii noştri, căci premiul sau
plata ce trebue să se dee pentru asigu­
rare este atât de neînsemnată faţă cu
recolta, încât ori-şi-care ecouom poate,
îndeplini condiţiunile.
Ficăndu-se asigurarea pe vreme foarte
scurtă, de 2 — 3 luniţ la sută se plăteşte
câte 1— 1.50 fl. La toată întâmplarea
şi intre ori-şi-care împregiurări, economul
ln modul acesta putăndu-’şi asigura de­
plin recoalta, este o adevărată binefacere
pentru dinsul.
. Dacă cineva jertfeşte cu lucratul
pământului, sămănatul şi grăpatul zile
întregi, dacă aruncă sămănţa odată adu­
nată, care costă sume destul de Însemnate,
atunci ar fi adevărată nepăsare şi păgu-
bire Întărită ca să nu-’şi asigureze dacă nu
toată, cel puţin în parte roada unui an.
Adevărat, că rămânând scutite să-
mănăturile de greutăţile vremii, în parte
economul a făcut o jertfă; dar’ totuşi
nu este expus la frică şi teamă.
Plugarul cu grânele asigurate poate
durml mai liniştit, poate privi mai cu
multă linişte la norii cerului ştiind, că
şi dacă s’ar descărca din aceia peatră
sau griml’nâ, în cea mai mare parte
preţul muncii şi fructele ostenelii ’i-se
răsplătesc.
Aşa fiind, nu putem îndestul sfătui
•şi recomanda plugarilor şi agricultorilor
noştri, ca cel puţin în parte să-’şi asi­
gureze holdele contra grindinei şi petrii.
Anul acesta, după-cum arată înce­
putul primăverii, are să fie unul dintre
cele mai roditoare; dar’ nime na poate
fi deplin asigurat, . că oare nu vor urma
viscole şi vremuri cu grindină şi peatră.
Mânecând dintr’o socoteală temeinică
şi judecată bună, vor lucra înţelepţeşte
plugarii noştri, cari de cu vreme îşi vor
asigura grânele.
Nimenea lăsat în braţele sorţii nu
poate fi deplin liniştit despre greutăţile
FOAIA POPORULUI
ce poate aduce ziua de mâne asupra
grânelor sale; dar asigurându-’şi holdele,
bine pregătit.
Aşa fiind, îndoială numai încape, că
bună ispravă face tot insul, care îşi asi-
gurează sămenăturile contra grindinii.
M e tăsăritul.
la unele ţinuturi locuite de poporul
nostru şi mai ales îu Bănat, s’a răspândit
cultivarea vermilor (gândaci) de mătasă,
de aceea aflăm de lipsă a scrie poveţele
cele mai trebuincioase la grijirea acelora.
Cultura de vermi de-oparte căzând
pe un timp când încă lucrul de câmp nu
este răspândit, (colea când începe înfruu-
zirea duzilor (pomiţarii) şi până frunza
este mai tinără), de altă parte putându-se
isprăvi grijirea vermilor de oameni mai
slabi, bătrâni şi copfi: se poate produce
un câştig frumos, căci tot chlgr. de go-
goaşe se vinde cu 1 fl. Timpul cultivării
încă este destul de scurt, încât dela în­
frunziră duzilor în 6 săptămâni se ispră­
veşte cu cultura vermilor. Gogoaşele le
cumpără însuşi statul, care plăteşte fără
Întârziere. Pentru-ca cineva se poată cul­
tiva vermii de mătasă, ântâiu de toate are
trebuinţă de frunze dc duzi. Se pot câş­
tiga de altcum şi duzi câte de 3— 6 ani
câte cu 10— 14 cr. unul, care este un
preţ destul de mic faţă de folosul ce-’l
putem avă dela frunza lor.
J jî cultivarea Termilor de mătasă tre­
bue se se ţină seamă de următoarele
regule:
i. Locuinţa pentru cultivat.
Se pofteşte locuinţă largă, uscată şi
uşor de ventilat, cât s’ar pută padimen-
tată, sau dacă n’ar fi aşa, atunci cel pu­
ţin pe vremea cât se cultivă vermii să
fie pământul aşternut cu giteie sau ro-
gojine.
Casa menită pentru prăsirea vermi­
lor, înainte de ce s’ar începe cultivarea
acelora, trebue să fie văruită şi ventilată
biue, dacă ar fi podilele acestea să se
frece şi spele bine, ca să fie curăţite bine
înainte de ce s’ar pune acolo vermii.
Apoi se pregătesc din paie ori tre­
stie anumite stelage de-alungul şi latul pă-
reţilor sau chiar prin mijlocul casei, cari
dacă ar fi mai fost folosite, înainte de
întrebuinţare se spală cu leşie şi se cu-
răţesc foarte cu grije.
La cultivare se foloseşte sub vermi
papir (hârtie) curată. Dacă în locuinţa
unde voim a prăsi vermii, aceia in . anul
premergător ar fi pătimit de boala varuină,
atunci înainte de prăsire, după-ce s’a cu­
răţit ca3a deplin, se închid bine ferestrile
şi uşa, apoi se afumă cu peatră pucioasă.
2 . Eşirea vcnnilor din oui (seminţe).
Primind ouăle de vermi,7 cari de alt- 5• vermilor ori că îi apropriem de cămin ori-câ-
cum se împărţesc şi grijesc din partea ! îi punem afară la soare ca căldura sfi
Nr. 20
unui birou economic al statului menit
anume pentru lăţirea culturii de mătasă,
dacă n’ar fi vremea ca să ese vermuleţii,
atunci ouăle se aşează în loc: curat,
svîntat şi răcoros. Trebue a griji bine,
ca locurile unde se păstrează aceste ouă
pururea să fie într’o formă de răci, adecă
de una şi aceeaşi temperatură sau căldură.
îndată-ce pe duzi se arată mugurii,
încât se poate presupune cu toată siguri-
tatea, că peste 3— 6 zile va fi pe dînşii
frunză, ouăle de mătasă se pun în casă,
unde voim să ese vermii din dînsele.
îu casa menită pentru eşirea vermilor,
pe părete se aşează un termometru (grad
de frig şi căldură). Apoi grijim, ca în
cele 3 zile dintâiu căldura să fie tot 12
grade, în cele 3 zile care urmează sfi
fie 14, de aci încolo căldura trebue ridicată
dela 16— 18. Această căldură trebue sus­
ţinută prin foc, nu cumva să scadă până
încă n’a eşit vermii din ouă.
Căldura este o trebuinţă foarte în­
semnată pentru eşirea vermilor, deci bine
să se grijească, nu cumva să scadă
temperatura (aeru') spre mai nce, de
cum a fost odată căci răcindu-se numai
odată casa, această răceală poate aduce
cu sine perirea vermilor, impilindu se sfi
nimicesc. Mai ales ln zorii dimineţii
când aerul este mai friguros, să purtăm
bună grije, ca să nu se răcească casa.
în casă, unde aşezăm vermii pentru
eşire, să păstrăm un ciubăr sau doniţă
cu apă proaspătă, care In toată ziua se
schimbă. în casă să grijim ca aierul se
fie curat, scutit de ori-ce mirosuri sau
putori.
Când aerul d in . afară este ca cei
din casă, atunci se poate aerisa, înst-
ferestrile se deschid aşa, ca vântul sc na
poată trece peste vermi, să se poarte
foarte bună grije, nu cumva prin aeri-
sare să se răcească casa.
Să se poarte bună grije şi de sca-
tulele şi uneltele pe cari şi în cari se
păstrează ouăle menite pentru eşire, nn
cumva pisicile (mâţa) sau cânii să Ie
răstoarne sau să se culce pe vermi-
Vermii să axează în anumită depărtare
de cămin (sobă, cuptor) să nu-’i ajungi
căldură prea mare.
Cine doreşte a prăsi vermi de mă­
tasă, ouăle le capătă gratis dela grijitorii
încredinţaţi cu supravegherea mătăsări-
tului, dela ei se pot cumpăra câte cu 10
cr. termometre, şi papirul care se aşează
sub vermi (câte de 93 cm. lung şi 63
cm. lat), coala costă numai y* cr.
învălitoarea se depărtează de pe
şcatula în care se află vermii meniţi
pentru eşire; dar’ ouăle nu trebue luate
din dînsa. Nu este iertat a grăbi eşirea
vermilor din ouă, şi dacă s’ar lungi
vremea eşirii peste 3 săptămâni, nn face
nici o pagubă. Yoind a grăbi eşirea
 Nr. 2 0 ____________ • ■
răcească eşirea lor, făcend aşa, putem
'J pregătiţi: că ori nu vor eşi vermii
oue, sau şi de vor eşi, vor fi slabi şi
f0r peri înainte de-a ne pută da folos.
Scatula primită cu ouăle trebue
păstrată, ca dup* eşirea vermilor de nou
5gSa dee aceluia dela care am primit-o;
^acĂ cineva n’ar reda scatula, va trebui
S5 plătească 10 cr. pentru diusa.
începând dela ziua câud aşezăm
rermii pentru eşire, în timp de 10— 15
;j!e aceia se şi înfăţoşează. Pe când
(tifle îşi schimbă coloarea fâcându-se mai
ţure, semnu este că vermii în scurt timp
for eşi din ouă. îndată ce se arată
ic<st semn sâ fim cu multă grije, nu
cumva dimineaţa sâ se răcească casa şi
a aerul sfi fie tot într’o formă de cald;
jir nici la o întâmplare sâ nu treacă
dldara peste 19 grade.
Câud aşteptăm ivirea vermilor H-se
pnn in scatulă puţine frunze, ca îndată-ce
w eşit din ouă se afle nutremânt. De
îltcura mai adese-ori se ivesc vormuleţii
in oarele dimineţii. Eşind şi aştzându-se
pe frunze, frunzele pline de vermuleţi se
iio cu frunze cu tot şi se aşează pe
pjpire curate. Vermuleţii eşiţi în una şi
k'eiişi zi toţi se aşează pe un papir
ţ la olaltă, pe papir însă sâ sc scrie ziua
li care au eşit vermii. Tot asemenea se
iee şi cu vermii eşiţi a doun, a treia
ţi In zilele următoare, se pun tot la
a loc.
Sâ se poarte bună grije, ca vermii
şţi în una şi aceeaşi zi sâ fie tot
li olaltă, şi nici-odată sâ uu se amestece.
Vermii eşiţi în una şi aceeaşi zi îşi ţin
uanul, schimbarea sau virata tot în una
t:, pentru acea se pofteşte sâ nu fie
schimbaţi sau mestecaţi- (V.i imn».}
Ifosului (Antonomus pomorum).
Această insectă cu nas lung face
cele mai mari stricăciuni in florile me­
rilor. Contra acesteia s’a căutat foarte
aulte mâsuri ca si o poată stîrpl; dar’
cs puţin resultat. Pe lângă toate aceste
cii bun resultat s’a ajuns prin urmă-
toirele :
Peste iarnă trunchiurile şi crengile
penilor s’au văruit ci1 var cât de mult.
Mii departe crengile şi mugurii mai subţiri
s'ia stropit, ca încât se poate întreg pomul
K fie alb de var. „Nainte de văruit se
•eeomandâ, ca toate frunzele uscate ce
s’ar fi aflând pe ramuri cât şi coaja mai
•roasă şi crepăţită să se rază de pe pomi
Şi trebue arsă. în loc de var se poate
folosi peatră venătă în 20 % , despre care
profesorul Babiani zice că este foarte
bnnă.
Dacă n’am folosit modul mai sus
Wtat, atunci pe vremea când înfloresc
Qsrii şi mai ale3 capătul înfloririi, când
iacep a cădea florile, aştemem sub meri
fogojine, jiteie sau lepedeaue, pe aceste
spoi scuturăm pomul repede şi cu tărie.
FOAIA POPORULUI ..
Florile căzute pe acest aşternut dimpreună
cu insectetele fârâ amînare se ard.
în urmă trebue să fim cruţători faţă
de paserile cântătoare, cari desfătează pe
omul muncitor prin cântecul lor plăcut,
că atât cuiburile cât şi dînsele să fie lă­
sate îu pace, fiindcă acestea stîrpesc şi
vânează cu mult spor năsulul şi alte insecte
stricăcioase.
Cum se poate păstra multa vreme
carnea de galiţe.
Pe când este vremea mai călduroasă,
se poate păstra carnea de galiţe mai multă
vreme, dacă galiţelor menite pentru tăiere
cu 12— 15 ore mai înainte nu li-se dă
nimic de mâncare. După-ce se taie şi
se culeg din dînsele intestinele (maţele),
această golătate se umple cu bucăţele de
cărbuni proaspeţi. Făcând aşa, putem ex-
peda cu posta carnea pachetată în pânză
şi aşeza îu lădiţe sau scatule, fără se
poată fi atinsă de stricăciune. în asemenea
stare pregătită în loc râjoros se poate
păstia mai multe zile.
Ştiri eeonomiee.
P r ă v ă lia iu ti "s tr ia ţilo r ro m ă n i
iU n S ib iiu . Abia au trecut 3 luni de cănd
unindu-se industriaşii noştri şi-au deschis
aceasta prăvălie şi In vretne de 3 luni a în-
vîrtit prin vindere de marfă aproape 13 mii ti.
Văzând direcţiunea însoţirii câ pe terenul ne-
guţătoriei se poate face ispravă mare şi câ
lipsă este a îuibrăţoşa şi prinde cu toată pu-
terna acestui ram dc economie, s’a hotărît a
pune pe fundament tot mai puternic între­
prinderea
Unindu-se industriaşii, adecă neguţătorii
şi meşteşugari din v’ro patru cetăţi, au compus
un „Prospcct* p«î temeiul căruia £0 se adune
un capital de 50.000 fl.. ca Iu acest mod să
se poată înainta mai repede pe. terenul ne-
guţâtoriilor.
Adevărat, că noi abia avem încă ase­
menea societate şi capital adunat anume nu­
mai pentru intreprinderi neguţătoroşti. Blajul
şi Făgetul a premers cu astfel de întreprin­
dere, fără se aibă Intre sine legături.
Dacă societatea care o doresc industriaşii
Sibiieni se va pută întemeia prin spriginul
împrumutat, atunci va încerca ca se aducă
Intr’o legătură pe societăţile de consum din
Blaj şi făget, că aşa se aibă anumită înţe­
legere din care isvor şi din care fabrici să-’şi
aducă marfa.
îndată-ce societăţile noastre de consum
vor ave aceleaşi firme, vor aduce mărfurile
din acelea fabrici, pot luera cu dobândă eu
mult mai mare, căci deja la cumpărare dau
preţ cât se poate de mic pentru mărfun.
Putendu-se uni societăţile de consum
vor fi In stare ca pe încet se-’şi poată înte­
meia şi câte o fabrică mai trebuincioasă, ba
pot părtini şi pe iuduslriaşii noştri, cuiupe-
rându-le lucrurile produse prin e l
Numai atunci vom pute întări clasa de
mijloc, când cu puteri unite vom cuceri eo-
merciul şi industria din mâna străinilor, când
nu vom da banul Românului la străini, cari
îmbuibând prin spriginul şi nepăsarea noastră
ne batjocoresc.
Pag. 79
G r in d in ă . îu săptămâna trecută aproape
l 1/, oră a căzut grindină pe hotarul Sibiiului
în unele plante şi mai vîrtos în florile pomi­
lor a făcut mare stricăciune. Privind cum a
rărit şi zecimat cu puterea elementară frum-
seţa pomilor, cum zăceau sub poalele aeelora
flori şi muguri, te cuprindea jelea.
Starea s e m ăn ătu rilo r. Făcând o
călătorie dela Sibiiu pe la Blaj, Alba-Iulia,
Orăştie şi Brad, aflu de lipsă a împărtăşi ce­
titorilor noştri cele văzute pe terenul econo­
miei câmpului. Grânele de toamnă şi primă­
vară peste tot sftnt frumoase şi îndestulitoare.
Ploile, cari n’au întârziat nici-odată, şi în m o i
destul de bun s’a perendat cu vremea bună,
a făcut ca primăvara aceasta să fie una din­
tre cele mai rodnice. Cucuruzul în cele mai
multe părţi acum se afla în cursul sămenatu-
lui. Ierburile pretutindenea au crescut foarte
bogate, de pe acum se poate prevesti câ va fi
îmbelşugate tn fân, dacă vor fi norocoşi eco­
nomii să aibă vreme frumoasă pe când se
uscă fânul. Economia cu vitele pe lângă toate
că sAnt multe frumoase, totuşi se poate spune
fără nici o mustrare, că mult trebue să asude,
multă grije trebue să poarte ţeranul nostru,
până odată va pută avâ vite după dorinţa şi
pretensiunea vremii. De loc nu este mirare,
că economii noştri, abia au c-sva venit din
prăsirea vitelor, ţin ce este drept mai multe;
dar1 toate sAnt reu grjite şi do rasă slabă,
încât nimenea dintre cumpărători nu aleargă
şi cearcă cum s’ar căde tîrgurile. Fio chiar
şi rasa de vite albe sure din Iransilviiuia,
dacă sflnt bine nutrite, ţ.eielate şi ţinute în
curăţenie au preţ destul de b u u ; dai multa
vite nu sflnt altceva decât ateBtat despre lenea
şi neglginţa stăpânului. Cu aBomeuea vite
aleargă stăpânul din tîrg In ttrg; dar’ In loc
de dobândă perde zilele scumpe fără să aibă
folos, ci din contră pagubă. Vremea este so­
sită, ca şi economii noştri să se nisueascâ a
creşte şi griji vite de rasă bună.
D re p t electoral p e n tru fem ei. în
Bepteinânile trecute trei Doamne, din Viena
s’au presentat In dieta de acolo, cari tn urma
unei hotăriri a societăţii femeilor vienezo au
presentat ministrului-preşediute Badeni o ru­
gare, In care cer să li-se dee femeilor dreptul
de alegere. Ministrul ie-a spus, că n’are ni­
mic In contră de a li-se recunoaşte şi femeilor
dreptul de a lua parte la alegerile dietale cu
vot, dar’ află de lipsă, ca acest drept să fie
condiţionat de un anumit cens, cultură, ori
avere. ____
O p u şc ă cu lu m i n ă electrică. Z i­
lele aceste s’a făcut In Prusia o nouă desco­
perire. Şi adecă s’au inventat nişte puşti cu
cari se poate puşca şi noaptea pe întuneree.
îndată-ce se ia puşca de pe umăr, apare pa
ea o lampă mică electrică şi după ce puşca
se descarcă, lampa earăşi se stînge.
Din traista eu poveţele.
întrebarea ioo. Aş voi a pune nişte nu­
meri pe loterie şi am auzit, că se pot pune
şi trei numeri deodată şi cinci numeri, sau
cât voeşte omul, dar’ nici nu ştiu cum se
purcede în privinţa aceasta şi se poate avă
câştig, dacă vor eşi şi numai un număr sau ioi ?
Zeldiş. F* M '
Respuns. Treaba cu loteria mai adese­
ori este împreunată cu p?rdere, de aceea mai
 Pag. 80
bine întrebuinţează banii, care ai voi a-’i pune
în loterie, pentru ceva lucru folositor, că aşa poţi
ave dobândă sigură. Proverbul poporului: „ce-’i
în mână nu-’i minciună" este mai bun ca banii
daţi în speranţă. Asemenea iuformaţiuni, câţi
numeri poţi pune, şi ce dobândă poţi avă cu
unul sau mai mulţi nnmeri, dacă ar eşl, poţi
afla acolo, unde îţi pui sudoarea Jn topit oare.
Întrebarea 101. Subscrisul aş voi a cum­
păra nişte prav de puşcă pentru de a sparge
peatra pentrri facerea unui z id ... Am auzit,
că n’am drept să-’l cumpăr, până nu dac ne­
guţătorului scrisoare, câ spre ce scop 11 între­
buinţez, adevărat este ori nu ?
Zeldiş. V, M .
Respuns. Aşa este, materii explosive,
cum este iarba sau pravul de puşcă nu se
dă decât pe lângă atestat dela antistia co­
munală.
întrebarea 102. Nu se află undeva o
carte de lege, In limba românească, în care
se fie toţi paragrafii cari 11 priveşte po ţeranul
român în toate afacerile?
Zeldif. jf.
Rfispuns. Carte atât de trebuincioasă,
ln care s’ar utta pe scuil explicarea legilor
In limba noastră, nu este. Ca ocasiuneă adu­
nării generale a „Asociaţiunii trantilrane'1 ,
ţinută ln anul trecut In Blaj, am făcut pro­
punere, ca se se pună un premiu pentru lu­
crarea unei cărţi deasemenea natură. După
cât sflnt Inse informat, comisiunea care a fost
încredinţată cu studhrca acestei afarcri ar li
fost dc părere, c l n’ar fi de lipsă asemenea
carte pentru popor. Cine Inso cunoaşte Btările
din comune, ştie, câ asemenea carte ar scuti
pe plugarul romftn deli multe perder; şi plri
zadarnice", dar’ puţini sflnt care cunosc In
deplin aceastî.
întrebarea io j. Voind so mântui pe un
amic al mea de „patinm beuturii“ vfi întreb,
câ oare bine aş face. dacă ’i-aş da din ma­
teria pregătită de Ludovic Vertes din Lu­
goj V După-cum am aliat ln cărţi o folositoaro
ţi scapă pc om de boala de a mai bea at/Uea
beuturi spirtuoase. Beutură esto scumpă, ’mi-ar
plăcea so ştiu nu vom rămâne de pagubă, ca
te tie far’ de efect.
T,,rda- Armie,
Rfispuns. Beutură de sub Întrebare
se numeşte antibetm, care foarte cu multe
atestate este adeverită, că ar avă efectul sau
urmările aşteptate. Că Intr’adevor foloseşte,
noi nu-’ţi putem spune, că încă n’am avut
lipsă de diosa; dar’ cine are lipsă pro­
beze. Bine ar fi, dacă patima beuturilor spir­
tuoase, care ruinează şi caliceşte o mulţime
de oameni şi îi face fugari, servitori şi zdren-
îoşi, a’ar pute vindeca.
întrebarea 104. în curtea şi grădica
unui econom dela noi s’a sporit foarte mulţi
paţoci, aceştia fac multă pagubă. Atâta nu
este destul, dar’ se împrăştie şi pe la mine
ca \ecin şi alţii, cari sflntem In apropiere.
Cum am pute se ne curăţim de aşa stricăciune.
Bobda.
1*. 9
r-
micea.
ReBpuns. Contra poţocilor ve câşti­
gaţi strichin. Fiind această materie veninoasă,
numai cu atestat dela antistia comunală o pu­
teţi câştiga.
\eţi spune Ia notar ce păţiţi, acela apoi
va da atestatul de lipsă cu care veţi merge '
FOAIA POPORULUI
la doftorul cercual şi acela în deplină înţele­
gere cu protopretorul va câştiga leacul prin
care se pot stîrpl animalele stricâcioase.
Leacul se face aşa, că se înveninează
carne, ori alte bucate, cari Ie plac mai bine
poţocilor, apoi se pune la îndemâna acelora ca
se guste din dtnsa. Care cum mănâncă se
înveninează şi piere. Pentru stîrpirea şoare­
cilor astăzi se întrebuinţează aşa numitul mu-
riunt typhi de Loeffler, care la cerere se dă
prin direcţiunea institutului bacteriologic din
Budapesta, strada Rosenbiller nr. 23.
întrebarea i o j . Eu aş ave lipsă de două
cărţi, de una cu versul morţilor, de alta cu
versul naşterii sfintei Mării.
Noi avem datina de In tot anul Ia sfânta
Mărie-Mare mergem cu procesia la mănăstirea
din Şişeşti şi avem noi un vers, care II cântăm
atunci la înmormântarea sfintei Mării, dar’
mergem şi Ia sfânta Mărie-Mică, şi atunci
n’avem vers să cântăm fără numai acela al în­
mormântării.
Aş avă mare lipsă de cărţi, de unde le
pot afla?
^-oru'a- M a jtr iu Conţin,
cântârcţ.
Respuns. Scrie In afacerea aceasta la
„Institutul Tipografic« d'n Sibiiu şi dacă n’ai
pute căpăta cărţile de sub întrebare, atunci
scrie la Gherla la A. Todoran, librar. înau-sto
două locuri cred că afli ce doreşti.
întrebarea to6.
I)ela loteria crucci
roşii din Budapesta do 12 ani am cumpărat
un los plătit cu 18 fl. Şi pftnă atn avut de
plutit ratele am căpătat tn toată luna. Ştiu
care numeri au eşit şi de atunci n’am inai
căpătat. Vă rog să binevoiţi a-’mi răspunde,
ce am de făcut ca să capăt eară ştire de ea.
M’am bucurat îu anul trecut, că In numărul
10 al „Foii Poporului* acolo a fost şi despro
loteria Crucei roşii din Budapesta, dar’ văd
că nu se mai publică.
Rfispuns* Dacă voeşti ca să ai pu­
rurea înainte trngcrile do loterii, cumpără
foaii „ Mcrcur“ cu 2 fl. Ia an. Noi am voit
să dăm loc unor trageri dar’ atfttea Între­
bări despre loterii ne-a sosit, Încât n’ar fi
fost destul nici partea „Economul" fă putem
face destul la toţi cei cu loteria. Deci caută
informări Ia acela undo ai losul. Mai ales la
cassele de dare puteţi afla informări, că acolo
se ţine evidenţi despre tragerea losurilor.
Întrebarea 107. în averea noastră se
află băişag de aur chiar şi sub casa unde locuim,
j Acest bâieşag ’l-a fost cuprins de mult un
om din comună prin legea de băi. Acesta
însă ’l-a dat In arendă pe doi ani h o socie­
tate străină.
Societatea aceasta ne sileşte a-’i da o
parcelă de pământ tocmai de lângă casă, pe
care au de gând a-’şi aşeza case de locuit şi
încă alte maşini de lucrat; societatea voeşte
a ni-1 plăti numai pe jumătate, Insă noi ne­
voind a-’l da, pămentul cerut după-cum sflnt
informat doresc a-’l ave cu proces de expro­
priere. Noi necunoscând lege In privinţa
aceasta, ne rugăm a ni-se răspunde, că poate
cineva prin lege lua ln folosinţă pământul
cuiva şi dacă nu sflnt lucruri pe seama sta­
tului ?
Bnrium-Poeni, 1806. Abonent tir. SOI.
Respons. Atât despre legea minelor
adecă a băieşagului, cât şi despre legea de
Nr. 20r
expropiare, s’a scris în „Economul8 dir.
anul trecut. Caută numerii 15, 16, 23 şi 2i,
acolo afli totul ce doreşti. Expropria Ee poatt
face pe pământul ori cui şi dacă nu se ceiţ
statului, când este vorbă de o întreprinde^
cum sflnt minele. După-cum s’au putut sâjt
sub caeâ, aşa vor pută lua şi pământul
care are lipsă societatea pentru exploatare
minelor.
întrebarea 108. în anul 1893, 5 %
bruarie st. n., am dat împrumut la o re d e :!;
30 fl. v. a. pe timp de l ‘/s an ca Ia terrj.
nul menit sâ-’mi plătească 33 11. Pe ace&ri
sumă am şi obligaţiune scrisă. La sfîrşrjl
terminului pe datoraş nu ’l-am asuprit se-'jj
plătească uici să-’mi înoiască olbigaţiunea.
Acum aproape sflnt 3 ani de când n'i>
căpătat dobândă după ei. După lege clpi-
tarea-ş precum ne-am fost tocmit camătă a;
nu? Dacă am pune pace, dupâ 30 fl. r. i
pe 3 ani câtă camătă ’mi-s’ar cuveni c r;i
lege ? Abonent nr. 1 4 l f l
Rfispuns. Dacă n’ai cerat datori t k
vremea sa, astăzi nu mai poţi pofti ca se t
deo 6 fl. pe an după, 30 fl. La toată Intcj-
plarea talpa banilor şi camăta legiuită, ^
bue să ’ţi-se plutească; dar’ nu aşa cum r'u
fost tocmeala pe jumătate anul. Carnet-i s
socoteşte aşa, câ înmulţeşti talpa b3nilrr i
camăta, apoi suma ce o dobândeşti o Imri
ţeşti cu 100. După lege pe 2 1, aci s
cade după 30 fl. cu soc'»teaaîa urm-î-m
30 X G = 180 : 100 = 1 fl. SO cr. pe as «
pe 21/, an ’ţi-se cuvine de l'SO X . =
•1 fl jO cr.
întrebat ea top. La noi în comuni. «i>
tem 4 neguţători şi Ia fiecare se află tot
de spcierii (mărunţişuri) după cari şi p'-ir
o anumită dare de venit. Mai departe pUm
aruncul comunal, darea drumului, cu un îs-
vănt sflntem obligaţi U tonte cheltueliie a >
ori-şi-care din comună. Deci ve rog a zi
îndrepta, oare cu cale tr li dc exensp:; si
vină cineva cu oleu de in şi să fv.ă vt'-r-ri-ri
peste noi, cu toate-că acela stă In c o m = 'i ;
săptămâni, apoi cu banii adunaţi seduce. >*:
prin aceea perdem foarto mult, de oare-ce ci:
timp stă In comună, dela noi nu cumperi v.:~i
Oare nu ar fi cumva lege prin care s-e h
oprească un atare neguţător de oare-ce d lzid
nu are nici un document de vânzare d r i
nime; mai departe Ia antistia comunali i s
făcut Întrebare şi ne-a răspuns, că nu şt:e k n
care să oprească atare oameni.
I>aia-rnm. 1tSlKî. E r o n im D r m ia n .
Rfispuns. Este lege anumită care r*
gulează neguţătoria umblătoare, sau ambalsz-J.
Sub neguţătorie ambulantă se Înţelege viniî-
rea marfei umblând din sat în sat şi din clsî
In casă. Neguţătoria ambulanta este re g s h ti
prin patenta împărătească din 4 Sept. 2S5'2 şt
alte ordinaţiuni ministeriale de atunci Iccoscs-
Nimenea nu poate neguţători fără Ingădui-ţi
dela autorităţile pob'tice, care se dă la cerers-
Fiecare persoană numai aşa poate vinde icsrf*
Intr’o comună, dacă odată arată antistiei
judelui comunal îngăduinţa, aşa are drept s
neguţători în comună, §. 8. Prin lege se arată
apriat cari mărfuri nu se pot vinde din par­
tea neguţătorilor ambulanţi. Aşa fiind nimenea
n’are diept a neguţători cu oleu de in p â ^ î
odată nu-’şi arată documentul de licenţie deia
pretura sa şi până odată n’a înştiinţat Ia an-
tistia comunală.
 Nr. 21 Adaos la. „FOAIA POPORULUI4
ECONOMUL redactat de I. CO S T I H ,
preot.
— nT g u ţ T t 0 RI A.
Aruncând o privire in trecut aflăm,
că poporul român pretutindenea a fost mai
fălos decât sfi se deprindă cu sfîmăritul,
nu numai, ci într’o anumită mfisură işi bate
joc de toţi neguţătorii, dându-le numiri
deosebite de ocară. Astăzi însfi cu multă
părere de rfiu trebue se vedem, că deo­
parte fala poporului, de alta dispreţuirea
sflrnăriei ’l-a lăsat sfirac.
După-cum s’a desfăşurat împregiură­
rile vieţii noastre vedem, că într’o anu­
mită mfisură fiecare deprindere pofteşte
ca ceva proprietate sfîmărirea.
Economia de câmp, unde se află
muncind zilnic cea mai mare parte din
poporul nostru, îucă se preţueşte numai
prin sfirnărire, adecă vindere. Prin os­
teneală putând câştiga economul produc­
tele, acele trebue sfi ’şi-le vândă, dacă
doreşte şi vrea sfi aibă baui. De aci
este acurat, câ numai prin vindere îşi
poate valora sau preţui roada, deci şi
dlnsul merge la piaţ ca sfi-’şi sfîrnărească
productele.
Dacă chiar şi economul este silit
t fi neguţătorul productelor sale, atunci
este foarte evident, că n’are loc fala,
mai puţin batjocura şi desconsiderarea
neguţătoriei. Noi trebue sfi suferim mari
perderi, numai din împregiurarea, că pe
neguţătorie şi industrie n’am pus preţ.
Nu numai atâta, ci poporul cu fală aris­
tocratică, cu ţinută de domn mare, a
luat in glumă şi satiră pe neguţători şi
meşteşugari. numindu-’i sfirnari şi cârpaci.
Fală goală Btraiţă uşoară, zice pro­
verbul popular şi foarte adevfirat că aşa
fi este. Poporul nostru cât s’a putut s’a
ferit şi încungiurat neguţătoria şi indu­
stria, alţii însfi le-a îmbrăţoşat.
După toate aceste vedem, că negu­
storia şi industria mare parte se află
în mânile străinilor mai virtos însfi în
stăpânirea Jidovilor. Pe lângă aceste
vedem că Jidovii sfirnăresc şi fac indu­
strie cu osteneală puţină şi câştig îm­
belşugat, ai noştri însfi lucră din greu
până stă sfi cadă pe brazde ca vitele şi
totuşi câştigă puţin.
Noi ne temem a începe neguţătorie
cu sute florini de frică, sfi nu perdem
ce am putut moşteni, Jidovul începe cu
florini şi în scurtă vreme are sute.
Mulţi dintre ai noştri chiar susţin,
că poporul nostru n’ar fi în stare se
facă neguţătorie şi că ar lipsi din firea
ini cerinţele comerciale. Toate acestea sânt
nişte vorbe şi judecări fâră nici o temelie.
Din contră Românul începând ne­
guţătorie ori industrie, este la datorinţa
sa prin onestitate, sîrguinţă şi păstrare.
Jidovul, dela fire fiind avisat a trăi de
pe spinarea altor popoară ’şi-a însuşit
4nr. 31 _
_ 1896
anumită îndrăzneală, este obraznic întră
ori-unde, este hotărît a face totul pentru
existenţă,: adecă traiul de toate zilele.
Jidovul adese-ori neavând chiar nimic,
este foarte hotărît şi îndrăzneţ se înceapă
ceva deprindere chiar cu risicul de a
perde puţinul. Fiecare om care n’are
ce perde începe fârâ frică ori-care de­
prindere.
Poporenii noştri nu odată sfi uimesc
cum de Jidovul zdrenţos, care s’a lipit
de casa unui stăpân in chirie mai mult
de milă decât lipsa preţului pentru arânda
căsii, cu vremea prin negoţ se face domn
şi stăpânul căsii.
Jidovul pe lângă firea sa lacomă,
îndrăzneaţă şi fără ruşine este ajutat de
sfirnărit care îi aduce mai mare venit
lui din cumpfirarea şi vinderea negoţului
ca stăpânului căsii, care ară şi seamănă
pământul.
Economul, fie vara cât de bună nu
poate avfi decât una, doufi cel mult trei
roade de pe pământ; dar’ sfîrnarul de
câte-ori poate învîrti marfa şi banul, se
află cu dobândă.
Nu odată ne mirăm, că câte un
neguţător jidov, care se lipia cu câţiva
ani de păreţii primăriei, care a întrat
sgulit, plouat şi zdrenţos în sat, in câţiva
ani se îmbracă domneşte, creşte familie
şi trăeşte vieaţă domnească.
Dacă toate acestea sânt aşa, atunci
mintea noastră sănfitoasă ne îndeamnă
sfi ne punem puţin pe cugete şi sfi facem
o judecare serioasă, oare n’are fi bine
ca banul nostru sfi hrănească, crească şi
sporească familii române, ear* nu Jidovii
sau străinii?
Noi nu numai că perdem hrănind
din sudoarea noastră strâiuii; dar’ tot­
odată creştem prin voinţa noastră o clasă
de oameni, cari numai binevoitori nu ne
sânt, cari unde pot ne fac stricăciuni
şi cari îşi bat joc de noi.
Toate cele până aci Înşirate fiind
asemenea adevăruri care nu se pot rfis-
turna, de sine se pune întrebarea, ce se
facem ce lucru trebue sfi isprăvim şi cum,
ca sfi ne putem scutura de vicleşugul
străinilor?
Tot lucrul acesta, adecă îsprăvirea,
este in putinţa noastră, voinţă' tare şi
muncă hotărîtă ne duce într’un timp
foarte scurt la ispravă bună.
Mai nainte de toate sfi avem în
fiecare sat român unde nnmai se află
negustori străini persoană hotărîtă din
neamul nostru, care sfi se deprindă cu
neguţătoria. poporul sfi fie pregătit ca
sfi cumpere numai dela fratele seu se
părăsească pe străini, eată calea cum se
poate cuceri sau câştiga terenul comercial.
Dacă sântem hotârîţi a cuceri şi
câştiga terenul comercial, atunci trebue
sfi ne creştem oameni cari se aibă pri­
cepere în neguţătorie; dar’ tot atunci
sfi ne îngrijim, ca fiecare negustor român
sfi fie ajutat, spriginit şi susţinut până
Pag. 81
odată va putâ aduna în giurul seu cum­
părătorii de. lipsă.
Intilegenţa noastră nu odată se
plânge, că atât în cetăţi cât şi în sate
Jidovii domnesc şi sânt stăpâni pe bani
şi avere. Este foarte uşor câ aşa sfi
fie dacă îi spriginim; dar’ sfi facem în­
cercare a-’i părăsi noi şi poporul nostru,
apoi sfi privim la dînşii.
Dela fire poporul jidovesc şi Armenii
sânt un popor linguşitor, după-cum ne­
guţătoria şi sfirnăria pofteşte; dar’ de
altă parte cu puţină excepţiune peste
tot sânt murdari; cu deosebire neguţă­
torii de prin satele noastre.
Ajungând Românul de negustor este
persoană mai-calmă cu ţinută deamnă;
dar’ totodată îi place ca curăţenie sfi
fie în prăvălia sa. Ori-care neguţă­
tor român se îmbracă dînsul curat şi
totodată se nisueşte a servi tot marfă
curată. Românul din curăţenie face vir­
tute, este atât de moral, încât crede
după-cum trebue, că este pficat a servi
marfă rea şi nefolositoare.
Străinii şi Jidovii din contră caută,
ca sfi poată da marfă cumpfirată cu preţ
ieftin chiar şi rea cu preţ cât se poate
de mare, că aşa poate avfc câştig mare?
despre curăţenia marfei nici pomană.
Românul lâoâudu-se şi neguţetor,
mai adese-ori sufere de un pficat, că în
vreme scurtă vrui sfi fie bogat, aşa ar
vinde tot cu preţ mure. Nu odată eBte
şi silit Bfi vândă mai scump că şi dînsul
cumpfiră mărfii mai scumpă şi bună. Ji­
dovul nu caută mult ce marfă vinde, fie
rea o vinde ieftină şi repede, ca banul
şi marfa sfi se schimbe bine, ştiind că aci
este venitul în neguţătorie.
Mult sânt ajutaţi şi spriginiţi jidovii
în neguţătorie de cătră fabricanţii lor.
Pe lângă toate aceste noi foarte uşor
putem lucra pentru emanciparea noastră pe
terenul neguţători* i, numai voinţă sfi avem.
Dacă dorim, a av6 bunăstare, dacă
voim a fi şi stăpâni pe soarteu noastră,
atunci foarte cred, di vremea este sosită,
ca şi noi Românii sfi facem neguţătorie
Când vedem noi că Jidovul se aşează
între noi fără avere, casă şi moşie, atunci
ce mare lucru va isprăvi economul nostru
mai deştept, dacă însuşi îşi va deschide
în casa proprie boltă ori prăvălie, unde
n’are sfi plătească chirie sau arândă.
Preoţi şi învfiţâtori, lucraţi pretutin­
denea din răsputeri, ca din fiii voştri su­
fleteşti sfi aveţi neguţători. Munciţi, ca
în căsile bisericeşti, şcolare şi unde
numai aveţi încăperi, sfi puneţi neguţători
români, că arândă bună pot da pentru
biserică şi şcoală, care va putfi tocmi
lefurile voastre.
Cu stăruinţă lucraţi, ca negoţul sfi
fie sub stăpânirea fiilor noştri, că mare
folos puteţi ave atât voi cât şi poporul,
că cu bani mai ieftini aveţi marfă bună
şi vfi ajutaţi, împrumutat frăţeşte.
 Pag. 82
Legumăritul.
Adese-ori am spus şi atras luarea
aminte a cetitorilor noştri asupra acestui
ram de economie, care prin muncă cin­
stită şi sîrguinţă poate da poporului venite
frumoase. Adevfirat isvor de venit for­
mează acest ram de economie pentru
străini, poporul nostru însfi, care dela
fire este conservativ şi poartă frică de
ori-ce înoire, cu greu se poate înduplica
^i îndeletnici cu un ram de economie
care nu ’l-a moştenit dela părinţi.
Siint ţinuturi întregi, unde străiuii
s’au Îndatinat cu legumăritul, unde îa
vecinătatea plugarilor noştri, scot venite
îmbelşugate din legumărit; dar’ pe ai
noştri foarte puţin îi interesează şi nici
n’au voe a imita pe alţii. Cultivarea
legumelor fiind o deprindere, la care nu
se pcfttşte atâta putere, câtă sîrguinţă
şi deprindere se recere, s’ar putfi uşor
îndeplini şi de ai noştri.
în zilele noastre nimenea nu poate
trag? la îndoială folosul cel mare ce se
poate ajunge prin legumărit, acesta este un
aşa isvor de câştig, care peste tot anul
■dă venite celuia care sfi deprinde cu
dtnsul.
Dovada cea mai temeinică şi vred­
nică de toatl încrederea ni-o dau Bulgarii,
cari părăsindu-’şi ţeara merg în România,
astăzi chiar în Ungaria şi Transilvania,
ca sft se deprindă şi se-şi facă isvoare
dc venit din legumărit.
Aşa pe şeşul aproape d e ' comuna
Bonceşti lângă Vinga şi alte multe ţi­
nuturi, călfitorul poate vedea muncind
Bulgarii la cultivarea pământului anumit
numai pentru legume.
Poporul nostru de baştină şi locui­
tori de veacuri, dau pămintele în arendă
acestor străini, cu un preţ atât de mare
încât cu toţii se miră, de unde poate
Bulgarul plăti pentru asemenea holde
atâţia bani.
Bulgarul, nu caută atât după cua-
litatea şi bunătatea pămentului, ci dorinţa
şi preteasinneA neapfirat de lipsă pentru
munca lai thte apa. La vremea de secetă
trebue sC aibă ia îndemâuă păraufile de
lipsă, diu cari sfi-şi poată uda stratu­
rile sale.
Ori în care parte se aşează Bulgarii
caută sfi fie in apropierea unor vâlcele,
din cari după trebuiuţâ s6 aibă la înde­
mână apa. Prin sirguinţă şi lucru mult,
ştiut în stare a face din ori-care păment
grădină şi straturi pentru legumărit
/
Bulgarii diu pâment puţin prin sir-
guinţi şi lucru mult, scot un venit, care
plugarul nostru uu e3te în stare a-’l ave
dm mai multe jugfire de pămGat. Câţi
economi de ai noştri cu 1— 5 jugfire
de păment trec în seamă de economi sfi-
raci şi abia se pot susţină de pe o zi
pe alta ca zilerii altora, pâuă-când Bul-
F OAIA POPORU.LUI
garul cu atâta pământ luat în arendă şi
plătit atât de scump, scoate atâta venit,
încât trăeşte cu familia sa cu tot destul
de bine ba îşi face şi parale.
Noi foarte adese-ori ne tânguim şi
plângem, că suntem săraci, că abia mai
poate rfisufla poporul de sarcinile grele;
dar’ foarte puţini avem de aceia, care
sfi arete plugarului calea şi modul cum
sfi se poată ferici. Tânguirea şi plân­
gerea in Joc de a ajuta mai mult descu-
ragiează şi sporeşte neîndestulirea. Vorbele
nici-odată n’au fost în stare a vindeca
rfiul, ci mai mult dă grije, faptele şi
munca este leacul cel mai puternic con­
tra lipsei şi sărăciei.
Când economul de rînd va şti ca
sfi-’şi lucre pămfintul seu puţin aşa, ca
din acela se scoată venite mai mari ca
astăzi, atunci multe tâuguiri şi plânsete
vor înceta.
Astăzi legumăritul pretutindenea,
ear’ pomăritul acolo unde prieşte pămân­
tul, sânt aşa isvoare de câştig, care pot
duce poporul le bunăstare.
înMepţeşte ar lncra fiecare ţeran
cu pâmfint mai puţin unde are la înde­
mână apă, ca din pămincionil seu sfi-’şi
întocmească grădină de legumărit. Aceasta
’i-ar da peste toată vara lucru, fără sfi fie
silit a fi zilerul altuia, de altă parte ’i-ar
aduce mai multă dobândă decât astăzi,
când o lucră numai pentru cucuruz ori
grâne.
Legumăritul şi ca deprindere este
cu mult mai uşoară ca alte lucruri, unde
se pofteşte putere multă şi bani, pentru
ca sfi se poată face ispravă cu folos. La
lrgumărit trebue pămfint puţin, sfimfinţă
de lugume şi lucru cu sirguinţă, ca tot
stratul sfi fie cultivat după cerinţa plan­
tei, cu care sfi îndestulească persoana care
se deprinde cu legumfiritul.
înţeleaptă faptă ar isprăvi economii
noştri mai tineri şi deştepţi, mai vîrtos
care se află între împregiurări de totul
favorabile, că pot ved6 munca Bulgarilor,
ca dfnşii sfi se uite cu luare aminte la
munca acestora şi sfi ’şi însuşeaşcă culti­
varea legumelor.
In decursul unei veri Bulgarul sfi
mişcă tot în grădina sa, fie ori-ce vreme
pentru dînsul este lucra, de loc nu este
constrîns a alerga prin sat ori a călfitori
zile, ca efi’şi afle lucru pentru braţele
sale. îudată-ce Bulgarul are pământul
luat în arendă, ’şi-a deschis pentru braţele
sale lucru, aşa nu mai este silit a se
plânge că nare din ce trăi, ci lucră din
ziori până seara, săpând şi plivindu-’şi
grădina şi straturile sale.
în oraşul Lugoj poporul nostru ’şi-a
însuşit însuşi cultura de legume dela
j Bulgari şi astăzi câştigă mii de florini
^ prin mnnea sa. îu acest mod trebue
I sS lucre economii noştri pretutindenea.
) Dacă n'am griji sfi-’i hrănim bine
\ sau ar fi casa în care ii creştem frign-
Nr. 21
M etăsăritul.
4 Hrănirea vermilor.
Este de ştiut, că după lege poate
ori-şi-cine fără împedecare sfi culeagi
frunză de pe duzii, care sfi află pe uli­
ţele, drumurile şi locurile satului sau care
sânt proprietatea satului. Dacă cineva
ar încerca împedecarea dela folosirea acestui
drept, pe acela trebue înştiinţat la an-
tistia comunală sau supraveghetor.
EUe însfi îndatorat ori-şi-cine, care
se cuprinde cu prăsirea vermilor. ca sfi
grijească de arbori ca sfi nu-’i dârîme saa
rupă. Cine ar rupe crengi, ar dărîma
mugurii, nu-’şi face numai sieşi pagabi:
dar’ păgubeşte şi pe alţii, câci prin aceasta
poate împedecă prăsirea vermilor.
Dacă cineva ar fi destul de nebi-
gător de seamă, încât ori pe vremea creş­
terii vermilor sau de altă-dată ar îndrăzni
a dărîma arborii, uuul ca acela ca un o s
netrebnic este a se aduce Ia cunoştinţa
antistei comunale şi supraveghetorului, ca
sfi fie pedepsit după netrebnicia sa.
L‘ gea dă poruncă aspră, câ nu este
iertat cu cârlige a trage şi rupe crengile,
ci fiecare prăsitor de vermi este îndatorai
a cuhge frunză de pe o scară mai uşoari»
care după trebuiuţă sfi o ducă cu rine
când voeşte a culege fruuză. Cine ar a
renitent, adecă fără supunere, s’ar pe­
depsi.
Pe lângă hrănirea sau nutrirea ver­
milor trebue sfi avem grije de urmSt^v-
rele regule:
Frunzele meuite pentru hrana v e r i ­
lor nu pot fi culese ude sau umede de ro^i.
dacă ar fi pulvfiroase, acelea sfi se ştearşl
sau scuture de pe dînsele.
Ca sfi ne putem asigura de fruace
uscate, acele se pot culege cu o zi şi
mai nainte, dar’ atunci frunzele trebee
restilate pe giteie sau pe poduri curate,
sfi le întoarcem peste zi, nu cumva s£
se înft-:rbinte sau opărească, că aşa Lfi
perd gustul şi se amărăsc. Sfi fim cs.
grije bună, nu cumva frunzele culese
fie mânjite de ceva animale de casă, găini,
câni sau pisice.
Dacă frunzele le-am adunat in sad.
îudată-ce am ajuas acasă sfi Ie deşertăm,
nu cumva se se opărească.
Până vermii n’au trecut peste virsta
sau schimbarea a patra, nu este ierta*
a-’i nutri decât cu frunze mfinânţelate.
adecă tăiete mfirunte. Aceste frunze se
taie întocmai ca aluatul în zamă; dar’ sfi
avem bună grije, ca cuţitut totdeauna
fie curat.
La început este bine a hrăni vermii
tot la doufi ore, sfi li-se dee însfi numai
atâtea frunze, câte le pot mânca în donfi-
ore, mâneându-Ie de nou sfi li-se dee altele.
 Nr. 21 FOAIA PO PO R U LU I Pag 83

-roasă, vermii vor creşte foarte pe încet nu? A cea parte dintre vermi, care se goaşele se cearcă, că oare vermii ’şi-au is­
timpul nutririi se va lungi, adecă se deşteaptă mai târziu, a întârziat cu creş­ prăvit ţesutul, aşa se taie mătăsa pieziş
vor lega îa gogoaşe mai tâ rz iu ; dar’ pot terea, sânt cu mult mai mici şi împilaţi. de pe gogoaşe cu un cuţit bine ascuţit.
.56 şi piară pe lângă o hrănire n egrijitâ. A ceştia trebue aleşi dintre ceialalţi şi Aflând larvă ta r e şi ro şie în tu n ecată sau
aruncaţi pe gunoiu. Asemenea sânt a dacă scuturăm gogoaşa în dînsa auzim fâ-
Din contra, dacă vermii vor fi gri-
se perde şi delătura şi aceia dintre vermi, cend zgomot, sânt semnele că gogoaşele
jiţi îu toate după cerinţă, vom g riji ca
de care se arată şi cel mai puţin semn se pot aduna la olaltă.
sf aibă nutrirea trebuiucioasă la vreme,
de ceva boală, sau sânt leneşi, nu mâucă în cas dacă aflăm că vermele din
vor fi hrăniţi cu frunze curate şi proas­
şi întârzie cu creşterea. din gogoaşe este albineţ şi scuturând gogoaşa
pete, vor griji s6 aibă to t aer curat, dacă
rom deschide ferestrile, vom fic e puţin Mai ales trebue a griji, ca vermii nu face sgomot, atunci se mai lasă câteva

foc, apoi vom păstra curăţenia pe lungă să nu fie prea deşi constrinşi într’un loc, zile pe şetre până nu vor av£ semnele

â Pe lângă aşa g r ijir e : vor creşte mai ci a ş i după-cum cresc, să fie. tot mereu mai sus înşirate. Culegend de pe şetre,
r ă r iţi adecă aş^zendu-’i în loc mai larg. gogoaşele sânt a se lOsa pe dînsele câlţii
repede, vor fi mai sănătoşi şi frumoşi,
Ca regulă este a se ţine, ca vermii să şi nici-câud să uu se depărteze.
vremea de nutrire va fi mai scurtă şi se
vor ţese mai în grabă în gogoaşe. aibă atâta spaţiu (loc) ca să se poată în- Gogoaşele adunate se aşează mai res­
v irti impregiurul seu fără să atingă pe tilate pe jiteie s’au linţoale, lepedeauă, dar’
S e pot nutri peste zi şi de 4 — 5 -ori,
a ltu l; dar’ nici la un cas nu este iertat nici-când să nu se pună prea groase peste
când fireşte se pun mai multe frunze deo­
ca să fie aşa de dfşi, ca unul peste altul olaltă,
dată ; dar’ nu este lucru destul de cores­
să se tîrăe. Neavănd de 3tul spaţiu se Dintre gogoaşe numai tocmai cel t f o a r t e
punzător, căci vermii foarte uşor le pot
vor prăpădi. v ioi şi cele mângite sânt a se alege de o
Impuţi prin deşertările dese. E ste ade­
vărat, că flămânzi fiind şi aşa le vor m ânca; parte să nu mânjească pe altele, cele lalte
6. Ţ e s e re a în g og oaşe.
dir’ adese-ori din această pricină se siir- toate să fie aşezate la olaltă.
T n cău d vermii peste patru v irste,
«esc şi pier. Timpul când se duce gogoaşele pentru
trebue să gnjim , ca să fie tot mereu hră­
Dacă vermii de mStasă au trecut prin vănzare, se face cunoscut. Dacă cineva
niţi. în acest period le trebue vermilor
i doua vîrsta, este sfătos a-’i duce îu doreşte să fie predate mai iute, atunci
mai multă lra n ă , dacă nu-’i nutrim tot la
podari curate, unde au pururea aer cu­ chiamă pe supraveghetor, ca acela să cerce
doue ciasuri, incepăml dela 3 — 4 ore di­
rat, dacă podul este acoperit cu paie sau gogoaşele, acela apoi înseamnă în cartea
mineaţa pâuă si*ara târziu, vermii pot să
trestie, în aşa pod îusă, unde fumul nu de supraveghere, care o are fiecare om
ne dee ni$te gogoaşe uşurele sau pot chiar
iatrâ. Ş i in acest cas, trebue bine să care s’a insinuat că voeşte a prăsi vermi
Bă piară.
.grijini, ca în pod să fie tot aer curat, de mătasă, şi cu dtusi duce gogoaşele la
Când vermii sânt pe deplin desvol-
dicâ peste noapte ar fi frig, atunci pen­ locul hotărît pentru a ’i-se plăti.
taţi (crescuţi), să fim cu bună grije când
tru puţină vreme se includ ferestrile dela Este de grijit, ca nimenea să nu ducă
voesc a se ţese In gogoaşe. Vermii de
pod, dacă este aşa întocmit să aibă gogoaşele pentru a fi luate tn seamă până
regulă îşi fac gogoaşele computând dela a
ferestri. vermii tn a :e le n ’au fost deplin ţesute în
patra d u r m ir e sau v irstă la S ~ilc. Sem ­
5 . C u ră ţir e a . gogoaşe. Să fie ales şi vremea când se
nele de pe care putem cunoaşte apro­
duc spre a fi răscumpărate, ca să nu fie
Verm ii tot a doua şi a treia z i ; d ar’ pierea vremii când vermii îşi fac gogoaşele
ploaie sau timp umed.
ca deosebire după fiecare virstă sflnt a s â u t: pelea se face galbină şi transparentă
Cine duce gogoaşele nainte de a fi
se aşeza în locuri şi papire curate. Cu (strftvOzătoare), îşi perd apetitul, nu mâncă
privire la curăţire şi transpunerea ver­ fost deplin ţesute sau pfmă în acele uu
şi încep a clătina capul In dreapta şi
se aude sgomot de. larvă când se scutură
milor, în alt Ioc, vom purcede in modul stânga, înto msi cum ar cerca ceva
gogoaşa, sau cine merge pe timp ploios
crm âtor: Îndată-ce se iv e s c act ste semne, vermii
şi umed, acela poate ti sigur, că gogoaşele
Deasupra vermilor se aşează muguri se aşează în şetrele sau locurile pregltite
lui nu vor fi cumpărate, ci va fi respin3
sau frunze întregi, pe care vermii sue pvntru a-’şi face gogoaşele. Numai dacă se
să se reîntoarcă acasă să le uşte,
Îndată, atunci luăm cu bună băgare de poate şetrele aceste să fie pregătite pe un
Atât sămenţă de duzi cât şi ouă
seamă frunzele sau ramurile pe care se alt loc diu stelage.
de vermi pentru mătăsărit, se dau gratis
ifli verm ii şi li punem iu locul gătit Şetrele menite pentru a -’şi face vermii
dela biroul de stat din Szegszdrd, menit
pentru ei. După-ce ’i-am schimbat in loc gogoaşele se pregătesc, din snopi de paie, anume de a supraveghia mătăsăritul din
mai cu rat, culcuşul cu necurăţenia îl plantă de mături sau rapiţă sălbatică. Aceste
patrie.
■ducem departe de casă, de regulă pe gunoiu. se leagă în snopi aşa, că mijlocul şi ca­ Aceste ar fi poveţele cele mai de
Nu este iertat ca să se lase a se petele să fie mai restilate, printre care se
lipsă a mătăsăritului.
spori sub vermi aşternutul şi necurăţenia. aşează vermii. Dintre arbori se pot fo­
Ingroşindu-se aşternutul, acela Începe a losi crengi Eau muguri de m ălin; dar’
se încălzi sau a mucezi, din care răspân- dintre alţi arbori să nu folosim, câ sânt Ştiri economice.
dindu-se miros greu pot pieri şi toţi vermii. care pot a nimici toţi vermii, cum este P r ă v ă l i » iiu lu strl< u < llor r o m ă n i
Când vermii uu mănâncă şi ţin capul d. e. mestecanul sau socul. d i n S i b i i u . Această întreprindere prin care
in sus fără să’-l clătine, este semn că în vremea câtă vermii îşi ţes gogoa­ s’a putut închega într’un corp meşteşugarii
şele trebue să grij m, ca stelagele să nu noştri, din zi in zi tot mai bine este spriginită.
dorm şi trec prin schimbări de vîrstă.
Acesta este adevăratul motiv, care a îndem­
la această vreme vermii nu trebue nu­ fie clătite sau să se facă sgomot in apro­
nat direcţiunea a schimba însoţirea într’o so­
triţi, sftnt a se lăsa în pace şi neatinşi, pierea lor. Mai ales să ne îngrijim să cietate pe acţiuni, ca aşa se aibă fundameit
luând seama că încep a cerca după mân­ aibă destnle şetre sau locuri unde să i -se mai puternic. Această însoţire şi până acum
care îi hrănim. poată face gogoaşele. câ din contră vor fi a ieftinit piaţul Sibiiului, prin ce atât consu-
siliţi a se ţese. unul cu altul şi vor fi menţii cât şi neguţătorii de prin sate sănt
Deşteptându-se din somn. este. bine
foarte mult ajutaţi. Ajuogându-’şi scopul di­
a-’i străm uta în loc curat, după-cum s ’a multe gigoşele duple, care impregiurare
recţiunea ca se poata aduna eapitaîul dorit,
după-cât se poate este a se încungiura. atunci va pute sprisrini lăţirea neguţătoriilor
.zis mai sus.
Dacă vermii s’au ţesut în gogoaşe, încă pretutindenea.
Cu deosebită grije să Sm, că oare
vermii clasificaţi la olaltă, dorm şi se deş­ zece zile sânt a se lăsa pe şetre gogoaşele.

teaptă din schimbarea vîrstei deodată sau Nainte de a le culege de prin şatră go- ţ
 Pag. 84
S t a r e a s e m ă n ă t u r i l o r . Percurgend
ţinutul dela Brad, Baia-de-Criş, Boroş-Ineu,
Şiria, Şimand, Chişineu, Arad, Curtiei, Vinga,
Timişoara, Lugoj şi Caransebeş am văzut
holde într’a dever atât de frumoase, încât am
remas încântat de ceea-ce poate produce pă­
mântul, sîrguinţă şi vremurile bune. Agricul­
tura ca ori-care altă ştiinţă încă înaintează.
Mult am admirat frumseţa holdelor arate şi
semănate prin maşine, unde şirele stlnt dese
şi foarte bogate în roadă. Săcara pretutin-
denea este în spic, grâul şi ovesul încă cresc
repede, încât peste 1— 2 săptămâni tot va fi
în spic.
în multe locuri frigul de care abia pu­
tem scăpa face palide, galbine sămenăturile.
Cucuruzul mare parte este răsărit; dar’ semă­
natul şi astăzi mai este în curgere. Napii de
zăhar şi pentru vite pretutindenea sflnt să-
mânaţi ba icî-colea se află crescuţi în trei
frunze. Pomii pretutindenea au înflorit, dar’
nu tot aşa de bine le merge. în satele din
giurul Aradului, unde pământul este foarte
gras, pomii de regulă sufer de guşi, peciDjine
şi creparea scorţii, deci pomii nu pot avă
vieaţă. Unde pământul este aşa gras ar fi
foarte bine, ca la răsădirea pomilor să se
întrebuinţeze pământ mai buc, mai vîrtos ar­
gilă şi pământ galbin, care să află nu de­
parte de suprafaţa pământului, Daca rădăci­
nile pomilor s’ar aşeza ÎDtr’un cadrat de
50— 75 cm., tot în pământ slab, atunci sigar
şi aceste părţi ar pută ave omărit frumos.
Din traista eu poveţele.
întrebarea r/o. Potu-se căpăta bani din
mAlti/ui* pe termin de 10 ani şi cu câte per-
cente; să vinde o pustă a unui domn şi n’am
vrea să pună mâna pe ea Ungurii, ci mai
bine să o luăm noi Koraânii.
X lco tn u l.rch t.
Rgspuns. La „Albina" pe lângă hipo-
tecâ lndestulitoare se pot căpăta bani cât de
mulţi cu G— 7*/». împrumutul se dă aşa, că
se preţueşte averea şi două din trei părţi al
preţului se dă ca împrumut. S:rie la banca
.Albina* tn S ibiiu ce doreşti, şi de ncolo vei
primi poveţele de lipsă ce ai să faci.
întrebarea t/t. Eu cam de 20 zile cu
nrechia stângă nu aud, şi In cap partea stângă
bate ca telegraful, am cercit cu medici dela
Doi. am băgat uleu In urechea, am cercat şi
spusele altora, nimic folosind, ba acuma, de
vr’o 4 zile ţi urechia cea dreaptă este astupată
Hunedoara, )c9G. X ico la u J.u p u .
Respuns. Este greu a da poveţe unde
se poftesc pentru Insănătoşare, câ a spune
leac pe nevăzute e greu. Aşa credem, că du­
rerea de ureche provine din răceală, dacă este
aşa, atunci numai scalda de vapor, adecă abori,
te poate vindeca. Caută şi mergi la aseme­
nea scaldă, sau facendu-’ţi însuţi scaldă din
fiori de fân, te aboreşte astnpat, sau învălit
pe cap cu nn ţol. în scaldă pune fer, ori ţîglă
înfocată, care se-'ţi facă abur mult.
întrebarea 112. In contra durerilor de
măsele şi în contra durerii de dinţi ce leac
8e P°ate folosi? Având partea de dinainte a
dinţilor toţi stricaţi şi fiind încă, tiner aş dori
să ’mi-i plumbeze, vă rog foarte frumo3, a-’mi
arăta ceva leac sigur.
Abonent n r. 5 4 3 7 . .
Respuns. Pentru asemenea leacuri şi
reparare de dinţi, caută un dentist, care este
FOAIA P O PO R U LU I
-persoană cu pregătire. Noi TW-’ţi putem-'da
alt sfat mai potrivit ca se scapi de durere,
decât să-’ţi scoţi măselele şi dinţii, cari te dor.
întrebarea i i j . La noi în comună pe
această vreme când se încălzeşte natura mai
mulţi oameni pătimesc foarte greu de friguri,
ce. lecuire ar fi mai potrivită?
N. l ’opeecii.
Respuns. Pentru vindecarea de această
boală, foarte potrivită este pulverea de chinină.
îndată-ce oare-care persoană se simte rău şi
are semne de frigur, cumpere 3 pulvere
de chinină şi se le folosească în trei dimineţi
înainte de ce ar dejuna. Câte o pulvere de
chinină costă 10 cruceri şi se află în fiecare
farmacie.
întrebarea ii+ . De unde aş pută pro­
cura lucruri nectsale la stupărit?
Zsittiu. F iii]) l'oina, preot.
Respuns. Toate lucrurile sau uneltele
trebuinciease şi folosinde la stupărit se pot
procura dela firma Kuhne Ferencz din Pesta,
Atilla-utcza nr. 49. Noi In toată Ungaria şi
Transilvania nu avem aşa firmă solidă.
Întrebarea 7/5 . Subscrisul având lp.«ă
de vr’o 10 dărabe coşniţe artificioase, neştiind
nnde s’ar afla un măiestru, de unde le-aş pute
procura şi cu ce preţ?
•Sinipu, lbitC. Abonent. n r . C,WS.
Respuns. Pentru coşniţe artificioase
to îndreaptă la temniţa de $tat din Gherla
(Szamos-Ujvâr), ori la cea din Sibiiu, cerând
explicările de lipsă, atAt cu privire la coşniţe
cât şi preţ. In temniţele de stat, cu deose­
bire In Gherla, prisonierii lucră multe coşniţe
unde nu se pofteşte, decât plutirea materia­
lului ce întrebuinţează, car’ lucrul nu, căci
trebue să aibă robii deprindere. Aşa fiind,
din asemenea lo:uri pc pot câştiga coşniţele
artificioase mai ieftin.
întrebarea 116 . Mai zilele trecute ni-a
venit un ordin ministerial, ca numai decât să
statorim pentru un pandur de pădure, ce are
so ne vină, Balar de 300 fl. Noi avem pan­
dur de toată încrederea, cu salar anual de
15 fl., şi fiind foarte multe năcazuri şi spese
pe capul nostru, nu ne vino la socoteală să
mai plătim unui tras, împins 300 fl. pe an.
Cumva ne-am pute scăpa de această grea
sarcină?
( ’ii sătean.
Râspuns. Lege este care pofteşte ca
atât pădurile, cât şi câmpurile să fie păzite
cu bună grije şi panduri juraţi. N’aveţi scă­
pare, s(Înteţi îndatoraţi a alrge pandur cu
plată de 300 fl., nu însă străini, ci dintre po­
poral d-voastre. Contra legii nu este nici o
scăpare. ;
întrebarea 7 /7 . Cetind în nr. 15 al
„Economului* lecuirea boalei de porci, în co­
muna noastră până acum nu a fost această
boală, pe când giur împregiur de satul nostru
au grasat. Acum s’a ivit boala şi In comuna
noastră. Voind a împedecă boala, încât îmi
va fi cu putinţă ’mi-am cumpărat dela apo-
tecă, Carbol şi Salicil. Farmacistul ’mi-a spus,
că carbolul e un medicament veninos. în
, Economul “ se spune se se dee carbol 2 gram,
salicil Insă nu ştia, pentru un dărab, sau pen-
tru mai mulţi să se dee atâta?
Nr: 21
Noi n u ştim cât este într’un gram, vs^
rugăm a ne trimite, că o linguriţă de cafea
de ajuns ai fi?
Abmient nr. 5570.
Respuns. Adevărat că leacurile înşi­
rate sflnt veninoase, dar’ eu aceste se poate
vindeca boala. Noi nu-’ţi putem da măsura
deosebită pe gâcite; când cumperi leacurile.,
spune să ’ţi-le împărţească farmacistul aşa
după gramuri. Dacă eşti cumpărător, are da-
torinţâ se-’ţi împărţească materiile sau leacu­
rile cumpărate după-cum pofteşti.
întreb rea 118.Tatăl meu a ţinut birt
6 ani avend licenţie. în luna trecută a ră­
posat, îndată după moartea lui finanţii venind
’mi-au luat licenţia şi a interzis arândaşuloi
de a-’mi da mie beutură. După aceste as:
mers eu la finanţi şi le-am spus că voesc s l
scot licenţia pe numele meu, ’mi-au spus c£
nu se poate, fiindcă nu e iertat a fi trei bir­
turi în sat, cu toate-că şi până acum au fes:
tot trei birturi.
Vă rog a-’mi spune, cum aş pute do­
bândi licenţia?
Ilteu. C*. V.r ecoD ca.
Respuns. Dacă d-ta nu eşti arândi.-
finanţii n’au drept ca să-’ţi încasseze lic e E * .:*.
Aşa fiind, să faci arătare fără Întârziere la di­
recţiunea financiară. Dovada cea mai ’o ^-i.
câ pot fi atâtea licenţii câte au fost este ces
dată tatălui d-tale. Vei dovedi, că tata d-tai*
a fost cârclmar, spunând că şi d ta voefti 1
te folosi do dreptul cârcimâritului. N’au dres:
finanţii să te oprească dela vindere, câ lic=:-
ţiile şi de altcum se dau mai mult p e i:r;
casa, adecă local şi nu persoana. Şi de alt­
cum nu au motiv n-’ţi lua licenţia sub ase­
menea pretexte, numai prin crimă şi tr*;*-
gresiuni contra rogulelor de cârclmărit se ys.
lua Iicenţile; dar’ nici-odată prin moarte.
întrebarea l ip . Tatăl meu a t e s 'i :
două pnrţelo de Ioc, acuma yflnt vr’o 23 izi.
Cumpărătorul nu ’şi-Ie-a lutabnlsL A dir:
despic aceasta Iu cartea funduară, c i avefti
stă pe numele tatălui meu, ’rai am tnderr.zxT
femeia dc ’l-a cumpărat dela tata. lndepU-
nindu-se comasarea în toamna anulai 1595.
inginerul ’mi-a şi tăiat loc muierii mele latre-
tablă cu moşia mea. Eu n’am fost de t i:i
la Împărţirea pământului, dar’ oamenii cari
au fost cu inginerul ’mi-au spus că austri?*;
pe femeia mea şi inginerii încă ’mi-a spe?,
că Intr’adever femeia mea are tablă lntr'u^i
cu a mea. Mai mult ’mi-a despărţit în dcci
tabla şi aşa ’mi-a dovedit ca să mă Înîrei
că şi al meu loc este aeolo. Cumperiton:'
vechiu a arat tabla şi o a sămenaf.
Vă rog de sfat, ce am de făcut ca se-"n:
scutesc moşia?
Uratl’al{n, 18^6. G r e g o r iu Goanza.
cantor.
Respuns. Afacerea d-tale este cit sa
poate de uşoara. Vei cere prin cineva reps-
nerea în moşia dela judecătoria cercnală re­
gească, pe care au întrat cu puterea un om,
care n’are drept de dînsa. Dacă cumpără­
torul vechiu are ceva cercare dela t a ti
d-tale, poate să-’l cerce cu legea, dar’ n’are
drept să între cu sîla pe moşia d-tale. Aşa
fiind fără întârziere fă arătare la judecătoria
cercuală, cerând repunerea în moşie, cât şi
replătirea tuturor cheltuelilor ce ai avă. Pîw
este dobândită şi persoana care a întrat pe
moşie va ave să plătească îndrăzneala, dacă
I afacerea este aşa după-cum ni-o spui.
;
[

Nr. 22 A d ao s la ,,] O A IA P O P O R T IL tJI» ] r. 3 3 — 1890 Pag. 85

ECONOMUL şi
Mintea sănătoasă, dorul de înaintare
firea omului este aşa, ca să facă şi
ajunge.
se unească
Chemarea
în tr’un
însoţirilor
corp
este,
şi familie tare
ca

redactat de I. COS TI N, creeze lucruri, care n ’a fost se facă ceva pe locuitorii unei comune, ca aşa prin
preot. nou. întreg progresul sau înaintarea eco­ credinţă, speranţa şi iubire se lucre cu
nomică şi culturală s ’a desvoltat aşa pe toţii la îndestulirea lor împrumutată.
încet prin încercări şi intreprinderi, pă­
Cursuri economice. şind cătră perfecţiune, adecă desăvîrşire.
însoţindu-se mai mulţi inşi la ajun­
gerea unui scop, fie avuţi, de stare mijlo­
M inistrul de agricultură întocmeşte pen-
Dacă însoţirile au scop su blim , cie şi săraci, această întocmire paclnică
tv înviţătorii dela şcoalele poporale în acest
te, curs de studiu la şcoalele de agricultură u m a n ţ i d in p r in c ip iu , n ic i că se p o t plantează încrederea împrumutată şi dra­
fyi Gioogiu (AlgyoJ, Ada şt Papa. Acest com bate, atunci n ’are loc spaima, că noi gostea frăţească.
ars se va începe în lutui August ş i va fine n ’am fi în stare a pătrunde la sufletul însoţirile pot pune la cale economia
treme de 4 septemani. în fiecare loc vor f i ţeranului din lipsă că terenul nu este raţională, lucrarea pământului după me­
primiţi câte 20 de înviţători, ca ri se află în
pregătit. Adese-ori în vieaţă cu deose­ todele mai folositoare, pot da înain­
i\regitoric\ fiecare dintre aceştia va f i împăt-
bire în economie are muncitorul de lucru tare plantării de pomi, arbori, vie şi
tişit dc un stipendiu de 50 fl. După ispră-
virta cursidui economic fiecare îm lţător va cu teren şi pământ slab, pe care abia se altor plante mai productive. însoţirea
frim) ca cinste 5 — 10 altoi. îttveţătorul, care făcea sub g rije slabă ovăs ; dar’ cu lucru poate întrebuinţa o parte din venite
« pute dovedi cunoştinţe m ai temeinice ş i şi sîrguinţă tot pe acel teren, braţele mun­ pentru încercări instalări şi cumpărări
pricepere m ai înaltă va â prem iat cu un dar citoare cultivă legumi care dau sute. de maşini deosebite, cu care se poate
itoscbit, care se află tnai potrivit pentru îtn-
Dacă muncitorul, mai ales plugarul, ajunge spor în lucru.
ţrtgiurările lu i locale. Rugările simt a se
nţştcme p rin inspectorii regeşti din fiecare ’şi-ar pune In gând, ca In cursul anului însoţirile pot întocmi consumul co­
cmttat la m inistrul de agricultură până în să lucre tot numai la lumina soarelui, munal, pot întrebuinţa drepturile de crâş-
1 Iulie. nici odată însă când sflnt nori şi neguri, mărit provăzând pe săteni cu mâncări şi
F o a rte de dorit ar ti ca şi dintre In- atunci foarte puţine zile ar avâ de lucru. beuturi bune şi sănătoase, care pot fi
ifţAtorii noştri Bă se afle rugători de a A şa, dacă noi vom aştepta ca să ni-Be servite mai ieftin şi totuşi dobânda se
K Împărtăşi de acest favor dat din vis­ pregătească de sine terenul pentru înso­ vine la însoţire. îu acest mod este
uri» statu lu i, ca aşa ^âştigându-’şi cu- ţirile economice, putem aştepta veacuri exchisă falsificarea mâncărilor şi beutu-
ro'tinţele de lipsă, acele să le pună In că tot acolo ne vor găsi unde sflntem. rilor şi poporul este scutit dela exploa­
kcrare tn comunele unde se află. Multe Chemarea noastră este, ca să pregătim tarea unor străini şi răuvoitori, cari fac
sânt trebuinţele unui popor; dar’ numai terenul la toate afacerile care sflnt u m an e speculă cu poporul nostru.
tfonomia bine Întocmită 11 poate ridica ş i su b lim e , că âugerii nu pot veni să Prin însoţiri se pot Îndeplini cele
ţi 11 poate face Indestulit, acoperindu-’i ne faca neted terenul, dacă noi nu mişcăm. mai grele şi adese-ori lucruri folositoare
trebuinţele. Gradul Înalt de cultură nici-odată pentru binele comun al sătenilor, atât
nu se poate ajunge decât prin lucru. Ce prin cumpărare do moşii, clădiri, cât şi
ar fi cu economul, care numai atunci ar prin sprginirea de a-’şi cumpăra vite de
însoţirile de credit. merge U pământul seu când vine sece­ rasă bună.
rişul, de unde ar aduna roadă fără arat
“ T r a n s ilv a n ia “ foaia „Asoeiaţiunii Adese-ori mulţi dintre sătenii no­
şi sămânat. Dacă nu ’şi-ar pregăti Însuşi
ftn si]van eu, In foişoara IV — V . sub titlul ştri filerii adunaţi cu multă sudoare ti
prin braţele sale terenul, sigur că nici­
it mai sus, face o scurtă reprivire asupra păstrează ani de-a rlndul prin fundul lăzii
odată n’ar avă roadă.
ksoţirilor cu chezăşie solidară, numind tără ceva dobândă, numai din lipsa de
Legile noastre, încât privesc însoţi­
ittste Însoţiri plante exotice. Însoţire. Este lucru ştiut, că economul
r ile , sflnt celc mai bune şi liberale, nu
câte 3 — 9 sute fl. li adună In vreme
A devărat, că pe încet multe plante numai dar’ te scutesc chiar şi de chel-
lungă, care nu-’i împrumută la pretinii din
uotice s ’au Introdus chiar şi pe terâ- tuelile de Intemeiare, nu tot sub această
sat, ca deoparte se nu aibă neplăceri la
tul agriculturii tn Europa, care dau judecare se pot lua reuniunile. E ste
replâtire, de alta ca să-’i poată a vh la
tenite toarte m ari. Număroase intre- de ştiut, că statutele însoţirilor le aproabă
îndemână In ori-ce vreme. Nici In băn­
jrinderi şi maşini, care s’au părut lumii tribunalele regeşti, ear’ cele ale reuniu­
cile mai îndepărtate nu-’i duce, deoparte
fcii vechi tot exotice, s’au dovedit după nilor ministrul de interne. Aşa având
că nu cunoaşte direcţiuuea şi pe cei care
Enltâ folosinţă de foarte bune. a face cu judecătoriile regeşti, nici-odată
grijesc banii, dar’ şi depărtarea dela sa­
N ’am scopul ca să lutru la desba- nu pot trece peste marginile justiţiei.
tul seu îl face să nu se ducă în aşa
teri teoretice, cu atât mai puţin a răsturna însoţirile de consum, anticipaţiuni, mare depărtare.
cnele afirmări nepotrivite, nici a încerca ca ajutorarea împrumutată şi bănci comunale,
A cest neajuns se poate delătura de­
apăr scăderile şi greşelile de limbă ale care se mărginesc numai la ajutorarea
plin numai prin însoţirile comunale.
tnei că rţi, care în tr’adevăr formează un membrilor şi nu se extinde la alte afaceri
Prin însoţiri chiar împrumutul se
jir de păcate puse tn socoteala unei limbi, de câştig, nu trebue să cheltuească pe
întocmeşte aşa, ca să fie cu mult mai fo­
ti a?emenea carte cu atâtea erori de stilis­ timbrele cărţilor menite pentru controlarea
lositor pentru totalitatea poporului şi sin­
tică şi technică n ’am mai cetit ca cea afacerilor, obligaţiuni, pe adeverinţele prin
guraticele persoane. Mai ântâiu de toate
tradusă de Dr. A. B ro te. Trebue insă să cari se manipulează depunerile şi împru­
plugarul are banii la îndemână, deci îi
dovedesc: că numai Însoţirile ne pot muturile, (1 8 6 9 art. X V I. §. 5.)
primeşte mai uşor încât nu este silit se
febunătăţl agricultura, pot aduce îndes- Scriitorul z ic e :
alerge zile întregi, căi lungi la oraş, până
toire şi pot răspândi cultura. „Poporul nostru ar trebui ântâiu cres­
poate ajunge la bani.
Bănuiala şi tem erea că n ’avem teren cut pentru spiritul de însoţiri şi apoi
împrumutul se dă prin controlă mai
pregătit, timp potrivit şi cultură recerută să se formeze în so ţirile". Cum şi pe ce
bună şi adese-ori tot la oameni care
îtint toate astfel de scăderi, pe care voinţa cale trebue crescu t? A pofti, ca cineva
sunt în stare a face ispravă bună cu
tore trebue să le delăture. Dacă tn lumea să în o ate; dar’ să nu-’l laşi pe apă din
banii; dar’ nici-odată la oameni cari să-’i
ţeasta s’ar face uumai atunci afaceri, frică că să îneacă? U nde se poate pre­
ruineze.
&nd totul ar fi gata pentru acele, atunci găti pentru în o ta t?
Literatura şi cu deosebire scrierile
*S£zi nimic n’am ave decât lumea, care Econom ie bine întocm ită, înaintare
folositoare cum sunt cărţile economice
zice prin biblie că a făcut-o D-zeu. şi îndestulire numai prin însoţiri se poate
 Pag. 86 FOAIA PO PO R U LU I Nr. 22

şi numai prin însoţirile economice vor fi ajunge la puţină umezeală, fie aceea şi
împărţite şi răspândite până în coliba Peronospora. numai atâta cât un microb. Dacă îi lip­
ţeranului cetitor. Peronospora viticola, după-cum seşte această cerinţă, atunci se stinge,
s ’a aflat priu cercetările ştienţifice, este adecă piere. Nici această trebuinţă însă
Lucru ştiut este, că pentru fiecare
un burete care atacă viile. în formă de nu-’i lipseşte, căci după viscole de regulă
naţiune literatura economică formează te-
morb epidemic pustieşte viile, cu deose­ urmează ploi, dar’ şi fără de aceea, în
saurul cel mai preţios, care pe lângă în­
bire frunza acelora. Adese-ori oamenii au­ timp călduros roua nu lipseşte. Un sin­
văţătura care se poate însuşi din dînsele
zind despre bureţi se miră, cum se poate gur picur de rouă de seara sau dimineaţa
totodată dă şi desfătare sufletească. Adecă
aşa ceva se facă pagube, dar’ îu natură este deatul, ca în dtnsul sute de bureţi
pe lângă partea folositoare, răspândeşte
sftnt o mulţime de bureţi, cari în formă să se poată desvolta.
şi plăcere.
şi mărime se deosebesc, unii fac chiar fo­ Precum din sămenţa micuţă de tăbac,
Toate producţiunile literare pot fi
los, alţii pagube. Mucezeala de pe pâne aflând destul nutrement în pămentul unde
părtinite, spriginite şi răspândite cu mare
şi de pe alte mâncări încă uu este altceva s’a sămânat, se desvoală o plantă puter­
uşurare, căci centrul însoţirilor cu bucurie
decât bureţi, tot asemenea şi drojdiile nică, chiar aşa se desvoaltă diu buretele
primeşte lăţirea unor scrieri mai pre­
pregătite din bere, cari se folosesc la dos­ micuţ abia visibil corpul lat al peronoa-
ţioase.
pirea aluatelor, nu sftnt altceva decât o porei viticole.
Pe lângă foloasele ce pot aduce
adunătură din mii de bureţi.
însoţirile pe terenul agriculturii întoc­ Peronospora se sporeşte peste m î-
mirea regulată a circularei de bani, re­ însuşirea tuturor bureţilor este, că
sură în vreme călduroasă şi umedă, d ar
gularea împrumuturilor şi literaturei, tot­ se nutresc din corpuri animalice şi plante.
din contră se împedecă sporirea prin frig
odată poate da sprigin, industriei şi ue- Mare parte se nutresc din corpuri ani­
şi timp uscat. Dacă este adevărat că fri­
neguţâtoriei. Singur însoţirile vor fi malice şi plante, când trec în putrejune.
gul de loc nu este favoritor pentru des-
lu stare, să ne ajutore la industria şi Sftnt unele cari trăesc pe corpurile vii ale
voltarea peronosporei, şi că nimiceşte to­
comerciul naţional român. aaimalelor şi plautelor. Acestea trag
tal bureţii stricâcioşi, s ’ar pută pune În­
Noi Românii, cari expuşi la vitregi- sucul de nutrire din corpurile pe cari
trebarea, cum de nu o stîrpeşte total fri­
mea vremilor din trecut, cari diu stră­ vieţuesc. Bureţii de pe plante se numesc
gul de iarnă. Ori da:ă iarna o nimiceşte
buni am fost tot apăsaţi şi daţi la o parr.z'te, asemenea burtte sau parazită
total, cum sc întămplă totuşi, că în vari
parte dela industrie şi neguţătorie, numai este şi peronospora viticola.
de nou se iveşte?
prin unirea puterilor, adecă priu însoţiri Peronospora viticola vieţueşte pe
Ca să putem înţelege şi acest secr-:
vom pută prinde putere. Singur numai ramurile verzi, frunze şi pe struguri,
al naturii, trebue să ne însemuim, c i
pe această cale vom fi tn stare a înte­ sugăudu-le sucul. Această parazită este
cercetările făcute au descoperit, că b u rtp
meia industria şi comerciul. un organism din nişte fire atât de subţirele,
peronosporei viticole cătră capătul veri;
Dacă prin puteri unite n ia succes încât cu ochii nici nu se poate observa.
şi începutul iernii se aşază în in tern i
a întemeia băncile, care afară de unele Aceste apoi străbat prin părţile atacate
frunzelor, unde se formează o scoartL
scăderi peste tot s’a adeverit de bune, ca nişte fire de laţuri. Părţile pe cari
încât se apără atât de frig c it şi de cil-
atunci deloc nu este mară greutate în­ se aşează aceşti bureţi încep a arăta
dură. Apoi care odată s ’a aşezat pent-x
temeia însoţirile comunale. semnele morbului, adecă frunza atacată
timpuri mai grele în acest adăpost. Si
începe a îngălbeni, mai târzfu se arată
Nu se poate de loc tăgădui, că băn­ căldură ori umezeală, căci nu se desvo£:i
pe diusa pete negre şi pe urmă se uscă.
cile nu privesc cu ochi buni sporirea în­ pentru altă vieaţă până în vara urmâtoar?.
soţirilor. Este o temere oare-care că îndată-ce bureţii se arată, dintr’o în vara următoare avănd căldură şi d e*-
prin îusoţiri capitale se mai împărţeşte mică pată se lăţesc în lături, sugăud zeală, morbul se desvoaltă în vii na:
şi monopolul de bani, se împarte, adecă puterea de vieaţă din plantă, ca pârjolul departe.
ae desccntralisează, lucru foarte natural uscă frunzele pe unde ajunge.
Dacă frunza în care s ’au aşezit bu­
că depunerile, venitele băncilor se împu­ îndată-ce perenospora viticola u luat reţii, în liniştea de iarnă, cade, se în tic i;
ţinează. dimensiuni (lăţire) mai mare se poate pe pămănt intre alte frunze şi poate
După-cum averile mari împărţite în vedă şi cu ochii. Pe partea din jo s a se învălue chiar şi cu zăpadă în timpul i *
mai multe parcele între singuratici spo­ frunzii se arată nişte pulvere albă ca iarnă.
resc biinăstirea mai multora, intocmai aşa zahărul. Priu aceasta se lăţeşte boata de
Primăvara ivindu-se căldura şi topîc-
este şi relaţiunea dintre bănci şi în­ viie mai departe. Rădăcinile bureţilor se
soţiri. du-se zădada, frunzele cu bureţii trec ia
află ţesute îu corpul frunzii de unde se
putrejune, unde bureţii se desvoaltă mai
Pe lângă toată susţinerea, că noi nutresc. Bureţii seamănă mult cu părti­
departe. Putend ajunge la fruDze ori c i
n’am fi în stare a forma însoţiri, că celele făinii de grâu şi n’au lipsă decât
acelea se pleacă cătră păment, ori ci
n’am avă puterile de lipsă, statistica în­ de împregiurări binevenite să poată trece
vănturile de primăvară u^cându-îe le ri­
soţirilor întemeiate din Budapesta dove­ pe alte frunze. Impregiurările însă se
dică diu nou in formă de pulvere pe
deşte, că chiar în comune române are găsesc foarte uşor, de oare-ce pulverea
frunze, unde încep vieaţa de nou.
însoţiri care lucră cu bun spor, ba aceasta chiar de sine cade pe frunza
din zi in zi tot cuceresc teren. vecină sau pe struguri. Dacă se iveşte După-ce am descris forma şi desvoî-
vent, acela poartă pulverea pe ramurile tarea cât şi prolungirea vieţii acestui pa­
Dintre 96 însoţiri, care se află în
altor viţe de viie, şi o duce şi in viile razit, care poate nimici total roadele dm
Transilvania, cel puţin 2 0 — 30 sânt în­
vecinilor. Viscole mari poartă felul vii, urmează să arăt şi acele m ijloa»,
temeiate în comune române. Aşadară
acesta de bureţi în formă de pulvere priu care se pot apăra cultivatorii şi
străinii ne ştiu preţul mai mult, ne cu­
chiar şi în ţeri străine. în acest mod proprietarii de vii de această parazită
nosc mai bine gradul de culturii decât
noi înşine. s’a lăţit peronospora viticola din Francia, atât de stricâcioasă.
!
nnde a fost importată iin America, în Spre acest scop se folosesc stropirile.
Nu teren pregătit, cultură înaltă, ci
ceîealalte ţeri din Europa. De regulă viile ae stropesc de două-ori,
voinţă şi luciu trebue, apoi putem avă
noi înşine însoţiri. Una dintre condiţiunile cele mai în­ odată nainte de ce a r înflori struguni şi
semnate ca peronospora purtată mai de­ după-ce s’au format boabele. Materia sau
parte se poată vieţui este, ca se poată fluiditatea cu care se stropesc viile se cob -
 Nr. 22
ţane din: apă, peatră venătă şi var, ames­
tecate In anumită proporţiune. Aşa d. e.
luăm o bute în care s’a Îndatinat să se
exporteze de regulă petroleul, în aceasta
punem un hl. (1 0 0 1.) apă caldă. După
aceasta luăm 1 chlgr. var stîns, care aşe-
2ându-’l într’un ciubăr turnăm pe dînsul
apă din bute şi tot mestecăm până se des­
face tot varul şi apa se preface îu fluidi­
tate albă ca laptele. După aceasta luăm
1 chlgr. peatră văuătă (cupru), care aşe-
z£ndu-’l şi legâudu ’l într’o pânză groasă
care se foloseşte de regulă pentru saci, se
anină în butea cu apă aşa ca apa se
treacă peste peatră. Stând 4 — 5 ore îu apă
peatra vănătă se disoalvâ, adecă desface
şi vineţeştft apa. Acum săculeţul se scoate
din apă, în care nu rămâne decât nişte
drojdii,
Câud atât în bute cât şi în ciubăr
materia este până în această stare gătită,
mestecăm apa biue cu peatră văuătă cu
un par de viie. Iu act asta turnam apoi
apa văroasă după-ce s’a mai aşfzat, tur­
nând apa cineva tot mestecă fluidităţile îu
bute. Apa din ciubăr se toarnă mai încet,
nu cumva să se verse ceva petricele sau
năsip din var în bute.
Fiindcă această fluiditate o stropim
prin instrument cu ciur sau dt3 ca sîta,
e de lipsă ca fluiditatea (apa) s6 fie foarte
curată, adecă să nu fie în dtnsa gunoaie,
care ar pută Împedeca stropirea, astuparea
gâuricelor maşinii de stropit.
Apa aşa pregătită se numeşte fluidi­
tate de un p e r e e n t, fiindcă la pregătirea
ei am folosit 1 chlgr. var potolit. Această
fluiditate de un percent se foloseşte la
stropirea viilor primăvara sau prinia-datâ.
S e poate pregăti fluiditatea de 2 — 3
sau mai multe percente, când adecă cupru
.şi var se iau 2 — 3 sau mai multe părţi.
Pregătirea se face tot în modul arfitat.
Pentru stropirea de vară de regulă s’a în­
datinat folosinţa fluidităţii de două per-
cente.
Fiindcă fluiditatea aceasta atacă va­
sele de fer, nici la pregătire nici la în­
trebuinţare sfi uu ne folosim de dînsele.
Mai bine ştiut vasele de lemu şi lut.
Varul se adauge la apa veneţită cu
cupru, ca incâtva să împedece puterea dis­
trugătoare a euprului, dar’ de loc nu împe-
•decă efectul nimicitor al peronosporei
viticole.
Totdeauna înainte de folosire fluidi­
tatea se mestecă foarte bine, fiindcă cuprul
:şi varul se aşează pe fundul buţii. Numai
aşa are resultatul de noi dorit fluiditatea,
•dacă materia ucigătoare se stropeşte în
formă de ceaţă.
O maşină de stropit costă 14 fl. 50 cr.,
| cumpăra câte o maje metrică cupru (aramă),
care poate fi folosită şi de mai mulţi eco­
nomi, chiar şi îa alte plante: pomi sau cartofi.
L a îndeplinirea stropirii trebue ob­
servate următoarele regule: Viţele şi frun­
FOAIA PO PO RU LU I
zele de viie trebue aşa stropite, ca fluidi­
tatea se pătrundă pretutindenea.
Şirurile se stropesc de doufi-ori, odată
mergem pe o parte, apoi ne reîntoarcem
pe ceea'altă. Lucrătorul sfi nu ţină aproape
ţevea maşinii de viţa de viie, diu doufi
motive. Dacă ţine aproape ţevea stropi­
toarei, fluiditatea merge tot cam pe un loc,
nu ajunge pe toate ramurile, de altă parte
nu se face destulă ceaţă diu fluiditate, ci
trece în stropi mai mari, care se scurge
uşor de pe viţe ori fruuze. Nici-odată Efi
uu stropească aşa de multă vreme câte o
viţă, până viueţeşte, ci mai subţire, însfi
de două ori. Dacă vi ia este situată pe
loc mai ţepiş, atunci stropirea sfi o înde­
plinească din jo s în sus, dar’ nici-când
din contră, câ aşa uu poate face ispravă
bună. Stropirea nici-când sfi nu se îndepli­
nească înainte de ploi, dar’ sfi se facă stropi­
rea îndată după ploi, când frunzele s ’au
sbicit de picurii de ploaie, că aceasta este
vremea cea mai bună pentru stirpirea bu­
reţilor.
Nici-odată sfi uu stropim viia iudită
dupâ legare, când ramurii şi frunzele nu
se află în starea lor naturală; dar’ nici
prea tare sfi nu se facă stropirea ca sfi
curgă în picuri muteria de pe viţe.
Cât pentru timpul stropirii am amintit
mai nainte, adecă prima stropire se face
iu Maiu, a doua în tapetul lui Iunie sau
începutul lui Iulie, înainte de înflorire şi
după înflorire. Dacă însfi nu ui-a succes
vre o stropire din causa ploilor şi vedem
că peronospora se desvoultă, stropim de
3 — i ori; dar, până ştiut frunzele mai
fragede cu fluiditate mai slabă.
Dupâ socoteala celor mai strguincioşi
economi un hl. fluiditate tste destulă pen­
tru a stropi un juger de viie de 1600
sttngini pătraţi, prin care îşi poate scuti
roada de buretele stricăcios.
Unde s’ar fi ivit peronospora viticola
în toate viile din comună, acolo proprie­
tarii au datorinţă a se apfira în interesul
lor biue priceput de această parazită.
Mai a’es astăzi, când filox-ira a causat
atâtea pagube, vinurile s ’au ridicat in
preţ, încât scutiudu-’şi proprietarii roa­
dele, pot avă dubândă însemnată.
Peitră venătă în boite costă 4 0 — 42
cr.. dar’ luată din fabrici cn m.m. costă
30 cr. Aşa câşt gată este şi mai curată
şi mai bună, nici nu este falsiâcatâ prin
cuprins de fer, după-cum adese-ori se în-
tfimpîă în neguţfttoriile mai mici.
De altă parte folosindu-se peatra
venăti şi ia altoitul grâului, ca acela sfi
fie scutit de tăciune, flecare comună re­
spective locuitorii din dînsele îşi pot
care o pot folosi atunci când şi unde
lipsă au de din sa.
Pag. 87
Statorirea greutăţii vitelor cu fâşie.
Adese-ori neguţătorii de vite şi cu
deosebire măcelarii au lipsă sfi poată cu­
noaşte şi statori în tirg greutatea vitelor
aşa cum stau pe picioare. Pentru aflarea
acestei greutăţi şi facerea socotelei cât
se p o a te , de repede, s’a descoperit şi
compus nişte fâşii sau prime cenîimetrice.
Până astăzi sânt patru descoperitorii
acestei măsurări, dela numele cărora se
numesc şi fâşiile centrim etrice: Pressler ,
K liirer, Mateezicz şi K jelleslrom .
Prin fâşia centimetrică de Pressler
se iau doufi măsurări, una porneşte dela
şoldul dindăret peste umărul drept ori
stîug până la crucea pieptului între pi­
cioarele dinainte, trecend pe partea dreaptă
ori stâDgă până pe şoldul dindărăt. A
doua mfi3ură din mijlocul bordiilor pe
marginea coastelor, peste şold, pe sub
coadă, venind la punctul de plecare pe
ceealaltă parte. Aflând cei doi numeri se
caută tabla dată cătră faşia centimetrică
unde aflăm numfirul cilindric, care apoi
se înmulţeşte cu numărul gradului de
grăsime, care se ixtinde dela 0 '3 9 — 0 '4 7 ,
în acest mod aflăm greutatea vitei.
Sistemul de măsurare a lui K liirer
coustă în măsurarea trupului cu faşia
compusă de dinsul.
După măsurarea trupului tot în mo­
dul mai sus am intit, măsurătorul caută
în cirte a dată cătră această fâşie uu-
merii aflaţi la măsurare şi în modul
acesta greutatea ’i-se arată deja socotită.
Sistemul M aL'cvicz nu constă numai
din faşia îm părţită în centim etri, ci are
fâşie anume pr( gătită sji numărorată,
pentru accst scop, care pe o parte este
roşie pe alta neagră. Cu această fâşie se
mesură jum ătate din partea dreaptă dela
spinare din dreptul piciorului dinainte
unde este trupul mai ângust până la
mijlocul pântecelui, a doua măsură se
face dela şoldul dindărăt ln linie dreaptă
cu spinarea până la mijlocul bărdii, de
unde se începe grumazul mai subţire.
Numerii aşa dobândiţi se îmulţesc cu 2 ,
totodată se mai face o măsurare dela
mijlocul bărdii pe sub unghiul umerilor
de-alungul pe marginea stomacului, pe sub
unghiul şoldului până la rădăcina cozii.
Acest numer se adauge cătră ceialalţi
numeri, din suma acestora trebue sfi se
subtragă 7 2 1 — 7 2 2 , numărul rămăşiţei
se află pe partea roşie a fâşiei şi pe
lăturea contrară tocmai la acel loc par­
tea neagră a fâşiei ne arată greutatea
vitei. Prin faşia de K îd lc s tr d m ase­
menea se măsură trunchiul şt lungi­
mea vitei după-cum se află îndruma­
rea dată cu aceasta fâşie, după mă­
surare se poate viude greutatea pe partea
contrară a fâşiei.
După îucercările făcute până acum
pentru intrebainţarea practică s ’a adeve­
rit de cea mai bună măsurătoarea greutăţii
descoperită de K lurer.
Firm a Hauptner din B erlin, aduce
în folosinţă o fâşie namită Z ielk c. Aceasta
se poate cumpăra dela firma F is c h c r dia.
Budapesta cu 8 fl. Strada Kossuth.
L a toate aceste fâşii menite a face
măsurare, sâut date îndrumările de lipsă.
 Pag. S8
Ştiri eeonomiee.
S ecere n o u a .Un slujbaş dela calea
ferată din România, cu numele Alexaudrescu,
a fâcut o secerătoare de mână, cu care un
singur om poate secera pe zi pâna la 2 ju­
gere. Alexandrescu a plecat în s‘răinătate
pentru a-’şi câşfiga diploma acestei seceri,
C3re de sigur va ajutora mult la sporul se­
cerişului.
C âţi lo c u ito ri a r e E u r o p a ?
în
ar.ul trecut E u r o p a Întreagă a stat din
357,449.500 suflete. înainte cu 10 ani Eu­
ropa nu a avut decât 337,526.700 suflete, va
se zică în restimp de 10 ani s’a arătat un
spor de 20,922 300 suflete.
C on u crierea z ile rilo r . Ministrul de
agricultură a rînduit ca se se conscrie toţi
zilerii din ţeară, cari doreBc a lucra în r&stSmpul
verii la munca de câmp. După statistica ofi­
cioasă, caută lucru: în comitatele Moşon 132,
Arad 966, Borşod 1457, Sepiş 91,Sălagiu 1834,
Marmaţia 5042, Ung 3707 de oameni. Se
caută lucrători la lucru de câmp în comita­
tele: Moşon 648, Arad 213, Borşod 1635.
Sepiş 1719, Hunedoara 160, Ung 3128, Sfilagiu
2077, Marmaţia 5728. Dacă undeva este tre­
buinţă de lucrători, sau zileri caută lucru, toate
desluşirile de lipsă se pot afla dela ministrul de
agricultură la secţia sau partea statorită pen­
tru stilistica economică sau Ia vicecomitele
fiecărui comitat.
P lu y u rt cu vapor. Economia câm­
pului din an tn an înaintează, încât vczCnd
invenţiunile noue, te pun în adevărat* uimire.
Pe şesurile Întinse ala câmpiilor din Ungaria
In loc do plugari cu patru boi vede privitorul
maşina de arat minată de aburul apei. în
Ioc de boi, pluguri, căruţe şi care cu nutreţ,
vezi pe holde o unealtă de fer, lângă aceea
oameni şi buţi cu npă, aceste isprăvesc ara­
tul. Lucrul, tare se face prin maţiuă este
isprăvit cât se poato de bine, de gieşi nici
pomană; aşa, câ trebue se admire omul lucrul
bun. Pâmăntul poate fi arat pururea pentru
ori-care plantă mai adânc sau li suprafaţă,
după-cum trebuinţa pofteşte.
E x p o r tu l lâ n e i cu f/ref scdxut. Pe
toate liniile statului s’a redus preţul pentru
exportul lânei, care se duce până în 8 Iulio
la tîrgul dc lână, care se va ţine cu licita-
ţiune in Budapesta. Pentru lâna menită la
acest tirg şi pusă, pentru magazinele îndatinate
se va socoti preţul redus şi adecă: pentru ta­
rifa de clasa I. se va plăti tarifa clasa II.,
eu-’ dacă *e exportează deodată 5000 chlgr.
pentru această greutate în loc de tarifa clasa
VIII. se va socoti tarifa clasei A. Tot ademe­
nea favor se dă şi pentru exportul îndeplinit
•pe năi.
A p ă ra re a con tra b o a le i p o r c ilo r
in G erm a n ia . Ministrul de interne al sta­
tului prusian a dat o ordinaţiune care în li-
niamentele mai însemnate are următorul cu­
prins: neguţătorii de porci sftnt îndatoraţi a
se supune, ca veterinarii statului în ori-eare
-vreme se le poată cerca şi visita porcii. Ase­
menea botaşii şi stăpânii cari îşi dau coteţele
pentru îngrijirea porcilor. Toţi aceştia sflnt
îndatoraţi, ca coteţele, trocile sau vălaele,
nnde a petrecut turma şi de unde au mâncat
porcii se fie desinfecţionate şi spălate cu leşie
FOAIA PO PO RU LUI
şi alte materii. Mai departe sflnt îndatoraţi
a ave cărţi regulate, în cari se se scrie de
usde şi ce porci li-s-a adus şi când s’au mî-
nat din coteţe, totodată ziua când s’a făcut
controla din partea veterinarului. Pentru anul
viitor B’a poruncit, ca toate coteţele să fie aşa
întocmite, ca prin podele se nu poată străbate
urinuL Pe viitor padimental unde se culcă
porcii va trebui pregătit din ciment, sau as-
phalt de 10 c. m. gro?. Tot asemenei vor
trebui pregătiţi şi păreţii, până la înălţimea
de P/a metru se fie văruiţi cu ciment. în
acest mod sperează a pune pedecă la boala
sau ciuma de poroi, cave se lăţeşte In mod
înfricoşat.
P a r i d e vie. Ministrul de agricultură
în legătură cu legea despre replantarea viilor,
după-cum a declarat Ia desbaterea proiectului
se va îngriji şi de pari pentru vie din pădu­
rile statului. Ministrul a cerut încuviinţarea
dietei, ca sS poată ajutora şi spriginl pe cul-
tivătorii de vii şi prin pari ieftini de vie pre­
gătiţi din pădurile erariale. Conform acestei
hotărîri a Îndrumat toate diregătoriile încre­
dinţate cu supravegherea pădurilor, ca din
an In an să pregătească pari şi rude de vie
din pădurile erariale. Aceste vor fi vfindute
cu preţ cât se poate de mic, numai cultivă*
torilor de vii. Ministrul va statorl preţul pa­
rilor aşa de ieftin, ca statul să nu aibă nici
un venit, decât numai răsplătirea lucrulu: şi
cheltuelilo de supraveghere. în aaumite m -
suri şi împregiurări vrednice de deosebită
luare aminte te vor da şi împărţi pari şi In
cinste.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 120. Voind a Introduce una ori
mni multe din plantele descrise In „Economul1*
nr. 12 sub numirea 1. măzărieho de pădure, 2
plantă de mocirlă, 3. plantă de câmpie, rog
a-’mi împărtăşi, că dc undo se poate procura
sămtbţn acestor plante şi cu ce preţ. Ase­
menea şi aceea, că cele două soiuri dintâiu când
se sentnăoâ şi câtă sămănţă se reerre la un
jugăr. Precum şi dc câte-ori se pot cosi Ia
un an. Asemonea rog a-’mi împărtăşi, că spre
scopul semănăturii acestor plauto cum are a
se pregăti pămăntul.
( acova, Matriu ltruttti.
R e s p u n s . La această întrebare am
răspuns foarte ade.«e-ori, nu numai dar’ de
două ori am dat şi poveţele cum se cultivă.
Cele două plante dintâiu s’au dovedit de foarte
bune pentru clima şi pămăntul patriei noastre;
dar’ planta de câmpie uu corespunde aştep­
tărilor. Sămenţa este scumpă, de oare-ce abia
de câţiva ani se cultivă în ţeara noastră, chlgr.
costă 5 fl. v. a., se poate procura din P ră ­
vălia industriaşilor români din Sibiiu. Se
pot cosi amăndoue cel puţin de 2 ori pe an.
în tr e b a r e a 121. Eu am adus până acum
vr’o 7 vagoane de mere din Bistriţa. în 4
Noemvrie 1895, am încărcat un vagon cu 90
de metri m. şi le-am expedat până în Chi-
chinda-mare. Plătind pentru acesta 164 fl.
64 cr. Tot de acolo au mai încărcat pe va­
gon un neguţător din Timişoara 98 mm. mere
şi le-a expedat d-lui până în Arad. Aceasta a
plătit numai 92 fl. Calea dela Arad face
până la Chichinda-mare, cam la 100 chilo-
metri. Am întrebat pe acel neguţător, cum
poate fi de plătesc eu aşa mult şi nu-’s cu
mult mai departe decât d-lui. Domnul acela’mi-a
luat fractul (şedula de export), s’a uitat în
dînsa şi a văzut că este aşa cum zic eu. în­
Nr. 22
dată m’a mînat la şeful sţaţiunii şi eu ’l-am'
întrebat, pentru-ce am plătit eu aşa mult până
în Chichinda-mare. Acela a luat fractul şi
s’a uitat şi el şi ’mi-a zis ca se merg, căci
capăt înapoi ce am dat mai mult acolo In
Chichinda.
Când am ajuns şi am descărcat merele,
m’am dus la şeful staţiunii şi la cassarul şi
le-am spus câ am plătit cu aproape la 50 fl,
mai mult. Tot eu am mai avut vr’o 10 frac­
turi pentru mere din anul 1894 aduse din
Bistriţa, le-am dat şi pe acelea de le-au cău­
tat şi printre acestea au găsit vr’o 4 că am
plătit mai mult cu 30— 40 fl. Dintre aceste
b:lete de export au oprit şi Ia tine, zicăad
că vor face lăcrămaţie pentru ele. Făcut-au
ori ba nu ştiu, dar’ îmi răspund că acele frac­
turi din 1894, nu se poate căpăta nimica, căd
a trecut vremea, însă pe acesta şi adecă pe
cel din Noemvrie 1895, am se capăt vr’o 5 0
florini, însă trebue se aşfept poate şi trei
ani, îmi zice şeful şi cassarul.
Acestora le-am, zis că este prea mult ca
să aştept eu până atuncia după banii m eir .
căci eu plătesc cameta după acei bani, căci
’i-am luat din cassa de păstrare.
Rog a-’mi răspunde, că cum să fac ca
să-’mi capăt banii, duce-mă-voiu eu în persoană
Ia direcţiunea căii ferate în Budapesta, ori
că să-’mi facă careva rugări ?
Precum văd eu, domnii aceştia dela Chi­
chinda ’mi-se pare că ar vrea se pună m ina
pe banii nit i, de a:eea mu întind până la 3 ani.
A b o n en t n r .
R e s p u n s . Conform ordinaţiunii m intf-
tiului de comerciu din 10 Dec. 1 8 9 2 , nm!
83.249 cu priviro la tarifa de mărfuri care
se expadeiză po trenuri In §. 61 punctul ■{
se dispune că dacă B’ar fi aplicat socoteai!
greşită, oii la socotirea preţului pentru că­
răuşit Bau export s’ar fi ivit greşeală, l i p jj
s’ar suplini ulterior, dacă s’ar fi prim it m ii
mult trebue înştiinţat pe cel interesat f i r i
întârziere. Dacă cineva dela terminul p Jă iiri
In vreme do un an nu ’şM cercat dreptul se
prescrie, adecă nu poate cere restituire. A ţi
fiind, dacă nu ’ţi-a relntor* b.inii de d t r i
şeful gării, cum trebuia se facă, cu cât ai
plătit mai mult, f i r i întlrziere fă rugare li
ministrul de comerciu dovedind cu biletele
de export că ’ţi-s’a făcut socoteală prea msre
atunci ro3gă pe ministrul, ca sS dispună re -
plătirea. Se poate că şeful şi cassarul dela
tren aşteptară ceva onorar de aceea te-a pur­
tat cu vorbe goale. Dacă ai avă cine se -';i
caute de afacere chiar şi cheltueli peste Icre
din 1894 ’ţi-s’sr pută recâştiga. Statul n'sre
a păgubi pe nimenea, nu mai ales pe cttă ţtn ii
care să deprind cu comerciul, că dela aceia
capătă an de an venite şi dobândă frumoasă.
POSTA R ED A C Ţ IEI.
Dlui I. Petrişor, Corniţei. Noi avem raport^'
dela o aşa persoană, care este vrednici de to ata în­
crederea. Se poate că d-voastră n’aţi fost de fa ţî
atunci, când s’a petrecut lucrul, despre care r .:-s a
raportat noue. Cine nu ştie, nu vede, n’are cunoştinţa
nu aude, nici-odată nu este in stare a răsturna mar­
torul, care ştie şi vede. Noi credem, că în faţa
d-voastre nu s’a clevetit; dar’ lucrul, care s'a petre­
cut înaintea altora nu se poate răsturna decât prur
lipsa de cunoştinţă.
Dlui Dumitru Sassul, Vama in Bucovina. Se­
minţe de măzăriche sălbatică, sau de pădure şi pUr.ts
de mocirlă se pot procura câte cu 5 fl. v. a. ch!^r
dela: frâzul.’ia in,iu.'!ri,işi!cr cin Si'tiiu.
 Nr. 23 A d ao s la, „ F O A I A P O P O R U L U I » nr. 2 3 — 1896 Pag. 89

cultăm povestirea cu ridicarea şi înain­ Neajunsurile, cu lucru .se pot uşura,

ECO N O M UL tarea, atunci de bunăseama auzim şi aflăm, depărta, ba şi cu totul se pot încungiura.
redactat de I. COS T IN, că numai munca şi păstrarea a fost în Lipsele vieţii prin vorbe şi vaiete
preot. stare a-’i ridica la bunăstare. ajută descuragiarea; dar’ prin fapte se
Poporul nostru cu foarte puţine delătură. Când poporul nostru, care fără
abateri este lucrător bun, ştie cum sfi
Luerul şi cruţarea. îndoială lucră mult şi din greu, ar purta
câştige banul, nu este însfi atât de. aprig* socoteala trtbuincioasă şi ar pune păs­
Adese-ori ni-se dă prilegiu sfi auzim
la lucru ca Italianul sau Francezul; el trare câştigurilor sale, fără de care bună­
tânguirea şi jelania unuia ori altuia din­
lucră încet şi bine. stare şi Îndestulire nu se poate ajunge,
tre plugarii noştri asupra sorţii triste,
Adevărat, că are multe scăderi în atunci n’ar pută trăi din sudoarea ace­
spnnendu-ne cât de greu o poate duce
lucrul seu, aşa de pildă n’are destulă luia atâţia trântori jidovi şi străini.
cu traiul zilnic.
răbdare cu isprăvirea lucrului, n’are so­ Aceste lipitori a veacurilor au supt
Nimic nu este sub soare mai ne­ coteala de lipsă la împlinirea unei lu­ unsoarea din trupul ţeranului, lăsându-’i
folositor ca această tânguire, căci lege a crări în ceea-ce priveşte împărţirea vremii. oasele, ca cu acele sfi tot muncească ca
dat D-zeu omului încă în raiu fiind, ca : Ţeranul cu braţele sale vînjoase adese­ sfi câştige banii trebuincioşi pentru ra­
cu sudoarea fe ţe i tale îţi vet agonisi ori este în stare ca cu lucrul greu şi chiul jidovesc.
pân ea cea dc toate zilele. Această lege obositor s6 câştige bani; dar’ partea cea Poporul nostru are trupul sănătos
este atât de naturală şi firească, încât mai mare a zilerilor nu ştie păstra. şi tare cu care duce, poartă şi poverile
nici-odată nu se poate schimba nici aba­ Dacă lucrul nu este împreunat cu ca sfi câştige avere; îi lipseşte însfi în­
tere nu se poate face câtă vreme există socoteală şi păstrare, atunei puţină ispravă ţelepciunea şi priceperea prin care ar
această lume. face singuraticul şi tot aşa mulţimea. trebui sfi se facă pe sine domn, ear’ nu
Singurul mijloc, priu care omul ca Munca isprăvită pururea trebue sâ pe altul.
stăpân pe soartea sa şi slobod în voinţă, fie în potrivire cu păstrarea, din contră Pe noi numai lucrul şi cruţarea ne
poate sfi-’si facă timpul de faţă şi viito­ poate fi lucrul cât de mult, câştigul cât pot duce la fericire şi bunăstare, deci
rul îndestulit e s te : lucrul. de mare, dacă cruţarea lipseşte atunci dară numai aceste doufi buuuri trebue
Omul ca făptură de frunte şi cea foarte puţin spor se poate ajunge. sfi le propoveduiască preoţimea, învăţătorii
mai frumoasă pe acest pământ, ca fiinţa Până-când văile, şesurile şi munţii şi cărturarii noştri mai deştepţi. Cu
cea înţeleaptă şi Înzestrată cu cunoştiinţă nostrii nu vor fi prefăcuţi in tot atâtea evanghelia în mână sfi* arătăm pe fiiul
şi judecată, bine ar fi ca sC privească in grădini roditoare prin lucru şi sîrguinţă, cel rătficit, care ’şi-a risipit averea sa
giur de sine, se caute la lucrul şi munca până-când meseria şi neguţătoria se va ajungând sfi guste tot amarul vieţii.
altor făpturi ale lui Dumnezeu, cum sânt afla în stăpânirea străinilor, până-când De loc nu este destul, ca luminătorii
bună-oară insectele. Insectele ca tot atâtea plugarul nostru nu-’şi va lucra moşia sa poporului sfi vorbească numai despre tre­
vieţuitoare ale pământului şi aerului, din inţelepţtşte: nu se poate ca noi sâ înain­ buinţele sufleteşti, cu aceste trebue îm­
ziorii zilii până seara aleargă ca sfi-’şi tăm pe terenul economiei naţionale. binate şi lipsele trupeşti, care numai
poată aduna cele dc lipsă pentru traiu După-cum credinţa s ’a vestit şi pro- prin lucru şi cruţare se pot îndeplini.
şi pentru prelungirea vieţii. poveduit prin apostoli, cari au clădit bi­
Dacă omul are voinţă sfi înveţe şi
se-’şi lărgească cercul de cunoştinţă, dacă
serica credinţei şi a pus aşezământ reli- Nouă tovărăşie.
giunii creştine, întocmai aşa apostoli ne Dela începutul ei „F o a ia Poporuluia
6e luptă cu lipsă şi neajunsuri, dacă râv­ trebuesc noufi cari se înveţe, sfi deş­
ne încuragiază, îndeamnă şi povfiţueşte
neşte după o Bt«re mai bună şi indestu- tepte şi sC lumineze poporul agricultor
ca sfi ne unim puterile şi averea noastră
litoare. atunci ducă-se şi înveţe dela furnici cum se ’şi muncească şi sâ-’şi lucreze formând însoţiri economice, prin ajutorul
şi albine. Dela aceste insecte poate moşia sa mai înţelepţeşte ca sâ poată
cărora fC putem înainta şi 8junge la
învăţa ce este lucrul, sirguinţă şi păstrarea. ajunge la venite mai mari.
bunăstare.
Vermele pământului şi paserea sbu- Deosebirea între lucru şi lucru este Părintele I. Costin , care a dat
rftoare prin aer, pot da pentru doritorii foarte mare. Aşa tăietorul de lemne lucră, dovadă despre iubirea adevfirată cătră
de soarte mai bună cea mai potrivită în­ lucră şi strugarul, amândoi lucră cu lemn; popor, care câtă vreme s’a aflat păsto­
văţătură. Dela aceste poate afla omul, dar’ ce mare deosebire este între strugar rind turma lui încredinţată, a clildit şcoli,
<4 lucrul este fundamentul pe care se şi tăietorul de lemne. Unul priu lucrarea a făcut coruri şi a sporit averile bise­
clădeşte îndestulirea, că sîrguinţă prin în­ lemnului scoate la iveală unelte preţioase ricii, se arată tot asemenea muncitor
trebuinţarea vremii dă roade bune, că numai şi frumoase, celalalt zdrobeşte lemnul ca vrednic la locul care se află acum.
alergare din ziori până în noapte poate din acela sfi fie foc şi cenuşe. Asemenea Prin lucrarea cărţii sale, îndreptarul
şi este în stare a împlini dorinţa omu­ se întfimplă şi în agricultură, unul lucră despre întemeierea băncilor rurale, adecă
lui de a putfe fi fericit. pământul cu anumite regule şi sistem, fe- comunale a făcut foarte bun îndemn tu­
Noi avem multe pilde, când un tinăr când isprăvuri bune, altul scormoneşte turor acelora, care voesc înaintare prin
Birac însfi lucrător bun şi sîrguincios prin şi el in pământ; dar’ de ispravă nici vorbă.
Însoţiri.
lucru s’a ridicat la bunăstare. Sânt Lucrul bine întocmit şi isprăvit După-ce noi am văzut, că „însoţirea ^
multe părechi între căsătoriţi, cari jurând aduce pururea câştig îndestulitor, dacă industriaşilor rotnâni din Sibiiu încă
credinţă unul altuia n’au avut nici o nu vin loviturile naturei, cum sânt grin­ s’a format la stăruinţa acestui muncitor
avere, n ’au avut nici lăcaşul unde sfi-’şi dina şi gerul. şi că este gata a sta cu lucrul, şi cu
serbeze nunta, n’au avut loc unde se-’şi Lucrul isprăvit ca din silă, care nu sfatul în ajutorul tuturora, care doresc
plece capul, ci din îndurarea şi bunăta­ se îndeplineşte cu voe bună şi deplin şi vreau înaintare prin tovărfişii, ’l*am
tea altora au putut ţinea nunta. Aşa a ci numai se face zam ă: pururea este chemat sfi ne pună la cale o însoţire*
fost aceasta atunci; dar’ după trecerea împreunat cu perderi. în 31 Maiu ’l-am putut avea în
alor 1 0 — 15 ani îi găsim în casa şi la Sărăcia, lipsa şi neajunsurile asupra mijlocul nostru,, unde preoţii, învăţătorii,
masa lor însăşi. cărora plângerile sânt atât de'dese, n’are inteligenţa şi poporul din loc şi ginr ’l-am
Mulţi dintre semenii lor ori binefă­ nici un leac mai potrivit ca lucrul şi întimipnat cu dragoste românească.
cătorii dela nuntă se întreabă, cum au cruţarea. Aceste sunt doufi bunuri atât Noi inteligenţa, ca conducători fireşti
putnt sfi se ridice aşa de repede şi la o de îmbinate una cu alta, încât niciodată
ai poporului vedem, că numai prin to-
bunăstare atât de folositoare? Dacă as­ nu pot da câştig decât bine împreunate.
 Pag. 90 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 23

vărfişii şi spriginul împrumutat vom putfi Cu toţii am rfimas însufleţiţi de

Semenarea aeaţilor.
face, duce la ispravă buuă pe poporul modul cum a arfitat care poate fi calea
Mulţi dintre cetitori au dorit ca sfi
nostru de o parte îndemnându-’l la lucru, adevfirată prin care poporul poate ajunge
le dăm unele poveţe cum se seameni
dovedindu-'i prin încercările noastre ce la bunăstare şi îndestulire, cu toţii am
acaţii.
putem face, de altă parte învfiţâudu-’l Ia simţit adânc, că numai calea arfitată de
Acaţul este uu arbore, care se face
păstrare şi cruţare. străbuni „roagăte şi lucră“ ne poate duce
în ori-ce păment, de aceea chiar şi de
Cu scopul acesta am hotărît s& la ceea-ce cu toţii dorim : îudestulirea.
acolo unde altor arbori de loc uu le priesc,
punem la cale înfiinţarea unei însoţiri. Atât spriginul şi poveţele date pentru
acesta creşte şi se face cu toată înlesni­
De o parte spre a încungiura ori-care întemeierea însoţirii noastre, cât şi vor­
rea. Numai chiar pământul mocirlos nu-’i
greutăţi şi greşeli în ajungerea scopului, birea părintelui Costin îşi va ave urma­
prieşte.
de altă parte ca să ' facem ispravă te­ rea sa, câştigând şi cucerind din acest
meinică am rugat pe: părintele Costin sfi cerc mai mulţi aderenţi şi abonenţi la Acaţii îu unele locuri s’au sporit atât
vină la faţa locului, ca sub povăţuirea F o a ia P o p o r u lu i* . de mult, încât economul abia poate scăpa
lui să înfiinţăm însoţirea din Feleacul- Mult ne îmbucură dorul plugarilor de e i ; dar’ îu alte locuri şi dupâ multă
Sâsesc. şi mai ales al abonenţilor ca sfi poată grije, abia se pot înmulţi.
La trei ore după acneazăzi s ’a des­ cunoaşte pe redactorul, care dă atâtea îu şirele acestea vom vorbi de sfi-
chis adunarea constituantă la dorinţa tu­ poveţe folositoare ţeranilor. mfinarea aeaţilor diu sfimenţă, eară nu de­
turora sub presidiul părintelui zelos şi bun Adevfirat, că dacă noi cu toţii umfir spre plantarea acelora din surcei.
ispravnic Ioan Baciu din Şoimuş şi no­ la umfir ne vom uni în modul arfitat şi Sfimfinţa de acaţi se câştigă prin cu­
tarul şedinţei. susţinut cu atâtea motive puternice de legerea păstăilor, care se vfid aninând pe
In primul rfind s ’a cercat câţi mem­ cătră părintele Costin, ca fiecare sfi fie ramurii arborilor. Păstăile aceste se cu­
bri va avfi însoţirea şi s’a dovedit, că apostol pe terenul economiei naţionale deş- leg de regulă toamna târzia sau iarna,
numerul celor de faţă trece peste 50, teptându-ne şi spriginiudu-ne unul pe a l­ mai ales tinerimea află mare plăcere ca sfi
nefacend amintire de aceia cari n’au tul în agricultură, industrie şi com erciu; le culeagă, dacă li-se dă câţiva bănişori.
putut lua parte la adunare. atunci noi am luat ln mânile noastre lu­ Sfimenţă de altcum sfi poate câştiga
După aceasta s ’a botezat însoţirea crul cel mai folositor prin care ne întă­ şi dela neguţătorii de seminţe cu câte
r B u f:a însoţire de credit ş i depuneri rim ca popor şi naţiune. 2 5 — 30 chlgr.
in Fcleacul-Săsesc* , apoi s ’au alcătuit Adevfirat, câ noufi ne trebue indus­ Alegendu-se sfimfinţa din păstăi, înainte
statutele Însoţirii cu garanţie solidară, trie şi comerciu, prin care se poate In- de sămfinat se opăreşte cu apă ferbinte.
cuote iau părţi fundamentale de 10 fl. bogăţi un popor. Astăzi străinii aşezaţi De regulă se pune atâta sfimfinţâ într’un
în nurnfir nemărginit; dar’ nime nu poate prin satele noastre culeg dela poporul plu­ ciubfir sau covată de câtă avein noi lipsă
nvfi mai mult de 10 voturi. gar banii făcenduse ei domni, eară fiii ca sfi o putem sfimfina in aceeaşi zi, pe
Primite fiind statutele dp toţi cei noştri pribegi şi muritori de foame. care se toarnă apă ferbinte. Apa ferbinte
de faţă s’a ales direcţiunea, comitetul de Noi atn străbătut multe veacuri, am In rîndul dintâiu se toarnă repede; dar’
supraveghere şi cassarul. muncit mult ca sfi avem cultură; dar’ un foarte puţin se lasă pe sfimenţă, strecu-
AtAt la compunerea statutelor, pro­ lucru n’am isprăvit, sC ne unim rlndurile rându-se trebue lăsată sfi se rficească câte
tocolul adunării constituante cât şi Ia ca sfi punem pe fiii noştri Ia neguţătorii, 5 — 10 minute. Dupâ aceasta tot acea
compunerea rugării pentru aprobarea sta- ca banii noştri sfi nu lugraşe punga străi­ apă se toarnă pe sfimfinţâ uude se lasă
tutetor, părintele Costin cu legea comer­ nului. N’am luat ln mânile noastre sprigi- pâuâ se răceşte pe deplin. Dacă vom
cială iu mână ni-a dat toate îndrumările nirea şi ajutorarea clasei de mijloc. Aci băga de seamă că coaja sfiinenţ' i începe
i t ‘
trebuincioase ca sc putem ave firma sem­ zace vina, că noi abia avem industrie şi a crepa, atunci apa se strecoră îndată
nată cât sc poate de îngrabă. comerciu. de pe ea. Apoi se lasă ca sfi se sbiceasci
Avend in regulă pn gătite toate ac­ Mângâierea şi speranţa ne este foarte întocmai ca grâul altoit cu peatră venetă,
tele şi după-ce s’a auteuticat protocolul mare atunci, când vedem, că din centru, câ aşa se poate sfimfina fără sfi se li­
şedinţt i, preşedintele In numele membrilor dela Sibiiu, dc unde noi silntem îndati­ pească de mâni.
din tovărăşie aduce mulţumită redactoru­ naţi a aştepta fapte, a pornit o lucrare Pentru sfimenarea acestei sfimfinţe
lui ,F o ii P oporu lui*, care n’a cruţat prin care se vor putfi duce la îndeplinire mai n:iinte trebue săpat, minfinţelat şi
osteneală a veni Intr’o aşa mare depăr­ bune şi mari lucruri. întocmit pămfintul trebuincios. Sfimenând
tare, care prin înfăţoşarea s ’a a cucerit Noi cei din provincie, cari sdntem trebue grijit, ca pămfintul în care s ’a pus
mult poporul plugar, şi care a dat spri­ sfitoşi de înaintarea şi isprăvuri mari, pu­ sfimenţă sfi fie umed sau sfi se ude, că
ginul de lip ii ca sfi putan avi* însoţirea rurea primim cu însufleţire sfi muncim şi numai aşa va rfisâri mai multă sfimenţă.
lutemeiată. facem după puterile noastre totul ce poate îu pămfint uscat sfimfinţa de acaţi poate
La această vorbire care spunea do­ duce la bunăstare poporul. pieri de tot aşa, încât nici uu rfisare.
rul tuturor celor de faţă părintele între Noi din puterile'noaître bun bucuros De un lucru trebue sfi grijim şi
aplausele noastre se ridică ca sfi ne rfis- dăm jertfa şi obolul la clădiri, bine ştiind anume, ca sfimfinţa sfi fie sfimfinată tot­
jpundâ. că din sute şi mii petri se zidesc cetăţi deauna în ziua câud s’a opărit şi sbitit
Cu o Infăţoşare veselă şi blândă ne şi fortăreţe puternice. puţinei. Dar’ nici-odată nu trebue lăsată
desfăşură, care este scopul omului pe Cu oare-care reverinţă păstrăm dra­ opărită vreme mai îndelungată că aşa se
păment, care pot fi resultatele şi roada gostea părintelui, cu multă mulţumită îi strică şi nu încolţeşte, înzădar s’ar sfi-
lucrului, unde se unesc puterile, care datorim că la rugarea noastră ’şi-a lăsat mfina.
este menirea însoţirilor în viitor, care familia, venind Ia noi, ca sfi ne arete Sfimenţă opărită rfisare în 7— 10
sftut adevăraţii apostoli ai înaintării şi zile dacă e bine îngrijită, dar cea ne­
calea care duce la bine.
culturii.
Uniţi în cugete, uniţi In puteri sfi îngrijită abia la 2 — 3 sfiptfimâai şi încă
Această vorbire ţinută cu glas plă­
lucrăm, că atunci ori-care lucru îl vom şi atunci foarte rărită. Stând vreme în­
cut şi motive conviDgfitoare mişcă adânc
putfi isprăvi, atunci ori-care greutate va delungată în păment poate fi stricată de
şi însufleţi inima celor de faţa într’un mod
fi învinsă. secetă şi de şoareci.
deosebit. Nu sânt în stare a descrie bucuria
R u s n l-S u p e r i o r . 6 Iunie 1 8 9 6 . Acesta este ch’pul cel mai lesnicios
inteligenţei şi poporului, care luă parte î
I o a n G rec, proprietar. de a sfimfina acaţi.
Ia o vorbire economică atât de măreaţă, \
 Nr. 23
^----
Spălarea lânei.
După-cum oierii foarte bine ştiu,
snal dintre cele mai însemnate lucruri
tste curăţenia lânei. Lâna, abia mai nainte
fD câţiva ani, era unul dintre cele mai
bane isvoare din econom'a cu o i; chiar
ti astăzi, deşi pesie tot a seSzut rault
preţul, totuşi este uu product, care dA
renit sigur. Deşi este aşa şi se ştie, că
cn cât lâna a fost mai bine păstrată, mai
-urată şi frumoasă, cu atâta se plăteşte
z&i bine, totuşi foarie mulţi oieri de ai
noştri, adună nişte lână atât de murdară
;-i bilegoasă, care abia are preţ.
Fiindcă această murdărie aduce, cu
şine scăderea preţului, îu interesul bine
priceput al oierilor e de dorit, ca aceia
i? pună mai bună grije pe averea lor.
Neguţătorii şi fabricanţii de lână, ca
totuşi ei s6 posti ave venit d n comerciu
<: lucru, când cumpfiră lâna trobue sfi facă
•xoteală cu împregiurare i cum este nu-
:da şi încă după-cum aflai dela un fa-
iricant dn postavuri, din doufi pricini.
Oiită lâna murdară conţine adese-ori la
0 suta de chilngrame 5 0 — 00 chlgr. ba-
i-.’Aori gunoiu, aşa exportul până la Pesta
1 necurăţeniei trebue sC fie extras deia
pprir'tHrul d * lână, căci tn neguţători»
•:? lină, n ’are lipsă de gunoiu, acela poate
rtoAnfc în sat, de unde se expoitrază
ilaa, se nu trebuească a cheltui cu dinsul
iri nici un folos pe tren. Aşa rnguţă-
:;ral in interesul bine priceput, expoartă
nnoiul, dar’ 11 plăteşte acest gunoiu stă-
linul, care vinde lâna. Preţul exportului
ri:? pentru un chgr. de lână se schimbă
^ f, — 3 cr. A?a, cine vinde lână mai
:ardiră, nccla trebue sfi plătească pentru
tardâric cât-j dela o mm. lână fl. 3 — 3 .6 0 ,
i*Asti este perderea dmtâia.
A doua este ştiut de ori-şi-cine, că
Im murdară trebue spălată şi cu cât
'ne mai bălegoasă, cu atât are lipsă de mai
suit lucru. Acuma neguţătorul trfibue sfi
oeotească la cumpfirarea lâaei şi la chel-
fclile carc se poftesc pentru ace3t spălat,
ti şi cheltuelile aceste sfi le poată avfi
i'Ja proprietarul lânei, că adecă sfi-’i
pitească mai puţin preţ, amfisurat cu
cât va mai trebui sfi cheltuească pentru
spălarea murdăriei din lână.
Fiind prin aceste adeverit, că necu-
riţ^nia trebue din greu plătită, proprie­
tarii ta^e se îndeletoieesc cu ţinerea oilor,
trebue sfi se nisuească a produce lână
ftr&ti. Şi de altcum necurăţenia faţă de
oi, împuţinează atât In mulţime, cât şi
h bunătate lâna, adecă murdăria împe-
iecă mult creşterea lânei, cu cât sânt
oile mai murdare, cu atâta dau mai pu­
ţină lână şi diu contră, cu cât sânt mai
grijite, mai curate, cu atâta lâna este
2ai deasă şi mai lungă: nu o roade udul.
Lâna din murdărie se poate scăpa
Y- doufi căi: ori că oilor se pune pu­
drei aşternut ca sfi nu se murdărească,
FOAIA PO PO R U LU I
ori că înalute de tuns se spală oile, până
încă lâna se află pe dînsele.
Unde curge apă mai limpede de­
cât prin vâlcelele munţilor? Aşa trebue
dată murdăria undelor, sfi nu o ducă pen­
tru spălat la valurile Dunării, că costă prea
mult pe bietul cioban calea aceea lungă.
Abătând oile lângă vâlcele, păstorii, care
şi de altcum petrec zilele întinşi pe foaie,
pot spăla cu multă uşurătate aşa pe rînd
toată turma, apoi sfi tundă şi vendâ mai
multă lână şi m ii puţin gunoiu.
Din cele până aici înşirate este de­
plin dovedit, că interesul proprietarilor
de oi cere, ca sfi grijească de curăţenia
oilor, şi ca lâna înainte de tunsul oilor
sfi o spele de murdărie, de o parte că
’i-se dă preţ mai bun, de alta, că şi
neguţătorii o caută mai Ure. Niraeuea
nu creadă, că pentru-ce nu va putfi vinde
meterm'tji multe de lână ’şi-a perde vestea
şi reputaţiunea din sat, vfiudă mai puţină
şi bine plătit*, nici este dobânda cea
adr venită.
Colica la vitele cornute.
Această boală se hvşte mai adese­
ori la vite, cu deosebire inso pe acest
timp, când ajung la păşune verd>, ori câ
sânt minate la păşuu-i, ori câ rătecind
ajung Ia triloişti s.iu luţernişti, ’Mide pot
adese-ori muioa atâta iarbă verdo, c i se
cadă între a :e3îe IiV.de de plante şi acolo
se crep**. Din care causă plugarii noştri
grije bună sfi poarte, nu cumva se lase
uitate vitele, ca acelea se răttVeasecă pe
asemenea holde.
Această boală provine diu dospirea
sau fermentare i nutremiutelor în stomac,
din care se formează venturi sau gazuri
in aşa nifiiură mare, încât dacă nu se
face calea acestor veuturi ca s ; poată eşi
diu stomac, in scurtă vreme pot se piară
vitele, crepâudu-le stomacul. Mai ales mân­
când vitele iarbă udă sau plină de rouă,
ori doar brumate, pe lângă plantele amin­
tite mai pot da naştere colicei ş i : napii,,
curechiul şi alte plante grase.
Semnele acestei boale s â n t: pânte­
cele umflat, deşertul de-a stânga e bul­
bucat, mâncarea şi rumegarea înceată,
ochii animalului sânt bulbucaţi şi înlem­
niţi, rfisuflarea e greoaie şi grăbită, care
se întâmplă cu lărgirea nărilor; n’au odihnă
şi sânt mult supfirate. Picioarele le strîug
cătră olaltă, din gură cad bale, spinarea
o încârligă, gem grea şi răgesc, pe de-
şertfl stâng punendu-ne urechii auzim un
sunet tempit, şi dacă îu această stare vitei
uu-!i dăm ajutor, piere repede.
Pentru vindecarea colicei mai înda­
tinate sânt următoarele leacuri: Mai ân-
tâiu animalului ’i-se toarnă pe gât spirt
de amoniac (liquor amoniac;) mestecat cu
doufi părţi de apă şi văroasă cam de
2 0 — 3 0 gr. o d a t ă ; această lecuire se re-
petează tot la 5 minute. îa lipsă de
Pag. 91
spirt putem folosi rachiu (horincâ) şi adecă
100 grm. tot cam în atâta apă, ori Va
litru vin bun, sau se ia o mână de frunze
de ismă, care ferbendu-se în jumState litră
apă, care strficurată mestecată cu apă şi
punend în dînsa un pocal de spirt se
toarnă la vite. Apoi animalul trebue
frecat bine peste întreg corpul cu uu şo-
moiag sau legătură de paia ori fen pâuă-
ce începe a râgăi şi se pornesc vânturile.
Dacă pe lângă toate aceste încercări
boala nu s’ar pute delătura, atunci luăm
o ţeve anume gătită pentru slobozirea veu-
tului pe gât, se pune în gură un lemn
găurit, ca sfi nu poată stringe ţevea, apoi
prin acest lemn tindem a străbate cu
ţevea până în stomac, apoi prin aceasta
slobozim vântul sau gazul, care a umflat
bindeul, îndată-ce gazurile s’au putut de­
şerta, vita se însănfitoşează.
Cea din urmă încercare de care se
poate folosi economul, dar’ câud trebue
sfi fie aproape şi măcelarul, că dacă nu
vede reuşire sfi junghie vita, este: stră­
pungerea stomacului cu aşa numitul trocar.
Unde deşertul este mai bulbucat; din
partea dreaptă stând, — apfi3ăm de sus
în jos trocarul îu stomac, ca în acela sfi
între de 6 — 10 cm , după aceea scoatem
afară stiletul, lăsând teaca în stomac cam
15 minute, ca pe aceea sfi poată eşi ga­
zurile diu dînsul. Cu stiletul curăţim din
când în când teaca de necurăţenia ce ar
umple-o. Dacă vita s’a desumflat, scoa­
tem trocarul şi undo. a fo3t aplicat ungem
locul cu terpeutin subţire ori duliot, spre
a depărta prin putoarea acestora muştele
dela rană.
Putend mântui vita trebue ţinută îu
grajd câteva zile, dacă atât apetitul cât
şi rumegarea ar fi îucetit şi vedem că
se prind greu de mâocare, atunci folosim
următoarea pulvere din potecă (farmacie),
care se împărţeşte în ti— 10 părţi, apoi o
dăm dimineaţa şi seara câte o parte.
Ilp. Pulv. rad. gontianac
gram. quadragiuta
Sal. Cr'auber
gram. duceuta
m. f. pulv.
ApSrarea cea mai uşoară a vitelor
de acest morb este, ca sfi nu Ie minam
nici când vitele flămânde le păşune grasă,
udă sau roată. Sfi nu la nutrim cu plante
veştede sau de acele, care stând pe olaită
au început a se înferbenta.
Ştiri eeonomiee.
S t a r e a s e m e n ă t u r i lo r . Călătorind
dela Sibiiu cătră Blaj, Cucerdea, Mureş-Lu-
doş în comunele Hatos, Lechinţa, străbătând
prin câmpie, cătră Feleacul-săsese, de acolo
prin Chireleşti, Nuşfaleu la Şoimnş, Ragla,
Bistriţa, apoi pe malul Someşului până In Dşj
şi Alpret, pot spune cu toată siguritatea de­
spre semenături următoarele: Seeaia pretu-
tindenea este în spic şi ca foarte pnţină excep-
 Pag. 92
ţiune pretutindenea frumoasă. Grâul, orzul şi
ovăsul cleşte asemenea destul de bine şi peste
tot locul aceste grâne stlnt In creştere într’o
măsură, care pune In vedere seceriş bogat
Cucuruzul şi napii se află In dricul săpatului
dintâiu. Privind căletorul colinele, şesul şi
malul văilor pretutindenea vede, lucrând la
arşiţa soarelui, sute de figuri albe, cari cu
sîrguinţă şi statornicie scurmă pământul, de
unde îşi agonisesc pânea cea de toate zilele.
Dintre ţinuturile umblate abia icî-colea
poate căletorul găsi pomărit, care ar fi bine
grîjit, ba sflnt comune şi ţinuturi întregi, unde
abia vezi pomi într’însele.
Pământul fn cele mai multe comune nu
este lucrat cu destulă grije şi chibzueală, de
unde se poate constata că avem noi pământ
îndestulitor care ne-ar pută face pe toţi plu­
garii noştri Indestuliţi; dar1 ne lipseşte eco­
nomia raţională.
D i j m ă ş t e a r s ă . Ministrul de agricul­
tură pe basa art. XIV. de lege din 1895 a
dat îndrumarea favoritoare despre ştergerea
dijmelor, care trebuia se bo plătească pentru
răscumpărarea viilor. Remanenţia, adecă ră­
măşiţa de dijmă, care s’ar fi sporit până la
capătul anului 1894, In aBemenea caşuri, unde
din pricina filoxerei sau loviturilor elemen­
tare nu s’ar pută plăti dejmn, din venitul viei,
încât numai prin licitarea averii adecă a pă­
mântului unde a fost via, nu s’ar pută Incassi,
trebue ştearsă. Tot acest favor se cade şi lo­
curilor de vie, care pustiite fiind, astăzi se în­
trebuinţează tn alt mod pentru economie, deci
nici pentru aceate nu se poate pretinde rămă­
şiţa, care s’ar fi sporit până In capătul anu­
lui 1 b94. Pentru teritoarele de vie, care
astăzi ne întrebuinţează sub alt ram de eco­
nomie, trebue scăzută dijma tn proporţie cu
venitul catastral nu se poate Insă pofti mai
mare plătire In dijma dela începutul anului
1895, decum este darea pământului socotită
duplu. Dacă In vreme de 25 ani nu s’ar pută
nici pe această cale plăti dijma, atunci aceea
trebue ştearBâ.
Din traista eu poveţele.
întrebarea t?2 Am onoare a vă ruga,
i>ă binevoiţi a-’mi răspunde, avem noi Românii
aici, Bau In Români* vre-o foaie higienica-
sanitară? Cât e abonamentul anual şi când
şi unde apare V
Cacova, lbî'O. Jo a n I 'c j k i,
Înv.
Răspuns. Asemenea revistă avem şi
Incâ foarte bună, redactată de cătră cei mai
vestiţi medici din România, apare sub numi­
rea: -Iţirâ to ru l sătiitdUi, Bucure fii, strada
Teilor nr. 32, pe an costă pentru străinătate
14 Iei sau 7 fl. v., apare tn toată lona de
doue-cri. Revista euprinde medicină şi hi­
giena, fiecare număr are un conţinut bogat, câte
de 2 coaie tipar şi cuprinde toate cerinţele
despre temele sanitare.
întrebarea 123. Vă rog frumos, se-’mi
spuneţi, ce să folosesc în contra durerii de cap ?
F e tru M .
Respuns. D-ta ai se mergi la farma­
cia din apropiere şi se ceri următoarele: Cof-
feim citrici, ctyrta sexaginîa o 60. Sach. alb.
Grta quatuot (4:0). Div. In dosaequ. Nro
X . Ds. Dnpă trebuinţă câte unul pâră In două
pravuri. J)r Ke<lnic_
FOAIA POPORULUI
întrebarea 124. Subscrişii ve roagă se
binevoiţi a da răspuns In preţuita noastră
foaie la următoarea întrebare: Noi am fost
In Lipova la un advocat pentru-ca să-’i dăm
de lucru, ca se ne facă o învoire şi rugarea
pentru destabulare, pentru care documente a
poftit 15 fl. noi am promis 8 — 10 fl., totuşi
nu s’a învoit. Dela dtnsul am mers la altul
mai bătrân şi acela ni-a făcut treaba numai
pentru 6 fl. 50 cr. Venim a vă ruga să ne răs­
pundeţi, câtă taxă este pentru întabulare şi
destabularea acestui lucru. Suma a fost 170 fl.
Feclca-romflnă, 189G. T. T. şi V. li.
Respuns. Advocaţii n’au taxă stato-
rită, pururea însă este a plăti pe oameni pri­
cepători, mai bine, că aceia şi fac ispravă bună.
Advocaţilor numai dela procese mai mari sta-
toreşte judecătoria cheltuelile. Este de ştiut,
că lucrul îndeplinit de advocat trebue să fie
isprăvit, chiar greşeală făcând este îndatorat a
face coregerea de lipsă fără altă plată, dacă
vina este a lui. îu causa de faţă aţi plătit
după cuviinţă; dar’ se putea face întabularea
cu ceva şi mai ieftin, totuşi avea dobândă lu­
crătorul.
întrebarea /2>. în 1884 am cumpărat
o curte vândută prin licitaţiune publică de
cătrn judecătoria cercuală din Mediaş In preţ
de 264 tl. l’ână tn ziua de astăzi nu s’« In­
tabulat pe numele meu. Rog a-’mi da un f-f.it.
Plătind eu banii advocatului M au k s, care u
murit, a rămân tnsă altul tn cancelaria dtnsu-
lui. Eu am cuitanţiilo despre plătirea banilor,
şi nu voeşte n-’ini face contract, înă tot mină
cu vorba, ce am de a face?
/. Srh.
Respuns. Dacă averea ai cumpărat-o
de sub licitaţiune, atunci diregetoria, care a
vândut moşia trebuia să-’ţi Intabuleze. Având
cuitanţiilo de lipsii mergi la judele cercual
regesf, căruia să-’i spui foata afacerea, ori dăţi
rugarea In si-ris, dovedind câ ai plătit atât
preţul moşiei cât şi lucrul do întabulare, cerând
ispruvirea afacerii. Moşiile cumpărate dela
licitaţinno >e plătesc tn rate. Insă aşa, că rata
din urmă se dă numai după-ce ai întabularea
în mână. Dc această regulă fo se ţină fie­
care cumpîrâtor, câ atunci nu va avă neplăceri.
întrebarea 126. Un cumnat al meu, caro
este şi cârdmar, voeşte să capete şi trafică,
drept de vândut tutun, a cercat Ia direcţiunea
financiară tn Cincul-mare şi ’i-a promis, că
dacă pune 35 fl., apoi o capătă trafica. Nu
ştim, trebue să dee acea sumă de bani ori ba?
vă rugăm de o povaţă.
Cincul-mare, Ifytî. /. (j.
Respuns. Rugarea pentru dreptul de
văndnt tăbac şi timbre se dă Ia direcţiunea
financiară. Pe asemenea rugare se pune tim­
bru de 1 fl., totodată se atălură şi un alt tim­
bru de 1 florin pentru timbrarea concesiunii.
Pentru drepturile de vândut făbac nu se plă­
teşte suma de d-ta amintită, din contră era-
rul dă anumite »/(, fiindcă ’i-Be vinde tăbacul
şi timbrele. Se plăteşte darea de câştig" dar’
numai după-ce se ştie câtă dobândă sau
câştig poate avă pe an. Dreptul de vendut
tabac se dă mai totdeauna şi pentru cârcîme
deci cereţi şi veţi dobândi, numai rugarea
să fie bine făcută.
întrebarea 127. în comuna Mâlăncrav,
în vara aceasta se va face comasaţie. Antistia
a şi primit ordin ca ţe încasseze bani de
Nr. 23
cheltuială. Judecătoria eercuala sileşte po­
porul ca se ssolveaseă şi taxa care se vine
pe biserică şi parochie Pentru pămintele
bisericeşti oamenii nu zic că nu vor plăti, dar
taxa ce se pofteşte la pămintele parochulai
n’au de unde o plăti. Fiind taxa anuală de
17 fl. 17 cr., pe patru ani 68 fl. 68 cr.,
pe care oamenii nu au de unde-’i solvi, d«
oare-ce banii ce au fost în lada bisericească
s’au cheltuit cu repararea bisericii. Poporal
zice că să o strivească preotul, care o şi fo­
loseşte de pământ, preotul tnsă nu ee îs-
voeşte de Ioc. Oamenii s’au sfătuit şi întrsli
mod şi anume: Se dee In lici'aţiune o Iutei
care este în folosinţa preotului. Cu banii
aceia să poată acoperi spesele ce se fac 1»
comassaţie cu pămintele parochiale, paroch:]
însă nu se învoeşte nici la aceasta. Nu as-
mai, dar’ ’i-a ameninţat că-’i va da In jcdf-
cată dacă nu vor solvi taxa cuvenită. Daa
se poate, vă rugăm să binevoiţi a ne des­
curca treaba, căci sflntem foarte năcăjiţi.
MâlSncrav, 1896. Jldlfincrdceanut-
R e a p u n s . Afacerea este cât se poii
de limpedp, pentru comasarea pămintelor pi
rochiale şi bisericeşti se plăteşte din visten
bisericească. Suma mai sus arătată este tn
de puţină încât e păcat a strica b u rn iţe i*
legere, care trebue să fio Intre păstorul k-
fletosc şi turma sa. Asemenea lucruri, ru-
torni înţelept şi credincioşii buai o po: 2-
prăvl cu frăţească înţelegere!
întrebarea 12S. Subscrisul am o g ri iii;
prin mijlocul căreii trece un rîu, p? areud
grădină de c/lnd o folosim am avut d r*;ti
de a văr»a apa din rtu prin ea şi ucH
tmi aducea 1111 mare folos.
în anul trecut a’a făcut chiar din jc * i
grădina mea o grădină comunală pentru jc c :
Această grădină a fost dată îng rijea unui cs.
care nu a avut altceva tn vedere, d e ciî ri­
mai şi numai să-’şi tragă simbriuţa de -4C> i
v. a., de grădină nu s’a interesat de loc. i
primăvara acea*ta când a venit apa mai cor.
a apucat peste gradina mea ţi nefiind j u v
rile curăţite la grădina de pomi, a apret
apa şi peste ea şi astfel a spălat puţinii sor­
buri ce au fost sămânaţi. Venind din rt*
Îngrijitorul grădinii şi cerând simbria şi
anul acesta, comuna ’i-a răspuns, că du n»;
dă nimic şi totodată Ii ia grădina de fz:
îngrijirea lui şi o dă In mâna altui om, a n
să se grijeastâ mai bine de ea. Văzând c ; : l
că nu are alta de făcut şi ca totuşi s£ f&si
ceva rău, 8’a pus şi a fâcut arătare co rtn
mea la pretură, c i eu aşi fi băgat apâ prii
grădină şi astfel a spălat simburii din cri-
dina comunală.
Vă rog a-’mi răspunde s’ar pută ca
mă pedepsească şi să-’mi detragă dreptul cî
a-’mi mai vărsa grădina.
Sâm b ăta-su p erioari, 1896. CMrion
invfţiîor.
R e s p u n s . Dela udatul grădinii as-
tistia comunală nu te poate opri, poate îrse
se poftească despăgabire pentru paguba să-
ferită în grădina şcolară. D-ta totdeaun? tre­
bue să grijeşti, ca prin întrebuinţarea apei
să nu faci pagube Ia vecini. Dacă apa ccrce
pe lângă pământul d-tale şi eşti proprietarei
unui ţărmure, atunci nu poţi fi oprit dela
udat- Poate însă comuna se-’ţi dee îndru­
mare ca să-’ţi curlţeşti aracele sau şanţurile
mai departe ca se duci aşa scurgerea apei, ca
pe grădina şcolară se nu curgă, ta acolo se
facă stricăciune.
 Nr. 24 A d aos la „ F O A IA P O P O R T JL U I“ nr. 2 4 — 1896 Pag. 93

Impregiurările grele în care trebue

ECONOMUL sfi trăim, dările multe, cari zi de zi se
sporesc chiar şi pretensiunile şi traiul mai
de lipsă pe toate sfi le unească, unde
la vreme bine venită sfi se întâlnească.
redactat de I. C 0 S T 18, Până odată nu vom purcede, aşa
preot. bun al poporului aşa poftesc ca sfi ne vor avfi însoţirile tru p ; dar’ le va lipsi
grupăm la olaltă. sufletul, adecă vieaţa.
Astăzi, când productele economice şi
UNIREA. Îndoială nu încape, că curentul
lucrul holdelor abia aduce ceva folos, odată pornit, că adeca sfi se facă însoţiri,
Străbunii noştri ni-au spus, iBtoria câud pretutindenea se simţeşte crisa eco­ va merge ca valul de apă; dar’ numai
ne-a păstrat şi tradiţia cu povestirea dela nomică, când diu toate productele se face atunci' va fi şi ispravă, când se va face
tată la fiiu ne face amintire, că ori-când concurenţă, când diu toate producte este unire intre însoţiri.
rob ori-care împregiurări buna înţelegere îmbelşugare; dar’ lipsa banilor este foarte
şi unirea a isvorît şi îudeplinit fapte măreţe. simţită, numai unirea puterilor ne poate
Astăzi, când din Budapesta s’a pornit scăpa de sub multele greutăţi. Stupăritul.
un curent şi o lucrare puternică, ca sfi se Dacă unul câte unul nu sfiutem în Dintre multele deprinderi de vară
întemeieze însoţiri pretutindenea în ţeară stare ca sfi ne apfirăm contra multor greu- vrednic de deosebită grije este stupăritul,
şi cu deosebire în satele noastre române, tâti, dacă resfiraţi nu stintem în stare a care chiar în vremea de faţă se află în
conducătorii fireşti ai poporului trebue s& ne put& scuti, atunci cu puteri unite si­ gradul şi în cursul de frunte.
fie trezi, deştepţi şi sfi vegheze, nu cumva gur vom birul. Stupăritul, ca un ram mai puţin
poporul sfi fie tras pe sfoară, câ iobăgia Dacă astăzi ne întrebăm despre ade­ cultivat,ca o deprindere mai rară mult
de odinioară nu ne-a putut sdruncina vărata causă, care ne ţine amorţiţi pe tă- puţin, cam prin toate comunele noastre
*şa greu ca această încercare. rămul economic, care ne apasă şi supără este rfispândit.
îndată-ce străinii vor putfi lărg\ ron­ atât de mult, vom afla, că capitalele cele
Odinioară acest ram de economie
durile noastre, indntă-ce vor ajunge a câş­ mari au mare parte in apăsarea noastră. era foarte preţios şi da stuparilor venite
tiga în fruntea băncilor comunale preotul Noi numai aşa vom pută scăpa dacă Îmbelşugate. Astăzi, când fabricele de
fi învăţătorul şi totodată vor câştiga ac­ capitalele le voin împărţi sau vom lucra zăhar sânt răspândite prin toate ţerile,
ţionari, adecă membri dintre economii no­ ca şi noi să avem capitale cu care sfi ne când pentru fabricarea luminilor folosite
ştri. atunci se ln.epe slăbirea noastră. scuturăm de apăsările grele. chiar şi la altare se întrebuinţează deo­
Cuprinşi de această grije şi împinşi Tonte greutăţile acestei vieţi se pot sebite materii, încât ceară abia se pune
de trebuinţele din loc şi giur, inteligenţa face mai uşoare, mai suportabile prin unire. ln dinsele, preţul pentru ceară încă a
din cercul Fclcaculut-săscsc s ’a înţeles, Dacă noi avem puţine scăde.ri chiar scăzut mult.
onit şi hotărît, ca se întemeieze o înso­ şi in lucrurile noastre cele mai bune, Pe lângă toate aceste pedeci în­
ţire de credit şi depuneri. această împregiurări; vine din lipsa de semnate. care stau înaintea stupăritului,
în fruntea acestei afaceri aflăm pe unitate. încât productele albinelor n’au preţul de
preotul Jlf. Jiac iu, un mare proprietar şi Însoţirile economice, cari singure pot odinioară, totuşi încă se poate stupări
notar, care uniţi în cugete şi simţiri au fi mântuirea noastră, cari au viitorul şi cu folos.
câştigat pentru aceaslă intreprindere atât pe terenul larg dc a schimba mai spre bine Dacă ne întrebăm şi cugetăm serios
domnimea din acel giur, cât şi pe frun- starea noastră economică, au trebuiuţă de la capitalul de care lipsă avem în stupărit,
tişii economi din comună. alimentare şi ce.ntralisare. dacă socotim câtă vreme şi osteneală
După-cum au putut ofla cetitorii no- Noi Românii dacă voim a laţi, spori pofteşte deprinderea cu acest ram de
stri din numărul trecut al acestei foi, re­ şi întări prin toate ţinuturile locuite de economie, dacă mai pătrundem cu grije
dactorul „Economului* a fost chemat poporul nostru însoţirile, atunci, neapărat cine munceşte şi de unde se adună folo­
Mume, ca se dee poveţele trebuincioase avem trebuinţă de o bancă, care să pri­ sul în stupărit, atunci trebue se recu­
îa întemeierea act lei însoţiri. mească asuprăşi sarcina de a întemeia în­ noaştem şi constatăm, că dintre toate ra­
murile economice stupăritul se. poate în­
I ară a măguli pe cineva trebue sfisoţirile.
Dacă dintre băncile deja întemeiate treprinde cu dobândă destul de frumoasă.
mărturisesc, — fără a aminti şi înşira
nume, — că unirea, înţelegerea şi dorul nici una n’ar lua asuprăşi sarcina grea, Capitalul stupăritului se formează

de a înainta bunăstarea poporului, se vedea dar’ bună şi ajutătoare pentru popor, din stupină, coşniţe şi albine, lucrul stu-
de pe faţa tuturor celor de faţă. atunci fruntaşii noştri şi noi cu toţii păritului este aşa de uşor, care se poate
trebue sfi muncim cu puteri unite la în­ îndeplini de cei mai slabi oameni, care
Primirea călduroasă cu care m’au în-
temeierea unei bănci din care şi prin nu pot munci din greu, albinele adună
timpinat şi primit în comuna sus pome­
care sfi se nutrească şi sporească înso­ şi string mierea de pe munţi, coline şi
nită este dovada cea mai puternică, cum
câmpii, din locuri unde noi nu cheltuim
ştiu preţul sfaturile. „Foii P oporu lu i “ şi ţirile.
şi unde noi nu le mînăm şi adunăm, ci
persoanele, cari lucră în brazda deştep­ Astăzi însoţirile noastre lucră fie­
pornesc şi se rentorc de sine ; dar’ pururea
tării, înaintării şi luminării poporului. care pe terennl seu în cercul seu, dar’
cu roadă vine sîrguincioasa şi neobosita
nu este între dînsele legătura şi unitatea
Unde este atâta însufleţire, voinţă insectă.
recerută, care este foarte de lipsă şi care
tare şi dor de a păşi în unire şi înţele­ Stupăritul este o deprindere uşoară,
gere, nici cea mai mică îndoială nu poate le pot întări.
plăcută şi împreunată mai mult de iste­
Ori-care lucru, dacă este pus pe
fi, câ scopul şi ţinta la care se lucră va ţime, pricepere şi bună îngrijire, care o
fundament bun, dacă are proprietăţile de
fi ajunsă. poate ave şi cel mai sărac econom, decât
organisare, dacă cuprinde în sine totali­
Mult este de dorit, ca unirea şi în­ de bani şi putere.
tatea şi totuşi are unitatea, atunci se.
ţelegerea frăţească să ne adune rîndurile, Număroşi stupari, — mai vîrtos
înfăţoşează mai puternic.
ca spiritul de însoţire sfi pătrundă pretu­ prin ţinuturile bogate pentru stupărit —
între însoţirile care sunt şi care pe
tindenea, căci numai aşa ne putem în- care au început cu coşniţe de corperi,
ehega puterile, câci numai aşa vom put6 viitor se vor face trebue să facem o le­
nuiele ori scânduri, din venitul ce au dat
gătură de unitate, trebue să le clădim
duce în deplinire lucruri cari puterea albinele an de an ’şi-au făcut stupini şi
un isvor diu care după trebuinţă să fie
s i n g u r a t i c u l u i tu este în stare a le coşniţe vrednice de toată lauda.
împărtăşite de sprigin, ajutor şi legătura
isprăvi.
 Pag. 94 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 24

Dacă ne întrebăm, ca economi practici, pretutindenea se dovedeşte de bun, şi lapte acela să mestecă bine, apoi îu-
nnde are economul la casa sa animale răsplăteşte deplin osteneala. vălindu-se vasul se lasă neatins câte
cari să-’i aducă folos fără să le dee nu- 2 5 — 35 minute, cam o jumătate oră, ca
Mult este de dorit ca stupăritul şi
tremânt, unde poate găsi plugarul galiţe închegarea să decurgă în toată liniştea.
alte ramuri laterale de economie, cum
iără să fie silit a le adăpa ca totuşi do­ L a închegare trebue a fi cu bună grije,
este cultura vermilor de mătasă, să fie
bândă să-’i aducă, în urmă uude se află ca aceea să nu se întâmple mai iute sau
Introduse pretutindenea prin economii no
în ocol sau curte animal care poate da mai târziu de 30 minute, căci şi una şi
stri, unde numai locul şi clima sâut po­
folos fâră-ca să nu fie minat la pă­ alta poate fi în scăderea bunătăţii caşului,
trivite.
şune ? De aici urmează pregătirea sau adu­
Stupăritul, unde să îndeplineşte în
Răspunsul de sine vine, că nu­ narea caşului şi depărtarea zărului, care
mod sistematic, unde se pune deosebită
mai albinele sânt acelea care n’au lipsă lucrare este a se îndeplini cu linişte, ca
grije pe dînsul, unde atât coşniţele cât
de hrană şi apă numai foarte arare-ori. nu cumva prin mare grăbire să delăturăm
şi stupina Bânt făcute după regule sta-
Stupăritul, fiind o deprindere după- din laptele închegat grăsimea. Dacă laptele
torite, unde tot lucrul se isprăveşte după
cum se vede şi numai din cele până aci este atât de închiegat, că ţinăndu-se tot
metod, adecă ln mod raţional, acolo fo­
amintite, care nu cere jertfe mari, ar de olaltă se poate ridica întreg din vas,
losul este sigur şi dobânda frumoasă.
fi de dorit ca tot plugarul să aibă la mai ântâiu se sară, apoi aşezat în săculeţ
Prăoţii şi învăţătorii noştri pot şi
casa proprie câte 1 0 — 20 coşniţe. Dacă de pânză se pune în vescă sau formă,
trebue să îmbrăţoşeze această deprindere,
odată cineva se îndeletniceşte şi îndati­ in care se îndeplineşte storsul. Prin
căci poporul îndată-ce va vedă că în­
nează cu cultivarea acestui ram de eco­ apăsare sau presiune se stoarce din caş
cercarea este încoronată cu resultat bun,
nomie, atunci are dobândă sigură. Ade­ zărul, această stoarcere decurge în 1 0 — 12
va păşi pe urma acelora.
vărat, că nu poate câştiga preţ mare pe ore, dupa - ce s’a stors se scoate din
Ştirea noastră săracă, lipsele mari forma care s’a stors şi se pune vre-o
miere şi ceară, dar’ chiar după-cum se
plăteşte ln zilele noastre răsplăteşte os­ şi sarcinile grele ce trebue să purtăm 2 — 3 zile la aer ca să se sventeze şi
teneala mai bine ca-ori-şi care ram de ne silesc ca să aflăm şi deschidem cât u?te, şi pe caş să se formeze scoarţă
economie. se poate de multe isvoare de venit. Ase­ Bubţire. Dacă voim a pregăti brânza pe
menea isvor este şi stupăritul. iarnă, atunci caşul se lasă câte 3 — 6 zile
Economul, care să deprinde cu stu­
păritul numai pentru trebuinţele căsii, ca să fie mai biue svântat.
care pentru familia sa doreşte să aibă Având caşul svântat, urmează fră­
miere în vreme de lipsi, fie pentru nu­
Pregătirea brânzei aşa numită ,,seciiească“. mântarea aceluia. Coaja sau peliţa de de­
trire, fie pentru lecuire, nu este silit să în neguţătorie se aduce felul acesta asupra dacă s’ar fi întărit se taie de o
o cumpere dela alţii, deci dobândeşte. de brânză sub numele amintit. Aceasta parte, adecă se curăţeşte. Caşul aşa curăţit
străbate prin cele mai depărtate ţinuturi se pune în covată (vană) şi începem a-T
în economie pururea dobândeşte per­
ale ţerii şi este foarte cercată, fiindcă frământa; aflând că nu este destul ie
soana, care poate face ca nici-odată să
atât vara cât şi iarna se poate păstra tot sărat se mai sară. Se frământă cu m lnik
nu cumpere ceva articlu de care are
ln stare proaspătă şi are un gust plăcut. până nu se mai simţeşte în dînsul bucăţele
trebuinţă, care prin lucrul şi osteneala
sa bine împărţită poate să-’şi agonisească Economii noştri cari se îndeletnicesc şi se deslipeşte de mâtiuri şi covată, pin i
prin munca proprie cât de mulţi articlii cu oieritul adese-ori din neştiinţă abia pot când totul este o brânză, deasupra cărei*
de care arc trebuinţă. valora productele primite după multe se alege grăsimea. Brânza aşa frăm ântat!
osteneli. Mai ales în anii din urmă se aşează în buticele de brad, beşici ori
Astăzi, câud cultura de pomi din ce
păşunile s’au scumpit foarte, încât dacă maţe de vite, apoi se vinde în neguţătorii.
în ce se tot lăţeşte, când trifoiul se cul­
oierii noştri nu vor şti întrebuinţa mai Voind a păstra mai multă vreme
tivă pe mari Întinderi, când şi cultura
cu preţ laptele, ajung a nu avă nici un brânza cum am amintit, caşurile se laşi
sau plantarea de arbori se îndeplineşte sub
folos din ţinerea oilor. Fiindcă brânza mai mult timp ca să stee afară pentru
vigoarea de legi, când chiar şi plantele
săcuească încă este o cale, pe care se svântat, frământarea se face cum s 'a spos,
de grădina, trandafiri, rezedă şi iarba al­
poate prelucra caşul ca să aiba un folos numai aşezarea se întâmplă altcum. Adecă
binelor se răspândeşte, stupăritului ’i-se
deschide cale tot mai largă. mai bun cum de regulă se primeşte din brânza se aşează în buticele mai mărişoare,
caş şi brânză, am aflat de bine a descrie în cari se apasă foarte bine, umplăndu-se
Dacă toate acestea sânt adevăruri şi
pregătirea aceleia.
dovezi destul de puternice, îndoială nu în­ se pun pe de-asupra cojile tăiete de pe
cape, că deprinderea cu stupăritul trebue La pregătirea brânzei acesteia trebue caş, pe cari se aşează fundul buticeiii.
se câştige tot mai mulţi părtinitori, că să fim cu grije la patru împregiurări: Adevărata ştiinţă aici se arată prin aceea,
terenul stupăritului trebue să fie îmbră- închegarea laptelui, pregătirea caşului, ca brânza să fie aşa scutită în buticele,
ţoşat ca deprindere folositoare tot mai manipularea şi frământarea aceluia. Chiagul ca aerul de loc să nu poată străbate la
de mulţi economi. se câştigă din rînză de miel, viţel şi dînsa (adecă hermetice). De aceea fundurile
rîmători (porci); dar’ în folosinţă este mai şi doajele se lipesc cu bună grije cu lut
Aflându-ne în vremea de faţă în
îndatinat chiagul de miei. Rinza luată dela sau- mal in cari nu se află humus, căruia
toiul roitului, când cu puţini bani fie­
animalele amintite se sară bine, se leagă în nnele locuri îi zic mal gaibin. După
care cărturar poate să-’şi cumpere câte
la olaltă, apoi pe aţă acăţată se pune în aceea sc aşează în pivniţă, cămări şi po­
un roiu, înţelepţeşte ar lucra cetitorii
apropiere de căldură să se uşte, din care duri uscate, de unde după trebuinţă se
nostrii, dacă pe lângă alte deprinderi s’ar
se poate folosi mai mulţi ani, când avem poate vinde în ori-ce vreme.
încumăta şi cu stupăritul.
trebuinţă.
Lucru de toţi ştiut este, că ori­ Brânza aceasta se pregăteşte din
Din chiag se taie o bucată care se lapte de oi, ori lapte de oi mestecat cu
care ram de e c o n o m ie , aducă cât de
ferbe bine în zăr mai proaspăt. Din aceasta de capre, ori curat din lapte de capre,
puţin folos, totuşi sporeşte venitele. Unde
apoi se toarnă după mulţimea laptelui dar’ aceasta nu este aşa gustoasă. Se
lucrarea este bine întocmită, venitele se
care voim a-’l închega câte 2 Unguri
cruţă şi toate cheltueliie se fac cu bună poate adauge la Va parte lapte de oaie */s
socotite la 5 litre lapte. Laptele ori părţi lapte de vacă, fără să se simţească, dar’
socoteală, acolo înaintarea este sigură.
se închiagă îndată cum s ’a muls în stare adăugeud mai mult, brânza are gust acria.
Introducerea stupăritului şi ţinerea caldă, ori se încălzeşte până la 3 0 — 32
albinelor ca un ram lateral al agriculturii grade. îndată-ce s’a turnat chiagul în
 Nr. 24
Despre împedecarea roirii.
Până acum stuparii noştri In cea mai
mare parte atunci se bucurau, când aveau
mai mulţi roi. împedecarea roirii nu nu­
mai nu e dăunoasă, ci aceea este şi fo­
lositoare. Aceasta se întemplă In modul
următor:
După-ce roiul eşit îl luăm diu locul
unde s’a aşezat în coşniţâ, îu seara acelei
îile, îl ducem în stupină şi-’l puuem în
locul stupului dela care a eşit, ear’ stupul
se aşează într’alt Ioc. Prin această proce­
dură roiul se face moştenitor locului unde
s’a crescut, ear’ stupului ’i-se dă altul,
în ziua următoare albinele bătrâne fiind
dedate la locul unde este roiul, vor veni
şi vor întră In coşniţa roiului, alâturân-
du-se şi dînsele la roiu. Prin această
schimbare se împedecă roiul al treilea.
Albinele râmase cu stupul cu grabă vor
creşte puii rămaşi în desvoltare.
Albinele dela acest stup câteva zile
nu vor sbura din coşniţă, până-ce nu vor
creşte puii diu celule, pentru aceea să ne
îngrijim să aibă apa de lipsă şi dacă
timpul este urît să se şi nutrească câteva
zile. Prin această procedură nici-de-cât
nu ne putem teme, că stupul va fi slab,
căci deşi are albine puţine, totuşi are pui
In desvoltare, îucât peste puţine zile va
reni în rînd, şi va li stup puternic. Dacă
nn stup aşn tractat totuşi ar rol, dela
acest roiu, care este al treilea, prindem
matca şi cu dtnsa puţine albine şi pregătim
roiu reservist, albinele celelalte se vor
întoarce în coşniţâ, la stup.
Mai putem împedecă roirea şi aşa,
ci observând că stupul care a roit odată, se
pregăteşte de nou pentru roire, atunci
coşniţa acestui stup se schimbă cu alta
nai slabă. Prin asemenea procedură se
pot ajuta şi stupii mai slab. în fine îm­
pedecarea roirii se mai poate face şi prin
alungarea albinelor, dela stupul mai în
putere, la altul mai slab.
Pe lângă toate împedecările noastre
dacă anul e mănos ne vor rol atât stupii
cât şi roii. în asemenea împregiurări
împreunăm mai mulţi roi ca să fie pu­
ternici, cari dacă nu se împreună prea
târziu vor pută ierna, fără să fim con-
strlnşi a-’i nutri.
Prin ridicarea coşniţelor roirea nu
se împedecă, coşniţele să se ridice atunci,
când fagurii ajung până pe poliţă, ca sfi
aibă albinele unde lucra. La coşniţele
ficute din roate de paie adaugerea se face
deasupra.
P rin împedecarea ro irii, e adevărat
că nu vom avă roi m ulţi, însă câţi vom
vor fi puternici şi cu albine multe.
Din această procedură vom avă folos mai
mult, decât din roii mulţi şi slabi. Con­
siderând câ toamna nu vom ucide nici
on stup fără causă, prin procedura amin­
tită în to t anul stupii ni-se vor duplica.
FOAIA PO PO R U LU I
Peste puţini ani stupii ni-se vor înmulţi.
Nu coşniţele multe fac venit stuparului:
ci stupii puternici.
Schimbarea coşniţelor să se facă tot­
deauna între coşniţele de uua şi aceeaşi
formă. Se /pot schimba coşniţele simple
cu cele compuse dacă au aceeaşi formă,
nu se pot schimba coşniţe artificioase
cu cele simple sau compuse, dacă acele
se deosebesc cu privire la formă.
Cangrena de splinâ la gâşte.
Această boală mai ales în Iunie şi
Iulie atacă gâştele, care adese-ori
scurtă vreme poate nimici toată ciurda
din o comună. Semnele din cari se poate
cunoaşte această boală sânt următoarele:
capul se umflă, se arată iritare
vomare, diu gură începe a le curge nişte
baie verzii, care se întind în fire lungi
dela cioc în jo s, aceasta răspândeşte miros
acriu, atât ciocul cât şi picioarele tşi perd
coloarea roşie devenind galbine, aripile
dând semne de oboseală le slobod tn jos
pe lângă trup. îndată-ce ni-s’a arătat
Bemnele de mai sus la oare-care gâ3Că,
aceea trebue despărţita de celelalte, apoi
atât In apa celor sănătoase cât şi a celor
bolnave, li-se pune In apa de beut câte
20 gram. salitru, sau putem folosi pentru
acrirea apei de beut şi accid cloridric
(muriatic) într'o veadrăde apă 1— 2 linguri.
Afară de aceste trebue a se îngriji ca să
fie nutrite cu mâncări uşoare, cum sfint:
salate tăiate mărunt, ori lobode şi alte
verdeţuri cari se mestecă cu tArlţe sau
faină. Cât se poate sftnt a se încungiura
mâncările mai grele, grăunţele de grâne.
Priu asemenea purcedere dacă luăm de
vreme seama Ia boală şi urmăm cărarea,
se poate împedecă lăţirea boalei.
Cum se pregăteşte unsoarea de
uns carul-
în economia casnică adese-ori ni-se
dă ocasiunea a avă rămăşiţe de unsoare,
untură şi său, din care putem pregăti un­
soare de uns osiile. Aceasta se pregă­
teşte în modul urm ător: unsorile se topesc
apoi se strecură, cătră această unsoare se
toarnă ceva oleiu mai ieftin de rapiţâ sau
altul care se întrebuinţează la unsul ma­
şinilor sau în cas de lipsă putem folosi
petroleu (fotogen, gaz). Cu una diu aceste
materii se mestecă unsoarea până avem
o materie scurgătoare, cătră aceasta mai
adaugem atâta pulvere de peatră lucie
(federweis) până mestecătura va deveni
ca unsoarea. Unsoarea aşa pregătită, vara
nu se topeşte sau scurge aşa uşor de pe
osie, iarna este destul de lucie, şi nu se
sleeşte aşa tare.
Pag. 95
Ştiri eeonomiee.
S t a r e a s e m ă n ă t u r i l o r . Căietorind
dela Dej câtră Ileanda, Restoei, Mesteacăn,
Şomcuta şi Baia-imre până la Şişeşti, pretu-
tindenea se .vede că plantele au crescut foarte
bine. Mai vîrtos unde ploile au fost ^mai
dese, acolo atât semănăturile de toamnă cât
şi cele de primăvara s’au desvo'tat cât se
poate de bogate. Uude a - domnit secetă şi
căldură mare, acolo mult au remas înderet
toate plautaţiunde. După-cum se semuează
din statistica sosită la ministrul de agricultură,
din teritorul acestei ţeri s’au semănat eu grâu
aproape 5 ‘5 millioane jugere catastrale, după
toate combinaţiile până în vremea de faţă
recolta se arată a fi mijlocie. Teritorul se­
în mănat cu secară, orz şi oves e tot cam acela,
ca în anii trecuţi. Cucuruzul sufere mult diu
lipsa ploilor, mult este de dorit o ploaie care
se ude bine tot pământul diu această patrie.
Trifoiul şi luţerna pretutindenea se află îu
spre
dricul cositului şi uscatului, după-cum am
văîut pe unde însumi am străbătut, ploile din
primăvară au ajutat mult creşterea aceluia.
P o m ă r i t u l. în toate ţinuturile locuite
de poporul nostru, unde numai se deprind
economii cu cultura pomilor, la arătarea pri­
măverii şi pe vremea înfloritului se preves­
teşte o roadă bogată In poame. Adevărat că
şi erau încărcaţi pomii de fiori, tncât părea
toate comunele cu pomărit, tot atâtea grădini
de flori, unde muncitorul sîrguincios se des­
fată Într’o speranţă dulce, că şi de roadă vor
fi plini pomii. Nu mult a Încântat şi desfătat
această nădejde pe oamenii noştri, căci luna
Maiu aduBO oaspete neaşteptat: bruma.
în cele mai multo ţinuturi accst frig
neaşteptat parte a rărit, p&rtc a nimicit total
fructele poamelor abia scăpate din Hori
Undo câte un poin â fost mai scutit de
nupraznica şi necruţâtoarea vrenio, acolo roada
se arată deatul de bogată; dar tu alte locuri
abia ici-colea a mai rotnas câte un semn de
fr u c t e.
M ijlo c d e a ţ i n e p o r u m b i i .
Sftnt
coteţuri de porumbi reu aşezate, sau prost
îngrijite, cari nu Ie place porumbilor, şi în
acest cas e foarte greu de a ae înmulţi ast­
fel de coteţuri. S ’au Închipuit mai multe
mijloace spre a învinge depărtarea acestor
paseri. Se ştie, că porumbii peste tot au o
mare lăcomie pentru sare; de aceea sarea e la
locul de frunte fn mijloacele de care vorbirăm.
Unii presar cu sare măruntă fundul de jos
al coteţelor. Alţii dau făină de orz, cu câ­
nepă sau pămSnt galben, frămăntat totul la
un loc Intr’o apă foarte sărată.
Din coca căpătată ei fac apoi pânişoare
mici, uscându-Ie la soare, sau puindu-le în
cuptor spre a le coace şi le aşează apoi în
coteţul porumbeilor. Toate aeeste mijloace
sftnt foarte bune. Dar’ pe lângă aceste mijloace
mai este încă unul despre care se zice mult
bine şi constă în cumpărarea unui morun uscat
şi sărat şi în aşezarea sa în interiorul co­
teţului. _____
P ă s t r a r e a m e r e l o r p r o a s p e t e . Să­
paţi un şanţ în adâncime de vre-o 20—25
centimetri, acoperiţi fundul şi mărginele şan­
ţului cu iarbă, umpleţi apoi locul liber en
mere aşa, ca grămada se fie mai înaltă la
mijloc şi se se povîmeaseă în chip nesimţitor
pe margini. Acoperiţi apoi merele bine ea
iarbă şi aştemeţi deasupra ierbii un strat de
pământ, avend o grosime de vre-o 1 5 —20
 Pag. 96
centimetri spre a-’l feri de aer şi de înghe­
ţare. Cu chipul acesta merele se pot păstra
până In Aprilie şi Maiu, după anii în cari
an fost culese.
U n m i j l o c p e n t r u t ă i e r e a s t ic le i.
Petftrn a tăia sticla cu un fitil de pucioasă
se urmează în chipul acesta:
Dacă e vorba se taie un tub, gâtul unei
sticle (glâji) sau ori care alt corp rotund de
sticla, se poate lua o cremene care are o
muche sau un colţ ascuţit şi se se facă îm-
pregiurul Iui o sg^rietură rotundă în punctul
nnde trebue tăiat.
După aceea se ia un fitil (sfoară) lung
sulfurat şi se învîrteşte de două sau trei-ori
pe sgărietura rotundă ce s’a făcut în sticlă.
Se aprinde fitilul şi se lasă se ardă. După-
ce sticla s’a încălzit bine, se toarnă apă pe
partea încălzită şi bucata se desllpeşte îndată
netedă ca-şi-când ar <i fost tăiată cu un cuţit.
Cu puţină dibăcie Ee ajunse a se tăia
astfel sticle în adevărate panglicesau şireturi.
C u rs d e n u r ă r it . Farmacistul Au­
r ii Simon din Copalnic Mănăţtiur , întocmeşte
un curs de aurârit şi argintarit gratis în Co-
falnic-M ănăţtiur, începând cu 15 Ialie st. n.
Tot acolo se va propune şi împletitul cu
spetează şi nuii le.
Aceste romuri de industrie de casă care
se poate însuşi foarte uşor, adese-ori aduc fru­
moase venite, de aceea sfătuim pe Învăţătorii
noştri tu p:irti;ipe cât de mulţi.
V i n e l e p r u n e . — Un mare cultivator
de prune, întrebase la redacţia TDer Obst-
garienu cum ar puie pregăti vin din prune,
de oare-ce avea foarte multe prune, pe cari
nu le putea desface. Profesorul Dr. Nes?ler
’i-a rocomandat următorul procedeu: msi ăn-
tAiu se depărtează simburii, se toacă puţin
miezul şi se adaugă la 100 giiogramc do prune
100 litre apă şi 21 kgr. znhar, ne puue un
capac, amesteci do 3-nri pc zi, ear* so aco­
pere vasul şi se Iasă pe urma tot amestecul
la 14— ir.0 H., pentru ferbere.
Dară ferbeiea nu încei'e în timp dc 21
ore, atunci 6e adaogă vr'o .'>0 grame drojd i
de berc proaspătă. Cu cât .‘■Aut pi unele mai
coapse, cu ai fu vom capela un vin mai bun. Dacă
vinul voim se-’l facem mai tare, n’avem decât
tă punem zăhar m ii mult s. e. 3 0 —30 chlgr.
N’ar strica, dacă unul din poporenii noştri ar
face o mică încercare. Se zice, că vinul de
prune ar fi de uu miros foaite bun.
J l i j l o c d e a c u r a ţ i c e r c a l e lc , r a -
p i ţ a s i a lt e s e m i n ţ e m u v ig ă ite . Spre
scopul acesta s'a recomandat o mulţime de
învăţături, cari înse i.i?ă m:i!t da dorit. Un
mijloc vfcchiu, dar’ puţin cunoscut, şi care reu­
şeşte pe dep’in, e următorul:
Cerealele încălzite prea tare (încinse) în <
magazie, trebue mai ântâiu se Ie răcim. Spre j
scopul acesta, întindem sămenţa, în grămezi !
late, cari le întoarcem des. Când mucegaiul j
inse e prea Uţit, se recomandă a se duce se- I
menţa la un un trior bun. Trebue apoi se i
ne îngrijim de o esenţă tare de oţet, căci în j
aceasta va trebui se muiem lopata în continuu !
cât întoarcem sămânţa mucigăiată. Această j odată este indus în «atastru trebue să fie şi
lucrare o urmăm msi mult sau mai puţin, cu j în cărţile funduare, cu atât mai vîrtos că
eât semenţa e iLai mult sau mai puţin muci- } cărţile funduare sflnt făcute mai demult ca
găiatâ.
FOAIA P O P O R U L U I
Din traista eu poveţele.
întrebarea i 2p. Eu aş voi să recurg
pentru dreptul de voluntar se servesc In
; Sibiiu, ori la pedestraşi ori la vânători, care
o aflaţi mai de bună ? A b o n en t S413.
Respuns. Dacă doreşti a recurge la
miliţie ca se fii voluntar la tot caşul să alegi
aşa loc unde poţi însuşi limba germană că
aşa ai adevărată dobândă, deci cere-te în
Viena. Ce priveşte rfgimectul, pedes'raşii şi
vânătorii astăzi se deosebesc numai în port,
deci poţi merge la ori-şi-care.
întrebarea i^o. în anii 1857— 1858 s’au
împăcat bătrânii noştri cu domnia să ne dee
atâtea şi atâtea jugăre de islaz şi pădure şi
partea noastră s’a Intabulat pe comună. Noi
poporul până astăzi plătim porţia pentru el.
Oamenii trăind bine cu domnia nu am fost
mărginiţi din hotarul domnesc până acuma de
4 ani. Atunci au vendut din hotar la Unguri
şi Nemţi. Aceştia ’şi-au adus un inginer şi
au împărţit hotarul între dînşii. Văzâudu-ne
noi în strîmtoare am adus şi noi irgineri,
cari au mesnrat hotarul nostru şi al lor, după
măsurare la noi se atlă mai puţin cu 136
holde. Văzând noi că se atlă mai puţin am
făcut arătare la libirău şi au venit afară zi­
când se ne sloboadă locul cuprins dela noi,
dar’ ei nu se învousc, deşi la ei dupâ măsu­
rare ?i împărţire so ntlâ mai mult decât au
cumpărat. Acum treaba a njuni la vicişpun
şi s’au dat pe calea îegii la advocat. Fiindcă
la ci se atlă pe nedrept mai mult şi la noi
mai puţin hotar, vă rog să binevoiţi a ne răs­
punde : pute-vom po dobândim locul acela sau
ba? Am doil *ă ştim, că de nu putem do-
bâi.dl atunci să nu mai spesăm înzudnr.
Inrcos,
Răspuns. Ademenea crsuri nu sflnt
rm \ ui.de chiar şi după despărţirea legală
dela popor s’a mai luat din proprietate. In­
ginerii ln vremile mai de mult pretutindenea
nu prins parte demnilor şi cât s’a putut au tot
lu.it dela bie'.ii economi din competenţa ce
li-se cuvine.
Dacă afacerea este nş^ după-cum descrii
lucrul, că d-voa*tră plătiţi darea, câ pământul
C'te mai j uţin de IU vi-s’a dat la împăcare
prin j-jd'îcat:', atunci, ptiu advocat cereţi del.»
tribural, ca fă vi-.se, dee proprietatea întocmai
cum vi-se cuvine. Nici la un can nu spesaţi
inzădar da<ă freabi stă nşa după-cum zici,
căci tribunalul este îndatorat să vă pună în
proprietatea ce vi-se cade, fie islaz, fie pădure.
în tr eb a rea i j i . Unchiul meu zidind iasă
î'i islaz Li anul lâti3 neaveud loc iu comună şi
islazul este scris în catastru în mărime de 300
stân. m după care plăteşte o dire de 47 cr.
Afară de aceea mai plăteşte şi Ia comună
d i re anual 2 fi. 50 cr. Cu drept este ca se
plătească ca nmner scris în catastru şi ca
islaz la comună? Orre ’l-ar pută scrie ca
număr în cărţile funduare să nu-’l mai plă-
tească ca islaz. Pe ce cale ar căuta să-’şi
ajungă scopul, câ ’i-s’a urît de a-’l mai plăti
cum nu se cade.
Respuns. în această afacere caută-’ţi
regulare Ia notarul cercual. Un lucru trebue
să ştiţi, că ori-care parţelă de păment, dacă
; catastrul. Dacă noi nu cunoaştem deplin
stările locale nu ve putem da nici poveţe
destul de lămurite. Notarul este doftorul
Nr. 24
cel chemat de a isprăvi şi duce în deplinire-
dorinţa d-voastră.
Inttebarea i j 2. înainte cu un an am
căutat în planul cămăresc pentru alte cause,
şi am aflat un dărab de pământ de 15 lânţe
în apropierea comunei, că ar fi islaz comunal,
despre care comuna nu a avut cunoştinţă câ
ar fi islaz comunal. Cămara, acum sflnt vre o
2 ani trecuţi, acest Ioc ’l-a vândut unor Jidovi
sub nume de iiberlant cămăresc. Mai nainte
’l-a ţinut în arândă d^a cămară comuna, până-
ce cămara ’l-a vindut. Pute-vom earăşi redo­
bândi pe oare-care cale acest pământ în
posesiunea comunei şi pe ce cale?
Zabaltiu A . P ., paroch.
Respuns. Dacă pământul de sub în­
trebare ar fi fost al comunei, nu trebuia se-’l
cumpere în arândă locuitorii; dar’ de aci se
vede că n’a fost a comunei. Astăzi numai
aşa puteţi ajunge Ia dînsul, dacă n’ar fi In­
tabulat nici pe erar nici pe Jidovii cumpă­
rători; dar’ şi atunci pe calea procesuală.
Dacă deja este Intabulat pe Jidovii cumpărători,
atunci numai aşa îl puteţi avă, dacă îl veţi
cumpăra dela Jidovi, altă cale nu este pe
care aţi pută ajunge la dînsul.
Morminţii (adecă Io ui
în tr e b a r e a i j j .
de îngropare) noştri din bătrâni s’au ţ:r,u:
îngrădiţi de oameni, adecă G numere la ua
lanţ (10 stângini). Primăvara când au fon
lipsă de a se repara şi care a se face de toa.
epitropia S'iu un preot au făcut arătare U
antistia comunală, ca aceea să dee porunri
la oameni a-’l îngrădi şi în ziua numită a -1
preda la epitrop ln seamă. Astăzi însă în 3
părticele şi aşa nu pe află gard, fiind-ci
oamenii al cărorn este gardul s’au făcut ct-
ascullători. Văzând că judele comunal ti­
să îngrijeşte de lucrurile bisericii, dar’ n d
de a poporului, ba a mai întărUat centra
diregătoriler bisericeşti oamenii, ce am
fac, pe cine am se pîrăsc ca gardul t*
facă? La noi nu am dela cine se cer ff»t-
GavoMli.i, 1S'K>. R-
Respuns. Lege positivă este, ca n.or-
mentunle lă fie grijite şi îngrădite :
credincioşii nu ascultă de d-tn, chiar nid ju ­
delui comunal nu-’i pasă, fă atătare la pre­
tură. Dacă nici aşa nu ajungi la ţîntă cearci
prin protopop şi episcop că aceia se faci
rânduială, dacă nici de acolo n’ai primi ceva
dispunere bună, atunci n’ai decât se recurg:
la ministrul de culte. Din acest loc treb«e
să se fară toate cele poruncite prin Ifge, ca
ordine Bă fie.
în tr e b a r e a Eu ţin trafica de tu: : 2
de 12 ani în comuna noastră.
Acum a venit un J.dsn (Iuda) de vre-o
2 ani lângă mine, breazda cu mine, şi vrea s?
mă pîrască la judecătorie pentru-că sflnt ca
trafica lângă dînsul.
j
Pentru aceea, ve rog ca să faceţi bună­
j
tate a- mi răspunde, că are el dreptul de a
i
mă pîrî şi să-’mi răspundeţi cât de departe
\
trebue să fie o trafica de eeealaltă?
\ A b o n . n r . ‘2 0 0 6 ■
j
Respuns. Dacă Jidovul a venit ca i
■ târzfu, n’ai frică, nu te poate pîrî te sparie cu
! gura, de cânele care latră n’ai frică. AsîâiJ
[ nu depărtarea, dar’ trebuinţa hotâ^eşte nane-
= rul traficelor. Preotul şi învăţătorul trebue se
j spună poporului român, ca nici marfa de doi
\ bani să no cumpere dela Jidov, apoi va
j dînsul din sat lăţit de foame.
j
!
 Nr. 25_________ A d aos la, „ F O A I A P O P O R U L U I » nr. 25 — 1 8 9 6

ECONOMUL rile şi arborii să sporească; aşa se cu­

getă nişte oameni cu ştiinţă.
ch?ltuelile grijirii,
câştiga atâta sumă.
nici-odată nu se poate

redactat de I, COSTIN, Dacă cetăţeanul cu minte şi omul Afară de această perdere sunt alte
p reo t.
de stat cu înţelepciune să pune a cerca, multe, care toate împuţinează venitele
judeca şi socoti, va afla, că legea de pă- statului. în primul rînd o mulţime
Păşunile de munţi. durărit pe lângă partea sa bună îşi are şi de locuitori munteni din lipsa păşunii
Stăpâniri a ţerii noastre văzend cum scăderea. sflnt siliţi a părăsi comuna,, ne-avend din
se devastează şi prădează pădurile, fie Lucru ştiut şi cunoscut este, că po­ ce trăi şi emigrează în alte ţeri. Venitele
ale statului, comunei, corporaţiunilor mo­ porul din comunele muntoase n’are decât unui stat cresc ori scad, în proporţie cu
rale, bisericii şi şcoalei, ori private, s ’a două ramuri de economie, ţinutul vitelor sporirea ori scăderea locuitorilor, lucru
în g rijit după-cum trebue, ca să se. pună şi neguţătoria cu lemne. Acum dacă şi evident, că scăzând poporaţiunea, scad şi
hotar şi să tie mărginită folosirea pădu­ dela aceste va fi mărginit, dacă şi dela venitele din stat.
rilor. Asemenea împregiurări şi'm o tiv e a folosinţa acestora va fi oprit, atunci n’are îu măsura care se coulucră la îm­
constrîns stăpânirea se reguhze prin lege isro r de traiu, ci siiit este a-’şi părăsi puţinarea vitelor, scad şi venitele popo­
manipularea, g rijii ea şi între buinţări a pă­ casa şi moşia străbună, lăsând pe pădu­ rului, care trebue ca din munca şi oste­
durilor. rarii plătiţi diu visteria statului cu ph tă neala proprie să plătească dările, dar’
Îndoială nu mai încape, că lipsă era grasă ca se trăească printre munţi. totodată se împuţinează darea de consum,
de o lege, care să reguleze întrebuinţarea Iie'trîn g erea teritorului de păşunat, poporul se lipseşte de nutremintele mai
pădurilor, care să mărginească prădarea bune care îi dau putere, cum este carnea
plantarea păşunilor de munte cu arbori,
acelora, care să asigur* ze supravegherea şi laptele. Sufere industria: măcelăritul
pedepsirea, persecutarea şi globirea po­
şi replantarea podurilor tă ia te ; n ’a fost pielăritul şi ţesutul din lipsa de piei, lână
porului de munte până la terorisare şi
inse lipsă, ca pi in pceastă lege să se. şi alţi articli, cari dau de lucru la o
chiar ucidere, de loc nu corăspunde ce­
mulţime de oameni.
nim icească păşunile de pe munţi. rinţelor economice ale statului, ba în loc
Aceştia prin munca lor cinstită toţi
Y o tâ n d u -se legea de p ăd u rârit, a tâ t de a aduce ceva folos, trag pânea dela
lucră ca să poată de o parte spori în
sta tu l, c.orporaţiuuile, cât şi com u nele au sute şi inii de oameni.
bună stare, de altă parte ca să dee sta­
lu at to a te m e-iirile cât*.* le cred eau do G.t se fiu nu.i bine. înţeles ceea-ce
tului coritribuirea sau darea de lipsă.
b u n e, ca se se în m u lţească p ăzito rii de zio, voiu dowdl. în călătoria mea m’am
p ăd u ri şi to to d a tă să se Îm puţineze ori Din acfste se vede, ce deosebire
abătut în Chiu/baia, comună dintre munţi,
o p r e a s c ă total păşunile, d in tre m unţi. este între, economia de vite şi pădure.
la părintele N. Lupan, un prieten bun,
Silvicultorii sau pădurarii superiori, Bradul stă îu codru o jumătate sau un
rare pAstonşte un popor Irtrnic. In acest
cari aminte sflnt pregătiţi in şcoale mai veac întreg nem işcat, fără se aducă ceva
loc ţeranul Grigorie. Trif, care a luat
Înalte pentru ştiinţa de. a plânta, spori folos statului, din contră, oamenii şi vi­
p a rte lu toate mişi’ăinintele. naţionale, îmi
şi Întrebuinţa pădurile, după anumit plan tele, care. tot mereu mişcă şi luptă pentru
vorld de multele necazuri, care îngreu­
şi regule, au luat din încredinţarea mai traiul zilnic, tn atâta sumezi nic de vreme
nează poporul dela munţi.
în altă grijirea pădurilor. Adevărat, cu în aduc statului şi singuraticilor un venit,
tntre multe lucruri de mare însem­
zelul lor de a spori arborii şi a între­ care abia ee mai poate socoti.
nătate îmi spune: „înainte de. ce s ’ar li
buinţa toate poenele dintre munţi, pentru Această afacere este ntât de însem­
adus legea dt spre oprirea pădurilor, erau,
plantarea arborilor în sîrguinţă de a opri nată pentru cetăţenii patriei, cari din
părinte, vremuri mai bune. Aşa noi din
păşunile, dc murit: şi a pedepsi ori-ce înteinphire dela natură sfint nşizaţi pe
nceM s it şi din giurul nostru, vre-o 2 0
m băg are dc seamă, venită din negrijirea co lin d e şi poalele munţilor, încât dato­
comune, aveam ; ă ; UM a din is v o a iv ,
vitelor, n ’au mai cunoscut margini. rinţă avem să ne cuprindem cu causa
unde putt.am vâra câte 1 0 0 0 vite cor­
Pădurarii tn zi Iul lor mnre pentru aceasta mai amănunţit şi profund.
nute, pentru cari plăteam de păreclp* 4 fl.
sporirea arborilor, opritul păşunilor şi Interesul poporului nostru care se
Tot acolo mai văram câte (î — S mii de.
pedepsirea transgresiunilor n'au mai cu­ află la munţi, aşa pretinde, ca să stră­
oi, pentru cari plăteam de păreche 1 fl.
noscut hotar. Nu numai, dar’ păzitorii batem cu studiu serios şi adânc pătrun­
Astăzi cea mai mare parte din isvoare
sau gornicii de. păduri aleşi şi culeşi zător la întrebarea aceasta, care se im­
este răsădită cu brazi şi pe noi abia ne
din clasa cea mai llamendă a poporului, pune in mod foarte hotărît.
mai lasă cu fi 0 0 de vite p^ lângă plafa
adese-ori au pândit, ca vulturii prada, ca Când nu atât. interesul nostru par­
de 8 — 10 fl. de păreche, insă cu nici o
să poată pedepsi poporul, care mai are ticular şi binele singuraticilor, dar’ întă­
oaie. Poftim apoi vieaţă şi traiu în ţeară. “
câte: o vită, sau oaie. la păşunat, ca aşa rirea, sporirea venitelor în visteria ţerii
Dacă intemplarea aceasta o punem şi ajutorarea statului aşa pofteşte, că pă­
pe lângă plata regulată să aibă cel puţin
sub judecată calmă, dacă pătrundem până şunile dela munţi să tie date cu preţ
de beut din amende, trageri şi pedepsiri.
în adâncimea afacerii, atuuci aflăm, că cinstit poporului, atunci noi datorinţă
Pădurarii cu pregătiri academice,
statul in loc de economie raţională, în avem, ca patrioţi buni şi cinstiţi să lup­
mintea şi ştiinţa lor o întrebuinţează
loc de câştig priu orînduirea aceasta, tăm, ca poporului dela munţi să ’i-se
numai la ramul pădurăritului. nu numai
de vrednicie, pe acest teren economic, are perdere. redee păşunea.
Statul din păşunatul acestor isvoare Astăzi pădurarii singuratici şi gor­
cred că o câştiga prin sporirea pădurilor,
în tot anul, după socoteala făcută pe basa nicii au folos, adecă au slujba, pentru
oprirea păşunilor şi păzirea acelora ca
celor spuse, dela vite avea 2 0 0 0 fl., eară care li-se plăteşte destul de c in s tit; dar’
straturile de legume.
din păşunatul oilor 3 — 4 mii florini, deci binele acestora, cari n’au altă grije decât
Aşa fiind, cu ori-ce preţ vreau, ca
putem zice, că ar ave 5 0 0 0 fl. sporirea pădurilor şi lemnelor, lipseşte
in raionul, adecă teritorul unde li-s’a în­
După cea mai bună socoteală, pă­ pentru lemne o mulţime de cetăţeni şi
credinţat supravegherea pădurilor, se îm­
durea se poate exploata ori tăia abia la familii ale statului de pâne şi lucru.
puţineze păşunile şi se sporească arborii.
Statul, care mai înainte de toate are
Puţin le pasă de oamenii cari se deprind 6 0 — 100 ani. Dacă s ’ar vinde cu ori-ce
datorinţă se se îngrijască de fericirea ce­
eu ţinutul vitelor, n’au nici o grije că preţ, nu s’ar pută scoate un venit atât
tăţenilor, care trebue să deschidă isvoare
scade numărul vitelor, atât economii cât de mare ca din păşune. Din păşunat s ar
de venit şi lucru pentru cetăţeni, care cu
şi vitele din părţile şi ţinuturile mun­ primi in anii amintiţi 5 sute mii, sau un
bună chibzuială şi socoteală trebue să afle
toase pot scâd&, pot pieri, numai pădu­ m ilion; dar’ din pădure, dacă socotim
 Pag. 98 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 25

calea cum poate îndestuli mulţimea, ca şi ţurilor de arbori şi grădinărit, sămânătu- putere mai multă vitelor; ca să poiti
dîusul sfi aibă dela aceea dări şi braţe rilor de plante pentru nutreţ precum şi avă economul fen bun trebue să ţin&
de apărat hotarele ţerii, nu poate admite a gunoiului măiestrit. seamă despre vremea c â n i să se cosească
mai puţin a consimţi la sclavisarea cetă­ Pentru consumenţii diu oraşe mai ia r b a .
ţenilor. mult folos va aduce oprirea de falsificare Economul, care să deprinde cu lu­
Toate aceste aşa fiind este mare a laptelui, untului, smântânii, unsorilor şi cratul pămâatului, crescutul vitelor şi alte
speranţa, că punându ne la lucru şi des- oleiurilor; ear’ pentru economi oprirea de ramuri economicali, care doreşte să aibă
vălind durerile şi dorinţa poporului până falsificară a productelor menite pentru să­ folos după ostenelile sale, totodată are
sus la stăpânire, vom pută deshide cale mânat. lipsă de toate cunoştinţele trebuincioase
poporului nostru ca să se poată ferici, re- Pe noi amâudouă părţile din lege la acel ram de economie cu care se de­
redându-’i-se păşunile dela munţi. ne interesează foarte deaproape, căci o prinde, căci numai aşa poate produ:e spor.
mulţime mare din poporul nostru este parte La cositul ierbii economul trebue
consument parte producător. Aşa fiind să ţină seamă de trapregiurările următoare:
împedecarea falsificării productelor. pe consumători legea îi scuteşte, ear’ pe să cosească iarba la vremea sa nici prea
alţii cari produc îi îndrumează ca tot­ tinărâ nici prea bltrână, să o rătanzfi
Foarte număroase erau plângerile In
deauna să se ţină strîns a duce îu piaţ cât se poate de bine, şi sâ aleagă vreme
anii din urmă, că multe producte, pe
producte scutite de falsificare. bună pentru uscatul fânului.
care publicul le cumpără cu bani scumpi
pentru consum, le primeşte falsificate. în Mai vîrtos au fost păgubiţi în mod Cele mai multe greşeli cu cositul
acest mod poporul consument sau care simţitor economii, cari îu nădejde de a ierbii se fac cu împregiurarea, că cei mai
întrebuinţează articlii este greu păcălit avă roadă au cumpărat sămânţuri cu bani mulţi plugari cosesc iarba când este îm­
de o parte că în loc de producte bune scumpi, au lucrat pămâutul cu toată grija bătrânită, adecă atunci când aceea îşi
cu preţ mare ’i-se dau mai rele, de altă necruţând osteneală; dar’ rele fiind să- perde sucurile. Este lucru constatat, c i
parte că cu banii proprii cumpără nişte mânţurile cumpărate, nu odată s’a trezit cu atât se dobândeşte din dînsa mai slab
producte care strică sănătăţii ori cari nu că roada aşteptată n'a mai urmat. fân, cu atât primesc vitele nutremânt
se pot folosi decât cu pagube enorme. îu modul a'.esla pe lângă paguba mai rău.
ce au îndurat-o prta mulţi dintre eco­ Economul deştept, trebue să a ib i
Prin falsificare, mulţi articlii care
nomi ’i-a descuragiat dela îucercările cunoştinţă temeinică, trebue sâ cuuoascâ
aveau preţ mai mare în starea naturală,
atât de trebuicioase pentru înaintarea şi iarba câud au sosit vremea să fie cosită»
li-s’a redus preţul. Falsificarea a început
prosperarea agriculturii. căci numai aşa poate avă nutreţ bun
a concura pe cei mai solizi neguţători,
Legea menită pentru împedecarea pentru vitele sale.
care după bunătatea mărfii pofteau preţuri
bune; dar’ cei cu mărfuri falsificate re­ falsificărilor păgubitoare în partea unde După părerea celor m ii mulţi agri­
duceau preţurile. îu modul acesta a fost se dau îndrumările cum trebue aplicată, cultori, iarba atuuci este mai p jtriv iti
Înşelaţi o mulţime de consumenţi, adecă cuprinde nişte disposiţii foarte bune, încât pentru cosit, câud se află întlorită şi to t
cumpărători. punându-se în aplicare cu toată stricteţa se rîtul formează o grădină întinsă de flori
aşteaptă Îndreptarea multor rele care supă­ ca cel mai frumos covor pe csre poate
Aceasta a fost motivul, ca printro
rau şi păgubiau pe consumenţi şi economi. să-’l producă natura. în această vremet
Irge positivă să se reguleze şi oprească
Din toate aceste este evident, că iarba este plină de sucuri, cotorul, fie acela
falsificarea unor articli principali de con­
lipsă era de o asemenea lege. cât de gros este fraged, toate ramurile şi
sum şi economie. în acest mod a crezut
frunzele ierbei, sâut verzi şi pâuă nu în­
stăpânirea să pună capăt aburului care Poporul nostru consument pe viitor
cepe a se usca iarba de siue.
se făcea pe lângă vătămarea singuraticilor trebue să se ferească de a-’şi da banii
Adevărat, că pe lângă cositul ierbii
consumenţi şi economi. pe articlii răi şi stricaţi, ear’ producătorii
sânt două păreri, uuii susţin câ iarba s£
Ani de-a rîndul B’a poftit dela le- pururea trebue să aibă Înaintea lor stric­
nu se cosească decât atunci când este
gislaţiunea ţerii, ca odată să mărginească teţa legii şi nici-odată să nu lăcomească
coaptă şi tn spic se atH sămânţă, alţii
abusul prin care se păgubia o mulţime a falsifica productele, că vor fi aspru pe­
din contră zic că mai bun fân se do­
de cetăţeni din stat. depsiţi.
bândeşte, dacă iarba se coseşte atunci
în anul trecut după multe cercări Când am dat iu liniamintele mai de
când se află tn floare şi spicul n’are
s ’a adus o lege, care are chemarea a frunte conţinutul acestei legi, aşteptăm că
sămânţă.
pune capăt falsificărilor, această lege in şi economii noştri se vor şti folosi de
Dintre aceste două păreri judecata
10 Iunie s’a şi sancţionat, ear’ peste dînsa.
calmă trebue ss aleagă părerea cea mai
3 luni va îutra în aplicare, adecă în fo­ Mult bine se poate aştepta dela
bună. După combinarea sănătoasă iarba
losinţa publică. această lege numai acolo, unde atât con­
atunci âste mai potrivită pentru cosit,
Conform acestei legi, după-cum spnue sumenţii cât şi producătorii se vor aco­
când se află în floare şi abia ici-colea
şi ordinaţiunea de aplicare, articlii prin­ moda Ia dînsa şi din toate puterile vor
se găseşte câte un spic copt pe rîturi. în
cipali de consum cât şi unele producte conlucra ca să fie observată in deplin şi
vremea această cotorul, crengile şi frun­
economice vor fi luate sub controla ad­ cu rigoare.
zele ierbii sânt pline de umezeală şi su­
ministrativă. Totodată este îngrijire, ca Poate fi o lege cât de bună, când curi nutritoare şi această frăgezime d i
să fie pedepsit aspru fiecare producător nu să nisuesc cetăţenii să o împlinească gust şi miros bun fânului, totodată uscân-
ori neguţător, care ar cuteza a falsifica nu poate aduce folos, de aceea este de du-se aceste sucuri în fân conţin nutre­
ori a denaturalisa articlii de consum ori dorit, ca să se acomodeze în toate pres- mânt mult.
productele economice în contră cu ho- criptele aceleia.
Fânul aşa uscat poate fi nutrit de
tărîrile legii. ori ce vite. fie tinere fie bătrâne, căd
Legea opreşte aspru falsificarea ar- fraged fiind il pot mistui uşor, ba nici na
ticlilor de consum cum sâ n t: laptele şi Cositul ierbei. lasă atâtea ogrigi ca din iarba îmbătrânită.
tuturor productelor pregătite din lapte, Dintre multele plante economice iarba Dacă iarba se coseşte după-ce a în­
unsorilor şi oleiurilor, productelor de are o menire de frunte, fiindcă aceea se florit şi spicul conţine sămânţă, cotorul
grâne şi fărini, miere, ardei. Tot­ întrebuinţează pentru nutrirea vitelor. Cu | ierbii este tare, crengile asemenea tari şi
odată şi productelor de sămănat; sămen- cât fânul este mai nutri tor, cu atât dă | frunzele uscate. Mai ales cotoarele de
 Nr. 2 5 ______ FOAIA P O PO R U L U I Pag. 99

ierburi prin mijlocul cărora nu se află T ratarea altoilor. Curs de aurârit.

canal sau gaură de-aluugul. dacă se co­
Adese-ori se întâmplă, câ arborii no­ Nimenea nu poate traga la îndoiala
jeşte, numai atunci când iarba este râs-
ştri râsidiţi toamna sau primăvara nu folosul care se poate ajunge din fie­
fosptâ, aproape nici un animal uu le poate
s’au prins încă nici prin luua aceasta, care industrie ne aceea cât de neîn­
roade.
ear’ da;ă sgăriem puţin coaji aflim, că semnată.
Lăsâudu-’şi cineva iarba ca sâ fie
ei sflnt încă plini de vieaţă. Dacă arborii Industria de aurârit şi argintărit,
rfjcoaptâ, aceea perde foarte mult din pu­ aceştia nu s’ar prinde nici pâuă pela sfîr­ care aparţine mai mult industriei de arte
terea nutritoare s’au din bunătate, adecă mai şitul lunii, avem sâ ne folosim de mijlo­ frumoase, la noi abia era cunoscută, pa
pe scurt z is: din cualitate şi cuanritate. cul următor : lângă toate că o mulţime de lucruri care
fa cât iarba se coseşte mai târziu, cu
înainte de toate din pământ scoatem se întrebuinţează îu biserici şi căsile sin-
jtit se câştiga feu mai cotoros, ogringios
arborele cu grija cea mai mare, apoi îi garaticilor sunt aurite.
ţi lipsit de fruuze adecă mai râu. Pe
rftezăm rădâdnile şi coroana pâuă la Muite ramuri din industria de casă
iîngă. aceste scăderi mai urmează şi alta,
part-a vie, ear’ tăietura se uuge cu ceară cari sunt folosite de noi şi poporul
lin iarba cosită după râscoacere se adună
de altoit, pâuă găsim parte vie în altoiul nostru se pregătesc de cătră străini, aşa
:a mult mai puţin feu, căci crenguţele,
plautat. Scoţeudu-’l în timpul de seară fiind, folosul care se poate dobândi diu
Jir' mai ales frunzele usi*ându-se cad peste
îl pun-rn sâ stee 2 4 de ore îu apă, ca lucru, merge pururea îu mâni străine.
uită iarba, acelea îu vremea cositului şi
sâ sugă umezeală destulă în siue, apoi Nu odată se întâmplă, că pentru
iscatului de fân se sfarmă şi râmân pe
sâ resădeşte de nou în ziorii zilei înainte auritul ori argiutăritul uuor rame înve­
îiiari.
de râsăritul soarelui. Pămentul în care chite dela tablouri şi icoane, proprietarul „
Iirb a cosită după-ce este răscoaptă
sâ aşază de nou altoiul, trebue prefăcut acelora este silit sâ plătească o mulţime
;ia îmbâtrâuită întrebuinţâudu-se ca fen
într’un cir mocirlos. Când am pus ar­ de parale, numai din lipsa cunoştinţei că
piatra nutrirea vitelor, acelea nu o pot
borele la locul seu vârsăm atâta apă îu nu are pregătire sâ ştie isprăvi acel
r.iie uşor, alegâudu-o foarte mult lasă
groapa unde se aşează, câtă numai pămen­ lucru.
calţi ogringi adecă se prădează.
tul poate suge tu sine. Când pămentul Din propria-’mi experienţa şi cuno­
Diu toate aceste se poate vedâ foarte a supt toată apa, numai atunci aruncăm ştinţă, câştigată la faţa locului unde avem
ipriât, cA fiecare econom trfbue sâ co- pământul giur împregiur pe rădâ:inile un coloritor sau zugrav bun care ştie
Kiica iarba când aceea se atla îu floare. altoilor. şi pricepe aurăritul şi argiutăritul m’arn
Mulţimea fânului este atlrnătoarc şi Se gr.jim şi de aceea, ca arborele convins, că acest ram de industrie, care
Mi cosit. Cu cât tm rit este cosit mai se nu ajungă mai afund în pământ, decât pe singuratici şi mai ales pe biserici le
Jine, adecă cosaşii râtunzesc mai aproape cum a fo:t lini nainte. costă o sumedenie de bani, se poate is­
i> pământ iarba, cu atât poate creşte mai Pămentul din giuiul arborelui 11 pu­ prăvi cu cheltueli foarte mici.
repede şi deasă otava. tem aş:-za plan ori mai mov.lo*, bine este Acest zugrav, care totodată este şi
Economul, care ştie sâ cosească !a ducă se tace tn giurul trunchiului o formă farmacist în Copalnic-Mânăştiur dl A urel
-rtinta sa iarba, fie prin grădini, livezi da tăier, ca udându-se sâ stee. apa acolo Simon, va întocmi un curs de aurărit şi
m câmp, pururea mai dobândeşte otavă. şi pe tucet sâ se scurgă la rădâcini. Pen­ argintărit tn deplină înţelegere cu un
tru păstrarea utnezelci se poate pune tn Invâţător, care va propune şi dînsul in­
Dacă otava este destul de mare,
împregiurul trunchiului altoiului de unde dustria de împletit corfe sau coşerci dm
i^nci aceea se coseşte pentru uscat. Dacă
se încep rădâcinile subţirele un minunchiu spetează şi nuiele, începând diu 15 Iulie
':!* nu este desvoltată şi atât de crescuţii,
de muşchiu. st. n. anul curent.
a sâ se poată cosi, atunci dă păşune
Dacă vrem, ca rezultatul bun al Aceste ramuri ale industriei, de
fcgatâ pentiu vite.
muncii noastre sâ fie şi inai sigur, legăm care se arată totdeauna mare trebuinţă
Amândouâ împregiurările, lie câ se şi trunchiul arborelui cu paie, sau 11 un­ se pot însuşi dela amintiţii fără plată,
;oite cosi o!ava, fie că vitele au păşune gem cu gunoiu amestecat cu pământ îu ar fi de dorit ca sâ le însuşească cât se
haă de toamnă, dau cu mult nui mare grosime cam de uu deget, ca se nu poată poate de mulţi dintre învâţătorii no3tri.
filos economului d ’cât atunci, cfind ar străbate la trunchiul retezat căldură prea
Noi nu putem sâ ne facem imputări
isa iarba Bâ îmbâtrânească şi numai în m are. pentru trecut; dar’ siliţi stintem ca sâ
ie*a stare ar cosi o. Dacă mai are putere de vieaţă
constatăm lipsa îu cunoştinţele industriei
îndoială nu mai încape, că cu cosi- peste 8 zile va în ceţi mugurii; nici de
mai desvoltate. Dacă aceasta este aşa,
tal ierbii râscoapte perderile sânt multe aci încolo îusâ nu este iertat ca sâ le­
atunci împregiurările ne silesc ca se lu­
?i mari. Din iarba bâtrână se câştigă nevim gnjirea altoilor în acest mod trataţi.
crăm pe încet dar’ sigur pentru câşti­
Sa mai puţin şi râu, vitele nutrite cu Mai ales de aceea sâ avem grije, ca pă­
garea terenului industrial, fie ramul cât
Omenea fen ştiut chinuite, dar’ nu hră- mântul îu giurul altoilor sâ-’l udăm, ca
de neînsemnat.
tite, din fân râmânând mulţi ogringi se aşa se aibă vara întreagă umezeala sa
Astăzi, câud învâţătorii nostrii cu
?;rde o mulţime de nutreţ, pe locul de mijlocie.
toţii se afli în ferii, când mulţi dintre
tade s’a cosit târziu nu putem avfe otavă Pe vremea udatului săpăm pământul
dinşii, mai ales care nu sunt căsătoriţi
tici păşune. dela râdăcina altoiului, căci astfel apa stră­
şi totodată siliţi a purta grijile familiare
Din toate aceste este adeverit mai bate mai iute şi mai bine la rădâeină.
ci liberi, când ori-şi-cum după lucrul
fresus de toată îndoiala, că iarba se co- Altoii care sflnt altoiţi din acest an
unui an au lipsă de puţiuă distragere,
•sşte cu folos ori câştig şi în vreme po­ de regulă trebue curăţiţi de ran u rile,
fără îndoială buu lucru ar isprăvi, ca cu
trivită atunci, când se află în floare. care s’ar fi făcut pe subiectul sau tm n -
puţinele parale se facă escursiune la
în urmă economul trebue sâ pân- chiul seibatic. Tot asemenea se răresc
Mănăştur, unde pot sS-’şi lărgească cercul
şi ramurii de pe mlădiţele altoite de
â^ască cu multă grije vremea când poate de cunoştinţă. Pnţina distragere ce pot
cosi, ca sâ aibă căldura de lipsă pentru care nu este lipsă şi prin care se împu­
avâ ar întrebuinţa-o foarte cu folos.
ţinează sucurile din vlăstarii principali.
Axatul fânului şi sâ fie scutit fenul de Noi între împregiurările de astăzi,
Tăieturile pentru vindecarea mai repede
ploi, dar’ despre această împregiurare voiu când productele pămentului abia se pot
Torbl în numârul viitor. totdeauna se ung cu ceară de altoit. vinde, când vitele abia au preţul ca se
răsplătească osteneala, când în toată ţara
 Pag. 100 FOAIA POPORULUI Nr. 25
şi li-mta se sin ţeşte lipsa de bani; din se află în cursul de pustiire prin filoxeră, dar’ pe neguţători. Tot a?o!o s’a desbătut şi ^
toate puterile trebue sS socotim şi cruţăm pe urde n’a străbătut aceasta ciumă, sftnt ve­ formarea camerelor comerciale şi aflarea mij­
de unde şi pe ce cale s£ ne putem spori sele, grase şi fagădoesc cules bun, dacă nu loacelor prin care s’ar putâ întocmi pe fun­
le va ajunge alte calamităţi: peronospora ori dament mai puternic InvSţâmSutul comercial
sau adauge isvoarele de câştig.
grindina. Nutreţele cam prin toate ţinuturile Partea cea mai însemnată dintre întrebările
A lte popoare, cum sunt chiar şi sftnt destul de dese, mari şi bogate, trifoiul desbătute în acest congres a fost: lărgirea
conlocuitorii din patria noastră, din veacuri şi luţerna au trecut peste prima cositură şi cercului de lucrare a judecătoriilor comerciale
şi străbuni au pus mâna pe industrie şi resultatul se vede a ti deplin îndestulitor. întocmirea de a încassa creditele pe calea jj.
negoţ, prin cnre îşi câştigă traiul z luic. Plantele de nutreţ din an în an tot sporesc, decătorea^câ pe cale scurtă şi în formă res-
aşa măzerichia semgnată cu alte plante în trîngerea dreptului la semnarea fiş-mtlor. Ar
Noi am fost parte copleşiţi de
multe ţinuturi este atât de bogată, încât poate fi fust. de dorit, ca îu congres se fi leat lj
străini, pai te închişi şi reservaţi, încât îndestuli p? economii care o cultivă. în vremea desbafere şi oprirea concurenţei, care >»
nici străinii nu ne-a lăsat, dar’ nici noi de faţă este dricul cositului de fen, toate câm­ pratică cu atâta neruşinare spre perdea
n’am luptat ca s<5 câştigam cunoştinţe purile şi livtzi-e îesunâ de ascuţitul coaselor publiculu; cumpărător şi nimicirea nego;&-
în deost b'tele meştt şriguri ci ne-um în- şi de departe sclipesc în razele soarelui. în rilor solizi şi cinstiţi.
destulit cu câştig puţin. acest an nutreţ va fi destul de mult, parte
produs în mod măiestrit, parte de pe rituri;
în vrtmile noastre de astfzi, când dar’ nu va ave pn ţul dorit, fiindcă pretutin­ C o n t r a d i n ţ i l o r f a l ş i . Prcfescrj
dările sunt mari şi multe, când traiul denea vitele iftnt muit împuţinate din lipsa Ktonlein din Ziicich ţinu nu de mu’t o pre­
zilnic s’a mai îmbunătăţit şi dorinţele păşunilor de vară şi oprirea pişunat<-lor de legere despre dinţii falşi, în care prelegere e!
multora s’au sporit, nu mai pot merge munte. aminti mai multe lucruri interesante. Foarte
des se hitemplă, zise Kriinlein, că dinţii id-i
trebile. fără cunoştinţe dc meşteşuguri.
ae înghite. Zise apoi, că el Inmşi a farm
Aurăritul, argintâritul şi împlefitul J l i h t e cu p r e ţ re d u s . Ministrul de de operaţii în ghât din causa aceasta şi kri
de corfe sunt unele cunoştinţe industriale, agricultură luâi'd în upreţiaro starea munci­ operaţii foarte periculoase, aşa că 8 d;r.;;
a cărora cunoştinte se poate câştiga fcare torilor şi spre a -’i pu'6 spriginl a luat hotărîre, indivizii operaţi au murit. De aceea el e i-
cu dupit metodul Introdu-; îu Anglia şi alte părere, tă acei oameni cari au dinţ> fiî;
uşor, dar’ din cunoaşterea acestora po
ţeri se Introducă pentru muncitorii care cale- peste noapto s5 şi-’i ieo diu gur'-. t-aT, î:
lângă alte deprinderi se pot câştiga pa­ toresc ))>• tren bilete cu pn-ţ redus pt> căilo dinţi, cari au început a se stre^, se-'i re.-;-
rale frumoase. fer.ile ale Matului. Luând ministrul afacerea reze cât de in grabă.
Cwpa'ni •-M.'iiiAţtiunil se all.i ia co­ în mâr-i in primul ilnd a Introdus pe linia
mbat;;! .S'i I hog- I )(il),i.; utide se poate ferată a .statului din giurul Budapestei bib te
si'ptouiAn.ile cu pivţuri m luso. Apiopit rile sftnt
merge cu trrniil p «; tt* pe. niilul Sumeşu-
statoiiie lu cliHotm-iri. A şi prima apropie^*
Din traista eu poveţele,
lm pc la I>ej şi lltn m li p:\iiu In lU-stoci
dcl i 1— o chim. ,m> p lâicţte 75 <r . ; a doua lutrclnirca
/?J. Mo atlti ca
(II<»?szu Iît*.), ciu t- p:> linia S u m a r Ih ia - d cli 11 — 15 <hltn I ll. a treia dela l(i — ‘2 0 Intrai doilea an în comuna Suite-jude. cl:?
mare. Atat dela UiVstoci cât şi dela cbilometri l.JO tl. Tot pi> această ba să s’a cu salar do-cnţial auui.l ani .'ÎOO tl. v. a., ii’*
l ’ aia mare cu irâs.ini se p:iate merge In mai Maturii luci doue cirenlnţiuni de depăr­ de a IV-u clasă după salar şi esp, in t:i
4 — :j on- până iu C. Mâimstiur. ta u -: piima tlela 1* t . -jr. d n n . 1.50 fl., c a r ’ trecut am plătit -I fl. fără de a plăti ;i ti.v.
a doua 2 ll. Introducem! mini-frul aceste bi­ druinului. I’e anul curent cere şi dda n :;
Iiuritorii care v :e ;.u se particip e
lete toloda'ă a n ce i< a t direcţiunea cailor fo- 1 fl. r>0 cr. darea drumului. N’eavend l ”
la ac* st ciiis n ’au se se in g n p a.scâ d ecât
r - te dc stat. câ in cetăţile. nnd>* sflnt mulţi un fel de dare alta, nici avere, este leee ;i
de locuinţa şi vipr, ca re i>: pot ».fin f,,ai t*; după dare de cl^sa a IV. fu fiu dater t
lucn.toii la f.ibrici şi do alto profesiuni a 3e-
uşor şi ieftin. Inlonnfirile mai mortiuţito. inen.a hu Introducă aceste bilete cu preţuri plăti şi banii drumuluiV
se pot uda dt la di A. Suim n, c u iy iu rul- sc. Dupi Infoiniiiţiuinle c a ic le a v o » Ia S a n tc-ju d c. I o a n M n u t i invc|i;
to.’ irn şte a ce s t cu rs. IndemAna, ministrul nostru a Introdus deo^am- R esp u n a. La accastii întrebare rj
di.ia aeistc bileU: t f-pîeu An; b- num i pentru de multc-ori am dat respuns h otărît, c.i 1-r-n
n u’icitoui dc!i> fabrici. îu Aii'-tii.i însfi ffl'it apriată a,-a spune: invoţâtornl cu s.d ar
in'io'ii/se de nVilva aru asemenea bilet-,; sop-
Ştiri econom iee. lemAu li-, acido Inse hc pot fo‘osl de acele
de
i di ui: ului.
:S<)0 ll. nu este îndatorat a piâîl
Caută in cancelaria nrtaruiui '-..•i
Starea s v m r m K u r i /o r . i’lo le dela tot l ' l . l da urnii itori şi servitoii. Asem 11 a j de siib întrebai e şi vei afla t' tu!.
in-f ;i pr.mui p âtr-r al a e s ' i i ,u;i: pre- ce bmur.t de lavoi ii>vi'ţn-eii d'ti fabriti, j),-ă- |
tu tird -rea a'i fo-t a -fip tate cu d->r mau- şi v-'Iii, -erviiorii d* Ia p:.duiârit. minărit. ; i tot i
fertiintc, căci pâ-ne .tul >lAt i e ra tie uscat şi Jelui de mun-:it-.)ii d - păment. j întrebarea ij6 . K xis'â u d e va . 7'r:.-‘
crt-j ătacit de seceta. in Ai a sorb t apa cu pentru de a curaţi dia g Au n e-ara şi cnc?
lâ'.'Oti.ie, t a omul c*-l reto.-j. Grăefele ţi sieănlc şi cât ii va li preţul, care uumer e mai hz:.-
p retotiu b n oa, pc muie nuni.ii I0r.uc.5t.> poporul C ât c o s tă n n c u u a r ‘.> l ’reium se ştie AbottnU nr. IH44-
nostru, sftnt bine <; ! 0g<t cres:u te, în unele (rermaMH este patrii pa: erilor-canar. Neguţă­
H esp u n s. In afacerea a c ta .1ta s:rf-
locuri ploile şi vânturile l ;-a t .v'ilit, mai a'es torii dir. Harz cresj peste an cel puţin 00,000
sează-te la comptabilul Nicolae Gogan In S cii:.
pe păminteJe de tot gr.-se putem ved 6 grâne de psseri şi le vOnd îu toate părţile lumii.
care se află la un mare fabricant de ma; l:
tAvelito. Orzul, care este piantă gingişe, atât Preţ; I unei pa^er; catar este 4 mărci, ear’ al
men te la înaintarea economică. Sftnt d-pî:-
cu priv.-re la pcmeat, rât şi climă, In ace^t celor, eare cântă mai frumos este 40, 50 şi
sigur, că de a :oIo vei primi toate informapurii*
an pretuiindenea. tote frumos, da.r’ pe mJ.ul chiar şi 100 ne mărci. P,serile aceste mai de lip-â.
Tîrnave?or ne fagădueşte seceriş îrsib rlşiiîţat. bine sftnt plătite în America. Nu de mult o
Ovtsul. primind ploile in cea mai potrivită dornnişo ira, cu n>:ni.eîe Gould, a cumpîr<*t o
vrem -, a creseur. r<p*di" şi bogat. în su-uri, pasere c;.nar frumoasă cu 1000 de dolari întrebarea 777 . Este drept ca se pil-
dar’ totodsta ’i-a umplut buruienile, scaia şi (4000 mărci). Neguţătorii din II uz fac uu tea s ă pemru fiiul Iui;' care a fo?t asents: ?i
tot felul de mărăcini, încât mulţi dnt.re eco- câştig i-nual cu paserile canar de 250.000 de a ser.it fa miliţie uu an darea? Mai târz;:
tomi sftnt siliţi &-’l plivi dacă vreau se aibă mărci. fiind ficiorul Iui şters totalminte, acum chiîr
r<r coalfâ bogată. Cucuruzul în multe locuri 6’a ’l-au execuat se plătească şi respective a şi
săpat a doua-oarâ, în altele acum se sapă plătit 5 fi. 35 cr. pentru anul trecut.
Contjres c o m e r c ia l. Neguţătorii din Notarul a zis: ori va recurge ori bs, o
prima-dată." Recoalta în cucuruz se arată pre­
UDgaria în zilele trecute au ţinut îa Buda­ va plăti regulat 12 ani.
tutindenea, dar’ în Transilvania pe malurile
pesta un congres, în care s’a luat la desba- A . F r ă s in e a r iu .
voilor este de o frumseţă rară, care promite
tere afacerile industriale şi comerciale. în Respuns. Daca tinerul de sub între­
cea mai bogată recoalta. Recoalta de prune
primul rînd s’a vorbit despre concurenţa Ia bare a fost şters din lista militară este obli­
a fost împuţinată de bruma din Maiu; pe lângă
care sftnt expuşi industriaşii şi comercianţii gat sau îndatorat a plăti darea prescrisă de
toată ealarritatea aceasta, care a străbătut
din partea fabricanţilor ţerilor străine şi mij­ lege pentru tinerii cari nu sftnt buni pectra
teara întreagă, atât cireşe şi vişine, cât şi
loacele prin care s’ar pntâ împedeca acest reu. serviciul militar.
mfre, pere, prune şi nud au remas câte întro
După aceasta s’a pertractat afacerea cu darea
comună îndestulitoare. Viile în multe tinuturi 1
pe a III-a clasă, care îngreunează foarte simţibil
 Nr. 26 A d ao s la, „ F O A I A P O P O R U L U I » nr. 26 — 1896
econom ul
redactat de I. COSTIH,
preot.
Exportarea rimătorilor la Budapesta.
Ministrul de agricultură în zilele tre­
pte, îngrijat de ecoBomii, cari sunt ex­
puşi la perderi din îmbolnăvirea porcilor,
I dat prin organele sale următoarea ordi-
tiţiune:
1. Din acele locuri unde domneşte ciumă
ieporci, orbalţul, durere de gură şi unghii, să
pot lifera porci la Budapesta numai In des-
pjrţemântul Ferenczvâros.
Ducerea porcilor la Budapesta în des­
părţământul Ferenczvâros este iertată numai
din acele comune sau vecine cu dînstle, unde
domneşte ciumă de porci, durere de gură, de
Eghii sau orbalţul şi cari în urma aceasta sânt
fise sub carantină.
Ducerea sau liferarea porcilor de pe te­
ritorii Bau comune, cari nu mai stau sub ca-
rtEtină, ministrul de agricultură îşi reservă
dreptul de a putâ da drept uuor-altora se
cxi porci la BudapeBta-Ferenczvâros. La ru-
prile aceste ministrul îndată dă răspunsul te­
legrafic.
2. Po păsurile porcilor din comunele
lUtate de boalele susnumito şi puse sub ca-
nstină e a se areta — cu provocare la ordi-
uannea de faţă — că respectiva comună din
ce pricina esto pusă sub carantină.
3. Vagoanele folosite spre ducerea rl-
sitorilor sflnt a se provedfi cu o şedulă gal­
benă ca inscripţia: „vito bunuito de boală li-
peioasă* (fertozes gyanujâban âllo âllatok).
4. Porcii sosiţi din comune unde nu s’a
t boala, adecă sflnt sănătoşi sftu intacte şi
h“i fără concediu ministerial se retrimit în
nona de unde au fost trimişi.
5. După-ce porcii au sosit do loc bo se
tine la cutare măcelar, car’ după trei zile cel
i;lt dela sosire se fie tăiaţi.
Clădirile.
ln mfisura, care înaintează cultura
Ktnomii pricepători sfi nisuesc, că atât
î^ntru locuinţele proprii, cât şi pentru
cnşterea animalelor de casă, sfi aibă clă­
diri potrivite.
Fiecare econom având de zidit sau
tiidit ceva locuinţă, trebue sC ţină seamă
iî annmite regule şi împregiurări. Prima
fi cea mai de fruote cerinţă la clădiri este
Agerea locului celui mai potrivit, a doua
a Efi se facă aceea din material solid
Ua care ţine mai multă vreme, şi a treia
<* clădirea sfi fie sănătoasă.
Nimenea nu poate trage la îndoială,
4 pentru ori-care econom locul cel mai
Strivit pentru clădiri este acela, care sfi
la îndemână, Cu această împregiu-
fîre trebue sfi se facă bună şi chibzuită
^jcoteală, atât zidind locuinţa, cât şi clă-
fodu-se superedificatele economicale.
Pentru casa de locuit sfi alege locul
®*i ridicat scutit de umezeală şi unde
fizele soarelui străbat uşor.
Dacă casa ar fi sfi se pună sau zi-
^ască pe o moşie mai mare ori extinsă,
toaci sfi alege locul pentru clădit acolo,
de unde sfi poate ajunge mai uşor la drum.
Casa şi clădirile economice se aşează de
o parte aşa, ca din acel loc cât se poate
sfi se vadă peste moşie, de altă parte, ca
zama de gunoiu dela clădirile economi-
cace sfi se scurgă peste moşie.
Având cineva ales locul potrivit pen­
tru zidirea locuinţei ori clădirilor econo­
mice, trebue sfi grijească cu multă luare de
seamă din ce material va clădi. înţelep­
ciunea aşa pofteşte, că omul care lucră şi
cheltueşte sfi îndeplinească prin osteneala
sa lucru bun şi solid, care are menirea
sfi ţină multă vreme.
în vremile noastre de astăzi, când
pădurile în cele mai multe ţinuturi s ’au
împuţinat, când lemnele mai bune cum
sftnt cele de stejar s ’au scumpit foarte
mult, economii trebue sfi găsească modul
cum pot clădi mai ieftin şi totuşi sfi aibă
ziduri tari.
Noi avem numfiroase comune, cari
au pe hotarul propriu petrii, acelea se pot
întrebuinţa pentru clădirea fundamentului,
ori chiar a întregei zidiri, materialul, acolo
aflător. In asemenea locuri unde lemnul ar
fi mai scump ca peatra, unde ar putd sfi
aibă cu multă uşurătate clădiri du peatră,
acolo fiecare econom cu bună socoteală
sfi-’şi zidească casa de locuit din peatră.
Se poate ca se coste ceva şi mai mult ca
cea de lemn, însfi atât din punctul trăi-
niciei cât şi al sănfităţii, locuinţa clădită
din peatră este cu mult mai bună ca cea
de lemn.
Sporindu-se măiestri ori zidarii cari
clădesc locuinţele din peatră şi ţîglă, nici
aceia nu lucră aşa scump ca în trecut,
ci caută sfi aibă numai lucru prin care
sfi-’şi câştige pânea cea de toate zilele.
Aşa fiind, ori-care econom poate avfi
casă clădită din material solid mai ales
acolo, unde nu trebue sfi cumpere peatra.
Ar fi foarte de dorit, ca economii
noştri fruntaşi nici-odată sfi nu înceapă
zidirea de casă ori clădire economică,
până odată nu s’a sfătuit cu zidarii şi
cioplitorii de lemne, ca sfi afle, care clă­
dire ’l-ar costa mai puţin, din peatră ori
le m n .
Dacă pe o moşie se clădeşte locu­
inţă de peatră ori ţîglă, aceea sporeşte
şi preţul moşiei. Aşa, că în vreme de
lipsă casa de peatră este mai bună hipo-
tecă, se poate împrumuta bani pe dînsa, şi
în cas dacă vine sub vânzare are preţ
mai bun. Pe lângă această parte bună
mai este şi alta tot atât de însemnată.
Căsile clădite din peatră şi dacă sfi
iveşte foc în comună poate arde arşiţa
de lemn, dar’ păreţii de peatră rfimân ne­
atacaţi, pe care cu cheltueli mai puţine
se poate de nou clădi arşiţa. Nu aşa se
întâmplă cu clădirile de lemne, care
în foc, în cele mai multe rînduri ard
to ta l.
A treia cerinţă de care trebue sfi
ţină seamă deosebită economul este, ca sfi
clădească locuinţă sănfitoasă. însuşirile
locuinţei sănfitoase su n t; care au lăr­
gimea trebuincioasă, ca sfi fie scutită de
umezeală, cât se poate se fie zidită aşa, ca
sfi aibă soare peste zi, ferestrile sfi fie
destul de mari, ca'lum ina sfi poată pfi-
trunde la dînsa cu toată uşurătatea şi în
urmă sfi aibă înălţime dela 2 — 3 metri.
Scopul căsilor este, ca sfi dee adă­
post adecă scutinţă omului, deci datorinţă
cătră sine însuşi are fiecare persoană
care clădeşte casă, ca aceea sfi fie cât se
poate de corfispunzfitore cerinţelolor sa­
nitare.
înţelept lucru îndeplinesc comunele,
cari formează anumite însoţiri pentru
clădiri de locuinţă potrivite cerinţelor
sanitare, cari deschid anumite mine sau
băi de peatră, de unde sfi aibă sătenii
peatră pentru clădiri în cas de trebuinţă,
cari pe teritorul comunei se îngrijesc sfi
se facă ţigle şi cărămizi, de unde locui­
torii pot cumpfira cu preţ mai ieftin.
Comunele cari sftnt zidite cu uliţi
sau străzi regulate, unde căsile sftnt
aproape una de alta, ar lucra foarte în-
ţelepţeşte, dacă în loc de şindilă, trestie
ori paie ar acoperi căsile cu cărămizi.
Cărămizile nici-odată nu sftnt aşa
expuse la foc ca şindila, trestia ori paiele.
Chiar căzând pe acoperişul de cărămizi
câte un tăciune, casa nu se aprinde aşa
uşor, decât atunci când a erupt loc mare.
Economul, când s ’a hotărît sfi zi­
dească fie casă ori sfi clădească, grajduri,
coteţe ori alte superedificate trebuincioase,
pururea sfi grijească nu cumva cheltuind
sfi facă numai pradă de bani, dar’ sfi şi
aibă clădiri corfispunzfitoare.
Capitalul cheltuit şi vremea între­
buinţată pururea trebue sfi producă folos
ln proporţie cu capitalul şi osteneala.
Vin din boabe de poame.
în zilele noastre, când viile în cele
mai multe ţinuturi sftnt pustiite şi devas­
tate prin filoxeră, când mulţi din cetitorii
noştri au în grădinile proprii asemenea
boabe de poame, din care se poate pre­
găti vinul măiestrit, aflăm de lipsă a de­
scrie modul de pregătire. în multe ţi­
nuturi, chiar prin păduri în stare sfilbatecă
se fac multe poame, care conţinând zăhar
se pot întrebuinţa pentru fabricarea vinu­
lui măiestrit.
De clasa acestor boabe se ţin :
agreşele, strugureii, pomiţele, căpşunele,
smeura, afinele ş. a.
Dintre aceste poame în ţeara
noastră nu s’a îndatinat a se întrebuinţa
pentru fabricarea vinului numai strugureii,
deşi în alte ţeri, cum sftnt Anglia şi
Germania şi din celelalte poame boboase
se fabrică vin foarte gustos. Vinul pre­
gătit din afine în Germania se întrebuin­
ţează chiar şi de medicament.
 Pag. 102 _______ f o a ia -p o po r u lu i Nr. 2 6
------------------------------- -
După o statistică bine compi ştim care este conţinutul de acrime ş i ; zăharului şi fără instrumentele cari a rd ti
boabele mai sus amintite conţin zăhar zăhar al mustului care dorim a-’l preface conţinutul de acrime şi zăhar. Conform
acrime în măsura următoare: în vin. acestei socoteli mustul aproape trebn»
zăhar acrime
afinele, . . . 5 .0 2 °/0 . . . 1. 66% j Pentru statorirea sau aflarea acri- ' să conţină 0 .6 % acrime, viuul m ii slab
agreşele . . . 7.15, . . . 1 .4 8 . | mii. cât şi a zâharului din must siint 1 1 8 % , cava mai bun 2 4 % şi cel mii
căpşunile . . 5 .7 3 „ . . . 1.31, I anumite preparate, adecă iustrumete care bun 3 4 % zăhar. 1
pomiţele . 4 .4 4 „ . . . 1 . 1 9 ,
I prin grade ne spun hotărît ceea-ce noi
smeura . . . 3.86 „ . . • 1-42 „ L i 100 litre must din poamele on
I cercăm.
strugurei . . 6 .3 8 „ V . . 2 . 1 5 , mitoare se amestecă următoarea c a a tita ^
După-cum, se vede din această' sta I Aflând conţinutul de acrime şi z ih ir de apă:
tistică clasificătoare, aceste boabe de poami I din mustul care dorim a-’l preface în
La mustul de afine ISO Ktre de a p î
nu conţin asemenea zamă, 'care în stan I vin, prin socoteală statorim atât canti- b fi 9 agreşe 150 , v
naturală s’ar pută întrebuinţa la pregă­ I tatea apei cât şi a zăharului care trebue „ câpşune 120 , „
tirea .vinului. Dacă să şi încearcă cinevj I să-’l adaugem la pregătirea vinului. n , „ pomiţe 100 „ „ *
a pregăti vin în stare naturală din poa­ Socoteala aceasta trebue să o cu- , „ , smeură 14G ,
„ B sturgurei260 , „
mele înşirate, <acela ar fi foarte acru şi I noască ori-care econom, dacă numai do-
şi ’i-ar lipsi spirtul. Din aceste dout I reşte să-’şi facă vio din poamele amintite. Cătră această cantitate de m o 3 t $5
scăderi de sine urmează stricarea zamei I Pentru exemplu: zama din struguri după- adauge zăhar în proporţia urm ătoare ;
câştigate din acestea poame tntr-’o mă­ I ce se stoarce din bDabe ar conţinea L a mustul pautru rin pentru vin p e n tru ^
de m i slab mat bun şi m yi
sură atât de mare^ încât - nu se poate 1 .9 % acrime şi 6 .2 zăhar. Noi dorim
afine 48 chgr. 62 chgr. 9 0 c b -^ r.
păstra vreme mai îndelungată nici nu I să ne pregătim vin mai slab pentru agrese 38 „ 53 n 73 ,
se poate folosi ca beutură, de oare-ce masă, atunci proporţia din must trebue căpjune 34 „ 47 70 m
n
este stricăcioasă pentru sănătate. să o preschimbăm aşa, ca să fie in dinsul pomiţe 32 „ 44 n 64 -
Înţelepciunea şi socoteala omenească 0 .6 % acrime şi 1 8 % zăhar. smeură 40 „ 54 Jl 78 -

a trebuit sfi vină ^i prin chibzuiala te­ I
meinică să afle metodul prin care se pot
delătura aceste scăderi. Pregătirea mus­
tului din poamele amintite, ca să nu fie
expuşi stricăciunii consistă: tn
spirtului şi Împuţinarea acrimei.
vinul. măiestrit se produce aşa, ca să se
împuţineze partea oţătoasă şi *ă se spo­
rească spirtul şi partea dulce diu mustul
de poame.
Direcţia în compunerea vinului
In ceea-ce priveşte acrimf-a ni-o dă vi­
nul natural, care conţine câte 0 .6 — 0 .8 %
acrim e..; Prin urmare acrimea la pregă­
tirea vinului măiestrit trebue redusă «au
scăzută în mod măiestrit până la aceasta
măsură. Măsura după care
întrebuinţa zăharul la pregătirea vinului
măiestrit o hotăreşte puterea care să o
dăm vinului. Cu cât dorim să avem vin
mai tare cu atât întrebuinţăm zăhar mai
mult, şi cu cât mai slab cu atât mai
puţin, această măsură rs6 întrebuinţează
zăbarui dela 1 8 — 32*/0.
Acreala din mustul de poame
se poate reduce sau neutralisa
mustul de struguri, când acrimea de care
n avem lipsă o reducem prin accid car­
bonic văroa. Acrimea din aceste musturi
conţin mare parte săruri care se desfac
în apă văroasă şi aşa nu se pot deosebi.
Reducerea acrimii din boabele poamelor
amintite se îndeplineşte prin mestecare
cu apă. In mfisura care se reduce acrimea
scade şi conţinutul de zăhar din must,
încât ajunge să aibă numai câte 2— 3 %
zăhar.
La pregătirea vinului măiestrit să
întrebuinţează zăhar din căpăţină, pul-
verat ori candisd.
întrebarea de frunte la pregătirea
vinului măiestrit este: cu câtă apă trebue
subţiat mustul şi cât zăhar trebue pus
în acela. Ca să se poată da răspuns
apri-at, mai nainte de toate trebue să
M u s iu l s i su bţic 'cu a p ă în rapor­ strugurei 53 „ 80 a 115
tul următor: Dacă tntr’o 100 litre must Urmează să amintim pe scu rt ran
ar fi 0.6 clilg. acrime, întrebare în câte dul cum se câştigă mmtul din b î i b ’L*
litre de apă se va pută împărţi în mă­ poamelor.
sporirea sura aceasta acrimea de 1.9 ca să avem Poamele se culeg îa vase.
Adecă o amestecătură care se conţină 0 .6 % ? lemu, adecă ciubere ori eoveţi t o t d e a a u
Raportul se va statori aşa:
câud sftut deplin coapte de o p i r t e cl
1 0 0 :0 .6 X : 1.9 : X . ^ * ^ - , 3 1 6 . 6 . dau must mai mult potrivit pentra ■via,
în acest mod este descoperită proporţiunea de alta că conţine mai puţină a c r im * ,
de apă care o pofteşte mustul ca să fie îndată-ce se culeg se sfarmi şi z d r o b e u
aşa de subţiat Încât să conţină numii mărunt, după aceea punftndu-se în te -s a
0 .6 % acrime, adecă la 100 litre must se stoarce şi se strecură mustul ' p i a t r ă
se amestecă 2 1 6 litre apă. pâuzl deasă, nu cumva să treacă în d la­
M u stu l sc îm b u n ătăţeşte cu z ă h a r : şul coji ori seminţe din poame.
dacă la 100 litre must s ’ar pofti 18 Ziharul trebuincios la p r e g ic îr e i
chgr.; zăhar, cât s ’ar pofti la 3 1 6 litre. vinului se topeşte in apa m eaiti p o a ^ r j
este a se Raportul se statoreşte a şa : 1 mestecare cu mustul. Apa trebue s e
1 0 0 :1 8 3 1 6 :X ;X *£ J! , 56.88 carată şi scutită de ori-ce corpuri c i r i
zăhar. ar pută împedecă fertul vinului.
Fiindcă in must se afli deja 6.2 chgr. I
Apa tn care se desface sau d is o a iv i
zăhar prin urmare trebne să se iee la
zăharul se poate tncălzl ca zăharul
pregătirea vinului 5 6 .8 — 6.2 « , 5 0 .6 chgr.
se topească mai uşor şi avănd o c ă l d u r i
'zăhar.
de 2 0 — 2 5 ° C. se amestecă cu m n sm i
îndeplinind mestecarea Întocmai după
nu Mustul aşa pregătit şi de sine încep»*
raportul şi proporţia adusă ca exemplu, I
ca la fermentaţiunea; dar’ cursul acesta m e r ir s
dobândim 3 1 5 litre de vin măiestrit, care
conţiue 0 .6 % acrime şi 1 8 % zăhar.. I foarte tncet. Voind fermentaţiune m
Tot acesta este metodul de socoteală I grabnică, punem în must drojdii p ro a s p e t*
şi atunci când dorim să avem vin mai 1 de vin. Prin acestea nu numai a j u ţ i 31
tare sau mai dulce. . I ferberea mustului, dar1 totodată dăm
nului de poame un gust plăcut care u-ă
De;oare-ce foarte rari ştiut economii,
care pot avfc la îndemână instrumentele I reaminteşte vinul de struguri.
prin care se poate statori Grijirea mu3tului se întâmplă î n ­
conţinutul I
acrimii şi zăharului, pentra aceea trebue I tocmai, ca la viuul dobândit diu s tru g u ri.
să se îndestuleascâ numai cu socoteala Economii nostrii ar îndeplini I a c r c .
aproximativă, adecă care se
apropie de I foarte înţelept, dacă prea tncet ar In tr o ­
mă3ura ori proporţia amintită. îa ase- I duce pregătirea vinului de poame a c o lo ‘
menea împregiurări ne folosim de soco­ unde au la îademână m iteriile din c a r e '
teala fundamentală care • este statorită ■J poate pregăti. ''Vinul de poame a r â
pentru conţinutul de acrime şi zăhar, j mijloc foarte potrivit, ca! prin acela
pentru fiecare must din pDamele înşirate.- I delăture rachiul, care de' o parte s e -
După socoteala medie pomologii j eşte o mulţime de oameni, de !
mai vestiţi care fabrică mult vin m ăiestrit: { te otrăveşte şi stinge vieaţa malto*-
au statorit schema după care se poate I soane înainte d9 vreme.
îndeplini mestecarea cu apă şi punerea !
 Nr. 26 FOAIA PO PO RULUI
sau a doua zi dimineaţa se pune în că­
Useatul fenului.
piţe şi se scoate pe un teritor scutit
în rînduî trecut am vorbit despre
de umbră.
vremea în care trebue să se îndeplinească
Asemenea se contrag cătră olaltă
cositul, de astă-dată voiu vorbî despre
şi căpiţele s’au clăiţele, adecă în ziua a
modul cum trebue uscat fenul-
doua sau a treia pe rude anume pre­
Adevărat, câ unii dintre cetitorii noştri
gătite prin doi oameni se poartă cătră
vor zice: uscatul fânului este un lucru
olaltă. Pentru elăditul şi restilatul fe­
atât de cunoscut şi probat, încât nici că nului din căpiţe, pururea să alege locul :
aflăm ceva însemnătate în toati scrierea. cel mai potrivit din grădină ori rit.
Nici nu se poate tăgădui, că mulţi dintre Adecă acolo unde de o parte soarele
cetitorii noştri vor fi uscând fenul foarte petrece mai mult peste zi, de alta unde
bine şi cu grije; dar’ vor fi şi de aceia locul este mai ridicat şi scutit de ume­
cari nu purced aşa, deci bine este ca şi zeală. Aceste două Împregiurări sftnt
aceia să urmeze modul cel mai potrivit. atât de trebuincioase, încât fiecare econom
Dupâ-ce economul are pe rîtul sau trebue să ţină seamă mare de dînsele.
grădina sa b-ezdele de iarbă, urmează Aducându-se eâpiţele în locul cel mai
uscatul fenului. Regulă generală este; cu potrivit pentru uscat, acolo se scutură şi
cât fânul se uscă mai repede la arşiţa restilă destul de cu grije şi resfirat, ca
soarelui ferbinte, cu atât conţine în sine printre pelele de fân cu toată uşurătatea
mai multă putere nutritoare. se străbată razele soarelui. De regulă
Economul, care purcede diu această resfirarea fânului se îndeplineşte dupi-ce
regula, care nu lasă pe câmp săptămâ- odată s’a luat roua.
neşte fânul seu, care îl ştie întoarce şi Dacă fâuul aşa resfirat s’a U3cat
răstoarce repede, care nu-’l lasă uitat în bine pe o lăture, atunci să Întoarce pe
Tiscole, ploi şi rouă, acela va ave fân ceealaltă. ear’ înainte de ar apuue soarele
aromatic şi sănătos. pâna este căldură fâuul aşa încălzit să
Economul trebue să aleagă timpul adună şi să pune în căpiţe sau clăiţe,
potrivit pentru uscatul fânului, căci după- aceste Insă trebue să fie făcute mai mari
cum îl va pută usca aşa de bun îl va avâ. decât in ziua premergătoare. Lucru uşor
Dacă vremea este călduroasă şi fer- de priceput, că cu cât putem avă fânul
binţeala soarelui ne asigură că putem lu­ mai uscat şi in căpiţe mui mari, cu atât
cra cu fânul, atunci brazdele se împrăştie sâut scutite mai bine de ploi şi vre­
şi restilează deodată cu cositul. Dacă muri grele.
lnsâ vremea nu este potrivită pentru us­ Fânul intr’atâta uscat se tot resfiră
catul fânului, iarba se lasă iu brazde, uu şi uscă până a ajuns starea când se
cumva imprăştiindu-le să se peronde pe poate pune in clăi sau furcitori. De r e ­
dînsele odată căldura odată ploi. gulă între împregiurări favorabile fâuul
între ori-care impregiurâri economul care a ajuns in căpiţe de doue-ori cel
trebue să se ştie afla. in ce mod se pur­ mult de trei-ori, este deplin uscat ca să
ceadă, ca dupâ putinţă să-’şi apere fâuul se poată aşeza in clăi.
de ploi şi vremuri la care fiind expus Afară de cerinţele amintite la usca­
ar mucezi ori negri. tul fânului economul pe lângă cositul
Cu cât fânul se poate usca să aibă bun mai trebue să ţină stamă şi bună
grije de greblat, ca nu cumva diu negli-
o infâţoşare mai plăcută şi coloare verde,
cu atât este mai bun şi preţios. genţa greblelor rele ori greblatului fără
băgare de seamă să rămână fânul
Putându-se bucura economul de vreme
rituri ori livezi.
potrivită pentru uscatul fânului, îndată-ce
Fiecare econom trebue să ştie când
brazdele resfirate stint bine veştezite, fânul
’i-s’a uscat fânul deplin, ca să poată fi
să adună în coame sau cori, din care apoi
aşezat în clăi. Cercarea că oare este
se compun sau clădesc căpiţele sau clăiţele.
deplin uscat fânul este aşa: să iee un
De pe grădini sau rit se greablă fânul
mănunchiu de fân din care se face o
cu bună grije şi să pune pe virful că­
sucitură, dacă această sucitură să rupe
piţelor. Adunatul şi clăditul fenului în
cu deplină uşurătate, atunci semnul este
acest mod de o parte ajută uscatul în vreme
dat că fânul poate fi aşezat in clăi.
mai scurtă, de .altă parte fânul abia veş-
înţelepţeşte lucră economii atat la
tezît punându-se pe olaltă fiindcă conţine
munte cât mai vlrtos la şesuri, dacă fac
umezeală în căpiţe să dospeşte. Ade­
vărat, că fânul în asemenea stare adunat furcitorile sau clăile pe lângă pari, po­
a dona zi trebue de nou scuturat sau îm­ dim de ramuri ori lemne, ca să nu se
prăştiat, ba nu se poate lăsa pe olaltă a strice ori mucezească fenul cătră pământ.
treia zi chiar nici atunci, când ar fi ploaie, Clăile se c lă d e s c ., lpngureţe şi mai
ales li-se face vîrful ascuţit, ca ploile să
că de' nu s’ar purcede aşa s ’ar infoca tare
şi îl prinde mucezeala. ! nu poată străbate pintre fen, ci să se
Fânul din grădinile cu pomi, unde scurgă cu toată uşurătatea peste dînsele
de umbra ramurilor şi crengelor nu poate la păment.
străbate razele soarelui, unde nu s’ar pută Unde clăile se clădesc ca să stee
usca săptămâni întregi, de acolo în prima ; vreme mai îndelungată chiar peste iarnă,
Pag. 103
cum se face buni-oară în livezi şi gră­
dini, acolo clăile se fac mai mari şi se
întocmesc bine şi cu griie, panându-li-se
paie ori ogringi pe vîrf, ca să fie scutite
de stricăciune.
Tot cu grije treb u e,să se facă şi prin
ritu rile, şi colinele de munţi, nu însă ,
aşa mari, ci după-cum are economul pă­
mântul. Din asemenea locuri să ca ri
fânul toamna acasă înainte de :ce ar fi i >
slobozite vitele la păşunea de toamnă
prin ţarini.
Economul sîrguiucios şi cruţitor, :
care doreşte să aibă vite frumoase şi
sănătoase pune mare însămnâtate pe fă­
cutul fenului, ca şi pe acela să-’l aibă
uscat în vreme bună şi bine. Fâuul care
nu să uscă bine, ci să pune fără nici .
o băgare de seamă pe olaltă, parte muce- :
zeşte parte colbăreşte. Nutrindu-se vitele
cu asemenea fân, în loc de a le ţină bine
se umple cu deosebite boale.
Dela nutrirea cu fen bun attrn ă,
frumseţa şi sănătatea vitelor, de aceea
economii care să îngrijesc de făcutul
fâuului ca se aibă nutreţ bun şi sănătos,
pot şi cresc vite sănătoase.
Aceste ar fi regulele principale de
care trebue să ţină seamă şi să pună
preţ deosebit economii cari să deprind
parte cu prăsitul vitelor, parte cu vin­
derea nutreţelor.
însoţirea industriaşilor români din Sibiiu.
Vremea a fost sosită, ca să se facă
ceva mijlocire unde şi prin care neguţătorii
no3trii săteni să aibă convenire şi isvor de
a-’şi câştiga m arfa. Această dorinţă veche s’a
îm plinit prin însoţirea amintită, caro a Inte-
meiat prăvălia sa da consum, din care cei mai
mulţi din neguţătorii noştri primesc marfă.
îndeosebi pentru noi Boiţenii direcţiunea
însoţirii industriaşilor a împlinit o adevărată
binefacere, atunci, când a aşezat o filială şi
In comuna noastră. Adevărat, că aveam noi
neguţătorii noştri comunali, cari aduceau marfa
dela Sibiiu, dar’ aceia de o parte vindeau
pe
prea scump voind a câştigi mult de pe popor,
de altă parte aflăndu-ne tu preajmj clădirii călii
ferate Sibiiu-Bucureşti trebue se avem o ne-
guţătorie mai amplă, care se poată satisface
şi împlini cerinţele multora.
însoţirea industriaşilor prin întemeierea
filialei sale ln comuna noastră ne-a apărat tn
câtva de invasiunea jidovească. în ajunul
când se încep lucrările la calea ferată, când o
mulţime de ingineri s’au aşezat In comuna
noastră, când se aşteaptă să fie o adunare
sau conglomerare de popor, veni şi o mulţime
de Jidovi rînticoşi şi flămânzi, ca se se aşeze
la noi. - ,
Noi poporenii din comună, care până tn
acest ‘an n’am avut parte, de aceste lipitori,
sdntem greu mâhniţi, că Ii-s’a dat prilegiu Ia-,
doi Jidani, ca se poată pune piciorul în co­
muna noastră: unul, căruia primăria ’i-a ven­
dut arenda, ,ca să încaseze darea beutorilor,
altul, care s'a stabilit ea neguţător.
După-cum se Vbde de ce ne-am ferit nici
n’am scăpat, că şi noi avem lipitori In sat
fie păcatul acelora, care le-a dat răgaz se se
aşeze aici. Noi, poporenii băştinaşi din Boiţa
 Pag. 104
avem datorinţă, ca dm toate puterile se lup­
tăm într’acolo, se scăpăm de aceste lipitori.
Datoria de Români, fraţi şi buni creştini,
ne poronceşte, ca din bolta jidănească se nu
cumpărăm nimic, ca se ne ferim noi şi se sfă­
tuim poporul, ca se se păzească ca de foc de
holta Jidanului.
Noi Românii nu căutăm a trăi de pe
spinarea Jidanilor, noi nu alergăm In sate
jidoveşti ca se tragem câştig dela ei, tot ase­
menea să facă şi ei. Dacă totuşi se vîresc şi
îndeasă printre noi, ca creştini se nu le cum­
părăm marfa, prin nepărtinire să-’i silim a ne
părăsi.
Prăvălia industriaşilor români şi alor 3
neguţători români, sflnt destul de corăspunză-.
toare, ca fiecare Român de treabă şi Beamă
se-’şi poată cumpăra dela aceia cele trebuin­
cioase, cu atât mai vîrtos, că marfa vine
dela însoţirea industriaşilor români.
Pe lângă toate Împregiurările grele, că
însoţirea industriaşilor a început neguţătoria
cu capital puţin, că a întimpinat multe şi mari
greutăţi din partea neguţătorilor mari din Si­
biiu, care discreditau întreprinderea, câ poli­
ţia a îndeplinit toate şicanele, pedepsind de
două-ori pe cconducătorul prăvăliei, aface­
rile neguţătoreşti merg bine şi mereu câştigă
teren.
Intre împregiurările aceste.grele însoţi­
rea dâ înainte fără bo privească în dreapta
ţi stânga şi fără so se Impedece In mersul
seu cinstit
După informările, ce le-am primit din
locul cel mai vrednic de credinţă, acest înce­
put modest va ti pus pe un fundament şi mai
puternic. Aşa se sperează se poată satisface
pe deplin şi mai multor cerinţe şi totodată
ne poată pe Încet pâtrundo înainte şi mai de­
parte po terenul comercial.
Mai mulţi industriaşi de frunte din Sibiiu»
Făgăraş, Sălişte ţi lîlsj au exmis un prospect
ca să adune un capital do 50 mii fl., cu care
ee se facă o neguţătorie mai extinsă.
Putându-se aduna capitalul pioiectat,
după ştirea, ce o am, din acela so \-& com­
pune un magazin de mărfuri, de unde socie­
tatea parte va vinde, parte va da neguţătorilor
marfa do lipsă pentru neguţătorie.
Pe lângă aceste două ramuri societitea
proiectată pe încetul se va nisul a câjtiga te­
ren pentru neguţătorii noştri, deschizând ici-
colea câte o filială ori ajutorând pe singu­
ratici a se ridica prin spriginul societăţii.
Glasul şi cuvântul celora din fruntea
acestei intreprinderi a pătruns în multe locuri,
mulţi dintre ai noştri, cari pricep şi văd ca­
lea începută, se grupează cu plăcere şi bun
bucuros dau spriginul cerut, numai lucru
bun să se facă.
Dacă spriginul şi Înţelegerea frăţească
va cuceri tot mereu, dacă ne vom uni pute­
rile să ducem la îndeplinire şi această între­
prindere, atunci sflntem siguri, că In scurtă
vreme neguţătoria şi industria va lua alt mers.
Sibiiu], care în scurtă vreme va fi In le­
gătură cu Orientul, care a pus fundament la
multe lucruri bune, care este centrul vieţii
noastre de unde pornesc lucruri mari, putând
pune şi basa comereiului pe încet dar’ sigur,
va cuceri şi acest teren al neguţatoriei, unde
de pe spinarea noastră se îmbuibă străinii.
Noi se ne unim cu toţii a spriginl în­
treprinderea, din avutul nostru se punem pea­
tră lângă peatră, că aşa se avem clădirea, din
care se pornim lucrul ban şi de mult aşteptat
B o iţ a , 26 Iunie 1896.
____ _ Boiţamd.
FOAIA P O P O R U L U I Nr. 26
Ştiri eeonomiee. ani. Partea cea mai mare din avere a fâcut-o-
cu muierea cea dintâiu. Toată averea e in­
C on gresu l fa b r ic a n ţ ilo r d e s ă -
tabulată pe socrul meu şi pe femeia a doua
har. în 23 1. c. st. n. au ţinut în Buda­
a dînsului. Dela femeia primă nu ’i-a rămas
pesta fabricanţii de zăhar din A u s tr ia şi U n­
socrului nici un băiat. Acum după 28 de ani
g a r ia un congres, în care s’a pertractat şi
s’au apucat erezii femeii prime a socrului meu
desbătut afacerile aparţinătoare industriei de
de proces, ca se capete şi ei parte. Erezii
zăhar. Dintre obiectele desbătute mai toate
sflnt o soră şi o nepoată. Acum sflnt amân­
au fost de natură, care interesează mai mult
două majorene. Oare au drept ca se câ ştig e?
pe fabricanţi. Un lucru s’a constatat, că
Dacă da, Intabulând toată averea pe nevasta
industria despre producţiunea zăharului din
mea, nefiind alţi băieţi, fi-va mijloc de scă­
an In an tot înaintează, mai vîrtos de când
pare ca să nu plătească?
statul prin deosebite favoruri uşurează calea
Abonent nr. 2 5 9 8 .
fabricaţlunii de zăhar în deosebite moduri.
Respuns. Dacă erezii sau mai bine
Aceşti fabricanţi au desbătut tot afaceri prin
zis nepoţii răposatei pot adeveri, că au adus
cari cred a-’şi asigura starea şi venitele lor;
zestre dela părinţii ei atunci, cu toată sigu-
dar’ n’au reflectat de loc la economii care pro­
ritatea vor dobândi. Dacă pornesc pîra numai
duc napii de zăhar. Lucrul este uşor de
isub cuvânt câ averea a câştigat-o împreunăr
priceput, fiecare industriaş se interesează de
e este greu a dovedi câtă parte ar av 6 în
starea proprie.
avere. Conform legilor de ereditate trebuia
F o t o g r a f a r e a c r e c r i l o r . Din New- se se facă după averea răposatei inventar,
York se scrie despre o descoperire curioasă, dar’ aşa se vede că n’a fost Intabulat pe dînsa
care dacă va fl adevărată, atunci această in- nimic, atunci foarte înzădar cearcă erezii
venţiune întrece pe cea a lui Rontgen. Ast­ reşpective nepoţii zestre. Unde nu se poate
fel se zice, că doctorului Simon Carleton din adeveri titlul de drppt, acolo nu se pot câ ş­
New-York ’i-ar fi succes prin ajutorul elec­ tiga procesele, mai ales nu la proprietate
tricităţii a-'şi fotografa creerii proprii. în fo­ care este Intabulată pe altul şi acela o poate
tografie se poate vedă şi deosebi foarte bine de nou preda mai departe la altul. Dacă
composiţia creerilor şi părţile surii şi albe totuşi d-voastră ştiţi, că cu muierea primă
din cari se compun. a câştigat averea, atunci s’ar cuveni ca
pe cale onorfieă să vă înţelegeţi şi p6 In-
destuliţi pe nepoţii respectivei muieri. Con-
.L e a c con tra c iu n tii d o jt o r c i .
Din Posoniu se vesteşte, că un loeontenent ştienţa sufletească a d-voa6tră încă v’ar pută
mustra să aveţi averea câştigată de altu l cu
dela gendarmerie ar fi descoperit uu leac, prin
eschiderea rudeniilor, mai ales dacă aceia
care se poate vindeca boala de porci, care de
sflnt săraci. Adevărat, că procesul cu greu
2 ani începând a causat mari pagube eco­
’l-ar pută câştiga.
nomilor. în Posoniu şi giur mai mulţi economi
au făcut Inccrcări cu acest leac, care s’a do­
în treb a re a 140 . Ea m’am hotârît să
vedit deplin vindecător. în scurtă vreme
învăţ pădurăritul. Deci vă rog să binevoiţi
inventatorul va cere patentă, adecă firmare,
a-’mi răspunde, dacă so p o a te no I n v c ţ d i o
ca se-’l poată aduco tn folosinţa publicului.
cartea „P ă z ito r u l d c p J i/u r c uy care s’a tipărit
In Bogşa-Germană şi costă 2 fl.?
Oare fi voi primit la examen, dacă nu ara
Din traista eu poveţele. fost la un institut sau ore-care şcoală de
în treb a re a îy S . Acum sflnt 4 ani m’am
pădurărit? Dacă da, vă rog a-’mi scrie unde
însurat soţia, mea a primit dela tatăl ei 100
aşi pută depune examen? şi priu cine? şi unde
fl. ca zestre, după-cum Îmi spune a făcut şi
m’aş pută adresa comisiunii examinatoare,
o scrisoare că este Indcstulită şi n’a cerca
în toată ziua văd semno, că nu mai putem
alta zestre; scrisoarea s’a făcut până nu eram
trăi ca părinţii şi ca moşul numai Ia coarnele
noi căsătoriţi, cu 2 zile Înainte de cununie,
plugului. învă(ătură multă Insă nu am decât
în scrisoare so zice, că dînsa este Îndestuli ta
cele 4 clase elementare care le-am frecu en u t
cu ICO fl. din toată averea lor. Soţia mea
In comuna Vale-Solişte. Vă rog Insă a -’mi
nefiind minoreană, tinără numai de 16 ani,
scrie, dacă să primesc la examen cu clase
n’a ştiut ce face. Acum venindu-’i mintea
elementare sau să primesc numai cu gimna-
ei câ nu poate trăi cu ce ’i-s’a dat ântâiu,
siale? Primescu-secu învăţătură privaţi? şi d aci
voeşte a-’şi pofti toată partea care ’i-se cuvine.
se primc8ce vă rog a-’mi scrie sau recomanda
După socoteala noastră abia a primit a 4-a parte
cărţile de lipsă. x. y„rt
de acolo. Putâ-vora noi câştiga ori nu po
Răspuns. în afacerea aceasta de mare
cale de plră? Scrisoarea ce a făcut-o nu-’i
Însemnătate te îndreaptă cu rugarea c â tr i
timbrata nici nu-’i făcută într’un oficiu, fiind
silvicultorul sau inspectorul de păduri din
ea ca minoreană înşelată de tatăl ei pută-’şi-
cercul care te afli. Dela diregătoria pretori a ii
va câştiga dreptul i A b o n en t n r. 4000.
vei afla unde locueşte inspectorul pădurilor
Răspuns. Adevărat, câ părinţii de
din cerc, mergi la acela şi vei afla totul ce doreşti.
sub întrebare n’au purces cinstit, că fără ştirea
Acela îţi va spune ce trebue să învtţi unde poţi
soţului a făcut-o 8ă subscrie asemenea docu­
depune examen şi ce se pofteşte ca să poţi
ment şi declaraţiune. Nu puteţi câştiga nimic
fi păzitor de pădure. După ordinaţiunile
cu pîra căci părinţii câtă vreme sflnt în vieaţă
mai noue păzitorii de păduri trebue să fie şi
nu pot fi siliţi să dee zestre [la fii. Aşa
în praxă aplicaţi lângă alţi gornici, afară de
fiind trebue să vă îndestuliţi cu cât aţi pri­
Învăţătura din carte mai trebue să aibă praxă.
mit, ear’ după moartea părinţilor se poate să
Cu patru clase încă se poate învăţa direge-
moşteniţi întocmai ca ceialalţi băieţi. Dacă
toria aceasta, dar’ mai târzfu nu se va pută.
v’aţi supăra părinţii cu plră acum până
Inspectorii de păduri şi păzitorii cu examene
sflnt în vieaţă, s’ar pută se vă eschidă prin
te pot mai apriat şi bine povăţul; caută se
testament dela moştenire pe viitor. Deci
afli dela dtnşii cele de lipsă. Nu în toate
trebue să vă îndestuliţi aşa, că nu puteţi do­
comitatele sflnt aceleaşi regule, de aceea dta
bândi nici cu legea chiar nimic.
trebue se afli dela cei din comitatul d-tale care
este calea pe care poţi fi păzitor de pădure.
întrebarea i j p . Socrul meu a mai avut
o femeie. De când a murit aceea sflnt 28
 A d aos la „ F O A I A P O P O R U L U I 1 nr. 27 — 1896
ECONOMUL
redactat de I. COSTIK,
preot.
Concurs.
Din partea ministrului de agricultură s’a
eseris concurs pentru primirea în şcoalele de
păzitori sau gornici de pădure din locunle:
Kirâlyhalom, Vadaserdo şi Gorgeny-Szt.-Imre.
Cursul de studiare este statorit pe doi ani
şi se începe cu prima Octomvrie a. c. In
aceste şcoale se primesc la studiu mai mulţi
inşi, parte cu stipendii de ale statului parte
pe lângă cheltueliie proprii.
Doritorii, cari vreau a întră şi doresc
se fie primiţi în aceste şcoale trebue se pro­
ducă următoarele documente:
1. Că au împlinit vîrstă de 17 şi nu
sflnt trecuţi peste 30 ani.
2 . S5 dovedească prin atestat dela me­
dicii erariali, honvezime ori comitatensi, că au
trup tare, sănătos, şi că sflnt dedaţi cu greu­
tăţile vremii, mai ales, că aud văd şi vorbesc
bine.
3 . Că au isprăvit şcoalele elementare
ţi ştiu ceti, scrie şi socoti bine, cel puţin
cele patru operaţiuni principale.
4. Că au purtare morală bună.
5. Că află-se in slujba militară, dacă da,
atunci sflnt îndatoraţi a-’şi alătura ori produce
cartea Bau documentele prin care dovedesc
« c a s t ă Impregiurare.
In urmă sflnt îndatoraţi s5 arete sub
care adresă şi unde se li-se dee răspunsul
la rugare.
Şcolarii cari se primesc cu cheltuiala
proprie sflnt Îndatoraţi a plăti pentru prove*
dere şi vestminte pe an 150 fl. in două rate
anticipative. Studenţii, even<ual părinţii şi
tutorii, cnri doresc se fio primiţi cu cheltuiala
proprie ln şcoala păzitorilor do păduri, Fflnt
îndatoraţi a se obliga cu document pregătit
prin notarul public regCBC, ca vor platl regu-
h t şi îa vremea statorită cu toată punctuali­
tatea cheltuiala anuală.
Şcolarii primiţi pe lângă stipendiul sta­
tului respective părinţii şi tutorii acelora, şflnt
îndatoraţi, că tn cas dacă ar parări înainte
de sflrşitul cursului şcoala sau ar fi scoşi din
şcoală, conform regulamentului, trebue se
răsplătească sau restituească cheltueliie sta­
tului dp l(i0 fi. socotite pe an. Despre împregiu-
r a r e a . că şcolarii respective părinţii şi tutorii vor
replătl direcţiunii şcolare după provocare la
ţese săptămâni stipendiul, sflnt îndatoraţi
a da obligaţiune prin notarul public regesc.
Fiecare şcolar este îndatorat, când Intră
In Institut, te ducă cu sine: 6 .cămeşi, 6 is-
mene, 6 batiste, zece părechi de obiele sau
ciorapi, o păreche de cisme din piele de bo-
gărie, care se pot folosi în ori-care vreme.
Conform regulamentului acestor şcoale,
şcolarii care vreau să fie primiţi sflnt îndato­
raţi a-’şi *crie cu mâna proprie rugarea. Ru-
gările trebue completate deplin cu toate^ do­
cumentele amintite. Dacă cineva se roagă se
fie primit pe cheltueliie statului, lângă docu­
mentele înşirate mal trebue se alăture şi
atestat autentic de paupertate adecă sărăcie,
compus de antistia comunală Păzitorii de
păduri, care s’ar afla în slujba statului co­
mitatului, comunei ori privaţilor se-’şi tri­
mită recursurile prin superiorii lor cel pu­
ţin până în capătul lunei Iulie Ia ministrul de
agricultură. •
Din partea noastră sfătuim pe tine­
rim e care are cerinţele de lipsă ca
îm brăţoşeze slujba păzitorilor de pădure,
cărora li-se plăteşte regulat şi unde omul
strgnindos şi păstrător poate duce
vieaţă îndestulitoare.
Pag. 105
| Secerişul. contră, dacă se seceră holda în stare prea
Ne aflăm în preajma secerişului. E co ­
nomul după mnlte şi grele osteneli, vine
coaptă, atunci la secerat se scutură şi se
perde o parte mare de grăunţe. Grăun­
ţele răscoapte sftnt foarte bune de să­
a -’şi adun* fructele în grânarele sale.
mânţă. Grâul răscopt nu este aşa de
Holdele aurii, sub cea mai uşoară suflare
bun de vândut, căci n ’are greutate pof­
a vântului se pleacă. Spicele pline de
roadă umple de plăcere pe economul sîr-
tită de neguţător. Grâul răscopt nu poate
da destul de bună făină, deci nici pânea
guincios.
nu poate fi aşa nutritoare ca cea dobân­
Nimica nu este mai plăcut dintre
dită din grâul secerat în pâvgă.
lucrurile economului ca secerişul, când
Holda să fie secerată atunci, când
poate aduna fructele ostenelelor, când
grâul se află îa pârgă, adecă când paiul
vede, că grăunţele grele cum dintr’o de­
şi spicul este galbin, musteţele grâului
părtare a largului câmp, din jocul vremi-
să desfac sau deschid, grăunţul este mai
lor grele, dinaintea viscolelor, le poate
moale decât vîrtos, ca să-’l poţi sdrobl
avă la olaltă în tr’un loc, adăpostite şi pă­
între unghii. Trebue să ştim, că grăunţul
zite în grânare. E bucurie a avă seceriş
moale să coace mai departe după-ce se
îmbelşugat, dar’ e dureros şi trist a privi
seceră şi pune în cruci. Umezeala din
secerişul slab. Seceriş slab poate avă
paiul grâului nu se mai poate trage cătră
economul din doufi cause, din una a sa,
pâmânt, circularea sucului merge cătră
din alta a vremii.
spic, unde grăunţul să coace deplin, ba
Dacă n’a lucrat bine pământul şi
’i-se dă greutate şi bunătate, aşa că do­
n’a sfimânat cu g rije, ca sămânţa sfi fi
bândim atât în cualitate cât şi cuantitate.
ajuns pe tot petecul de pământ arat, are
. Dacă holda a ajuns la coacere, trebue
pagubă şi roadă slabă numai din vina sa.
îndată a începe la seceriş, ca aşa să nu
Poate veni păgubire din furia vremii,
se rfiscoacă o parte a holdei prea tare.
când gbiaţa sau peatra li d&rimă speran­
E ste foarte bine, ca economul de bună
ţele unui seceriş bogat. Atunci vina nu
vreme sfi se îngrijească de
lucrători, ca
este a sa.
| aşa sfi aibă la îndemână braţele trebuin­
Din toase lucrurile câmpului, seceri­
cioase. Apoi îndată ce intră în holde, în
şul este cel mai însemnat. Sfi fi lucrat
timp de 2 — 4 zile poate fi gata cu se­
economul cât de înţelepţeşte pământul,
ceratul.
sfi fi sfimânat cu ori-câtă grije, dacă uu
Astăzi, ce e drept, ln cele mai multe
ştie la vremea sa aduna fructele, perderea
locuri, seceratul se Îndeplineşte cu maşine.
e a lui. Dacă lasă ca vremea bc treacă
Mai ales moşiile mai mari sflnt provfizute
fără a pândi ziua când trebue a sccera
cu unelte bune, cu care lucrul merge cu
holdele sale, poate fi greu pAgubit. F ie ­
puterea şi iuţeala vaporului. întâmplându-se
care planta îşi are vremea când trebue
totuşi, ca o parte însemnată din holdă
adunată. Dintre toate cerealele, adecă
sfi ajungă pe lângă toată grija la rfis-
bucatele, cu deosebire grâul pofteşte sfi
coacere, sau doară economul aşa voeşte,
fie adunat in timp hotArit. Amlnarea de
atunci va griji, ca acest grâu sfi fie
o singură zi poate păgubi economul aşa,
adunat, îmblătit, aşezat şi păstrat deo­
îucât uu mai este mod de reparare.
sebit pentru sfimânat. Cel secerat la
Stând treaba ana, urmeeză de sine,
vremea sa, va fi întrebuinţat pentru casă
ca economul sfi se pregătească de cu bună
şi vândut.
vreme pentru seceriş, ca sfi poată aduna
Fiind grânele ude sfi nu se secere,
la vreme şi tn mod corfispunzfitor pro­
sau dacă ar fi umede, nu se leagă snopii
ductele sale. V a g riji, nu cumva sfi le
până-ce grâul nu s ’a svântat. iie c a r e
peardă atunci, când au fost cruţate de
econom trebue sfi ştie, că dacă snopii se
toate loviturile elem entare. Avându le îna­
leagă umezi, nu se pot usca şi mucezesc,
intea privirii sale gata, cu puţină oboseală
aşa corup, adecă strică spicele, de oare-ce
le poate aduna sub scutul seu. Aşa va
grăunţele la umezală încep a încolţi. E ste
g riji, nu cumva din negligenţa, lenea sau
foarte bine, ca holda să fie secerată cât
vina sa sfi peardă ceea-ce D-zeu ca câr-
se poate de aproape de pământ, de o
muitorul vremilor ’i-a păstrat. In econo­
parte, că prin aceasta se câştigă mai
mie o mică negligenţă aduce adese-ori pa­
multe paie, de altă parte, că şi spicele
gube, cari nu se mai pot lecui.
culcate cătră pământ încă se culeg mai
Nu este uşor a afla vremea cea mai
cu grije.
potrivită pentru seceriş. Dacă secerăm
Care ne-am ocupat cu seceratul, mai
holdele până încă nu sftnt coapte, căpă­
ales ştim, că ovăsul pofteşte să fie spi­
tăm sfimânţa, care nu este desvoltată de­
cele bine sventate înainte de a fi legate
plin şi chiar rea, care sfimenată fiind, nu
în snopi. Crucile trebue lăsate pe câmp,
rfisare, sau dacă şi rfisare, nu ne dă
până-ce snopii se uscă bine, că punându-se
plante în putere nici grăunţe sănătoase.
se în stog înainte de uscare, se opăresc sau
Apoi din grâul sau alte cereale sămânate
încălzesc foarte tare şi putem avă pa­
necoapte, nu putem avă făină bună. Alu­
gubă mare.
atul din asemenea grâu n ’are deplină pu­
o Peste tot, snopiii se fac aşa, ca sfi
tere, şi pânea pentru nutrirea noastră nu
nu fie nici prea mari, nici prea mici, ca
esfe aşa sănătoasă cum trebue să fie. Din
 Pag. 106 FOAIA P O PO R U L U I Nr. 27

de o parte sfi fie strînşi în legătură biue, mai gravă la fetele tinere şi la damele rea boalei. Aceste băi se prepară astfel:
de altă parte punendu-se în stog, sfi fie din clasa înaltă, cari în ruina sănfităţii după-ce apa a fert bine, se toarnă pe
uşori de ridicat. Fiecare snop îndată-ce caută a fi palide la faţă. în vechime floare de fân, care se află într’un ciubfir
se leagă, trebue pus în picioare, adecă oamenii aveau prea mult sânge şi foarte sau alt vas, după aceea bolnavul se
se aşează cu spicele la căldura soarelui sfi rar se auzia de boala anemiei, de aceea aşează deasupra vasului pe marginea căruia
se mai uşte, apoi cătră seară trebue aşe­ medicii de pe acele timpuri întrebuinţau sfi-’şi aşeze omul picioarele. După aceea
zaţi în cruci sau clăi. foarte des Ianţeta (lăsau sânge), ear’ as­ sfi se învfilească până ln brâu aşa, ca sfi
De regală economii s’au îndatinat a tăzi însfi, caşuri de lăsare de sânge sflnt nu poată ieşi aborul din vas numai la
face crucile din anumiţi snopi, 17, 2 1 , 25. foarte rari. corp, aşa sfi stee o jumfitate până la trei
îu vremile mai dinainte, când se îmblă- Bolnavul atins de această boală are pie­ sferturi de oră.
tiau bucatele cu îmblăcii şi se treerau lea galbină, bătând tn verde, carnea moale; De doufi-ori pe sfiptfimână se va îm­
cu caii, proprietarii dau şi îmblătitorii devine foarte nervos, nu se mulţumeşte brăca pe corp o cămaşe, care se v a maia
luau lucrul după mulţimea crucilor. cu nimica, se supfiră de ori-ce lucru, are ln apă sărată, în care sfi se pună şi
Cu cât se pot face crucile mai din dispepsie (greutatea de a mistui), lipsă floare de fân. După-ce s’a îm brăcat ca
mulţi suopi, cu atât mai bine. Este ade­ de poftă de mâncare, greaţa, respiraţie această cămaşe, sfi se pună în pat şi sfi
vărat, că făcând crucile mai mari, sânt grea, ameţeală, vîjiituri în urechi, dureri se acopere bine.
mai scutite. în părţile mai muntoase cru­ de cap şi une-ori spre seară are o febră Este ştiut, că sângele omului con­
cile se fac pe pari sau rude, pe cari vân­ uşoară (friguri). ţine fe r; în vechime ferul se g&sia în
tul şi viscolele nu le pot rfistuma aşa Căuşele, cari dau naştere acestei mare cantitate în sângele omului, dar5
uşor. Dar’ unde h)ldele de grâu sflnt cu boale sflnt: perderile mari de sânge, un astăzi este foarte puţin tn asem finare ce
miile şi nici rude nu prea sflnt, acolo nutremânt neîndestulitor sau de rea cali­ ce era atunci; abia 4 5 — 50 gram e. P ro b i
se fac crucile cel puţin dia 1 7 — 21 snopi. tate, locuinţă in locuri întunecoase sau despre cantitatea de fer, ce exista îa ve­
In unele locuri, unde printre grâu au rfi- puţin aerite, oboselile de diferite naturi, chime în om, este următorul c a s :
sărit ierburi şi miriştea rfimâne cu bu­ vieaţa neregulată, obiceiul de a mânca
Se zice, că tntr’o boală de c a re fa
ruiană sau costreiu, încât Be poate cosi, mult şi & nu face mişcări pentru a con­
atinsă Orfila, medicii sei Andral şi R e ia -
acolo se poate cosi buruieni, mohor sau suma mâncarea. Mâncările intelectuale prea mier îi extraseră doufi palete de sânge,
costreiu, cu c:ire se poate face aşternut multe şi neîntrerupte, abusurile de dife­
pe care 11 deteră lui Brawel sp re a-1
crucilor şi se pot şi acoperi puţin crucile. rite plăceri nemoderate, vegherile prea
analisa. Acesta scoase diu sânge a titi
îndată-ce snopii s'au svântat, grâuele mari, — căci este bine ştiut, că lipsa de
fer, tncât putu face din el un in e l, ce «
trebue purtate la un loc şi se aşează ln somn produc« cele mai grave boale şi tn
fost purtat de doamna Orfila. AstAzi a b ii
Impărţitori (felderi), sau se clădesc sto­ cele din urmă omul moare. Mamele, cari
s’ar mai putfi scoate atâta fer din sânge!»
guri, ca sfi fie la îndemână pentru îm- dau copiilor sfi sugă prea mult, cad tn
unui om, când în toată cantitatea sâage-
blătit. Grânele dupâ felurile sale, fiecare această boală.
lui lui (8 '/*— 12 chilograme) se a f li n^-
se aşează deosebit, ca sfi nu se mestece, Ca tratament, adecă ca mijloacele de mai 50 grame de fer?
între stoguri se lasă anumită depărtare. vindecare de această boală se recomandă
Prin urmare ca medicament 85 se
Când economul cu doi boi cară recolta, o mâucere hrănitoare, locuinţă sânfitoasă
iee ferul sub diferite forme, ca fer red ai
daci mai are alţi doi, cu aceia sfi are şi curată, exerciţii corporale, precum gim­
prin hydrogen, lactat de fer. C el tD&i
holdi, adecă mirişt»a, în care sfi se sa- nastică, preumblări de o oră două, şi
bun fer şi totdeodată şi cel mai pu£a
mene pentru nutreţ: ovfis cu măzfiriche, chiar trei pe zi tn aer curat. Sfi se tn-
costisitor este ferul dialisat. A ce st fer,
cucuruz cu mizâriche sau napi de mirişte. cungiure întotdeauna oboselele prea m ari;
în formă de picături, sfi se iee câte 1 0 — 15
se recomandă a aduce o vieaţA regulată,
picături în timpul fiecărei mese în puţui
bolnavul sfi bee vin vechiu bun, bere.
Lipsa de sânge (anemia). Ca mâncări se recomandă mai mult
vin. Foarte folositor este sfi ae ie e Ia
fiecare dimineaţă câte un ceaiu (tea) de
Anemia este cunoscută tn popor sub carne friptă, oufi, lapte şi verdeţuri. Cintaura (Erythrae Centaurum). M ai esîe
numele de lipsă de sânge. Mâncările grase, dacă se mistuesc bine, foarte folositor a se lua de donfi-ori pe
Este bine ştiut, că tot corpul este sflnt foarte folositoare, căci fac pe oameni zi câte un gram de praf de c re ţi sau
format din oase, carne şi sânge şi îşi mai graşi. Vinul şi berea luate în timpul tibişir (Carbonat de calce), adecă un gr.
are dela sânge mărimea şi puterea. Cine mesei sflnt bune, căci fac o disgestiune dimineaţa şi unul seara în apă sau la
vrea sfi fie sănfito3 şi sfi trăească mult, (mistuire) mai bună. Rachiul, rumul şi mâncare. Bjlnavul va lua ln fiecare di­
trebue sfi aibă un sânge bun şi sânge alte alcoholuri (spirituoase) sflnt foarte mineaţă câtc uu ceaiu de frunze de cim bra
deBtul. vătfimătoare şi slăbesc corpul, asemenea (origanum): acest ceaiu absoarbe, sângele
Această boală nu constă în împu­ şi acrimile sflnt vătfimătoare. vechiu, ear’ sângele nou se îm bunătăţeşte
ţinarea sau lipsa totală a sângelui, — Sfi se facă fricţiuni sau spălături pe şi formează mult sânge.
(cantitatea sâDgelui într’un om mare [adult] corp cu vin alb Sfi se facă întotdeauna Tot asemenea mai este bun a se face
este dela 8 l/t până la 12 chilograme), spălUuri cu apă rece peste tot corpul în un ceaiu in fiecare dimineaţă, de soc
— ci numai că sângele devine mai apă- modul următor: se ia un lighean cu apă (sambucus), pelin (absinth) şi e m ip ere;
tos şi se împuţinează globulele roşii ale rece, un cearşaf (lepeden) curat şi gros sau de coada calului (Equisetum arvense)
sângelui. Această boală este egală cu de pânză de tort de in, se spală cu un şi cintuară sau rosmarin, care curăţă sân­
chlorosa (culori palide bătând în verde), burete şi apoi se freacă cu cearşaful până gele şi întăreşte natura.
care se mai zice şi chloro-anemie; ea pielea se face roşie. Aceste spălături se Bolnavul sfi bee vin de q u in qu iai
este foarte rfispândită astăzi şi atinge vor face în fiecare dimineaţă, ele produc câte un pihăruţ după masă. A cest via
etatea fragedă mai cu deosebire fetele ti­ poftă de mâncare, sângele începe a cir­ fiind scump in farmacie, el se poate pre­
nere (dela 1 3 — 20 de ani). Ajunge de cula mai bine spre piele şi animeazi fuuc- para în casă mai ieftin tn modal u rm ător:
altcum pe femei şi pe bărbaţi la vîrstă ţiunea lui, ear’ corpul se întăreşte contra Sfi se iee dela farmicie 60 grame de
deosebită din toate clasele societăţii, atât rficelii. coaje de quinquiaă galbină, aceasta s£ se
la sate cât şi la oraşe.
Asemenea este foarte bană la fiecare piseze bine şi se pune într’o cantitate de
îa Francia, anemia este nu numai o doufi zile câte-o baie (scaldă) de abur la 1 0 0 grame de spirt sau cogoac. Apoi
b^ală, dar chiar o modă; aceasta este I picioare, cari ajută foarte mult deîătura-
se ţiue 4 8 ore la lumină şi căldură îa t r o
 Nr. 27 FOAIA PO PO R U LU I Pag. 107

ci într’un loc despărţit afară, dacă am cu accid carbolic, care ucide tot felul de
sticlă bine astupată, pe urmă se toarnă
avfi grije, sfi nu ajunga înainte vitei pricine (baccili) ale boalelor lipicioase.
în sticlă cam un litru şi 2 5 0 grame de
vin negru sau roşu vechiu şi bun. După nutreţ stricat, şi dacă în urmă curăţenia Pe lângă aer, curăţenie, nutrire şi

aceea sticla bine astupată se lasă sS stee şi lumina ar fi mai multă sau chiar de­ grije bună, economul mai trebue sfi aibă
trei zile la lumină şi căldură, pe urmă plină, atuuci boalele printre vitele noastre grije ca însuşi sfi fie în stare a vindeca

se strecoară bine şi se aşează în sticle nu s ’ar ivi decât foarte rar. vitele de boale mai uşoare.
bine astupate, din cari se ia câte un pă­ Nu odată pricina boalelor a fost, Cu deosebire economii care ştiu ceti
hăruţ totdeauna înainte sau după masă. că economul a fost silit sS-’şi mine sfi-’şi câştige o carte diu care se pot cu-
vita la păscut din lipsa nutreţului. uoaşte boalele de vite, cum bună-oară
Leacul cel mai sigur este, ca bol­
navul s& petreacă mult în aer curat şi Dacă nu vrea ca vita lui sfi moară e ste : „ V eterinarul de c a s ă u, care se
foarte puţin în casă. îmbrăcămintea sfi de foame, îşi mină vita la câmp fără poate procura cu 1 fl. 20 cr. dela „ Tipo­
uu fie prea caldă şi sfi nu fie prea strînsă a ţin& seamă de vreme şi de păşune. g r a fia 11, societate pe acţiuni din Sibiiu.
pe corp. Căci ce se poate întâmpla? E destul, ca Iviudu-se ceva boală la vite, îndată le
îu contra anemiei se recomandă şi vita eşind afară la câmp sfi pască earbă poate sări într’ajutor, că din semne află
apele minerale feruginoase şi băile de fragedă, care e plină de praf şi arsă de boala şi descoperindu-o află şi modul de
mare. Dar’ este de observat, că ori-cât soare, e destul, ca nefiind in apropiere lecuire.
ar fi de bun medicamentul luat în contra apă curată şi proaspfită, sfi adăpăm vita Fiecare econom trebue sfi ştie, că
anemiei, dacă nu vor fi bine păstrate re­ din ceva baltă cu apă puturoasă şi vita ori-care boală la erumpere se poate vin­
galele higienice, nici-odată bolnavul nu-’şi a şi primit de loc boala. Păscutul de vreme deca mai repede. întârziarea pururea se
»junge scopul d o rit; prin urmare regulele pricinueşte mai adese boalele vitelor, cari sflrşeşte cu paguba stăpânului.
higienice trebuesc păstrate cu foarte mare sflnt foarte de multe-ori cu totul pri­
sfinţenie. g. Tr. mejdioase.
Stîrpirea eonopistiriţei.
Foarte adese-ori se intfimplă, că după
Couopistiriţa (Crvllo-talpa vulgaris)
căldura mare urmează o rficoare neobici­
Boalele vitelor. nuită, un vent peste mfisură rece. După
foarte adese-ori face mari stric&ciuni în
V itele foarte adese-ori sdut expuse grădinile cu flori, straturile cu legume,
vreme us?ată urmează un timp umed, sau
la multe feluri de boale, cari dacă pflnt cartofi şi napi. Unde odată se încuibă
ploios şi neguros. Vita, care îu decursul
de natură lipicioasă, de multe-ori aduc şi sporesc aceste insecte fac mari strică­
iernei şi aşa a slăbit peste mfisură în
pagube mari asupra economului. ciuni, de aceea Îndată trebue sfi se lu-
grajdul necurăţit şi spurcat, este expusă
ceapâ stîrpirea acelora.
Începutul boalelor il pricinuesc de la schimbarea vremii şi nu e rar caşul,
rfgulă grajdurile nesănătoase şi păscutul când vita capfită din schimbarea aceasta Conopistiriţa trăeşte prin găurile de
nechibzuit. Cine s’a u itit cu grije numai grabnică ceva boală de plumâni sau alte dlnsa scobite cu picioarele dinainte, cari
odată prin satele noastre la grajdurile au formă de lopată, colţuroasă pe care se
boale.
economilor noştri, a trebuit sfi vază cu află unghii tari. Femeiuşcă depune dela.
Dintre economii noştri cei mai mulţi
mâhnire, că grajdurile aceste sânt cele 2 0 0 — 3 0 0 oufc, în tr’un cuib scobit in pă­
au datina rea, că sflnt greu de făcut sfi
mai multe făcute îu locuri umede, sAnt tura cea mai tare a pământului.
creadă, că vita lui e bolnavă, pâuă vede
mici, scunde şi fără aburătoare. Ba sânt După metodele până acum îndatinate
că vita lui mai poate mişca diu picioare,
multe locuri, unde nu sflnt uici ferestri stîrpirea eonopistiriţei se Îndeplineşte In
crede că este sănCtoasă.
pe la grajduri, ear’ dacă se şi vfid ceva modul urm ător: îndată-ce se ivesc co-
Dacă cutare vită a devenit bolnavă,
forme de gaure în loc de ferestri, oameuii nopistiriţele se începe sttcpirea ca sfi nu
datorinţa cea dintâiu a economului e, sfi
noştri, ca uu cumva sfi străbată ceva aer li-se laae vreme de sporire. Spre accst
deschilinească vita cea îmbolnăvită de cele
bun la vite, le Înfundă şi aceste. Astfel scop se întrebuinţează anumite vase sau
sănfitoase şi sfi o grijească în loc deose­
nu trebue sfi ne mirăm, că aerul grajdu­ hârburi de regula de o formă cu laturi
bit. Dacă avem pricepfitori, care ştiu
rilor se strică de rfisuflarea vitelor. Dacă piezişe. Aceste se aşează in straturile ori
vindeca boalele vitelor, sfi-’i chemăm în­
sărmana vită e silită se respire aerul holda unde conopistiriţele s ’au sporit şi
dată la faţa locului, ca sfi cerce vita şi
acesta greu şi cu totul stricat; asemenea unde vedem cum cutueră şi găuresc pă­
sfi ne dee leacuri şi sfat ce sfi facem ca
străbate şi umple aerul acesta şi nutreţul mântul. Vasele se aşază abia cu lăţim e*
sfi o vindecăm, sfi nu ne lăsăm vita oare­
din iesle sau din pod, atunci de loc nu unui deget mai afund decum este supra­
cum pe mâna sorţii. Sfi avem numai grije,
ne mirăm, că nu poate fi spre folosul faţa pămfintului.
ca vita sfi aibă mâncare, beutură regu­
ritelor. in aceste vase se toarnă apă, nu
lată, loc curat şi sănfitos, căci aceste
Intrând într’un grajd, vom vedfi însfi atâta ca se piaţă conopistiriţele
foarte de multe-ori au adus cu sine vin­
vita plină de balegă, în care a zăcut a înota şi se ajungă la suprafaţa vasului
decarea vitelor bolnave.
bună-seamă de mai multe sfiptfimâni. Aşa de unde ar putfi scăpa.
fiind numai de aceea trebue sfi ne mirăm, Dacă cutare vită a suferit de o Apa are doufi meniri, de o parte că
că boalele, dacă au erupt odată îotre boală lipicioasă, de care în urmă a şi conopistiriţele cari trec şi cutrieră pămen-
vitele noastre, nu domnesc într’una. Din murit, sfi depărtăm de loc vita din grajd, tul în direcţiunea unde sflnt aşezate va­
cea mai mică boală, dacă am lenevi-o, înainte de ce am lăsa alte vite se între sele, căzfind în vase de unde nu pot eşi
se fac altele mai mari, şi fiindcă vitele in el, sfi curăţim tot grajdul de gunoiul, sfi se înece în apă, de altă parte în vreme
de aşternutul vitei moarte, sfi aerisăm secetoasă conopistiriţele cu mare plăcere
fcftnt mai toate într’un grajd, de regulă
se infectează (umplu) ele una pe alta bine. ca nici cea mai mică urmă de boală aleargă şi caută apă. Prin evaporisarea
sfi nu rfimână în grajd. Gunoiul şi aşter­ apei din vase conopistiriţa este sedusă
■de boale.
nutul din grajd scos sfi-’l depărtăm şi sau înşelată şi voind sfi ajungă Ia aceea,
Curăţenia corpului se recere chiar
din curte sau ocol. cade îa vas, unde îşi găseşte moartea.
aşa pentru vieaţa şi sănetatea vitelor, ca
Grajdul în care a zăcut, sau chiar Conopistiriţele în acest mod adunate
şi pentru a omului. Dacă economii noştri
ar avfi grajduri mai înalte şi mai largi, a murit cutare vită de boală lipicioasă, se ard, nici-odată nu este bine, ca sfi se
dacă ar ave aceste ferestri şi aerisâtoare numai aşa va scăpa de toate relele boalei, sape in păment, unde avend femeiuştile
dacă după curăţire şi aerisare vom stropi in foaie oufi, acele pot sfi se desvoalte şi
destule dacă dînşii nu ar ţinfi nutreţul
în grajd, unde sfi-’l străbată aerul stricat, bine păreţii, pimental, podelele şi ieslele sfi crească conopistiriţele.
 Pag. 108
Cătră capfitul lunei Maiu şi începu­
tul lui Iunie, când conopistiriţele prin
prindere se răresc, începem şi căutim ca
sfi stîrpim oufile acelora.
Stîrpirea oufilor se îndeplineşte aşa,
că căutăm cu degetele ori ceva bâticuţă
prin găurile sfredelite de conopistiriţe cui­
burile acelora. îndată-ce dăm de nişte
cuiburi tari, cari sftnt formate din pământ
tare şi au o formă ca oufile de găină
putem fi siguri, câ acolo este cuib de
conopistirită. Nu arare-ori chiar şi locul
ni-se descopere unde trebue sfi fie cuibu­
rile de conopistiriţă. Pământul, -purce-
zfind dela cuibul cu oufile, este găurit şi
rfisfoiat în toate laturile, deci aceste semne
ne îndrumează cam unde sfi căutăm după
cuibul conoptistiriţelor.
Putând afla cuibul cu mulţimea de
oufi acelea se adună cu bună grije apoi
toate se ard. Conopistiriţele îşi pregă­
tesc cuiburile şi aşează oufile de regulă în
pământul lucrat, la 4 — 6 cm. dela su­
prafaţă.
Din straturile cu legume, când eco­
nomul n ’are vreme sfi caute de-amfinun-
tul după conopistiriţe, se pot alunga prin
petroleu.
în găurelele pe unde străbat şi pfi-
tnind conopistiriţele pe tot stratul se pot
pune doufi cârpuţe muiete în petroleu.
Pfitrunzând acest miros prin foiuşorile sau
găurile conopistiriţe.lor, acele fug şi se
depărtează de pe straturi.
Ştiri eeonomiee.
Ş c o a la c e n tr a lă d e a g r ic u ltu r ă .
In ziua de 5/17 Septemvrie n. i\ pp va ţinfi
Ia şcoala centrală de agricultură din Bucureşti,
examen de primire a 13 stipendii ale s tv
tulni român. Condiţiuniie de primim la examen
sflnt: o)kc aibă concurentul vîrsta de cel puţin
16 ani Inpliniţi ^ispenuu de virstă nu Be ad­
m ite); b) se fi t<rininat cel puţin 4 elasw
gimnariale, clasice siu reale, ori un alt cura
ecuivalent. Absolvenţii a 8 clase gimnasialo
şi acei cu testimoniul de mituritate ho primesc
fără examen; c) se fie sănătos şi de o consti­
tuţie robostă, care Be va constata de medicul
şcoalei. Cererea de înscriere se va adresa
de - adreptul direcţiunii şcoalei centrale de
agricultură Bacureţti cel mai târziu pănă Ia
4 Septenvrie. Inforoarţiuni mai amănunte ee se
ceară la direcţiunea şcoalei.
X o u ă in s e c t ă c a r c s t ir p e s t e v iile .
După-cum se scrie din Budapesta. în viile din
Buda s’a ivit o insectă care se numeşte (co-
ehyîlis ambiqaella) adecă molie de vie. Această
insectă în formă de omidă vieţueşte pe boa­
bele de struguri. Insecta nu poate suferi
ploile care o stîrpeşte foarte uşor, de aceea
nici că se poate spori în număr mai mare.
Ministrul primind înştiinţare, că s’ar fi lăţit
insecta şi în alte părţi ale ţerii mai yîrtos în
oraşul Kecskemet îndată a şi trimis pe comi­
sarii încredinţaţi cu controlarea filoxerei şi
profesori dela şcoala bacteorologică, ca s5
cerce de-amănuntul în viile de acolo nu cumva
8'au ivit moliile de vii. După cercetările fă­
cute au constatat, că viile din acel oraş sflnt
scutite de insecta stricârioasă.
FOAIA PO PO R U LU I
B o a l ă d e p o r c i . Foaia oficioasă „F.
E .“ în numărul din urmă arată cum boala de
porci mereu se tot lăţeşte şi devine foarte
îngrijitoare pentru economi. După constatarea
din urmă s’a ivit In 1345 comune şi mereu
se lăţeşte. Mai sănătoşi sflnt porcii în comi­
tatele cu teritor muntos unde au păşune şi
apă curgătoare, ca se poată paşte pe câmpuri
şi au pururea apă limpede de beut. Boala
aceasta din zi în zi devine tot mai îngrijitoare
pentru poporul plugar, de o parte că dela
ţinerea şi sporirea porcilor este împedecat
prin ciuma de porci. Dacă stările economice
se vor desfăşura tot aşa de rău, atunci teamă
este, că poporul va pjunge la sapă de lemn.
R a r i t a t e O femeie din comuna Lăs-
lăul-romăn , punându-’şi mai multe ouă de
raţe la o găină spre a le scoate, spre mirare
a scos un puiu de raţă cu trei picioare , două
sflnt la locul lor, ear’ al treilea e Ia partea
dinapoi a trupului.
R i d i c a r e a d ă r i i d e z ă h a r . După-
cum se ştie stăpânirea ungurească a hotărît
ridicarea dării de zâhar, ceea-ce va avfi ur­
mări foarte triste, căci poporul de rînd nu
va putfi so supoarto scumpetea zăharului.
Acum so svoneşte, că dieta din Austriu încă
va ridica darea de zăhar, ceea-ce nici nu-'i
do mirat, mai ales că au văzut pe Unguri
ce fac.
Din traista eu poveţele.
Iobagii şi jelerii din
în tre lut re a r jS .
comuna noastră au avut lazuri prin pădurea
foştilor domni. Domnia de aici a cerut coma­
sarea acelora, voind prin aceasta a le lua dela
jeleri, fiindcă la cartea funduarâ se află scrise
pe numele domnilor. I/iztirile acestea le fo­
losesc jelerii du vr’o 40 de ani ca proprii
ale lor. Domnia nici-când nu Ie-a folosit.
Ve roţi a ne da respuns, că putfi-vor domnii
a I« lua dela jeleri şi putâ-sar apăra prin
Un advocat? ( ir o r f/r l' o j io t lr i,
I , ......... jiroot.
R eB p u n s. Afacerea aceaxta este foarte
însemnată, încât ar treb;;l ca se cunoaştem
mni apriat toato referinţele de drept dintre
proprietar şi posesor care foloseşte averea.
Lazurile de sub întrebare pot fi locuri ierfuite
adecă lazuite unde mai nainte a fost buceag,
care s’a stîrpit de cătră posesori.
Conform legii despre refularea proprie­
tăţilor din 1892 art. XXIV. şi ordinaţiunea
3nf> dm 1893 §. 8 al legii şi §, 44 al ordi-
naţiunii proprietarii pot cere regularea lazu­
rilor chiar şi atunci dacă n’ar fi în curgere
comasarea. Această regulare îusă se întâmplă
după principiile statorite pentru comasare,
adecă în locul lazurilor dintre pădure popo­
rului care a folosit acelşe lazuri sau poeni
’i-se dă altă posesiune cu drept de proprie­
tate. Proprietarul putea să se bucure de ceva
drepturi faţă de iobagi dacă începea pîra de
despărţire în Ungaria până în 31 Decemvrie
anul 1859, în Transilvania până în 31 De­
cemvrie 1862, ear’ în Slcuime până în 1
Ianuarie 1870.
Dacă proprietarul nu s’a folosit de drep­
tul care îl da legea, astăzi pământul din la­
zuri este al posesorilor, Voind domnul se-’şi
reguleze pădurea, ca poporul să n’aibă acob
lazuri, trebue să poftească regularea prin tri­
bunal. Tribunalul este îndatorat să ţină per­
tractări regulate cu posesorii cari folosesc la­
zurile, ca în locul pămeBtului din lazuri să
li-se dee altul din proprietatea domnuiui.
Nr. 27
D-voastre folosiţi mai departe lazurile şi aş­
teptaţi pertractarea judecătorească. Până la
sosirea vremii aceleia se nu vă depărtaţi din
folosinţa lazurilor, nici nu aveţi lipsă de apă­
rarea advocatului.
întrebarea 139. Prin hotarul comunei
noastre Guravale de-alungul trece drumul de
ţeară, care duce cătră Arad. Oamenii noştri
de când se ştiu, moşii şi strămoşii lor tot ei
au folosit iarba de pe şanţul drumului; acum
de vre-o 2 sau 3 ani ’i-au oprit păzitorii dru­
mului, dar’ n’a fost mare baiu. Acum în anul
trecut a venit comisarul de drum şi a p~s
ţulepi pe lângă şanţul drumului de-alunşul
de câte 2 metri în depărtare dela şanţ în pă­
mânturile oamenilor. De pe pământul in
acest mod luat 'i-au oprit se nu cosească b a,
a fost păminte cu semânături, care o tăia
păzitorii drumului. Totodată ameninţau
oameni, că dacă se bagă acolo îi va împro-
cesua şi câte toate, zicând, că cu atâta au si
mai lăţească drumul.
Ne rugăm a ne da desluşiri, că: au e
dreptul, adecă comisarul cu păzitorii de d ru r
să scurteze din pământurile oamenilor şi ?■:
le adaugă la şanţul drumului. Noi credem, d
fără ingineri şi fără de a căpăta oamenii în­
ştiinţare despre aceasta dela comitat sau dr:
alte locuri superioare, nu pot tăia şi pun-
mejdă după plac pe proprietatea noastră. 5-
poiite, ca acel loc Bă-’l folosească ei la c e ­
ment până-ce Încă nici nu au început se l i
ţească drumul?
Dacă voeşte comitatul sau nu ştiu cir-
să lăţească drumul, atunci cu dreptul va i
să iee din pământurile oamenilor cât voes:
fără măsurare de inginer şi so so p lăte^ ri
paguba ce o au bieţii oameni ?
Foarte dorim să avem ceva povăţuire b
această afacere, ca Bă vedem cura stă lu cr;!
' Oamenii sflnt taro năcăjiţi şi s p e r ii-
că cine cum îi place şi cât voeşte le ia c^:
pământurile lor, pentru cari ei plătesc dir_<
cele grele, cari aja sau urcat, Încât abia :?
mai pot suporta.
(1 u ra v a le , Iunie 18‘J<;.
J 'ttv r l C â p r n r iu -
R â B p u n s. Conform legilor de proprie­
tate nimenea n’are drept ca de capul seu
pună hotar pe pământul altuia eatâ aşa ct
capul seu, fie acela solgăbirău sau baro^. •1
hotărire Curială diu 1889, 23 Iulie nr. 5 4 I r
zice, că mejda sau linia, care despărţenie ţ>;
doi vecini nici-odată nu poate fi schimbate,
fiindcă nu este proprietatea nici unuia dintre
doi vecini, prin urmare unul fără tnvoiili
altuia nu poate să o planteze cu arbori sac
să o folosească îu alt mod. De altă part?
legea aşa rîndueşte, că punându-se ori fă.-c-z.-
du-se scrisori despre liniile cari de>p.ir*er.r
doue proprietăţi, trebue se fie de faţă a fari
de cei interesaţi şi vecinii ca martori,
comisarul şi păzitorii de dram au avut cute­
zanţa să pună hotar pe pămintele d-voastre
şi se-’şi semneze mejdă după plac, d-voastra
cereţi fără întârziere pe cale sumară repune­
rea îa proprietate prin judecătoria regeas^r
cercuală (jârâsbirosâg). Dovedind cu martori
cereţi, ca să vi-se dee pământul lnat f i r i
drept, cât şi răsplătirea pagubelor şi che’tce-
blor ce veţi avă. Fiind afacerea destul de
dreaptă, adecă încât cu toată siguritatea câş­
tigaţi procesul, mergeţi la ceva advocat de n>-
mâD, că acela va câştiga pîra fără se vă ceara
multe cheltueli. Totdeauna este cu sfat câ îa
cas de asemenea nedreptăţi să se caute
se poate de iute adevărul.
 Nr. 28 A d & o s 1&> « F O A X A .
ECONOMUL
redactat de I. COS T IN,
preot.
Reoercare.
M inistrul de agricultură cu datu l
de 20 Iunie st. n. provoacă pe toţi
prăsitorii dc cai, cari a r ave cai de
venzare dela 3 XU~ 9 a n i- D o rin ţă
ţi înştiinţarea, câţi ca i au de vândut,
in care comitat, cerc şi comună se află,
cu cât p reţ a r f i aplicaţi a-'i vinde, în ­
tr’o scrisoare tim brată cu 50 cr., s i o
fa că p ân ă în 20 A ugust st. n.
Conform acestor înştiinţări în anu­
mite locuri centrale ca s i fie îndem â-
noase se va statori visitarea cailor
printr’o c o m i s t u n c anume întocmită
spre acest scop. C aii c a ri s a r afla
huni, sc vor cum pira şi totodată se vor
prim i in biruinţă. Dc regulă cati m ai
jos dc 165 cm, înălţim e nu se cu m pâră;
sc fa c c in s i abatere atunci, dacă rasa
este atât dc bună, încât se arată tre­
buinţă dc accca.
P reţu l cailor cum piraţi sc va p lă h
num ai în p rim u l p ă tr a r a l anului
p rin acclc căsi dc dare ale sfatului, p e
cari le va statori cu ocasiunca v in d em
p roprietaru l.
■■ Muntenii eerşitori.
StArile economice din patria noastră
sub conducerea unei stăpâniri nepricepă-
toarc şi vitregii, din an în an se fac mai
îngrijitoare. După constatările cele mai
temeinice, nici-odată sarcinile şi dările
publice din pntrie n’nu fost aşa de m ari;
dar’ nici isvoarele de câştig ale poporului
aşa de răstrînse. Stăpânirea, care ar av6
chemare se cârmuească ţeara cu pricepere
şi bunăvoinţă, care ar trebui să se Îngri­
jească de unde şi prin ce mijloace
câştig se poată acoperi cetăţenii
se nătorneşte cu toată ceata finanţilor şi
administraţia a despoia pe cetăţeni, esehi-
zându-’i dela isvoarele de câştig.
Cetăţenii şesurilor mănoase, unde cel
mai de frunte câştig este recoalta de grâne,
se luptă cu miseria, căci bucatele
preţ. Aşa, economii care sflnt siliţi a-’şi
lucra pământul cu zileri, abia poate scoate
chel tue Iile date cu lucrarea pământului,
de unde se poată plăti dările grele şi sâ
mai trăească şi ei ?
Cetăţenii dela munţi, care
isvorul de venite, parte din ţinerea vitelor,
i câtă înţelepciune poartă oamenii stăpa
parte din industria şi neguţătoria cu lemne
I nirii. Lucră întocmai ta onul leneş, care
astăzi mare parte sflnt lipsiţi de amân­
două isvoarele de câştig.
Aceste neajunsuri sflnt cunoscute
foarte deaproape şi bine de stăpânirea
ţe rii; dar’ aceea stă privind rece şi nu
caută mijloacele prin care să lecuească
aceste stări mult îngrijitoare sub care se
ruinează cetăţenii statului.
Stăpanirea de astăzi este ca econo­
mul slab şi nepăsător, care vede cum se
strică acoperişul dela casă, dar’ nu gră­
beşte a apăra clădirea de ruină, până
stricăciunea se poate repara cu puţine
cheltueli. Foloseşte casa aşa după-cum
este, dar’ de reparare nu se mai grijeşte,
puţin se cugetă, că toată clădirea negligiată,
m8i iute ori mai târziu ruină se face.
Despre lipsa de înţelepciune şi pur
cederea vitregă a stăpânirii, avem
exemplu mai proaspăt, unde adecă se
adevereşte, că însăşi stăpânirea prin pro
cederea sa nepricepută, aduce cetăţenii în
stare cerşitoare.
nErde'lyi H ira d o “ din 1 Iulie n.
nr. 1 4 6 , ne povesteşte, cum a întrat la
redacţie o deputaţiuce de ţerani din munţii
G iliu lu i, comunele: M ăgura, M ărişel
şi Muntele-rece, ca se cerşească mila şi
mijlocirea redacţiunii, ca poporul să pri­
mească din pădurile statului lemne pentru
neguţătorie şi lucru ca în trccut.
ţerani au povestit traiul lor de odinioară,
cum cumpărau lemne dela proprietari cu
preţuri mai cinstite, cum prelucrau lem
nele făcând ciubere şi alţi articli indus­
triali, cum se neguţftoriau şi din toate
aceste aveau isvoare de câştig. In timpul
acesta oamenii puteau să-’şi plătească dă­
rile regulat, duceau o vieaţă muncitoare,
morală şi datorinţele cetăţeneşti ’şi-le îm-
pliniau cu credinţă.
Lucrurile s’au schimbat. Erarul, pe
cuvânt de a exploata pădurile sistematic
şi de a-’şi înmulţi venitele, le-a
firmei „Neuschlos şi fim", care are un
ferestrCu cu vapor la Soir.eşul-rece. Fiima
aceasta prelucră la an 15— 2 0 .0 0 0 metri
cubici şi plăteşte erarului la fiecare metru
cubic 2 tl. In acest preţ Insă este cu­
prins şi transportul, care costă 80 cr. şi
astfel era ru l primeşte n u m a i I Jl. 2 0 cr
înainte de aceasta erarul
mai mult, câci vindea lemne de calitatea
de
cea mai slabă, pe cari poporul totuşi le
dările,
plătea m ai scump, ca firm a ju p â n u lu i;
pe lângă asta mai era şi avantagiul, că
pădurile nu erau extirpate, pe când cu
sistema actuală peste 10— 15 ani, pădu
rile vor fi nimicite.
Astfel cei 4 — 5 0 0 0 locuitori ai co
n’au
munelor de mai sus, cari trăiau din lu­
crarea lemnelor cumpărate dm pădure,
fiindcă acum nu mai capătă lemne nici
pentru bani, nu mai pot trăi, din zi în
zi întră în datorii, îşi vând tot ce au şi
ajung cerşitoii ori părăsesc ţeara.
aveau
Din acest fapt se vede foarte apnat
văzând roada pe pom, taie creanga ca să cu­
leagă odată rosda, la anii viitori nu se cugetă.
Adevărat, că statul putea se vendă
lemnele la poporul din satele amintite cu
preţ mai bun, dar’ primia sume mai mici
în ani mulţi. Aşa primeşte bani mulţ.
în vreme mai scurtă.
m *. 2 8 __ 1 8 9 6 Pag. 109
. Adevărat, că statul primeşte mai
mulţi bani odată; dar’ şi pentru un stat,
care manipulează milioane este deosebire
mare, câ primeşte preţ mai bun în vreme
mai lungă, sau mai puţin în vreme scurtă.
Din punct de vedere economic temeinic,
statul pururea păgubeşte, când astSzi vinde
ceva mai ieftin, când ştie apriat, că mâne
poate dobândi mai mult.
Statul, care este condus de oameni
un cu pricepere, care trebue să sustee sute
de ani, nici-odată nu trebue să fie lacom,
nu, mai ales acolo, unde prin lăcomie
scurtează cetăţenii în isvoarele de câştig.
Credem şi ştim noi, că statul pururea
are lipsă de bani, ştim şi aceea, că ce­
tăţenii sunt adevăratul capital al unui
stat Cu cât se sporeşte mai bine numărul
cetăţenilor, cu atât câştigă mai mult statul.
Stăpânirea are datorinţă să încun-
giure toate împregiurările prin care ar
duce la suferinţe pe cetăţeni, prin care
Aceşti ar scurta isvoarele de câştig ale acelora,
prin care ar împuţina numărul acelora;
silindu-’i din lipsa mijloacelor de traiu a
părăsi comuna şi vatra părmţească.
Dacă stăpânirea ar avă înţelepciune
şi inimă caldă pentru cetăţeni, erau mij­
loace prin care putea să ajute pe poporul
din munţii Gilăului, avea cale, prin care
nici statul să nu stee cu păduri neexploa­
tate; dar’ nici locuitorii munteni sâ nu
fie aduşi şi constrînşi la cerşit.
Partea cea mai mare a pădurii se
putea vinde firmei amintite 5 dar’ totodată
predat se putea ţinea un raion de pădure, anume
pentru vindere cu bucata la ţerani.
Statul are mijloacele sale şi diregă­
torii plUtiţi, pe cari poate să-’i întrebuin­
ţeze nn numai, dar’ are datorinţa a i
pune în serviţiul cetăţenilor, care susţin
şi apără ţeara cu sângele şi banul lor.
Inspectorii şi păzitorii de păduri,
care trag plata din visteria statului, care
câştiga
sflnt diregătorii publicului, să nu fie păs­
traţi şi cruţaţi de ostăneală, până la le-
nevire. Acelora să li-se fi dat ordin, cum,
când şi cu ce preţ să vândă lemne cetă­
ţenilor pentru lucrarea industrială şi negoţ.
Din expunerea ţeranilor vedem, că
aceia în vremea când aveau de unde
cumpăra lemne, plătiau lemnele per cu-,
bic metru mai bine ca firma, care exploa­
tează şi devastează astăzi pădurile.
Tot dela acei cetăţeni loviţi de stă­
pânire şi aduşi la cerşit aflăm, că câtă
vreme erarul, adecă statul le dădea lemne,
plătiau dările regulat, aveau vieaţă mun­
citoare, împlinindu-;şi datorinţele cetăţe­
neşti cu scumpătate.
Din momentul ce statul ’i-a lipsit
dela isvorul de câştig, întristaţi de soartea
care îi ajunse, mâhniţi de procedura vi­
tregă a stăpânirii, aleargă de ici-colea şt
trăesc după-cum pot din cerşit on n
străinând din averea altora. Lipsa
fugari pe l u m e şi îi desbracâ de temerea
lui D -z e u , svirlindu-’i în molul înmorahtăţH.
 Pag. 110 FOAIA P O PO R U L U I Nr. 28

Fericirea cetăţenilor din stat atîrnă O altă causi a boalelor copfiilor estepetrec bine, sfi otrăvesc; aceste substanţe
dela cârmuitori. De aceea zice sfânta îngrijirea higienică foarte slabă. sflnt alcoolul (rachiul) şi tutunul.
scriptură şi chiar străbunii noştri, că voind îngrijirea higienică a copiilor rare-ori Un copil născut viguros şi fâră să­
D-zeu sfi bată un popor, numai cârmuitori este deplină, mai ales pentru-că pofteşte mânţă de boală In corpul lai şi păzit de
răi să-’i trimită, că bătut este. trudanie din partea celor-ce sunt chemaţi căuşele cari, după-ce a venit în lume,
Stăpâuirea ţerii noastre n’are alt să o facă. pot să-’i scază resistenţa îu contra boa­
scop mai înalt decât fericirea celor din în adevăr, copiii, mai ales cei mici lelor, chiar dacă printr’o împregiurare
fruntea cârmei, numai se poată tescui în tot ce fac ei nu văd, nici chiar nu oare care a primit microbi în cărnurile
dela cetăţenii ţerii bani, numai se poată înţeleg pericolul ce poate fi. Cu pielea lui, rare-ori îşi are vieaţa în pericol. C âni
lăţi limba ungurească printre popoarele sgâriată se tîrăsc prin praf, cenuşe şi tot îngrijirea părinţilor a putut reuşi, ca co­
de alte limbi. După-cum cârmueşte stă­ felul de necurăţenii, fără să vadă că sflnt pilul să scape de pătrunderea microbilor
pânirea de astăzi cetăţenii, este prevăzut, ameninţaţi chiar de o mare primejdie. în în trupul lui, dacă ’l-a ţinut în curăţenie
că poporul nostru dela munţi zi de zi acele necurăţenii rare-ori poate lipsi mi­ şi ’l-a îngrijit să nu-’şi jupoae pielea şi
va fi constrîns la cerşit. crobi de boale grave, cărora nu le trebue să nu mănânce hrană molipsită de mi­
Preoţii, notarii şi învăţătorii noştri decât o mică sgărietură îu solzul pielei, crobi. Acel copil n’are pentru-ce sfi hu

din părţile muntoase au sfânta datorinţă pentru-ca să poată pătrunde în sânge devie un om robust, adecă deplin sănătos,
ca să studieze stările locale şi prin an- unde se îmulţesc şi produc otrăvirea to­ ear’ nu un degenerat, precum astăzi dia
tistiile comunale să facă arătare la mi­ tală a corpului, în alte cuvinte, boala. nenorocire se întâmplă pot zice peste tot.
nistrul de agricultură, cerând zi de zi Uu om născut sănătos şi robust este
Copiii nu-’şi spală mânile ori-ce ar
repararea stărilor nesuportabile dela munţi. ca un ciasornic lucrat precis şi solid.
fi atins cu ele, ei îşi bigă degetele mur­
dare ln gură, în nas, la fiecare moment Funcţionează bine ca acest ciasornic şi
fâră să aibă cunoştinţă, că prin degetele funcţionează aşa bine, atât cât n ’a pă­
Despre boalele eopiilor. lor bagă microbi în gură şi în nas. truns în el substanţe vătămătoare. Din
Este de foarte mare însemnătate cu­ Ajungând microbii pe peliţe fine, unde în­ momeutul Insă, In care a pătruns Ia el
noştinţa căuşelor din care se nasc şi pot dată să prind şi se 'înmulţesc şi unde microbi, se îmbolnăveşte, adecă funcţio­
preveni boalele, căei şi numai atunci câud ajung !n stomac, îu maţe şi în sânge, în nează rău ca şi uu ciasornic în c a re a
le vom cunoaşte, vom pută se apărăm cele din urmă, producând boala. Intrat praf. Asemenea om trebue fir i
sănătatea şi vieaţa copiilor. Când uu copil slab, dela naştere îşi amtnare dus la doctor şi la repararea
Ilăul nici-odată nu se poate în­ Introduce, prin sburdăluicia lui incon­ sănătăţii, precum ciasornicul prăfuit li
drepta fără a-’i cunoaşte isvorul şi a-’i ştientă, microbi In sânge. Fie pe calea ciasoniicar. A
depărta causa. deschisă de o sgărietură, fie pe calea gu-
Causa boalelor copiilor este mai rei, aiel copil nu scapă cu vieaţă.
adese-ori slaba lor resistonţă, faţă cu pu­ Luptă nu poate duce cu microbii, Napii de m irişte.
terea adevăratelor cause de boale. aşa fiind de multe-ori cad jertfă negligdi- In economie un pământ cu a tâ t est*
Această slabă resistenţâ îşi are şi ţei chiar copiii robusti. mai folositor, cu cât ştie economul a
ea căuşele ei.
Copiii fie născuţi slabi, fie născuţi scoate mai multe fructe sau producte de
Autâia dintre toate aceste cause pe dinsul. Aceasta este calea, ca re d i
tari, îşi perd din resistenţa atât cât au,
este moştenirea boalelor. plugarului cel mai mare veuit, fără a slabi
faţă cu boalele şi prin alte cause sub
Din causa moştenirii se nasc o mul­ pământul seu. Dacă economul urm e azi
acţiunea cărora pot cădi;.
ţime de copii slabi şi chiar cu boale în ei. această cale, ade3e-ori scoate de pe acelaşi
în unele caşuri ei nu sftnt apăraţi
Copiii părinţilor beţivi se nasc fără
în contra frigului, care le ridică, de­ pământ două şi mai multe roade. M ii
putere, nici musculară, nici nervoasă.
odată cu căldura corpului multă putere. ales astăzi, când greutăţile publice s ’a i
Inclinaţiunea acestor copfi este tot sporit, economul trebue sâ facă din pă­
spre rău : spre hoţie, spre omor, spre în alte caşuri li-se dau pentru nu­
mântul seu o mină sau baie bogată, ca
idei rătăcite. trire mâncări pe cari nu le pot mistui
sfi scoată folos cât se poate de mult.
Copf'i părinţilor sifilitici, sânt atât organele lor slabe, li-se dă de exemplu
Economul cu pământ mai puţin, ca re în­
de slabi, că mulţi dintre ei nu pot să să mănânce mâncări tari, în loc de lapte.
vinge cu lucrarea aceluia, are datorinţă
se naseă vii. Multe slăbiciuni şi sufle­ Singura mâncare ce poate mistui copiii
să-’l întoarcă şi învlrtească, ca să dee
teşti şi trupeşti sflnt în cea mai mare in loc de laptele mamei, sflnt: brânza,
roadă multă. Priu înţeleaptă lu crare. în­
parte datorite sifilisului din sângele pă­ ouăle şi carne de pui, pe cari le pot
trebuinţare şi folosire, adese-ori poate
rinţilor. Copiii cari au putut naşte vii mistui copiii dela 2 ani ln sus.
ajungă în dobândă pe cei-ce lucră păm ent
sftnt atât de slabi, că unii dintre ei, plini în alte caşuri copiii sflut ţinuţi în
mai m ult!
de bube numite spurcăciuni, sflnt piper­ aer cu multe gazuri vătămătoare, pe cari
Dovada cea mai vrednică de cre.z£-
niciţi, sbârciţi şi chiar schilozi. copiii le expiră cu aerul, din care causă
mânt ni-o dau Bulgarii, cari cultivă legum e.
Copiii tuberculoşilor (ofticoşi) sea­ resultă un îudoit râu, de o parte pen-
Acest:a nu lucră pământ mult, dar’ puţinul
mănă părinţilor prin slăbiciunea lor mai tru-că inspiră mai puţin aer decât trebue,
este bine şi înţelepţeşte întrebuinţat. De
mult decât prin alte caractere. de altă parte în locul aerului bun inspiră
aceea dă dobâudă mai bună, ca ju g ă re 'e
Copiii celor cari au suferit de fri­ gazuri vătfimătoare.
altora lucrate eaeă aşa, să fie scurm at
guri palustre se nasc slabi şi cu faţă pă- Copiii cari cresc în case prea strimte, pământul.
mântoasă, ca şi părinţii lor. in cari locuesc mulţi oameni şi alte ani­
Napii de mirişte se seamănă îndată-ce
în urmă copiii părinţilor slăbiţi prin male, în cari întră puţin soare dar’ multe
s’au secerat grânele de toamnă. Economii
suferinţe multe şi îndelungate îu vieaţa gazuri din soba (cuptorul) căsii, cum sflnt
sîrguincioşi deodată cu secerătorii merg
lor, nu pot fi decât slabi ca şi părinţii în căsile ţeranilor noştri. Din asemenea
şi cu plugul la holdă şi miriştea aşa
lor. Lucrul acesta este natural şi se locuinţe slabe în general respiră un aer
proaspătă o ară şi seamână. Nu sflnt
vede in toată lumea organisată, la plante stricat, care scade puterea copiilor.
ca şi la animale. rari caşurile, câud şi crucile de grâne
în unele caşuri, copiii îşi perd din le face cătră miezuină sau pe rit, dacă
Ce mere o să dea un măr. care
puterea lor pentru-că gustă din aceleaşi îi este la îndemână, ca îndată se poată
este pe cât de veşted, cât şi verde?
materii, cu cari părinţii lor crezând că ara holda secerată.
 Nr. 28________
într'adevfir şi înţelepciunea sau ştiinţa
economică încă aşa ne spune, că în pă­
mântul raven sau mai umed de jilăveală,
rfsar plantele mai iute. Apoi ştiut este,
câ holda de pe care astăzi se taie grâul
ori secara sau alte grâne, fiindcă soarele
n’a putut străbate la pământ de spicele
si paiele grâuelor, este cea mai bună de
sfmenat îndată.
De regulă napii de mirişte se seamenă
îndată dupâ secerat. Dacă pămentul este
nmed, atunci la câteva zile dela sfmSuat
rfsar napii, căci s&mfenţa acestora încol­
ţeşte foarte uşor. Pe un jugfir se seamenă
câte 3 — 4 cligr. de semenţă, dar’ aşa,ca să
fie de câte 1 5 — 20 cm. un fir de altul.
Purecii adese-ori fac foarte mari strică-
riani napilor de mirişte, de aceea pe holdele
itacate de aceste insecte se macină sau
cerne gips ori cenuşe. Mai potrivită este
cernerea în răsăritul zorilor, când aflân-
da-se rouă pe frunze, cenuşa şi gipsul
<e leagă de dînsele.
După-ce napii ’şi-au schimbat frun-
lele şi au crescut la o înălţime de 6 — 10
ca. se grapă odată bine. Crăpatul acesta
se îndeplineşte de o parte ca pământul
^ se mai mărunteze în loc de săpat, ca
îf poată creşte mai b in e; de alta, câ iu
cas dacă ar fi răsărit prea deşi să fie
rlriţi. Cu atâta lucrare adtse-ori din pă-
sfnt bun se aduc cară de napi, cari su­
plinesc o mulţime de ffin. Dacă n’avem
:psâ de păment dccât pentru sămănarea
plantelor de primăvară, napii de mirişte,
K scot din pâmOnt numai înainte de în-
ţh-ţare. ScoţCndu-se din pămfint se cu-
Iţesc de rădăcini şi frunze, apoi clădin-
*î-se grămezi se acopere cu paie şi pe
icelea se pune lut de un lat de mână.
la vîrful grămezii se pune o răsutlâtoare,
liecă lângă vre-o 3 — 1 fire de bălii se
?sge lutul, pe aci se pot răsufla peste
im â, prin ce sftnt scutiţi de putrejune.
Fiindcă aceştia nu se pot păstra ca ceia-
lilţi napi, îndată de toamnă începem a
cutri vitele cu dînşii.
Curăţind napii de frunze, acele se
iia vitelor. De oare-ce aceste fruuze pot
causa colică, umflare de stomac, este foarte
bine a le împărţi în porţiuni mai mici
cAnd se dau vitelor. Nici-odată să nu fie
idunate la olaltă, ca să se opărească, că
işa făcend nu se pot da vitelor.
tn unele locuri este datină, — mai
iles in economii de porci, — că seamenă
napii de mirişte anume pentru porci.
Toamna, porcii se lasă pe holdele ca napii
4e mirişte ca să scurme după dînşii, diu
icestia mai multe săptămâni au o hrană
foarte plăcută.
întrebuinţarea Yacilor lăptoase la jug.
Adese-ori auzim deosebite păreri cu
privire la întrebuinţarea vacilor cu lapte
pentru jug. Unii susţin hotărît, că le-ar
folosi purtatul de povară, ear’ alţii trag
îa îndoială zicend că le strică.
F O A IA P O P O R U L UI
îu acest an s’au făcut anumite
cercări în Francia la şcoala de agricultură
din Mamivollei prin profesorul Dornic, ca
să afle schimbările cari s’ar produce pe
lapte, atât cu privire la cualitate (bună­
tate), cât şi cu privire la cuantitate (mul­
ţime), dacă vacile se folosesc şi pentru
tras iu jug.
încercarea sau experienţa
să o isprăvească îutre împregiurări destul
de favorabile. Din îutempîare s’au aflat
la şcoala de agricultură doufi vaci
aceeaşi vîrstă, greutate şi grăsime.
Vacile îuainte de a fi prinse în jug
ca să facă încercarea, li-s’a dat ca nu-
trement 3 cligr. fân şi 43 cligr. iarbă,
când erau întrebuinţate în lucru li-se mai
dădea 1 chlgr secară.
Pentru încercare le-a întrodus la arat,
unde lucrul curge mai pe lungă vreme şi
se poate observa mai bine schimbarea
produsă prin lucru, fiindcă ţine vreme
mai îndelungată şi se isprăveşte
formă. Vacile au lucrat numai 5
avend de scop cercătorul ca să afle, dacă
o bo sf ala are ceva înrîurinţă bună ori stri-
căcioasă asupra laptelui.
încercarea a dovedit, că
scăzut în cuantitate şi totodată s’au sporit
părţile mai vîrtoase. Laptele muls
vacile cari trag în jug s’a dovedit că nu
se poate păstra în vreme aşa de lungă
ca cel muls dela vaci cari nu lucră. Lap­
tele s’a închegat în vreme de
ore, avend 4 0 — 15°/» «*r. Este însft ştiut,
câ laptele dela vacile cari sftnt
răpaos şi scutite de lucru se încheagă
la 4 8 ore şi de loc nu conţine atâtă zăr.
După această încercare s’a constatat,
că lucrul nu produce mare schimba-e cu
privire la cuantitate j dar’ are înrîurinţă
stricâcioasă asupra calităţii, mai ales
ceea-ce priveşte conservarea aceluia.
Din toate actste noi ajungem !a con-
chidere, că se pot întrebuinţa \acile la
ju g ; dar’ totdeauna trebue cruţate, ca să
nu poarte poveri prea mari nici să lucre
vreme mai îndelungată pe zi. Câud se
purcede, astfel vacile pot fi întrebuinţate
atât pentru lapte, cât şi pentru
jug fâră sfi ie poată face stricăciune.
Cum trebue feartâ carnea,?
Multe femei greşesc foarte, când ţin
carnea prea mult în apă rece, ca să tragă
sângele din ea, de oare-ce prin aceasta
carnea îşi perde şi p ă rţile sale nutritoare.
Dacă înse carnea e stătută şi
se poate astfel ajuta, că în apa, în care
se pune carnea să fearbă, se pun şi câ­
teva bucăţi de cărbuni de lemn şi
se lasă se fearbă la olaltă câtva timp.
Cărbunii absorb mirosul cel reu, ear’ car­
nea şi supa căpătă un gust şi miros plă­
cut Tocmai aşa se poate face
se ferbe peşte proaspet, dacă în
unde se ferbs carnea de peşte,
Pag. 111
în­ cărbuni; prin asta peştele îşi perde şi
mirosul de tină (glod). Carnea de vită
bătrână se poate ferbe bine şi repede în
modul următor: Când apa clocoteşte mai
tare, în vasul, în care ferbe carnea, se
pun lâ 3 funţi de carne două linguri de
rachiu bun de săcară, sau dacă de acesta
nu este, atunci îa locul lui se poate fo­
a putut losi şi oţfit bun de vin.
de Ştiri eeonomiee.
R e c o lt a d e c i r e ş e . Din comitatal
Şopron se vesteşte, că acolo în acest an s’au
fâeut foarte multe cireşte. Abia îşi aduc
aminte se fi fost cândva asemenea productivi­
tate. Pe lângă toate că cireşele se expor-
tează la Viena cu vagoanele, totuşi preţul
acelora în loc este de 5— 7 cr. chlgramul.
îu anii premergători se plătia cu 20— 25 chîg.
Asemenea recoltă bogată este şi în vişine,
în ţinutul Kectkemet şi Ivoros este roadă
mijlocie în cireşe, de aceea şi sftnt mai scumpe.
Aşa cireşele mai slăbuţe se vând cu 8 — 18 cr.,
îatr’o eară cele mai bune cu 3 0 — 35 cr. chlgr. Diu
acest ţinut, după-cum se raportează, s’a expe-
ore,
dat G50 vagoane.
V i n d e c a r e a b o a l e l o r l a j t o r c i . Sftnt
aproape doi ani de când s’a ivit boala sau
laptele a ciuma de porci, care a secerat mai multe
milioane de porci. Perderea, care a trebuit
6§ o îndure ecouomii din patria noastră trece
dela
peste 100 milioane fiorini. în anul 1894 s’a
exportat In Btrăroâtate porci tn preţ de 70
milioane, eară pentru consumul din ţeară s’au
vCndut porci îngroşaţi de 70— 80 milioane
florini. în acest an abia vor pută vinde eco­
2 4 — 36
nomii, cari so deprind cu îngrăşatul pentru
consumul din ţeară, porci ln preţ de 50 60
puse la
milioane. Această scâdero atât do mare a
causat-o numai ciuma de porci. Adevărat, că
s'a făcut multe încercări ca so se afle ceva
leac potrivit prin carc s’ar puf6 vindeca ori
depărta boala de porci, dar până astăzi nu
s’a aflat leac, prin care s’ar’ pute vindeca cu
toată siguritatea. în present s’a lăţit vestea
în
şi se laudă un leac inventat de farmacistul
A’arcsay A laddr din Doroşina. După-cum se
face cunoscut din Seghedin, farmacistul amintit
a luat sub cercetare şi curare 98 porci, care
se afla aşezaţi într’un coteţ de îngrăşare şi
între cari se ivi boala. Dintre aceştia a vin­
decat 96, cari după-cum se publică prin toate
foile, astăzi mănâncă şi beau bine, adecă sflnt
sănătoşi. în timpul de faţă curg vindecările
tras în de încercare In Seghedin şi este speranţă
mare, că leacul s’a adeveri deplin vindecător.
O ile n o a s t r e in F r a n c i a . Din Paris
se scrie, că îu Algir a erupt între oi o boală
îngrijitoare încât nu se mai impoartâ oi pentru
tăiat în piaţele Franciei, urmare este, că pre­
ţurile s’au ridicat. Mai vîrto3 se simţeşte lipsa
camei de oaie îu Paris, care consumă cea mai
multa. RuBia prin exportul seu de oi voeşte
miroasă, a suplini lipsa oilor algeriane; dar’ de loc nu
poate îndeplini uu export în măsură cum pof­
teşte trebuinţa. De altă parte niei Rusia n’are
oi scutite de boale, căci acolo rîia stîrpeşte
aşa
multe. Odinioară piaţele Franciei erau pre­
văzute cu oi din patria noastră; dar’ vama
prea mare a exchis mult oile noastre de pe
hotarul Parisului. înainte cu 10 ani, din ţeara
şi când noastră s’a exportat în Paris 500 mii de oi;
vasul, dar’ în anii din urmă abia 220—250 mii.
Importul de oi îa cele 5 luni din a 2est as.
se pun ;
 Pag. 112
s’a compus dopă-cum arată statistica de mai
jos, care este a se asemăna în proporţie cu
vremea din anii trecuţi tot din aceste luni:
S’a importat din: 1896 1895 1894
Austro-Ungaria . 122.242 122.422 131.985
Germania . . . 43.455 83.118 149.451
Algir . . . . 43.290 180.620 172.065
Busia . . . 85.000 53.000 5.500
Alte state . . - 12.440 10 831 3.607
î n s o ţ i r i d e l ă p t ă r i t . în imperiul
german se aflau In 1 Ianuarie anul trecut 1145
însoţiri de lăptărit, în acest an a’au deprins
cu lăptăritul 1262; de aci se vede, că într’un
singur an s’a sporit însoţirile cu 117. Aceste
însoţiri au prelucrat 1,293.000 litre de lapte
în preţ de 135— 140 milioane mărci. Aceste
însoţiri sflnt susţinute de cătră 71.000 eco­
nomi. însoţirile cele mai multe sflnt în Han-
novera şi Slesvig-Holstein.
R u p e r e d e n o r i.
Primim următoa­
rele : în comuna noastră Sărata , în 20 Iunie
c. n., Ia 4 ore, se părea că a sosit vremea
perzării, căci s’a vărsat o ploaie ne mai po­
menită şi a căzut şi peatră tot ca ouăle de
găină. Vitele eraa po cAmp Ia păşune. No­
rocul că la bucate nu a prea ajuns peatra,
fără numai puţin la un colţ. al hotarului Lun­
cile de fânaţe în=ă au fost înecate toate.
Unele vite s’au înecat din pricina apei celei
mari. Unii oameni mai curagioşi, după-cum
e RomAnaşul nostru cAnd e în primejdie. Nu­
mai pe la 11— 12 ore noaptea am putut umbla
prin comună. fia e r ild Catrfaviu ,
folcctor şi cassar.
C o n s e r v a r e a o u f lo r . Mai sănătoase
sflnt ouăle proa«pete, deci aşa ar ţi trebui io
nu se măn&nco decAt numai proaspete, dar’
pentru-că nu se poate, este bine a se şti să
Ie conservăm. Cel mai potrivit timp a aduna
ouă pentru conservare este timpul dela 15
August Ia 10 Septemvrie. De pită parte cea
mai bună materie de păstrat ouă este apa
de var,-în care s’a topit 6 % sare de bucătă­
rie «au comună.
La Introducerea şi scoaterea ouă'or din
apă trebue să avem grije de cea mai inaro
curăţenie. „
în Knglitera ouăle se păstrează In mo­
dul următor: se învăluc tn hArtio de gazetă,
apoi se grămădesc într’o corfă sau cojarcă,
care se atîrnă apoi într’o pivniţă răcoroasă.
I n fl u e n ţ a r i r s t e i p ă r i n ţ i l o r a s u ­
p r a r i r s t e i c o p i il o r . Dl I. Korosi, basat
pe o statistică de 24.000 caşuri, a ajunî la
conclusiunea următoare:
Copiii, al căror tată e în virstă mai
mică de 20 ani, sflet de constituţie slabă;
cei născuţi dintr’un tată în etate de 25— 45
ani sQnt cei mai viguro^i; peste această vîrstă
dă naştere Ia copfi slabi. Mama joa'-ă şi ea
un rol mare în natalitate; copiii cei mai să­
nătoşi si cei mai robusti, nasc din mame
între 25— 35 ani. Trebue ca mama să fie
mai tineră decât bărbatul cu cel puţin 10
ani; când părinţii sflnt de aceeaşi vîrstă, copiii
sflnt mai debili. Se poate stabili următoarea
proporţiune: copiii cei mai voinici casc în pe­
rioada de 25—45 de ani. Dela etatea de
45 ani în sus se găseşte deja o medie de 10
la sută slăbănogi, şi această medie merge
crescând,-admiţându-se totdeauna ca diferenţă
de vîrstă 10 ani între părinţi.
FOAIA P O PO R U LU I
Din traista eu poveţele.
întrebarea 140. Eu sflbscrisul me de­
prind şi cu stupăritul, deşi am puţini, dar’ tot
voesc se am ceva venit.
Vin a ve întreba, că de unde aş pută
cumpăra scule de stupărit mai ieftine şi bune,
mai cu seamă maşini pentru storsul de faguri ?
Io a n B rea z, abonent 1862.
Respuns. Tot felul de instrumente pen­
tru stupărit se află la firma din Budapesta
Francisc Ktihne et Soţ. Atilla utcîa. 49 sz.
întrebarea 141. La noi în comună s’au
sporit foarte tare aşa numiţii căţti de p ă ­
ment, cari pustiesc tot ce-’i verde pe câmp
până la coacerea ori-cărui fel de bucate, cu
deosebire când dă cucuruzul în pârgă şi până
îl culegem fac pagube de tot mari. MS rog
să binevoiţi dacă este ceva leac de a-’i pustii
8ă-’mi daţi răspuns. Abonent nr. 7 6 4 7 .
Respuns. în afacerea aceasta Yă în­
ţelegeţi cu medicul ori veterinarul cercual, ca
dînsul să ve dee ceva hrană otrăvitoare, cu
caro s’ar pută stîrpl animalul striciicios.
întrebarea 142. Cetind despre cursurile de
studii economice Ia şcoalele dc agricultură,
aş dori fă iau •parte şi eu. Binevoiţi a*’mi
răspunde In cart-, Geoagiu (Algyogy) se va
ţir,ă cursul? îu caro comitat eV i?i merge
calea ferată aproape do el V
A b o n e n t. nr HG16, InvvţAtor.
R e s p u n s . Dacă vei fi primit poţi lua
parte h curtul economic. (îeosgiul so află
aproape de Deva şi Orăştie în comitatul Hu­
nedoarei, cale ferată murgo până Ia cele 2
oraşe amintite. S ’ar cădă, ca învăţător să
cunoşti geografia. Pe toate chartek» (mapele)
so atlă scris Geoagiul numai osteneală so-’ţi
ti luat a-’l căuta.
Întrebarea Se atlă leacuri pentru
oamenii cari n’aud şi sflnt surzi ? Aici în
comuna noastră sflnt mulţi cari n’aud şi nr
dori se-’şi cumpere leacuri cu cari s’ar pută
vindeca asurzimeo. De undo .Var pută cum­
păra şi cu ce preţ asemenea leacuri.
7, am . y . Jtrra rtu .
Respuns. Asemenea leacuri prin cari
s’ar pute vindeca surzii nu se atln. Se fac
adevărat mu'tc reclamări şi cu atiri leacuri,
dar’ medicii conştienţioşi spun, că arare-ori se
atlă asemenea medicamente. După-cum asur-
zimea poate veni din multe neputinţe, lecuirea
se poate îndeplini sau încerca prin doftori
pricepători. Noi pe spuse şi gâcituri uu pu­
tem sfătui pe nime să folosească leacuri, de­
cât după sfătuirea şi prescrisul medicilor.
întrebarea 144. Me rog de unele des­
luşiri mai deaproape cu privire la înfiinţarea
de bărci rurale sistemul Raiffeisen. Me rog
a-’mi trimite formulare de protocol de rugare
l i tribunal, formulare despre protocoalele de
j manipulare, cu un cuvânt toate cele de lipsă
j Ja înfiinţarea unei asemenea bănci şi a-’mi
? scrie cât costă se vă trimit banii. Aş voi
j ori-cum să întemeiez aici o bancă,
j Szilb*. I s a i a P o p o v ic iu .
j Respuns. în afacerea aceasta, te adre-
j sează la „însoţirea de credit ţ i depuneri a
1 industriaşilor români din S ib iiu a. De acolo
| pe lângă un preţ de 1 fl. 60 cr. poţi primi
| îndreptarul . pentru întemeierea acestor înso-
| ţiri şi formularele de lipsă, pentru semnarea
• firmei afară de cărţile cari se ţin de compfabi- |
S litatef
Nr. 28
Întrebarea 145. Noi sflntem patru fraţi.
Unul a mers de ginere, de vr’o 12 ani
s’a însurat, o soră s’a măritat de vr’o 8-
ani. La casa tatei am remas eu şi un
frate mai mic. Când 8’au dus dela casă frate-
meu şi soru-mea noi am fost mai săraci. Pă­
rinţii meî vreau să le dee parte din averea
câtă a fost atuncia, când s’au dus dela noi;,
dar’ ei nu vreau să cunoas:ă aceea. Adevă­
rat, că părinţii şt noi cu multă osteneală ne-am
mai făcut avere de când s’au dus ei; dar’
părinţii acum sflnt bătrâni şi nu pot luna,
de' i trebue grijiţi şi ţinuţi.
Părinţii ar vră să ne împartă averea
până se 8flă în vieaţă, dar’ fratele şi sora nu
vreau, căci dacă răposează părinţii, atund
vreau tă împărţim frăţeşte averea, care se
găseşte. De aceea mă rog, pe ce cale ar
umbla tata, ca după moartea lui fratele şi sori
care nu muncesc pe seama noastră, se ca
poată lua din averea noastră.
A boneul nr. 1 0 3 7 .
Respuns. Se cade, ca fratelui şi re-
rorei măritate să Ie daţi partea ce li-se tc-
vine din averea care se afla când 8’au depor­
tat ei dela casă. De Ioc nu pot împedecă îz.4
pe părinţii d-voastre, ca moşia după-cum h
uflă astăzi după voia lor să o Intabuleze pi
d-voastre cei doi fraţi, cari lucraţi moşii ş
grijiţi totodată şi de părinţi. Fiecare pâri':*
ca proprietarul unei moşii o dă cAnd şi et:
voeşte. Părinţii d-tale vă pot da toată age­
rea cu drept de proprietate d-voastre: cju'
totodată vă poate îndatora cAt să plătiţi îi
bani acum, ori după moartea lor la fra'îi ci-
sătoriţi. Tot prin scrisoarea de întâbaliri
părinţii pot să-’şi asigure din avere fo’c i J
moşiei pe seama lor, cAtă vreme trăesc r.
prin acel contract vă obligă cAt să plătiţii li
fraţii duşi dela ca?ă. Toată afacerea cu 6 —.î
fl. vi-o poate regula notarul cercual.
Întrebarea 146. M’am născut în
Cuvin, unde şi plătesc dare după pu'ni
avoro ce am. Ca păzitor dc pădure am în­
trecut în curs de mai mulţi ani în
multe coniune. Am 2 prunci, unul calî»
lăcătar, ear’ altul de rotar. Dintre a m '-*
unul s’a născut în comuna M.-Radna şi uî--
în comuna Groş şi nu pot călători pentru ex­
perienţă din causă, că nu pot căpăta ate? 1'
de competenţă (Illetosegi bizonyitvăny). N--
mai po basa acestuia pot căpăta dela preţ-:*
carte de industrio.
Notarii din comunele înşirate mă
dela unul la altul şi pruncii stau ca
fără măciniş. Adecă nu pot călători nici-cs-î.
Vă rog ca fă mă îndrumaţi, dintre acei ti r
notari, care se cuvine se dee atestatul ce
competenţă?
De unde pot ca se capăt legea comunei .-'
y ic o la c Dabu, Ţ&dznr.
Respuns. Legea din lS 7 6 a rt.
toreşte competenţa. în caşul de faţă rând îi
iveşte greutate la statorirea competenţei îi
purcede* în modul următor: Fiecare cetirea-
se priveşte de aparţinător de competenţa co­
munei:
a) In care plăteşte dare;
b) In care s’a născut;
c) In care a locuit vreme mai îndelun­
gată în cei 5 ani din urmă.
Aşa fiind atestat de competenţă trebue
se-’ţi dee cotarul unde plăteşti darea de pă­
m ânt Legea comunală o poţi procura dela
„ T ip o g r a f i a * , societate pe acţiuni în
 jţr 09 A d ao s la « F >AIA POPORULUI» i r. S9 — 1806_______ Pag. 113

singuraticilor. Băncile de astăzi toate s’au Nu mai puţină datorinţă ne aşteaptă

econom ul întemeiat cu scopul: ca negoţul cu banii în ceea-ce priveşte depunerile. Dacă po­
redactat de I. COSTI N, să fie mai bine întocmit, ca publicul să porul nostru are vre-o scădere în ale fi­
preot. nu fie exploatat de cămătarii, fără milă nanţelor, adecă economia cu banii, atunci
S— ■“ şi ca să aibă persoanele sîrguincioase, cea mai mare pagubă şi greşeală o are
unde să-’şi păstreze ori depună banii ’ împrogiurarea, că nu ştie să se folosească
Împrumut şi depuneri.
cruţaţi, aşa ca să primească după aceea de metodul depunerilor.
Din vremile cele mai vechi avem
anumită dobândă. Număroşi economi de ai noştri cu
iste istorice despre împrumut, tntre altele
Astăzi împrumutul şi depunerile de sîrguinţă mare, lucru mult şi păstrare
Istoria biblică ne spune despre Tobia
bani formează un sistem bine stabilit de vrednică de mirat adună ducănd lipsă,
bftrânul, care Împrumutase lui Raguil
neguţătorie, încât fiecare om vrednic de suferind foame, câte 3 — 4 sute florini ani
tam şi cum trimisese pe fiiul seu ca sfi
ceva încredere, poate împrumuta bani, şi de-arîndul. A ceastă cruţare din punct de
ceară îndărăt împrumutul. Chiar şi astăzi
fiecare om păstrător poate şi depune. vedere al economiei este vrednică de toată
împrumutul formează un schimb foarte
lau d a; dar’ nu fac ispravă înţeleaptă când
îndatinat prietenesc ori neguţătoresc. împrumutul poate fi bu n ; dar’ tot­
această .sumuliţă o aşează între cârpe
împrumutul este prietenesc, când se odată poate fi şi stricăcios pentru cel ce
prin pod, sau în fundul lăzii, ţinăndu-o
înapoiază ori răsplăteşte fără dobândă, il primeşte. A tât bunătatea cât şi răuta­
roabă.
ear’ neguţătoresc când la răsplătirea ace­ tea împrumutului atîrnă dela întrebuin­
M intea sănătoasă şi socoteala chib­
luia se socoteşte fie cât de puţină dobândă. ţare. Persoana, care din împrumutul ri­
zuită aşa ne spune, că adunănd şi păs­
Străbunii .noştri încă aveau anumite re­ dicat îşi cumpără proprietate, adecă pă-
trând această sumă în tr’o bancă, ar pută
gule pentru împrumuturi, bună-oară, cum mănt, care întrebuinţează banii în negu­
agonisi fără nici o osteneală în curs de
»re poporul nostru plugar şi astăzi. Dacă ţătorie, care în loc de a risipi capitalul
4 — 1 0 ani, o dobândă frumoasă. Nici­
In lipsă împrumută bani, bucate, ori obiecte împrumutat îl pune în mişcare ca prin
odată nu se face mai mare greşeală din
de lucru, cel-ce le*a împrumutat este în­ acela să adune dobândă, unul ca atare
partea oamenilor păstrători, decât atunci,
datorat a le înapoia întocmai cu măsura ştie cum se întrebuinţează împrumutul.
când ascund banul şi nu-’l lasă să se
primită, la vremea statorită şi in starea Persoana, care ridică împrumutul ca învlrtească şi circule după-cum este me­
care le.-a împrumutat, căci aşa pofteşte prin acela se-’şi sature pofta de beutură, nirea aceluia.
onoarea. care tn loc de a -’l întrebuinţa pentru
Nu putem Îndestul Bfătul şi reco­
A fară de aceste cerinţe poftite de cumpărarea de ceva lucru folositor, îl
manda poporului, ca avănd bani gata, aceia
Împrumut, ca unele Însuşiri de care nu risipeşte, care nu face socoteală, câ tot
nici-odată să nu-’i păstreze ascunşi, ci să-’i
te poate lipsi, datorinţa şi mai virtos împrumutul trebue replătit dimpreună cu
depună la băncile noastre ca să sporească.
recunoştinţa sileşte pe lmprumutător ca camăta, ci se veseleşte şi trăeşte bine
Ce deosebire mare este la 1 0 0 fl. care
!t răsplătire ori restituire pururea să dee până ţine împrumutul, a păşit pe calea
stă în ladă ascunsă 10 ani şi care s’a
ro ceva mai mult. Dacă nu face aşa-cova, ruinării şi risipa 11 va sdruncina ori mai
depus în primul an la o baucă sau cassă
itunci cel puţin pe altă cale caută să-’şi iute ori mai târziu. de păstrare. Suta din ladfi şi la 1 0 ani
răsplătească pe lmprumutător pentru în­ Noi poporul român prin muncă, str- este tot numai sută, dar’ cea depusă fiind
credere şi bunăvoinţa. Pe această cale s ’a guinţă şi păstrare avem adunat In băncile aşezată numai cu 5 fl. camătă pe an, la
d^svoltat camăta sau uşura. noastre un capital aproape de 2 0 milioane 1 0 ani va fi uu numai o sută, ci aproape
Împrumutul pururea este împreunat florini. A cesta se compune parte din ac­ la 1 6 0 fl.
tu încredere şi bunăvoinţă mai virtos ţiuni ca capital social, parte din depu­ Toate aceste aşa fiind poporul trebue
Hnnci. când nu se face. cu ncop de câştig. nerile singuraticilor. deşteptat, că numai atunci îndeplineşte
Îndoială nu Încape, că adese-ori persoana După multă osteneală, sîrguinţă şi păstrare şi cruţare înţeleaptă, dacă îşi de­
lipsită este ajutorată prin împrumut, păstrăre am putut ajunge, ca noi Românii pune banii în oare-care bancă cu bun re­
chiar din accst motiv purcfzend, cel- să ridicăm împrumut numai dela bSncile nume pentru păstrare.
ce împrumută pe lângă aceea, că răs­ noastre. Adevărat, că de această fericită Lucru ştiut este, că toate băncile
plăteşte la terminul statorit şi măsură împregiurare se foloseşte poporul nostru noastre române sftnt foarte bine şi înţe-
hotărlt împrumutul, are datorinţă a fi poate uu odată cu ruinarea proprie. lepteşte cârmuite, deci de sine urmează că
recunoscător faţă de persoana care ’l-a
Poporul nostru In mare parte încă dacă poporul nostru ridică împrumuturi
ijutat In lipsă. dela acele, tot acolo să-’şi depună banii
nu se ştie folosi deplin de împrumut şi
Împrumutul pretenesc astăzi abia se
care n ’are socoteală în această afacere ca pentru păstrare. Nu avem destul de aspre
mai susţine prin comune la articlii de cuvinte pentru desaprobarea fraţilor noştri
să întrebuinţeze cu dobândă capitalul, să
consum şi unelte de lu cru ; dar’ împru­ români, cari din neîncredere şi astăzi îşi
ruinează; dar’ înţeleptul prin împrumut
mutul de bani aproape pretutindeni este aşează banii pentru păstrare în bănci străine.
să ridică la bunăstare.
regulat in formă de neguţătorie. Unii ca aceştia n’au pricepere nici
Adevărat, că de când sfint oameni
Văzănd statele, că prin negoţul cu inimă să ştie preţul ce păcat fac contra
pe pămănt, vieaţa şi societate în ce pri­
împrumutul de bani, adese-ori împrumu- neamului din care fac parte, dând încre­
veşte bunăstarea, pururea a fost ca cum­
tito rii sau creditorii se folosesc de lipsa dere şi 8ju to r la străini care ne batjo­
păna, când unul cade, altul să ridică.
şi împregiurările oamenilor lipsiţi, ca se poată
Adevărul, că în natură nimic nu se perde, coresc.
câştiga de pe aceia cât numai se poate în modul acesta ori împrumutăm ori
să adevereşte şi aci. Unul perde averea
de mare dobândă- Adecă, că îi exploa­ depunem sporim averea noastră, naţională,
prin negligenţâ, lene, risipire ori neferi­
tează fără frică de Dumnezeu şi teamă în măsura care spriginim, ajutăm şi tin- ,
cire ; altul o câştigă prin lucru, sîrguinţă
de oameni, au regulat împrumutul de dem a spori averea noastră vom avă şi
şi păstrare.
bani statorind hotărît, câtă camătă sau noi parte din binefacerile băncilor noastre.
Noi şi poporul nostru mai luminat
usură se poate lua ca dobândă dela anu­ Noi, care petrecem cu bună luare
avem datorinţe, ca din răsputeri să lucrăm,
mită sumă de bani. aminte şi grije lucrarea băncilor noastre
ca poporul totdeauna să împrumute dela
Această regulare a dat îndemn cor- ştim, că aceste din venitul lor curat în
băncile noastre, de altă parte ca cap italu l
poraţiunilor şi privaţilor, ca să întemeieze toţi anii jertfesc sume destul de frumoase
îm p ru m u tat să-’l întrebuinţeze în mod
n u m ite casse de împrumuturi, parte din pentru scopuri culturale şi do binefacere.
capitalei corporaţiunilor, parte din banii folositor.
 Pag. 114 FOAIA P O PO R U L U I Nr. 29
Prin urmare este de prevăzut, că îa măsura milioane hectolitre vin pe an. în anii când întrebuinţat pentru cultura viilor, atunci
care vor creşte sumele depuse şi venitele filoxera domuia în mod întristător pe viţă, putem fi deplin asiguraţi, câ conomii prin
acelor bănci, tot în aceea mesură vor când ca un fulger distrugător se ivi şi viile de nou replautate au dobândit foarte
spori şi binefacerile. peronospora, câud plantarea viilor ameri­ mult îu bunătatea acelora. în trecut
Adevărată bucurie trebue s6 ne cu­ cane încă nu începuse, abia se putea do­ multe teritoare erau plantate cu tot felul
prindă câud vedem, că „Albina" susţine bândi câte 1 milion hectolitre vin pe an. de viţe, nu se putea şti cu siguritate fe­
masa studenţilor săraci, jertfind din do­ Deja în 1 8 9 4 s’a putut dobândi 1 ‘4 mi­ lul vinului; dar’ astăzi fiecare econom
bândă peste 5 0 0 0 fl. pe au, dă la şcoala lioane hectolitre, ear’ în auul trecut roada ştie apriat ce soiu de viţă cultivă şi ce
„Asociaţiunii'' 1 0 0 0 fi. pe an ş. a. Tot din viţa viei se socoteşte la 2 milioane fel de vin aduce pe piaţă de vănzire.
asemeuea lucru isprăvesc celelalte bănci hectolitre. Adevărat, că filoxera a păgubit foarte
,, Victoria" din Arad, „Silvania" din Şim- Dacă îu vremea de faţă luăm la mult pe cultivătorii de vii; dar’ şi aceea
lău, „Economul 11 din Cluj, „A ricşana" asemănare teritorul plantat şi roada ce nu se poate trsge la îndoială, câ prin
din Turda, „B istriţana"■ din Bistriţa şi dobândim aflăm, că recolta de loc nu este replantarea teritoarelor pustiite se regu­
toate celelalte. în proporţiune cu teritorul. Aşa înanite lează roada viilor cu feluri mai bune.
Afară de aceste binefaceri culturale de ce s’ar fi . ivit în măsură mare insecta Dacă odată vor începe a produce
şi spriginul multor lucruri bune, pe viitor înfiorătoare, de exemplu în 18.7 9, teritorul viile de nou plantate, ţeara noastră va
chemarea băncilor noastre va trebui să plantat cu viţă de vie era de 3 6 2 .2 2 9 avfe vinuri mai bune ca înainte de ce
se extindă la încuragiarea şi spriginirea hectare şi s’a dobândit o roadă de s’ar fi ivit filoxera.
neguţătoriei şi industriei naţionale. 6 ,3 1 4 3 4 3 hectolitre must, deci pe un Inteligenţa noastră, care pururea a
Din toate aceste mai pe sus de toată hectar se dobândia câte 1 7 .4 2 hectolitre. premers cu exemplu bun şi în această
Îndoiala este dovedit, că atât împrumutu­ în proporţia aceasta astăzi în ţeara noa­ afacere trebue să sfâtueascâ şi Incuragiez^
rile cât şi depunerile Românul cu iubire stră este plantat cu vii un teri tor aproape poporul, ca să-’şi planteze viţa de vie pe
de neam trebue şi este îndatorat în con­ de 2 5 0 .0 0 0 hectare şi totuşi roadă abia teritoarele stîrpite de filoxeră, cât se pot
ştienţi a le îndeplini la băncile noastre. au fost 2 milioane hectolitre, aşa se pot tot diu cele mai bune feluri, câ num ii
Când acest adevăr va puţi: străbate socoti 8 hectolitre câte pe un hectar de aşa va pute avă dobâudâ după oste­
dela vlădică până la opincă toate clasele pâinănt. De unde se vede, câ încă nu neala sa.
poporului nostru, atunci putem fi siguri, toate viile ştiut roditoare şi adecă avem
câ vom pută arăta mai mare spor atât un tentor de 4 0 .0 0 0 hectare, care încă
pe terenul culturii, cât şi al economiei na­ n’a dat roadă. Oeularea.
ţionale. Replantarea viilor a început într’o Dintre toate metoadele de aiteit,
măsură foarte mare, de-o-partc câ statul a pentru timpul de vară cel mai buu este
Viitorul viilor. regulat împrumuturile pentru replantarea oculatul. Fiindcă prin acesta se vat£m i
în economia pomilor din vechime acelora prin lege, de altă parte economii foarte uşor pomii, chiar pentru aceea ev .î
cultura şi plantarea viilor a cuprins locul cu bunăstare văzăud câ vinul are preţ cel mai potrivit metod. De regulă deo­
de frunte. Istoria ne povesteşte, că plan­ bun, până-când din grâne abia sc poate sebim ncularo cu mugur crescând sau dar-
tarea viilor a fost deprindere plăcută şi câştiga ceva, plantează viile cu multă spe­ mind. Aşa după-cum mugurul oculat ere?:#
folositoare în toate vremile. Străbunii ranţa. în acest an sau doarme peste ia m * p in i
noştri atât pe plaiurile Italiei calde, de Importul vinului din Italia, care la primăvara anului viitor.
unde ne-i adus Traian, cât şi pe coastele odată străbătuse prin toate unghiurile ţerii,
Oeularea cu mugurii crescenzi se fo­
şi colinele României, Ardealului şi Un­ care pe lângă to»te-că abia ne pui ea câş­
loseşte mai ales în grădinăritul cu f lir i:
gariei s'au deprins cu acest ram al eco­ tiga natural, se plătea foarte scump, în-
dar’ pomologii se folosesc foarte rar d?
nomiei. curagia pe economii cu teritoare bune
acest metod.
Adevărat, câ prin lăţirea filoxerei, pentru cultura viţei, ca să-’şi planteze
De regulă oeularea cu mugurul c r e j-
care a pustiit fâră milă viţa, care a lisat pămintele cu vie.
cănd se îndeplineşte primăvara, când su-
după sine pămintele stîrpite şi care a Din toate aceste este de prevăzut,
cul circula prin pomi şi se deslip?ş:e
lipsit poporul de lucru şi isror de câştig: că sporite fiind ln măsură mare viile de
coaja, adăcâ în Aprilie şi Maiu. Mugurii
cultura viilor în ţeara noastră de câţiva pe teritoarele uăsipoase şi replautâud tot­
sau surcelele de pe cari întrebuinţăm mu­
ani s’a mărginit numai Jn măsură mai odată toate teritoarele stîrpite de vie prin
gurii se culeg încă din iarnă, când na
mare la pămintele năsipoase. filoxeră, peste câţiva ani vom avfe mai
circulă sucul prin pomi. Această oculare
Astăzi cele mai multe vii extinse şi mult teritor plantat cu viţă de vie; dar’
s’ar pute numi de primăvară, ca s$ fie
bine cultivate se află pe şesurile nisipoase, totoiată ne putem aştepta şi la recoltă
deosebită de ceea-ce se face vara.
unde filoxera nu poate străbate, căci după- mai bogată.
Periodul al doilea siu când sucsi
cum zice poporul o rb eşte, adecă nu poate După socoteala de astăzi de pe te­
începe de nou a circula mai tare,
vieţui în năsip. Din această împregiurare ritor ă i uu jugăr păment năsipos se do­
vara. Oeularea cu mugur durmind se
de sine a urmat sporirea viilor pe aceste bândesc 2 0 — 25 hectolitre must. Expe­
îndeplineşte începăud din capătul lui Iunie
teritoare. rienţa mai dovedeşte, câ tot asemenea roadă
până cu capătul lui August. Dorind ca
Aflând economii despre viţa sălbatică îmbelşugată dă şi viţa de vie altoită, dela
mugurul oculat să nu crească în traeest
numiră şî americană, care este scutită de 2 5 — 30 hl. de jugăr. Aceste sunt vred­
an, facem oculare pe partea de M iazi-
atacurile filoxerei şi care altoită aduce nice de ştiut cu privire Ia cantitate.
Noapte a subiectului sălbatec. Aşa ca
roadă îmbelşugată, s’au pus la lucra din De deosebită luare aminte este vred­ să se vindece mugurul aşezat sub co aje ;
toate puterile ca să sporească viţa. Această nică altă împregiurare mai însemnată de­ dar’ să nu crească surcel sau râmnreî din
lucrare decurge cu atâta îucuragtare, încât cât cantitatea şi aceasta este calitatea. dînsul, căci expus fiind Ia frigul de iarnă
peste 3 5 ani cetăţenii din ţeara noastră Este ştiut, câ toate viile cari se replan- poate foarte uşor peri.
vor av^ mare parte viile replantate ca teazâ astăzi fâră îndoială cu cheltueli La oeularea cu ochii sau cu mugurii
mai nainte de iavasiunea sau iăţirea filoxerei. mari, lucru mult şi grija mare sunt alese durminzi trebue se observăm regula u rcă ­
îa Ungaria şi Transilvania luamîe ca să fie tot soicrile cele mai bune. toare : începem oeularea mai ântâiu cu
de lăţirea filoxerei, după-cum ne spune
Dacă economii noştri prin replanta- acele subiecte de pe care toamna cade
tatWtica, ro id a din vii ajungea la 5 __6
rea viilor vor pute ave teritor mai mult frunza mai de vreme, şi primăvara Îaîli>-
 Nr. 29
rese mai iute. Cu alte cuvinte, începem
cu pomii de vreme şi gătăm cu cei târzii:
începutul cu cireşii şi gătatul cu merii.
Când oculăm ca să crească mugurul,
atunci subiectul In care se face ocularea
se rătunde cu 3 — 4 muguri deasupra mu­
gurului oculat, şi se taie aproape
crengile de pe subiectul oculat, câ
sucul s6 fie constrîns sau concentrat cătră
mugurul oculat.
Dacă oculăm uumai 2— 3 râmurele
de pe subiect din acest an, dar’ cu mu­
guri dorminzi, atunci îndoim ramurii
formă de cerc c&tră trunchiul subiectului,
aşa Îns6 ca covăitura sau strîmbâtura se
cadă pe de oculatură. Prin această lu­
crare sucul se constrîuge cătră mugur în­
tocmai cum ar fi fost rotunzită creanga,
îndată-ce mugurul oculat s’a prins şi a
crescut partea crengii care se află din
de dînsul, se poate depărta.
L i oculatul de vară atât
cât şi subiectul pe care se face ocularea
trebue se fie cre3cut In anul acesta. Sub
coaja acestora mâzgoasă sucul circulă mai
repede şi ocularea este mai sigură.
Dacă s’ar Intămpla, câ coaja de pe
subiectele, cari voim a le ocula nu s ’ar
deslipl de.stul de bine, atunci In dou6 sau
trei seri trebue udate bine, cA circularea
ra porul mai bine.
Ocularea lusaşi este un lucru foarte
uşor. Luăm de pe pomul sau
altoit diu care voim şi noi a spori
oculare, câte o mlâdiţA. I)e pe
ilegem apoi mugurii c n mai sănătoşi cari
voim a -’i ocula. Autâiu curăţim subiectul
de crengile netrebuincioase. Apoi In forma
unui 1 Intorn tăiem pe subiectul sălbatec
unde vedem cA fste mai ueted curmeziş
•i de-alungul locul pentru mugurul ce
voim a-'l ocula şi coaja Be deslipeşte de
citrA lemn. Avftnd această tăietură, luăm
de pe mlădiţe din jos In sus mugurul sau
ochiul cu frunză cu tot, a?a Ius6 ca să
nu-’l vătămăm. Pe acest mugur este şi
puţin lemn. Unii curăţesc lemnul,
ales miezul lemnului de sub mugur, alţii
InsC aşa după-cum taie mugurul Îndată II
aşează In locul pregătit pe subiect.
experienţa proprie pot spune, că amândouă
procederile se pot folosi cu bun resuitat.
îndată-ce mugurul s’a aşezat In su­
biect se leagă cu rafiă, tei muiat, sau
bumbac, aşa ca se nu se poată deschide
coaja, nici ploaia sfi nu poată străbate
In tăietură. Unii de aitcum tăietura pe
subiectul sălbatec o fac in formă de T,
dar’ este adeverit, că mai bună este
ietura contrară j. întors, că aşa de loc nu
poate întră apa lu tăietură, ci se scurge
mai uşor.
Astăzi ocularea este atât de lăţită,
tneât fiecare învăţător poate da îndrumă­
rile de lipsă tiuerilor din comune. La
I pustiit de grindină astăzi 2 .015.000 ju
toate preparandiile se arată şi învaţi toate
| găre este semănat cu secară curată şi
altoirile cu multă grije.
[ mestecată cu grâu. Din săcară recolta
FOAIA PO PO RU LUI Pag. 115
Starea semenâturilor. se vede că va fi mai slabă; dar peste tot
are să fie în cualitate foarte bună. Roada
Ministrului de agricultură în 1 Iulie
de secară cu socoteală mijlocie va fi peste
’i-s’a trimis înştiinţare mai lungă despre
întreagă ţeara după jugăr 6— 7 m. m.
stările economice, despre care dăm estra-
Se poate spera o produeţiune de 13 15
sul acesta pentru cetitorii noştri. Luna
milioane m. m.
trecută peste toată ţeara a fost rece şi
toate Orzul de toamnă în cele mai multe
ploioasă, pe munţii mai îaaiţi din comita­
aşa ţinuturi se şi seceră, eâră orzul de pri­
tele Maramureş, Lipto şi Bereg însă şi
măvară merge grabnic spre coacere. Orz
zăpadă a căzut. Ploile au fost mai mult
de toamnă şi primăvara s’a semănat pe
locale, adecă nu s ’au fxtins peste întreaga
un teritor de 1,807 0 0 0 jugere catastrale
ţeară. De viscole, venturi şi neguri mari
se aşteapta să dee o recoltă de 6 7 m. m.
au (fâzut multe dintre grâne parte ’le-a
în Recolta din acest an este mai buuâ
stricat negurile, dar’ pe lângă toate
cu ceva decât în anul trecut, aşa se poate
aceste roada din anul acesta se prevede
spera la 12 milioane m. m. Mai ales or­
a fi mai bună ca în cel trecut.
zul de primăvară în unele ţinuturi, unde
R u gin a , această plagă stricăcioasă
auume se cultivă pentru fertul de bere şi
s’a lăţit In mai multe ţinuturi din ţeară
creşte foarte bine, se aşteaptă la export
şi causează supărare; dar’ pagubă n’a
produs decât Iu foarte rari locuri şi s6 bogat.
SU3
Ovâsul este semănat pe 1 ,7 4 1 .0 0 0
prevede, că în grăunţele deja deplin cres­
jugere catastrale, care pretutiudenea creşte
cute nici nu va pute face mai multă stri­
foarte bogat, de aceea se crede, că vom
mugurul căciune. Rugina mai Îngrijitoare este pen­
avă roadă îmbelşugată. De fiecare juger
tru ţinuturile muntoase, unde deşi uu se
cu socoteala mijlocie' se aşteaptă o re­
seamănă multe grâne totuşi rugina se lă­
coltă de 6 — 7 m. m. Producţiunea se cal­
ţeşte mai tare, încât poate se facă pagubă
culează peste 11 milioane m. in.
tn spic.
R apiţa mai pretutindenea este se-
T ă ciu n e le , părăsită aceasta s’a lă­
I cerată şi îmblătitâ, dar’ roada este pu­
ţit prin multe ţinuturi şi produce pagube
ţină. Abia in unele ţinuturi s’a dobândit
mai mari ca rugiua. Până-când rugiua
câte 6 — 8 m. m. de jugăr.
atacft paiul şi frunzele, grânelor, tăciunele
Legum ele avănd ploi destule pretu­
nimiceşte grăunţele din spic. După înştiin­
tindenea cresc foarte g rasc şi promit
ţarea de sub întrebare se vede, că tă­
roadă Îmbelşugată.
ciunele s’a lăţit tntre :>— 2 0 % , abia ici -
arborul Cucuruzul avănd ploi destule creşte
colea a ajuns 110%. Noi inse ştim tn co­
prin frumos. Teritorul semănat cu cucuruz
muna Boiţa dela Turnu roşu holde de
aceasta in acest an s’a sporit foarte mult, ploile
grâu, uude tăciunele s’a sporit Intr o mă-
dese au impedeiat săpatul, încât acela uu
sură atât de mare, eatâ ab:a vor ti 1 0 %
s’a putut isprăvi întocmai cum pofteşte.
grâu şi ‘. '0 % tăciune. Economii, care
N apii de ziliar şi nutrit vite sftnt
’şi-au alea săim'nţa ct a mai coaptă şi bună
frumoşi, dar’ o insectă tace In aceste stri­
pentru semănat, cari ’şi-au muiat sau ol­
căciune, nu tuse Iu aşa măsură mare ca
toit grânele In peatnă venetă destul de cu
să împedece recolta. De regulă purecii de
bună grije, n’au se se plângă că doară
p&mănt strică mult răsadul, In acest au
tăciunele ear’ supără.
ploile multe n'au fost favoritoare acestei
G rindina a fâcut asemenea strică­
insecte, din contră a rărit-o aşa, încât
ciune numai prin unele ţinuturi, uumai In
abia ici-colea se mai găseşte câte un
comitatul Vaş, cercul Sâmbetei a bătut
purece.
semănăturile dela 13 comune, fâcănd pa­
mai Cartofii de vreme deja se şi sapă
gubă de. 5 0 % Iu grâne.
şi piaţele oraşelor sftnt pline de roadă
Pe lângă toate aceste, uici-unde nu
nouă, earâ cele tomnatice cre3c îmbucu­
s’a ivit ceva pagube mai însemnate nici
După rător. Peronospora nu s’a lăţit a^a tare
în grânele de toamnă, nici Iu cele de pri­
ca în anii trecuţi, mai mult le strică ver­
măvară, care ar pute fi superăcioasă pen­
mii gândacilor de Maiu.
tru întreaga ţeară. Mai multă gnje au
Viile, peste tot au iernat bine, filo­
dat economilor împregiurarea, că prin
xera, peronospora şi moliile au făcut ici-
ploi au fost împedecaţi dela seceriş.
colea pagube; dai*’ îu genere se poate
G râul cuprinde un teritor de
prevede, că vom a vb roadă îndestulitoare.
5 .3 4 5 .0 0 0 jugere catastrale. Recolta so­
Frigul şi ploile răci împedecâ creşterea
cotită după jugăre se schimbă între 8 12
strugurilor; dar’ preschimbâudu-se timpul
m. m., u n d e roada este bogată; dar’ c u so­
tă­ spre căldură, se aşteaptă recoltă bună.
coteala mijlocie peste întreaga ţeară vom
Sftnt unele ţinuturi, unde de pe acum
ave o roadă de 7 — S m. m. după fie­
sftnt grele viţele de viie de roada ce se
care jugăr, prin urmare toată producţiu­
arată.
nea de grâu în acest an se calculează
Poamele. îu multe ţinuturi bruma
la 40 milioane m. m.
de Maiu a stricat şi împedecat roada. Pe
Secara după subtragerea teritorului
lângă toate acestea sftnt ţinuturi în ţeară
care au fost scutite de brumă, în aseme­
nea locuri sftnt poame multe.
 Pag. 116
Nutreţul. Holdele s&menate cu nu-
. treţe toate sflnt cosite prima-dată, usca­
tul însă a mers cu greu, căci ploile multe
au împedecat k crarea mai cu spor. Ase­
menea greutăţi au economii şi la cositul
de a doua-oară. Unde tenul s’a putut face
pe vreme bună, otava creşte foarte bine
şi promite recoltă îmbelşugată.
de păşune atât dela şesuri cât şi dela
munţi au avut vreme potrivită şi mereu
a tot crescut iarba păscută, încât vitelor
li-s’a dat mereu păşune bună.
Făstrarea fasolei verde-
Aflându-ne în vremea cea
trivită, când fiecare econoamă nisueşte a-’şi
pune ceva conserv pentru iarnă, sflu de
bine a descrie cum se poate păstra fasolea
verde sau păstăile pentru iarnă.
De pe viţele de fasole se culeg tot
păstăile mai tinere, care se curăţesc ca
de regulă la cele dou& capete, după aceea
Be ferb în apă curată punându-se în dln-
sele sarea Îndatinată întocmai
pregătesc pentru mâncare.
aproape ferte se pune într’insele oţet tot
în proporţie cu mulţimea
această stare se pun se se rCcească.
Dupii-ce păstăile s ’au răcit
Bfc aşează cu zama iu care s’au fert in sticle
ori borcane largi la fund şi
gură, In care sflnt Îndatinate econoamele
a păstra şi deosebiţi le dulceţuri.
Deasupra fasolei verde sau
lor aşa pregătite, se toarnă o pătură sub­
ţire de ultu de lemn, aşa însă ca toată
zama se fie bine acoperită.
această lucrare s’a isprăvit, se leagă sti­
clele cu btşicâ ori papir de
se poate de bine.
Avend în accst mnd gătite
acele se aşează pentru păstrare iu căinară
ori pivniţe, ade:ă locuri răcoroase şi us­
cate, scutite de muctzeală.
Avend ecouosma dorinţă
fearbâ fasole iau păstăi verzi,
folosească lângă carm:, îşi desface sticlele
şi le pregăteşte Întocmai ca vara.
Dacă au fost destul de bine
şi păstrate au acelaşi gust şi sflnt fragede
întocmai ca vara.
Scutirea puilor de gâscă contra
cufurelii.
Mai bun leae contra acestei
de care foarte adese-ori sufere
gâscă, este ghindă mestecată cu vin roşu.
Leacul se face in modul următor: După-
cum avem trebuinţă tăiem mărunt ghinda
şi o opărim cu vin roşu. îa toată ziua
după-cum sflnt de mari puii li-se toarnă
în gură câte 1 — 1/ i lingură din acest
leac. Când cineva n ’ar av& ghindă, se
poate folosi şi cu coaje de stejar. Coaja
se curăţă de pe crengi mai tinerele, care
tăindu se merunt se opăresc întocmai cum
s ’a spus mai nainte.
FOAIA P O P O R U L U I
Ştiri eeonomiee.
D a r e a d e z ă J ia r . începând cu data |
de 9 I u l i e anul curent d a r e a z ă h a - 5
r u l u i s'a ridicat dela 11 la 13 fl. pen­
tru maja metrică. Foaia oficioasă cu ziua
amintită pubikă sancţionarea legii art. X IX.
din 1896.
Locurile Deodată cu punerea în aplicare a ace- j de orăşelul Mtdiaş (Medgyes). Venind dela
stei legi, fiecare plăteşte de tot chilogramul
de zăhar cu 2 cr. mai multă dare ea până
acum. Premiul obicinuit fabricanţilor de ză­
har Începând cu 1 August se ridică dela 5
la 9 milioane. Tot fabricanţii de zăhar 8’au
îngrijit, că înainte de ce s’ar fi publicat le­
gea cu ridicarea dării pentru zâhar au plătit
11 fl dare, pentru o cuantitate. mare de ză­
mai po­
har care ’şi-’l-au aşezat In magazină. Este
teamă, că fabricanţii această cuantitate mare
de zăhar plătită cu 11 fl. dare, vor aduce-o
pe piaţ şi de pe consumenţi vor încassa tot
13 tl. de maja metrică.
In acest mod se crede, că vor primi
dînşii câte 2 ti. dela publicul consument Iu pa-
guba statului şi acelora. Pricepătorii spun,
că fabricanţii de zâhar din Austro-Ungaria ar
fi plătit pentru 350— 400 000 m. m. dare de
cum se 11 fl., după care ei vor Încassa 13 fl., dec
Când sflnt numai din această apucătură vor ajunge la
7— 800 000 dobăndă. Din aceantă faptă se vede,
acelora. In ce putere mare are capitalul şi cfite sflnt
caile, pe care pimie su-’şi scoată dobânda de
pe consumenţi.
deplin,
P r e m i a t x â Jtu r u ltit. Ministrul de
strimte la
finanţe cu datul de 7 luiie u. c. aduce la cu­
noştinţa direcţiunilor financiare modul după
care sc va pluti acest premiu fabricanţilor de
p!istăi- zih&r din partea vii-teiiei statului. Fiecare
fabrică de zthnr pe cnii 1894/5 va primi ca
premiu 30% după zăharul caro 'l-a exportat
afară din patrie. La statorirea premiului de
Când cu
astă dhtă sumele mai mici de 50 tl. se vor
rid'ca la 50, ear’ suinele cori trec peste 50
beşică cât
tl. se fiu ridicate la 100 fl. Febiicilor care
tncă In anii 1894/5 n’nu putut lucra pentru
sticlele, produsul z ii harului, îi-bo iitoiinlă un premiu de
5000 tl. po an. Preţuiţii sceHta dexpre care
facem amintire la darea despre zshar şi caro
era stntoiit Iu 5, astăzi Insă ridicat la 9 mi*
licaie so d i anume din viateria nUitului pen­
iarna se
tru Incuragiarea, Kpriginirca şi înaintarea pro-
ori se le ducţiunii de z^har. Astăzi mai toată statele
se nisutsc fnir'acolo, ca fe poată spori toate
ramurile industriale din care statul poate
grijite avă vecile mari
Asemenea favoruri ne dau prin unele
etate şi Ia export pe caile ferate ale ttatului,
Ca Jn modul acesta cetăţenii se poată mijloci
export cât de mare.
boale, Din traista eu poveţele.
puii de
întrebarea 147. Unde s’ar afla un me­
seriaş, căruia ’i-ar trebui un învăţăcel fie de
ori-ce fel de meserie. Mult ’mi-ar plăcea dacă
s’ar afla un lăcătar, care ’l-ar primi pentru
învăţare.
B.-Comloş. Sintion B ălan . :
i |
] Respuns. Noi în vremea de faţă nu I
j avem cunoştinţă unde s’ar pută aşeza Ia ceva !
măiestrie, Credem Insă, că după această între­ ţ
j
bare vom pută primi ori noi ori d-ta ceva 1
J respuns.
: multe pe oase le opăreşte. Dacă purcezi aşa
’
: mai multe zile le poţi stîrpl pe încetul.
j
întrebarea 148. Binevoiţi ve rog, a-’mi
respuiăe, unde se află staţiunea belneară
Nr. 29
t Basna din Transilvania. Trenul dela Predeal,
[ trece pe la acea staţiune? ’Mi-e recomandat
de doctor a visita, şi întrebuinţa apa acelei băi,
deci îmi permit a ve ruga de informaţianea
sus amintită.
C riâiov a. A b o n e n tid 2 2 0 2 .
Respuns. Comuna Basna unde sflnt
băi sau scalzi se află In Transilvania aproape
Predeal via Braşov— Budapest te opreşti la
staţiunea Medgyes şi te dai jos. De aci cu
' trăsura ajungi la baie în vreme de 1 cel mult
1 Vs oră.
întrebarea 149. Am fă:ut un grajd din
material de lemn, notarul nostru zice că pentru-
că n’am făcut rugare la protopretorul voiu fi
pedepbit. Adevărat că au fost pedepsiţi şi alţii
cari nu au făcut rugare InaiDte de clădire.
Notarul zice, că legea nu îngădue pe nime
ca bS înceapă cu zidirea până nu face arătare
la protopretor. Pentru asemenea rugare
noi trebue sâ plătim notarului 3 fl. şi proto-
pretorului pentru-că vine în faţa locului să
vadă, că cum vrem să zidim casele ori graj­
durile trebue fiecare să-’i plâteaseă 4 fl. In
comuna noastră s’a întâmplat, că au început
câte 3 — 5 inşi a-’?i edifica ca?e ori grajduri,
şi au mers la notarul ca să le facă rugare
după-ce a făcut rugarea a fost silit fiecare *e
plăto3 scă câte 3 fl. şi protopretorului câte 4 d.
Vo rog se binevoiţi a mă Îndruma pe o
cale bună, şi că e3te In lege pus, că fără rugare
nu este iertat nimerui să-’şi edifice case eri
grajd?
Hi t i aş . A bonent n r. 1 2 3 0
Respuns. Lege apristii care ar rlndc)
cum trebue să so purceadă Ia zidiri nu este,
Avem Inse o ordinaţiune, care arată unde te
pot clădi căsi, ce material poale întrebuinţa,
cum trebue se fio împărţirea şi Inălţime-a c i-
silor. Tot acolo Be spune, că cine vrt> s« zi­
dească căsi trebuo să facă înştiinţare Ia antirtii
comunală. Ni".i Intr’un loc. nu se face amintir?
de rugare, ori că s’ar ţină treaba aceasta d?
pretură, mai vlrtOH nu se află că ar ave d:s
aceste afa -.cri venite notarul ori pretorul. Daci
ai fi pedepsit, nu plat) până nu vei pritr.l în
scris judecata de pedepsire care să 0 a l i f i i
la vicecomitele comitatens. Pe viitor faceţi cc-
norcut la judele comunal, cA ce voiţi a cUdt.
Dacă vor veni la faţa lo.*uIui bine, dacă n'or
veni, atunci puteţi începe fără frică clâdires.
1 utrcbarca 130. Ea am vr’o doi stupi
şi In Btupinâ s’au învăţat o mulţime de fur­
nici. După-cum am observat, se bagă In lăun-
trul coşniţelor la miere. Eu am proba: ca
cenuşe, le-am opărit cu apă, Insă toată truda
’mi-a remas zădarnică, căci In locul celor sîtr-
pite vin altele.
Vă rog a-’mi răspunde, nu cumva ?'ar
afla vr’un leac cu carc să le pot îndepărta
de unde îmi fac stricăciune ? Acuma au prii^
a e?l şi Iu casă pe mai multe locuri şi se
bagă tn tot locul şi unde nu ar avă treabă.
Idicel, 1896. M i h a i l C vrrirj.
invSţător.
Respuns. Două mijloace mai potrivite
sflnt prin cari te poţi apăra de furnici. Caută
calea pe unde suie la stupi, unge calea ca
cleiu de prins muşte tot la două zile, ori aduci
ceva oase mai unsuroase, aeele le pone pe
calea furnicilor când s’au sporit şi aducât ca i
 Hr. SO A d aos la „ F O A IA P O P O R U L U I» * w . 3 0 — 1 8 9 0
econom ul
redactat (te I. C O STIH,
preot.
CARTEL.
Credem că cetitorii noştri adese-ori
vor fi auzit despre cartel, vor
cari vor şti şi însemnarea
după-cum se aplică; dar’ nu vor fi puţini
nici de aceia dintre cetitorii noştri, cari
trebue puşi în cunoştinţa şi înţelesul ace-
îtei numiri.
în neguţătorie, comerciu şi industrie
»cest cuvând însem neazi: înţelegerea, sti-
pulaţiunea sau convenţiunea, care se face
Intre neguţători ori fabricanţi cu privire
li preţurile mărfurilor statorind apriat cum
pot vinde unii articli, dela care preţ
se pot abate. Nimenea, care
întrat şi s’a obligat a observa cartelul,
na poate repăşl dela această
decât supunftndu-se la pedepsele statorite
pentru persoanele cari calcă obligaţiunea
Astăzi mai vîrtos în foarte
ţeri, comitate şi oraşe s’au Încheiat între
fabricanţi şi neguţători cartel cu
li deosebiţi articli de comerciu.
Cartelul pentru fabricanţi şi neguţători
firă îndoeală este folositor; dar’ pentru con-
romenţi este păgubitor.
Folositor este. cartelul pentru neguţă­
tori, de oare-ce prin acela se eschide con­
curenţa din care foarte adese-ori se naşte
o luptă între neguţători, ca să vândă fie­
care mai ieftin. Concurenţa poate fi folosi­
toare consumenţilor adecă cumpărătorilor;
dar’ în cele mai multe caşuri poate sdrun-
rinn şi sărăci cele mai statornice firme de
neguţătorie.
Prin cartel statorind neguţătorii
preţ anumit, fie pentru petroleu ori zăhar
se aibă cAştig mai mare, dela această în­
ţelegere lucru de priceput cartelanţilor
este folositoare La asemenea
avă dobândă, mai mare. Fiindcă în piaţul
nnde neguţătorii au subscris obligaţiunea
de cartel, marfă mai ieftin
vinde nici se află de vănzare.
între asemenea împregiurări publicul
consumator este silit prin împregiurări cu
aşa preţ să cumpere asemenea marfă ori
bucate de consumat, după-cum au statorit
neguţătorii cartelişti.
Examinată această înţelegere cu de­
plină seriositate şi judecată calmă adese­
ori pentru fabricanţi şi comercianţii mai
mari cartetul este o lipsă impusă de îm­
pregiurări.
Sporindu-se fabricile şi comercianţii
de toate categoriile în neguţătorie a por­
nit o concurenţă mare, încât preţul măr­
furilor peste tot este foarte scăzut.
rile sftnt mari, chiria de boite şi magazine
este mare, personalul din prăvălii trebue
plătite bine, vămile şi exişurile sil ut grele.
Dacă toate aceste le luăm în soco­
tinţă trebue să recunoaştem, că fabricanţii
şi comercianţii mari, dacă nu vor ave pre­
ţurile mai ridicate la articlii mai de frunte
din neguţătorie, atunci cu toţii se ruinează.
Sporirea neguţătorilor, concurenţa
mare, iefttnirea mărfurilor a dat naştere
cartelelor.
Adevărat că cartelul pentru consu-
menţi este supărăcios şi păgubitor. Acesta
fi mulţi
statoreşte la o marfă din care se consumă
cuventului
mai mult preţ mare, până când s’ar putfc
într’adevăr vinde şi mai ieftină.
însă mai toţi articlii de consum sflnt re­
duşi până la preţul cel mai ieftin încât
vânzătorii abia mai au ceva dobândă,
atunci mirare nu ne poate cuprinde ca
Ia unii li-se ridică preţul.
Mai supărăcios este cartelul atunci,
când se face anumit pentru păgubirea eco­
nomilor şi cu vedit scop ca să exploateze
nu publicul consument. Aşa bună-oară în­
odată a tr’un comitat ori oraş se Înţeleg măcelarii
să cumpere vitele cu 2 0 — 24 fl. maja
înţelegere,
metrică de carne adecă vitele dela eco­
nomi ; dar* ei vănd carnea cu 4 8 — 50 fl.
maja metrică. în asemenea împregiurări
multe
cartelul este stricăcios economilor, consu­
menţilor şi statului.
privire
Păgubeşte pe economi, deoare-ce nu
rfsplăteşte după cuviinţă prăsirea, creş­
terea şi nutrirea vitelor. înşală
consument, de oare-ce cumpără carne ief­
tină şi o vănd cu dobândă prea
Totodată păgubesc statul
parte, că poporul mai sărac nu poate cum­
păra caue pentru nutrire, de alta să se
taie mai puţine vite şi statul n’are atâta
dobânda din darea de consum, ca şi când
n’ar vinde mai ieftin.
Astăzi ar fi folositor un cartel dacă
s’ar pută îndeplini pentru preţuirea grâ-
nelor; dar’ aşa ceva nu s’ar pută îndeplini
un
decât prin stat on prin însoţirea economi­
lor mai avuţi din comitate.
Este un lucru de toţi economii con­
statat, că pe lângă preţul de astăzi a grâ-
articli pot
nelor nu se poate îndeplini economie cu
câştig. Când grâul se vinde maja
trică cu 6 — 7 fl., săcara cu 5 — 5*40 fl.
nu poate
şi cucuruzul cu 3 .5 0 — 4 fl., atunci pă-
măntul deloc nu-’şi răsplăteşte: lucrul,
darea şi grijea. Din aceasta stare atât
de nemulţumitoare şi păgubitoare a isvo-
rît crisa economică şi lipsa totală
bani în toate ramurile economice.
Când economii vor fi în
să-’şi stabilească înşişi preţurile grânelor,
când nu vor lucra pămentul cu adevărată
perdere cum bună-oară se întămplă astăzi,
atunci stările financiale se vor îmbunătăţi.
Crisa economică, care astăzi supără
nu numai pe economi dar’ şi pe
numai prin însoţiri se va pută delătura.
Aşa că economii vor aşeza grânele în
Dă­
magazinele statului de unde să se vândă
cu preţuri hotărîte, dar’ o parte din preţ
să se plătească la aşezarea acelora în ma­
gazine. Se pot întemeia şi însoţiri^ co-
mitatense care să-’şi apere economii sei
s€ nu-’şi vândă grânele decât câad vor
Pag 117
ave preţ stato rit; dar’ şi până atunci să
dee economilor împrumuturi pe grâne, ca
amanet ori zâlagire.
Asemenea cartel, prin care s’ar putfe
ridica şi statorl preţul grânelor în aşa
mod ca şi proprietarii de păminte să aibă
ceva dobândă, ar fi o faptă care ar da do­
vadă de mare înţelepţiune în cârmuire.
Dacă singuraticii fabricanţi şi comer­
cianţi pentru binele şi apărarea proprie
Dack
sftnt în stare a încheia cartele după tre­
buinţele lor, atunci n’ar trebui multă greu­
tate nici statului sau economilor cari prin
sîrguinţă şi muncă fac roditor pământul,
producând deosebite plante ca şi aceea să
se uneasă pentru apărarea comună.
Din cele mai sus înşirate se poate
afla că ce este cartelul şi când acela este
foarte la loc, ba chiar trebuincios şi când
poate exploata publicul consument; dar’
tot "din cele zise se poate afla că numai
prin cartel s’ar pută delătura şi crisa eco­
nomică de astăzi.
îmblătitul.
Aşa credem, că pe când vor sosi
şirile noastre cetitorilor, grânele se vor
afla în clăi arie şi chiar în jitniţe. As­
poporul tăzi îmblătitul cu maşinile merge foarte
cu spor, încât 6— 8 săptămâni se gată
mare, paste toată ţeara cu curăţitul sau aşe­
de o zatul grânelor.
în cele mai multe locuri se îmblă-
cu vapor, unde într’o singură zi se câş­
tigă câte 1 0 0 — 150 mm. sămânţă de grâu.
Aşa să răresc stogurile cum le-ar înghiţi
sământul. Apoi deodată cu scoaterea
grâului din spicuri se şi trieră. Plugarul
pune sacul lângă maşina în care curg
grăunţele de grâu ca aurul. Astăzi nu mai
are lucru cu vânturatul.
Acum în zilele noastre călcatul şi
îmblătitul cu îmblăcie a rămas abia ici-
colea ca o amintire a vremurilor din bă­
trâni. Pentru maşina cu vapor plugarii
me­ plătesc parte. Aşa dacă cineva voeşte
a-’şi îmblătl grâul cu asemenea maşine,
6— 8 7o proprietarului a cui este
maşina. Adecă dela o maje m. dă câte
6 — 8 chlgr. şi dînsul are grâul curat,
ln acesta stare îl poate aşeza în grânar
sau pod fâră să mai aibă ceva lucru cu
de
dînsul, decât sîngur numai purtatul acasă,
în anele locuri folosesc maşine cu putere
stare ca
de cai. Aceste sânt foarte acomodate
pentru comune unde nu sftnt multe grâne
de imblătit.
Mai sânt apoi maşini de mână, care
se pot mîna prin puterea alor doi băr­
baţi. Dintre aceste doauă din urmă, mai
state
bună este şi mai cu spor lucră cea cu
putere de cai.
Maşina de mână învîrtită cu putere
omenească este foarte obositoare. Pe
lângă toate că 3 pârechi de oameni se
schimbă tot la 2 cruci de grâne, voind
sâ facă spor trebue să kiere aproape ca
'vitele. Dacă lucră aşa, atunci într’o sin-
 Pag. 118
gură zi îmblăteşte câte 2 6 — 32 cruci; dar’
numai dacă se nutresc colea cu carne şi
mâncare bine nutritoare.
L a această maşină muncind zilerul
se vede apriat, ce poate învinge persoana
bine nutrită.
Câte-o maşină de îmblătit cu mâna
costă 7 0 — 75 fi., dimpreuuă cu moara
ciurul de curăţit grânele 1 2 0 — 140
Maşina cu putere de cai câte 160 185 f l ,
dimpreună cu moara de curăţit 2 2 0 — 2 5 0 .
Ducă maşina o cumpfirfi uu singur
proprietar sau prin însoţire, îndată-ce
proprietarul sau membri diu însoţire ’şi-au'
îmblătit grânele proprii, maşina o dau cu
arândă altora. în unele părţi de regulă
se plăteşte pentru maşina de îmblătit cu
mâna dimpreună cu trierul, câte 1 .2 0 până
1. 30 florin pe zi.
Când proprietarul o poate da. In
arendă câte 2 0 — 30 zile primeşte per-
cente frumoase după capitalul aşezat In
dlnsa. îmblătitul cu maşina pe lângă
aceea, câ merge repede, mai are şi altă
parte bună, căci scoate toate grăunţele
din spicuri.
Pentru economi abia poate ti ceva
mai trebuincios, decât ca diu grânele adu­
nate cu multă osteneală şi truda In stog
prin îmblătit sfi fie scoase toate grăunţele.
Stând aşa treaba, fiecare plugar odată
trebue sfi caute Impregiur, oare maşina
adusă tn sat nu este ceva vechitură, luată
dela vr’un domn, care a vfindut-o de rea,
după-ce odută a folosit o, câtă vreme a
fost mai bună. Asemenea maşini apoi Je
cumpfiră nişte neguţfitori, ca sfi le plâ-
teascăln rate. Aceştia voesc a scoate
preţul de pe spinarea economilor, luce-
pfind Imblătitul Iu parte.
De aici urmează, câ fiecare econom
Inaiute ce ’şi-ar da bucateie sfi fie lmblâ-
tite In part?, are datorinţă a c^uta dea-
mfinuntul, o&re maşina îmblăteşte destul
de bine? Scoate din paie toate grăunţele
şi nu sdrobeşte sfimenţa grânelor?
Stint unele maşini, care aşa scot de
cu mare putere grăunţele din spic, lucât
pe toate le crepătficeşte, despică peliţa
subţire de pe grăunţe. Asta Încă este
pagubă şi încă foarte mare, mai ales dacă
grâul este menit pentru sfimfinat se spală
cu peatră venfită, ca se nu-’l umple tăciu­
nele, atuuci ’i-se slăbeşte puterea încol-
ţitoare sau ’i-se nimiceşte total.
Economul trebue sfi grijească bine
de donfi lucruri la îm blătit: câ grăunţele
sfi nu rfimână în spic şl sfi nu fie sdro-
bite de maşină.
De altă parte grânele numai uscate
bine sfi fie aşezate in grânar, lăzi san
buţi, ca sfi nu se muctzească sau prin
înferbfintare se rincezească şi sfi-’şi peardă
puterea şi gustul.
Voind cineva a cumpera maşină de
îmblâtit cu putere de cai sau de om,
trebue sfi grijească, nu cumva sfi-’şi dee
banii pe ceva vechituri. Maşinile de îm-
FOAIA P O PO R U L U I
3 blătit învechite, la care s’au ros dinţii ce
j scot grăunţele din spic, nu fac folos sau
spor, ci pagubă, lăsând aproape jumetate
grăunţele în spicuri.
I Aşa fiind ori-cine cumpfiră maşini
j grijească dela ce firmă le procură, cu atât
I mai virtos, că astăzi ageuţii deosebitelor
I fabrici de maşini fac multe îuşelăciuni.
fl. __________
j l\Tn f f J
lN U ir e ţ / V eraG U O S P lt.
I îucepend împuţinarea păşunilor, parte
prin întrebuinţarea mai estinsă
mfintului pentru sfimenat, parte prin spo-’
rirea aceluia cu păduri, lipsa a constrîns
pe economi sfi se îngrijască de
pe altă cale. în modul acesta s ’a sporit
sfimfinătura de nutreţe.
I Când vedem, că „avem fin, trifoiu,
I luţemă, măzăriche şi altele îndestulitor,
atunci de sine se impune Impregiurarea,
ca sfi ne îngrijim de vreme de un alt fel
de nutreţ.
Nutreţul acesta poate fi măzăriche
mestecată cu ovCs, cucuruz verde sfimă-
nat des, pisat, mohor şi tot felul de
plante câştigate din grâue verz'.
Ie putem da vitelor ca nutreţ atât verzi
cât şi uscate.
Este Insă uu metod nou, care tucă
nu s’a lăţit Îndestul, prin care plantele
verzi se dospesc şi aşa se face nutreţ
din ele.
Plantele verzi, cum sflnt le facem
claie pe podină de paie, ridict';ndu-3e claia
Intr’o înălţime de 4 metri şi tot aşa
de lată.
Această girtadă de nutreţ de toate
laturile se luvâleşte cu uu părete de
paie In grosime de 4 0 — 50 cm.
aşa gătită o acoperim cu păinfint In gro­
sime de 2 0 — ‘2 6 cm.
Dacă gireada pe3te câteva zile s ’a
lăsat tn jos, mai punem ear’ pe ea pă­
mânt Iu grosime de 1 5 — 20 cm.
Plantele de nutreţ pregătite şi aşe­
zate verzi sub acoperişul de paie şi de
pămfint se încălzesc aşa de tare,
mana omului nu mai poate suferi căldura
lor, In modul acesta încep a se dospi. Nu­
treţul aşa aşezat ai grijit pe lângă toate
că dospeşte câştiginduşi o frăgezime oare­
care, asemenea nutreţ dospit vitele
mâucă foarte bucuros.
Tot după metodul acesta putem pă­
stra pentru vite şi nutreţul udat de
ploaie. Gâtirea şi aşezarea după metodul
acesta a nutreţului verde, seamănă
acrirea eurechiului, ;
Astfel de nutreţ mai ântâiu s ’a gă­
tit In dominiile mai mari. Vfizfind, că
încercarea duce la resultat bun, metodul
din ce in ce a tot câştigat imitatori.
Nutreţul pus şi pfistrat astfel se acreşte
şi îu decurs de şese săptămâni devine bun
când îl putem apoi da vitelor. întrebuin­
ţarea pentru nutrire se îndeplineşte aşa,
Nr. 38
j că se scoate de sub acoperiş şi me3tecat
I cu nutreţ uscat îl dăm vitelor,
î n chipul acesta putem pfistra trifoiu
I cucuruz verde, care se samfiaă pe mi­
I rişti — măzeriche verde cu ovfis, şi alte
erburi verzi menite de nutreţ. Nutre-
I ţul dospit rfimâne vreme îndelungată fără
ca sfi se strice, de aceea se poate intre-
buinţa pentru nutrire şi iarna.
I Printre cucuruzul semănat verde pu-
tem amesteca mazfire, tatarcă şi pisat
Cu cât silut învfiluite mai multe teluri
a p i- cu atât vitele le mâucă mai bucuros, căd
şi sftnt cu mult mai gustoase,
Economi noştri încă ar pute face
nutreţe încercare cu acest metod, mai virtoa
toamna când nu se poate usca otava
parte că lipgeşte ^ de ,ipgă) ^
că vin ploi şi aşa vreme când nu se
I poate aduna în clăi.
Ajuugend uuii dintre economii noş­
tri între aşa strîmtori când şi de altcum
pot vedfi, că gata este nutreţul se peari
pe câmp, sfi-’i aşeze după metodul acesta
pentru dospire.
Aceste
Ferberea lietarului.
în economia de casă, ferberea con­
servelor de poame este afacere trebuin­
cioasă, care pe lângă bunătate aduce şi
folos. Precum In toate ramurile econo­
mice aşa şi pe terenul pomăritului din a
In zi poamelor aduce tot mai mult fo!n3.
Pomologii mai slrguincioşi,'* cari aa
j grădini pline de pomi încât uici uu pot
vinde cu preţ îndestulitor poamele In stare
verde mai vtrto3 când este recolta bogaţi.
Aşa fiind trebue sfi cunoască deosebitele
Claia metode prin care îşi pot preface poamele
lutr’o stare ca sfi se păstreze vreme mii
îndelungată, ca pe această cale sfi pri­
mească preţ îndestulitor pentru acele.
întrebuinţarea poamelor afară de sta­
rea verde se ajunge prin uscare, ferberea
de lictar şi păstrarea merelor şi perelor
în stare verde.
Atât uscatul cât şi prelucrarea poa­
încât
melor de lictar se întrebuinţează, parte
pentru-că se pot păstra mai multă vreme,
parte câ pomologul nu este legat şi con-
strlns de termin cu vinderea poamelor.
De astă-dată voi vorbi numai despre
îl
ferberea lietarului din prune, care lucrare
astăzi este cunoscută aproape mai la toţi
pomologii, căci prin aceasta pot câştiga
dobânde frumoase.
De regulă cel mai bun lictar se do­
ca bândeşte din prune bistriţene. Adevfirut
că se fac încercări atât cu fertul lictaru-
lui cât şi pentru uscat cu toate ceU-lalte
feluri de prune; dar’ nici odată nu ss
poate ajunge la ceva resultat sau sfîrşit ban.
Prunele bistriţene sau tomnatice na
conţin atâta apă ca celelalte, sunt mie­
zoase şi conţin zâhir mult, de aceea se
pot şi întrebuinţa cu atâta resultat ban
pentru uscat şi fertul lietarului.
 Nr. 30 FOAIA POPORULUI Pag. 119

Lictarul se ferbe de regală pentru ! puţin sfi nu se simţeastă pe dînsele un­ î n s o ţ i r e a d e l ă p t a r i i . Reuniunea
aeguţfitorie câud prunele sftnt coapte, soare ori alte miroase. economică din Sud-Ungaria, care are sediul
In Timişoara în deplina înţelegere cu mem­
ear’ pentru întrebuinţarea la casă când Lictarul aşa fert se păstrează în că­ brii din reuniune au înfiinţat .o însoţire de
sunt rfiscoapte. Răscoapte sftnt prunele mară ori pod curat vreme îndelungată lăptărit pentru provederea Timişoarei cu lapte
eând peliţa li se sblrceşte, când la cea chiar şi mai mulţi ani. : însoţirea este compusă în aşa mod ca tot
mai slabă clădire a pomulni prunele cad laptele dela 500 vaci membrii reuniunii se
Lictarul bine fert şi cu grije păstrat obligă al preda la însoţire. întreprinderea se
de pe muguri.
este slănina omului sărac, aceasta este va pune în folosinţă cu 1 Oct. a. c. Pâna
Avend prune coapte acele se aduni zicala poporului, unde pomăritul este lăţit, atunci ridică o clădire pentru grijirea vacilor,
adecă culeg se spală ca s6 fie curate, prin acele ţinuturi lictarul în zile de post care va fi provezută cu tot felul de aparate
apoi se ferb în căldări de aramă. Mai se întrebuinţează ca mâncare în mai multe treSuincioase la lăptărit.
presus de toate lâ fertul lictarului cură- forme.
ţeuia vaselor trebue păstrată. C r e d it u l i n d u s t r i a ş i l o r .
Ministrul
In timpul de faţă pentru maja me­
Ferberea lictarului se îndeplineşte în trică de lictar proaspfit se semnalează pre­ de agricultură a convocat pe 23 1. c. pe mai
mulţi bărbaţi de specialite şi se vor înţelege
doufi forme, ori că prunele se desfac din ţul de 1 3 — 14 fl , dar’ este de prevfizut
despre modul cum şi pe ce cale s’ar putfi
simburi şi se ferbe numai miezul ori se că preţul se va mai ridica. ajuta, spriginl ridică la o stare mai bună
ferb cu sîmburi cu tot. clasa industriaşilor, care astăzi luptă cu atâ­
Economii noştri cari vor avfi prune
De metodul diutâiu se folosesc eco­ tea neajunsuri. Obiectul principal va fi: cum
bistriţene sfi se îndeletnicească şi înşişi
s’ar putfi pa calea însoţirilor spriginî indus­
nomii cari ferb pe seama proprie lictarul. a ferbe lictar. AstSzi din lipsa legături­
triaşii din toafă ţeara. întrebarea aceasta
Când însfi acela se ferbe pentru lor noastre comerciale numai Jidovii se atât de Importantă după toate socotelile şi
neguţfitorie, nu mai umblă a perde vre­ deprind cu ferberea lictarului pentru ne­ combinaţiunile numai pe calea însoţirilor se
mea cu alesul şi desfăcutul simburilor. guţătorie. Pe incet trebue sfi străbatem va putfi resolva. Aceste însoţiri vor fi Înteme­
şi noi în ta’tiele comerciuiui, că aşa noi iate prin intervenirea stăpânirei şi ajutorate din
Prunele odată se ferb până-ce dobândeşte
visteria statului.
o zamă sau chiseliţă încât toţi simburii înşine se ne prelucrăm productele noastre
s’au desfăcut diu prune. Această zamă şi sfi le deschidem cale In lumea comercială.
C o n t r a c a r t e l e l o r . Reuniunea eco­
apoi se ia din căldările menite anu­
nomică din comitatul Bichişului a subşternut-
mit spre act'bt scop. Se alrăeură prin o rugare m3i lungă la ministrul de agricul­
ciur îu vase de unde zama se pune în Ştiri eeonomiee. tură prin care arată cu dovezi demne de toată
in căldările întocmite pentru ferberea lic­ V ite r a r i . Din Blaj ni-se Împărtă­ încrederea, cum se lucră prin cartole la rui­
şeşte, că proprietarul T. Onişor, care au per- narea economiei şi economilor. Prilegiul la
tarului, e ar simburii se lapfidă la o parte.
curs multe ţeri are o vacă care nu Inţarcă această rugare şi expunere au dat din comitat mă­
Bunătatea lictarului este condiţionaţi nici odită. Vaca de sub' tntrobare de trei celarii, cari unindu-se în cort el cumperă vitele
dela trei împregiurări, de care cei ce se ani n’a avut viţel po lângă toate acesto a maja metrică cu 2 0 — 22 apoi la consumenţi vGnd
deprind cu fertul trebue sfi ţină seamă. fost niul»ă tot mereu şi a dît lapto mai carnea cu 4 8 —50, cr. ln modul acesta pe
mult si mni bun, ca ln vremea, când avea vi­ lângă aceea că zdruncină prăsirea vitelor tot
Prunele sfi fie copte în vremea fer- ţel. Dela această vacă are o junitică cu al odată exploateză poporul consument. Mai
tolui lictarul s»‘; nu se afume şi sfi fie doilea viţel, caro a font mulsă tot mereu tn- vfirtos sufere clasa mui de jos a poporului,
deplin fert. Despre prima trebuinţă am ainte şi dupâ fAtat. laptele totdeauna rămâne care nu poate ajunge a5 consume carne şi
ficut amintire mai sus urmează se vor­ ln aceea?» niouiră înainte şi după fătat. Rasa tn tnodul acesta pe zi ce merge sporeşte ne-
acei sta de vaci ar trebui prăsită şi respân- tndestulirea şi lăţeşte socialismul. în amin­
besc despre celelalte doufi cerinţe.
d iti. c ă ’i rosplăteşU* deplin grijirea şi nu­ tita rugare se zice, că mulţimea industriaşilor
Lictarul se scuteşte de afumat prin treţul şi poporului nu poate fi lăsată la exploatarea
amestecarea prunelor necurmată, câtă vreme unei clase care n’are frică de I)-zeu, nici ru­
se află sub căldare foc. Feibfiiid lictar şine de oameni, deci se roagă a şterge cu
F ilo x e r a .
IvinJu-se f i l o x e r a în
ori-ce mijloace cartelul.
numai pentru casă, mestecarea sau fre­ unele comune, s'.iu pus sub carantină urmă­
carea prunelor şi chiseliţei îa căldare fâră toarele sate: din comitatul Tfirnava-mică: Las-
acoperemfint se îndeplineşte printr’o lo- Ieul - săsesc, Şoimuş. Lasle-il-românesc; din P r o s p e c t e le d e roadă a v i il o r .
comitatul Albei-de-jo*: Sin-Craiu; din comita­ Sănt. aproape 7 ani de când culesul viilor n’a dat
piscă, un fel de lemn cu mănunebiu ro­
tul Torontal: Ncmet-Szerb. Boka, Szerb-Ara- roada aşteptată. In aceiB'ă vreme vinul ita­
tund dar’ vlrf lopeţit sau lăţit. Ferbend dâcz, Tot-Aradă ’z, Tirimia-rnivă. Senultourn şi lian străbătuse mai întreaga noastră ţeară.
înse lictar mai mult se întrebuinţează K.lrolv Ligft. Aproape ln tot anul s’a importat din Italia
TÎrtej anume pregătit pentru amestecatul 1,000.000 bclitre devin. în anul acesta Inse,
prunelor, căldarea este parte mare acope­ după-cum recunosc şi neguţătorii italieni im­
I m p o r t ile it o r c i d i n S e r b i a .
în­
rită, ca in acest mod se fie opriţi stropii portul a scăzut foarte mult. M u vîrtos vinu­
ţelegerile cu privire la importul porcilor din
cari sar din căldare când clocoteşte zama. rile falsificate au înstrăinat pe neguţători dela
Sfirbia sflnt fapte complenite. Pe lângă în­
import. După-cum aflăm, roada bogată care
Dacă nu se ţine seamă şi grije bună voirea stăpânirii noastre, SSrbia poate aduce
se arată în aeest an în vii, va exchide şi mai
Ia toată săptămâna 3000 porci în staţiunea
despre amestecare, atunci o parte din prune tare vinurile străine de pa pi iţele ţprii noa­
din Kobănva. Importuleste împreunat de o
se leagă la fundul căldării şi tot lictarul stre în unele ţinuturi se spsreaza la o recoltă
singură condiţiune, câ ministerul nostru de
se afamă, care îndată îşi perde tot gus­ atât de bogată ca şi care de zecimi de ani
agricultură va statorl o corai-'iune, care se vi-
n’a fost; fireşte, speranţa este condiţională de
tul prin urmare şi preţul. siteze porcii din SSrbia dacă aceia sănt de­
timp favorabil, ca viile să fie scutite de grin­
plin sănătoşi, ca se poată fi admişi la In­
Dela fertul deplin al lictarului atirnă dină. în present pe pătrentul ţerii noastre
trare In ţeara noastră. Foile agrare din ţeara
atât b u n ă ta te a cât şi vremea de se află 350.000 jugere eatastrale plantate cu
primese cu multă mâhnire convenţiunea în­
păstrare. Cu cât lictarul se ferbe mai viie, de pe care se sperează o roadă de 5 — 6
cheiată din cause curat politice. Prin im­
milioane hl. Aşa recoltă n’a fost după con­
mult ca sfi peardă sau sfi evaporeze apa portul serbesc se va reduce preţul poru or
statările statistice din anul 1885 încoace nici­
şi să fie vîrtos, cu atât se poate păstra din Budapesta cu pigubirea cetăţenilor m
odată. în Austria amesurat teritoruîui plantat
Ungaria. Dacă totuşi guvernul s’a învoit unei
mai multă vreme. cu viţă, se arată o roadă şi mai bogată în
înrîurinţă din afară foile agrare aşteaptă ca cel
Când lictarul este aşa de vfirtos că lo- proporţie cu viile din ţeara noastră. Economii
| puţin prin controla severă se se apere econo
din Austria au ştiut scuti mai bine viile de
pisca sau o lingură aşezată în dinsul stă 1 mii din p-atria noastră dela pagubile enorme
filoxeră şi peronosporă, de aci se explică di­
drept, atunci este deplin fert. Avend ase­ I ce cauzară porcii serbeşti.
ferenţa.
menea lictar se aşază în vase de lut ori 1
i
de lemn, cari trebue sfi fie noufi ori cel i
 Pag. 120
Din traista eu poveţele.
întrebarea i j i . Ca preot având filie,
numai pentru administrarea aceleia ţin trăsură
eu cai de 3 ani. în cei 2 ani de mai nainte
n’am avut a plâtl decât câte 1 fl. 50 cr. con­
tribuţia drumului, fără se am alt jug, decât
trăsura aceasta, fără să am pământ propriu,
afară de porţiunea canonică pentru care se
plăteşte darea dimpreună cu pămintele bise­
riceşti. Pe anul 1896 hotarul ’mi-a scris 3
florini se plătesc, ve rog se-’mi daţi înviaţiune,
eam pe ce cale pot a redut e darea ear’ la
1 fi. 50 cr. S tefau Szabo ,
paroch.
Respuns. Conform legii care regulează
darea drumului, preotul care are filială şi ţine
trăsura anume pentru administrarea filialei,
este scutit de dare. Preoţii de ritul rom.-
cat. şi gr.-catolici cari au filiale primesc chiar
şi ajutor din fondul religionar pentru ţinerea
cailor. Dacă notarul te-a lnat cu 3 fi., vei
face prin pretor rugare la vice comite pentru
reducerea la 1 fl. 50 cr.
Întrebarea 152. Eu bflnt Învăţător şi până
acum n’a aruncat spese comunale şi darea
drumului pe mine după pământurile cantorale.
Acum Insă le-au şi execuat de pe mine. Vă
rog a mă lămuri tn asta privinţă, căci ca În­
văţător ştiu, că na sflnt dator a plăti darea
drumului, ear’ pământurile cantorale le ara
în plată şi nu e proprietare i mea ?
O. A. inviţitor.
Râspuns. Darea pentru păminte cou-
form legei trobue &ă o plătească posesorul
adecă care duce folo3ul despre păminte. Dacă
înse ’ţi-B’a socotit folosul de pe păminte
In plata Invăţâtoreaacă atunci nu eşti da­
tor a plăti. Dacă totuşi a luat de pe d-ta
dare, atunci cu atâta trebuo să ’ţi-ee soco­
tească In sumă rat-i puţină folosul despre
a:ele păminte. De sub direa comunală, care
ee Împărţeşte după plată, cât şi cea după
păminte, antistiile comuna'i şi epitropiile sau
curatorii bisericei Bcutesc po Învăţători; căci
este lege positivâ care hotăreşte aceasta
be rade Inse, câ antistiile bisericeşti ne plă­
tească darea după pămintele folosite de preoţi
ţi învăţători câ şi a;a cu toţii sflnt foarte râu
plătiţi.
Întrebarea 7,7 . Mama mea a reposat
în 18 Martie a. c. Doresc a lua inventar
până-ce tata este In viraţâ; eu mai am o soră
de tată. Moşia mamei răposate e toată pusă
pe numele tatii, care zice, câ să nu i<u in­
ventar, că-’mi face testament pe toată averea
şi a mamei şi a d-lui. Iartă Iegfa să-’mi tes­
teze mie toată moşia, fări ca tă iee inventar?
Cam cât ar costa testamentul până 11 voi avă
pe numele meu? /. A#
Pianul-inferior.
Respuns. Dacă răposata d-tale mamă
n’a avut avere Intabulată pe numele ei, nu
este lipsă de inventar, nici de caşul morţii.
Tata, fără să-’ţi facă testament, Iţi poate preda
averea se o Intabulezi, nici nu este lipsă de
atâtea cheltueli. Testament se face atunci,
când numai după moartea cuiva moşteneşti;
dar’ tata d-tale Iţi poate da averea ca să o
întabulezi, folosindu-o dînsul cât trăeşte, ear’
după moarte o primeşti şi tn folosinţă. Averea
se testează şi fără inventar. Dacă îţi
predă averea, atungi n’ai lipsă se cheltueşi cu
testament ci numai ca întabulare, ca să o ai
ca proprietate. Fiind averea puţină cheltue-
We nu vor fi mari, teţelegete cu notarul cerenal.
FOAIA PO PO R U L U I Nr. 30
Întrebarea 154. Vecinul meu, care are întrebarea 156. Dela moşul meu a re­
dela averea mea tabla lui de pământ spre mas avere şi vie 8 0 0 Q . Tata după moartea
Meazazi ’şi-a săpat şanţ tăind brazda jumătate moşului nostru a vândut moşia de 8 0 0 [], ne­
şi In şanţ a pus acaţi din capet In capăt. Eu fiind tata nostru nici odată semnat In cartea
am zis se-’i pună pe dunga şanţului, ca se funduară. După moartea moşului am venit
nu-’mi facă pagubă şi mie. Odată că ţin noi de gazde In cartea fanduară. Cumpărăto­
umbră la bucate de altă parte mi-se umple rul a vtndut-o şi el la al doilea moşia. A tâ t
şi locul meu şi In urmă mlădiţele, care cresc tata, cât şi cumpărătorul au murit şi ave­
spre local meu mă Indatoreşte să-’i dau samă rea a rămas la următorii lui.
de ele. M’a ameninţat chiar cu judele comu­ Moştenitorul cumpărător zice, că se -’i
nei să le grijesc. Mai in zilele trecute s’au dăm contract, dară noi nu am vo>t să-’i dăm.
mişcat 3 acâţi din cuibul lor şi a adus 2 ju ­ deoare-ce noi nici n’am |tiut, vîndut-a tata,
raţi şi ’i-a judecat 3 fl., şi cheltuiala juraţi­ nostru averea şi cum a vândut-o? Noi ne-am.
lor şi cartea de biciu 1 fl. 12 ca se le plă­
înţeles ca să-’i dum banii de cumpărare în­
tesc eu. apoi. Ne-am şi dus la el cu banii jam ă 'a te
Eu am rugat pe judele cemunal să vină 50 fl. înse a zis, câ pâuă nu-’i dăm toţi banii
la faţa locului să vadă, eă bine ’şi-a pus ar­ 100 f l , va folosi tot dînsul averea până,
borii şi ’m-a trimis Ia dl notar, dl notar la va primi toţi banii, Ia aceasta şi noi ne-am
dl fibirău să-’l aduc In faţa locului. Fibirăul învoit.
ştiu câ vine, dacă plătesc 15— 16 fl.
Acum, zice, că nu-’i mai trebue b a a i
Am ea drept după lege să-’i: pot ţipa
dela noi, nici contract de oare-ce ar fi tre c u t
acaţii din şanţ, ori ba? Câtă depărtare ar tre­
30 de ani de când e vândută averea şi c£
bui să fie dela brazda comună In lăuntru?
dtnsul ar fi plătit dările. Noi m oştenitorii
Dacă aş scoate comisia cheltueala în-
sflntem de 11 ani în cartea funduară, ne ra~
toarcemi-s'ar ori ba, pătimesc foarte rău cu
găm de povaţă.
vecinul pentru toate? Un abonent, nr. 'l'-ÎO'f.
Icl&nd, 18 % . A bo n en t n r . UiUfi.
Răspuns. Dacă averea Be află pe n u ­
Respuns. Linia, care despărţeşte pe
mele d-voastro în cărţile funduare şi a tr e c c *
doi vecini, adecă miezui.ia nu este proprietatea
de-adreptul dela moşul ca proprietate p-e
nici unuia, prin urmare aceia nici nu se poate
d-voastră, atunci cumpărătura nn s’a putut
întrebuinţa numai prin unul. în acest mod
face cu drept şi după lege. Cumpărătorul
a hotărît curia In 23 Iulie 1889 sub nr. 5418.
îşi poate adeveri, când, dela cine şi cu ce
caro hotărlre are putere de lege. De unde
preţ a cumpărat averea de sub în treb are-
este vădit, câ fură învoirea d-tale n’a avut
f Dacă n’a fost şi nu este Intabulată pe d !a -
drept a rceădl acaţi pe miezuina, ca să-’ţi
bu I moşia, atunci şi dare cu greu va fi pl&tit
facă pagubă. N’au avut drept să te pedep­
dînsul. Trebue odată să fiţi In curat ca u r ­
sească, pentru-că s’au mişcat acaţii de sub în­
mătoarele împregiurări: când, dela cine, cura
trebare. Acaţii n'ni drept a-’i scoate şi ţipa
şi cu ce preţ au cumpărat averea de sub în ­
din locul undo se atlă; dar’ după-ce judecăto­
trebare, la cine şi câtă dare a plătit. I> sci
rul va hotărî deportarea lor, se vor ţipa ei
nu poate adeveri cu scrisoare nimic, atu r^ j
prin proprietarul lor. Depărtarea trebue se fie
cereţi repunere In mojie, cu un advocat, c a t *
aşa dc mare ca să nu poată păgubi arborii
ştie ce trebue se facă şi cum veţi ajunge trui
ori pomii po vecin făcându-’i umbră. Afa­
uşor Ia avere.
cerea aceasta se ţine de judecătoria cercuală
(jărăsbirosâg), deci acolo ai să faci recurs.
Cheltuelile In asemenea p!ră trebue să le plă­ întrebarea i$J. Noi ca proprietari z *
tească partea vinovată. aflăm cu averea Intr’un deal. Noi, când
ficut cnrtoa fanduară In anul 1872— 3, n 'a rs
luat seama că oare avem drum ori nu, ca
I r ,ir it a r e a /**. Unde fi'ar pu!e afla
putem cobori la vale. Noi de altcum ani a r c :
brâul Mairei Domnului, ’mi-ar plăci să ştiu
drum pe undo msrge şi veul pe nnde au a x -
onde se atlă. După cunoştinţa mea acel brâu
blat străbunii părinţi aşa încât noi până a n ir â
este făcut din pânză do in şi zugrăvit cu 11
n’am avut dela nimenea oprire. Acum f Cn-
icoane, şi după toată icoana vine o rugăciune.
tem opriţi de un locuitor din comuni şi c 'a -
Dacă n’aveţi cunoştinţă de at?re întrebare vă
vem pe unde merge nici Ia deal, nici la vale-
rog să ştiriciţi In „Foaia Poporului", că unde
Copilul proprietarului care ne-a oprit e jt e
s’ar afla atare brâu ? Eu am lipsă de rugă­
primar In comuna noastră, de unde este a ţ o r
ciunea sfintei Treimi, care stă In frunte Ia
de înţeles oprirea. io a n / )r« ;^ -io .
începutul brâului. Adevărat, că eu am brâul
Glodpiteşti. cantor.
maicei Domnului, care cu multă trudă ’l-am
Respuns. Afacerea d-voastră este c l i
decopiat cu un pictor, luând şi icoanele şi ru­
Be poate de limpede; veţi cere înscris oprirea.
găciunile cn mare greutate In formă după cum
erau rugăciunile, ’le-am tradus din acel brâu In formă de judecată, până face aşa, p a te u
umbh pe drum fără teamă. îndată-ce veţi
vechiu. cari era murdărit şi cu litere foarte
vechi, încât abea ’le-am traduB. Rugăciunea primi judecata de oprelişte mergeţi cu aceea la
pretură, cerând In scris să vi-se des Jiidâ ca le
sfintei Treimi n’am putut-o traduce de mur­
pe unde umblaţi din vremuri Indelungaîe,
dărită şi ştearsă. Dacă aş afla undeva brâul
Pretorul este îndatorat, după-ce ’i-se plăteşte
să-’mi pot decopia rugăciunea S. Treimi eu
cheltuelile, să iese Ia faţa locului, să asculte
aş Întregi brâul deplin. După aceea 'l-aş da
martori şi să vă deschidă drumul. Cheltuelile
la cutare pictor şi tipar să se Înmulţească ru­
prin judecată se pun pentru plâtire In sarcina
găciunile, care stau pe atare brâu. Aşa, că
celui vinovat.
cine ar dori să-’l aibă, să-’l poată procura
dela mine.
Cnymen, 6/6 1896. A. I i , paroch gr.-ort. POSTA R E D A C Ţ IEI.
Respuns. Noi nu ştim cine şi unde
Dl Silv. M- tn N. Având răposatul d -u ’e ts.rî
se a lă asemenea brâa; dar’ Ia dorinţa d-tale licenţie de r£ndul beuturii vă puteţi folosi de d!r»se.
am tipărit întrebarea. Credem, că vom primi conform legii din 1 8 8 8 ‘ art. X X X V §. 5 şi d-voastre.
respuns unul dintre noi, atunci îţi vei pută Sunteţi îndatoraţi se faceţi arătare bl 15 iSe d i i
moartea lui ki direcţia financiari, că voiţi a vitrat
Implici dorinţa.
şi mai departe, având toate cerinţele poftite ds Iepe.
 Nr. 31 ________A d ao s la. „FOAIA. POPORULUI» n r . 31 — 1890 Pag. 121

ECONOMUL atât de stricăcioasă, adecă lipsa de legă­

turi comerciale. Noi Românii, popor nu-
2 fl. 69 cr., pentru must 2 fl. 01
în comunele de III. clasă pentru vin
cr.

redactat de I. C OS T IU, măros, lucrători de pământ, muncitori de 1 fl. 35 c r , pentru must 1 fl. 01 cr.
preot.
câmpuri din străbuni, n’avem nici o le ­
Toţi proprietarii de vii, cari doresc
gătură cu vr’o casă de comerciu. N’avem
Stâri păgubitoare. nici un stabiliment propriu sau vr’un punct
a se folosi de acest favor sunt îndatoraţi
Adese-ori auzim plângeri, că deşi avem a face înştiinţare la antistia comunală
central, care ne-ar şti deschide piaţe pro­
producte bune şi bine grijite, totuşi nu până în 15 Septemvrie, cel mult până la
ductelor şi ne-ar da sprigin la vinderea
isbutim a primi pentru aceste preţurile culesul viilor, că doresc să aibă drept
productelor.
cuvenite. Dacă vorba este să fim sinceri, a-’şi vinde vinul propriu.
Lipsindu-ne ori-ce legături cu fabrici . Proprietarul de viie, trebue să spună
atunci trebue se recunoaştem, că nouă Ro­
şi stabilimente de comerciu cu toţii sfln­ prin înştiinţare locuinţa, numărul casei,
mânilor ne lipsesc total legăturile comer­
tem siliţi a vinde în măsura şi preţul numărul membrilor din familie, teritorul
ciale. Aci zace causa fundamentală şi
care ni-se statoreşte de cătră liferanţii viiei de câte jugăre este, cam câte hecto-
de frunte, că noi nu ne putem valora
şi agenţii piaţelor. Aceştia apoi croesc litre vin să întrebuinţează la casă şi cât
productele noastre, ci preţul acelora îl
preţurile pentru producte, aşa, ca ei să poate vinde cu măsura de 56 lit r e ; so­
statoresc agenţii şi neguţătorii străini după
fie stăpâni şi producătorii sclavii, cari să coteala să se facă în hectolitre.
împregiurări, arare-ori bine, dar’ adese­
se plece şi asculte după voinţa acelora.
ori rău. Antistia comunală despre aceste în­
Hotărît, că câtă vreme stările eco­
Poporul nostru, mare parte agricultor, ştiinţări pregăteşte două exemplare în
nomice se află într’o strîmtoare atât de
lucră, oboseşte şi poartă cu încredere în tipăriturile primite anume spre scopul
păgubitoare, câtă vreme economii produ­
viitor toate greutăţile ce Be poftesc ca acesta. Persoana care face înştiinţarea
cători vor fi constrînşi în asemenea sclăvie;
să-!şi facă roditoare holda şi pământul primeşte un cupon numerisat, care îi
nici se poate aştepta la bunăstare şi îna­
străbun. Fără îndoială, cu sudoarea feţei serveşte de adeverinţă, că a fâcut înştiin­
intare economul. ţare în toată forma şi la vreme.
sale ajunge adese-ori să aibă producte
Dacă cineva îşi va lua osteneala să
frumoase; dar’ n’are piaţ, care ar răsplăti Antistia comunală până în 20 Sep­
facă socoteală dreaptă va afla, că de loc
deplin osteneala. Pot fi productele cât temvrie este îndatorată a străpune amân­
nu este proporţie între lucrul productelor
de multe, bune şi frumoase, dacă n’avem două exemplarele din datele primite la
şi preţul acelora. După preţurile de astăzi
piaţ corăspunzător pentru dînsele, la puţină comisarul fiuancial. Dacă comisarul ar
cari se pot câştiga pentru grâne, plugarii
ispravă putem ajunge. descoperi ceva scăderi în aceste arătări,
n’au dobândă, ci perdere. Nici a Îndoială
Astăzi nu lipsa de producte îngreu- le retrimite pentru complenire la antistia
nu încape, că plugarul în zilele noastre,
cează starea şi vieaţa economilor, ci mai comunală. Când datele sflnt în deplină
lucră cu mare perdere holdele sale.
vîrtos lipsa de legături directe în ale co- ordine, un exemplar il străpune la aren­
Aşa fiind, statul ori comitatele sin­
merciului. Agenţii număroşi, înterprenorii, datorul îndreptăţit a aduna darea de beu­
guratice trebue să afle mijloacele de scă­
lacomi şi mijlocitori astuţi, cari se allă turi, ear’ unul tl păstrează la sine.
pare pentru cconomi. Cu ori-ce preţ eco­
între economii producători şi consumenţi, Economul care doreşte a se folosi
nomul trebue emancipat şi scăpat de sub
adese-ori îşi ştiu face venite mari. Clasa de dreptul şl favorul ce ’i-se dă prin
sclăvia capitalului.
acestora, care se susţine din speculă, care lege, mai vîrtos dacă tot vinul doreşte
Lucrul de a emancipa plugarul de
pândeşte toate ocasiunile unde poate scurta a-’l întrebuinţa pentru consumul casei şi
sub domnia capitalului se va pută ajunge
venitele economilor producători, care se acela nu trece peste 5 hectolitre, trebue
numai prin însoţire. Îndată-ce proprietarii
deprinde precugetată cum se poată scăd6 să plătească toată darea de consum, când
de pământ vor fi aduşi în stare de stă­
preţurile din piaţe: este păgubitoare pen­ se statoreşte producţiunea de vin.
pâni, să nu fie siliţi a-’şi vinde grânele
tru producători şi consumenţi. Proprietarii de vii, a cărora pro-
cu preţ de nimica, scăparea şi mântuirea
Păgubeşte clasa economilor producători, ducţiune sau recoltă trece peste 5 hecto­
lor este sigură.
încât nu aceştia; dar’ agenţii le statoresc litre şi aceia cari sflnt hotărîţi a-’şi
preţul şi nu odată cu perdere. Socoteala vinde producţiunea In măsură de 56 litre
mijlocitorilor sau comercianţilor cari cum­ Favor cultivatorilor de vii. şi mai mare, dobândeşte o coală de con­
pără şi vând aşa poate ajunge la dobândă trola. Darea de beuturi, încât n’ar avă
Când s ’a statorit legea despre res-
mare, dacă dela producători pot cumpăra loc scutirea sau favorul, este îndatorat
cumpărarea regaliilor şi darea beuturilor,
ieftin, şi dacă la consumenţi pot vinde scump. a o plăti tot la două luni, cu care oca-
dieta ţerii s’a îngrijit, ca şi cultivatorii
Economii în vremea de astăzi se siune să ţine o supracercare şi se face
de vii, cari nu să deprind cu vinderea şi
află Într’o stare şi încurcătură foarte grea, socoteală regulătă.
măsuratul beuturilor spirtuoase cu licen-
fiindcă nu dînşii dar’ alţii le statoreşte Reducerea şi scutinţa de dare atunci
ţie ori concesiune, să aibă drept a-’şi pută
preţul productelor. Îndată-ce nu este stăpân are loc, dacă proprietarii de vii, duc vin
măsura productul viilor sale.
producătorul pe recolta sa, ci altul, s’a la cineva din acelaşi cerc de dare sau
Aşa legea zice apriat, că după vi­
impus şi urmat crisa economică. exportează în alt cerc în cuantite de
nurile câştigate din viile proprii, dacă
împregiurările de astăzi sflnt schim­ 56 litre, la un alt îndatorat a plăti
doresc a sfimări, vinul, plătesc darea de
bate într’o măsură foarte păgubitoare pen­ dare şi provăzut cu coală de controlă.
con su m îndatinată. Totodată pentru
tru economi, fiindcă nu producţiunea îşi în asemenea împregiurări să prescriu
sfirnărire, dacă n’au licenţie de vândut
statoreşte şi pofteşte preţul, dar* banul următoarele îndatoriri:
beuturi spirtuoase trebue să plătească
este domnul care guvernează şi cârmueşte
darea de beuturi pentru 100 litre după a) exportorul care plăteşte dare este
piaţele. Fiind însă banii la agenţi, spe­
urmatoarea scală.*) îndatorat a înştiinţa la diregătorul flnan-
culanţi şi liferanţi, aceştia ţin sub domnie în comunele de I. clasă pentru vin cial ori împuternicitul de a incassa darea
pe producători. 3 fl. 35 cr., pentru must 2 fl. 52 cr. cu coala de controlă mai nainte cu 6
Poporul producător zace sub domnia
în comunele de II. clasă pentru vin ore exportul şi locul pentru care să în­
capitalului şi exchis dela legăturile cu
deplineşte ;
consumenţii, aci este adevăratul năcaz cu *) In clasa L se socotesc comuaele nude nu­
meral sufletelor trece peste 20.000; in clasa U. dela
b) descărcarea se face înaintea unui
care este silit a se lupta plugarul.
10.000 suflete până la 20.000: in urnă de clasa in. diregător financial sau îndreptăţitului cu
Pe lângă această stare atât de pă- j se ţin toate comunele, unde numeral sufletelor nu
{ încassarea dării;
iubitoare vine şi altă impregiurare tot ! ajunge la 10.000.
 Pag. 122 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 31

c) viuul care datorirea de plătit darea, cade în sarcina j sub arşiţa soarelui, fără sfi le poată vinde,
cade
sub asemenea
procedură de regulă să exportează sub cumpărătorului. atunci le poate ferbe de rachiu.
controlă oficioăsă până la locul menit, Când proprietarul s’ar îucumeta sfi Fiecare poamă menită pentru rachiu
în acelaşi cerc de dare până nu se facă Insţiinţări false, adecă transgresiune, se adună în buţi numai atunci când sunt
predă în biruinţa îndatoratului cu plutirea spunând că vinul vândut ’l-a întrebuinţat deplin coapte. Unele dintre poame, cum
dării. Dacă însfi vinul se duce în alt pentru casă, sau vinul înştiinţat pentru sflnt perele înainte de ce ar fi aşezate
cerc de dare, se controlează pâuă nu trece consumat la casă ’l-ar vinde fârâ a face îa buţi pentru dospire şi ferbere, de regulă
mejda cercului de dare sau până n’ajunge cunoscut îndreptăţitului cu Incassatul dării, se sdrobesc ca merele menite pentru oţet.
la locul menit, unde apoi îl primeşte în cade sub pedeapsă. Această pedeapsă se Dintre poamele mai sus înşirate, unele
biruinţă alt proprietar. Recunoştinţa indusă socoteşte aşa, că odat* trebue s6 se plă­ care au mai puţină zamă, cum coarnele şi pe­
pe coala de controlă numai apoi scuteşte tească darea legală, afară de aceasta rele, poftesc să fie amestecate cu prune.
pe proprietarul adevărat al vinului dela conform §. 153 din darea consumului Prin această amestecare de o parte s6 în­
plătirea dării, dacă se dobândeşte un de vin şi carne o pedeapsă de 1— 8-ori tocmeşte gustul rachiului, de alta ferbeu-
atestat, că vinul a fost scos din cercul atâta, cât trebuia s6 fie darea de regulă. du-se nu să frig aşa uşor cătrâ fundal
de dare şi s’a predat în mânile unui nou Când uu s’ar pute constata darea, atunci căldării. Şi de altcum când morturile
proprietar. se aplică o pedeapsă dela 1 — 500 fl- de poame ar fi prea virtoase punendu-se
Mai are loc sentinţa de dare şi re­ Totodată proprietarul poate fi lipsit prin în căldare pentru ferbere, se am esteci
ducerea nu numai la drojdiile de vin, ci judecata direcţiunii financiare dela favorul cu apă, ca s6 nu se lipească de căldare.
şi cu privire la scăderea cuantităţii, care care ’i-se dă prin lege. Poamele mai merunte cum sunt fra­
provin din ferbere, evaporare şi scădere. Toate cele mai sus îuşirate se află gile şi coarnele, care singuratice culese
în această privinţă serveşte de în­ prescrise şi îuşirate sub nr. 1 3 4 — 135 ar pofti multă perdere de vreme, se
drumare experienţele locale; dar’ nici-odată din procedura financială, dată ca mesură scutură de pe pomi pe pânzături late, rogojini
nu se iartă a arăta mai mare scădere şi îudruinare pentru diregetorii financiali. sau jiteie, de unde cu uşurătate se aşează
decât cum corespunde deplin adevfirului. în coşerci, corfe ori coveţi, prin acele
Economii noştri, cari se deprind cu
apoi se poartă Io buţi.
Conform legilor de consum (§§. 4 4 cultivatul viilor vor purcede foarte In-
şi 45 ) pentru scăderea anuală se so­ Buţile menite pentru ţinerea acestor
ţelepţeşte, dacă îşi vor câştiga cunoştinţă
cotesc 2 % j pentru reducerea cu drojdiile poatne Înainte de ce ar fi umplute se
în afară şi totodată se vor folosi de fa­
se flocoteşte la viu alb 10 •/<,, la roşu 6 % . direg bine cu spetează şi spală ca se nu
vorul care li-se dă prin lege. Interesul .
poată curge din acelea zama de poame.
Făcăndu-se socotelile pentru stabilirea bine priceput al fiecărui econom aşa pre­
Trebue se fie buţile bine direse şi întoc­
dării după-ce se subtrag scăderile, vinul tinde, ca se ne ştie folosi şi de drepturi,
mite, căci începând a ferbe poamele, foarte
care ar lipsi trebue luat sub dare. Se câ are pe spinare destule sarcini publice,
uşor se scurge zama printre doaje. CAtâ
socoteşte dare redusă atunci, dacă viuul care silit este se le supoarte ori vrea
ori nu. vreme poamele se află In ferbere, trebae
care lipseşte s’ar fi Întrebuinţat In con­
acoperite buţile cu scânduri ori jite ie .
sumul casei. Nu se poate socoti darea
Poamele se păstrează În buţi şi se
redusă, dacă vinul s’ar fi vândut fără a
ţin« seamă de îndatorirea trebuincioasă Ia
Ferberea rachiului de poame. lasă pentru dospire până-ce s’a form at
pe suprafaţa acelora o scoarţă sau p e liţi.
reducere. Aşa, dacă s’ar fi vândut vin înţelepciunea economului aşa pof­
Pentru ferberea rachiului poamele se la-
la o persoană diu acel cerc de dare, fâră- teşte, ca se ştie întrebuinţa Date pro­
trebuinţeazl mai înainte de ce s ’ar 5
ca acela aibă coală de controla. ducţiile sale, cât se poate cu folos. în
dat cătră adâncime scoarţa de pe su p ra­
vremea de astăzi, câud vinderea beutu­
Pentru trebuinţa casei de regulă faţă şi s’ar fi ivit chisăliţa peste sco a rţi.
rilor a ajuns mare parte pe mânile spe­
atâta vin se scuteşte de dare, cât a în­ Pentru fertul rachiului se folosesc
culanţilor, când abia se mai pot afla beu-
ştiinţat proprietarul că foloseşte dlnsul de regulă căldări de aramă, unele s ilit
ti'ri care n’ar fi falsificate cu tot felul
şi familia sa peste an. Dacă producă- de sistemul vechiu cu capac şi două ţevi,
de otrăvi, când o parte mare din poame
torul sau proprietarul de vin mai târziu care trec prin rCcitoare (comănac), ear*
pier si se sevîrşesc sub pomi, din causă
doreşte a ridica ori scăde cantitatea me­ altele cu ţevi serpentine, care se aşe&zl
c£ n’au nici un preţ, bine e3t3 ca pro-
nită pentru trebuinţa proprie, este lu- în r6citoare.
duefitorii sC le şti" Intrebuiuţa, ca se
datorat această Impregiurare a o aduce
aibă dobândă. Adeverata ştiinţă la fertul rachiului
la cunoştinţa îndreptăţitului cu încassarea constă, în grijitul focului, răcitoarei şi
dării, mai înainte de ce ar ţină socoteala. Dintre productele de poame mare
curăţeniei.
Proprietarul de vin, care ’şi-a înştiinţat parte se pot întrebuinţa pentru ferberea
Când aşezăm prunele In căldare sau
tot vinul pentru întrebuinţare la casă şi rachiului. Aşa cireşele, tot felul de prune,
căzan facem sob dinsa foc foarte bun,
totodată a şi plătit darea de consum, dar’ vişine, perseci, coarne, smeură. afine,
dar’ tot mereu mestecăm zama de poame
mai târzia doreşţe s6-’şi vendă din vin fragile şi perele dau rachiu destul de
In căldare, nu cumva poamele să se li­
în măsură mare, nu poate pofti sfi ’i-se gustos, cnrat şi bun.
pească de fundul aceleia. Văzând că în­
replătească suma plătită. Conform legii Ferberea rachiului, prin ţinuturile cep poamele a ferbe, panem capacul pe
de consum §. 85 darea de consum odată unde se cuitivă pomăritul este o îndati- căldare: dar’ totodată astupăm gura dela
plătită, nici-odată nu se mai restitueşte, nare foarte veche. Prin ferberea rachiului cuptorul cu foc, ca acela să ardă ca stins,
dar’ totodată proprietarul de vin numai economul grijitor şi păstrător are deo­ adecă se fie mai multă ferbinţeală decât
atunci este îndatorat a plăti dare şi dată mai multe foloase: işi face rachiu pară. De aceea astapându-se focul de
pentru măsurare, dacă nu s’a folosit de sănătos. nu cheltueşte pe otrăvuri jido­ regulă se pun în acela lemne mai groase,
împregiurările prin care se reduce darea. veşti bani scumpi. în urmă pe această care ard încet.
Când ar fi dat vinul In cercul seu de cale pe cele mai multe poame le poate în vremea cât se scurge ţuica sau
dare, dar’ la o persoană care n’are întrebuinţa cu dobândă. Buzla din poamele care să ferb, apa dia
coală de controlă. răcitoare trebue să fie cât se poate de
Nu odată este silit pomologul pă­
în toate caşurile, afară de transgre­ rece. Cu cât persoana care ferbe rachiu
strător şi cu bună socoteală, ca sg-’şi
siune, când adecă se vend beuturiie con- ştie ţină răcitoarea tot cu apă rece, cu
« adune fructele de pe pomii sei, şi să nu
tra cerinţelor prescrise prin lege, — în- I le lase a se frige ori putrezi pe păment I atât se câştigă rachiu mai mult si mai bun.
 Nr. 31 FOAIA PO PO R U LU I Pag. 123
Vasul în care curge ţuica sau suzla
Stîrpirea moliilor de vie, pânză ca paiangenii. Boabele în modul
s5 pregăteşte din lemn şi este aşa închis, acesta stricate mai adese-ori se află la
Moliile de viie (Cochylis ambiquella)
încât numai picurii pot străbate îa dînsul, vîiful strugurului şi încep a putrezi. Pu­
ivite în unele vii au stîrnit. şi îngrijirea
dar’ nici o murdărie nu poate străbate trezirea urmează parte din stricăciunea
oficiului de stat, care să deprinde cu cu­
ori câdă acolo. Când acest vas sg umple, omizii, parte pentru-câ se aşează pe boabe
noaşterea şi stîrpirea insectelor, şi a dat
sfi deşeartă în ceva buticea mai mărişoară, şi bureţi de mucegaiu.
următoarea îndrumare peatru stîrpirea lo r:
tare trebue să fie grijitâ. asemenea bine Omidele mai nainte de culesul viilor
„Moliile de vie se arată într’un an
ti nici o murdărie să nu străbată în dînsa. se retrag de pe struguri aşezendu-se pe
câte de două-ori. Omidele sau vermii
Poamele aşezate în căldare să ferb trunohiul viiei ori pe parii de care sftnt
din prima generaţie, să ivesc cu începutul
]i/,— 2 ore. Ferbătorul de rachiu trebue legate viţele. în locul de retragere pe­
lui Maiu, şi se găsesc până în primul
sfi ştie cată vreme să fearbă poamele şi trece ca omidă prin Noemvrie, apoi cu
pătrar din Iunie. Mai âutâiu omidele
pâni-când să scurgă ţuică bună. ivirea frigului să ţese în pânză şi acolo
strică bobocii de flori, mai târziu florile
îucercarea, că oare mai conţine ţuica petrece iarna ca larvă.
şi apoi boabele care se află în creştere.
spirt ori ba, se îndeplineşte aşa, că se ia L a începutul lui Maiu ori dacă este
Vermuteţii la început sftnt foarte micuţi,
■din ţuica curgătoare o lingură, care tur- căldură mai mare ca capătul lui Aprilie
de coloare verzie, mai târziu roşietici ce­
cându-se pe capacul ferbiute al căldării să arată fluturai, care îşi aşează ouăle pe
nuşii ori surii violeţi, capul şi primai
se aprinde. Dacă zama aceasta mai prinde bobocii de flori, ori pe mugurii crescănzi.
inel este negru închis, când omida este
ioc si arde cu pară vînătă se mai ferb Din aceste ouă să iveşte apoi generaţiunea
deplin crescută are o lungime de 8 — 10 mm.
poamele, dacă însă abia poate prinde pară, de molii, care roade florile strugurilor.
poamele din căldare se lapădă. Când suut Omidele aceste cu ochii n ici-o d ată
Moliile de viie se arată ici-colea şi
scoase toate, atunci se cearcă căldarea nu se pot vedă pe strugurii de o parte
în patria noastră, la noi de loc nu face
eq cumva s’au lipit de fundul aceleia. că sftnt foarte mici, de alta că pătrund
aşa stricăciuni ca în Helveţia şi în ma­
I»acă s ’ar fi lipit, să freacă cu ţiglă până tn bobocii de flori ori boabe: Unde se
rele principat Baden. Pe lângă toate
s'a curăţit deplin, dacă nu s ’ar fi lipit încuibă leagă ca paiangenii boabele cu o
aceste trebue să petrecem cu grije şi
rimic, atunci s ,j spală bine cu apă din pânzuţl foarte subţire, din care mai târ­
această Infăţoşare sporadică.
boitoare şi freacă cu o mătură aspră pre- zfu îşi ţfs pe struguri un cuibuţ lungăreţ,
Dacă se iveşte abia ici-colea câte la
care din lăuntru îl cuptuşesc cu multă
jititâ din crengi de mesteacăn. 5 — 1 0 viţe o singură omidă, atunci ne
C urăţenia căldării este o cerinţă de îngrijire, lu cuibul acesta petrece mai
apărăm de dînsele prin culegerea sau adu­
multă vreme, de unde apoi porneşte a-’şi
frunte. Kachiul de poame numai atunci natul acelora. In cas dacă s’au lăţit tn
«te deplin gustos şi sănătos, dacă să ferbe câştiga hrana.
mă3ură mare, întrebuinţăm stropitul. Pen­
!n căld are curată şi este scutit de afumat. La Începutul lui Iulie omida este
tru stropitul viţelor de viie se pregăteşte
După-ce s ’a fert 2 — 10 căldări de deplin crescută şi se aşează ca larvă lu
următoarea ap ă: în 10 litre de apă se
ţoică, ca re s’a adunat şi păstrat în buţi cuibul unde a petrecut, sau îşi ţese altă
topesc 3 chlgr. săpun moale negru, cătră
ori ciu b e re , urmează ferberea rachiului. pânză în crep.Uurile parilor de viie, uue-ori
această fluiditate se mai amestecă 1 */,
I>in ţu ică sau suzlă se umple căldarea pe sub legăturile întrebuinţate la v iie: chlgr. pulvere pyrethrum (zacherliu) veri­
btocm ai ca cu monturile din care s ’a fert paie, surcele, rogojină sau rafie. Larva tabil. Fluiditatea aceasta se mai subţie
ţaica, apoi să ferbe la foc lin şi pe în­ este de coloare albă Închisă în lungime
cu 9 0 litre apă curată.
cet rach iu l. de 6 mm. Stropirea cu această fluiditate să în­
Când se întemplă ferberea ţuicei cu In vreme de două săptămâni larva deplineşte cu ori-ce fel de stropitoare În­
deosebire trebue Pă avem bună g rije de trece prin metamorfosă, diu care ese datinată spre acest scop. La întrebuin­
rîcitoare, în care să se schimbe şi pună fluturelui moliilor de viie. Acesta este ţare căutom de-amănuntul ca să stropim
tot mereu apă rece. că aşa dobâudim cu ceva inai mare şi mai puternic decât numai strugurii aceia pe cari se află mo­
rachiu bun. fluturii moliilor de vestminte. Are o lun­ liile. Stropirea se poate mai bine în­
Proba, că oare mai află-se tn ţuică spirt, gime de 7 — 8 mm., eară cu aripile ex­ deplini dacă nu întrebuinţam ciurul, ci
se face întocmai cum s ’a spus mai nainte. tinse ajunge 1 3 — 15 mm. 1* luturul se j stropim numai priu ţeve o rază de flui­
Rachiul dobândit îu modul acesta este poate cunoaşte foarte uşor, căci pe spate ditate cât se poate de subţire, aţintită
cât se poate de bun şi sănătos. Pentru şi pe aripile deasupra se trage o vrestă de-adreptul unde se află omidele.
nai buna păstrare să aşează în buticele negrişoară, eară pe vtrful aripilor de­ Pentru stîrpirea fluturilor de molii
curate, cari să grijesc în pivniţe vreme asupra este un punct negricios, care sea­ se întrebuiuţează cu bun resultat şi nnele.
oai Îndelungată. mănă cu desemnul unei şeauă. Când pau- lampe. Aceste sftnt compuse aşa, că sti­
S â n t unele ţinuturi cum bună-oară sează îşi aşează aripile în forma coperişe- clele lampei prin partea din afară se li­
pe V alea-B istrei. unde să întrebuinţează lor de căsi. pesc cu un papir străvăzător uns cu cleiu.
rachiul de poame numai odată fert şi să Fluturelui acestor molii peste zi mai Când fluturii de molii în amurgul serii
numeşte ţu ic ă . Adevărat, că ese din poame multă vreme petrece retras pe partea din încep a rol şi sbura să aprind aceste
beutură multă şi sla b ă ; dar’ n a re nici jo s a frunzelor, numai seara sboară. îa lampe, fluturii alergând cătră lumină să
gustai nici puterea rachiului, care se do­ sborul acesta se împărechiază, după aceea lipesc cu grămada pe lampe. A ceste
bândeşte prin ferberea a doua. se pune la ouat pe boabele sau pe co­ lampe nu se pot întrebuinţa îq seri plo­
Ţ u ic a este o beutură puţin spirtuoasă, toarele de struguri, în tr’un loc aşează ioase, ori când să vede de lună.
care conţine o mulţime de apă şi părţi numai un singur ou,,, total câte 30— 40. Mai este un instrument pregătit din
nesănătoase, până-când rachiul prin a Ouăle aceste sftnt'yalbe, dar' numai ca hârtie ori scândură de brad în formă de
doua ferbere să curăţeşte în tr’atâta, că ochii liberi araţ-e-ori se pot vedă. lopată, o lăture se unge cu materie lipi­
conţine numai esenţa din poame. Din aceste ouă es la iveală a doua cioasă. Aceasta se pregăteşte din olein
Rachiul de poame, ca beutură este generaţiuujc de omide, care cu privire la de glicerin, sămenţă de in şi colofonia mes­
foarte sănătos, dacă să întrebuinţează în trup şi Coloare sftnt tot aşa ca cele din tecate într’o formă şi măsură. Prinderea
Qfcsură mică. D acă să ferbe în modal Iu n ie; /ia August străbat în boabele de moliilor să îndeplineşte aşa, că lucrătorul
oai sus arătat, atunci să poate păstra ani cu o mână scutură viţa de viie, ca să
struguri.
tdelungaţi. Ca câ t să păstrează vreme pună tn mişcare fluturii, cu ceealaltă lo­
/kşezendu se pe boabe, ori Ie încep, ori
oai lungă, cu atât să face mai bun. veşte după dînşii când sftnt porniţi spre
le r®d to tal; dar’ totdeauna le ţes în
 Pag. 124 FOAIA P O P O R U L U I Kr. Bl

lor în Austro-Ungaria. Societatea americană

Eburare; atingendu-’i s& lipesc cătră laturea * Pragătirea tincturii din nuci.
combinează, ca se câştige monopolul fabrică­
lopeţiii cleioasă. Asemenea instrument se j în modul următor se poate pregăti rii aprinjoarelor în toată lumea. Din toate
poate întrebuinţa şi ziua. tinctura sau extractul diu n u c i: culegem acestea este dovedit mal pe sus de toată în­
Pentru stîrpirea celor mai multe 4 0 — 50 nuci verzi pe la capfitul lunii doială, că dacă consorţiul ar pută se-’şi ajungă
Iunie şi începutul lui Iulie, până încă scopul, dacă este adevărat ceea-ce se spune
omide şi vermi de pomi sfi întrebuinţează
coaja nu s ’a întărit. Nucile se taie mfi- despre aparatul inventat, dacă inventatorii
curăţirea scorţii sau cojii crepată de pe
runt, peste dînsele se toarnă doufi litre n’ar fi aplicaţi a preda aparatul pe lâD gâ con­
trunchiul pomilor. Aşa şi de pe trunchiul spirt curat, sticla aşa umplută se aşează diţiuni acceptabile fabricanţilor de astăzi,
viţei de viie primăvara, când vremea este îu faţa soarelui. L a cSldnra unde ajung atunci fabricanţii din Austro-Ungaria ar fi to­
uscată şi călduroasă se rade cu grije toată razele soarelui se lasă cam 4 — 5 sfiptfi- tal nimiciţi.
scoarţa crepătficită şi se culeg de pe vie mânij în toată ziua însfi sticla se scutură
Luând tn consiaeraţiune, că prin darea
toate cepurile uscate. Scoarţa rasă şi uscătu­ bine. După-ce în vremea am intită s’a
proiectată s’ar îngreuna mersul regulat al
dospit bine această am estecătură, tinctura
rile culese se adună într’o pânză şi se ard. acestei industrii, de altă pavte admiţând, ca
sau extractul se strecură de pe nuci.
Dacă am lua seamă printre crepătu- aparatul inventat pentru fabricarea aprinjoare-
Tinctura aceasta de nou se aşează în
rile mai adânci larve, acele cu ac ascuţit lor ar fi atât de spornic şi productiv In lucru,
sticlă, la care se mai adauge 17 grame
atunci statul- să lucre într’acolo, ca se nu
se străpuDg şi aşa se ucid. Tot asemenea scorţişoară, atâtea cuişoare şi coaja de pe
ajungă în proprietatea unei societăţi, care ar
sfi cearcă şi parii de viie, de pe cari sfi o pomoranţă (portocală). Sticla bine as­
nimici total acest ram de industrie. Din
culeg ori-ce larve sau rfimăşiţe de legă­ tupată sau le gată de nou se pune sfi stee
contră să fie câştigat prin guvern şi predat
8 zile. împlinindu-se şi acestea, ferbem
turi din anul premergfitor. Aceste toate fabricanţilor, ca în acest mod să centralizeze
7 0 grame zahăr în tr’o litră de apă, care
se ard. fabricarea, când pot totodată vinde mai ieftin
aşa în stare ferbinte se toarnă pe tinctură.
Mai virtos trebue sfi fie cu bună şi aprinjoarele. Membrii conferenţei au hotă­
După-ce s ’a rficit bine, de nou se stre­
rît, că vor înfiinţa însoţirea fabricanţilor de
luare aminte economul, când curăţeşte cură, apoi se pune în sticlă,, de unde se
aprinjoare, aceea Ya suşterne ministrului de
scoarţa şi parii, ca sfi nu cadă şi rfimână poate întrebuinţa. A ceastă tinctură este
finance un Memorand, Pentru realisaresi ho-
pe păment larve. Din care causă este foarte sănfitoasă, căci întăreşte organele
tărlrilor luate şi executarea acelora, au sî?s
cu sfat, ca sub trunchiul, care sfi roade de mistuire ;şi tocmeşte apetitul.
un comitet.
de co:*ja crepătficitâ sfi se puni ceva pânză,
de pe care rămăşiţele aceste sfi se poată
aduna uşor şi aşa sfi se nim icească". Ştiri eeonomiee. Din traista eu poveţele.
S t a r e a in s t i t u t e l o r d e c r e d i t d i n Întrebarea 16 S. Mama mea a avat z z
frate mai mare, acela a răposat de vre-o 3-3
I t u d n p r s t a in ISO.'t, Conform B rutarii
ani, lfisAnd după sine mai mulţi orfani. Mar^t
Dreptul cambial. BtRtiRticci oficioase, cu finea anului trecut B’a mea a murit de 20 ani, avendu-me pe m ii*
afiat 31 bunei, nfară de aceste in cursul anu­ unicul fiiu. Moşioara ereziti dela părinţi a.«
Adese-ori ne-am spus datorinţa tn Impărţit-o Intre sine, tmpăciuindu-se cu d a n i'
lui s’au mai constituit trei; dur’ acestea n’au
foaia noastră tn favorul plugarilor, cât de avut bilanţ- LasAnd la o parte două bănci do pământ, ca să nu se Imbucâţeleaacâ In c u
mici părţi, căci şi aşa era micuţă. Im p ir.i-
sim ţită este lipsa pe terenul de drept şi agn«re, celelalte sftnt societiiţi pe acţiuni cu
niştea s’a făcut Intre ei cu vorba, dar’ nu îs
că bine ar fi se aibă poporul îndreptar un capitul do 107.520 02(i tl., mai mult cu scris, mai nainte do ce ar fi fost .Cartea fes-
în toate afacerile mai Însemnate, ca sfi-’i 23'/, millican» 11. decAt tn 1891. Dobândă duară". I)e atunci încoace tot acea frapi'-
curată încă bo poate. zice favorabilă, dAnd un ţanişte a stat cât au trăit ei, cât şi Intre d j
îndreptăm şi sfi-’i povăţuim fn necazuri, moştenitorii pAnă tn ziua de azi, fârâ nici i
resultat tio 15.797.130 fl. Această dobândă
Advocatul Nicolau Nilvati din Şom- neînţelegere unii f:iţâ de alţii.
arată 1-1.7°/o 1* Mită. Din dobănda curată s'a
cuta-m are, ca sfi poată sta tn ajutorul, Împărţit ea dividendă acţiouarilor l l . l milioane, CAnd se făiii cartea funduară,
moşia lor se înscrisă numai pe unchiul ţi c*
scutul şi povăţuirca poporului nostru, o:»r‘ pentru fondurile d'*, reservă fc’a votat
mama nici amintire, cu toate-că m a in a a t u : : ' ,
care nu este tn stare a pfitrundc tn cu­ 12.6° Partea care a m ii rămas s’a împărţit trăia ‘ i era In posesiunea jumătate a m o s s
noştinţa legilor din ţeară, fiind acelea ca provininne 8 % , ear’ pentru anul viitor părinteşti.
k’h transpir-’ 6.9° 0. Depunerile arată o sumă Părinţii mei nefiind oameni cu cart*. c ’«
mare parte tipfirite tot tn limba ungu­
de 1fis milioane. Afacerile cambiale , fără a ştiut nici n’au înţeles ce este înttbniauuntâ
rească, ne-a prelucrat un studiu sub nu­ Înşira aci gestiunea băncii auatro ungară — cu ce va urma nitii tArzfu. Pe când trezzn
m irea: „ C dlâuzd in d r e p tu l c a m b ia l “. dtla 109.1 milioane, cum e n In anul de mai părinţii mei, cal nu-’i bine, fratele mamei m c.ira
Cartea este tipărită tn tipografia A. Mu- cu moşia Intabulată pe el. Orfanii n’au rcr.
înainte, tn anul trecu t.s’a ridicat la 122.3 mili­
a lua inventar după tatăl lor, zicând c i ii-s.?
reşan din I’raşov, s i extinde pe 1 7 4 pa- oane Afacerile dc lombard dela G8.0 a suit adaug multe cheltuieli. Acum fiind ei tod
^ gine şi costă 1 fl. v a. Ia 86 .9 , ear’ la banca nustro-ungară acest majoreni s’a luat inventarul de mult, dsr
ram B’a ridic:it cu 1.6 milioane. împrumutu­ acum de mine nici că voesc a şti ră s t z :
Fară îndoială, cartea este scrisă cu
rile hipotecare s i Înfăţoşează cu 374 milioane, fiiul mătuşei lor şi cu parte cât ei toţi.
deplină siguranţă, pricepere şi împărţire Mă rog de răspuns cu atât mai rute,
amesinat annlui trecut arată un spor de' G7
b u n ă; dar’ ta ceea-ce atinge limba lite­ milioane. Capitalele de reservă ortiiuare şi căci în comuna noastră se face comaşaţia ho­
rară nu corfispunde deplin cerinţelor de tarului In toamna anului curent, se taie ho­
extraordinare formează 37 .3 % ,din capitalul
tarul In table. Me tem şi nu aş voi ca p u tea
astăzi. Cetitorii noştri, cari au trebuinţă fundaţionat. de loc a maniei să se taie într’una cu areea a
a cunoaşte afacerile cambiale, cari sfi de­
____ /' orfanilor, cred că va fi mai cu greu despănirta.
prind cu împrumuturi din acest ram, pot A b o iic tiitiJ n r . -#’>1-
C o n fe r e n ţă f a b r i c a n ţ i l o r d c a p r in -
sfi se folosească de cartea de sub între­ j o a r e . în 23 1. c. representanţii fabricilor de Respuns. în lege este deplină îc c r -
jire, ca în asemenea împregiurAri cum
bare, din care pot sfi-’şi îusuşească cu­ aprinjoare din ţeară s’âu sfătuit despre două
aceasta, averea să ajunge la adevăratul moşte­
lucruri. Primul obiect,*aflarea modului cum Bă nitor. Verii D-tale luând inventar trebuia se
noştinţele de lipsă.
se poată scuti contra dării pentru aprinjoare, pună şi mărturisească adevărat, câtă part5
Autorul, după-cum vedem a ţinut
care deja se proiectează In Austria şi care ar din moşie folosiţi însuşi şi câtă ei. Psrâ
seamă şi de starea m aterială a cetitorilor fi foarte păgubitoare pentru industria lor. Al făceau aşa, atunci averea se despărţia prii
noştri, punând cărţii un preţ ieftin şi judecătorie şi se Intabula în cărţile fira d e irs
doilea a fost despre o maşină inventată în
întocmai cum o folosiţi în natură cu cheteeii
deplin corfispunzfitor vremiistărilor 5 şi America, care prin o putere extraordinară poate puţine. între împregiurările care te afli c s - :î
financiale de astăzi | produce aprinjoare peste mesură multe şi re- un advocat de încredere, ori pe notarul cer-
j pede, deci ameninţă toate fabricile. Această cual, mergeţi la cărţile funduare şi cântări
Cartea se poate procura dela autor
i maşină prin o compunere miraculoasă aproape care table de păment Ie foloseşti d-ta. D e j
ori dela ^ T ip o g r a fia * , societate pe acţiuni unul din aceştia vei primi sfatul, ce cale si
1 total poate evita primejdia necrotinului cu
din Sibiiu. de urmat ca să poţi avă moşia, care
] care se luptă fabricanţii. Inventatorii acestui o foloseşti ca posesiune în proprietate. \ e:
îndată-ce vom studia şi noi deplin ş aparat deja au şi păşit la înţelegere cu banca plăti pentru transcriere şi pertractările ce
opul, vom reveni asupra cărţii de sub | * Osterrcichische Lăriderbanka, ca prin apara- lipsă după întocmeală.
întrebare. | tul acesta şi societatea „Diam ant Match'- com- ,
j pany,J- se monopoliseze fabricarea aprinjoare- *
 Nr. 32 A d ao s la „ F O A I A P O P O R U L U I » nr. 3 3 __ 1890 Pag. 125

care să câştigă prin cultură. Cu cât un

ECONOMUL popor este mai deştept, cu atât are chib­
zuială mai bună pentru pregătirea copii­
am ciuntat >sau cel puţin am împedecat
pe străini a vieţui numai singuri ei de
redactat de I. C OS T IN, pe spinarea noastră.
preot. lor sei la vieaţă, dându-le cunoştinţa de traiu între împregiurările de astăzi noi
Ne-a lipsit capitalele, cari pot ho­ sîtntem o gloată mare de popor expus
însoţirea industriaşilor români i i i Sibiin. tărî persoana la intreprinderi, cari o ajuţi*, la mulsul şi tunsul străinilor. Dacă şi avem
la ajungerea scopului. Banul este o putere ici-colea câta un industriaş, putem zice
Scăderea de noi adese-ori mărturisită , câ
foarte mare, prin mijlocirea căruia se că: prete tot neguţătoria şi industria
ite lipsesc legăturile mijlocitoare în afaceri de
negoţ, neavettd punctele de întâlnire, pe încetul pot isprăvi multe şi frumoase lucruri. este un isvor de câştig pentru străini.
se va repara. Astăzi ajldm cu bucurie , că Nouă însă, chiar această putere ne-a lipsit. Despre toate aceste fiind deplin con­
direcţiunea însoţirii industriaşilor, a luat Ne-a lipsit pătrunderea sau price­ vinşi industriaşii români s’au hotărît, ca
misurile de lipsă , ca se poată f i mijlocitoare puteri unite se adune un capital mai în­
perea, ca să ştim cunoaşte şi aprecia bu­
intre comunele ş i corporaţiunile care doresc a
nătatea comerciului măiestrilor şi industriei. semnat, prin mijlocirea căruia de o parte
crA neguţători români, ş i persoanele , ca ri ar
Număroşi dintre părinţi nostrii au avut să dee pâne unor neguţători români, de
vc'i a se deprinde cil neguţătoria. Aşa fiind
itnde este lipsă de neguţltori, crâşmari, mă­ mijloacele de lipsă, ca se poată întreprinde altă parte se crească, povăţuiască şi des­
celari, o ri măiestri români s l se sene la în­ ceva industrie, cari puteau să-’şi crească chidă cale atât tinerilor, cât şi bărbaţilor
soţire. Asemenea cine s i simte destul de deş­ băieţii pentru comerciu, industrie ori mai deştepţi şi destoinici de pe sate la
tept ca s l se deprindă cu ne guţltoria, o ri are neguţătorie.
meşteşuguri; din lipsa de pătrundere, că
pregătire ş i adeverinţă in dustrtală pentru alte
unde este isvorul adevărat de câştig s’au Societatea plănuită sub numirea „ I n ­
meşteşuguri, dar3 nu-'i lipseşte decât locul, s l
i i adreseze la îusoţtre. în prăvălia însoţi­ întrăinat dela aceste ramuri economice. d u s tr ia ş u l “ va avă menirea frumoasă:
r ii fie tn centru ari f il ia l ă , tineri români Şi astăzi sfint număroşi părinţi cu băieţi de a lăţi comerciul şi spriginl industria.
deştepţi, ca ri dorenc a se deprinde cu negoţul, lipsiţi de talente şi bună pricepere, adese­ Fiecare om cu judecată şi socoteală
âupă îm pregiurări, — cu un preţ destul de ori sânt de puţină speranţă, ca se poată Înţeleaptă poate înţelege, că dacă în lipsa
mic — pot p rim i poveţe le m ai de lipsă in tiegu-
scoate din aceia oameni învăţaţi ori de de capitale şi legături comerciale ca sin­
1/torie, făcind chia r ş i puţind praxă.
ceva valoare; totuşi întărită creşterea ace­ guratice persoane n’am putut să ne ri­
lora. Nu odată cheltuesc mult, ca numai dicăm din puterile proprii, unindu-ne avutul
să-’i poată vedfc domni. Lipsiţi de în­ vom pută isbutl. Nime nu poate trage
„Industriaşul". ţelepciune, trec prin şcoale cheltuind ca­ la îndoială bunătatea întreprinderii, ba
Meşteşugarii noştri rom/ini din Sibiiu pitale mari, ajungănd în vieaţa practică numeroşi sflnt, cări îşi arată dorul pe
şi alte oraşe In frunte cu unii bărbaţi abia se pot ţină de pe o zi pe alta. faţă, ca şi noi să ne deprindem mai te­
destoinici, cari poartă lu sufletul şi gân­ meinic cu comerciul şi industria.
Dacă părinţii ’şi-ar fi crescut ase­
dul lor aflarea adevăratelor mijloace prin Dovadă despre dorul ca să câştigăm
menea băieţi la comerciu ori ceva meş­
c&re un popor poate Înainta, sub titlul de terenul de comerciu şi industrie eBte păr­
teşug, dacă banii cheltuiţi prin şcoale
mai bus au pornit o lucrare sănătoasă, ca tinirea prăvăliei întemeiate de cătră „ în ­
’i-ar fi dat ca să Înceapă industria, atunci
t i întemeieze o societate puternică anurao soţirea industriaşilor rom ăn tdin Sibiiu “,
aceia ar fi putut II preţioşi pentru clasa
pentru lăţirea comerciului şi industriei. la care poporul şi neguţătorii români s’au
de mijloc şi totodată puteau trâl cu uşu­
Vreme Îndelungată, chiar veacuri dea- grupat cu alipire şi multă dragoste. Do­
rătate fericindu-se, căci meşteşugurile sflnt
rtndul poporul nostru a fost lipsit de mă­
„baie (U a u r “. Aci să dovedeşte lipsa vadă despre lipsa de povăţuire a unor
iestri. Clasa de mijloc, care dă putere săteni şi cetăţeni deştepţi, ne serveşte
de pătrundere.
nnei naţiuni, care priu muncă statornică rugările multor persoane cari toţi cer
Alt tmpedecământ din afară, cu care
adună adese-ori capitale frumoase, care
au trebuit să se lupte şi se luptă şi astăzi sprigin în marfă, învăţătură cum să-’şi
din avutul seu sprigineşte cultura şi creşte poată deschide boltă şi instruare cum se
ai noştri este închiderea drumului, care
bărbaţi cu ştiinţă pentru neamul din care poată vinde marfa ca să aibă şi câştig,
singur duce la cunoştinţa industrială.
face parte, nouă ne-a lipsit. Abia cu însoţirea toate poveţele aceste le dă cu
Străinii, cari s’au aşezat între noi,
ştergerea iobăgiei, cu punerea libertăţii bucurie bine ştiind, că isprăveşte o faptă
cari ţin cu mână de fer neguţătoriile şi
In locul sclaviei, ni-s’a deschis cale şi
măiestriile ca un monopol, cari pe popo­ de mult dorită.
noug la meşteşuguri. Astăzi însoţirea industriaşilor Încă
rul român îl privesc bun de exploatat şi
Dacă şi după un curs de aproape împlineşte un gol simţit şi astăzi învaţă
numai chemat a cumpăra şi a-’i susţină
o jumătate de veac totuşi ne aflăm cu şi induce în cunoştinţa negoţului o
pe dînşii: să Închid şi îngrădesc cât se
puţini măiestri şi abia cu ceva industrie, mulţime de persoane. Cu siguritate este
poate, ca fiii noştri se nu poată învăţa
vina nu ni-se poate imputa numai nouă. de prevăzut ce ispravă va face atunci,
şi Însuşi comerciul ori măestriile dela ei.
Împregiurările grele între cari ne-a găsit când va avă un capital puternic, când îşi
soarele libertăţii, nepriceperea cât sflnt Toate aceste au fost nişte lmpede-
va pută extinde cercul de lucrare după
de preţioase comerciul, industria şi mă- căminte destul de grele pentru persoanele
împregiurări şi trebuinţe, când va avă
iestriile ne-a împedecat dela isvorul bine­ singuratice, care n’au avut scut, sprigin
mai multe şi destoinice puteri de lucru.
făcător al acestor terene economice. ori povăţuire
Din toate aceste urmează, că inteli-
împregiurările grele au fost lipsa Nu numai atu n ci; dar’ şi astăzi tot
' genţa şi poporul nostru cu stare materială
de cultură, capitale, pătrundere şi închide­ cu acele greutăţi trebue să se lupte sin­
mai bună, se spriginească prin cumpărare
rea drumului, care te poate duce la cu­ guraticul. Aşa d. e. un tinăr mai price­
de acţiuni, întreprinderea plănuită cu un
noştinţa practică a întreprinderilor in­ pător din comună, care ar avfc ceva ca­
soop atât de măreţ.
dustriale. pital cu care să poată deschide o boltă
Nimenea nu aduce jertfă, căci banif
Mai nainte de toate un popor numai pentru neguţătorie, dacă n’are povăţuirea
cu care cumpără acţiuni, ;folosindu-se la
aşa se poate hotărî la un lucru mai mare şi îndrumarea pe care cale şi cum are
întreprinderi de comerciu şi industrie vor
dacă are cultură, adecă pricepere. Treapta, să urmeze ca să poată avă boltă, — stă lo­
aduce camăta dorită. Nu numai, ci este
care te înalţă şi însufleţeşte a intreprinde cului. Dacă vom avă un centru sau
de prevăzut că capitalul aşezat în ase­
un lucru nou, un lucru folositor, care te isvor comun, de unde se va pută da po-
menea întreprindere bine conduse va
dispune a-’ţi creşte fii tăi şi pentru alte poporului nostru îndrumările şi spriginul
creşte mereu, încât în scurtă vreme se
carieri de vieeţă nu ca cea părintească, cum poate ajunge la boltă, marfă şi cu­
va duplica.
este înţelepciunea şi judecata sănătoasă, noştinţa de lipsă pentru acest ram, atunw
 Pag. 126
Unicul ram economic, unde banul
se învîrte şi joacă repede este comerciul.
Lucru constatat este, că cu cât banul
circuleazâ sau să învîrte mai des şi re­
pede, cu atât adună dobândă mai mare:
Banul, atât când îl primeşti, cât şi când
îl dai îa comerciu trebue' s6 aducă ceva.
Toate aceste aşa fiind credem, că
părtinirea şi spriginul public nu va lipsi
dela o întreprindere cu menire atât de
folositoare şi deplin adeverită de tre­
buincioasă.
Cultivarea trifoiului incarnat.
(Trifolium incarnatuni).
De vr’o câţiva ani încoace la şcoalele
de agricultură, se fac încercări sau expe­
rimente cu cultivarea trifoiului Incarnat,
ca să se afle cerinţele pe lângă care poate
da rod mai bun, şi că răsplăteşte oare
îndestulitor osteneala?
Acest fel de trifoiu se face In fie­
care păment, dacă acela nu este de totu­
lui tot slab. Nu Ins6 In pămfintul umed
şi unde este expus la ape. Trifoiul In-
căm at dă nutreţ verde foarte bun, cu
deosebire însfi atunci, dacă se saemăuă
toamna. Semănatul de primăvară, după-
cum s ’a constatat, de loc nu este mulţumi­
tor. Fiindcă planta este numai anuală
şi gingaşe, sămănati primăvara o tmpe-
decă In dfcsvoltare frigul, seceta şi mărăcinii.
Dacă se seamănă toamna de vreme,
crescănd Intră pe iarnă cu fire şi se în­
frăţeşte şi tntufoşază. Primăvara
înaintea tuturor plantelor începe a creşte
şi ne dă nutreţ verde pentru vite.
mănatul se face la August şi Septemvrie
pe mirişte. Rădăcinile rămase In păment
din grâu sau săcară, pentru trifoiu dau
un fel de gunoiu, In care creşte mai iute
şi foarte bogat.
Cosindu-se trifoiul Incărnat, după
dinsul îndată se poate eCmăna: cucuruz,
meiu (mălaiu mărunt), măzăriche şi alte
plante de vară.
Acest trifoiu dacă întră ln iarnă mai
întărit cu rădăcini bune şi cade pe dinsul
neauă îndestul, ca se nu’l strice gerul,
dă recoaltă foarte bogată. Ca s6-!l putem
avă aşa, trebue grăbit cu semănatul.
După experienţele făcute, pe un juger
de păment se seamănă 20 chlgr., preţul
sfi schimbă între 5 0 — 7 5 cr pentru fie­
care chlgr.
Trifoiul Incărnat se seamăna mai
nainte totdeauna numai singur şi nu cu
alte plante. In unele locuri s ’au făcut
însfi încercări sfimănându-se mestecat cu
secară, şi a dat recoltă bună. Secara,
avend înclinare mare la înfrăţire, îutufi-
şare, prin firele dese apfiră trifoiul mai
slăbuţ peste iarnă şi primăvară contra
gerului. Axtă dobândă tot asemeneu fru­
moasă avem din nutreţ, căci şi secara
sporeşte recolta. Se pofteşte însfi ca sficara
FOAIA P O P O R U L U I Nr. 32
sfi fie mai rară. La 20 chlgr. trifoiu mă- roeşte generaţiunea nouă, care se mai
surăm 7 0 — 80 litre secară. sporeşte încă-odată până toamna.
Trifoiul sfi coseşte îadată-ce a înce­ în grânarul călduros chiar şi în timp
put a înflori. Nu trebue lăsat sg se îm- de iarnă, se pot spori. Unde odată s’a
betrânească. latre împregiurări favorabile putut încuiba, se stîrpeşte cu multă greutate.
se coseşte pe la capfitul lui Aprilie şi
Cu mult este mai uşor a împedeca
jumătatea primă a lui Maiu.
Intrarea gărgăriţelor în grânare, decât cum
Preţios este acest trifoiu, fiindcă scoate se poate scoate sau sttrpl, dacă odată s’a
pe econom primăvara la nutreţ verde putut încuiba acolo. Economul trebue să
foarte repede, chiar când lipsa de făn este grijească ca să nu ducă în grânarul se u :
foarte mare. Pămăntul, pe care se cul­ saci vechi, cari au fost luaţi din alte grâ­
tivă trifoiul încărnat, se îmbunătăţeşte şi nare, ciururi şi măsuri, cari au fost ţinute
plantele cari îi urmează, află nutremănt în grânarele străine, uude deja sânt găr­
îndestulitor In dînsul.
găriţe.
Plugarii noştri mai ales uude nu­ Voind a stîrpl gărgăriţele din grâ­
treţul este plantă folositoare care răsplă- narele uude odată s’au încuibat, mai ântâiu
teşte osteneala, pot cultiva acest trifoiu de toate trebue depărtate grânele din toate
cu folos foarte îndestulitor. crepăturile şi găurile ce s’ar fi aflănd în
Un lucru este constatat in economia dînsul.
câmpului: că cu cât pe păminte se saraănă Tot asemesea trebue scoase din din­
mai multe feluri de plante, cu atAt se sul toate bucatele tn lunile Maiu şi Iu nie.
sporesc isvoarele devenit. Cine ştie exploata Dacă gărgăriţele nu vor avă bucate şi
mai biue pămăntul, acela scoate mai buu grăunţe tn cari să-’şi aşeze ouăle, atu nd
şi mai mult folos. li-se ia putinţa ca să-’şi poată spori ge­
neraţie nouă. Prin împedecarea sporirii
totodată gărgăriţele se stîrpesc.
Stîrpirea gărgăriţelor. Dacă din grânare depărtăm toate
grânele, atuuci păreţii clidiţi ca se se
G ărgăriţele (sitophilus gran ariu s)
poată vărul se văruesc; în var Iasă se
sânt nişte insecte foarte stricăcioase, care
pune pulvere de sttrpit insectele. D aci
Intrând odată In grânare, fac foarte mari
grânarul ar fi numai din bârne de lemn,
pagube; de unde cu greu se pot depărta.
atunci tn toate crepăturile se suflă de
Sânt două feluri de gărgăriţe. Unele
2 — 3 - ori pulvere. de sttrpit insectele.
care se Incuibă In grâue: grâu orz, şi
Aceasta nşezându-se prin crepkuri, găr­
hrişcă.
găriţele nu mai pot vieţui.
Aceste se numesc C alan dra O srrana-
apoi Aerisarea şi ventilarea grânelor în ci
r ia } mai sânt apoi gărgăriţele care trăesc
este stricăcioasă gărgăriţelor; dar’ cu în­
tn fasole, linte, mazăre şi bob.
Se­ torsul şi tuvtrtitul bucatelor nu se poate
Nici-una din accste insecte nu fac
deplin stîrpl. E ite constatat, câ unde se
stricăciune în bucate până se afli pe câmp
păstrează curăţenie deplină, şi bucatele
sau In spice, ci numai după-ce s’au aşezat
noue se aşează după-ce se mătură bine
In grânare. Fiindcă sânt foarte rele de
toate crepăturile şi unghiurile grânarului,
frig, iarna tn rare locuri fac pagube.
acolo cu greu se pot încuiba gărgăriţele.
Unde Insă primeşte puţină căldură,
Grâul sau alte bucate stricate de
nu Încetează nici iarna cu distrugerea şi
gărgăriţe se pot curăţl prin triere.
risipirea bucatelor.
Văntul care se produce prin învlrtire»
De regulă tn vremea iernii se ascuud,
mai repede a trierului, fiind grăunţele scobite
şi se aşează prin crepăturile din grinzi,
de gărgăriţe cu mult mai uşoare, le poartă
podele ori pod. Primăvara tnadată-ce sim­
mai departe.
ţesc căldura îşi lasă adăpostul şi încep
Grăunţele stricate de gărgăriţe ori
a face adeverată pustiire în grâne.
se ard îndata, ori se pun în lăturile por­
Gărgăriţele din grâne sânt de co­
cilor, ori mestecate cu alte rămăşiţe de
loare negrie, aceasta de regulă îşi aşează
bucate se macină îndată pentru p o rci;
ouăle în grăunţul grânelor.
dar’ nici la un cas să nu fie duse îndărăt
Grăunţul îl găuresc de-o parte şi în în grânar, cămară sau alt ioc, de unde
această scobitură aşează numai un ou. gărgăriţele se pot trage la grâne.
Eşind vermelc din ou începe a se nutri
De sitele sau ciururile prin care se
din partea făinoasă a grăunţului, adese-ori
trieră grânele pline de gărgăriţe să grijim
numai chiar coaja (epidermis) rămâne ne­
să fie bine curăţite şi scuturate, nu cumva
atinsă. Când gărgăriţele sânt silite a
să rămână prin dîusele insecte, apoi să fie
vieţui din grăunţele cucuruzului, atunci
duse în grânar.
din acesta rod nnmai partea mai fări-
Două sânt lucrurile cele mai principale
noasă, adecă albuşul (edospermul), care este
în apărarea de gărgăriţe: grânarul se fie
mai moale; dar’ partea mai tare nu o
totdeauna cât se poate de curat, nici o
pot strica.
vechitură din alte grânare să nu între
în grăunţe se prefac în larvă şi trec
in dinsul.
prin schimbările naturale (metamorfosa).
După experienţele economilor, în Iulie
 Nr. 32
Regule despre grijirea cailor.
Dacă calul ar put& vorbi, eată ce
sr z ic e :
1. Când domneşte un ger de creapâ
pământul nu mg legaţi de un stîlp sau
alt obiect de fer, căci pielea gâtului îmi
este de lipsă.
2 . Nu 0 6 băgaţi peste noapte in-
tr’uu loc, unde pământul este primejdios
pentru culcare, de oare-ce fiind legat, nu
pot alege locui uude sg mg culc.
3 . Nu mg siliţi s6 mănânc mai
sultă sare decât voesc, puuâud sare in
orzul m eu; eu ştiu mai bine ca ori-ce
alt animal, câtă sare Îmi trebueşte.
4. Nu credeţi, că mg grăbesc dacă
mi loviţi cu biciul, căci eu mg obosesc;
aţi trem ura tot aşa de tare ca şi mine,
iscă cineva v’ar îmboldi cu lovituri de biciu.
5 . Nu vg închipuiţi fiindcă sânt
animal pot sg măuâuc tot felul de bu­
ruieni rele.
6 . Nu daţi cu biciul In mine dacă
a'am speriat de ceva de-alungul drumu-
iai, c ă c i la data viitoare îmi voiu aduce
aainte de aceasta şi vi-s’ar pute întâmpla
o nenorocire.
7. Nu mg faceţi sg tropotez, când
iD’.u o coastă, căci acolo sânt silit sg
rb duc sus Împreună cu trăsura şi cu
nine. Faceţi şi voi aceeaşi Încercare:
Cercaţi a sul o coastă In fugă cu o po-
rarâ grea in Bpinare.
8 . Nu mg lăsaţi tntr’uu grajd In în­
tunerec, de oare-ce când mg scoateţi afară
lamina îmi face râu la vedere, mai cu
ieama când pământul este acoperit cu
lip adă.
9 . Nu strigaţi h o (stai) fără nici
tn m o tiv . Spuneţi-’mi se mg opresc nu-
nai ntunci câud trebue sg mg opresc şi
deprindeţi-mg sg stau pe lot la primul
cuvân t: dacă hăţurile s ’ar rupe, sau v’ar
scăpa din mână, are sg vg pară rgu, că
nu m 'a ţi deprins sg stau pe loc la stri­
vitul vostru.
10. Nu-’mi daţi sg beau apă rece
În g h e ţa tă ; nu-’mi puneţi tn gură zăbale
râci, c i Incălziţi-le, ţinâudu-le in timp de
o m in u tă sau doug alipite de corpul meu.
1 1 . Nu-’mi porunciţi sg mg dau
Indgrfit acoperindu-’mi ochii, căci in acest
cas ’ mi-e teamă sg o fac.
1 2 . Nu mg siliţi sg alerg când
seobor o coa3tă cam repezicioasă, căci de
s’ar rupe ceva la trăsură, aş putâ sg vg
fie la rindul meu sg vg rupeţi gâtul.
1 3 . Nu-’mi puneţi u n căpăstru, ale
cărui catarame îmi pricinuesc răni la cap
sau aie cărni ochelari m’ar strlnge şi
n far împedeca sg vgd inaintea mea.
1 4 . Nu fiţi atât de negligenţi cu
harnaşamentul meu, iucât se nu vg ocu­
paţi a -’l repara decât atunci, când veţi
ra te că ’mi-a făcut o rană dureroasă.
1 5 . Nu mg daţi pe mâna unui
descreerat, care are mai puţină minte de-
-cât mine.
1 6 . Nu uitaţi, că in o carte veche
amica tuturor celor asupriţi, stă scris:
jOm ul drept are milă şi cu animalele sale,
dar’ cel ieu n’are inimă in pieptul lui1*.
, A m i c u l P r o g r e s u lu i “.
FOAIA POPORULUI
Contra sughiţatului.
Adese-ori se întâmplă, că pe cineva
îl ajunge sughiţatul fără oprelişte, care
slăbeşte şi spăimântă pe cel atacat, încât
îşi vede ameninţată săngtatea. Este lucru
foarte natural, că cel copleşit de sughiţ
aleargă sg afle lecuire, ca sg poată mai
curând scăpa. De regulă cu apă rece,
ghiaţă şi sirup din zăhar se fac încer­
cările pentru scăparea diu această stare
neplăcută. Este însg un metod de totului
simplu şi uşor, prin care se poate mântui
chiar şi sughiţatul cel mai greu. Anume:
cel-ce sughiţă trebue sg iee rgsuflare cât
: anii trecuţi. Poporul nostru mai bucuros în­
se poate de profundă, care sg ’şi-o reţină
ori înece cel mult V* sau 1 minută în­
treagă. In ori-care întâmplare fie sughi­
ţatul cât de greu, la prima sau cel mult
la a doua cercare sughiţul încetează.
Apărarea galiţelor contra holerei.
lu unele ţinuturi se iveşte adese­
ori această boală, care tace multă stri­
căciune tntre galiţe. Pentru scutirea ga-
liţelor este întrebuinţat cu bun resultat
accidul cloridric (muriatic), care se mestecă
în porţiune de doug linguri într’o veadrâ
sau doug cofe de apă, din aceasta adăpăin
apoi galiţele. De altcum această meste-
cătură de apă acruţâ este datina a se
folosi şi pentru porci, când s’ar ti ivit ln
vecinătate sau cerc ceva boală tutre dînşii.
Rachiul
Rachiul sau vinarsul, este lipsit de
toate materiile nutntoare, şi nu este fo­
lositor ca vinul şi berea. Luat tn can­
tităţi de tot mici înaintea meîei, face
poftă de mâncare şi înlesneşte mistuirea,
aţiţă stomacul a prepara sucurile mistui­
toare de bucate grele sâ se dig-;reze
(mistuiască) mai iu te; rachiul trece tu sânge
şi are influenţă mare asupra creerilor şi
nervilor, şi ti agită la o lucraremai mare.
Înlocuirea cea presupusă a mate­
riilor hrănitoare prin rachiu, pururea şi
viociunea, ce el nu dă pentru un mo­
ment, lucrează îndată după beutură lui,
şi îndată după aceea urmează o mare slă­
biciune. Rachiul luat ln cantităţi mari
şi neregulat, ce din nenorocire se întâm­
plă des, produce cele mai grozave boale
de stomac, de nervi şi atacă chiar şi
creerii. Câţi oameni vrednici şi de mare
preţ nu cad oare pradă acestui mare viţiu,
care astăzi la noi a ajuns din nenorocire
foarte întins. De aceea vom descrie încâtva
râul, ce aduce beutură de rachiu (vinars)
poporului nostru românesc. Căutând la
aceea, cât de tare este lăţită astăzi beţia,
sau necumpgtul in beutură, mai cu deosebire
beutură spirtuoaselor, căutând la aceea, cât
de tare sărăceşte poporul din causa beuturilor
spirtuoaselor, căutând şi la alte rele, care le
face necumpgtul beuturii în societatea ome­
nească, vom areta pe cât ne va fi posibil ur­
mările cele rele ale beţiei. (,6. Tr'.)
Pag. 127
Ştiri eeoîiomiee.
M a r t n a ţ ia . Dia acest comitat locuit
mare parte de Români, foarte arare-ori putem
afla câte ceva despre vieaţa acelui popor. De
astă-dată ni-se trimite un raport economie:
Poporul din Marmaţia se simte fericit
vezend frumseţa câmpurilor. Grânele peste tot
dau o recoltă îmbelşugată, atât cu privire la
bunătate, cât şi mulţime.
Cucuruzul de mulţi ani n’a fost aşa fru­
mos ca în vremea de faţă.
Nu tot aşa de favorabil putem vorbi
despre producţiunea nutreţului, care în acest
an din lipsa de ploi îu vreme potrivită abia
va pute ajunge peste jumătatea recoltei din
trebuinţează pentru nutreţ fânul de rîturi şi
munţi. Cultivarea unor plante de nutreţ, cum
sânt trifoiul, luţerna şi măzeriehea abia ici-
colea, dar1, mai vîrtos îa şesuri este cultivată.
Din lipsa recoltei de nutreţ preţul vitelor
început a scădâ tn mod înspăimântător. între
alte multe greutăţi lipra de bani este foarte
simţită. Falimentul, care a ajuns pe prima
bancă din comitat, care a sguduit piaţul Sige-
tului s5 simte peste întreg comitatul.
Pe lângă toate-că legea opreşte cămătăria
şi dictează pedopse aspre asupra acelora, cari
trec marginile leiţii, luând peste 8 % dobândă
după împrumut, la noi se lucră ca 30— 60% .
Jidovimea, care din Galiţia a inundat
ca uu potop comitatul nostru, care s’a adă­
postit la început abia sub garduri şi se aşe­
zau câte 10—20 suflete Într’un singur bordeiu,.
astăzi se fac proprietari diu cămătărie.
Poporul nostru cu putină excepţiune
lucră şl asudă, ca Be-’şi susţină cămătarii jidovi,
cari folosesc toate apucăturile căte numai mitea
omenească le poate descoperi, ca so ne ex­
ploateze poporul.
Ducă nu ne Yine ceva ajutor din afară,
ca so ne scape poporul do Împrumuturile
ruinătoare, atuuci în puţini ani Jidovii vor
fi stăpânii şi moşierii comitatului nostru.
P lu g e le c t r ic . Am pjuus dtp art o cu
descoperirile. îu lumea de acum oamenii în­
văţaţi prin ştiinţă vreau a descoperi adevărate
minuni.
Dupâ multele descoperiri de până acum,
în zilele trecute ziarele ne vestesc una nouă.
La Lipsea s’c inventat acum de curând
un plug electric. Cu acest plug aratul unui
hectar, Ia o adâncime de 35 centimetri; costă
numai 17 mărci (1 marcă = GO cr.), pe când
aratul cu plug cu abur costă 4 0 — 45 mărci,
ear’ cu boii 50 mărci. Este de însemnat, că
pentru aratul păTiâQtului la o adâncime de
35 cm. ar trebui înjugaţi ld plug cel puţin
10 părechi de boi.
V e lo c lp e d e î n o t ă t o a r e . Mulţi din­
tre cetitorii noştri vor fi vezut carul cu doua
roate numit velociped, de care se folosesc tn
zilele noastre pentru călătorit o mulţime de
oameni.
în felul acesta s’a fâeut o curioasă in-
venţiune psiu un fabricant de velocipede din
America, descoperind velo:iped, cu care poate
călători pe apă.
• Velocipedul este provezut cu nişte, bur-
dufi de gumă în forma unor perini, cari se
pot umfla astfel, nu numai câ velocipedal
poate îaota, ci poate duce oare-care greutate.
Omul şede pe burduful de gumă şi cu picioa­
rele mină velocipedul, care stă în legătura
încă cu doue aparate în forma roatelor dela
 Pag. 128
propelle, cari duc velocipedul ÎDainte prin
apă şi încă foarte repede. S’au făcut mai multe
probe şi au obţmut resultate îmbucurătoare.
D ir e c ţ iu n e a tr e n u r ilo r e n g le z e .
Ni-se comunică o hotărîre foarte însemnată,
prin care direcţiunea aceste'* trenuri, doreşte
ajutorarea economilor fsţă de crisa economică.
Direcţiunea trenului oriental, care trece prin
Britania-mare, a recfrcat pe toţi economii
care se afla de-a Jungul trenului, ca se-’şi în­
ştiinţeze la direcţiune toate productele econo­
mice. Aceste înştiinţări şi date vor fi îm­
prăştiate in Londra şi toate cetăţile mai mari
jn mii şi mii de exemplare, ca în modul acesta
se aderă In legătură direclă pe vânzători cu
cumpărători. în modul acesta li-se taie calea
la anteprenori şi tot felul de agenţi, cari astăzi
sflnt mijlocitori Intre producători şi consumători.
La exporturile Încheiate pe această cale nu
vor întrebuinţa tarifa de depărtare, ci tarifa
fcmty , adecă se va plăti 4 penny (12 penny
1 coroană) pentru 20 funţi engleri fără privire
la depărtare. Pentru un preţ atât de scăzut
vor exporta la cumpărători şi consumenţi pro­
ductele în cele mai dese caşuri acasă. Acesta
este un exemplu vrednic de imitare.
C a l tu r b a t. Uu foarte rar cas de tur­
bare s’a întâmplat zilele trecute în Camarom.
In căsarma călăraşilor de acolo, în mod ne­
cunoscut a turbat un cal, care a muşcat pe
nn sergent-faur ce se ocupase In giurul lui
ranele sergentului sflnt mari şi periculoase.
Rănitul a fost transportat Ia institutul Pasteur
din Budapesta, ear’ calul împuşcat.
G e r m a n i a p o f t e ş t e b il e t e i n l i m b a
n e m ţ e a s c ă . La recercarea consulului im­
periului german, ministrul de externe face
cunoscut ministrului nostru de agricultură, câ
ivindu-se unele rasuri, când biletele pentru vi­
tele exportate n’au fost provezute în regulă
cu traducere gemenă, deci pe viitor cu ase­
menea bilete nu Be moi pot primi vite In
Germania. Ministrul noBtru de agricultură
vrând-nevrând aduce la cunoştinţa comercianţilor
de vite, ca pe viitor ’şi cur,oas~ă de d:ito-
rinţă a-'*i traduce biletele în limba nemţească
câ numai nşa vor pute trece peste graniţa
imperiului germsn. Din această păţanie ar
trebui se înveţe cu diu Pesta, că se atlă cine
se reguleze pe oamenii, cari nu vreau u şti
de datorinţe.
K x jw r t u l tle p r u n e d i n C a l i f o r ­
n ia . Recolta de prune din California a luat
o extindere atât de mare, încât pe lângă
aceea că provede cu productele Bale întreaga
Americă, care îşi aducea prunele din Slavonia
şi Bosnia, dar’ astăzi exporteazâ şi în Europa.
Prunele din California sflnt mai mari şi mai
gustoase ca cele din Bosnia, cu atâta deo­
sebire, ca peliţa acestora este mai groasă.
Fiind mai ieftine ca cele din Bosnia, este de
prevăzut, câ vor câştiga terenul şi în Europa.
Mai vîitos în Anglia exportul să îndeplineşte
în măsură mare. Aceasta concurenţă de prune
devine îngrijitoare şi pentru ţeara noastră, cu
atât mai vîrtos, câ în California se pune mare
grije pe osca tal poamele, având în vedere,
că cu cât vor pută avă producte mai bune, cu
atât mai uşor vor & în stare a cuceri terenul
productelor noastre. Ar fi foarte de dorit,
ea economii noştri din ţinuturile bogate de
pomi se-’şi dee toată silinţa a cultiva pomii
cu grije şi a-’şi însuşi în mod sistematic uscatul
poamelor. Aceasta este singura cale, prin
eare se vor pută scuti şi susţină faţa de por­
nirea amintită.
FOAIA P O PO R U L U I
Din traista eu poveţele.
întrebarea 175. Noi doi bărbaţi tineri,
ambii ne-am căsătorit în Proştea-mică, pe
curtea şi averea muierii noastre. Unul ne-am
însurat î n . 1883, ear’ altul în 1886. Antistia
comunală săsească de aici a făcut unele sta­
tute prin care a luat o hotărîre, ca străinii
cari se aşează ori însoară aici având avere
se plătească o taxă de 50 fl. v. a., ear’ cari
n’au avere 30 fl. v. a. Numai aşa pot avă
drepturi comunale. Adecă să putem ave
dreptul a ţină vite la păşune şi a aduce lemne
din pădurea satului. Dacă mi plătim sflotem
exchişi dela toate drepturile şi venitul satului.
Au Saşii dreptul a pofti dela noi atare
taxă ori ba? Este lege prin care ne-ar putâ
executa pentru această afacere. Noi locuim
de un şir lung de ani, în vremea aceasta
am fost supuşi la toate sarcinile şi greutăţile
satului ca şi moştenii şi numai acum ne cere
să plătim şi taxa. Pe ce cale am pută scăpa
de atare taxă ?
I n iilo r P a p a r ă , Io a n P u p a ră ,
Respuns. Legea despre competenţă,
aşezarea în altă comuni din 1876 art. V.
apriat zice: Dacă cineva în vreme de 4 ani
neîntrerupţ locueşte îo ori-care comună şi
plăteşte toate sarcinile comunale, Bă priveşte
eş:t din legăturile comunei do unde a venit
şi să priveşte Intrat în drepturile comunei
unde s’a aşezat. Intrarea Bau aşezarea într’o
comună de regulă so face pe lângă înştiinţarea
antistiei comunale. în causa de faţă, când
v’aţi însurat luflnd muiere care avea casă şi
moşie, adeca prin tnsurare vaţi făcut proprie­
tarii comunei, antistia nu poate pofti preţ
pentru aşezarea ori Imetăţcnirea în comună.
Chiar dacă era statutul comunal, făcut înainte
de Insnratul d-voastre, totuşi nu putea antistia
pretinde cu drept taxa do aşezare. In afacerea
de faţă nici pentru aceea nu vă poate executa
pentru preţul de aşezare, fiindcă deja cănd
au trecut 4 ani dela aşezarea in comună n’au
avut drept a pofti asemenea taxă, mai vîrtos
nu pot pofti în vremea do faţă. De taxă şi
ori-c» pupt’ raro puteţi scăpa, poftind dela an-
tistie se ve dee in scris îndatorirea ce o pof­
teşte dela d-voastră, pn basa acelei scrisori
veţi fact^ recurs la pretură, spunând că aţi
ajun» In comună prin Insuraro şi sflnteţi pro­
prietari, de alU p.irte veţi cita legea amintită,
spunând câ au trecut 4 ani dela aşezare, deci
conform legii nu pont? pofti antistia taxă. Dela
pretură se poate ap*:la Ia cotigregaţiunea co­
mitatensă şi ministrul de interne.
Intrebana 176. Moşu-meu a vândut
la un om '/, jugăr de păment şi pâmântu a
fost Intabulat şi pe soţia lui care a fost
murit înainte de a face moşu tîrg cu omul.
Inventar încă nu a fo3t luat până în vremea
aceea după averea rămasă. Moşu a făcut con­
tract cu omul şi ’l-au trimis pentru Inta-
bulare. Aflându-se la cartea funduară Inta­
bulat pământul şi pe moaşa, nu s’a putut
transcrie pe cumpărător. După moartea mo­
şului, luându-se inventar după amândoi întreaga
moşie, s’a Istabulat pe copiii moşului, fireşte
şi pământul vândut de moşu la omul acela.
Eu ca nepot Ia copii moşului am cumpărat
întreaga moşie dela dînşii în care e şi pă-
pântul vândut de moşu. Acuma e întabulat
pe mine. Eu am îmbiat omul care are partea
vândută în posesiune se-’i întorc banii oari
’i-a dat la moşu pe pământ, dar’ nu se învoeşte.
Din contră pofteşte ca se-’i dau contract. La
aşa ceva nu me Invoesc bucuros, fiindcă mie
îmi trebue pămentul tot cât e intabulat pe
Nr. 3 2
mine, fiind plătit cu un preţ destul de m a r e .
Aproape 10 ani de când foloseşte cum părăto­
rul pământul fără să fie întabulat pe dînsul
Me rog să me sfătuiţi, eum se fac?
Răspuns. De oare-ce pământul vândut
nu s’a întabulat pe cumpărător şi astăzi «e
află pe dta, care plâţeşti şi darea cu toat«
sarcinile, cumpărătorul este silit să-’ţi predee
în biruinţă moşia, dacă ti replăteşti preţu l <!e
cumpărare, subtrăgându-’şi darea şi cheltnelil*
ce vin după acea avere despre toţi anii c £ j
a folosit-o. Fiindcă nu ee învoieşte să-’ţ i p*i
measeă banii, cere limpezirea afacerii d e!i
judele cercual reges;.
Întrebarea 177. Am cumpărat o avere
(moşie) dela unchii mei cu 700 fl. v. a., de$
averea e vrodnică de peste 2000 fl. P â £ i
astăzi nu ’mi-a venit să plătesc percentele dj
cumpărare. VS rog să-’mi răspundeţi în p r e ­
ţuita foaie, că câte percente plătesc după sa
contract de 700 fl. v. a .?
T&tăreşti, F - C~
Respuns. Astăzi de regulă se p l ă t e ^
dela sută pentru averile cumpărate o p e r c s >
tuare ori competenţă de 4.3 fl. îm p ă r ;ir a
Insă nu se face totdeauna după preţu l ii
cumpărare, ci şi după venitul curat ori d a n ii
pământului cumpărat.
întrebarea 17S. De unde şi CU c e p r t;
aş pută dipăt.a o Gramatică pentru I n v ă - 4-
rea mai cu înlesnire a limbii maghiare?
Tătăreşti. F~. €71
Respuns. Gramatică pentru Inveţ-arti
limbii maghiare se află do Putnokf A *. <3
preţ de 80 cr. şi de Kozma Endre cu î l
Le poţi cumpăra dela „ Tipografia* din S i b i u
întrebarea 179. Calea ferată de o r i
zidită trecând şi prin comuna noastrâ, c m
ocupat vre-o 5— 6 jugore de pământ d ic is­
lazul comunei. La înţelegerea avută ca soci e­
tatea, care clădeşte calea ferată, ni-s’a p re *= !
cu 200 11. jugărul, rămânând ca jumătate d a
preţul pământului Bă ni-B6 solveascâ la îr^rs-
putui lucmlui. Lucrul esU; aproape ifpr>.vr..
dar’ noi n’am primit nici un crucer n :d dc:
prima nici din a doua rată a banilor.
Cure este calea ce am avâ de fS cct
pentru de a-’şi primi comuna banii?
Şeinlacul-marc. Simian P o jx t^
R e s p u n s . N’aveţi alta de făcct, dc-cd:
s6 provocaţi societatea, care a Întreprins Î 3 -
crarea se vă plătească conform În ţe le g e ri
avute. Dacă această recercare nu v’ar â s e t
la scop, atunci nu ve rămâne alta, decât p r i î
judecătorie regească să poftiţi pe basa p ra -
tocolnlui de împăciuire, ca să vi-se p l ă t e ş t i
fără amîmire preţul pentru islasul expropriat.
Voind să ştii şi mai apriat ce ziee legea c j
expropiare, ceteşte „Eccmotnul* din anul t r e ­
cut numerii 23— 24, acolo afli mai pe fc-rţ
poveţele aceste.
întrebarea 180. Eu în anul viitor p ă ­
şesc în vîrstă asentarii, tata ar voi ca s#
mă scoată dela miliţie; pută-mS-va scoate fs~ri
ca Bă aibă osteneală multă şi cheltueli m a ri ?
Pe ce cale trebue se umble ca să mă poată seoac*
Pianul-inferior. • I -i.
Respuns. Dacă eşti numai singural
fiiu la părinţi, atunci poţi fi scutit dela miLhis
şi pus în reservă. Asemenea rugări pentru
scutire Be fac de cătră notarii eercnali. D e c i
dorind ca se fii scutit, te îndreaptă la
notar şi cu aceia te sfătuieşte în a c e a stă
afacere.
 N?. 33 A d aos la „ F O A IA P O P O R U L U I » n r . 3 3 — 1896 Pag. 129

ECONOMUL
de COSTI N,redactat 1
productele aceluia, fie plante ori metale ; 1 tul de preţioasă, care nu o poate răpi
cu atât sporesc mai repede avuţia naţio­ I dela om decât moartea. După aceea sfi-şi
nală. Adevărat, că numai prin avuţie s»/ ; împărţească băieţii la agricultură, meşte-
preot. câştigă avuţia. Cu cât însfi un popor a : şuguri şi neguţfitorie.
putut ajunge Ia mai multă cultură, cu
Târia naţională. i Dacă noi ca popor vrem sfi fim tari,
atât este în stare a pfitrunde mai uşor
| atunci sfi ne încuragem la lucru, sfi mun-
Fundamentul, pe care se poate clădi în tainele naturii. Putând străbate în
| cim fiecare aşa de cu sîrguinţă cum ar
bunăstarea unui popor, tăria care poate tainele şi secretele naturii, va "fi în stare
| trebui sfi trăim veacuri şi sfi păstrăm cu
e£-’1 ridice la cultură şi îndestulire, este I a scoate prin lucrare câştigul dorit.
atâta scumpfitate, ca-şi-când n’ar trebui
avuţia naţională. După-cum se desvoaltă şi propăşeşte se murim nici-odată. Fiecare în locul seu
Istoria biblică şi profană ne amin­ cultura în zilele noastre, după-cum se sfi fie o maşină de muncă.
teşte multe episode şi întâmplări, din sporesc oamenii, trebue sfi îuaiuteze şi
Lucrul şi munca sfi fie împreunată
cari putem afla, că atât singuraticii oa­ economia. Dacă toate lucrurile de sub
cu pricepere, încât pe ori-care teren de
meni cât şi popoarele numai prin avuţia soare se află într’o mişcare de progres economie ne-am afla se facem ispravă
naţională au fost în stare a se avânta şi înaintare, toarte firesc lucru, că şi eco­
cu socoteală şi înţelepciune. Când am
Ia cultură şi putere. Avem dovezi ne­ nomia câmpului, industria şi neguţfitoria apucat a cultiva un ram în economie sfi
numărate în istoria Crecilor, şi latinilor trebue se ţină paş cu progresul. fim răbdători şi tot ceea-ce facem se fie
că popoarele prin bunăstare au ajuns la
Noi Românii în ramurile economiei luccrat cu chibzuială. Prinzând un lucru
mărire, glorie şi ştiinţă.
naţionale ne aflăm abia la început. Lu­ cu mâna, acela sfi-’l isprăvim cât se poate
Lucrul, sîrguinţă si păstrarea pururea
crarea pământului, sfim’ânatul, seceratul şi şi cât iartă împregiurările de bine. Sta­
& ridicat naţiunile ear’ risipa le-a dejosit
cultivarea puţinelor plante le îndeplinim tornicia este o virtute, fără care economie
umilit şi chiar sclavisat.
şi astăzi toate aproape după regula moş­ nu se poate îndeplini.
Când singuraticul sau un popor, sfi
tenită dela străbuni. Alte popoare ară Economul trebue sfi fie deştept şi
ştie ambiţiona, ştie avea aspiraţiuni, atunci
cu pluguri cu vapor şi electricitate, noi pătrunzfitor, că între ori-care împregiurări
se află la pragul de a-’şi întemeia 'bună-
abia am părăsit plugurile şi grapele sfi afle în ce mod, pe care cale din
Btore. Voinţa este isvorul de unde mâ­
de lema. care animale ori plante poate avfc câştig
necă şi porneşte dorul de îndestulire.
Noi cu rluri şi npe bogate n’avem mai bun. Din ce are folos cultivă, de
Adevfirat, câ toţi oameni an o însuşire,
decât ici-colea câte o moară dar’ de fa­ unde are pagubă părăseşte.
dorul de a fi fericiţi; dar puţini pot păşi
pe calea, care duce la fericire şi îndestulire. brici nici pomană, pAnă-când alte popoare Mai vîrtos astăzi, când crisa econo­
întrebuinţează rîurile cu multă dobândă : mică bântuie atât de păgubitor, când
Nu vom afla nici un om, care sfi nu
apa le adună avere. speranţâ de sprigin şi ajutor dela stat
dorească a vinde lumina şi frumseţa soare­
lui ; dar nu toţi aceia se ştiu folosi de lumina Avem sate curat române, câte cu şi comună, singuraticul nu poate aştepta,
binefâcCtoare. Aşa sântem şi cu dorul de B00— 3000 suflete române totuşi între când sarcinile şi dările copleşesc pe eco­
» fi fericiţi şi Sndestuliţi, numai că nu aceşti fraţi ai noştri, industria şi negoţul nom; silit este singur, lăsat pe puterile
toţi folosesc vremea se lucre şi obosească se află în mânile străinilor. Dacă şi avem proprii a combina pe ce cale şi cum se
ca se poată ajunge la ţinta fericirii. ici-colea câte un negustor şi măiestru poate ferici.

Dacă noi Românii, ca popor din lipsit fiind dc capitale pribegeşte; dar’ In mfisura, care membrii unei naţiuni
străbuni avuţi şi vestiţi în lume de pu­ străinii trăesc între poporul nostru ca sdnt destul de culţi, deştepti şi ageri
ternici, vrem sfi ajungem la mărire şi mărăcinele în pământul cel gras. Se a-’şi deschide izvoare de venit, fie din agri­
putere, atunci mai nainte de toate trebue fac doinni şi se îngraşe din sudoarea cultură, industrie ori neguţâorie, sporesc îa
sfi punem basâ averii naţionale. Averea noastră. bunăstare; creşte tăria şi avuţia na­
naţională, este fundamentul cel mai pu­ Câtă vreme vom sta privind cu mânile ţională.
ternic, pe care se razimâ cultura, ştiinţa încrucişate com tot scâpâtăm, câtă vreme De crîşmă, beuturi, jocuri de cărţi
şi armata. ne vom lega de datinile străbune fn lu­ şi alte risipe, fiecare econom trebue sfi se
Naţiunea avută, este în stare a-’şi clădi crarea pământului; vorbă nu poate fi de păzească şi scutească ca de foc, căci
şcoli măreţe poate sfi-’şi aibă dascăli în- înaintare. De industrie şi negoţ în trecut aceste pficate sânt mama tuturor neferi­
Tfcţaţi şi prin mijloacele materiale îşi poat8 abia aveam cunoştinţă; dar’ astăzi se cirilor. Cine între Împregiurările grele
trimite fiii prin ţeri şi peste mări, prin pofteşte se privim la dînsele şi sfi ne de astăzi, când omul sîrguincios şi păs­
cultură dă fiilor zestrea cea mai preţioasă: îndeteinicim cu dînsele. trător se poate ferici cu greu, s’ar încu­
ştiinţa. în mfisura care s’au schimbat şi ri­ meta prin minte slabă la risipire, acela
Un lucru vedem şi este deja con­ dicat sarcinile publice, în proporţie cu sigur ajunge gol şi mişel, pe rîsul şi bat­
statat, că numai aceea naţiune poate fi dările trebue sfi ne sporim venitele. jocura lumii.
şi este avută, care jertfeşte mult pentru Voind noi a vieţui ca un neam de
Fără socoteală înţeleaptă, exploatarea
agricultură, industrie şi comerciu. Avuţia cinste şi fălos pe romanitatea noastră,
pământului, întrebuinţarea tot petecului,
se poate câştiga, singur numai prin eco­
creşterea vitelor de rasă bună, sîrguinţă datori sântem ca din rfisputeri sfi muncim
nomia naţinoală. a ne crea şi aduna avere. Când un sin­
multă şi păstrare înţeleaptă, nu putem
Adevăratul şi nesficatul isvor de guratic sau neam au 8juns la bunăstare,
ajunge la bunăstare.
câştig pentru cetăţeni este pământul cu atunci poate isprăvi multe şi mari lucruri,
productele sale. Pământul varsă bună­ Economul trebue sfi fie deştept, ca
de care sărăntocul nu cutează şi nu poate
tăţile sale de pe suprafaţă şi sînul lui. sfi nu-’şi crească toţi copfi la coarnele
sfi se apuce. Vrem sfi fim naţiune tare,
De pe suprafaţă se iau toate productele: plugului, Împărţindu-Ie o parcelă doufi de
trebuie sfi ne adunăm avere din agricul­
grâne, poame arbori; ear’ din sînul ace­ pământ câte În 3— 4 părţi, prin aceştia
tură industrie şi neguţfitorie. La lucru
luia metalele cele mai preţioase: ferul, sporeşte sfiracii naţiunii.
deci ca albinele şi furnicile, că aşa vom
cărbunii de peatră, sarea, aurul şi argintul. Are un părinte mai mulţi copii, da­ ajunge la bunăstare şi prin aceea şi la
Cu cât cetăţenii unei ţeri sunt mai torinţa primă este sfi le dee cunoştinţă j tărie naţională.
deştepţi în exploatarea pământului, cu de carte, căci pentru băieţii sfiraci cuno- j
cât ştiu mai bine întrebuinţa şi prelucra ştinţa câştigată în şcoală este zestre des- !
 FOAIA PO PO R U LU I Nr. 33
Pag. 130
nomie cultivarea pământului cu asemenea taţi se astupă cu ţârînă fină şi se p u n
Cultura hemeiului. plante poate produce de 10-ori mai mare lângă fiecare câte un băţ. Crescând ml&-
(Humulus lupulus). diţel se leagă cătră aceşti părişori c u
venit decât sămânatul cu grâue.'
în măsura care sporeşte producţiunea paie, teiu ori rafie. Pământul dintre p la n -
Hemeiul este o plantă destui de
de bere în patria noastră, tot mai mult taţiunea de hemeiu se sapă şi c u r ă ţe ş te
trainici, adese-ori ajunge peste suta de
se caută şi hemeiul. După încercările necontenit de mărăcini.
ani. Curpenii de hemeiu bine grijiţi
de cultivare a plantei diu anii din urmă Toamna curpenii de hemeiu se r e -
ajung o lungime de 5 — 7 m., ear’ rădă­
mulţi economi ’şi-au câştigat convingerea, tunzesc câte de 3 0 — 40 cm. înălţime d e l a
cinile întră câte de 3— 5 m. adânc în-
că hemeiul răsplăteşte îndepiin osteneala. pământ, partea rămasă se pleacă şi
pământ pentru a ’şi trage nutremântul.
Astăzi cultura grânelor, care n’au Diutre curpenii de hemeiu numai plan­ doieşte în jos: Peste iarnă hemeiul t a
nici un preţ, care abia în parte răsplătesc tele femenine produc recolta pentru fa­ contra gerului se acopere cu gunoiu o r x
kcrul mult, de loc nu pot servi ca isvor de bricarea berii, de aceea şi numai acestea paie şi o pătură de păment în g r o s im & a .
câştig pentru economi. Ajungând eco­ se cultivă şi sporesc. unei brazde. Dacă în plantaţiune ar r ă ­
nomii între asemenea împregiurări grele între plantaţiunile de hemeiu trebue sări mai mulţi vlăstari de genul b ă r b ă ­
cu cultura grânelor, înţelepciunea aşa le să se cultive şi plante masculine, că aşa tesc sau bolnavi, aceia se depărtează ş î
dictează, se caute şi alte plante, care se fructifică plantele femenine şi produc locul se suplineşte cu alţii.
sflnt în stare a răsplăti lucrarea pământului. hemeiu cu mult mai bun şi mai aromatic. Plantarea hemeiului se îndeplineşte
Fabricanţii de bere în lipsa heme­
Partea principală din hemeiu este în formă de patru-ughiu, mai bine şi p o­
iului cultivat în ţeara noastră importează
lupulinul, care dă berii gustul amariu, plă­ trivită este plantarea în forma unui c i n c i -
câte 4 — 6 mii măji metrice din străină­
cut şi aromatic. Bunătatea hemeiului sâ unghiu, că aşa tufele au mai mult s o a r e
tate. Considerând, că pământul ţerii
preţueşte dela conţinutul lupulinului, aşa şi agrul se poate ara în trei direcţiu xu -
noastre este destul de potrivit pentru
cu cât fructele hemeiului conţin mai mult In Anglia între 100— 150 plante fe m e —
cultivarea hemeiului, că atât în bunătate
lupulin cu atât se plătesc mai bine. Lupu­ nine se atlă o plantă de sexul b ă r b ă te s c .
şi mulţime se apropie de hemeiul belgie
linul să compune din druse galbine, care Hemeiul se cultivă ca viia pe p a r i ,
şi boli m, economii noştri n’ar trebui
este nşezat pe partea din lăuntru a stru­ şi se Împletesc pe aceştia după c u r s u l
de loc sâ sc înstrăineze dela cultura aceluia.
gurelului, fiind copt se poate alege în
Adevărat, că plantarea unui teritor soarelui.
formă de. pulvere galbiuă. Dela lucrarea pământului şi în g r iji­
cu hemeiu costă mult, câ grijirea şi sus­
Lupulinul conţine mare parte ceară rea plantei atirnă atât mulţimea cât şi b u ­
ţinerea pofteşte deosebită lucrare; dar’
şi răşină, de aceea încălzit se înmoaie,
venitul ce se poate dobândi după asemenea nătatea recoltei.
lipeşte, se aprinde lesne şi are un gust
muncă este foarte frumos. Ilemeiul îşi ludată-ce înceată gerurile şi b ru m A
foarte atnar. de primăvară cu începutul lui Aprilie
răsplăteşte lucrul.
Hemeiul are mai multe varietăţi sau
Un teritor de un jagăr plantat cu desgroapă tufele. După desgropare la 1 5
feluri, de regulă însă se deosebesc două
hemeiu, lucrat după toate regulele, poate zile tufele se rotunzesc şi curăţesc. M u­
feluri mai însemnate: hemeiul de vreme
da o recoltă da 4 — 6 măji metrice. Dacă gurii cei tineri, cât şi rădăcinile la t e r a l £
şi târziu. Primul se coace în August, din anul trecut se taie cu cuţitul ap rosrp e
presupunem, că maja metrică ae poate
celalalt în Septemvrie şi Octomvrie. de tulpină, lăsându-se numai tulpina şi
vinde cu 150 fl. acesta este preţul cel
Hemeiul cel mai bun se produce pe rădăcina principală. Lângă tulpină se
mai scăzut, atunci de pe asemenea te ­
pământ năsipos şi uşor, se face şi pe pă­ pune ţărlnă, gunoiu de grajd sau g a a o ia .
ritor se dobândesc 6 0 0 — 9 0 0 fl.
minte lutoase, orgiloa8e; dar' nu e«te aşa compost.
Putând scoate un econom de pe
bun ca cel de pe pămînte nesipoase. Crescând tufele, trebue sâ aibă psLri
un teritor de jugăr atâta venit, de loc
Creşte bine şi pe pămiute petroase, când lungi pe care să se acaţe; cu cât p a r i i
n’ar fi mirare, dacfk ln loc de alte plante
petruţele sftnt mărunte, prin care rădăci­ sânt mai înalţi, cu atât mai multe fru n z ă
economii mai săraci s’ar deprinde aievea
nile pot străbate în adâncime, tot ase­ şi roadă se face. In locul parilor se p o *
cu cultura hemeiului, care râspiUt-şte In-
menea în păminte fieroase. întrebuinţa şi acăţătoare de strmă.
deplin osteneala.
Hemeiul pofteşte o climă caldă ca Hemeiul este deplin copt, când s e
Economii din comitatul Vaş şi Trei-
viţa de vie, căci are adese-ori trebuinţă
8caune cari sâ deprind cu cultura heme­ închid cumbelele sau strugurii, când r ă s ­
de toamnă lungă. Itecere arătură adâncă,
iului, ar putâ sâ spună, că planta aceasta pândesc un miros aromatic, când f r u c te le
puţin umedă; doreşte situat aşa, ca se fie
ln ce măsură poate răsplăti grijirea şi sânt lipicioase, vîrtoase şi elastice.
scutit de vânturile de Mează-noapte.
munca. Fructele coapte au coloare v e r z ie
Noi avem numâroase comuue unde Hemeiul se plantează din vlăstarii,
şi puţin sclipicioasă, după recoltă şi c â n d
hemeiul sălbatic, eacă aşa de sine să care se taie primăvara de pe curpenul
s’au uscat devin mai întunecate şi p u ţin
face destul de frumos. Aceasta serveşte hemeiului aproape de rădăcini. Pământul
roşietice.
dovada cea mai temeinică, despre na­ unde se plantează se rigoleaza şi guno- Fructele se adună in coşerd şi s e
tura pământului şi climă, că acolo s’ar ieşte bine ca mlădiţele tinere se aibă de, despărţesc de cătră strugurei cu m b elele
putâ cultiva hemeiul cu frumos câştig. unde tr.ige suc şi se poată prinde putere. de coloare albie sau roşieticâ, aceste s «
Economul deştept şi înţelept, nici­ Plântându se -vlăstarii, se statoreşte păstrează ca rămăşiţă. Fructele a d u n a re
odată nu trebue să se lege cu sîla de depărtarea la 1 3 0 — 180 cm. cuadraţi, ca se uscă pe poduri curate uude se î n t o r c
cultura anumitelor plante erezite din să se poată săpa piutre viţele hemeiului. şi învîrtesc cu bună grije. Când h e m e iu l
străbuni, ci se pofteşte sâ fie destul de Pe un jugăr se plantează 3— 5 mii tufe, este deplin copt şi bine uscat se a d u n ^
pătrunzător a-’şi cunoaşte pământul şi în gropi de 4 0 cm. adâncime. Plantarea în vrafuri mari.
prin încercări sâ-’i ştie exploata cât nu­ se îndeplineşte în Maiu sau Aprilie. în ­ Frunzele de pe hemeiu în cep ân d
mai se poate de bine. Cu cât un eco­ tr’o groapă se pun câte doi vlăstari, aşa din 1 0— 20 Iulie se taie cu foarfecile şS
nom ştie şi poate străbate mai adânc in însă ca capetele deasupra sâ se atingă se depărtează începând dela vîrf în j o s
exploatarea şi întrebuinţarea pământului unul de altu l; d ar din jo s să fie de până la 1.3 metru înălţime dela păm ânt,
seu, cu atât este în stare a scoate din 1 2 — 16 cm. depăm re. ca căldura se poată străbate fără îm p e -
acela dobândă mai multă. Vlăstarii se aleg ca să fie deplin
decare la fructe.
Hemeiul se ţine de clasa plantelor sănătoşi şi sâ fie de 1 2 — 16 cm. lungi
aromatice şi familia orticeelor. tn eco­ şi 2 cm. groşi, gropile cu vlăstarii plan­
 Nr. 33_______ ___________________
îngrăşatul poreilor.
Aflându-ne în vremea cea mai potri­
vită, îa care de regulii trebue să se în­
capă îngrăşatul porcilor chiar şi pentru
trebaiuţele casnice, nu numai pentru ne-
gnţetorie, cred a face un serviciu bun
cetitorilor, dând poveţele mai de frunte
despre îngrăşare.
Prăsirea porcilor are de scop, ca sS
poată produce economul slănină, unsoare
şi carne. In neguţătorie porcii se vend
şi macri, adecă neîngrăşaţi; dar’ fiecare
porc numai îngrăşat se poate preţul mai
bine. Atât în comerciu, cât şi în folo­
sinţa privată porcii aşa răsplătesc mai
bine osteneala şi grija petrecută
creşterea acelora, dacă sftnt îngrăşaţi.
Porcii se pot îngrăşa în fiecare parte
din au, cu deosebire însă este mai potri­
vită toamna. în cursul verii mai mult se
Ingraşe pentru friptură şi carne proaspătă,
porcii de toamnă îngrăşaţi se taie şi se
folosesc peste iarnă. Adecă cărnurile se
consumă mare parte peste iarn ă;
slănina afutnâudu-se ori topindu-se
ansoare se întrebuinţează peste vară.
De altcum porcii îngrăşaţi, fiindcă
urnea acelora ne dă un nutremănt bun
şi plăcut. în ori-care parte din au se
poate vinde, ca ori-care articlu de consum.
Fiecare animal ori gal iţ i
numai aşa are carne mai gustoasă şi
jl&cută, dacă este îngrăşată.
pe animalele mai rele sau 3 e c i, nici-cftnd
ta este aşa bună, căci este mai tare.
Asemenea şi carnea porcilor, numai prin
Îngrăşare se face mai fragedă şi uşor d e
m istuit.
După-cum are economul voinţă ori
trebuinţă, aşa îşi poate pregăti
Dacă voeşte să aibă porcii numai pentru
urne, li va Îngrăşa vreme mai
decât atunci, câud de unsoare are lipsă.
Adecă aceia se pot îngrăşa aşa după-cum
doreşte.
Scopul îngrăşatului e s te :
nutrire bine stabilită, pe trupul porcului
!£ se pună atâta unsoare ori carne, încât
î£ se poată folosi după trebuinţă.
Aşa are putinţă a răsplăti atât oste­
neala cât şi preţul grânelor
plante consumate.
în economia casnică porcii îngrăşaţi
pe lângă aceea câ sânt o trebuinţă, to t­
odată dau o deprindere plăcută şi care
răsplăteşte osteneala. Mulţi dintre economi
iu o deosebită plăcere dacă în curtea sau
ocolul lor văd cum din zi în zi cresc şi
se desvoaltă porcii tot mai frum o3.
Ştiinţa îngrăşatului se reduce la îm-
pregiurarea, ca porcilor să li-se dee
de bună şi multă mâncare, din care să
se formeze grăsime.
Mai presus de toate se pofteşte, ca
Porcii ale?i pentru îngrăşare să fie deplin
sân&toşi.
FOAIA POPORULUI
La cumpărarea porcilor pentru în-
grăşare se pofteşte, ca aceia să fie tot­
deauna aleşi din rasa cea mai bună.
N ici-când economul nti
pească a plăti cu ceva mai scump porcii
de îngrăşat, numai să aibă deplină asi­
gurare, că sâat din rasâ ori fel bun.
Semnele mai apriate din care se
pot cunoaşte porcii mai aplicaţi spre îu-
grăşare sânt mai multe.
De regală porcii mai leneşi, cărora
bucuros le place a rămâuă tot culcaţi
dacă sunt sătui şi abia arată ceva semne
de nepăsare, sunt foarte buni de îngrăşat.
Aceia, cari îndată după sculare înainte
de ce ar păşi mai departe se întind şi
cu
îşi încovoaie (pleacă) spatele.
parte aceia, a căror piele de pe pântece
atîrnă spre pămănt, mijlocul este destul
de lat, privirea ochilor lungă şi lenevoasă,
somnoroasă, părul nu este aricios, ci moale
şi creţ, urechile late şi mari, sânt buni
dc îngrăşat.
Nu sâat buni de îngrăşat de loc
dar’ porcii, cari clătină urechile mari şi coada
de lungă cu toată uşurătatea şi cari Ia ori­
ce mişcare se arată spărioşi.
hotăreşte rana bună de îngrăşat coloarea
părului.
Dacă şi semnele din afară arată,
care porc să fie folositor pentru îngrăşare,
cu atât mai vtrtos hotărăsc
de casă
părţilor dinăuntru.
Nu mai mult decât sminteala unui
Carnea de
picior este destul, ca porcul luat la îngră­
şare să nu răspundă deplin aşteptării,
îngreunându-se porcul prin îngrăşare trei
picioare nu sânt destul, ca să poati purta
greutatea şi grăsimea trupească, aşa nici
la mâncare nici la beutură
merge de sine. Numai porcul deplin să­
porcii.
nătos şi întreg poate fi îugrăşat ca să
aibă economul folos.
scurtă
In urmă nu sâut buni pentru îngră­
şat porcii, cari tuşesc ori gem, când sânt
culcaţi, se adună la olaltă, ori dacă scu-
lându-se din culcuş îşi ridică
ca prin
în sus, încât trupul se face cocoşat. Dacă
urechile ar fi strlmbe şi !şi-ar purta ca­
pul plecat, ori ar merge strimb. atunci
avem semnul, că porcul a pătimit de apo-
plexie.
sau altor Dacă economul n’ar avea din ai sei
porci de îngrăşat, bine este să fie cum­
păraţi dela osmeni cunoscuţi.
tirg, cari când li-se dă ceva grăunţe se
scoală cu greu şi începând a mânca prind
buciteie, ca cu gura altora, de loc nu pot
fi recomandaţi pentru cumpărare.
După-ce economul are aleşi porcii de în­
grăşat, trebue să îngrijească de loc potrivit
unde să fie aşezaţi aceia pentru îngrăşare.
cât Coteţul sau culcuşul trebue ales aşa
ca să fie curat, dar’ nici prea tare, nici
tinos. Pentru porci să fie Ia îndemână
totdeauna apă curată şi săuătoasă.
Mai bune sânt pentru îngrăşat lo­
curile ocolite peste văi. unde din coteţe
______________________ Pag. 1 3 1
porcii pot merge să bee şi să se scald»
după dorinţă.
Dacă n’am avea îngrăşitoare . lângă
să scum­ văi, atunci trebue să ne îngrijim de loc
potrivit, că la anumită vreme să se poată
scălda porcii.
Lacul de scăldat mai totdeauna se
face potrivit cu numărul porcilor. Mai
adese-ori se face în apropierea fântânii,
de ua metru afund, atât pe mărgini cât
şi fund trebue scândurit ori petrit, lă­
sând loc auumit pentru îatrare şi eşire.
Acest loc trebue apoi umplut cu apâ din
fântână, ca porcii să aibă unde se scălda.
îu ocolul sau curtea coteţelor să fie
arbori sau pari groşi de cari să se poată
Mai de­ scărpina porcii. Acest ocol sau curte să
fie destul de larg şi cât se poate aşter­
nut cu năsip. în asemenea ocol porcii se
pot mişca uşor, nici nu se murdăresc aşa
tare, câ la ocoalele lutoase, unde îudată-
ce plouă, se face tină multă.
Fiindcă porcilor meniţi pentru în-
grăşaţ le place a mânca în tignă, trebue
a se îngriji amăsurat numărului acelora
de troace sau vălauă de nutrire destui
D« loc nu
de multe şi largi.
Dacă economul prinde sau cumpără
pentru îngrăşare porci de cari abia să
leagă mâncarea, în loc de a se îngrăşa
mai mult să năcăjeşte decât să poată face
bunătatea
isprava. Sânt porci, cari abia gustă o
mâncare, trec la alta, de loc nu se pot face
ca se consume mâncările cu gust. Când
’i-s’ar întămpla economului aşa ceva, de
loc să uu se năcăjească cu îngrăşatul.
Porcul care este asja de gingaş şi alegă­
tor în mâncări, îndată ce este pus în carne
bunişoară şi ’i-s’a netezit părul trebue dat
nu poate mai departe, scoţăndu-’l la piaţ pentru
venzare. Un asemenea porc nu este vred­
nic de îngrăşat, ci mai bun este de
friptură.
Pentru hrană trebue anumite unelte
sau vase. Mâucările menite pentru hrană
cât numai se poate se pregătesc, ca să
spinarea
fie mai nutritoare şi uşor de mistuit Deci
economul, care voeşte a îngrăşa porci,
mai înainte se va îngriji de bucate să­
nătoase, bune şi îndestulitoare.
Fie câ îngrăşatul se face în mare
ori numai pentru trebuinţele casnice. Ce­
rinţa de frunte sâat bucatele bune tre-
buinciose pentru îngrăşare.
Porcii din
Economul, care voeşte a îngrăşa
porcii pentru neguţătorie, trebue să-’şi
tragă seamă dacă poate avă ceva dobândă.
Aşa va socoti preţul porcilor după-cura
se pot lua din piaţă, preţul bucatelor şi
îngrijirea ce pofteşte îngrăşatul.
Chiar şi atunci, dacă economul ar
avea porcii lui, cari îi poate ocoli pentru
îngrăşat, cât şi grăunţele şi alte nutre­
ţuri de lipsă, totuşi trebue să -’şi facă
socoteală. Dacă atât porcii, cât şi bu­
catele le poate mai uşor vinde şi doară
capătă un preţ mai bun, atunci de loc nu
 Pag. 132 FOAIA P O PO R U L U I Nr. 38

mai au de plătit nimica, numai unchiul are

se plăteşte ca să se obosească cu îngră- I sporă, dar’ pe lângă toate acestes. sflot verzi-
închise pline de vieaţă. Seceta din jumătatea să capete contractele gata Intabulate. Advo­
şatul porcilor. j catul nu ’i-a spus atunci că şi după banii
a doua din Iulie şi începutul lui August se
Este adevărat, câ dacă economul în- odată plătiţi, unchiul va avă să plătească ca­
vede, cum ţine pe loc creşterea boabelor de
graşe porcii pentru trebuinţele sale, nu struguri; dar’ ploile din zilele trecute vor fi mătă pa când se va găta contractul de Inta­
face atâta socoteală. în asemenea îm­ dat putere şi vor fi ajutat mult creşterea stru­ bulat. Unchiul la un an a căpătat contractele,
pregiurări nu face socoteală nici cu chel- I gurilor. Pe lângă aceea, că această comună dar’ n’a mers la advocat cu ele, câ na ’i-aj
spus se meargă când le va căpăta. Acum d*
tuelile nici cu dobânda, ci se îndestuleşte j are teritor foarte extins pentru agricultură,
numai pămentul plantat cu viie trece peste vre-o 2 luni a căpătat o provocare drlj
dacă poate avă pentru casă unsoare, slă­
120— 150 jugăre. Din lucrul viiei şi holdelor advocat, că are să mai solveaîcă 32 de i
nină şi cărnurile mai trebuincioase. Cine procente din anul 1892, zice că dînsul nu i
se vede deplin, că poporul din Cut să pricepe
însă cumpără atât porcii cât şi grăunţele la agricultură şi că ave o stare materială îm­ putut trimite banii !a comunitate din cavez*.
pentru îngrăşat, acela trebue să-’şi tragă bucurătoare. că unchiul n’a arătat contractele Intabulate li
bună socoteală ce face. dînsul şi n’a ştiut că ar fi gata sau nu.
Borlov eni 1"-
Sflnt însă unele îm pregiurări, cari
însăşi ne dau ocasiunea binevoită pentru Din traista eu poveţele. R e s p u n s . Dacă unchiul d-tale a plă­
întrebarea 181. Noi antistia bisericeasca, tit capitalul, camăta şi cheltuelile de înt zhzr
îngrăşarea porcilor. A şa când se face lare, este lucru nepriceput cum se mai poîti
am doil să cumpărăm o maşină de îmblătit
m ultă ghinde în stejari şi fructe bogate advocatul cere camătă despre banii cari s
cu mâna dimpreună cu trierul de lipsă. Din
în fagi, aceste -stint bucate cu cari porcii preţul aceleia am plăti înainte 30 fl., eară află în punga lui. Presupunând, că toată afa­
se pot îngrâşa uşor şi cu cheltueli mai pentru rest am da cambiu ori obligaţiune cerea este aşa cum ni-o spui şi unchiul d-îili
puţine. Ac\ adevărata dobândă este ho- fabricantului. Am doil însă, ca aceste anei te are scrisori despre banii plătiţi, na vă b ia :i
economice să ni-se dee pe răspundere, că capul cu percente despre banii cari na ’i-aa
tă rîtă , de preţul cum s’a p u tu t cum păra
sflnt deplin bune. De altă parte ni-e frică, folosit. Spuneţi advocatului, că d-voastrâ a*
porcii şi dela folosirea sau exploatarea
nu cumva fă ni-se expedeze ceva vechituri cumpărat pământ, dar’ n’aţi luat banii a
Înţeleaptă a nutririi. în asem enea îm­ usură, caute uşura de acolo unde a a fu:
reparate. Aţa fiind te rugăm pe d-ta d le
pregiurări nu a tâ t p reţul anim alelor şi Redactor şi te plenipotenţim să ne cumperi banii din anul 1892 pâuă a3tâzi. Poporal »
bucatelor de nutri re, ci buna chibzuială şi alegi din Sibiiu dela careva fhbrieă creştină rurea de una să grijească, ca banii se r > ;
ca porcii nă fle bine nutriţi şi cât se muşine de lipsă şi noi îţi vom fi foarte mul­ dee din mână până n’are adeverinţă derrn
ţumitori. plâtire. Astăzi este lumea aşa când tr e b a
poate de bine îngrăşaţi, dau adevărata
Kristjor A . i ' . , paroch. să avem bună grije de na, şi adâ.
dobândă. M untenii în asem enea caşuri
Respuns. Primind epistola îndată m’am
când este recolta bogată în ghinde şi jir
înfaţoş't la fnbmnt<tul do maşine agricole, Ititrebar ea 184. Este oprit a sta pa- i* :
câştigă foarte frum oasă dobândă cu în­ /]. Ricger. După cea mni bună a mea chib- de faţă Ia raportul ţinut din partea notsrrur
grăşatul porcilor. zuenlă v’am ales o maşină de îmblătit care şi primarului în cancelaria comunală Intre c*i-r-
costă 75 II. şi un trier sistem Bach cu 10 tidele contrare? Unul de ai noştri a fo«t în­
tîte care costă fiO tl. Despre stipulaţiunile de drumat din partea notarului jidov a e*! aSisi
Stîrpirea păduchilor de pe găini. zicând ră în timpul raportului nimerui ei
plutire şi expednrea uneltelor alese şi cum­
V ara şi mai ales când găinile clocesc, este iertat a fi de faţă dacă nu este inter^si!
părate vi-s’a scris toate cele de lipsă. Pur-
foarte adeae-ori le umple păduchii. Mai cedorea d-voastre. •este cât bo poate de înţe­ In afacere. Omul credea că raportul na 'a~i
rîrto s sflnt copleşiţi puii, după-ce odată leaptă, de o parte ca dând maşina de îmblătit nimic secret; dar’ totuşi a eşit afară f i r i a i*~?
cu 11. 1.30 arendă, pe zi capitalul aduce camătă nici o vorbă. Avut-a notarul drept a - 'l în­
au scăpat din ouă. Nici nu pot creşte,
frumoasă pentru biserică, de altă parte druma afară.
dacă odată ’i-a um plut aceste insecte ntât l ’rilipcţ. 1) r
aţi cumpărat deîa o fabrică creştină, care
de urlcioase, cari le sug sângele. Deci Răspuns. Făcându-se un raport rcM>:
este uftndrâ se poată sen i cu unelte buno
se pofteşte, ca bnnă grije să se poarte cetăţenii comunei pot lua parte la des’n.te.*'.
bine ştiind, câ aşa îşi Inmulţejte cumpărătorii.
pentru stîrpirea acelora. Cel mai bun Dacă Inse antistia comunală so află ja d e riri
o afacere sau desbate unele lucruri C2 re
leac este petrolrul (gaz, fotogen) ori carbnl.
întrebarea t Sj . Doi tineri căsătoriţi an se ţin do toţi cei de faţă are drept a sj>;w
Cel din tirmâ se mestecii cu « ce părţi
trăit laolaltă, dină foarte rău. în mai multe cine poate rămâne şi cine trebue să pier» z i
de apfi. Cu una din aceste m aterii ungem rînduri «u fost risipiţi «nul de altul. Nev.ista casa comuna'â. Foarte natural unde a i f n
pântecele galiţelor şi laţii din găinar pe acum s’a lep.it cu altul cu contract la no­ nu este interesat, n’aro nici un înţeles s* â
cari găinile au datină a se culca. Dacâ tarul public ţi cu acesta trăeşte până acum de fitţă. îndrumările aceste atât notâral cX
întrebuinţăm leacul pen tra cloşcă se unge tare bine. Bărbatul legiuit acum o roagă se şi judele trebue să le îndeplinească aş* c-t
vie eară tndăiept, fiindcă sflnt căsătoriţi după Inţelepţeşte, ca să nu vatema nici-odată :<
dtnsa, d a r’ totodată se stropeşte culcuşul.
sfănta lege. Nevai-ta nu voeşte a merge nici­ nimenea. ________
Când căldura de vară este mai m are,
decum. Este o lege oare, cu care s’ar pută
în vremea cât dînsa este silită a şedă Întrebarea iS ţ. Voesc să întemeiem «
sili să vină la bărbat. A bon au s»s:t.
grânar bisericesc In comună. De unde şi a
pe ouă, chiar şi culcuşul cloştelor trebue Respuns. I&rbatul legiuit facă arătare
ce preţ aşi pută căpăta statutele perrr;
schim bat de 2— 3 ori. Cu aceste două la pretură cu atentat dela preot că sflnt că­
astfel de întreprindere? Va fi destul se a r *3
leacuri se pot stîrpl de altcum de pe toate sătoriţi după lege şi roage pe pretură să-’i
numai statutele la mână sau se mai rrcsre
galiţele păduchii. aducă nevasta acasă. Dacă afacerea este aşa,
eă încunoştiinţâm şi la pretoră? Me roc di
pretorul va sducc judecată şi o va îndatora
povaţă.
a se întoarce la bărbat. Când nu s’ar supune
Respuns. Statute despre grim ării
Ştiri eeonomiee. de voe bună, urmeszâ se-’şi facă gendarmii
bisericeşti tipărite noi nu avem; dar’ i r î
datorinţa. Aceştia o vor duce-o cu mai mare
V iile d i n C ut. într’o zi din săptă­ foarte de dorit, ca să ni-se trimită un exem­
cinste, deeât cum a fost dusă ca mireasă.
mânile trecute am făcut o excursiune pe co­ plar din Sălagiu unde sflnt multe grânare.
lina unde se află viile din Cut. Despre frum- dată-ce am avă atât statutele cât şi toate
seţa acestui pământ, care de însuşi Creatorul în tr e b a r e aUa unchiu al meu a
i8 j. veţele de lipsă, le-am tipări ca formular p er:n
naturii este aşezat aşa In faţa soarelui, case cumpărat o parcelă de pământ dsla un sătean doritorii de a înfiinţa asemenea grânsre
fie acomodat pentru cultura viţei devie, n’am de aici. Parcela aceea a fost Intabulată la de folositoare. Pretura n’are amestec tn asas-
se spun multe. Despre priceperea, slrguinţă lada comunităţii de avere din Caransebeş menea afaceri.
şi grija cu care lucră poporul nostru român pentru o sumă de 150 fl. Comunitatea au
acest teritor plantat cu viţă de vie numai predat-o advocatului din Bozovici, Novac să POSTA R ED A C Ţ IEI.
laudă putem rosti. Annl acesta presupunând, incasseze această sumă. Unchiul a mers cu Dlui I. Gruiţa. Mulţumită pentru articotel s e r i
că vor fi scutite viile de ori-ce lovituri şi ca­ vânzător Ia advocat şi a plătit această sumă despre ferberea rachiului, dar’ despre aceasta
lamităţi elementare, vor avă poporenii din Cut şi au mai plătit şi o sumă de 110 fl. 55 cr. s’a scris în »r. 31. _
un cules foarte bogat Viţele de viie, sflnt spese şi 20 fl. pentru contracte, peste tot Dlui Ioan Moldovan, în Copşa-mare. ’Nh »
nit abia acum Ia rend întrebarea d*tale, când i-a tre­
deplin sănătoase şi încărcate de struguri, frun­ 280 fl. 55 cr. Această afacere s’a Împăcat
cut vremea.
zele abia icî-colea au câte o pată de perono- în anul 1892. Dl advocat le spuse, că nu
 Nr. 84 A d aos la „ F O A IA P O P O R U L U I » nr. 3 4 — 1806 Pag. 133

ECONOMUL Imperiul german, care are o mul­

ţime de industriaşi, care cunoaşte deplin
Dacă capitaliştii, cari nici-odată n’au
învăţat industria, cari n’au nici o de­
redactat de I. COS TI N, răul, care sdruncină clasa meseriaşilor, prindere în cutareva ram al industriei, se
preot. este hotărît, ca prin noua lege să dee adună şi formează capital prin însoţire,
scut, ajutor şi aprigin la clasa industria­ ca se răpească la sine deprinderea unui
şilor. Mult este de dorit, ca industriaşii meşteşug fără să se ţină de competenţa
Restituirea ţeehurilor.
se aibă înşişi putere în biruinţă, ca se lor, atunci cu drept cuvânt pot pofti şi
Adese-ori auzim plângerea meşteşu­ poată susţină şi să-’şi întocmească afa­ trebue se facă meşteşugarii însoţire, ca
garilor, că cu ştergerea ţeehurilor micii cerile după-cum cred şi văd că se pot aşa prin puteri şi capital unit să-’şi vândă
industriaşi sunt coplcşiţi de capitalişti, că ferici cu toţii. productele ostenelei proprii.
pe lângă toată cunoştinţa profesiunii lor
Dacă noi vom întreba pe industriaşii Asemenea însoţire sau corporaţiune
nu mai pot tr ă i; dar’ singuraticii capita­
noştri, — cari asemenea se luptă cu o a industriaşilor este şi firească şi legală.
lişti, fără să-’şi ti însuşit vre-o măiestrie,
mulţime de neajunsuri, — unde este causa, Noi putem deplin înţelege, ca toţi
câştigă şi trăesc îndestuliţi.
că pe lângă toată priceperea şi sîrguinţa inăsarii dintr’un oraş să se unească într’o
în cele mai multe state ştergându-se
abia se pot ferici, răspunsul va fi acelaşi: corporaţiune, ca toţi se compună un ca­
legile vechi industriale, s’a adus o lege
că industria liberă îi caliceşte. pital, şi prin acela să-’şi câştige mate­
industrială, care este foarte liberală, încât
Clasa industriaşilor, care este trun­ rialul de lucru. înţelegem şi aceea, ca
cineva poate deprinde o măiestrie făr&
chiul unei naţiuni, are menire folositoare aceştia să-’şi deschidă o boltă unde să-’şi
să o fi învăţat, fără să se fi deprins în-
şi totodată măreaţă în corpul fiecărei na­ vândă toate produsele din ramul profe­
ti’înpa; numai bani să aibă, cu care să
ţiuni. Clasa meşteşugarilor are menirea siunii lor. Este pe cât se poate de just
o pună în lucrare.
frumoasă şi folositoare, ca se prelucre şi adevărat, ca societatea acestora să pri­
Mai nainte de ce s’ar fi adus acea-
productele brute, ca se mijlocească vin­ mească lucrările de măsărit la clădiri
s(â lege, era o corporaţiune sau însoţire
derea şi cumpărarea, ca se învîrtească mari şi întreprinderi, care cad în cercul
compusă anume din meşteşugarii unei sin­
banul. lor de lucrare.
gure profesiuni. Aceste însoţiri purtau
Nu este legal nici just, ca toate
nnmele de ţechuri şi aveau anumite drep­ Dacă această clasă cuprinde un loc
aceste deprinderi să le aibă un Jidov cu
turi şi datorinţa faţă de toţi meşteşugarii atât do frunte în societatea omenească,
bani, care nici-odată n’a lucrat la mă-
de una şi aceeaşi deprindere. atunci este datorinţa statelor ca să-’i dee
sărit. Astăzi însă aşa se întâmplă, că un
L i preşedintele sau meşterul de frunte mână liberă a-’şi întocmi afacerile aşa,
capitalist intreprinde lucrul industriaşilor,
se afla lada cu averea fraţilor, acolo se ca să se poată ferici prin muncă şi one­
apoi pe aceia îi înrolează se lucre cu un
ficea înştiinţare, când cineva dintre, me­ stitate.
preţ de nimic. Această procedură de
şteşugari primia vre-un băiat ca învăţă­ Industria liberă a deschis cale la
sclavisare şi comerciu cu mintea şi pu­
cel. Sub grija primului măiestru şi unor mulţi capitalişti, cari de profesiune nu
terea altuia a sdruncinat pe adevăraţii
pricepători anume aleşi se eliberau învă- se ţin de clasa industriaşilor, ca să iee
industriaşi.
ţiceii de calfe; dar’ totdeauna aşa, că cu lăcomie munca din mânile industriaşi­
Restituirea ţeehurilor are chemarea
mai ântfiiu trebuia se pregătească ceva lor, ca să-’i sclavisezc şi să-’i facă robii
a exchide dela deprinderi industriale, pe
Incru din meşteşugul seu, care servia ca banului. Asemenea procedură fiind contra
toţi aceia, cari n’au Învăţat şi nu ’şi-au
dovadă, că vrednic este a fi calfă. Cu intereselor de vieaţă a unei clase de oa­
câştigat ştiinţă în tr’o industrie. Societă­
ştergerea ţeehurilor şi liberul exerciţiu al meni, datorinţă are stăpânirea, care a
ţile ţeehurilor vor avă menirea se adune
industriei mulţi se deprind cu industria deschis drum potopului, ca să-’i pună şi
capitale şi se întreprindă toate industriile
fâră sC aibă cunoştinţă şi pregătirea de hotar.
din facul lor.
lipsă. Adevărat, că industria liberă a des­
Stăpânirea Germaniei, adecă a ţerii
chis şi zăgazurile liberei concurenţe, în­
nemţeşti, văzând că prin legea despre
cât fiecare industriaş voeşte se vândă Cnltnra plantelor indnstriale,
industria liberă se ruinează total micii
mai mult şi ie ftin ; dar’ totodată «t în­ Intre Impregiurările de astăzi atât
industriaşi. Văzând cft clasa micilor in­
trodus nestatornicie şi lucrurile slabe, de grele pentru economia câmpului, când
dustriaşi nu se poate ln alt mod şi formă
lndată-ce industria este prefăcută în marfă cultura grânelor nu mai este în stare a
sprigini şi ajutora, decât prin corpora-
de reclam, se lucră din material slab şi îndestuli cerinţele economului, când pă­
ţiunile de meşteşugari, ca ei după inte­
rău, ca sfi se poată vinde cu preţ cât mântul întrebuinţat pentru cereale nici
resele lor să-’şi direagâ afacerile, au de scăzut. Această concurenţă şi marfă atâta dobândă nu poate produce ca să
pregătit un proiect de lege pentru resti­ de reclam strică şi ruinează pe meşteşu­ răsplătească lucrul si capitalul ce zace în
tuirea ţeehurilor. garii solizi, cari vreau şi ştiu să lucre pământ să dee camăta cea mai mică, —
In motivarea proiectului de lege se din material bun şi obiecte ţiitoare; dar’ trebue să combinăm şi, scrutăm că totuşi
spune apriat, că astăzi nu pregătirea, cn fabricaţiunile reclam nu pot susţinâ pe ce cale putem ajunge la venite cu
priceperea ci cuali ficaţi unea industriaşilor
concurenţa. cultura pământului.
hotăreşte câştigul din muncă, ci capita­
Marfa şi lucrul de reclam păgubeşte Resultatele îngrijitoare cari ne des-
lul. Ori-cine poate deprinde ori-care
mult şi pe cumpărători, chiar şi dacă curagiază dela cultura grânelor ne silesc
măiestrie dacă are bani, fără să fi învă­
cumpără cu preţ scăzut lucrurile rele, la socoteală şi combinaţie, cum şi pe care
ţat în careva atelier. Astăzi nu cuno­
căci acele ţin vreme foarte scurtă. Nu cale am pută ajunge ca să scoatem din
ştinţa şi pregătirea, dar’ capitalele fac
este de loc proporţie între preţul plătit şi pământ venite mai bune, dacă producţiu­
primii meşteşugari, pe când adevăraţii şi
vremea în care se poate întrebuinţa obiec­ nea grânelor nu ne poate răsplăti munca
cei mai buni meşteşugari sânt paralisaţi,
tul cumpărat, şi să ne dee camăta ce zace în capitalul
daţi în laturi din partea capitaliştilor.
Clasa industriaşilor pretutindenea nu­ pământului.
Nu odată se întâmplă, că bărbaţi de­
mai dela restituirea ţeehurilor îşi aşteaptă Pe lângă cultura grânelor, economii
ştepţi, talentaţi, cu cele mai frumoase cu­
mântuire. După combinaţie bună şi soco­ noştri trebue să îmbrăţoşeze şi să se în­
noştinţe în oare-care măiestrie, dacă nn
teală temeinică, putem ajunge la conchi- datineze cu cultivarea unor plante, cari
Be angagiază de lucrători în cutareva ate­
dere, că foarte legală şi înţeleaptă este pot să răsplătească atât lucrul, cât şi ca­
lier al unui capitalist, este adus şi con-
dorinţa meşteşugarilor. pitalul aşezat în pământ, mai bine ca
Etrins k foame cu întreaga sa familie.
 Pag. 134
grânele. Trebue sfi afle unele plante in­
dustriale, cari se pot vinde cu preţ bun
şi cari se pot exporta chiar şi în piaţele
afară de hotarele ţerii noastre.
în clasa acestor plante se numără
cele industriale şi comerciale, cari poftesc
alt metod de cultură nu ca grânele şi
cari bine grijîte răsplătesc îmbelşugat lucrul.
Deosebirea care se iveşte între cultura
plantelor industriale şi grâne de loc nu
este atât de mare, încât sfi ne poată înstrăina
dela plantare şi modul de lucrare sfi fie
supus la ceva schimbare grea. Cu pu­
ţină deosebire în metodul lucrării pămân­
tului foarte uşor putem ave dobândă mai
mare în proporţiune, cum astăzi avem din
cultura grânelor.
Greutate adevărată poate întimpina
economul care dela fire este conservativ,
care sfi înfricoşează dela ori-ce renovare,
care stă şi ţine morţiş la datina din stră­
buni: cum a făcut tata aşa fac şi eu.
Unde economul nu va arăta aplicare la
încercări .şi deprinderi houe pe terenul
agriculturii, acolo intre împregiurările grele
de astăzi trebue sfi se cufunde în noroiul
năcazurilor şi neştiiţei.
Pământul şi clima ţerii noastre cea
mai mare parte este foarte acomodat pen­
tru cultura plantelor industriale. Cânepa
şi inul plantat prin unele părţi ale ţerii
noastre dă o rficeală atât de bună şi bo­
gată, încât se poate mfisura chiar şi cu
producţiunea rusească adusă de pe ţăr­
murile Mării-Baltice.
Astăzi în ţeara noastră cultura acestor
plante se află în scădere. De aceea impor­
tul esie cu mult mai mare decât exportul.
Pe lângă toate că cânepa şi inul
produs în ţeara noastră este de o cuali-
tate foarte bună, abia poate suporta con-
curcnţa care i-se face din ţerile străine.
Scăderea aceasta provine din nepriceperea
muiatului, pregătiriii şi clasificării plantelor.
Cânepa din ţeara noastră este cer­
cată de cătră neguţătorii ţerilor străine,
căci dă marfă bună de lucru; dar* nu
este articlu bun de piaţ, fiindcă nu este
lucrată, clasificată şi pachetată aşa frumos
ca cea din Rusia.
Despre aceste doufi plante făcui amin­
tire în particular; dar’ plantele de indu­
strie şi comerciu sânt foarte multe. Mul­
ţimea, natura şi însuşirea lor deosebită
ne pune în stare, ca fiecare sfi putem alege
şi cultiva dintr’Insele după clima şi na­
tura pământului nostru. De clasa plan­
telor industriale se ţin ; oleioasele, aroma­
ticele, textilele (de tors) şi plantele de
colorat.
Economul deştept mai nainte de ce
fi’ar hotărî la cultivarea unei plante in­
dustriale, trebue sfi facă încercare cu plan­
tele cari doreşte a le introduce în cultură.
Trebue sfi se convingă deplin, dacă pă­
mântul şi clima corăspunde cerinţelor şi
însuşirii plantei care doreşte a o. cultiva.
FOAIA P O PO R U L U I
în mfisura care planta iubsşte locul
şi rfisplâteşte osteneala va fi introdusă şi
sporită în cultură. După-cum s’ar spori
cultura plantelor industriale, ar urma sfi
se ridice şi fabrici pentru prelucrarea ma­
terialului. în modul acesta s ’au sporit
la noi în ţeară şi fabricile de zăhar.
în proporţia care sânt în stare ce­
tăţenii se sporească cultura de plante in­
dustriale. se ridice fabrici pentru prelu­
crarea recoltelor brute, sporesc venitele
singuraticilor. Unii primesc preţul recol­
tei, alţii al prelucrării. Tot atunci rămă­
şiţele de plante dau o mulţime de nutre­
ţuri şi gunoiu pentru păminte. Dacă plan­
tele sau materiile se exportează brute, ce­
tăţenii perd lucrul braţelor; dar’ pămân­
tul perde o mulţime de gunoiu.
Pentru adeverirea celor zise sfi aduc
şi un exemplu. Dacă sfimânţa de rapiţă
se prelucră în fabricile din ţ^ară, atunci
primesc plată lucrătorii, rămfin turtele pen­
tru uutrirea vitelor. Prin aceasta de o
parte cruţăm nutreţ mult, de alta ne dau
gunoiul cel mai bun. Acum făcând con­
trarul, adecă exportând sămânţa de rapiţă,
toate aceste favoruri le perdem. Exportul
pentru o ţeară pururea este mai folositor,
fâcându-se cu materii prelucrate tn stare
neto. Cum bună-oarâ este uleul de rapiţă.
Datorinţa stăpănirii ar fi, ca să stu­
dieze deosebitele ţinuturi din ţpară, unde,
care plantă industriala s ’ar pută cultiva,
unde, ce fabrică s’ar pută clădi. După
Împregiurări din visteria statului, care
este proprietatea noastră a tuturora, ar
trebui să ajute, spriginească şi îuainteze
agricultura prin sCminţe de încercări cu
diferitele plante; dar’ la aşa ceva pe lângă
pricepere lipseşte şi bunăvoinţa.
Şi până stările noastre economice
s ’ar pută preschimba în mai bine. E co­
nomii mai deştepţi şi luminaţi, în nădejde
de a-’şi deschide şi alte isvoare de venit,
vor purcede lnţelepţeşte, dacă vor face
încercări cu cultivarea plantelor indu­
striale. îndată-ce cutareva se va dovedi
de potrivită pentru pământ şi răsplătitoare
dc lucru economul are sfi o îmbrăţoşeze
în agrul seu pentru cultură.
Grijirea Yiilor lovite de grindină.
Grindina din săptămânile trecute foarte
mari pagube a causat In plantaţiuni şi în
multe ţinuturi mai toată roada a pustiit-o.
H uiţi cultivatori de vii, privesc întristaţi
la nimicirea recoltei unui an şi paguba
causată în viţele de viie; stau uimiţi şi
nn ştiu ce se facă în atâta ruină. Pentru
aceştia dăm următoarele poveţe:
Economul câteva zile lase în pace
viţele lovite de grindină până odată se
poate statorl deplin paguba şi totodată
se vede ce lucrare are sfi împlinească cu
viţele sdruncinate.
Aflându-ne în preajma toamnei, când
vlăstarii de viţă se coc, n’ar fi lqcru în­
Nr. 34
ţelept rotunzirea totală a vlăstarilor lo ­
viţi de grindină, de oare-ce vlăstarii c a ri
ar creşte de aci încolo n’ar pută sfi se
coacă şi aşa foarte înzădar s ’ar nutri şi
slăbi trunchiul. Tot asemenea n ’ar fi bine
ca economul de supărat ce este să lase
se crească pe vlăstari şi trunchiu toţi
mugurii, fie cât de slăbuţi. Aceştia foarte
înzădar ar trage nutremenî din trunchiu,
căci neputându-se deplin coace, tot a r peri
în cursul iernii.
După-cum s’a constatat, în vlăstarii
aleşi pentru recolta anului viitor roada
se aşează în Iulie. Prin urmare cultiva­
torii de vii, trebue să fie deja pregătiţi,
că vor avă vlăstari meniţi pentru recolta,
anului viitor stîrpiţi de roadă. A ceastă
împregiurare nu poate îndemna pe pro­
prietarul de vii să taie toţi vlăstarii zdrun­
cinaţi de grindină.
Din vlăstarii greu loviţi va rotunzi
partea deplin stricată lăsând partea din
jos, care şi aşa este mai scutită de lovi­
turi. Rotunzirea se va îndeplini a şa. ca
se rămâuă din jo s de tăietură mugurii cei
buni din care se aşteaptă roada anulai
viitor.
Dacă grindina ar fi dimicat şi sdro-
bit total strugurul ori codiţa pe care stă,
încât se prevede că are sfi se uşte, acela
se depărtează de pe viie tot asemenea şi
boabele crepate. Dacă însă numai unele
boabe sâut lovite şi acele poartă pete
negre vinete, atunci toate aceste boibe
se pot lăsa. Adevfirat, că aceste ns
dau vin bun, dar’ se pot alege la cules
anume, ca să se facă viu care nu se pis-
trează şi care sfi prelucră pentru oţăt de ria.
Frunzele bortite şi sdruncinate nu
trebue depărtate de pe viţă, căci cotorul
acelora ajută circularea sucurilor prin vlăs­
tare şi grăbesc coacerea strugurilor.
Mugurii, cari cresc din vlăstari tre­
bue grijiţi şi păstraţi, cei mai sănătoşi
trebue legaţi cătră pari, dacă s’ar fi spo­
rit mulţi, cei slabi se depărtează; dar’ ce i
tari se rotunzesc puţin ca lemnul să se
poată coace şi viţa la vreme sfi-’şi încheie
lucrarea. Nici chiar mugurii crescuţi din
noduri nu trebue depărtaţi, — ci se ro-
tunzese la 2 — 3 frunze, căci aceştia înlo-
cuesc chemarea frunzelor şi dau nutre-
mântul din aer pentru viţă.
Aceste sânt regulele mai de frunte
pentru viţele de viie cultivate de pe butuc
ca mai mulţi vlăstari.
Viţele cultivate pe pari lungi şi cer­
curi fiind total sdruncinate se rfitunzesc
aproape de trunchiu, întocmai cum am pur­
ces când am lăsat vlăstarii de roadă. în ­
colo să se îndeplinească toate cele m ii
sub înşirate. Dacă pe viţele aceste s ’a r
ivi struguri târzii, aceia fără milă trebue
depărtaţi, căci neputendu-se coace nu le
putem laa folosul, d trag t'âră nici nn
scop succul viţelor.
Unde grindina ar fi ajuns plantaţia-
nile de viie americană, lemnul total stricat
 Nr. 34 FOAIA POPORULUI Pag. 135

5e depărtează şi se lucrează la întărirea porcii mai tin eri nu lasă în pace pe cei teşte şi pe care îl primeşte cu plăcere,
trunchiului menit pentru altoit, pregătin- bătrâni, aceştia apoi se poartă cu ură totdeauna este folositor. Numai poa­
da-’l pe anul viitor. faţă cu cei tin eri şi unde numai îi pot îi mele, acele au înrîurinţă binefăcătoare
Dupâ socoteala noastră mai puţin muşcă şi alungă. asupra trupului, pe care omul le doreşte
ja fost supuse la grindină altoii de viţă, P orcii aleşi pentru îngrăşare îndată şi rînza le mistueşte uşor.
tid pămfintul ridicat în giurul lor i-a la început pot fi hrăniţi cu bucate mai Poamele întrebuinţate ca nutrement,
spfrat locul altoit şi câţiva muguri de-asu­ slabe. F iin d porcii animale foarte mân- numai aşa ne pot fi folositoare dacă sunt
pra acestuia. Prin urmare cultivatorul căcioase, îndată după-ce s’au luat din deplin coapte. Precum pânea şi alte bu­
t are decât să depărteze cu finea lui Oc- turm ă şi s’au ocolit pentru îngrăşare, bu­ cate necoapte, n’au gust plăcut, n’au pu­
tjmvrie lemnul sdruncinat, lăsând 3— 5 curos consumă toate bucatele, fie chiar şi tere nutritoate, ci stîrnesc în trupul om e­
neguri de-asupra locului unde s ’a întâm- rele. Nu se pot hrăni porcii cari se află nesc greaţă şi disgust stricând pofta de
pîst altoitul. Şi de altcum la replantarea în carne b u n i şi porniţi spre îngrăşare m âncare: întocmai aşa înrîureazâ poamele
k viie, numai de aceştia este lipsă. cu bucate rele, stricate ori mucezite. necoapte.
Sp re a încungiura şi alte ca la m ită ţi: D acă acestora li-s'ar da bucare rele, li-se Regula de frunte în nutrirea cu poame
r’ile s6 se stropească contra peronosporei, să poate strica în tr’atâta stomacul, încât nici este, că acele să se consume când sânt
se aşeze regulat pentru iarnă şi gunoirea pe viitor nu se mai pot aduce în sta­ coapte. Toate abaterile dela acest princip
trebuincioasă şi îndatinată sfi nu negligieze rea de a fi buni de Îngrăşat. sau regulă pot fi stricăcioase.

F iin d că vlăstarii loviţi de grindină Porcilor îndată-ce li-s’a dat grăunţe Dacă cineva a petrecut cu bună luare
sa se pot întrebuinţa la sporit nici în tr’o sau bucate bune şi sânt pe calea lngră- aminte, cum copiii din sate unde se află
formă, priu urmare se put lăsa şi pe viţă şerii, nu este iertat a schimba hrana în pomărit nu mai pot aştepta coptul poa­
;ină prim ăvara, prin aceasta se poate mai rea. melor, ci aleargă şi le culeg verzi şi aşa le
icitva Împedeca opărirea mugurilor mai F ie nntrem intele de Îngrăşat compuse mâncă. Totodată a putut vedea şi aceea că
rişi sub învălitoarea de iarnă ori ză- diu ori-ce bucate, îndată la începutul îugră- se încuibă în trupul acelora deosebite
;sda mnre. şerii câteva zile li-se dă abia a patra parte boale, mai vîrtos însă frigurile îi chi-
D in paguba causată prin grindină din hrană, dupâ aceasta li-se sporeşte la nueşte greu, care nu arare-ori are îurîu-
îecsre cultivator de viie poate trage două ju m ătate, abia la 10 zile li-se dă a treia rinţă stricăcioasă asupra trupurilor fragede.

hveţftturi preţioase. Şi adecă, nici-odată parte. L a 3 săptămâni apoi li-se poate Datorinţa părinţilor este, ca bine să-’şi
co trebue a grăbi cu rotunzirea vlăstari* da toată porţiunea de hrană. grijească şi adese-ori să-’şi sfătuiască copiii,
kir, căci bine este dacă trecând peste le­ P orcii, cari s ’au luat pentru îngră­ ca nici-odată să nu fie lacomi la nutrire
ctură se întorc cătră pământ formând şat dela păşune au nişte intestine (maţe) cu poame necoapte, căci lăcomia şi ln-
colibă, pe lângă viţă. Asemenea vlăstari foarte largi, sucurih: din rîuză sânt slabe, drăzueala aduce boale, se răsbună nu
i’raşi au scutit foarte mult strugurii şi aplecate mai mult pentru mistuirea ierbii, odată foarte trist, chiar prin moarte.
lemnul de loviturile grindinii. A doua buruienilor şi rădăcinilor. De aceea se Dacă totuşi prin lăcomie ar ajuuge
intCţâtură este, că după putinţă ori-care pofteşte, ca cu Încetul să se întărească la bolnăvire din nutrire cu poame verzi,
d tiv a to r de viie să-’şi asigureze recolta stom acul şi intestinele spre a putâ mi­ atunci se întrebuinţează: contra frigurilor
contra grindinii. stui şi bucate mai grele. Aceasta o ştiu o — 3 pulvere de chinină, care costă 2 0 — 30
chiar şi plugarii noştri, cari de regulă cruceri. Dacă ’şi-ar fi îngreunat numai
la începutul îngrăşerii dau porcilor bo­ rlnză, atunci să întrebuinţeze pentru vin­
în grăşatu l porcilor. stan i, pepeni, buruieni, lături şi tot bu­ decare rachiu bun de bucate, vin tare ori
(Urtn»rc.) cate uşor de m istuit. Dacă nu s ’ar ţină cogueac, în proporţie după cum este omul.
U nde s ’a hotărît îngrăşarea de mai seama de această împregiurare şi porcilor
Pentru încungiurarea boalelor ce pu­
rulţi p o rci, trebue aleşi d>ntr’un fel şi li-s’ar da bucate prin cari li-se poate în­
tem contrage din nutrirea cu poărae să
iintr’o turmă. Peutru-că porcii cari au greuna rlnza, din aceia cu greu se pot
observăm cu scumpătate regula, că atât
neţuit împreună sânt dedaţi a fi împreună, alfge mai târziu porci buni de tăiat.
noi cei din vîrstă, cât şi băieţii tineri,
au se b at sau muşcă uuii pe alţii. Porcii (V* urm»)
nici-odată să nu se nutrească cu poame
din mai multe ttrguri, deosebindu-se in
necoapte.
bravuri şi natură foarte cu greu se pot
tirăvi. Econom ul, dacă porcii sânt adu- N utrirea eu poame. Păstrând această regulă cu scumpă­

tiţi din mai multe părţi, trebue sâ peardă
nultă vrem e cu dedarea, chiar în vremea
«a m a i preţioasă de îngrăşat. Desele certe
Econom ul sîrguincios, care cu oste­ tate putem fi deplin siguri, că din nutri­
rea cn poame nici-odată nu vom pătimi
neală multă ’şi-a întocmit grădina de po-
m ărit, care se bucură de recolta poamelor, de nici o boală.

ip e d e câ foarte mult îngrăşarea regulată. totodată şi gustă cu plăcere din fructele

Econom ul sau neguţătorul, care sâ ostenelii sale. Dulce şi plăcut este nu-
Aprinde cu îngrfişatul, chiar şi dacă nu tremântul, despre care ştie omul, că prin
Ştiri eeonomiee.
po«te avea porcii dintr’o singură turmă,
R e c o l t a d e estimx> ş i s t a r e a s e in e -
osteneală proprie M-a câştigat.
n ă t u r i l o r . Foaia oficioasa din Budapesta
ftbu e s ă -’i aleagă ca să fie de o vîrstă. Ivindu-se căldurile de vară, trupul ne dă următoarele date despre recolta grâ­
P orcii cu cât sânt de o natură şi lucrătorului inferbâutat de munca grea, nelor şi starea sămenăturilor.
o u r s tă , cu a tât te pot mai bine îngrăşa. caută nutrem inte cari să-’l răcorească. Teritorul simenat cu grâu în acest an
Da:â însă se amestecă la îngrăşat porci Spre scopul acesta întrebuinţează apa şi a fo 3t 5.395,000 de jugere cstastrale cu un
tetrâui şi tin eri, creşterea şi îngrăşarea poamele. Nu numai lucrătorii câmpului, product total de 38— 39 milioane măji me­
trice. în teritorul acesta nu se cuprinde acela,
icdora se deosebeşte foarte m u lt dar' fiecare om în căldurile de vară, ba
pe unde grâul a p erit
Pâuă-când porcii bătrâni după-ce se chiar şi iarna se nutresc bun bucuros cu
Teritorul simenat cu slcard a făcut
satură se culcă şi zac foarte bucuros, poame. cam 2 milioane de jugere catastrale. Roada
ainânrA arare-ori şi bine şi se îngraşe Despre bunătatea poamelor ca nu­ Întreagă cu de secară e cam 13 milioane de
cşor j porcii mai tineri mai mult cresc, trem inte cu to ţii suntem convinşi depiin, m ăji metrice, cam cu doue mai mult decât în

Qinâncă peste zi mai de multe-ori şi se despre înrîurinţă binefăcătoare asupra să­ anul trecut
aişcă mai adese-ori. Fiindcă prin aceste nătăţii asemenea nu ne putem îndoi. Nu- O rzul s’a semânat pe un teritor cam de
trem ântul, pe care trupul omului îi pof­ 1 milion 800,000 jugere catastrale, ear’ roada
fiişcări şi alergări, la mâncare, beutură
 Pag. 136
totală e eam 12 milioane măji metrice. Cu
doue milioane măji metrice mai mult decât în | 40 chlgr. cât s’a cerut în diferite părţi ale ţerii.
anul trecut.
O visnl s’a semeaat pe un teritor de
1,740.000 jugere catastrale şi a rodit cam 12
milioane mâji metrice. Aproape cu doue mi­
lioane mai mult ca în anul trecut.
Păsatul şi tătarca au vremi bune şi stau
până acum destul de bine.
Legumele mai ales cele de prin grădină
şi verdelurile afară de unele părţi din ţeară
sflnt frumoase şi stau până acum destul de bine.
Cucutuzele au crescut peste tot foarte
frumos. Pagubă că în zilele din urmă au
mai suferit, pe unde a fo«t grindină mai mare
şi mai deasă.
Cânepa, inul şi hemeiul cresc până acum
foarte bine, şi numai pe ici-colea s’a văzut
ceva pagubă prin ele.
Tutunul în anul acesta n’a prea succes
mai nicăiri. Prin multe ţinuturi abia va fi
jumătate roadă faţă cu cea din anul trecut.
Pe une-Iocuri se şi culege acum, unde roada
e slabă, mijlocfe şi putină. Grindina a pri­
cinuit prin dtnsul pagube mari.
N a p ii dc zăhar şi mttreţ sflnt atacaţi în
multe locuri de vermi, pe lângă toate eceste
e nădejde s5 fie recolta îndestulitoare, ba pe
une-locuri foarte bună.
Roada cartofilor e slabă. Prin multe
locuri au suferit de secetă ori ploi şi de
peronospora infestans.
Riturile artificiale nu dat estimp mai
mult numai roadă mijlocf'ţ şi slabă atât în
privinţa călităţii cât şi a cantităţii. Pricina a
fost ploile multe.
Otava de rit a font destul de bună.
Prin v ii In zilele din urmă s’au ivit mai
multe pagube In urma ploilor răcoroase şi a
grindinii. In cele mai multe locuri se aş­
teaptă roada frumoasă.
Poamele n’au ro iit decât puţin, uraganul
din trecut a nimicit mulţi nrbori şi pomi.
V ndul c e l m a l la n ţ / d i n
Podni cel mai lung din lume est -1 , podul
leu!ui“ din Şantung din China. El e mai
lung ca 8 chilometri şi trece peste RÎnul mă­
rii galbine, fiind ţinut de 300 arcuri de peatră.
Este de 24 metri de s u b dela nivelul apei.
Pe fiecare columnă Re află clts un leu de 7
metri lung construit din marmoră frumoasă.
Podul acesta a fost construit sub domnia îm­
păratului Kieng Long, care din causa bătrâ­
neţilor la anul 1706 abzise de tron.
C lu e a î n t r e b u in ţ a t â n t â i u în e ­
c u r i l e f i c â n t a r u l ? Cea dintâiu pomenire
despre mesură se face în Genesă X X II. 15, 16,
când Avraam a măsurat lui Ephron Hittite
400 de măsuri de arginţi pentru câmpurile
Ini Mîcpelah. Apoi Iov se roagă sf ’i-se m l-
soare cu cântar drepty ear’ în curtea Leviţilor
ne învaţă „mtsură dreaptă , ciattpend dreaptă
Şi Egiptenii ştiau de măsuri, pentru-că pe
zidurile piramidelor şi în criptele lor se găsesc
chipuri, în cari zeii sflnt zugrăviţi cumpănind
sufletele morţilor. Astfel se poate deduce, că
din cele mai vechi timpuri de civilisaţiune
cumpănile şi măsurile au fost întrebuinţate.
M e t â s ă r it u l i n R o m â n i a . Pentru
anul acesta, ministerul sgrieulturu a împărţit
gratuit crescătorilor din ţeară 13 chlgr. de
sămânţă de vermi de mătasă, cantitate de alt­
FOAIA P O PO R U LU I
fel mica în raport cu cifra de mai bine de
Pentru anul acesta, din creşterile de
vermi de 'metasă făcute pe socoteala mini­
sterului de agricultură pe la mănăstirile Horez,
Ţigăneşti, Văratec şi Popieniera dela Bur­
sucam B’au câştigat aproape 90 chlgr. gogoşi
pentru producerea de sămânţă. Aceasta toată
a re menirea ca se fie împărţită crescătorilor
care se deprind cu mătăsăritul In ţeră.
Din gogoşile recoltate în localităţile ară­
tate mai sus, precum, şi din cele produse pe
la şsoalele de agricultură Strihăreţ, Herăstrău,
Armăşeşti şi Pănceşti-Dragomireşţi (Roman) se
speră la o producţie de 16 chlgr. aproximativ.
Astfel se crede, că pentru anul 1887 mini­
sterul agriculturii va pută satisface un mai
mare număr de cereri, ce ’i-s’ar adresa pen­
tru sămânţă.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 186. Avănd lipsă de o ma­
terie prin care aş pută preface parii unui gard
mai trainici şi ţinători, atât în supnfaţă cât
şi partea săpată tn pământ, mă rog de îndru­
mare şi povăţuire, de unde se ponte câştiga
asemenea materie?
l l o mo r n d . I. f.
Răspuns. Dintre materiile până acum
descoperite prin caro se pot conserva şi face
mai trainiiti lemnele, Carbolincul s’a dovedit
de cel mai bun. Este im fel do uleu, cu
acesta so unge lemnul, care dobândeşte o co­
loare brună închisă. Carbolineul te află în
fiecare prăvălie mai de bun renume.
întrebarea i S ţ . In comuna noastră
oamenii mai toţi seamână trifoiu. Ne rugăm
să ne daţi desluşire, cum se pune trifoiu
verde pe iarna? Eu am văzut într’un Ioc o
girendă mare de trifoiu verde dar* nu ştiu
cum so face, noi avem puţină; oare bine a fi
dară vom proba şi noi?
lir cir âtl . Ahonrut, tu'. tiOUtî.
lu m e . Răspuns. I)e>pre aşezarea nutreţului
verde cs să se poată păstra şi peste iarnă
tot în hUre verde, cabunâ-oarâ curechiul, am
scris mni pe larg In nr. 30 al „ Econom ului'.
Adevărat, că şi numai acolo se po ite îndeplini
asemenea lucrare, unde economul are trifoiu
mai multişor; dar’ încercare se poate face şi
cu mai puţin.
întrebarea iS S . Voim să fi.-em un grâ­
nar bisericesc In comună, însă trebue să avem
„Statute"; de unde putem căpăta statute şi
cu ce preţ? Va fi destul să avem numai sta­
tutele Ia mână sau Be mai recere să încu-
noştiinţăm şi Ia pretură? Me rog să ne po­
văţuiţi. Abonent- nr. 0 0 7 7 .
Respnns. Voinţa despre întemeierea
grânarului bisericesc este vrednică dc toată
lauda, mai vîrtos, când se va împlini în faptă.
Statute despre grânare bisericeşti, tipărite nu
cunoaştem. Noi bucuros v’am tipări în foaia
noastră un exemplar, dacă ni-s’ar trimite o
copie. Statutele grânarelor b sericeşti, care
cuprind regulele cum să se grijească şi mani­
puleze bucatele, se întăresc de cătră consisto-
cul diecesan. îndată-ce grânarul este al bi­
sericii şi face parte d ii averea bisericii
atunci controla, supravegherea şi înaintarea
afacerii, cade în cercul de lucrare al forurilor
bisericeşti.
Nr. 34
întrebarea 189. Eu subscrisul plătesc
de 4 ani câte 5 fi. pe an, pentru-că nu
fost asentat ca militar. Rog se binevoiţi a-’ni
răspunde, cu dreptul poftesc şi trag de pt
mine 5 fl. sau nu? Eu sânt om sărac, vite ej
am, dare pentru pământ plătesc numai 1 3
afară de cheltuelile satului şi altele. Alţii
cu stare mai buuă decât mine plătesc numîj
3 fl. Ia an.
R e s p u n s . Conform legii, care reş;.
lează darea scutinţei dela miliţie într’ade-â
eşti prea îngreunat cu dare. Leg^a zice, ei
până la 10 fl. dare se plătesc nmnai 3 tl., zii
pâDă în 25 fl. se plăteşte 5 fl. Aşa fiind
decât se fad recurs la direcţiunea financiari,
dovedind cu cărticica de dare, că n’ai 10 i
dare şi cerând se ’ţi-se reducă la 3 fl., toi-
odată partea plătită peste lege să ’ţi-se s o r ­
tească în darea anilor viitori.
întrebarea jrpo. Când s’a făcut p'.-.—l
pentru pădurea bisericii Saşilor din c o ^ ^ j
noastră inginerul cu un Sas care a fosî c*
’l-a condus pe undo el a vrut, a încorpora; Ii
pădurea bisericii mai multe bucăţi de păn -z
din pământul comunal, care bucăţi au fo:<
atingere cu pădurea. Noi am observit nc=ii
după-ce s’a făcut movilele. Noi îndată
alergat Ia dl alişpan în Sighişoara, ’i-am jo
vestit şi n rînduit comiriune In faţa lo r d ;
pe dl solgăbirău Boer şi dl prim-p&d::rr
Babo*. Prcsbiteriul săsesc întreg cu don:*:
comisari au eşit la )o>:uI cu pricina şi am
înştiinţat şi eu despre venirea lor şi m u
dus Ia faţa locului. Ei arătau că pe aa ; ’)
pe unde era movilele, eu le dovedeam d
pământul ’l-a folosit comuna, dându-se In arî-D-ii
de când ştim noi şi părinţii noştri. Ne; --
tând ei forma din causa mea graniţă pe u r i :
ei nu vrut, a hotărlt comisiunea ca să e * e 1?
faţa locului, comitetul comunal unde erau: f
vre-o câţiva Itomâni şi presbiteriul bis-jnrz
şi să formeze graniţa, adecă hotarul P î^ i
astăzi nu ne-a mai chemat nime. P iz îz -
tul esto oprit — făcuto împregiur morile
mari şi satul a rămas fără el. Mii
căuta undeva ceva? Noi do nm şti că l pu:*n.
câştiga, de am faco un arunc de casi şi
nu ’l-.tin lăsa! Dovadă alia nu avem f ir i
pământurile uu fost date în arendă U măce­
larii satului, pe ele uu ţinut oi şi vaci p-’ ntr;
belit, dar’ arânda a venit în lada coman-LL
Acei oameni trăesc şi pot dovedi cu jurim ez:
unde au avut ei graniţa,
liundorf. Io a n Costa, pir. pr--cr-
Respuns. Dela început n’aţi parce?
corect, de oare-ce aceste afaceri nu se ţin dt
pretură, ci de judecătoria cercuală regei?ci.
Dacă cuprinderea pământului comun catrâ ave­
rea bisericii săseşti nu s’a întâmplat de mulţi
ani, dacă puteţi dovedi, câ a fo3t cercare £2
afacere şi că vi-s’a făcut făgăduinţă că vj
eşl la faţa locului pentru a regula afacersi
com'tetnl comunal, atunci cu toată siguriu:^
puteţi câştiga pământul pentru comună. N:;i
cheltueli nu ve trebue mari, veţi pofti repu­
nerea comunei în proprietatea avută. Le§-e
apriată este, care statoreşte dreptul de a pur.?
hotar, mejdă sau movile, inginerul şi Sasni
n’au putut pune morile după-cum ’i-au ră ii;
capul, Putând adeveri numai cu doi dintre
măcelarii amintiţi, că până unde s’a extins
hotarul comunei, aţi dobândit pîra. N’aven
nici o frică, ci porniţi pîra sumară fără întâr­
ziere şi dovediţi totul, că în asemenea afareri
judecătoriile regeşti purced foarte drept şi
veţi câştiga procesul.
 Nr. 36 A d aos la „ F O A I A P O P O R tJI^ T JI“ Tlr. 3 0 ^896 Pag. 141

| nu este In stare să-’şi acopere deplin nici

ECONOMUL I trebuinţele proprii. India-râsăriteană până
\ acum a exportat grânele, care trec peste
belşugată statoreşte preţurile grânelor. ci
bursele, capitalele şi comercianţii de grâne.
redactat de I. CO STIH, Tot din statistica ministrului vedem,
preot. trebuinţa proprie. Statele-Unite asomenea
că te ara noastră are peste trebuinţă 10
au puţine grâne, care pot fi scoase din
milioane m. m. grâu care se poate ex­
ţeară şi exportate în alte ţeri.
porta; dar’ tot atunci Austria are tre­
Spre ştiinţă România singură este ţeara cea mai
buinţă de un import de 13 mii. m. m.
bogată în lume, care are un rest de
M inistrul de agricultură fa c e cu- de grâne. Aşa fiind este constatat, că re­
toscut , că în acest an examenele p ă ­ grâne din anii trecuţi, 10 milioane măji
colta de grâne a acestui an din monarchia
zitorilor de p ă d u r i (gornici) se vor de­ metrice pentru export, care trec peste
noastră nu poate acoperi nici trebuinţa;
trebuinţele ţerii.
pune în 19 Octomvrie şi zilele urm ă­ deci monarchia a încetat a fi ţeară din
toare în oraşele urm ătoare: B u dapesta , Noi am spus adese-ori, că România
care s’ar pute exporta grâne.
Pojon , Bistriţă-baie , Miscolţ, C aşovia , cu pâmăntul seu productiv ca un Canaan
Împregiurările într’adevăr aşa stau,
Sigctul-M arm aţiei, Cluj , O dorkeiul-si- bogat, cu vremea va ajunge a fi adevă­
dar’ importul ce se face în ţeara noastră
cuesc, Braşov, Sibiiu, Tim işoara , Zom - rată comoară de grâne pentru ţerile apu­
sileşte pe economii noştri să facă export.
bor, Cinci-biserici şi Sâmbăta. E xam i­ sene, unde pămăntul este exploatat în
Dacă ţeara s’ar închide prin vămi
n area se va îndeplini începând dela 9 măsură foarte mare. Sânt ţinuturi întregi,
mari de concurenţa statelor vecine, atunci
ere dim ineaţa în căsile comitatense. unde numai aşa se mai poate dobândi
ar pută să se ridice şi preţul grânelor
ceva recoltă, dacă gunoesc pămăntul cu
Sunt recercaţi toţi gorn icii , c a ri dar’ până atunci nu.
gunoiu artificios, adecă pregătit mâestrit.
ar dor\ s i depună acest examen ca
Atâta este lucrat, întors şi supt pămăn-
ru g ă rile instruate sau provizute cu
tul din ţerile apusene, încât numai prin
atestate auteutice s i 'şi-le su bşteam ă la
multă oboseală îl pot aduce la produc­
însemnatul hotarelor.
inspectorii de p a d u rărit regeşti din lo­ Datorinţa cea mai de frunte pentru
tivitate. Ne aminteşte omul îmbătrânit şi
curile amintite. fiecare proprietar cu moşie este, ca să-’şi
slăbit, care numai prin leacuri poate să-’şi
mai prolungească zilele. ţină în regulă bună hotarele sau mejda
Resultatul recoltei în statele, care pâmiutelor sale. îngrijirea buuă şi pă­
Reeolta grânelor. strarea nevătămată a deosebitelor semne
au lipsă de import face: grâu 2 7 2 mi­
In zilele trecute ministrul de agri­ de pe hotarele parcelelor de pămănt tot­
lioane hectolitre şi săcară 142 milioane.
cultura a publicat datele statistice după ra­ deauna a fost la străbunii noştri o dato­
In statele care pot exporta recolta de
poartele primite dela trimişii (consulii) ţerii rinţă foarte preţioasă. Poporul nostru,
grâu îace 553 milioane hectolitre, ear*
noastre despre recolta grânelor din toată crescut în spirit religios şi credinţă, stri­
săcara 2 8 2 milioane hectolitre.
lumea. carea ori mişcarea semnelor de hotar pu­
In măsură cu recolta anului trecut
Adevărat, că aceste date nu sânt rurea a privit-o de o faptă criminală şi
Be arată o Bcădere în grâu 50 milioane
oompuse cu deplină aiguritate, ci mai păcat neiertat.
hectolitre, în secară 56 mii. hectolitre.
mult se apropie de starea adevărată, pe Pe lângă toate aceste unde mora­
Socoteala sau bilanţul la recolta grâ­
Iingft. toate aces te ne pot servi de orien­ vurile bune şi •credinţa au scăpătat, s’a
nelor din acest an cu privire la trebuinţă
ta r e , Întrucât se pofteşte pentru vieaţa încuibat păcatul lăcomiei, de care 'domniţi
şi restul care întrece peste lipsă ar fi
p ractică. unii dintre economi ară ori cosesc câte
următorul:
Datele despre recolta şi productivi­ rrr*ÎU ori o brazdă din pămăntul vecinului. Acea­
anului rr«t
tatea grânelor mai mult poate interesa m ilio a n e m â ji m etric© : sta lăcomie Într’adevăr foarte păcătoasă
pe economii cari vend grâne şi pe con- StaUle care impoartâ: 209.55 331.08 121
nu odată Încurcă pe cei doi vecini în
, expoartâ: 422.70 340.— 86
EtnnMorii cari cumpără. Anii din urmă aşa ptruri şi certe, care le face cheltueli
Suma: 632.25 671.08 35 55
ne-a servit o învăţătură, că preţul grâ­ mari. Adese-ori din asemenea certe prin
nelor nu atlrnă dela mărimea ori puţi­ Din această socoteală se vede, că
umblatul la judecători, eşitul la faţa lo­
nătatea recoltei. Do aceea, pe lângă toate recolta este mai puţină decât trebuinţa
cului, statorirea hotarului adevărat costă
că recolta de grâne In America anul ace­ unui an cu 3 5 .5 5 milioane măji metrice.
mai mult decât însăşi proprietatea sau
sta este cu mult mai puţină ca in anii Această lipsi trebue acoperită1 din restul
cel puţin brazda pentru care se face
trecuţi, totuşi economii nu pot nădăjdui de grâne din anii trecuţi, pe lângă toate
cearta.
la preţuri mai bine pentru grâne. că şi recolta anului trecut a fost mai jos
Legea din 1894 art. X II. despre
decât socoteala mijlocie.
Astăzi este deplin statorit, că nu economia şi poliţia câmpului pentru măr­
împregiurarea aceasta vine cu atât
recoltele înbelşungat ori puţine statoresc ginirea şi împuţinarea certelor dintre pro­
mai Însemnată, cu cât în ţerile din apus
preţul, ci bursele, capitalele şi neguţă­ prietari între alte regule folositoare se
recolta cartofilor peste tot este slabă.
torii mari. îngrijeşte şi despre însemnatul hotarelor
E ste lucru ştiut, că cartofii adaug şi su­
Statistica ne dovedeşte cu socoteală sau mejdele pămintelor.
plinesc foarte adese-ori în mod îmbucu­
mijlocie că recolta din acest an a fost în §. 32 din legea amintită se po­
rător grânele, deoare-ee se întrebuinţează
îlabă. Nici Intr’o singură ţeară din runceşte: ca proprietarul să-'şi însemne
la sporirea pânii.
lame nu co răspunde recolta de grâne hotarele pământului seu cu semne, care
Astăzi ne aflăm cu o recoltă slabă,
işteptărilor nici cu privire la bunătate, se văd şi nu se pot uşor delătura. Dacă
deci economii care au susţinut, că îm-
niti mulţime. cineva ar îndrăzni sau cuteza ca să strice
belşugarea de grâne scade preţul acelora
Mulţi dintre
economii deosebitelor j care se năsuiau a dovedi, că numai îm- ori strămute semnele de pe hotar, poate
ţeri scăzând preţul grânelor au sSmenat cu j belşugarea face ieftinătatea pot vedă, că fi pedepsit cu 100 fl. (§. 94).
finit mai puţin teritor ca mai nainte. j argumentul lor au fost prea slab. Dacă Pentru păstrarea în toată regula a
Vremea nefavorabilă şi multele insecte şi j a r-fi aşa de sine ar urma, ca aflându-ne hotarelor, autorităţile administraţiunii co­
părăsite, cum sân t: tăciunele şi rugina \ în faţa unei recolte mai slabe preţul să mitatense sânt îndatorate se pregătească
Iacă au conlucrat la Împuţinarea recoltei. un statut anumit, care să prescrie toate
i se ridice, dar’ fiind-că in loc de urcare \
A rgentina , de unde odinioară se j preţurile şi astăzi tot în scădere se află 1 împregiurările de lipsă pentru păstrarea
ftcea un export extins cu grânele, astăzi \ avem dovadă, că nu recolta slabă ori îm­ în ordine bună a hotarelor.
 Pag. 142 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 36

Statutul coxnitatens conform pre- ori cumpfirătorii, cari se împărţesc pe o i dut. Să numească comitatul, comuna, sta­
scriptelor legii câmpului trebue se cu­ avere moştenită ori cumpfirată, care n’a ţiunea de gară ori posta ultimă, tn urmi
prindă cam următoarele: cum sfi se aşeze luat-o în folosinţă decât de vreme scurtă sfi se spună preţul, în preţ sfi fie socotit
semnele de hotar între vecini; când se şi nu este împlinit anul. în asemenea pachetatul şi exportatul până la staţiu­
poate ierta că în loc de semne stătă­ împregiurări judecata se duce pe basa nea gării.
toare se pot pune şi numai provisorii (pe documentelor împăciuirii scrise, ori înţe­ Fiindcă ministrul doreşte a face un
vreme scurtă); când şi ce semn poate legerii avute cu vorba, ascultând în caşul conspect şi arfitare despre' cantitatea d®
întrebuinţa proprietarul; în câtă vreme din urmă martori. viţe care se află de vânzare pe teritorul
şi sub ce împregiurări sfi-’şi pună sem­ Tot legea se îngrijeşte prin §. 35, ţerii prin ce voeşte a ajuta atât pe pro­
nele; întru cât şi sub care împregiurare ca semnele hotarelor din comună sfi fie prietari ca sfi-’şi poată vinde viţa, cât şi
se pot preschimba semnele de hotar, care ţinute în rînd bun: „De ridicarea şi pă­ pe cumpfirători ca se poată afla de unde
n ’ar corespunde legii. strarea semnelor se îngrijeşte primăria pot cumpfira. Proprietarii sânt recercaţi,
Semnele de hotar prin care s’ar face comunală, şi ea are drept se pună semne, că numai viţe deplin sănfitoase şi care
păgubi vecinului sânt aspru oprite. pe cheltueala stăpânului averii, la acele corfispund în toate adevfirului pot fi îa-
Conform §. 34 din legea economiei locuri ale lui, unde semnele nu s ’au pus, ştiinţate. C i atinge preţul numai c a 5 0 J?,
de câmp: „Neînţelegerile ce s’ar ivi cu ori s’au stricat, şi el nici după 15 zile pot fi mai scumpe decât cum se află de
privire la punerea ori repararea semne­ dela provocarea ei (a primăriei) nu le-a vânzare în grădinile de vierit ale statului,
lor, se judecă de primăria comunală. Ea reînoit ori pus însuşi". mai mult uimic nu poate pofti.
încearcă împăcarea părţilor certate, dar’ Din cele rînduite priu lege trebue Pentru orientarea proprietarilor de
dacă nu isbuteşte îi îndrumă la instanţa sfi ţină seamă fiecare proprietar, căci aşa vii preţul vlăstarilor şi viţelor rădfiri-
ântâia administrativă, care după-ce a as­ se pot încungiura toate neînţelegerile, sfe- noase din grădinile statului sânt s tito -
cultat părţile neînţelese şi pe oamenii zile şi plrile, care s ’ar putfc ivi din pri­ rite cu preţul următor:
pricepători, ori la nevoe, dupâ-ce a eşit cina hotarelor. Viţele de America.
chiar la faţa locului, aduce hotărîre, în In cele mai sus zise am înşirat şi ptntru 1W» pemm ! > »
viituri r i îîct - :.*>*
toate Impregiurările însfi are sfi ţină în tălmăcit toate poveţele de care sfi asculte Riparia selecta . . . 4 ti. 8 d.
vedere aducând judecată împrejurarea ciue fiecare econom cu moşie. Riparia toiueutosa . . IO 9
a folosit timp de uu an, averea din Adevfirată supfirare şi durere ne cu­ Riparia portalis . . . a . 16 m
Vitis solonis . . . . 3 „ 10 9
pricina. ln contra hotărîrii aduse de in­ prinde, când din lăcomie la o brazdă de
Rupestris mestecat 5 , 10 «
stanţa asta administrativă (solgilbirfiu), nu pămfiut, pentru neînţelegerile cu privire Rupestris mortieola 3 „ 16
se poate apela tot pe aceeaşi cale, se la semnele care formeazfi mejda pămin- S
4 n •
poate însfi trece plra pe calea judecăto­ telor ade3e-ori se nasc unele pîruri, care 4 . 8 •

rească, dacă unul ori altul nu-’i mulţu­ sărăcesc şi calicesc pe mulţi oameni.
mit cu hotârlrea instanţei administrative, Viţele europene.
Proprietarii de pământ, cari cea mai
jirntru lt»3 prntm 1
şi cere dela judecătorie Îndreptarea ne­ preţioasă avere o au îu moşie, cari o viii uri
mulţumirii, în timp de 30 de zile. Dacă Bacator roşu filră deo­
vieaţă întreagă o petrec muncind pe moşia
în aceste 30 de zile nu a’a pornit pîra sebire de fel . . . 4 fl. s d.
străbună, cari numai din recolta aceluia
Viţele care produc vin alb 4 . 8 »
pe cale judecătorească, semnele sânt a se susţin, trebue sfi grijească cu sfinţe­ Soiurile inai dolicate . 10 . 20
se ridica ln felul hotărît de instanţa ad­ nie hotarele. Totodată sfi ţină seamă de Proprietarul este rfispunzfitor peutrs
ministrativă. cuvintele lui Christos: pace vouO, şi de acurateţa felurilor Insinuate, ear’ mini­
lu contra hotărîrii instauţei admini­ proverbul poporului: ce ţie nu-'ţi place, strul de agricultură îşi reservă dreptui,
strative In ce sfi se ţină de chipul pu­ altuia nu face.
ca priu orgauele sale sfi cerce şi $5
nerii semnelor, sau Ia cheltueliie ce sânt Dacă economul caută pacea şi sfi se convingă atât cu privire la bunatatea*
a se purta deobşte când punerea sem­ uu lăcomească la averea altuia, atunci curăţenia felurilor, cât şi cu privire U
nelor se face In comun, — se poate re- este eschivă ori-ce neînţelegere. mulţimea acelora.
cura şi pe cale tot administrativă, dar’
Cu privire la bunătatea şi cualitatea
hotărîrea instanţei a doua na se mai
acelora ae ob3ervă:
poate schimba“. la grija proprietarilor de Yii. a) ca vlăstarii şi viţele răd&uno&se
De aceste diregătorii se ţin uu nu­
Ministrul de agricultură face cuno­ sfi tie tot din feluri curate, săufitoase,
mai punerea, renoirea şi repararea sem­
scut tuturor proprietarilor de vii, câ dacă fără vătfimâturi şi depliu coapte;
nelor de hotar; dar’ totodată şi depăr­
ar avii de vfindut vlăstari de viie, tie eu­ b) dela nod Iu jos se aibă 5 , ear’
tarea, sch mbarea ori nimicirea acelora.
ropene sau americaue, sfi Incuuoştiinţeze în sus cel puţiu 4 5 cm. lungime ;
Nu este deplin de înţeleasă partea la ministerul de agricultură prin comi­ c) grosimea vlăstarilor de sub a ), i>),
acestuia §. unde se zice: „persoanele care sarii încredinţaţi cu supravegherea filo­ se împirţesc in doufi clase:
cunosc Impregiurările locale şi pe oamenii xerei. în 1. clasă se socotesc vlăstarii, care
pricepători La toată întâmplarea aci Mfisura aceasta s'a luat cu scopul, au grosime diametrală cel puţin de 6 şi
trebue sfi pricepem vecinii şi gornieii, ca de o parte se facă uşurinţă economilor, cel mult de 12 milimetru, aceste se pot
cari de regulă cunosc mai bine hotarele cari ar dori a planta viie, punendu-’i în aduce în negociare ca vlăstari buni de
dela pămintele locurilor din comună.
< stare se ştie de unde şi cu ce preţ pot altoit.
Partea unde se aminteşte despre fo- ! cumpfira viţă de viie, de alta, ca culti­ în clasa a II. se socotesc vlastorii
losirea păunită şi neconturbată a averii ţ vatorii de vii sS-’şi poată mai lesne vinde a cărora grosime scoboară la 4 şi pat
într’un an se înţelege, că cine a folosit altoii şi vlăstani. trece preste 12 mm., dar’ nu sânt mai
atâta vreme pămfintul de sub întrebare, Scrisoarea prin care se face înştiin­ groase de 15 mm. în diametru. Asemenea
pare a fi in drept de proprietar. Dire- ţarea trebue se cuprindă datele urmă­ vlăstari se pot aduce în neguţfitorie pentru
gfitoriile amintite întrucât se poate tot toare : Soiurile de viie sfi fie bine deo­ întemeierea unor plantaţiuui.
pe seama aceluia se judece proprietatea de sebite, aşa încât atât viţa europeană, cât Vlăstarii mai subţiri de 4 sau mai
ceartă, căci acela este maiaproaoe de adevfir. şi cea americană sfi fie întocmai felul groşi de 15 mm. precum şi mugurii
Nu poate servi iese de basă tot- J care s a spus. Sfi spună apriat câţi vlâ-
crescuţi de sub noduri, de loc na pot fi
d^auna folosul de uu an, aşa câud fraţii j stari şi câte viţe cu rudecini are de vân-
aduşi în circulaţiune.
 Nr 86 F O A IA PO PO R U LU I Pag. 143

Pentru uşorarea înştiinţărilor mini­ ; Grupa I. Bovine de p răsilă (rasa indi­ o vorbire în presenţa juriului şi comitetului

erul s’a îngrijit despre coaiele sau tipă­ gen ă şi străin ă). arangiator, a exponenţilor şi publicului întrunit.

riturile tn buincioase. A ceste tipărituri se a) tauri de 3 — 5 a n i: 2 premii de câte 16 co­ Exponenţii premiaţi adeveresc primirea
roane ; ear’ tauri de bivol, de aceeaşi e ta te : banilor prin subscrierea numelui în ru b rica :
$ la comisarii încredinţaţi cu suprave-
1 premiu de 12 coroane. «Adeveresc primirea în regulă a prem iului».
Aerea viilor, la so cittâ ţ’le şi însoţirile
b) vaci de 3 — 8 an i: 1 premiu de 12 co ­ 7. Secretarul juriului se însărcinează a
je rierit, precum şi la reuniunile econo-
roane, 1 premiu de 10 coroane, 1 premiu com pune un raport special asupra exposiţiei
uiice comitatense. de 8 coroane şi 1 premiu de 6 co ro an e; şi premiilor. Raportul subscris de preşedin­
Dupâ-ce coaiele menite pentru ase- ea-r’ bivoliţe, de aceeaşi e ta te : 1 premiu de tele şi secretarul juriului se păstrează în a r-
;inea declarsţiuni sunt umplute de cătră 8 coroane şi 2 premii de câte 6 coroane. chivul reuniunii.
jrcprietari, se trim it la comisarii de vre­ c) junei, junince şi tăurenci de 1— 3 an i: 1
ji, cari ie su^tern la ministrul de agri- premiu de 10 coroane, 2 premii de câte III. Disposiţiunile de premiare.
8 coroane şi 1 premiu de 6 c o ro a n e ; A. In general.
ear’ junei, junince şi tăurenci de bivol,
Ministrul de agricultură declară pen- 1. Scopul exposiţiei este mai ales a
de aceeaşi e ta te : 1 premiu de 6 co ­
fij orientarea proprietarilor de vii, că urni şi încuragia adeverata propăşire în e co ­
roane şi un premiu de 4 coroane.
ia cumpfiră, nu m ijloceşte, ci numai pen­ nomia vitelor. D rept-aceea, în privire se va
d) viţei şi viţele de 1/ l — 1 a n : 1 premiu de
lua nu atât intenţiunea vădită de a străluci
ii; orientarea cumpărătorilor şi uşurarea 8 coroane şi un premiu de 6 co ro a n e ; e a r’
cu vite de paradă, ci •mai cu seam ă buna
-jierii cere datele mai sus înşirate. viţei şi viţele de bivol, de aceeaşi e tate:
chibzuire în alegerea vitelor de prăsilă, hăr­
1- premiu de 5 coroane şi 1 premiu de
Cercurile şi comisarii de vierit în nicia şi inteligenţa dovedită în realisarea sco ­
4 coroane.
j ’ţile locuite de poporul uostru româu pului urmărit.
? pot afla dela notarii tercuaii. Grupa II. R îm ători (porci) de prăsilă (rasa 2. Prin urm are vitele, altcum defec­
Indigenă şi străin ă). tuoase încâtva, se pot premia in rînd cu vi­
tele oare-cum desevîrşite. Intrevenind iinpre-
a) Veri si grăsuni de ’/ . — 3 ani: 1 premiu de
Exposiţie de vite 8 coroane şi 2 premiu de câte 5 coroane.
giurările de mai sus, chiar şi întâietate sc va
da vitelor de a doua m ână. Dar' nici m ăcar
arangicită de bj Scroafe si purcele de •/;— 3 ani: 1 premiu în totala lipsă dc alte mai bune nu este ier­
•s'.n:u>n-a roiuânJ dc agriculturii dm co­ de 8 coroane, 1 premiu de 6 coroane tat a premia vito hotărît role sau av£nd scă -
mitatul Sil'iitdui“. si 1 premiu de 3 coroane. deri însemnate.

I. Programul IL Fremiarea. 3. Astfel, dacă cutare grupă nu cuprinde

îposiţiei dc vite cc se va ţin i Dum ineci 1. în scopul premierii, comitetul central îndestule vite vrednice de premiat, premiile
15,27 S e p t e m v r i e 1896 în comuna ce ar prisosi se pot destina pentru o altă
al reuniunii agricole a ales un juriu de 22
Fofeldea. grupă. Premiile caro din una sau altă causă
membriin persoanele dom nilor: Demetriu
Cornşa, prof. semin. in Sibiiu, ca prosident al nu s'ar fi împărţit, se înapoiază reuniunii.
In scopul dc a înainta econom ia dc vite, juriului; George I>ohcf%paroch in Sibiiu ; Em il 4. Aceia cari au prăsit înşişi vitele, vor
Icuniunea română dc agricultură Verzariu , func. de bancă .şi Victor Totdâşianu, ave întâietate faţă cu aceia caro au exp u s
n comitatul Sibiiului» va arangia Ia funcţionar consistorial in Sibiiu; Daniil R. vito prăsite de altcineva.
27 Soptom vrio 189G în com una Fofeldea o Cordescu, profesor si proprietar; Ioan Bonta,
Nimenea nu poate fi premiat, carc n’a
i pos i t i c d o v i t o şi d o ri m .11 o ri îm­ paroch şi Totna Mattiu, piuprietar din F o -
ţintit in grija proprie şi a m rn c vita 1 an,
pilată cu distribuire dc p r e m i i ifi bani. fcldea; George Shlnuleţ, Inveţător tn Săsăuşi;
ca r' rimătorul 4 /uni cel puţin.
E x p o s iţia se va mărgini dc astă-dată Ia Ambrositt Marcovtau, paroch in Chirper; Ale­
xandrii Ioan, paroch in llim bav; Florian Bo- 5. Acelaşi exponent nu poate dnbAmft
1 c o r n u tc (cu oxcepţiunea oilor şi caprelor]
loga, par. in M arpod; Nicolae Gavixa, par. decât un singur premiu in aceeaşi grupă. FaţA
a rîm ători.
in Bendorf; Zositn Cic/tindeleati, Inveţător in cu cel premiat in cutare grupă, cuticutonţii
2. Exposiţia se va ţine in ziua ainin-
A lţina; Nicolae Itloldcnnin, administr. proto- din altă grupă au întâietate, presupunem!, că
1, incopond dela 10 ore inainte do ameazi
presbiteral In N ocrichiu; Joan Tatu, paroch vitele lor sunt deopotrivă.
>înA la 2 oro după ameazi, când va urma
cm i a r e a . j in Cichindcal; Nicolae Neamţ, paroch in Vtir- />’. In special.
! p e r ; Joan Pinciu, paroch in I lo sm a n ; Ioan
Cât ţine exposiţia, îndepărtarea vitelor I. B o v in e (v iţe i, v aci, b ivoliţe, ta u ri).
Pctrişor, paroch in C orn iţei; Ioan Tat, par.
i rlmătorilor nu sc ingădtie. I. Ca vrednice dc premiat so consi­
în N ucet; I. Statui» şi 1. lordache, invCţ.
E xp osiţia so va ţine in strada >Rovina» deră mai ales bovinele, care in tru n e c in m arc
în Săcădate şi I. Puşcaş, inveţător pens. in
înaintea şcoalci gr.-or. inesură însuşirile vitelor mari, puternice, fru­
Glimboaca.
3. în exposiţie se primesc vitele şi m oase la trup, blânde, lăptoase, bune do p ră­
'isorii locuitorilor din com unele: Fofeldea, 2. Nu este iertat a funcţiona nimenea
silă şi do îngrăşat.
-ia j, Chirpir, Ihmbav , Marpod, lîcndorf caju ro r, când este vorba de vitele proprii sau
F a ţă cu vitele corcite sc va da întâie­
Nocrich, Cichmdcal, Vurplr , Ilosman, de ale rudeniilor mai deaproape.
tate vitelor de rasă curată.
njţel, Nucet, Siicădate şi Gltvtboaca. 3. Juriul ia in primire lista generală a
Pentru vitele aduse din aceste din urmă vitelor expuse, examinează pe rind şi cu deo- 3. între scăderile care nu ingădue pre-
îrusprezcce comune, deasemenea pentru 1 sebită luare aminte fiecare vită şi apoi se con- m iarca se num eră: Trup bolnăvicios, m urdar,
cu totul slăbit sau cu boale înăscute, cum si

!
Utori se cer paşapoarte in regulă. sultă asupra premierii, ingrijindu-se ca publicul
Cercnd trebuinţa, proprietarii au se do* si exponenţii se nu înriureascâ câtuşi mai scăderi ca rc superă vederea (d. e. un co m
riiască, că au ţinut înşişi vitele in timp dc | puţin asupra hotărîrilor de luat. rupt, un mers prost, rane urite etc.)
, an, ear' rirnătorii timp de 4 luni. | 4. în şedinţa ce urmează examinării vi- 3. Ca sem ne de lapte mult se con si­
4. Primirea vitelor şi rimătorilor în d eră: trup prelungit, piept larg şi foaie şer-
J telor, membrii juriului se consultă din nou şi
yosiţie se face prin com itctul arangiator puit de vine g ro a se ; uger plin şi m are, nu
| se pronunţă, dovedind îndreptăţirea propune-
^ care va publica din parte-'şi disposi- j rilor şi apoi hotărind cu majoritate absolută prea cărnos, nici prea gras, înzestrat cu p er
'~e luate. — Comitetul poate refusa pri- scurt şi moale şi avend patru ţiţe moi. d e o ­
i de voturi.
'îa inse numai din cause binecuvântate. potrivă de m ari; pele m olatecă, per subţire
i Preşedintele votează in totdeauna. La şi privire blândă.
I^a fiecare vită, respective rîmători, se
[ cas de voturi egale decide soartea.
o tăbliţă sau bilet, cuprinzend nume- 4. Ca bune de îngrăşat sim t a se co n ­
i Asupra fiecărei premieri se votează des-
' curent, etatea vitei sau rimătorului şi nu- sidera mai ales vitele trunchioase, cu capul
î chilinit. mic, oase subţiri, piept larg şi cărnos, şolduri
proprietarului.
| 5. Exponenţii de premiat se petrec in indepartate, coapsa lâtâreaţă, pele mi>căcioasă.
5. Exponenţii simt îndatoraţi a purta
i o listă separată, care, odată stabilită, se sub- per moale.
grije de vitele sau rirnătorii lor şi a le
| scrie de preşedinte şi secretar precum şi de
* Srana trebuincioasă. 5. Ca bune de m u n că se consideră
i alţi doi membri ai juriului.
6 . S e va distribui suma totafe de 2 0 0 mai cu seam ă vitele osoase, cu picioare cam
in a r g i n t , dăruite de reuniune, şi : 6 . împărţirea premiilor urmează a se lungi, piept larg şi rotunzit, şolduri puternice,
se v&r distribui următoarele prem ii: ' tace in mod sărbătoresc, ţinându-se mai ântâiu copite sănătoase, iners vioiu si regulat.
 Pag. 144
II. Rîmâtori (porci).
Antâietate se cuvine mai ales rîmători-
lor, cari se disting prin o grabnică creştere,
prin rodnicie, îngrăşare lesnicioasă, de aseme­
nea se cuvine întâietate rîmătorilor de rase
aievea nobile.
Din şedinţa comitetului central al „Reu­
niunii române de agricultură din comitatul Si-
btiuhti'1, ţinută la Sibiiu în 2 Septemvrie
i 8p 6 st. n.
Demetriu Comsa,
» 7
p re sid en t.
Victor Tordăsianu,
Ştiri eeonomiee.
C h e lt u e liie d i f e r i t e l o r ţ e r i . — Este
mult interesant pentru* ori-cine se ocupă de
cheltueliie şi veniturile 8‘ atelor, de a cu­
noaşte, cari sânt cheltueliie şi veniturile sta­
telor, de a cunoaşte cari sânt cheltueliie şi
•veniturile tuturor ţerilor diu Europa ln ra­
port cu populaţiunea, care trebua vrCud nevrând
sâ compună budgetul sau cheltueliie statului,
căci altcum uşa statului nu se poate Invlrtl
fâră se scârţăe.
Iu t»be!a de faţă se va putâ vedfc mai
bine veniturile şi cheltueliie budgetare ale
diferitelor state ln 1893 socotite iu franci
1 fr.: 40 cr.
Sîâ!e>
P r u f i a . .........................
A m tro -U n p m *. . .
I l c l | ţ i a .........................
llk n rm ircA . . . .
Sp ania...............................
M a r c a -ilrita n ic . . • 37,1*0.7(14
(tr t'c ia ...............................
I t a l i a ...............................
I.usom hrrg . . . .
Portugalia . . . .
Mnntimpgru . . . .
Ţcri l e- dc- j os. . . .
H o m â n in .........................
U usia-K unipc.ină . . ,J 7 ,fi<l7.:!:!9
F i l â n d » .........................
K i-rbi»...............................
S u e d ia ...............................
N o n rcjria .........................
K b c ţia ...............................
Torcia-KuropeanA .
Ik.sni» ţi IIcrţcgOTin».
B n l g a m .........................
Această tabelă înfăţoşează cheltueliie alor
22 de state, afară de Francia, a cărui budget
a fost de 3 miliarde şi jumetate; şi ln total
cheltueliie budgetare a Btatelor din Europa
8e ridică la colosala sumă de 23 miliarde
692 milioane, 204.000 franci.
Administraţia care consumă cea mai mare
parte din această sumă ln toate ţerile din
Europa este armata, dupâ aceea vine clasa
diregetorilor, care deaseinenea se Înmulţesc
fără seamă ta toate ţerile din Europa.
La noi pare-că a sosit momentul de a
se mai reduce, şi de a se alerga Ia alte mij­
loace de existentă mai profitabilă pentru stat
Un părinte de familie ştiind, că copiii sei cu
greu vor pute se se hrănească din cheltueliie
statului, ca diregetor, va căuta a da copiilor
creştete mai economică, fie industrială, fie co­
mercială. în tot caşul va insufla copiilor sei
convingerea, că cei mai buni creditori ai lor
vor fi mânile lor, la care ei trebue se se j posesor în comuna noastră, şi luându-se in­
adreseze în c&s de nevoe, ear’ nu nu la bud- i ventar, după lega s’a dat rămăşiţelor aceluia
getul statului.
FOAIA P O PO R U LU I Nr. 36
Eată un tablou, care ne arată aproxima­ damili-’ţi îa biruinţă pămintele, sau să ve
tiv (aproape), ceea-ce ar trebui se plătească ptrăsc? Ce aveam de făcut decât se cert
fiecare locuitor, pentru cheltueli budgetare: cărţile funduare. Cercând am aflat, că Btarea
Prusia . . . . 77 fr. 29 centime întru toate e aşa, precum ’mi-a zis respectivul
cumpărător. Are drept cumpărătorul de a
Austro-Ungaria. . . 62 T) 98 n
. 55 n 52 0 pretinde locurile care se ţin de moşia socru­
Danemarca . . . . 41 57 0
lui, ştiind bine că formează posesiunea dînsa-
0
lui? Avut-au drept vânzătorii a vinde moşii
Spania . . . . a 97 0
altuia, până a nu se informa despre toate
Englitera . . . . 60 0 85 0
pămintele, că care unde sânt şi cine c u c Ie
Grecia . . . . 48 0 32 0
ţine, nefolosindu-le nici părinţii lo r ? Ci*
Ita lia ........................ 57 n 40 7J
Luxemberg . . . . 46 poartă vina în lucrul acesta? Poate se ajucn.
7) 44 0
cu legea la locurile de sub întrebare careva-
Oianda . . . . . 61 0 99 0
Portugalia . . . . 53 A b o n e n t u l t i r u l u i -4S1.
T> 24 0
> 1 România . . . . . 37 T) 62 J? R ă s p u n s . Cumpărătorul nu pofttşu
scc re ta r. 42 0 55 V locul socrului d-tale, ci pămintele care ie-s
Filanda . . . . 17 0 47 n cumpărat şi cu tot dreptul. Vânzătorii n’ai
29 0 01 0 putut vinde decât păminte, care cel puţin 12
27 cărţile funduare se aflau întabutate pe ca­
Norvegia . . . . . 25
0 95 n
mele lor. Nime nu poate vinde moşia *1-
n 19 n
Elveţia . . . . . 35 0 39 0 tuia decât In mod fals; dar’ asemenea Ic-
. 18 0 72 y» cruri ln vremile noastre se descopere foute
. 15 ■ G5 n repede.. Vânzătorii au vândut In bună cre
Bulgaria . . . . . 27 0 — n dinţă, aşa a făcut şi cumpărătorul. Viaovitî
Numerii accstia dau o mijlocie de 54 sânt cărţile funduare şi cine le-a greşit. D iâ
franci de locuitor pentru toate ţerile din Eu­ d-voastră folosiţi locurile nu ca posesor, c
ropa, afară de francia, unde suma se ridică ca proprietate Intabulat*, nu poate ajunse li
la 120 franci pe cap de ora sau de locuitor. dînsele niine nici cu legea In afacerea i*
Această sumă este îndoită şi anoi jumetate faţă trebue se se limpezească erorile din cu ­
tn raport cu suun ce plătesc cm lalţi locuitori ţite funduare. Pe d-ta te poate durea ca:d
din ţerile europene. mai puţin, f dosiţi pămintele tot ca Iu tre^ :,
(Unele ziare agricole franceze etc. susţin, cuie ure von de pini, largă e lumea, cas:*.
şi cu multă dreptate, c i cu aooit. do Mai grea i:ote ştirea tntre veuaecor şi cum­
120 franci de cap do om, s’ar pult; organisa părător până vor putâ afla şi descurca afi-
inBtituţiuni folositoare agriculturii şi indus­ cerea.
I’cpuliţiuma Cfcflt ’rli t>u<!firurr triei, mărindu-le agenţii do producţiune pen­
lotilc ln fr,
3 0 r,:i2.ir,9 2,3(17.(100,000 tru a putO progresa mai bine, ca astfel câş­ Întrebarea iy S . La comuna noastii Toc,
30 ,t;:i2 .u n i 2, «304.817,000 tigul b5 devină mai maro, şi vieaţa materială ca paroehie matrâ aparţine şi comuna Caii;,
«1,195.36:. 3 4 8 ,9 2 6 .0 0 0 mai lesnicioasă şi mai economici. C.ici numai ca filie. Aceste două comune Bânt în veci­
2 ,1 7 2 .8 8 0 90,31 r>.0<(0 astfel bc va pute ridica nivelul moral, care nătate una cu alta, şi numai un mic deai l»
17,6W).3f>2 7311,601.000
tinde a se micşoia în pretutindeni, şl chiar desparte. Oamenii din Cuiaş din timpurile cti
2 ,3 0 4 .6 0 0 ,0 0 0
2 ,1 *7 .2 0 8 1 0 5 .70I.00O fn ţerile cele mai depărtate de oraşole mari, mai vechi au umblat, şi umblă la bisen a
:>o,r>;i5.848 2 ,Kf>3.0 5 8 ,0 0 0 ca Parisul, I/ondra, Berlinul, etc., ceea-ce noastră din Toc peste acest deal. De oditi
. 2 U ,O i8 9.WMUKK1 eBto o maro nenorocire; fiindcă o naţiune numai ne trezim ln anul acesta cu s t r a d a
1 6 0 ,1 9 1 .0 0 0 caro se denioralisează nu este decât de do- poruncă dela groful Ilunyady, proprietari! di
l,,VK).(K)'.»
cădere şi istoria eate de faţă pentru a arăta pământ, că ue opreşte do a mai trece pea*.<
4,C6',».57(5 2 8 i,6O6.oo0
. *■,038.312 189,01'JO O *
accst adevfir, şi rare ori iitoria ne poato înşela). acest deal. Noi calea aceaata am folosit-o c :2
4 ,1 6 1 ,* 33.000 Nu trebue a se uita nici-odată, că cho- timpurile străvechi, şi nime nu ne-au oprr.
4 2 ,1 5 0 .0 0 0 mnrea unei bune guvernări sau cârmuiri con­ dela această cale (duleu) până acum. C oss*
. 2,1 6 1 .9 0 1 «12,719.000 stă mai cu seamă, tn a ridica cultura morală
3 1 ,3 6 0 .0 0 0
nele neautre pe aicia toate-’s Begregate, folosa-
. 4.fcOfi.G51
a populaţi unii şi a îmbunătăţi starea ei ma­ du-se de aceste căli şi înainte, şi dupâ segrrgire-
69,981.00(1
. 2 ,9 1 7 .7 5 4 102,>>50.008
teriala; prin urmare, trebue a se crea mij­ Cum am pută se redobândim ear' drep­
. 2 1 ,0 7 8 .0 0 0 8 9 4 ,7 3 1 .0 0 0 loacele, cari ţintesc spre acest scop nobil şi tul nostru do a mai pută umbla şi de
. 1 , 3311.091 20 , 88 :1.000 olositor populîţiunii dela ţeară, ca şi celei înainte peste acest deal? Aşa păţesc şi
. 3 ,3 0 9 .0 0 0 9,3(19.000 dela oraşe. comune vecine, cari ear’ pănă ad p a teu
umbla fără 86 fie oprit unele la altele pei*i
dealuri. Ce ar trebui să facem? şi cui ie
Din traista eu poveţele. ne plângem? ca să Intrăm ear’ în folosir-i
acestor dulae, de oare-ce comunicaţiunea pe
Întrebarea 197 . Sunt la 15 ani de când
drumul de ţeară recere un timp ca mslt
a murit BOcrul şi a remas soacra stăpânitoare
mai îndelungat. A lexn
până azi pe întreaga moşie cum a ţinut cu
socrul la olaltă. Dela tnsurarea mea în:oace nu B â a p tm s. Dacă groful Hunyady
mult m’am ocupat cu starea moşiei socrilor, făcut voia prin închiderea călii de sub între­
având grija treburilor mele, am cercat pământ bare, cetăţenii din sat n’a veţi decât se -’i c.'-
de păment, câ care cum, şi pe cine e Inta­ vediţi că tntr’o ţeară cu legi nu merg treh:~
bulat, ci numai câte sânt şi care unde Be ca pe vremea iobăgiei. Faceţi arătare Ia pre­
află, iDformându-me despre miezuinele acelora; tură, cerând se vi-se dee cale slobodă. Pre­
De altă parte ştiam, că toate formează moşia torul plătindu-’i cheltuiala pentru ieşitul Lt
socrului şi a soacrei, că socrul dator, nu este faţa locului, este obligat a cerca afacerea şi
proces cu nime n’are, fiind om p3cînic, al seu dacă este aşa cum ne povesteşti, că um b'-îţi
nimenui n’a lăsat, al altuia n’a luat. din străbuni pe acea cale, trebue se vi-se
Mai In zilele trecute mă agrăeşte îna­ deschidă. Dacă ar fi treaba cum zice Româ­
inte de doi martori un om zicând : că cotare nul: corb la corb nu scoate ochii, s§ faceţi
şi cutare pământ ar fi al Iui şi Intabulat cu arătare la vice comite, de nu aflaţi a d drep­
drept de proprietate, cumperându-’l dela un tate mergeţi cu plân sorea până la ministrul
om din comuna vecină. Acela era oare-când de interne. La toată întâmplarea, ve alegeri
un bărbat harnic cunoscător de legi, ca acei*
se vă poarte cârma şi pîra.
j şi aceia au vendut pămintele în urmă zise:
 Hr. 37 A d a a s la „I
ECONOMUL
redactat de I. COS TI N,
preot.
Experienţa şi im itarea.
In economia câmpului adev&rata cu­
noştinţă şi ştiinţă pentru lucrarea în ţe­
leaptă şi folositoare a pământului
câştigă prin experienţă şi imitare.
Experienţa sau încercarea este o în-
Boşire de care trebue s6 se
fiecare lucrător de pământ, dacă doreşte
să poată produce sau scoate prin munca
sa dobândă mai bună din lucratul
mântului.
Ştiinţă şi cunoştinţă
tem einică despre lucratul pământului, cul­
tivarea deosebitelor plante
tiga şi numai prin propria experienţă sau
încercare. Adevărat, că sân t unele cărţi
din care economul poate
cunoştinţele teoretice despre lucratul
mântului şi modul, cum
sebitele pl ant e; dur’ aceste
îndrumări nu se potrivesc deplin pentru
toate pămintele şi locurile.
însăşi compunerea pământului este de
atare natură deosebită, încât nu se po­
triveşte sub cultura tuturor plantelor, pe
lângă firea deosebită a pământului mai
vine la socoteală şi clima, care încă în ­
tr’un loc e mai caldă, în altul mai rece.
Aşa economul uumai atunci
oum\ bun, dacă prin propria sa experienţă
îşi însuşeşte şi câştigă cunoştinţă
poate desăvlrşită deBpre pământul cu care
are de lucru.
Fecare. măiestru numai atunci
desCvlrşit în deprinderea sau
sa. dacă îşi cunoaşte deplin
cu care lucră şi ştie
rentabil sau răsplătitor,
ştiinţa. întocm ai şi numai acela se poate
numi econom cu ştiinţă,
ramurile aparţinătoare de cercul lucrării
sale ştie împărţi şi întocmi lucrul seu, ca
sfi scoată cât se poate de mult câştig.
Economii noştri, cari lucră pămân­
tul numai din îndatinare,
morţiş la datinele străbune, cari sfi în-
destulesc cu învăţătura câştigată dela pă­
rinţi, cari nu cutează sau nu fac nici o
încercare, cu prăsirea de vite mai bune,
cu cultivarea de plante
nici-odată nu pot înainta sau câştiga do­
bândă mai bună din lucratul pământului.
Precum învăţătorul deştept vrâud a
învfiţa bine şi cu resultat îmbucurător,
mai înainte trebue sfi cunoască năravurile
şi însuşirile învăţăcelului seu, fie bune ori
rele,, căci şi numai aşa poate ave spor,
întocmai trebue sfi purceadă economul, cu
pământul care ’i-se dă pentru lucrare.
De experienţă şi încercare are tre­
buinţă economul atât pentru cunoaşterea
>A1A POPORULUI» i '• — 1890 Pag. 145
pămentului, cât şi
care plantă întrucât
pentru descoperirea
prieşte ori nu pe
perienţa şi imitarea !sfi' fie conduse de
mintea noastră.
pământul cu care are de lucru. Expe­
rienţa dela aceste ramuri de frunte ale Astăzi, când dările statului sânt
foarte mari,, când greutăţile, comitatense
economiei trece la toate celelalte. Ex­
comunale şi ale cultului divin pretind
perienţa în deosebitele ramuri economice
formează o trebuinţă, care nu se poate în-
jertfe grele dela econom, când şi preten-
siunile de traiu, cultură şi vestminte îşi
cungiura şi care trece dela un ram la
poftesc dările sale, atunci plugarii noştri
altul, ca verigile de lanţ.
trebue sfi caute prin experienţă şi imitare
se In modul care ştie economul a-’şi metodul cel mai potrivit pentru economie.
câştiga prin deosebitele încercări" cuno­ Şi numai aşa poate scoate prin , lucru din
ştinţă temeinică despre lucrarea pămân- pământ, cât se poate mare dobândă.
folosească tnlui, grijirea vitelor şi cultura plantelor,
Dacă se pofteşte la oare-care măiestrie
în acea mfisură va fi în stare a-’şi spori
ori profesiune minte trează şi deşteaptă,
venitele şi dobânda prin deprinderea cu
atunci la economie trebue sfi o aibă fiecare
pă­ economia.
proprietar. Ori-care deprindere, fie măie­
Din cele până aci înşirate putem strie ori neguţătorie este constrînsă într’un
adevărată şi deplin Înţelege, că experienţa este neîn- cerc mai ângust ; dar’ economia de câmp
cungiurat de lipsă pentru fiecare lucrător are un cerc foarte larg.
se poate câş­ de pământ, dacă voeşte, ca munca lui sfi Agricultura îmbrăţoşează foarte multe
fie rodnică şi răsplătitoare de osteneală; ramuri: lucratul pământului, prăsitul vi­
Nu mai puţin preţioasă este în eco­ telor, şi galiţelor, cultura pomilor şi alte
sfi-’şi câştige
nomie imitarea, adecă învăţătura, care o ramnificaţiuni mai mici, stupăritul şi mfi-
pă­
câftigăm privind la lucrarea altuia şi vă­ tâsăritul. Din toate aceste ramuri sfi com­
se cultivă deo­ pune agricultura şi economul neguţfitorind
zând că îi merge bine, ne foloiim şi noi
ÎnvCţături şi cu productele proprii ajunge la câştig.
făcând asemenea. Aşa de exemplu vecinul
unui econom cultivă trifoiu ori hemeiu, în măsura care economia câmpului
văzând, că din aceste plante se poate îmbrăţoşează atâtea ramuri, economul
scoate dobândă frumoasă, vin o mulţime trebue să-’şi câştige cunoştinţele trebuin­
de economi şi încep a cultiva şi dtnşii cioase, ca în toate ramurile sfi aibă de­
plantele, care răsplătesc îndeplin osteneala: prindere. Fiindcă economia câmpului nu
aceştia toţi imitează. este resţrînsă numai la un singur ram,
fiindcă toate ramurile economice sânt în
Imitarea este o îndatinare cât se
strînsă legătură, fiindcă economul este
se poate poate de bună, de care trebue să se fo­
constrlns, ca din toate să câştige câte
losească adese economii, căci a urmări şi
ceva, fie cât de puţin: silit este a îmbrăţoşa
cât se face întocmai ca vecinul ori de-aproapele
toate ramurile economice, căci numai aşa
tău, atunci şi acolo unde şi folosul sfi
poate scoate dobândă din lucrul seu.
vede apriat, este datorinţa fiecărui econom
faţă dc Bine Însuşi. Fiind dovedit, c& terenul agriculturii
este este foarte extins, că îmbrăţoşează o mul­
profesiunea Economul, caro face experienţă cu
ţime de ramuri, se pofteşte ca economul
m aterialul cultura de plante ori prăsirea’ unor vite
care sfi deprinde cu acele să aibă minte,
a-’l preface mai scumpe, poate să nu răuşească, deci stă
pricepere şi ştiinţă trebuincioasă, ca sfi
prin muncă şi faţă cu o perdere; dar’ răuşind deplin uşor
poată scoate din lucrul seu dobândă.
poate fi imitat.
Economul deştept, care ştie să-’şi
care în toate Imitatorul foarte arare-ori este ex­ împărţească şi lucre pământul cu înţelep­
pus primejdiei ca să peardă, căci şi nu­ ciune, care din propria experienţă îşi cu­
mai atunci întră în ceva intreprindere noaşte deplin ramurile economice, care
ori lucrare, când vede apriat, că de- petrece cu grije pe alţii cum pot lucra
aproapele seu care a fâcut încercare ’i-a mai răsplătitor în agricultură, care puru­
cari sfi ţin umblat bine. rea imitează unde află câştig: poate trăi
Despre aceste două însuşiri scriito­ pe lângă toate greutăţile îndestulit din
rul străbun Varo z ic e : „nalura ne economie.
a r a t ă d o u â d ru m u ri, c a r i ne duc la Economia este o carte deschisă, din
cu n o aşterea a g ric u ltu rii , u n u l este ex­ care plugarul din frageda vîrstă până la
mai preţioase; p e r ie n ţ a , e a r c e la la lt im itarea. Aute- adânci bătrâneţe trebue şi este silit sfi
cesorii' noştri au aflat prin experimente înveţe, daeă nu voeşte sfi rfimână îndă­
maxime. Urmaşii lor imiteazâ, noi însfi rătul altuia, şi sfi fie pururea lipsit şi
nu numai sfi imităm, ci să facem şi experi­ sărac.-
mente, care nu sânt resultatul unei în­ Experienţa înţeleaptă, imitarea te­
tâmplări, ci ele sfi fie conduse de mintea meinică, socoteala bună, sîrguinţă deplină
şi păstrarea chibzuită pot ridica pe eco­
noastră”.
nom la bunăstare şi îndestulire. Scopul
Din aceste cerinţe rostite cn vea­
fiecărui om pe acest pământ este lucrul
curi mai înainte, economii nostn şi as-
ari „t lua o tnTSţJtori folositoare. şi îndestulirea.
Noi, cari. astăzi ne atom intr'un veac
mai luminat trebue ne nisn.m, ca es-
 Pag. 1 4 6 FOAIA P O PO R U L U I Nr. 37

că pe mulţi dintre economi îi înstrăinează înflorire, când planta se întăreşte şi

Măzeriehea peroasâ. dela sămenatul de toamnă al plantelor perde dia bunătate. De aceea se pof­
(V icia villosa, Sandricke, hom oki biikHny) .
amintite, ci mai bucuros seamănă secara teşte, ca să o cosim, când nu e3te deplin
Prin îndeplinirea comasărilor, răs- singură, eară măzărichea şi mazărea se înflorită, căci aşa ne dă nutreţ bua ş i
trîngerea păşunilor de munte, foarte în seamănă primăvara. nutritor.
multe comune cultivarea plantelor de nu­
Dintre multele încercări s’a dovedit, Mai mult este chemată măzărichea
treţ este o trebuinţă simţită.
că dintre deosebitele plante de nutreţ păroasă a servi nutreţ verde decât să fie
Prăsirea de vite îndeplinită în toată singură măzărichea păroasă dă recoltă si­ uscată pentru făn. Nu este deplin corfes-
regula pofteşte, ca economul sfi aibă în­ gură Dacă această plantă se- seamănă puozetoare pentru făn din causa perilor,
dată ce se iveşte primăvara nutreţ verde. toamna supoartâ deplin gerul iernii ză­ căci se uscă cu greu, ae ţine brazda de
Nici un econom nu lucră înţelepţeşte, pada mare şi greutăţile deosebite a vre­ o laltă încât abia se poate despărţi frun­
dacă îndată-ce se ar&tă primăvara îşi mii de primăvară. Este o plantă, care zele scuturăudu-se toate cad şi ne răm ân
trimite vitele la păşunat pe rîturi ori pe împlineşte deplin dorinţa economilor, căci numai cotoarele. Uscându-se ne dă tăn
islazul comunei, să pască iarbă prea crudă. dă nutreţ verde,' cât se poate de vreme uşor care sclipeşte pentru perii de pe
Cultivarea nutreţului de vreme nu numai la începutul primăverii. Creşte atât în cotoare şi deloc nu este plăcut v ite lo r.
că ajctă pe economi se hrănească vitele pămănt năsipo3 precum şi tn cel lutos. Pe lângă toate aceste se poate în treb u iaţa
sale cu nutreţ bun; dar’ totodată cruţă
Economii, cari au fâcut încercare cu şi mai ales dacă pentru nutrire se m e s te c i
şi recolta de iarbă de pe rituri, prin ce
cultura acestei plante, cari în mai mulţi cu făn mai bun.
îşi sporeşte productivitatea de făn.
ani au sămănat măzărichea păroasă măr­
Nutriţele de primăvară pe lângă bu­ Acest fel de măzăriche, dacă p lm en iat
turisesc, că faţă de ger, frig ploi, vre­
nătăţile deja amintite Întocmesc chiar şi este numai cevaşi bunişor creşte fo arte
muri grele stă neatacată. Au fost unii
pămăntul. Cosindu-se de vreme, pămăntul tufoasă şi înfloreşte bogat, de aceea nu
ani, când măzărichea de toamnă, mazărea
poate 6 sămănat cu ; cucuruz, mălaiu este destul de bună de produs să m în ţi,
ba chiar şi săcara au perit sub greutăţile
verde, fasole ori cartofi. Fiind mai toate căci o mulţime de flori cad mai n lin te
deosebite ale vremei; dar’ măzeriehea pă­
plantele de nuteţ cu Hori fluturii, care de vreme.
roasă a stat nevfttămată.
adună mult oxigen, atât prin acesta cât
Când voim a cultiva şi sămtnţă n e
şi prin rădăeiuile verzi, care arându-se Măzărichea păroasă lndată-ce se
putem folosi de două forme, lisând de
holdele se reîntorc în pămănt, gunoiază iveşte puţină căldură de primăvară creşte
sămtnţă ori cositură prim i ori o tiv a .
tfi fac mai roditoare sămănăturile. foarte repede după-cum se zice: văzănd
Dacă vrem a aduna sămtnţa din cositurm
cu ochii, aşa, că ne dă nutreţ verde
Nutreţele menite se aducă recoltă cea diatâiu, atunci măzărichea se samă a l
cu 1 0 — 14 zile mai de vreme ca alte
îndată după topitul zăpezii se seamănă ta- în pămănt mai slab în jum ătate parte
cepănd dela mijlocul lui August până tn plante. Prin creşterea repede ţine paşi
mestecată cu săcară. In caşul acesta de
mijlocul lui Septemvrie, care se pot cosi cu săcara, pe când începe a se ivi spicul
pe uu jugăr de pămăut putem av& re­
cu începutul lui Maiu. Spre aceBt scop săcării în vremea care săcara trebue
coltă în sămtnţă 2 5 0 — 350 chilgram e.
se întrebuinţează: sCcară, măzeriehea, ma­ cosită, şi măzărichea începe la înflorire
Din otavă sau cositura a doua se poa*.e
zăre de toamnă, trifoiul îucarnat măză- deci se poate cosi. Nu tot aşa este cu
aduna câte 100 — 150 chilograme BămfnţA ;
riche pCroasă. măzărichea de toamnă şi mazăre, care
dar’ rccolta diu nutreţul verde răsplăteşte
lntârzâind în creştere, economul nu poate
Secara semănată singură pentru nu­ mai bine osteneala.
cosi decAt atunci, când săcara d**ja a
treţ nu corespunde deplin aşteptării,
îmbătrânit. tn privinţa câştigării de săminţe
fiindcă cuprinde puţină parte nutritoare,
Măzărichea păroasă se poate sămăna trebue să avem regula urm ătoare: d aci
îi lipseşte protoinul şi este lemnoasă,
toamna şi primăvara; dar’ adevărata me­ măzărichea păroa3i a crescut buiacâ, adecA
deci ne dă un nutreţ mijlociu, prin care uu
nire constă în sămăn&tura de toamnă, foarte grasă, atunci se coîeşte de nu treţ
sfi îmbunătăţeşte deloc pămăntul. Semănată
căci numai aşa ne poate aduce recoltă, şi numai din otavă, adunăm săm tnţi, d * c â
înse mestecată cu plantele cum sân t:
de vreme, când nutreţul este mai preţios tnsă n’a crescut aşa grasă se poate lis a
trifoiul şi măzărichea ne dă nutreţ foarte
pentru fiecare econom. şi din prima cositură pentru sămînţâ.
mult, care şi in stare mai îmbătrânită
este mistuită cu plăcere de vite. Nu se poate resomanda sămănatul Când sântem hotărîţi se adnnâtn
Dese încercări s’au fâcut pâuă acum de primăvară nici din Impregiurarea, că sămînţâ din otavă sămînăm măzărichea îa
cu secara mestecată cu mazăre ori mâ- măzărichea păroasă cam trei săptămâni pămănt cât se poate de bun, cosim p lan ta
zeriche, care între Împregiurări favori- după sămănat, creşte foarte încet, mai când începe a înflori înaă aşa se taie cu
toare au corespuns deplin aşteptării. mult să întufoşează decât să crească coasa ca se rămână cotorul înălţime d ela
Aceste totdeauna dau nutreţ de vreme, înaltă. Dacă s’ar sămăna primăvara, pămănt de o palmă. Din asemenea co to r
care este mult in cantitate şi bun în ca­ atunci deosebitele mirăcini ar creşte mai uşor cresc ramuri, dacă însă s ’ar tă ia
litate, doufi cc-rinţe, care se poftesc ne- repede ca dlnsa şi ar cuptoşi-o împede- tocmai în faţa pămăutului, atunci nu p c -
încunginrat la cultivarea plantelor. căndu-o în desvoltare. tem avea nădejde ca să aduuăm săm în ţâ.
Adeverat, că pe lângă însuşirile bune Pentru toamnă creşterea aceasta pe Din măzărichea păroasă se întrebuin­
are şi unde scăderi întrucât sânt de încet şi târzie deloc nu-’i strică, ci din ţează pe o holdă de un jugăr, săm iaţa
totului gingaşe de vreme şi expuse la contră este o însuşire foarte folositoare. mestecată pe jumătate cu săcară 2 h e cto litre
deosebite scăderi. Iarna fără zăpadă şi geruri Crescănd numai frunzele tnfoase, (2 0 0 litre). Din aceasta se poate c â ştie a
grele, zăpada groasă sub care se opăreşte pot care se lăţesc pe păment nu sânt expuse nutreţ verde la prima cositură 1 2 0 — 1 5 0
sfi strice toată semănătura sau cel puţin împu­ la ger ori opărire. Primăvara îndată-ce măji metrice. Fiind planta aceasta foarte
ţinează recolta. Dacă primăvara este ră­ se încălzeşte vremea începe a creşte dc mulţi economi lăudată ca cea m ai
coroasă cu ploi multe, atunci nu cresc aşa foarte repede cotorul şi ramurii. ră3plătitoare pentru nutreţ verde, vor pur­
de b;ne ca sfi se poată cosi de vreme, Măzărichea păroasă sau flocoasă ’şi-a cede înţelepţeşte economii noştri, făcând
abia îu a doua p3rte diti clăi dau nu­ luat numirea dela perişorii arginţii, care încercările atât de trebuincioase în eco­
treţul aşteptat. Secara diDtre mazere şi se află pe cotor crengile şi mugurii plan­ nomie.
mâzeriche de regulă îmbătrâneşte pe când tei Aceşti perişori mai vîrtos. se arată
ajunge sub cosit. Aceasta este pricina, ? pe plantă după-ce od~tă a trecut peste
 Nr. 87 FOAIA POPORULUI Pag; 147

se trag în rădăcina grânelor, uude înainte lăsată nearată până toamna târziu, câni
Stîrpirea muştelor de hessa. de sosirea iernii se ţes ÎQtr’o pânză, ca muştele ’şi-au aşezat ouăle prin verdeaţa
( Cecidoa mydestructor). se poată suporta greutăţile gerului. Din miriştei.
Ministrul de agriculturii a recercat acest adăpost în toamnă nu se mai ivesc Unde miriştea nu se întrebuinţează
economii din ţinuturile, unde aceste muşte vermuleţii, ci stau în răpaosul bine ales pentru păscut, mai vîrtos locul unde a
s’au irit şi în unii ani fac stricăciuni foarte şi întocmit. stat crucile înverzeşte foarte repede, avănd
păgubitoare în grâue, ca să aplice semă­ ogor aceste petece se lasă nearate. îa
Dacă sămănătura aceasta menită pentru
năturile înşelătoare, prin care se pot stîrpi asemenea petece verzi apoi îşi aşează
stîrpirea insectelor a răsărit, şi s’a întu-
insectele stricăcioase. Recerearea nu în­ muştele ouăle, când se ară pământul
foşat deplin, atunci cătră capătul lui Sep­
seamnă, că doară s’ar fi arătat muştele pentru sămănat se brăzdează şi întorc
temvrie şi începutul lui Octomvrie este
in măsură îngrijitoare, ci mai mult ţîn- copleşită de larvele muştei de hessa. toate petecile aceste. Prin asemenea pro-
te?te la stlrpirfa acelora unde sunt mai Despre acest adevăr cercând să poate ori- cedere încă se stîrpesc o mulţime de
număroase. şi-cine convinge. Daeă într’adevăr se află muşte de hessa.
Adese-ori omul trebue să lupte contra
pe holdele din acel ţinut această muscă
insectelor stricăcioase, care deşi nu se pot stricăcioasă, atunci smulgănd tufe de grâu
stîrpi total, totuşi prin înţelepciune, mij­ ori săcâră sămenată anume pentru sedu­ Lucrul în stupină.
loace bune şi lucru se pot împuţina. în cerea acestor insecte; va afla pe dînsele După-ce soseşte vremea când albinele
mS3ura care putem împuţina insectele,
larve. înceată de a mai aduna miere, stuparul va
apărăm recolta şi ne scutim roada uude Sămănătura aceasta se lasă în starea cerca cu de-amăruntul toţi stupii, ca să fie
jm muncit mult, ca folos să avem. care se află neatinsă până nu să începe deplin orientat despre bunătatea matcelor,
M usca de hessa este o adevărată sămănatul de toamnă. Muştele de hessa, ca aşa să poată şti care dintre stupi este
plagă sau desastru pentru grâne, unde care tot mereu roesc trebue să afle loc mai gras sau mai slab.
odată s’a putut încuiba. Dar’ prin Bă- unde să se poată aşeza pentru ouat. Stupii mai slabi trebue împreunaţi,
mănatul târziu, după 10 Octomvrie în Chiar şi dacă ar fi ouat altă muscă mai ear’ dela care are mai multă miere se
storsul m iriştfi şi tăiatul ogorului ori ar­ înainte pe lirele ori tuft-le de grâne, de culege lăsându-’i-se numai atâta de câtă
derea aceluia, în multe locuri economii s au loc nu supără musca următoare; fără are lipsă pentru iernat. De comun se
apărat cu bun resultat, încât astăzi se multă căutare îşi depune ouăle, eşind lar­ socoteşte pentru iernat 1 2 — 18 cligr. Aşa
poate constata, că muştele de hessa vele se aşează şi dînsele pe rădăcina stuparul trebue să fie în curat cam cât
du mai sftnt aşa de îngrijitoare cum se grâuelor. Pentru succesul stîrpirii se pof­ ponderează sau câtă greutate au în stare
arătaseră în 1 8 8 4 . teşte, ca asemenea grâue să fie lăsate goală, coşniţele cu cari dtnsul stupăreşte,
Cu toţii ştim, că în cele mai multe vreme mai îndeluugaliî, adecă până toamua ca aşa greutatea acelora nici-odată să nu
ţinuturi economii au mare lipsă de mirişte,
târzia nearate. o socotească cătră miere.
ca să lase pe acele vitele la păscut, de întufoşându se şi crescăud bine acea­ Ca o regnli statornică să ne fie:
altă parte nici nu se poate ara ogor unde stă sămânătură mai nainte de ce s’ar ara stupul mai bogat tn albine totdeauna are
este secetă mare în cursul verii. Semă­ ne poate coji şi în stare verde ori uscată trebuinţă pentru iernat mai de multă
năturile făcute dela 10 Octomvrie sânt să se nutrească cu ea vitele. In frunzele miere, din lăcomia de miere uici-când
bine scutite de aceste insecte stricăcioase. grânelor abia ici - colea se află câte o nu trebue lăsat stupul să sufere lipsă
Este ştiut însă, că în economiile mai mari larvă ori ouă de insectă, prin urmare fără peste iarnă.
nn se poate lăsa cu sămănatul până în 10 nici o teamă se poate întrebuinţa pentru Stuparul in ajunul toamnei are trei
Octomvrie. Vremea de toamnă fiind foarte nutritul vitelor. Asemenea sămăuături pot lucruri mai însemnate pe lângă albinele
schimbăcioasă, zilele scurte, apoi iarna se
fi şi păscute. în asemenea cas se mină sale: împreunarea stupilor mai slabi cu
apropie în grabă, aşa o mulţime dej'Jgăre pe dînsele vitele ca se pască şi calce cei cu putere, alegerea stupilor de sămenţă
ar rămână nesămănate, d^ci siliţi sânt
sămânătură. şi culegerea mierei.
proprietarii mari a sămăna grânele mai
După-ce sămănătura s’a cosit ori împreunarea stupilor trebue să se
de vreme. facă în vremea până albinele mai pot
păscut, holda se ară destul de afund şi
Unde nu se poate amina cu semă­
cu grije, ca brazda să fie deplin răstur­ aduna puţină miere, căci avănd de lucru
natul până la terminul amintit, acolo se
nată şi rădăcinile grâuelor se ajungă cup- cu mult mai uşor ae împreteuesc. Dacă
aplică, sămănăturile aşa numite înşelătoare
tuşite în pămănt. Adevărat, că larvele albinele puse la uu stup n’ar pută aduna
sau seducătoare. Aceste se îndeplineso
muştei stricăcioase toamna şi peste iarnă ceva şi dînsele pentru iarnă nu se vor
in modul următor:
încă nu p e r; dar’ sosind primăvara de o pută îndupleca să rămână la stupul nnde
Pe teritorul ales pentru sămănătura
parte în lipsă de hrană, de altă parte s’a adaus ca să consume osteneala altora.
4e toamnă, cătră capătul lui August şi
cuptuşite în pămănt toate se stlrpesc. Mai gata sânt a părăsi coşuiţa şi a perl
începutul lui Septemvrie în mai multe
Prin asemenea sămănaturi înşelătoare de foame ori frig. Pentru împreunare se
rînduri şi locuri se ară peste holde 2 — 3
ori seducătoare se pot stîrpi cu uşurătate aleg tot stupii cari n’ar pută ierna. Apoi
brazde, care trebue scutite de umbletul
o mulţime nespus de mare din această pururea să dau la stupii cari au matce
vitelor. Pe aceste brazde se seamănă
insectă păgubitoare, care năpădind grâ­ sănătoase.
răvfrsat grâu, săcară ori orz. îndată-ce
nele le suge sucul şi toate se uscă îna­ împreunarea cu coşniţele măiestrite
răsare această sămenătură atrage cătră
inte de ce ar ajunge vremea pentru merge foarte uşor, căci pentru iarnă se
sine muştele de hessa ca să-’şi îndepli­
recoltă. aşează albinele în cămara menită pentru
nească ouatul pe frunzele fragede. Dacă
L a sămenâturiie seducătoare aleargă sporire. Apoi atâta miere putem lua cu
pămăntul este curat mirişte unde pasc
mulţime de muşte ca să-’şi depună ouăle, ramele câtă voim şi lor li-se lasă atâta
vitele ori arat de ogor pretudindenea,
toate aceste înse arându-se şi întorcăn- de câtă au lipsă pentru iernat. Din
muştele acolo se adună a-’şi depune ouăle
du-se sămănătura în adâncime, se sting, coşniţele cu albine mai puţine, ramele
unde află ceva verdeaţă.
după—ce se nimiceşte cea mai bătrână
Alergead muştele din toate părţile pier şi scapă bietul plugar de plaga pă­
matcă se pun într’o singură cosniţă.
la această sămănăturâ pregătită anume gubitoare.
împreunarea coşniţelor îndatinate a
pentru adunatul acelora, îşi aşează ouăle m lipsă de asemenea sămenăturâ şi
se folosi de popor se îndeplineşte prin
pe frunzele grânelor. din acele în curs de miriştea înverzită încă poate ajuta stîr­
ameţirea albinelor. Mai îndatinate materii
o săptămână ese vermii sau larvele, care pirea insectelor stricăcioaie, dacă poate S
 Pag. 148
de ameţire sunt: pulverea de puşcă, cali-
salitru şi peatra pucioasă, dintre aceste
mai puţin stricăcios este cali-salitru. Din
această materie se amestecă 40 gr. în
apă rece şi curată, după-ce s’a topit
salitral în apă aşa gătită se moaie câlţi
sau cârpe vechi de pânză, aceste apoi
se pun la căldură sS se uşte. Coşniţele
se gătesc întocmai după-cum sânt înda­
tinaţi stuparii dela sate.
Materia de ameţit se aşează într’un
tâieriu (blidul), apriuzendu-se apoi se aco­
pere cu ceva acoperiş bortit ca sfi nu
cadă albinele pe foc.
Coşniţâ se aşează asupra fumului şi
se tocmeşte aşa ca se nu poată scăpa
albinele sau fumul. Albinele îndată-ce
nu mai sbîrnăesc este dat semnul că sânt
ameţite. Atunci bate bine coşniţâ ca se
cadă albinele, apoi caută matca; dacă n’ar
fi intre albinele ameţite atuuci sigur s’a
fi ascuns lutre faguri. Luând matca, dacă
voim numai atâta, albinele sfi fie lipsite
de matcă, atuuci dc nou aşezăm coşniţâ
asupra lor. După-ce au stat 3— 4 zile
stupul fără matcă, se face împreunarea
stupilor. Albinele fără matcă seara de
nou se ameţesc, apoi stropindu-le cu
miere se aşează sub cele doufi coşniţe
din apropriere, unde a fost locul albinelor.
Adecă locul coşniţei luate sfi împărţeşte
la alte doufi coşniţe, lmpingendu se puţin
cătră olaltă.
Dacă albinele străine stmt udate cu
miere şi duc ceva la stupul nou, îm­
preunarea merge uşor.
Datina veche de loc nu corespunde
cu stupăritul înţelept, când se ucid al­
binele prin ameţire, ca sfi li-se culeagă
mierea, căci prin perderea albinelor sfi
perd o mulţime de muncitoare, cari
toate au menirea de a stringe miere.
Aşa tiind chiar şi cu coşniţele simple
trebue sfi stupârim înţelepţeşte. Adecă
stupii trebue împreunaţi. Cine doreşte a
vinde miere nu ’şi ucidă albiuele, ci acele
cu bună grije sfi le scutească în coşniţâ
altai ştup, că aşa va putfi înainta in
stupărit.
Dacă din coşniţe simple voim a lua
numai miere şi de loc n ’avem în gând ca
sfi stricăm stupul, atunci purcedem în
modul următor: Seara după-ce albinele
sânt in linişte retezăm fagurii cu bună
grije până cam la mijloc, bine grij’nd ca
albinelor sfi le rfimână atâta miere ca sfi
se poată ierna. Fagurul tăiat se stoarce
de miere îndată şi apoi se pune înderfit
de unde s’a tăiat, întărindu-se cu vergele
sau drot cătră cel cu miere. Acest lucru
se face până albinele mai poartă puţină
miere şi când au încetat cu clocitul.
Dacă n'am pate pune fagurii îndfirfit,
atunci coşniţi se aşează în locul unde a
fo3t; dar’ urdinişul se va strimta ca abia
numai o albină sfi poată sbura, ear’
coşniţâ giur împregiur se lipeşte b:n», nu
cumva la mierea care se va scură pe scân­
FOAIA P O P O R U L U I
dură sub coşniţă sfi poată întră răpitoare.
Stupul în puţină vreme va repara stri­
căciunea ce ’i-s’a făcut.
Mierea se culege atât din coşniţele
măiestrite cât şi din celelalte îndată-ce
vedem că albinele abia mai au flori din
cari pot aduce miere. Adecă sfi nu
aşteptăm până s’a gătat adunatul de
miere, ca aşa sfi mai poată aduna şi
albinele împreunate, şi sfi poată tocmi
stricăciunile de noi făcute.
Tîrgul de vite din Sibiiu.
începend din 9 Septemvrie sL n.
s’a ţinut tîrgul de vite până în 12. Ziua
primă începuse a se compune tîrgul, în
a doua şi a treia se afla mai îinpopulat,
ear’ din a patra zi numai tîrgul de cai
este vrednic de amintire deosebită.
Vite cornute s’au adunat destul de
multe, cumpfirători însfi au fost foarte
puţini, de aceea şi preţurile au fost tot
scăzute. Părechea de boi buni, cari sfi
pot întrebuinţa la arat s’a putut cum-
pfira dela 150— 250 fl., ear' boi pentru
îugraşat, bine osoşi, cari deja sunt înde­
stul folosiţi, încât proprietarii sânt siliţi
a-’i vinde la fabricanţii de spirt pentru
îngrăşare se vindeau dela 160— 260 fl.
Părechea de junei, după-cum era rasa se
plătea dela 50— 150 11. Mai multe vite erau
de rasă ardelenească, şi în numfir rcttrlns
Piuzgau ori sviţerenc. Vaci d-j rasa nrde-
lenească fără viţel se putea cumpfiră în­
cepând dela 30— 60 11., ear’ cu viţel
50— 80 fl. După-cum şi de altă-dată, aşa
şif acuin vacile de rasa Piuzgau se ţineau
bine la preţ, vaca cu viţel se vindea dela
1 -0 — 230 fl., ear’ viţele şi juncani dela
40— 70 fl. Peste tot luând vitele erau
rfiu grijite, lipsa de păşuni bune, se putea
cunoaşte de pe dînsele, căci mai vîrtos
la rasa ardelenească pfirul era ridicat pe
pielea sbârcită, încât se putea numfira
coastele unor vite. Negrijirea era bătfi-
toare la ochi. Asemenea vite nici nu se
pot vind°, şi înzădar perde proprietarul
ziua îu tîrg şi îşi cheltueşte paralele.
Dacă pe această vreme sânt unele vite
atât de slabe, ne putem îuchipul ce va fi
cu acele la iarnă.
Biboliţc, partea aceasta a tîrgului
asemenea a fost bine cercetată. Doi cum­
pfirători, unul din Viena, altul din Buda­
pesta au cnmpfir.it multe b'boliţe bătrâne,
anume pentru îngrăşat, preţul se schimba
dela 50— 90 fl. Vacile cu viţei erau mai
rare, şi după-cum se întemplă, de regulă,
pe această vreme se plătesc totdeauna
bine, aşa. şi aci se plăteşte vaca dela
90;—160 fl. Părechea de boi dela
140— 200, ear’juncanii 60— 90 fl.
Cai s’au adunat destul de mulţi şi j
putem mărturisi, că o însemnată parte au :
fost şi frumoşi, dar’ n’au lipsit nici cei ■
slabi. Preţul, după-cum se întemplă de ;
comun, ’l-a statorit bunătatea şi frumseţea. ;
Părechea de cai domneşti 250— 700 fl., •
Nr. 37
ear’ de lucru dela 120— 200 fl. Mânzii
singuratici dela 30—400 fl. Peste to t
tîrgul n’a îndestulit nici pe venzfitori, nici
pe cumpfirători.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea ip p
La noi în comuna Sân-
Nicolaul- mic, s’au împărţit teritor de isîar
peste 30 de jugere, acum sânt vre-o 60 de
ani. Acest teritor u’a dat pentru grădini in.-
mai la acei oameni, cari au avut pămenturi In
hotar. Durere, că mulţi oameni au veniur
aceste păminte la Nemţii din Aradul-nou. Pro­
prietăţile vendute se pot socoti la trei p irţi
din hotar şi din grădini. Darea pentru g ră­
dini o plătesc şi ei şi noi; dar’ In cartea fun-
duală nici ei nici noi nu sttntem stăpâni. AJUni
noi că islazul s& ţine de sat nu de hotar, ara
dori se recâştigăm teritorul pentru păşunâ-
înmulţindu-se oamenii în sat s'au înmulţit, fi
vitele şi avem lipsă de mai mult islaz. Po­
porul în majoritate voeşte ca grădinile se r e m l z l
eară islaz, dar’ represenţanţa nu voeşte. M*;
vîrtos represeotanţii cari nu locutsc în ei:
la noi şi nici ai noştri membri nu voesc to:~
Cum mn putfi ajunge la acest pămSnt se
eară iBla z.
San-Ninihiiil-mic 1 6 %. sff/otirnt
R e s p u n s . Afacerea aceasta este cu m -.t
mai luseimată, decăf. so o putem d e le g i i - i
pe spuse. Udată ar trebui se cunoaştem
tilt: jiu casi cărora b’h îndeplinit Im părlirei
m"> ştim co nestiră a servit !a împărţire. A s i i r
pe cine este tnlibulat ten torul? YeJen; ci
darea o plătesc posesorii dar’ nu ni-fe
dii.ă totodntă sflnt şi proprieteri. Daci lorii:
îm părţit aatăzi esto grădini, atunci cu gr-;i
s’ar putfi preface Iu islaz. Adevărat s’ar pc:-;
profaco tn islaz, dică este teritoral şi a r i n
întabulat în cărţile funduare pe coinunâ. y.z. *
împregiurări ar trebui se cunoaştem, ca -*■
vo putem povăţul drept. Căutaţi cărţile
duare, catastrul şi actele po basa cărora f i
împărţit teritorul. Pămintele caro se pot m r *
şi cumpăra so arată a fi proprietate p r m - ^
şi de este aşa nu se pot preface In islsr.
representanţa, dar’ proprietarii pot lua hoci-
rîre «6 prefacă grădinile In islaz.
întrebarea 200. Mai mult vin alb c -
anul trecut pe lângă toată grija ce ’i-am p ă r u :
so întinde. Nu pot şti do unde vine acei> :i
stricare. Ve rog a-’mi spune prin ce
’l-aş puifi întocmi s5 nu fio aşa?
P om i.
R ă s p u n s . De regulă trei sflnt cacs*!-
mai dese, cănd vinul se poate strica ş> c a p -u
scăderea amintită. Dacă vinul nou n'a itn
destul de bine, atunci zăharul care se s ili £2
acela, ajungând vinul la vreme mai calda, d
nou începe a trece în fermentare, prin ce est*
aduB într’o stare când se întinde. Dacă xizzl
n’a fost tras de pe drojdii la vremea sa, m u
doară la cules a întrat între strugurii b n ;:
mulţi putrezi. De aceste trei primejdii cul-
tivătorii de viie trebue să ţină samă: ca vin-I
se fearbă deplin, să fie tras la vreme ş- h.
stors să uu se culeagă îatre strugurii
cei mucezi şi putreziţi. Presnpunecd că vir^i
n’are altă scădere decât că se întinde, aceasta
se poate depărta în modul următor: P entru
depărtarea acestei stricăciuni se cumperi tan:n
anume pregătit pentru curăţitul vinului Ja to a ti
hectolitra (100 litre) socotit 2 0 = 3 0 gr. A cest
accid să mestecă bine cu vinul stricat şi s s
lasă apoi 15—20 zile în repaos. După aceasta
mestecătură şi sgaduire vinul se curâţeşte
deplin. Dacă totuşi ar avă o înfâţoşare tu l­
bure, se adauge la densul o cantitate ore-care
din spirt de vin şi se trage întraltâ b u te .
Mai înainte de ce s’ar aşeza vinul în dînsa.
se afumă puţin cu peatră pucioasă. Est® c e
prevăzut, eă prin această încercare din vinul
de sub întrebare se va pută depărta scăderea.

p re o t.
Replantarea viilor.
Cetăţenii ţerii noastre au fost lip­
siţi prin pustiirea viilor de o parte
frumoasă de venit şi lucru. Insecta stri-
căcioasă a lăsat ţinuturi întregi stîrpite
de vii. Poporul muncitor cu jale priveşte
şi astăzi la viţele de viie, cum veştejesc,
se uscă şi pier, unde odatâ s’a putut
încuiba filoxera, care comune Întregi lasă
în întristare şi sute de jugăre lipsite de
frumseţe.
Dacă pe lângă toate încercările eco­
nomii nu s’au putut apăra de stricăciu­
nea filoxerei, dacă ţinuturi şi comune nu­
meroase, care îşi câştigau venite frumoase
din roada viţei de viie au rămas fâră acest
ram de economie, atunci este foarte la
loc îngrijirea şi ajutorul proiectat de
dieta ţerii.
Noi am atras luarea aminte cetito­
rilor noştri, câ se proiectează prin dieta
ţerii o lege. care va av5 chemare a spri-
ginl replantarea viilor prin împrumuturi
ieftine şi viţe de vie, atât în locurile
unde filoxera le-a stîrpit, cât şi în locu­
rile unde este pămCnt bine situat pentru
cultura viţei.
Legea despre replantarea viilor deja
îlcătuită s’a compus în acest an şi
cuprinde îndrumările de frunte despre
mijloacele recerute pentru uşurarea re-
plan tării viilor. Articolul V. din legile
icistui an va av5 menirea a da Împrumu­
turi, îndrumări, ajutor şi sprigin pro­
prietarilor de vii, ca sfi-’şi poată de nou
replanta pământurile cu viţă.
In 1 şi 2 a lunii curente s’a ţinut
ln ministerul de agricultură o sfătuire,
care are menirea a stătorl ordinaţiunea
prin care s6 se explice de o parte legea
despre replantarea viiei, de altă parte sC
irete calea, mijloacele şi procederea cum
se poate câştiga Împrumutul şi viţele de
riie ln mod mai uşor de cătră economii
hotărîţi a-’şi replanta viile.
La sfătuirea aceasta au luat parte
cei mai vestiţi economi din t«ară şi au
desbâtut deamănuntul toate împregiură-
rile, care pot ajuta şi uşura replantarea
tiţelor de viie.
Ordinaţiunea compusă cu ocasiunea
acestei desbateri în scurtă vreme va fi
dată la cunoştinţa publică. Din ordina-
ţinne se vede, că doufi scopuri de frunte
Ta îndeplini, primul sfi servească îm­
prumut cu condiţiuni uşoare proprie­
tarilor, a doua să se îngrijască statul de
| de bună voe nu câştigăm nimic, din con-
nţe şi altoi de viie.
| tră ne arătăm slabi, laşi şi nepricepători.
Membrii din acest comitet economic I
ln partea cea mai mare ’şi-au exprimat î
viţele şi altoii de viie să fie împărtăşit <
în ajutorul sau subvenţia statului.
Când odată se va începe împărţirea
împrumutului pentru replantarea viilor,
când proprietarii nu vor lupta cu nea­
junsurile, atunci cu toată siguritatea se
prevede, că vor avă trebuinţă de viţe şi
altoi foarte mulţi. Aşa fiind stăpânirea
trebue sfi se îngrijească, ca atât în pe­
pinierele statului, cât şi în ale singurati­
cilor proprietari, să se afle viţe în abun-
danţă de unde sfi se poată provedfi
economii.
Dacă proprietarii hotărîţi a replanta
viile, vor avă banii trebuincioşi prin care
să-’şi câştige materia de lipsă pentru re-
plantare, atunci este de prevăzut, că a doua
cerinţă sânt viţele sau altoii de viie, ca sfi
aibă de unde-’i câştiga.
Atât legea cât şi ordinaţiunea de­
spre replantarea viilor este de însemnă­
tate foarte mare pentru proprietarii de vii.
Poporul nostru încă a indurat per-
deri însemnate prin unele ţinuturi prin
filoxeră. Aşa Sălagiul, care odinioară era
o cămară binecuvântată pentru vin, de
uude se exporta vin foarte mult, astăzi
abia mai are viţe de aducere aminte.
Vinul din Şimlău şi Ilacova era vestit şi
cercat chiar de cumpărătorii ţerilor străine.
Afară de acest ţinut, mai sânt şi
altele unde filoxera îşi urmează chiar şi
ln zilele noastre mistuirea stricăcioasă.
Aşa ln comitatele Bihor, Caraş-Severin,
Sibiiu şi Tfirnava-mică în mai multe
comune stlrpeşte filoxeră atât de înfrico­
şată viile poporului nostru. Intre aseme­
nea împregiurări se pofteşte, ca poporul
nostru încă sfi cunoască legea, sub scutul
căreia poate să-'şi replanteze viile pustiite
prin filoxeră.
Dacă poporul nostru cu credinţă,
supunere şi multe greutăţi plăteşte dările
şi prin sudoarea lui sporeşte vistieria
statului, atunci in drept este ca sfi se
ştie folosi şi de ajutorul ce se dă din
vistieria ţerii.
Cetăţenii, cari poartă sarcinile unui
stat şi îşi împlinesc datorinţele sânt în­
dreptăţiţi deplin a se folosi de drepturi.
Dacă noi ca popor avem vre-o scădere,
atunci aceea este, că noi împlinim dato­
rinţele de voe bună ori de silă; dar’ nu
sântem destul de vînjoşi a pofti şi striga
după drepturi.
Nu odată auzim scusa, înzădar cer­
şeşti după ajutoare dela stat, că stăpâ­
nirea n ’are simţ de adevăr şi dreptate
faţă de noi, că unde numai poate este
vitregă, deci nici nu mai încercăm. Ade­
vărat că aşa este, dar’ nici cu abzicerea
Datorinţa noastră este, să ne folosim şi
să pretindem toate drepturile, care ni-le
asigură legea. Din averea noastră sântem
ori-şi-când în drept a pofti ajutor.
îu faţa legii şi ordinaţiuii, prin care
se statoreşte planul şi cerinţele cum pot
cultivatorii de vii sfi ajungă la împrumu­
turi împreunate cu îndatorirea de a planta
vii, noi trebue sfi nisuim a cunoaşte de­
plin legea, ca sfi ne ştim folosi de favo­
rurile aceleia.
Dacă noi Românii zilnic ne luptăm
ca sfi putem câştiga respectul şi împlini­
rea legilor din patrie, atunci datorinţă
mare avem, ca sfi ne luptăm mai vîrtos
pe terenul economic, a folosi toate oca-
siunile unde şi cum putem câştiga ceva
Îmbunătăţire sub scutul legilor agrare.
Un popor vitreg cârmuit după-cum
noi sântem, avem o datorinţă faţă de
noi înşine, ca sfi cunoaştem deplin legile
statului, ca sub scutul acelora sfi poftim
şi cerem îmbunătăţire unde numai sântem
îndreptăţiţi.
Stăpânirea ţerii noastre, vitregă şi
străină după-cum este, dacă poporul no­
stru ştie sfi pofteâscă şi pretindă ajutorul
prin lege statorit ’i-se dă, fie şi cu multe
rugâri şi alergări. Când însfi un popor
nu cunoaşte legile, nu-’şi ştie drepturile
de cetăţean, ci plăteşte numai greutăţile,
dar’ nu pofteşte şi binefacerile, nu sfi
poate plânge de nedreptate. Cereţi şi
vi-s’a da, bateţi şi vi-s’a deschide, zice
Sfânta Bcriptură.
Aflându-ne ln preajma unei legi,
care deschide uşa cetăţenilor statului,
care va împrumuta sume de bani pentru
replantarea viilor, care va statorl termine
de mai mulţi ani pentru replătirea ln rate;
Înţelepciunea proprietarilor de vii aşa pof­
teşte, ca sfi se ştie folosi de favorul legii.
Preoţii, învfiţătorii şi cărturarii no­
ştri sânt chemaţi în primul rînd, să-’şi
dee toată silinţa a cunoaşte deaproape
această lege, că numai aşa vor fi In stare
a povăţul poporul pe calea dreaptă, care
duce la câştigarea spriginului şi ajutoru­
lui prevăzut de lege.
Cultivarea grâului.
in economia câmpului cea mai mare
Însemnătate şi folos o au cultivarea ce­
realelor sau plantelor fărinoase. Acestea
fiindcă se mulţumesc cu ori-ce calitate de
pămănt, cu fiecare climă, poftesc o cul­
tură mai simplă, se pot păstra mai uşor.
De aceea sânt foarte bine cultivate pe
tot rotogolul pământului. Acestea servesc
substanţele cele mai trebuincioase pentru
nutrirea omenimii, mare parte şi anima­
lelor. Aşa motivul de frunte, că omeni-
mea se deprinde în aşa mare măsură cu
cultivarea grânelor, este dat prin trebu­
inţa acelora pentrn susţinerea şi prelun­
girea vieţii.
Grânele peste tot sâut plantele, cari
sug cele mai mults părţi constituitoare din

pâment; cari slăbesc şi sărăcesc mai re­
pede pământul. Acestea avend frunze pu­
ţine, mai mult trag puterea vegetală din
păment, decât din aer. Rădăcinile ace­
stora fiind resfirate şi subţiri, sânt foarte
acomodate pentru a extrage şi suge din
păment în sine sucul de vieaţă.
Productivitatea sau rodirea grânelor
este atîrnătoare dela trei împregiurări:
bunătatea sfimânţei, pământului şi lucrarea
aceluia. Aşa fiind, economul înainte de
ce ’şi-ar arunca sfimeiiţi în păment trebue
sg se îngrijascâ de aceste trei cerinţe.
G râul comun. (Triticum vulgare).
Acesta are doufi varietăţi. Grâul bărbos
sau musteţos şi cel neted sau fără mus-
teţe. Aceste doufi feluri sâut lăţite mai
peste toate ţinuturile şi se cultivă de cătră
plugarii iu patria noastră.
Despre îngrijirea de sfimânţă bună
âm atras luarea aminte a cetitorilor, când
am scris despre seceriş. De astă-dată
numai atâta amintim că grâul, de sfimfinţă
sfi fie bine ales priu trier ori ciur, că
boabele sau grăunţele cele mai frumoase
sfi fie sfimâuate. Din asemenea sfimânţă
plugarul poate spera recolta bună şi adese­
ori îmbelşugată.
Grâul prieşte bine în pământ cu con­
ţinut de h u m u s, adecă tn pământ gras
şi lutos. Cu deosebire dacă în asemenea
pământ se află puţin var ori gips creşte
foarte frumos şi are greutate recerută.
Nu se poate cultiva cu folos pe pă-
mâutul nâsipos, numai chiar atunci, dacă
este aşa compus nfisipul, ca sfi aibă ume­
zeală. Pe pământ nâsipos, dă roadă mai
puţină, grăunţele sânt uşoare şi făina slabă.
Grâul se poate sfimâna ori tn ogor
’ori după alte plante. Plantele antecedente,
adecă după cari grâul se poate cultiva
cu succes bun, sânt următoarele: trifoiu,
luţeruâ, rapiţă ori mâzfiriche. Cu căt
aceste plante au fost mai graie şi bo­
gate tn roadă, cu atâta are sfi fie şi grâul
mai frumos. Se mai poate sfimâua grâul
după tutun, cânepă, mazfire şi cucuruz.
Nu se poate tnsfi sfimâna cu deplină si-
guritate câ va produce roadă, după napi
şi cartofi, cari se Bcot mai târziu din pă­
mânt. Ia asemenea împregiurări grâul
încă ar trebui sfi se samene târziu şi aşa
’l-ar putfc ajunge gerul înainte de în-
colţire. care poate împedeca recolta.
Cât pentru gunoirea pământului pen­
tru grâu trebue sfi ne îndemnăm urmă­
toarele : în pământ gunoit cu gunoiu proas­
păt grâul foarte uşor poate fi atacat de
tăciune, deci asemenea gunoire trebue în-
cungiurată.
Se poate însfi gunoi, dacă pămân­
tul ar fi slab cu puţin gunoiu foarte bine
copt, fie chiar şi proaspfit, care sfi res-
firează şi împrăştia pe3te brazde înainte
de sfimenat.
Pămeatul psntru sfiiuânătura de grâu
se lucră după natura aceluia. Aşa pă-
F O A IA P O P O R U L U I
mâatul mai tare gras şi copleşit de mă­
răcini trebue arat afund. Dacă numai
se poate, un asemenea pământ se ară de
2 — 3-ori, fiindcă grâul în pământ inîaâu- j neşte sfimânarea cu maşina.
ţelat şi stîrpit de mărăcini creşte foarte |
bine. Cu cât ar fi pămâatul mai gras,
cu atât trebue arat mai afund. Dacă un
pământ gras s’ar ara la suprefaţă, poate
grâul sfi cadă mai repede, apoi n’&duce
aşa bună recoltă.
Când grâul vine sfimânat după alte
pîaute, atunci pământul cliiar şi sub acelea
trebue cultivat cu bună grije. După
acelea* n’ar fi bine ca sfi se are de mai
multe-ori. prin ce resfirându-se mult ar
perde umezeala, de care grâul are foarte
mare lipsă. După sfimâuăturile de sapă,
dacă pământul este bine curăţit de bu­
ruieni, este îndestulitor şi numai o sin­
gură arătură.
Vremea cea mai potrivită pentru sfi-
mânatul grâului este luna lui Octomvrie.
Nici sfimânătura de vreme nici cea târzie
nu este bună. Sfimâuăturile de vreme
pot servi de cuiburi pentru deosebitele
insecte şi vermi, cari fac multă strică­
ciune în vara viitoare în grâu. De altă
parte chiar şi mărăcinii cresc mai uşor,
tot lu paguba grâului. Grâul este tn cel
mai potrivit timp sfimânat atunci, dacă
de toamnă creşte tn trei cel mult tn pa­
tru frunze.
în ţinuturi muntoase şi pe lângă
maluri sau ţfirmuri de rturi se seamână
în primile zile, în locuri mai călduroase
şi şesuri cu capfitul lui Octomvrie.
Grâul Înainte de ce s’ar sfimâna se
spală sau moaie în apă gătită cu peatră
vânătă, ori var stins, ca în modul acesta
sfi se împedece lăţirea tăciunelui sau ma-
lurei. Această spălare tn unele locuri se
numeşte „altoit de grâu".
De regulă se foloseşte la 5 hecto­
litre (500 1.) de grâu 1 chlgr. de peatră
vâufită (cupru, vitriol albastru) ori var.
Grâul poate sfi stee câte 4— 12 ore în
această apă. După-ce odată sfimânţa s’a
scos din murătoare şi s’a uscat puţin,
urmează sfiraânatul
Dacă după spălatul cu peatră vânfitâ
grâul s’ar usca deplin, este greu de sfi-
mânat. Sfimfinâadu-se cu mâna grâul spă­
lat cn peatră Tânfită colbăreşte şi foarte
năduşeşte pe sfimânător. Atât nasul cât
şi gâtul se irită şi causează dureri. De
aceea este bioe sfi se samene umed.
După-cum experienţa a dovedit, resul- | în m&3urâ mare, dar’ totodată le s lă b ii
tatul îmbucurător şi recolta mai îmbelşu­
gată, este legată de bunătatea sfimânţei
şi sfimânat. Pământul poate fi cât de
bun şi ori cu câtă grije bună lucrat, dacă
sfimânţa nu este destul de bună, nu s’a
sfimânat ca sfi fie învfilită sub ţfirînâ; nu
putem aştepta recoltă bună.
Astăzi în cele mai malte locuri se
întrebuinţează maşiulle de sfimânat, prin
cari după plac se poate aştzi sfimâaţa
Nr. 33
în pâment. Numai după-ce s’a netezit şi
sfărîmit bine brazdele şi bulgării de pe
holde cu grapa şi tăvâlicul, se îndepli­
Recoltă bună şi mai bogată numai
prin sfimenarea cu maşina se poate do­
bândi. Sfimânând cu mâna pe suprefaţa
brazdelor, pururea rfimâne o mare mulţime
de sfimâuţă. Pe lângă toată grija, sfimâ­
nând cu mâna se fac greşi, adecă rfimâae
ici-colea pământ fără sfi fi ajuns sfimenţi
pe dînsul. Aceste doufi scăderi, ca ad -ci
sfimânţa sfi nu rfimână la suprefaţă, de
altă parte şi ca sfi nu se facă greşi pe
pământ: numai prin maşina de sfimenat
se poate delătura.
Nici-odată nu se poate dobândi re­
coltă aşa bună din sfimânăturile de grine
Îndeplinite cu mâna. De o parte sfimânţa
multă rfimasă la suprafaţa pământului ori
îngheaţă ori o poartă pasfirile, de a'ti
parte sfimfinfind greşi unde nu ajunge sfi­
mânţa, nu ne poate aduce pământul resdi.
Deci sâmânatul cu maşina este mai r£s-
plâtitor şi nu se prădează atâta sfimenţi,
dar’ ne dă recoltă mai bună.
Grâul de regulă uu trebue sfimfinii
adânc, dar’ se pofteşte ca sfi fl*? înve­
lită sfimânţa cu pământ. Adâncimea este
adese-ori atîrnătoare şi dela umezeai*
pământului. Dacă este mai jilav, semă­
nătura vine mai pe suprefaţă, dacă est?
mai uscat, cu ceva mai adânc. De r e jd i
adâncimea se mifcâ între 4— 7 cm., ?
depărtarea şirurilor dc 18— 21 cm. Îî
acest mod sfimânat grâul ne dă recoia
cea mai bună şi bogată, dacă vremea îi
prieşte şi este scutit de grindiuă.
Culesul şi grijirea nucilor.
Dintre toate poamele, nucile se
culege şi păstra mai uşor, dar’ totuşi
poftesc o grije deosebită, dacă vrem sfi
fie deplin buue peutra vânzare ori între­
buinţarea noastră.
Nucile când au ajuus vremea coa­
cerii sfi desfac diu găoacea cărnoasă ?
cad de pe pom Proprietarii de regali
nu aşteaptă se cadă pe rând toate nucile*
ci când găoacea cărnoasă este creplti-
cită aproape, pe toate nucile le bat de p?
ramuri cu nuiele de carpen, fag ori mâ-
Vremea pentru baterea nucilor se a'.ecî
de comun după o ploaie bună de toamsi?
prin care găocele de pe nuci se creaşi
şi cotoarele prin care stau aninat-e de
ramuri, încât chiar scuturând nucul cads
mare parte din nuci. Baterea se între­
buinţează numai pentru cele rfimase pe
crengi.
Economul înţelept nici-odată na-’şi
va bate nucile de pe pomi până încă nn
sânt deplin coapte, căci foarte mult se
sdruncină şl sdrobesc crebgile de nuC
până nucile stau înţepenite pe dînsele.
 Nr. 3S _______________________
Prin baterea nesocotită o mulţime de ra­
muri si creugi se rup, care în anul viitor
puteau da roadă îmbelşugata. De loc n'au
adevăr unii plugari, cari susţiu, câ cu cât
vor bate mai aspru nucii sau căstanii şi
vor rupe mai multe ramuri, cu atâta vor
da pe viitor mai multă recoltă. Din con­
tră cu cât vor fi bătute nucile cruţând
mai mult crengile şi ramurii de lovituri
grele şi ruperi păgubitoare cu atât ne
putem aştepta la roadă mai bogată.
Nucile după-ce odată Eunt bătute ?e
adună îa coşerci sau corfe, apoi se aşează
pentru uscare. Partea de nuci care nu
se desface din găocile cărnoase se pun
afară într’un loc scutit cum sânt grădina
de legumârit, uude se lasă 3— 4 zile
până se mălâiţează coaja verde. Dupâ
această vreme să aleg nucile din coji.
Este ştiut, că atât găoacea petroasi
cât şi slmburele din aceea conţine la
cules multă umezeală, deci nucile trebue
aşezate în uşa loc, uude se pot usca pe
încet şi biue.
Dela aşezarea In loc potrivit şi us­
carea înţeleaptă atlrnă atât bunătatea cât
şi preţul nucilor. Nucile poltesc să tie
aşezate în aşa loc, unde le ajunge nu atât
razele soarelui, cât mai vîrtos căldura şi
vântul, care depărtează din acele umezeala.
De regulă pădurile şi grânarele scâudu-
rite sânt mai potrivite pentru uscatul nu­
cilor, unde străbate aer curat şi se ven­
tilează uşor.
Nici uscatul In faţa soarelui, nici pe
pământ, nu este bine a usca uu-
cile. Uscate la soare îşi perd repede
din greutate, deci la vânzare pro­
prietarul este păgubit, uscate îa cămări
ori locuri care nu se pot ventila muce-
zesc g&oacele foarte repede şi sâ strică
almburii, Intâmplându-se aşa, n’au nici
preţ nici nu sânt bune.
Adevârat, că se întâmplă une-ori,
când ploile, de toamnă ţin mai multe
zile, că nucile culese ude pe lângă toati
grija In lipsă de căldură şi vânt se mu-
cezesc gâoacele petroase formându-se pe
dlnstle cn mucegaiu râu, care nici cc spă­
latul nu se poate depărta. De altă-dată
se întâmplă, că' stăpânul îşi uită nucile în
coji, unde se înegresc şi se fac foarte
urite, incât îi dau multă grije cum sâ le
poată aduce la adevărata lor coloare.
Ajunşi între asemenea împregiurări,
proprietarii nucilor întrebuinţează spăla­
tul cu vitriol. într’un ciubăr de 500
litre de apă se pune o lingură de
vitriol în care se pot spăla şi cu-
râţî de mucezală ori negreală 1 hectolitru
nuci. Spălarea se întâmplă repede, nucile
se freacă bine Iu apă apoi cu un străcu-
rător de iut, plev ori coşarcă se scot din
apă şi se pun pa jitee, ca să se scurgă
apa de pe dînsele, de unde iapoi se aşează
pentru uscat. Fiindcă nu stău mult în
apă nici nu străbate vitriolai li miezul
acelora, deci nu le strică. După aseme­
FOAIA POPORULUI
nea spălare li-se dă nucilor un lustru
foarte plăcut, mai ales lă vânzare sânt
foaite bine plătite. Frumseţa statoreşte
preţul.
Dintre toţi pomii nucii poftesc mai
puţin lucru şi pe iângă toate acestea
poamele acestora răsplătesc foarte bine
osteneala. îu anii când se plătesc mai
râu se primeşte pe felderă sau mierţă
1'80 — 1 tl., îutr’o mierţă pot ti 14— 16
chilgr., după-cum sunt nucile de grele,
Aşi pmtru ua chilogr. de nuci proprie­
tarul poate primi 13— 14 cr., pe o maje
metrică 13— 14 â.
Economii, cari să deprind cu cultura
nucilor trebue sâ aibă deosebită grije
cum vor bate sau culege nucile de pe
pomi. cum vor usca mai cu bună înfăţo-
şare nucile.
Neguţătorii caută tot nucile mai fru­
moase la coloare, de aceea recomandăm
economilor noştri cari sâ depriud cu po-
măritul îndeosebi şi cu cultivarea nuci­
lor, ca adunând uucile sâ le grijască şi
uşte aşa, ca sâ aibă Infăţoşare plăcută.
Pământul unde se plantează nucii
fiindcă frunza acelora cuprinde multă
grăsime sau oleu, sâ îmbunătăţeşte îutr’o
măsură îmbucurătoare.
Dacă nucii sâut inai rar plantaţi ca
sfi nu ţină umbră prea mare, dau fân şi
otavă toarte preţioasă.
Frunzele de sub nuci se pot grebla
toamna ori primăvara. Dacă se greb­
lează toamna, se pot întrebuinţa pentru
aşternut sub vite, dacă Insă se Iasă peste
iarnă sub pomi, sub zăpadă, mare parte
putrezesc şi Ingraşe pământul, lu aseme­
nea împregiurări se greblează numai pri-
muvara. Unde pimântul este gras şi cu­
prinde mult humus se recotnâudă grebla­
tul de toamnă, unde Insă pământul este
slab, fruuzelc de nuc se se grebleze numai
primăvara.
Ierburi pentru fân.
Mulţi dintre economii foii noastre
ar dori sâ ştir. care plante s’ar pută să-
mâna ca sâ dee recoltă bogată de fân.
Adeseori unele holde care s’au folosit ani
de-ariudul pentru sămenătară trebue pre­
zente In rituri de cosit, ca aşa pământul
să se mai odihneasca. Pentru asemenea
păminte economii deştepţi au compus să­
nie nţele mestecate, care să cuprind pea­
tra an jugâr de pământ in reeeptul ar­
mator:
S t r i a t a , socotită îa c h ilg r .
P ro p o rţia m e s te c a ră patra'ua jug** catarfrai;
10% Alopecorns pratensis . • 2 chilogr.
15% Festuca pratensis . . . 6.2 „ ■
10% Phlemn pratense 1-5 * ■
20% Agrotl» Alba . . . • 2
10% Soliom pereone . ■ • • ^
20% Soa pritenris . . . • 2.5 „
15% Trifoîium repens , . • - 1 »
10% Trifoîium bybridorn . . 1.8 ,
Sămenţi aceasta in modal arătat
compusă se ixste sâmeaa toamna şi pri­
Pag. 151
măvara. Mai cu scop este, ca pământul
care din holdă este menit să tie lăsat
pentru rît, să fie ara de toamna şi lăsat
peste iarnă expus gerului fără să se grape,
în modul acesta de o parte să stîrpesc
din păment o mulţime de marăciui, de
altă parte . prin îuglieţare se • mînănţe-
lează şi să face mai fărinos. Cu cât este
pămentul mai mărunt, cu atât prind ră­
dăcini mai repede sâmânţele şi răsar mai
repede. Primăvara acest pământ mai ân­
tâiu se grapă ca să se sfarme brazdele,
după aceea apoi se seamenă sămânţa me­
nită pentru iarbă.
Nici un plugar nu isprăveşte lucru
înţtlept, dacă îşi lasă mirişte pentru fe-
naţe ori rituri, ca de sine sâ crească pe
diusa iarba. Asemenea păminte în anul
dintâiu sânt pline de ierburi cotoroase
şi abia în 3— 4 ani se schimbă Intru
atâta, ca se aibă rit bun de cosit.
Pămintele din holdă, când s’a hotărît
economul să le lase câţiva ani pentru rit,
totdeauna trebue sămâuate cu sfmânţă de
plante pentru nutreţ cum sâu t: trifoiul,
luţerna, măzărichea ori sămânţa de ier­
buri. în modul acesta se dobândeşte re­
coltă bună de fân chiar In anul prim şi
totodată pământul se poate folosi şi pen­
tru pâşunat.
Pentru fiecare econom nutreţul bun
este foarte preţios, de aceea trebue sâ
fie cu bună grije cum îşi foloseşte şi
împărţeşte pământul, ca sâ aibă produc-
ţiune atât Iu grâue, cât şi In nutreţele
pentru vite.
Ştiri economice.
Conf/restif p ro p rieta rilo r dc v ii
d in lio m A n la . La congresul proprie­
tarilor da vii (podgoreni) s’au format mai
multe puncte de propuneri, care au foit puse
tn studiul comisiunii permanente aleasă de
congreB. Eată propunerile:
1. înfiinţarea unei pepiniere de viţa
americană la Oioboeşti, pentru a Înlesni pod­
gorenilor replantarea viilor stîrpite de filoxeră;
pepinierile existente fiind prea mici pentru a
pută îndestula cerinţele Olobeştenilor.
2. înfiinţarea Ia Odobeşti aunei şcoale
practice pentru a învăţa podgorenii cultura
raţionala a viei şi pomologia, o ramură de
producţiune aproape părăsită şi care ar fi de
mare folos pentru proprietari.
3. Statul se facă pivniţe (beciuri), în
care podgorenii să-’şi depună vasele lor ca
vin ca să nu fie siliţi a le vinc^ când vinul este
crud şi fără preţ. Aceste beciuri ar fi a3tfei
construite încât ar păstra şi îmbunătăţi vi­
nurile, putend chiar a sc forma o bancă, care
să împrumute bani cultivatorului asupra vi­
nului depus şi păstrat în beciul statului.
, • 4. Se se şteargă licenţa şi acaisele,
* cari apasă în m oi ruinător asupra vinului şi
se se împovăreze aleoolnl, care este o beutură
vătămătoare. Asemenea se se pună taxe mari
asnpra apei gazoase, pe care vânzătorii de
vin o amestecă cu vinul, seăzend valoarea
acestuia.
 Pag. 152
5. Guvernul se facă conveuţiuni cu sta­
tele vecine, în care exportul vinului se fie
favorisat, ear’ nu ca cele existente, cari au dis­
trus tot exportul vinului ce înflorea mai în­
ainte, din causă că Ia alcătuirea lor nu s’a
avut nici-odată în vedere interesele culti­
vatorilor 40 vii. Astfel se arată, cum înainte
vinul nostru era foarte căutat şi se exporta
In mari cantităţi în Rusia. Negustorii ruşi
veniau în număr aşa de mare la Odobeşti, în­
cât au zidit o biserică (La Cazachi), care există
ţ i acum.
Asemenea marele export care se făcea
în Austria şi mai cu seamă în Bucovina s’a
redus la zero din causă că Austriacii au pus o
taxă de 6 lei pe decalitru asupra vinului ro­
mânesc, astfel că cumpărătorii au fost nevoiţi
a cumpăra anul trecut struguri dela noi, pe cari
apoi îi prefâceaa în vin, după-ce treceau
grani{a.
Exportul în Turcia a încetat din ace­
leaşi cause, ear’ în Italia şi Elveţia, din causa
Bcumpetei transportului pe căile ferate.
G rânele la B r ă ila f l Galaţi.
Dintr'o statistica publicată de Voinţa Naţio­
nală extragem următoarele date:
In Biâila-port au sosit până acum şi
B’au pus la descărcare între 1000 — 1300
vagoane grâne; aţa:
Luni Vi» August, au sosit 11:20 vag.
Luni , s ,, , , , 1350 „
Vineri '•/» , „ , 1080 „
Luni «»/n , „ > 1050 ,
ear’ în celelalte zile de lucru au sosit îu so­
coteala mijlocie 500 vagoane.
In cursul lunii August stil nou, în timp
de 23 zile, adecă scăzGad diu 31 zilo 5 Du­
mineci şi 3 sărbători, a’au descărcat aproape
15.000 vagoane, cifră care până acum nu a
fost încă atiDsâ nici-odată In cursul unei luni.
Dacă 80 împarte totalul de 15.000 va­
goane cu numărul zilelor 23, revine Ia o
medie zilnică de 650 vagoane la Brăila.
In celalte porturi, şi anume Galaţi, Că­
lăraşi, Giurgiu, T.-Mâgurele, Corabia, Cafalat,
Tnrnu-Severiu şi Constanţa, au sosit tn luna
August zilnic in medie:
In Galaţi 7 5 vag.
a Câlâlaţji 90 9
, Giurgiu 100 9
, T.-Mărgurele 135 fi
„ Corabia 65 »
„ Calafat 4 ■
„ Turnu-Severin 10 »
, Constanţa 33 »
ţi la toate aceste porturi, luate împreună
au intrat, tn luna August, stil nou, 12.000
vagoane.
Prin staţiunile de frontieră pentru străi­
nătate au eşit, în luna August, 800 vagoane.
Totalul vagoanelor expediate cu cereale
din toată ţeara a fost 27.800 vagoane în
luna August, cifră care nu a fost pâuă acum
atinsă in nici un an.
Din cifrele arătate mai sus reese, că
diferinţa dintre Brăila şi Galaţi e enormă. Pe
când în Brăila s’au descărcat în August 15.000
vagoane, în Galaţi abia s’au atins cifra de
1710 vagoane.
Uşor se poate vedă, eă din caasa acestei
deosebiri enorme dintre cele două porturi
mari vecine, mijloacele de descărcare Be în-
gTeuează.
Pe când la Galaţi exiată o linişte, Brăila
se găseşte într’o activitate febrilă din causa
marelui număr de vagoane sosite cu cereale.
FOAIA P O P O R U L U I
Din traista eu poveţele, j rea
Întrebarea 201. Căsătorindu- ine de 21
ani, socru ’mi-a dat 9 parţele de pământ,
arătură şi fânaţ. în anul 1881 ’mi-le-au pus
pe numele meu şi pe al nevestei mele. Atunci
eu m’am învoit că numai poftesc nimic altă
zestre. Din greşeală, însă când ’mi-s’a pus
pe nume averea, 3 parţele n’au fost acele care
’m i-lea dat în folosinţă, ci altele 3; pe acele
eu nu le-am folosit nici-odată. l ’Ană acuma
n’am ştiut că nu sflnt parţelele care ’mi-lea
dat In biruinţă socru. In anul acesta a venit
judecătorul de a înpărţit moşia ceealaltă în
două părţi, jumătate socrului şi jumătate la
celelalte 2 fete. Parţelele de păment care
le-am folosit de 21 ani, dar’ nu ’mi-au fost
pe nume, ’mi-le-au luat socru, şi celelalte 3
parţele care mis pe nume le folosesc cele 2
cumnate. Aşa eu sflnt lipsit de 3 parţele de
pământ, n’am nici cele Intabulate pe numele
meu, nici cele care le-am folosit atâta vreme.
Vă rog de învăţătură, pe ce cale şi care par­
ţele le-aş pută câştiga mai curend, celea care
le-am folosit de 21 de ani, sau cele pe mine
Intabulate?
A bonent 1440.
Respuns. în afacerea aceasta Înţele­
gerea ar ti deslegarea cea mai uşoată. Dacă
şi după-ce vei încerca cu frumosul la socrul
şi cumnntcle d-ta!e împăcare Inso n’ai isbut,
n’ai decât tă faci rugare la judecătoria cer-
cuală r< gească. Cătră aceasta vri alătura un
atestat comunal, prin care vei dovedi care
parţele de pământ le-oi folosit, tot odată vei
descrie greşeala ivită la Intabulare. La tot
caşul vei pofti Îndreptarea sau coregeren căr­
ţilor funduaro aşa după-cum v’au fost toc­
meala. Dacă socrul şi cumnaţi le nu te lasă
să foloseşti parţelele ca în trecut, dacă şi după
Incercnre ca fă nu-’ţi facă greutate vor fi
cumnatele tot îndărătnice, atunci mergi cu doi
martori şi le roagă ca so nu tc netndreptă-
ţenscă In folosinţa pSmintelor. Când nici după
asemenea rugaro nu s'ar apleca la pace, n’ai
dfcât dela judecătoria cercuală să pofteşti re­
punere In biruinţa p/5mintelor folosite. Când
prin îtţelegere n’ai pută ajunge la pace, ’ţi-se
dau două lucruri cu judecătoria, de o parte vei
cere, ca pajţelelc se fie Intabulate pe d-ta după-
cum le foloseşti în natură, de alta vei cere
repunerea In biruinţa bsu folosinţa parţelelor
pe care le-ai folosit vreme de 21 ani. Afa­
cerea fiind aşa după-cum ’mi-o spui, sigur ai
plră câştigată şi cumnattle d-tale Yor avă se
plătească foarte scump Îndărătnicia.
Întrebarea 202. Sflnt căsătorit, am trăit
cu soţia 2 ani şi jumătate, în care timp am
avut şi o copilă. Astăzi copila este de 3 ani.
Nevrstă-mea ştde cu altul, cu acela are un
copil. Divorţ nu voeşte ca să pornească. Mă
rog a-’mi respunde, că ce să fae ca se-’mi
scot averea dela ea şi cum să o silesc să
pornească proces civil ori bisericesc de divorţ?
A b o n en tu l 4 0 S 2 . -
Respuns. Afacerea este cât se poate
de încurcată, caută-’ţi un advocat deştept şi
sîrguincios, încredinţează-’ţi causa aceluia.
Numai acela Iţi va pută isprăvi afacerea, des-
curcându-o prin judeeăterie.
întrebarea 20J . Tata şi sora mea, amen-
doi răposaţi, au întabulat pe dînşii o avere.
Sora mea a avut cu bărbatul şi o fetiţă, dar’
şi aceea a m u rit Cumnatul, care are doi
copfi eu a doua muiere, a dat la notarul pu­
Nr. 38
blic 50 fl. numai ca se-’i facă parte din av e—
surorii mele. Advocatul meu a aretat n o ­
tarului public legea, în care ’i-a spus, că cop u i
cu nevasta de a doua nu au drept la averea y
care stă pe tata şi sora mea. Me rog d e
sfat, că ce este de făcut în această cau să
momentuoasă, că trebue se scoatem a c te le
dela notarul public sau nu?
Respuns. N’aveţi alta de făcut, d e ­
cât se luaţi inventar după cei doi răposaţi,
că judecătoria va hotărî a cui trebue se £e
averea. Notarul public şi cumnatul d*tale
se pot atinge la avere, decât cu ceva titlu c e
drept. Dacă soţia lui, adecă sora d-tale ’i - a r
fi făcut testament In toată regula: a tu n c i
averea o poate transcrie notarul public pe
cumnatul d-tale, altcum ba.
întrebarea 204.. Am cumpărat a treia,
parte dintr’un pământ din Irtof, dar’ eu nz.
am număr în Irtof, pută-voiu căpăta parte Îs
«Iaz, ori nu?
Respuns. Dacă ai cumpărat păm ent
’ţi s’a deschide In cărţile funduare n u m ir.
Izlaz nu se poate câştiga decât cumpărlriS
moşia de care so ţin dreptul de păşunat p
pădure. Cumpărând o parţelă sau chiar p
mai multe de pământ nu poţi aştepta, ca t e
ai islaz. Câtă vreme stă o moşie, fie c h ia r
ciungărită de toate pămintele din afară, is-
Iszul şi pădurea se ţine strîns de aceea.
întrebarea 2<>>. Deşi stăpânitorii s u s ţir .
câ astăzi nu mai există Transilvania sau ţe a ra
Ardealului, totuşi finanţii, ca slujitori fideli a i
statului ungar no spun că da, există îc*c£
Transilvania. Po noi ceşti din Ungaria î s
opresc a aduce dare din Ardeal. Comuneis-
(comit. Arad) cari sflnt în apropierea com acfc
Zam (comit. Hunedoarei:) nu li-e permis a &dsos
pentru lipsa căsii sare din Zam. Eu ştia, c i
sarea şi tutunul e monopol, şi dacă pot c o a -
păra tutuu din Zam, do co oare sâ nu p o r
cumpăra şi sare tot do acolo. Finanţii p n z -
zGud pc cineva, că aduc sare din Zam. c^rt
e graniţa între Ardeal şi Ungaria, Ii pedep­
sesc aspru, luându-lo şi sarea cumpărată
bani crunţi. Există In leg*». această oprelişte ?
N’am pută să ni-o schimbăm, ca se p a te ra
aduce sare şi diu Zam? de oare-ce aicea s a ­
rea e mai eftină.
T o c, 169G. A l e x a Mi/iu , agronon:.
Respuns. Legea despre monopolul
sării deosebeşte în ţeară mai multe ţin u tu ri,
unde preţurila pentru sare sflnt s n to r ite
anume. Aşa pentru Transilvania să vinde
sarea cetăţenilor cu maja metrică 6
85 cr.. Poporului din Maramurăş ’i - s e
vinde cu 8 fl. 60 cr. ear’ în ţinuturile g r ă -
niţereşti 6 fl. 30 cr. Pentru multe ţinur^r:
din Ungaria se vinde cu 9 fl. 70 cr., e î r i
într’o parte din Croaţia şi părţile F in ite i
8 fl. 25 cr, Din aceste puteţi vedă C i r :
să deosebesc preţurile pentru sare. F inanţii.
ca slujitori ai stăpânirii trebue se suprave­
gheze, ca fiecare ţinut să se foloseescă c e
sare în preţul, cum ’i-s'a statorit Adevărata
că sarea în Transilvsnia este mai ieftina ca.
In Ungaria, chiar pentru aceea vă îm pedecă
să nu puteţi purta sare din Zam. în a fa c e ­
rea aceasta n’aveţi mijlloace nici putinţă a.
face Schimbare, deci trebue se vă acom odaţi
legii.
 A daos la „FO A IA P O P O R U L U I44 nr. 39 —1896
economul
redactat de I. COSTIH,
p re o t.
Congresul internaţional economic.
începând din 18 Sept. trei zile dea-
rîndul s’a ţinut în Budapesta congresul
iLternaţional economic, la care au luat
parte reprtsentanţii mai multor societăţi
economice şi băibaţi singuratici din ţe­
rile apusene, cari sfi deprind In teorie şi
praxă cu economia.
Este lucru ştiut, că ani de-arîndul
preţul grânelor a tot scăzut într’atâta. că
astăzi abia se mai răsplăteşte sămănatul
grâului şi săcării. Această stare bolnăvi*
cioasă, care se nnmeşte crisă economică,
ruine*ză economia câmpului, industria şi
neguţătoria.
în mânură care sporesc productele
câmpului şi sânt în stare a se ridica la
preţuri bune răsplătind deplin pe pro-
prittari, în acta proporţie creşte bună-
rtarea şi îndestulina între cetăţenii sta­
tului. Economia câmpului este fundamen-
tnl tare, pe care se razimă înflorirea in­
dustriei şi neguţătoriei.
Aflându-se economia câmpului într’o
stare atât de bolnăvicioasă, economii cu
atenţiune multă şi grije deosebită au pe­
trecut decursul sfătuirilor. Toţi aştep­
tau setoşi, ca să li-se deschidă o cale
d e scăpare dintre împregiurările grele,
care astSzi se află. Adevărată ruină îi
ameninţă, când dările statului, comitatu-
şi comunei Bporesc pe zi ce merge, eară
venitele care se câştigă din lucratul pă­
mântului în mod înfiorător zi de zi scad.
Congresul economic ’şi a luat îu
programul sfătuirii trei puncte de frunte
şi anume: a) despre recoltă, că este
oare recoltă îmbelşugată adecă, suprapro-
ducţiune, că oare din recolta care trece
peste măsura trebuinţei urmează scăde­
rea preţurilor; b) despre mijloacele de
comunicaţiune întrucât au sau pot avă
şi acestea înrîurinţă. la scăderea preţuri­
lor; c). în urmă despre vămi şi valută,
dacă deosebirea ce este între preţul au­
rului şi argintului la schimb ar avă ceva
influenţă stricăcioasă asupra preţurilor
pentru grâne?
Pentru mai uşoara desbatere, con­
gresul a statorit trei comisiuni şi aceste
s’au sfătuit despre punctele amintite.
Părerile membrilor din coDgres s’au
deosebit foarte mult. La punctul dintâiu
unde este vorba despre recoltă şi consu-
maţiune părerile au fost foarte deosebite.
Lucru natural, că dacă se produc mai
multe grâne decât pot fi consumute, se
naşte producţîune prea mare, atunci se
iveşte scăderea preţurilor.
Nime nu cum pără mai mult decât
pofteşte trebuinţa aceluia, precum nime
nu consumă în mesură mai mare decât
poate. Dacă recolta trece în măsură mare
peste trebuinţă, atunci scade preţul grâ­
nelor şi aşa se iveşte crisa.
Comisiunea însărcinată cu studiarea
recoltei, ’şi-a cuprins desbaterile prin cari
se sperează a spori venitele din agricul­
tură, în câteva puncte. în aceste Eă zice,
că ar fi de dorit, ca în toate statele
culte să se formeze însoţiri agrare, care
să fie învestite cu drepturi publice:
a) pământul să fie slobozit din starea
mişcătoare;
b) datoriile Intabulate pe păminte
să se poată pîătl în rate şi pe încet, dar’
în ori-ce preţ să fie scutite dela împovă­
rare pe viitor;
c) recolta să se ducă în apropiere
nemijlocită cu consumatorii, şi producti­
vitatea să fie susţinută la înălţimea sa
în ţerile unde este de lipsă.
Comisiunea a doua, care s’a sfătuit
despre mijloacele de comunicaţiune şi
schimb n’a luat nici o hotărîre, ci a des-
bătut pe larg afacerile aparţinătoare de
acest punct. Mai mult s’a atins comi­
siunea la speculaţiunea burselor care crede,
că în toate statele prin legi anumite va
trebui să li-se mărginească cercul de spe-
culaţiune. Tot stăpânirile Btatelor au da­
torinţă a uşora mijloacele de comunica­
ţiune, ca proprietarii şi toţi economii să-’şi
poată expeda şi vinde mai uşor productele.
In comisiunea a treia, unde s’a des-
bătut despre afacerile de vamă şi valută,
încă nu s’au adus concluse hotărîtoare.
Mai mult a’au dtsbătut căile prin care
s’ar pută încheia uniunea de vamă şi
unificarea valutei de aur şi argint în toată
Europa.
în vieaţa economică are foarte mare
însemnătate vama şi valuta. Fiecare stat
pune vamă pe bucatele ce vin din ţeri
străine, în scopul ca prin asta să înles­
nească şi promoveze trecerea (vânzarea)
producţiunii ţerii sale. încât se poate,
statul n’ar lăsa se între în ţeară producte
străine, ca cetăţenii proprii se-’şi poată
vinde cu preţ recolta. De altă parte
să împedece după putinţă eşirea banilor
din ţeara sa, ceea-ce în anumite împre-
giurări eşind din ţeară prea mulţi bani
causează sărăcirea statului.
Vama, cam de regulă toate statele
o poftesc să fie plătită în aur, adecă în
galbeni; dar' nu în toate statele au va­
luta de aur, ci unele au valuta de argint,
între valoarea de aur şi între cea de ar­
gint, se ivesc adesea deosebiri, adecă ar­
gintul scade adesea în preţ, până-când
aurul rămâne statornic, chiar să şi urcă.
în asemenea cas vama devine mult mai
mare pentru statul cu valuta de argint
de cum e stabilită, trebuind a se plăti
peste suma statoritâ încă şi diferenţa
între valoarea argintului faţă de aur.
Această diferenţă face, ca cu atât
mai mult să scadă preţul bucatelor me­
nite a trece în ţeri străine.
Pag. 153
Adevărat, că mulţi înţelepţi în ale
economiei s’au sf&tuit, dar’ foarte puţină
ispravă ne-a lăsat.
Datu-’şi-au silinţă oamenii pricepă­
tori să afle ,prin sfatuire împrumutată
ceva mijloace, prin cari s’ar pută îmbu­
nătăţi stările economice atât de păgubi­
toare; dar’ pe lângă toate aceste n’au
isbutit, n’au putut afla leac la boală.
Multe lucruri temeinice, folositoare
şi păgubitoare s’au descoperit şi desbătut,
dar’ membrii congresului n’au putut ajunge
ca să stabilească anumite regule, prin
cari s’ar put& vindeca ori îmbunătăţi
stările bolnăvicioase ale crisei economice.
Dorinţe, desbateri şi sfătuiri despre
năcazurile, greutăţile şi pagubile ce dă
naştere crisa economică, zilnic încă auzim
pretutindenea; dar’ poporului plugar ’i-ar
trebui poveţe, prin cari ar pută scăpa de
greutăţi.
Credem şi presupunem, că membrii
congresului internaţional împreună şi sin-
guratim a putut statorl diagnosa, adecă
semnele boalei economice, care se nu­
meşte crisă, nu este însă îndestulitor ca
doctorul se afle şi cunoască boala, ci se
pofteşte ca se o şi lecuească.
Noi şi plugarii cari nu-’şi pot vinde
ori vslora productele cu toţii vedem, că
preţul grânelor este scăzut peste mă­
sură, că pieţele sânt îndesuite de grâne,
că cu lucratul pământului sfi cheltueşte
adese-ori mai mult decât ne poate răs­
plăti recolta. Văzând aşa ceva, cu toţii
ne întrebăm pentru-ce?
Dacă congresul internaţional econo­
mic după desbateri şi sfatuire de trei zile
ar fi fost în stare sfi descopere şi stato-
rească unele mijloace prin care s’ar pută
depăita crisa economică, prin care li-s’ar
da economilor şi putinţă de a scăpa din
crisa în care se află: atunci toate ţerile
cari zac sub stările bolnăvicioase econo­
mice, atunci mulţimea proprietarilor mari,
a plugarilor ar fi prealăudat şi preamărit
isprava măreaţă a congresului.
Fiindcă nu s’a întâmplat aşa, eco­
nomii n’au decât prin folosinţa vremii,
lucrarea sîrguincioasă şi înţeleaptă a pă­
mântului sfi se nisuească a scoate din
pământ cât de îmbelşugată recoltă, că
aşa ceea-ce se perde în preţul redus, sfi
se poată câştiga cu mulţimea grânelor.
Sîrguinţă şi cruţarea sânt două mij­
loace cari pot şi stint în stare a vindeca,
dacă nu total, cel puţin în parte stările
atât de bolnăvicioase pe terenul econo­
miei câmpului.
Păşunatul de toamnă.
Pe lângă toate, câ păşune bună li-se
deschide vitelor îndată după culesul ţa­
rinilor, şi avend nutrire bună se jDgraşe,
totuşi economul trebue să aibă grije de
mai multe împregiurări.
 Pag. 154 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 39

Este foarte bine ştiut, că primăvara j ele perd din frumseţă. Mai ales viţeii du-se se vestejesc şi n’au niei un gust.
şi toamna sufere vitele mai de multe sânt foarte primejduiţi, căci odată ajunşi Fiecare poamă atunci este coaptă, când
boale. Schimbarea temperaturii sau vre­ în rău nu se mai pot scoate chiar pe de sine se deslipeşte de muguri şi cade.
mii are foarte mare înrîurinţă nu numai lângă cea mai bună îngrijire. Deci, când începe această cădere şi să-
asupra oamenilor, dar’ chiar şi asupra Deci, economii, cari să depriad cu măuţa din dînsele este neagră, se pot
animalelor. prăsirea vitelor, trebue să fie cu multă culege.
De aceea economul trebue sfi aibă băgare de seamă, ca să încuugiure ori-ce Preţul poamelor fâră deosebire se
înainte de toate grije, câud, cum şi în­ vreme nepriineioasă şi urîtă care ar pută ridică în măsura, în care acele se pot
tre care împregiurări d i vitele la păşune. spori răul. păstra vreme mai îndelungată. Este ştiut
Dacă aerul este atât de răcit, că în zorii Dacă economul ar băga seamă, că însă, că numai poamele culese cu multă
dimineţilor ţirinile sânt brumat?, atunci vitele sale la păşune fiind şi s’a umplut băgare de seamă şi grije se pot păstra
nu este bine a «coate viîela din grajdu­ de păduchi; trebue să !e scape cu ori ce vreme mai lungă. Mai vîrtos merele şl
rile calde la păşune, decât dacă a răsărit preţ înainte de ce le-ar aşeza pentru perele poftesc bună chibzuială culegea-
soarele şi s’a luat bruma, şi căldura cu­ iernat în grajd. du-se, eăci mare parte aceste şi cu deo­
prinde focul frigului. Economii, cari să deprind anume cu sebire merele iernatice formează ua ar-
Adecă nu este sănătos a scoate vi­ prăsirea vitelor, se pun şi tund părul de ticlu preţios de neguţătorie. Dintre ace­
pe dînsele toamna când le băgă în grajd ste multe feluri se pot păstra cu buni
tele din grajdurile calde Ia frigul de di­
pentru iernat, şi primăvara când sunt grije şi pază până la recolta anului vLtor.
mineaţa. ci trebue lăsate mai bine în grajd
şi ajutorau; acolo cu puţină mâncare, de­ scoase pentru păşune. Spre acest scop Poamele se culeg cu mâua ori cu
cât să fie bolnăvite. întrebuinţează chiar foarfece anume gătite. culegăioarea, stând pe crăcurile şi cren­
După-ce s’a tuns părul, se ung vi­ gile pomilor ori pe scară.
Ş de aitcum este lucru adeverit, că
păşunea odată brumată fonrte puţină parte tele păduchioase cu unsoare pentru stîr­ Culegătorul pentru aşezarea poaon-
nutritoare mai conţine în sine. Aşa fiind, pirea acestora. Dacă ungerea uceasta se lor culese întrebuinţează corfe, coşuri ca
chiar şi vit~le mai mult se scot la păşune repeteazi de două trei-ori, în cele mai toartu, cătră care întărind cârlige, k
pnntru a mai perde vremea, după-cum multe rlnduri so stlrpesc deplin. acaţă de crengi până le umple, Da ci
este fadstiimt a ţeranul. decât cu H^comandăin economilor noştri, ca sânt pline le slobozeşte cu funii In jos,
scop ca să tic hrănite. în vremuri de ploaie, de brumă şi în vărsându-se pe iarbă se elastica dap4
Din momentul ce păşunea a fost frig să nu scoată vitele la păşune, căci fel şi aleg dupâ mărime, de unde ap 31
brumată nu mai este potrivit câmpul pen­ în loc de spor această lăcomie poate aduce I se duc pentru pă3trare îu cămări
tru vite şi dacă totuşi se mai scot, acfasta boale. | poduri.
se face mei mult ca să nu petreacă zile j Dacâ economul ar avii de adus poa­
Întregi lângă iesle. mele culese din vii ori grădini mii de­
De regulă iarba dc toamnă şi pri­ Culesul poamelor. părtate, se poartă ori cu coşuri de spate,
măvară este ccudă, şi aşa eate foarte Ajungend Î11 preajma toamnei o mul­ ori cu carul. Câud ar fi să se adu:*
bine dacă li-se dft acelora nutreţuri mai ţime de poame se, coc, care trebue culc se poamele cu carul, tri-bue bine pacheti:*
săţioaîe. la vreme potrivită, dacA dorim să avem în lăzi şi otavă, ca să uu se Ioveasci ş:
Xu se pofteşte ca să fie frunte de răsplală cuvenită după osteneala multă. melestească unele de altele.
butir, ci inai mult ca vitele se aibă ru- Scopul de frunte al fiecărui proprietar, Poamele numai aşa pot ti pâs:nî«
mvgâtură. c*re m^stfcAndu-se cu iarba, care se deprinde cu plantarea şi cultiva­ vreme mai îndelungată, dacă de ori-ce
Împedeca scur3orile sau cufureala. rea pomilor este, ca prin fructele adunate lovitură sânt păzite cu bîigare mulţi i-?
Deci cele mai multe fetiuri cotoroase de pe diuşii să-’şi dobândească cheltueliie seamă.
şi mohoare, ad.-cA colturile, după-ce s’au şi răsplata ostemlii. Toate poamele, care voim ale pi-
secerat grânele, in cari se află chiar şi Dacâ la pomărit se pofteşte peste stra ori expeda undeva, trebue culese ca
unele cotoare de paie, se întrebuinţează tot deosebită grije şi lucru chibzuit, atunci mâna.
cu folos: primăvara şi toamna. culesul poamelor, este lucrarea de frunte, Din contră poamele menite pentre
Mai ales economul sîrguincios, care carc trebue isprăvita cu înţelepciune de­ rachiu, uscat, vin ori oţăt se pot s:u:ars.
îşi adună tot felul de nutreţuri, le uscă plină Culegond poame pomologul este în­ de pe pomi, când sânt poamele depîia
şi păstrează, apoi le dă vitelor, după-ce i datorat să ţină seamă de două împregiu- coapte, căci îndată ajungăud la întrebuin­
le stropeşte cu murătoare. Sarea topită I rări: să cruţe pomul de dărtmări şi ru­ ţare ori prelucrare, loviturile primite cn
în apă, folosiudu-se pentru stropirea fenu- j peri de crengi, să apere poamele de lo­ căderea nu le pot strica. Mai bine şi
nlor mai slabe le tocmeşte astfel că vi- j vituri şi vătămări. înţelepţeşte lucră economii, cari scuturi
tele le mistuesc cu plăcere. Prin între­ Economul, care de altcum să de­ pomii pe rîud îu toate dimineţile şi a>*
buinţarea acestora, pe lângă aceea că se prinde cu uomâritul, dar’ nu ţine seama culeg tot fructele cele mai coapte.
cruţă mult nutreţ, totodată sânt şi foarte de aceste două împregiurări, nici-odată nu Pentru culesul poamelor tomnatice
sănătoase. poate lucra cu dobândă pe terenul po- şi iernaţi:?; mai potrivită vreme este îii
Spre mar^a paguba a economiei de mârituini. Septemvrie şi Octomvrie, până încA na
vite cea mai mare greşeaiâ se face toamna, Adevărată pradă şi pagubă se face s’au ivit brumele. îudată-ce brumele ajung
dacă vitele ţi cu deosebire cele tinere atunci in pomi şi fructe, când la culesul fructele pe pomi, frunza acelora cade şi
sânt scoase la păşune în timp de ploaie. poamelor se rup crengile, mugurii şi se totodată se slăbesc şi cotoarele sau co­
Nimic nu poate strica şi împedeca creş­ vatămă coaja pomilor; când poamele me­ zile pe care stau aninate poamele de
terea vitelor ca împregiurarea aceasta nite pentru păstrare se lovesc, urnesc ori mugari.
Păşunatul pe vreme ploioasă are două bat de pe pomi, aşa căzând pe păment La culesul poamelor să se observeze
scăderi mari: adecă atunci se bolnăvesc se sdrobesc, creapâ şi se melestesc, în­ şi ţină an rînd anumit. Mai ântâiu sS
şi pier multe vite, de altă parte multe cât nu se pot păstra. începe culesul cu poamele mai de vreme,
se umplu de păduchi. Poamele de regulă trebue culese după aceea mai târziu, întocmai câ pe
Pot ave acelea păşunea cea mai bună, , când sânt deplin coapte. Dacă s’ar cu-
cum urmează coacerea acelora.
tot aşa şi grije, dacă odată se incuibă in 1 lege mai iute de o parte nu se pot pă-
dînsele aceste infecte şi trec în iarnă cu | stra vreme îndelungată, de alta sbirein-
 Nr. 39 FOAIA POPORULUI Pag. 155

Debreţin , la acesta sunt îm părţite

Despre maşina şi storsul mierii. ; L a storsul m ierii să fim cu grije la
urm ătoarea îm p reg iu rare: mierea care este com itatele: B ,chiş, Biharia, M arm aţia,
V oind stuparul a ave m iere bună, j Ugocia, Sălagiul şi Sâtm arul.
învelită în celule prin ceară este cea mai
este neapărat de lipsă să aibă
m aşină ! bună, m ierea care se afli în faguri ne-
Cluj , la 3taţiunea aceasta sunt în ­
pentru storsul aceleia. In strum entele cu j iuvăiită este crudă şi nici un se poate
drum ate toate com itatele din Transilvania.
cari se poate stoarce m ierea sunt foarte j O rdinaţiuuea este de urm ătorul cu­
păstră mult tim p. P rin urm are mierea
deosebite, însă mai bună şi mai corăs- j care nu este îa v ă liti prin ceară în celule,
p rin s:
punzătoare scopului este m aşina inventată < să s? stoarcă ia olaltă şi aceea să se folo­ Ordiiiaţimie despre cercarea să-
de un Ita lia n din Dolo. A ceasta întrece j sească mai ântâiu, e a r’ cea îuvălită se m enţeior de trifoiu, şi luţernă şi plomba­
toate instrum entele folosite până acum ; j m t e păstra mai mult timp.
rea acelora..
şi se si foloseşte de to ţi stuparii mai j Legea despre paza şi economia de
Dacă după sto rs ni-au răm as mă­
practic, căci prin aceasta pot ave m ierea j câmp din 1 8 9 4 art. X II. respective or-
ru n ţiş u ri de faguri mieroşi, mai ales dela
cea mai curată şi dr* o coloare to.irte | dinaţiunea dată pentru executarea ace- .
coşniţele simple, din cari prin maşină nu
plăcută. ! se poate stoarce mierea, atunci aceşti steia, care priveşte controlarea şi cerce­
y i
M aşina stă d in tr’un ciubăr de lem n j faguri se pun în tr ’o oală nouă de lut, tarea săm eaţelor de trifoiu şi luţernă, ca
san m etal, care se în tăreşte cătră nişte ; aceasta se aşează îu alta mai m are cu să fie scutită de rocoină, le întregesc.
picioare, tu fundul ciubărului este o g riu - j apâ. care se pune la foc ca să fearbă. Staţiunile regeşti-ungareşti stato rite pen­
duţă şi în mijlocul acesteia este o gaură. îuceyend a ferbe apa, fagurii se am estecă tru cercetarea săm eaţelor trebue să ad e­
F a ţă cu grinda aceasta paralel se afli şi c’o lingură până-ce se topesc toţi. După verească prin documente şi plomb, că
altă grindă deasupra. în tă rită cătră pi­ aceea se pune oala să se răcească, sacii um pluţi cu săm enţă de trifoiu ori
cioarele ce ţin ciubărul, care asem enea ră c in d u -s e se ia pătura de ceară dea­ luţernă su n t deplin curăţiţi şi sciltiţi de
are o gaură îu mijloc, tn tre aceste două supra m ierii. M ierea îu acest mod câş­ rocoină.
grinzi se aşează un fus, c ă tră care sâ n t tig a te va fi negricioasă, însă destul de
I. E xam inarea săm enţei.
întărite nişte lopeţele, fusul se învîrteşle bună şi se poate- întrebuinţa la n u trire.
_ Scrutarea sau examinarea, că oare cu­
in g ăurile din grinzi. îu tre lopeţele se Acest mod de stors mierea să se folosească prinde semeaţă rocoină, se îndeplineşte la
aşpază fagurii m eirţi pentru stors, t i ca- num ai in c&sul am intit. M ierea stoarsă rugarea proprietarului sau neguţătorului ori
pete’e lopcţelelor tn formă de cerc sftnt cu maşina are un preţ mai bnu şi prin la recercarea oficioasă a dirog^toriilor admi­
întărite lire de drot sau strm ă de m etal, coloarea se recom andă. nistrative prin trimiterea de mustră.
ca aşa fagurii aşezaţi în tre lopeţele să M ierea se foloseşte la pregătirea Din săm enţa de trifoiu şi luţernă
se razim e în aceste droturi, d a r’ se pot pentru ?tatorirea deplină, că e*te oare
miedului şi a vinului de miere. Din
Bcutită de ro;oiiu\, ar fi so se examineze cel
întocm i sîrm e sau droturi chiar şi cur­ d îusa se pregătesc mai multe a lu a te ; ca puţin o ju m ătato nvajo m etrică; liindcă nu
m eziş peste faguri. P rin puterea centri­ n u t m r . e n t e foftrte folositoare copiilor şi bo poate e x p e d i cu posta o cantitate aşa do
fugală de învîrtirc şi desvîrtire se scoate m orbosilor de piept. grea, p e n fru exam inare este îndestulitor dacă
to ată m ierea din faguri. Aşa, că dacă C eapa friptă iu m iere ne dă foarte se e x p e d e a z i: »m u s t n i /{ g tilă * . Aee.istă mu­
m ierea d in tr’o lăţim e a fagurilor a eşit, bun m edicam ent pe raue. M ierea m estecată stră se compune aşa, c i din sftmfinţa menită
a tu n c i se întorc cu ceealaltă şi de nou pentru examinare se ia o ju m e ta te msje m e­
cu hrian se foloseşte cu cel mai bun
trică, car-) so direge sau c -r n e p r i n t r ’un ciar
se in v îrteşte fusul sau osia din mijlocul succ-s coutra tusei. Acest din urm ă mai des (ţăsut în 10) SV n ăn ţa dobfcndită din
c iu b ă ru lu i. Mai bune sftnt m aşinile pre­ m edicam ent so foloseşte şi la durerile de această diresâtură. e.ire a căzit prin ciur, se
g ă tit* diu lemn, ferul ru g in e a zi, pentru piept, inse iu aerst 'a s Im anul se frige expedează staţiunilor statorite p en tru exam i­
a c e f‘'i nu se poate recom anda. Ga m ierea n area s5rofltiţolor.
îu m iere.
sc nu străb ată în păreţii ciubărului, aceia Mustra aşa compusă se poate expeda
să u n -' cu ceara, care se p ic lu ^ te sau cu posta şi examinarea îndeplinită e«te atât
de sigură, cum s’ar fi exuninat într adevăr o
c alcă cu f-r încălzit cătră păreţii ciubă­ Controlarea semeuţeior de trifoiu. jumetate maje metrica.
ru lu i, întocmai cum se picluesc v est­ M inistrul de agricultură pe basa Mustra regulată, corăspunde numai pen-
m intele. legii despre economia de câmp a rt. X II. trn examinarea rocoinii, şi dacă ar fi să se^
Culegăndu-se fagurii din coşniţe, care §, 51 din le g j, în 10 Iulie a. c., sub examineze din alte puncto de vedore, atunci
cum se pregăteşte să şi pune în m aşină. iir. 87 4 3 4 /9 5 a d at o ordinaţiuue, prin din sămânţa originală fără h6 so direagă deo­
A decă de pe faguri, înainte de ce a’a r care opreşte aspru vinderea sămănţelor sebit se se mai expede/.e 100 grame.
Dacă nu s’ar pută compune mustra ta
p u n e îu m aşină, se taie ceara care învă- de trifoiu şi luţernă pâuă odată uu se
modul mai sus descrii, atunci staţiunile exa­
leşte celulele. D upa-cs s au preg ătit fa­ a d e v e r ite , că sim t scutite de rocomă
minatoare primesc şi a'tă mustră. Se pofteşte
gu rii, în acest mod se aşează cu ram ele (mătasă, părăsit a) tnse, ca mustra se fie cât se poate în cuantitate
în m aşină, a tâ ţia pentre câţi se află loc, P rin această ordinaţiuue se impune • mare, cel puţin 500 grame, dar’ din semenţa
p a tru sau ţese . Cât pentru fagurii din a tâ t proprietarilor cât ş: neguţătorilor, că care anumit este menită pentru venzare. Daci
coşniţele simple stuparul practic îi va pre- numai săm enţa plombată, care odată s a în mustra trimisă pentru exunmare s’ar atia
cercat si exam inat prin diregătoriiie în­ rocoină, atunci a c e s ta îm p reju rare este ho-
g&tl aşa, ca să poată incăpă in m aşină.
tărîtoare pentru întreaga semeaţă menită
credinţate cu scrutarea rocoinii şi sa
Cu acest a p arat putem dobândi mie­ pentru vânzare. Dacă mustra ar fi scutită
a d ev erit oficios eă suat scutite de aceea, de rocoină, atunci prin examinare se adeve­
re a cea mai c u ra tă, apoi nici fagurii nu
p o t fi vendute. reşte: „că în mustra examinată na se afla
treb u e strica ţi, ci după scoaterea mierii
M inistrul statoreşte pentru exam i­ rocoină-'. întreaga semeaţă m eniţi pentru
d in ei de nou se pot folosi, d a c i se pă­
n a re a sămenţei 6 stabilim ente sau sta ­ venzare numai atunai sa poate zice c i este
s tre a ză p entru anul v iito r în loc curat. examinată deplin, da:â exjmiaarea s a înde­
ţiuni uude se afli şcoale de agricultură
P r in această m aşină de o p arte dobândim plinit diatr’o euaatitata m ii mare de mustră.
D intre aceste voiu am inti numai acele,
m ierea cea mai preţioasă, de aită parte
scutim albinele dela preg ătirea fagurilor,
la care sftnt Îm părţite comitatele locuite II. Plombarea,
de Pvomâuii noştri. Plombarea sămeaţelor de trifoiu, luţernă,
economisând la to tc h ilo de fsguri 1 0 — 15
B u d a p e s t a , de care se ţrn dintre ca se se adeverească că sflnt scutite de ro­
chile de m iere. S tuparii cari stupăresc
com itatele locuite de poporal .o m â n . coină. se îadeplineşte prin staţiunile regeşli-
cu coşniţe artificioase, fagurii g o 'iţi dela ungureşti, statorite auume p e n t r u examinarea
A rad. C a n ui. C araş-Severin, T»miş şi
coşniţele sim ple, li pot folosi la coşniţele semenţelor la rugarea cultivatorilor sau ne*
artificioase. T orontal.
 Pag. 156
gnţătcrilor, pe lângă următoarele regule şi
condiţiuni:
1. Seirenţele se pot plomba numai în
saci buni sau străiţuri necasute.
.Sacii trebue se fie din pânză tare, dacă
proprietarul n’ar avă de aceştia, atunci să­
mânţa se se aşeze în saei dupli, dar’ şi în
«cest cas cel puţin sacul din lăuntru trebue
şă fie necusut.
2. Sacul nu poate fi cusut Ia gură, ci
trebue legat, încungiurat cu trei rînduri
sfoară'subţire, Insă destul de tare. Sacii sau
straiţele în modul acesta legaţi prin direge-
torii examinâtori se plombează cu presa Pos-
saureană. Neguţătorul nu-’şi poate întrebuinţa
aparatul seu de plombat ori şedala de semn
lângă plombatul statului.
3. Sacii înainte de ce s’ar plomba tre­
bue aşezaţi într’un local mai larg în şir şi
încă aşa, ca din două părţi să se poată stră­
bate Ia 'dînşii. Uneltele trebuincioase pentru
plombare sânt următoarele: aţe, aparat de
plombat şi coveţi de lemn. Proprietarul ori
negustorul care doreşte a-’şi plomba să­
mânţa, pe lângă persoanele ajutătoare trebue
se aştepte cu toate gata pe examinătorul să*
mânţelor, ca să poată isprăvi repede lucrarea.
4. Sămânţa de luţernă şi trifoiu numai
în caşul acela se poate plomba, dacă tn mustra
trimisă pentru examinare nu se găseşte nici
nn grăunţ de rocoină.
5. Sacul plombat de pe care s’ar fi
rupt legătoarea, nu poate fi socotit de plum-
bat, conţinutul acestor saci do nou trebue
examinaţi ţi numai după aceea se pot plomba.
In locul unde se află staţiunea examinatoare,
G. Autenticitatea sacilor plombaţi şi
provezuţi cu şedula de adeverire, că sflnt scu­
tiţi de rocoină, îndată-ce 8’a desfăcut plum­
bul şi deslegat sacul, înceată. Sămânţa apar­
ţinătoare deosebitelor feluri de trifoiu şi lu­
ţernă, îndată-ce so ntlă în saci ori străiţi
deplinesc examinarea eămânţei In cinste. Daca
deschise, nu poato fi vândută ca examinată şi
doresc a li-se plumba sămânţa, atunci sflnt
plombată de staţiunea statului.
Îndatoraţi a plăti Întocmai cheltuelile mai sus
7, Dorinţa de plombat so înştiinţează
înşirate.
staţiunii examinatoare de sămânţă In Ioo cu
o zi mai Înainte eară în provincie cu o tep-
tămână.
Plombarea Întrucât se poate se înde­
plineşte In rîndul după-cum s’a făcut înştiu-
ţarea. Totodftă trebue să se înştiinţeze sti-
ţiunii examinatoare de sămânţă cantitatea şi
Impregiurare, câţi saci mai mari ori straiţe
mărunte sflnt menite pentru plombat. Staţiu­
nile examinatoare purcezând din intereBul
proprietarilor şi neguţătorilor, pentru uşurai ea
comerciului vor plomba saci, străiti ori săcu­
leţe cu sămânţă In cantitate cât de mică.
8. Persoanele doritoare a-’şi plomba
sămânţa trebue să se supună şi se observeze
şi alte Indatoiui care aci nu sflnt înşirate,
care s’ar statori eventual din partea staţiuni­
lor examinatoare de sămânţă pentru uşorarea
şi îndeplinirea mai repede a examinării.
9. La plombat se întrebuinţează barţa
8’au şedula verde din diregătorie statorită,
prin staţiunile examinatoare.
Partea din jos a acestei şedule după-ce
se scrie şi umple ca datele trebuincioase se
aşează deasupra semenţei în sac, ear’ partea
din sus a şedulei se aşează în cele doue ca­
pete a aţei cu care s’a legat sacul şi capetele
aţelor se plumbează.
Pe plumb de o parte se gravează co­
roana Ungariei pe pariea contrară nnmirea
sau adresa staţiunii r. ung. a statului îa formă
de cerc.
FOAIA P O P O R U L U I
III. Preţul examinării şi plombării.
Preţul pentru examinarea sămânţelor
ca să se constateze dacă sflnt scutite de ro­
coină după flecare mustră s’a statoritîn 50 cr.
însoţirile şi neguţătorii, cari în tot
anul au de examinat mai multă sămânţă sflnt
împărtăşiţi de un favor reducându-se preţul
examinării.
Preţul plătit înainte pentru 100 de exa­
minări s’a statorit în 25 fl. şi de aci în sus
fiecare examinare 25 cr.
Pentru 50 examinări preţul înainte plă­
tit s’a statorit în 15 fl., de aci în sus fiecare
altă examinare 30 cr.
Pentru 25 examinări preţul înainte plă­
tit B’a statorit în 10 11. de aci In sus fiecare
examinare costă 40 cr.
Dacă preţul înainte plătit prin examină­
rile îndeplinite s’a egalisat ori achitat, per­
soana respectivă nu poate conta Ia credit.
Este îndatorată a plăti Înainte preţul cores­
punzător cu cercetările care doreşte să ’i-se
îndeplinească.
Pentru plombat afară de preţul deja
amintit Ia examinare se plăteşte de maje me­
trică 5 cr. Dacă însă maja metrică s’ar plombă
împărţită In mai multe părţi, pentru fiecare
săculeţ se plăteşte încă 2 cr.
Socoteala examinărilor !a statorirea să-
mânţei, că ar fi scutită de rocoină se înde­
plineşte aşa, că la toată maja metrică s^ în-
cassează preţul pentru o examinare. Acest
preţ se pluteşte şi în caşul, dără după exa­
minare s’ar constata că în sămftuţă este ro ­
coină. deci nu se poate plomba.
Pentru plombatul, rare nu s’ar Îndeplini
interesatul este îndatorat a replât) staţiunei
cheltuelile de călătorio şi diurnul diregătoru-
trim is a Îndeplini plombatul.
Pentru economi staţiunile examinatoare
de sămânţă, conform statutelor acelora, în­
B u d a p e s t a , 2t) Iulie lSîifi.
Ditrihif/i If/iuicz,
miniftni n-c. tinjr. ilr ni'riculturS.
Ştiri eeonomiee.
Starea sem en dt u rilo r cu înce­
p u tu l lu i Septem vrie. Cu sfîrşitul lunii
lui August au început ploi multe prin întreaga
ţeară, dar’ mai ales prin părţile de mează-
noapte*apus. Ploile au fdeut p.”gube mari In
bucatele, cari n’au fost încă purtate de pe
holde a.-asă, şi aşezate în stoguri. Asemenea
au pricinuit pagube şi In alte sămânâturi.
în urma vremilor rele au suferit foarte
mult grânele unde se aflaseră nesecerate. Prin
locurile unde erau secerate, sfând aduna'e în
clăi şi cruci începuseră a încolţi. Mai puţin
au sufeiit de ploi părţile noastre ardelene,
pe unde pe unele lo;uri au fost vremea mai
uscată şi fără ploi.
Mult au suferit de ploi chiar şi bucatele
adunate deja îu stog, ploile, au pătruns şi prin
stogurile cele mai îndesate. Vremurile grele
şi viforele au spart şi împrăştiat prin mai
multe locuri stogurile.
Viforele n’au mai fost aşa de dese în
jum ătatea a doua, ca în jumătatea ântâia; dar’
grindina s’a renoit des, făcând pagube mari,
mai ales în cucuruze.
Vremea rea şi nepotrivită a oprit eco­
nomii mult în lucru. Mulţi dintre plugari acum
îndeplinesc călcatul, trieratul grânelor încă.
Ogorîtul şi aratul pentru bucatele de toamnă-
abia înaintează în pământul peste măsură apătos.
Rapiţa semănată de vreme deja răsare
frumos.
Pisatul , pretutindenea unde se c u ltiv i
este destul de frumos. în unele locuri s’a
început seceratul şi cositul şi promite o re­
coltă de 10 măji metrice la jugăr.
Cucuruzul a întârziat în creştere în urma
ploilor multe şi a vremilor recoroase: se
coace greu.
Cartofii putrezăsc nu numai prin părţile
apătoase şi de mează-noapte ale ţerii, ci şi
prin atle comitate. Pagubele pricinuite de vre­
mile rele se urcă In foarte multe locuri
aproape Ia 50% •
Tutunul se culege şi rupe deja In lo­
curile cele mai multe, roada e cam slabă, dar’
soiurile sflnt bune şi frumoase.
în plantele păstdioase şi legume grin­
dina a pricinuit pagabe foarte mari, molie
legume şi verdeţuri încep a putrezi
Viile, cari la început promiteau a fi b u -r
şi frumoase pe unde a străbătut grindina aa
fost rău sdruncinate. în măsura după-ccn
le-a cruţat grindina vor avă cultivatorii recolte.
Tot prin asemenea greutăţi au trecut ţi
poamele.
Plantele de nutreţ au dat o recoltă destul
de frumoasă şi bună. T rifo iu l şi luţerna ti-
iată au perdut mult din calitatea lor îu u r a i
ploilor multe. Apa a eşit prin locuri şi rJlcri
multe, otava care promitea a fi frumoasă, a
slăbit cu totul. Riturile din marginile apeicr
fctau mai toato sub apă.
Curs despre în tre b u in ţa r e a f i
valora rea- poam elor. Ministrul de agri­
cultură a ordinat, ca cu ocasiunea exposiţia
de poame, care se va ţină In Budapesta d a
1— 8 Octomvrie, să se ţină în şcoala de gri-
dinărit caro se află po muntele GeJert, c s
3 — G Octomvrie, un curs despre valorares
poamelor. în decursul acestui Ptudiu vor 5
învăţaţi participătorii, despre păstrarea, uscarti.
ferberea de rachiu şi vin a poamelor, prees~
şi la alte împregiurări prin care se po: pre­
lucra ca să se dobândeas-ă din acele nui
bun preţ. Metoadele de prelucrare In praxi
vor fi arătate pe maşinile şi uscătoarei» tre­
buincioase şi folosite spre acest scop. Prele­
gerea In acest curs se va îndeplini în cmste.
la care pot lua parte bărbaţi şi femei. în ­
ştiinţările doritorilor de a lua parte la ace?t
curs, să se facă printr’o epistolă simplă Ls
Molnăr Istvân, comisar ministerial pentru ra­
mul pomăritului în Budapesta.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 207. Proprietarii cari au c z~ -
părat în anul trecut maşini de îm blătit es
mâna dela firma- *EfsJ prerai gepgyara a
vasontodeu din Budapesta, cari se mână nnmai
cu doi oameni cu ajutorul unor ruzi, sun*
rugaţi se binevoiască a ne respunde, dacă ma­
şina cumpărată a corăspuns în toate promi-
siunei agentului ori nu? în urmă se pot
aceste maşini folosi sau ba?
Răspunsurile mă rog a se trimite cu po­
sibila grăbire subscrisului
A le .r a n d m
in Banpatak, p. u. JL-Solynos»
 Sr. 40 A daos la „F O A IA PO PO R U L U I» nr. 40 —1896
ECONOMUL
redactat de I. COSTIN,
p re o t.
Şcoale şi cursuri economice.
Adese-ori cetim şi auzim tânguiri,
că noi Românii din Transilvania şi Un­
garia suntem săraci şi pe terenul econo­
mic nu putem arăta nici un spor.
Mirare nu ne poate coprinde pen­
tru aceste stări, când ştim că şcoalele
economice ne lipsesc total, când nici pe
o singură avere publică nu se ţin cur-
Eori economice.
Poporul nostru mare parte şi astăzi
lucră tot aşa pământul ca străbunii Iui,
grânele şi plantele, care se cultivă de
acela sânt mai tot acele moştenite din
Etrămoşi. Dacă cineva dintre noi îşi va
lua osteneala să întrebe pe plugarul ro­
mân, de unde şi de când ţine tot un fel
de sămânţă, care o seamână an de an pe
holdele sale, acela de sigur va răspunde:
că sămânţa dc grâne şi cucuruz le-a moşte­
nit dela tatăl lui.
Noi am încercat mai de multe-ori a
utlrni interesul, a mişca voinţa şi a pleca
epre lucru corporaţiunile episcopeşti,
care au ln biruinţă moşii, ca pe acele
se Întocmească şcoale economice, ori cel
puţin cursuri de 1— 2 ani pentru băieţii
mai deştepţi ai ţeranilor noştri.
După-cum se vede Încă n'a sosit
vremea, nu silcsc Impregiurările pe cei
din fruntea bunurilor publice, ca se facă
paşii de lipsă şi se întreprindă Întocmi­
rea moşiilor publice aşa, ca acolo să fie
o adevărată şcoală economică pentru ti­
nerii noştri.
ln mesura ln care se vor spori lip-
st le şi greutăţile cu care trebue să se
lupte preoţii, In proporţie cu multele tre­
buinţe care le pofteşte susţinerea cultu­
lui dumufzeeBC, cultura, şcoalele confesio­
nale; vor fi silite corporaţiunile a cerca
după mijloace, prin care se poată satisface
acestor cerinţe.
Pămfintul corporaţiunilor morale, bi­
serici şi şcoale, moşiile poporului nostru
român, dacă s’ar lucra cu adevărată pri­
cepere, slrguinţă şi dor de Înaintare,
atunci s’ar pută câştiga aproape venit
Întreit de pe acela, atunci ar pută să
fie poporul deplin îndestulit.
Nu numai pe terenul agriculturii,
dar’ pe toate terenele economice sântem
abia începători. Pe terenul prăsirii vi­
telor abia ici-colea singuraticii încep a
face încercări mai răsplătitoare. Cul­
tura plantelor industriale, afară de câ­
nepă, abia sânt cunoscute, aproape ase­
menea stăm cu cele de oleu şi nutreţ.
Industriile de casă: împletitul de pălării
de paie, împletitul de corfe şi coşuri din
vlăstari de răchiţi spetează (păcură) abia
sânt cunoscute poporului nostru; dar’
cumpărându-le dela străini Ie plătim cu ,
bani mulţi.
Plugarul nostru îndată-ce a isprăvit
cu lucratul câmpului abia mai are teren
unde să muncească prin braţele sale vîn-
joase. Dacă afară de aratul si întorsul
pământului nu să pricepe la alt lucru,
este constrîns a petrece parte mare din
an omorând zilele. : -
N’ar fi acesta tabloul sau înfâţoşa-
rea îngrijitoare, când preotul, învăţătorul
ori alt ţeran ar fi în stare a defcchide
teren de lucru pentru braţele plugarilor
din comună, când după Impregiurările lo­
cale şi ale provinciei ar şti pe care te­
ren şi prin care industrie s’ar pută des-r
chide cale la câştig.
tn ordul lumii este o regulă, ca
fiecare lucru să se răsplătească, aşa cine
îndeplineşte un lucru trebue să aibă şi
răsplată din munca sa ■ -
Academiile noastre teologice şi cur­
surile preparandiale trebue întocmite aşa,
ca fiitorii preoţi şi Învăţători pe lângă
ştiinţa menită a creşte omul sufleteşte
să-’şi însuşească cunoştinţele de lipsă cum
pot da şi deştepta poporul la lucru, ca
prin acela să-’şi câştige pânea de toate
zilele. Este lucru cel mai nemulţumitor
ln lume a vesti omului lipsit şi flămând
principiile înalte morale, când dînsul
are lipsă ln primul rîndde pâne ca să
trăească.
Când un popor nu trăeşte ci numai
vegetează, când lipselc şi neajunsurile II
tlr&esc, când să luptă cu valurile vieţii
Intr’atâta, câ aproapa este chinuit de
foame; atunci sfaturile şi învăţăturile mo­
rale nu-’l pot Însufleţi, nu-’l pot mişca
ca să se înalţe ln lumea fericirii su­
fleteşti.
Clerul şi învăţătorii acolo pot lăţi
credinţa, iubirea şi speranţa, aceste vir­
tuţi divine, unde locueşte Indestulire. Deci
mijlocul cel mai potrivit In cârmuirea şi
păstorirea poporului este, când pe lângă
sfaturile înalte ale moralităţii ştie preotul
şi învăţătorul să dee cale şi la mijloacele
de traiu.
Mulţi dintre preoţii şi învăţătorii
noştri cunosc deplin poveţele pastorale
prin care se pot conduce un popor la
fericire şi Indestulire; dar’ nu lipsesc nici
aceia, cari în loc de deşteptare răspân­
desc decadenţa şi în loc de lumină în-
tunerecul.
Pentru răspândirea cunoştinţelor eco­
nomice sânt foarte potrivite şcoalele re-
petiţionale, la care sânt obligaţi a lua parte
tinerii adulţi dela 12— 16 ani. Preotul
şi învăţătorul doritor de înaintarea şi
deşteptarea poporului pot folosi cu multă
uşurătate aceste ocasiuni, ca să răspân­
dească cunoştinţele economice printre fiii
poporului plugar.
Adevărat, că număroşi dintre preoţii
şi învăţătorii noştri n’au înşişi aplicare şi
atragere cătră economie, mulţi o privesc
Pag 157
de un ram care numai pentru plugari şi
proşti este dat, dar’ nu pentru domni. Aşa
fiind nici nu-’şi dau silinţa se cunoască
economia din partea sa ca bună, ci mai
bine înoată în lipsă, darorii şi sărăcie.
Dacă ajung în lipsă mare fac imputări
poporului; dar’ nu caută vina dela ră1
dăcină.
Şcoalele noastre repetiţionale ln cur­
sul iernii, când lucrul de câmp repau-
sează, ar trebui să fie tot atâtea şcoale
şi cursuri economice pentru tinerii mai
deştepţi, diligenţi şi doritori de înaintare.
Fiecare preot şi învăţător trebue să
studieze situaţia, clima şi impregiurările
locale, apoi în conformitate cu acele să
îşi facă îiisuşi planul, pe care teren de
economie să înveţe tinerimea.
Nu odată ni-se dă oeasiune a vedă
şi a ne convinge, că unde într’o comună
preotul ori învăţătorul este persoană sîr-
guincioasă, muncitoare, care lucră şi în­
cearcă a câştiga cât se poate de multă
dobândă prin economie, acolo poporul în­
suşi cu multă plăcere 11 priveşte, învaţă
şi imitează. Nu numai, dar’ In scurtă
vreme toţi locuitorii comunei să nisuesc
a-’l ajunge ln lucrările lui.
Adese-ori ’mi-s’a dat oeasiune a auzi
judecata poporului faţă de preoţii şi În­
văţătorii sîrguincioşi şi pricepători în
economie: „dacă lucră ei, care ori-cum
sânt domni şi au plată şi din diregâtorie,
atunci noi sântem datori să muncim, că
de nu ne vom lăţi de foame".
Prin inteligenţă deşteaptă şi dori­
toare de bunăstarea poporului, vom pută
străforma stările noastre economice spre
mai bune.
în seminare, la preparandii şi în
şcoalele săteşti să propagăm şi întocmim
şcoale şi cursuri economice, că atunci
vom fi In stare a duce poporul la stare
Indestulitoare.
Semănatul de toamnă.
Aflându-ne în pragul şi dricul să-
mânatului de toamnă cuvine-se să vorbim
despre sămânat, cât şi despre . desime şi
afnnzime.
Vremea sămânatului de toamnă să
se aleagă aşa, ca să cadă pe timp căl­
duros, când pământul să . poate lucra
mai bine.
Dacă pământul s’ar lucra şi sămena
pe vreme ploioasă, mai ales grăpâudu-se
foarte uşor să frământă şi întinoşează,
care uscându-se devine tare, în care nu
pot încolţi şi creşte destul de bine
grânele.
Vremea sămânatului se alege aşa,
că sămânăturile să se poată întări până
la sositul iernii. Mai de vreme se seamenă
rapiţa, orzul, trifoiul, luţerna, mai în urmă
grâul şi săeara.
Rapiţa se seamână prin August.
 Pag. 158
• Sămânatul grâului începe cu 1 Oct. la suprafaţa n’are umezeală. Din suprafaţa
şi se poate mereu sămâna până la Înce­
putul lunii lui Noemvrie.
întrucât iartă Impregiurările, mai
ales unde nu se află musca de hessa,
trabue să ne întocmim cu vremea sămâ­
natului aşa, că pe când sosesc brumele
şi gerul să fie grâul ln 2— 3 frunze.
în pământul argilos, lutos să sămâ-
năm mai de vreme, ca în cel resfirat
şi uşor.
Săraenatul mai des ori rar atlrni
dela calitatea pământului şi . vreme. în
pămentul mai gras, bine gunoit putem
sămena mai rar, ca ln cel mai slab. Când
sămeuăm mai de vreme, avem lipsă de
mai puţină sămânţă ca atunci, când în­
târziam. Asemenea ne trebue mai puţină
sămânţă din cea bună, decât,. din cea slabă
gozoasă.
întrebuinţând maşina de sămânat
avem lipsă de mai puţină sămânţă, decât
când sămfiaăm cu mâna; căci la sfimâ-
natul cu maşina fiecare sămânţă ajunge
la locul potrivit şi la aceeaşi afunzime.
Când lasă sămânăm aruncând sămânţa cu
mâna peste brazde, atunci o parte din
aceea cade aşa de afund, tncât nici că
mai răsare, ear’ alta rămâne deasupra
pămâutulei grăpat, de unde o poartă pă-
Eările ori piere.
Sămânatul plantelor totdeauna să
se facă aşa, că:
Să nu Bămânâm nici prea des nid
nici prea rar. Sămânătura prea deasă
slăbeşte neavând loc, lumină şi aer de­
stul pentru desroltare.
îo sămănătura prea iară cresc o
mulţime de mărăcini, care toate sânt tn
paguba şi scăderea recoltei. Prin săraâ-
natul rar nu folosim pe deplin pământul,
căci e numai un fir unde ar trebui să
fie două sau trei.
Pământul rar sămânat se uscă iute,
căci n’are umbră, aşa fiind, lipîind ume­
zeala atât de trebuincioasă pentru fiecare
plantă, perdem atât ln calitate cât şi ln
cantitate.
in vremile noastre cei mai mulţi
economi s’au Îndatinat a sămâna ln grâne
trifoiu ori luţemă, şi foarte adese-ori nu­
mai cu scopul, ca sâ păstreze umezeala
la rădăcinile grânelor. Plantele aceste
aflându-ae în creştere sânt compuse mai
mult din frunze, care absorb şi ţin rouă
vreme mai îndelungată, deci grânele au
anumită revenealâ. Aceste plante pe lângă
aceea că se ajute dînsele in creştere,
totodată fac un bun serviciu pentru grâne.
Economul deştept şi cu prevedere
trebue să fie cu grije şi la aratul pă­
mântului, ca să nu fie luate brazdele nici
prea adânc, nici la suprafaţă ; Întocmai
aşa se întâmplă şi cu sămânatul. Când
întrebuinţăm maşina să grijim, ca să nu
cadă sămânţa prea afund nici prea la
suprafaţă. Sămânţa, care nu ajunge de­
stul de afund, răsare cu greu, căci stând,
FOAIA P O P O R U L U I
pământului nu este aşa de bine scutită nici
de pasări ori şoareci, cari o poartă şi o
mancă.
. Sămânţa prea afundă nu încolţeşte
cu deplină uşurătate, căci n’are aer; sau
deşi încolţeşte nu răsare, căci nu p n te
străbate prin pământul gros, şi piere îna­
inte de a fi văzut lumina soarelui.
Sămânţa măruntă se seamână mai la
suprafaţă, ear’ cea mai mare şi grea mai
afund.
Rapiţa, luţerna, trifoiul se saemânâ
cam în o afunzime de 1— 2 centimetri,
grânele de 3— 6 centimetri, cucuruzul,
fasolea şi mazerea de 5— 8 centimetri.
Din această împregiurare se vede cât de
folositoare este maşina de sămânat în
economie, căci cu aceea se aşează sămânţa
întocmai după-cum pofteşte natura plantei.
Putem ara noi cât de frumos, de
drept, într’o formă, sau să grăpăm cât
de bine pămfintul, totuşi sfimfinţa nu
ajunge la ajeeişi afunzime. N anii cu
ajutorul maşinii de sămânat putem să-
mâna Intr’o formă de afund, departe şi­
rele unul de altul şi după-cum vrem.
Prin maşinile de sămânat cruţăm
sămânţa, de o pirte trebuî mai puţini,
căci nu rămâne deasupra pământului, de
a! ta, că nu cade aşa de afund ca sfi nu
poată răsări.
Mult ar fi de dorit, ca prin însoţiri
sau din cheltueliie satului fiecare comună
să aibă maşină de sămânat.
Cumpăratul acestor maşine nu e
lucru mare şi greu. Fabricantul le vinde
şi aşa, ca să ’i-se plătească ln ra te şi
vreme de 3 ani.
Chiar economul singuratic, care are
de sămâiat mai mult plmâut, să poate
Îngriji să-’şi cumpere o maşină de sămâ­
nat, care o poate da pe lângă bir ori
arândă şi altora pentru sămânat.
Dobânda dintâiu o are economul care
întrebuinţează maşina la sămânat când
îşi aşează sămânţa, căci cu »/, ti trebue
mai puţin, decât câni seamâaă cn m im .
Lângă acesta li mai rămâne folos din
şirele drepte frumoase, şi sămânătura de
o formă, care In urma aceasta e mult
mai puţin expusă deosebitelor primejdii,
toată sămânătura creşte şi se desvoaltă
odată, frumos şi asemenea.
Alt folos tot atât de preţios este
acela, că în acest mod plugarul poate
avă chiar seceriş Indeîtulitor.
Economia este un teren de bogăţie
pentru acel om, care ştie socoti şi afla
calea pe care poate avă mai multă do­
bândă din lucratul pământului.
Plantele de eien şi maşina de stors.
Mulţi dintre economii noştri, cari
pregătesc oleu de bostani, florea soarelui
şi in, ne-au întrebat, unde ar pută afla
pentru pregătirea şi .«torsul oleului maşine
Nr. 40
mai bune, decât cum sunt piaăle şi &*»-
niţele cele vechi.
Adevărat, că foarte multe dintre co­
munele noastre şi astăzi întrebuinţează
pentru pregătirea şi storsul oleurilor in ­
strumentele moştenite din străbuni, care
poftesc lucru mult, vreme îndelung» tă,
pe lângă toate acestea nu se p^ate
dobindl oleu destul de bun şi nici uu
se stoarce deplin din torte.
Pentru Incungiurarea greutăţilor in-
timpinate la storsul oleurilor s’a compas
anumite maşini, cu care se poate lucra
cu mult mii bine şi repede, decât cu
uneltele vechi, pregătite fâră ceva 3i3teai
anumit.
Maşinistul M ajerszky B arnabds să
deprinde din 1880 cu compunerea, per­
fecţionarea şi îmbunătăţirea tuturor ma­
şinilor menite pentru sfârmarea, alegere*
şi storsul sămânţelor de bostani, flo re a
soarelui in şi altele, precum şi storsul
oleului din acelea.
Maşina de stors e3te întocmită ca
putere de apă, aiemeuea poate întrebaiaţa
apă şi la isprăvirea celorlalte lucrări,
care se poftesc la pregătirea săaoeaţet,
pentru stors.
Dacă pe toate terenele economiei
se arată semnele de Înaintare, dacă cele
mai multe lucrări se işprăvesc prin m a­
cine, care lucră cu spor şi cruţă m altă
putere omenească, atunci numai bacara
ne putem, că şi pe terenul storaaici
de oleu se Introduc anumite îmbună­
tăţiri.
Mulţi dintre noi ştiu, şi alţii şi a rtîzi
văd, cu câtă greutate se poate scoate
oleul de bostani şi floarea soarelai ca
piuăle şi teascurile vechi. Zile multe tre­
bue să umble economul la doniţă, p in i
poate să-’şi stoarcă oleul din câteva feliere
de Bămfiuţă. Să perde o mulţime de v r e m e
cu sdrobitul, cernutul, prăjitul şi storsul, yi
pe lângă toate acestea oleul nu se poate
scoate destul de gustos, nici na se storc
tortele deplin, ci rămâne o mare parte în
dînsele.
în ţeara noastră se scoate oleul de
plante parte pentru nutrire, parte pentra
trebuinţele industriale. Plantele mai în­
datinate pentru câştigarea de oleu s t a t
următoarele:
Floarea soarelui (Helionthus annucs)
care mare parte se cultivă pe marginile
holdelor de cucuruz şi numai în rari lo­
curi deosebită. Mai vîrtos este răspân­
dită pe câmpii şi şesuri, unde din să-
mânţă se stoarce oleu, eară cotoarele tn
lipsă de lemne se întrebuinţează pentro
foc. Sămânţa de floarea soarelui se şi
vinde câte cu 3*50— 5’50 fl. maja me­
trică.
Sămânţa de floarea soarelui dacâ
este bine grijită şi uscată dă câte
*20—23% oleu şi 22— 27% turte.
Partea ceealaltă după alesul sîmbu-
rilor o formează hospele sau cojile ca ră -
 Nr. 40
mişiţe, care se Întrebuinţează de foc, sau
opărite şi dospite dimpreună cu malată
de bere ori de spirt, se întrebuinţează
pentru îngrăşatul vitelor.
Preţul oleului de floarea soarelui se
schimbă între 23— 35 fl. maja metrică,
torta se vinde cu 4 50— 570 m. m. ear’
hospele câte cu 1 fl. m. m..
Rapiţa sălbatică, sau ridichea olo-
iossă (Raphonus chinensis), aceasta se
tace tn multe ţinuturi fârâ sg fie culti­
vată deosebit, ba abia se pot scăpa de
dlnsa economii. Adunându-se sfimenţa
se vinde câte cu 4 — 4.5 0 fl. maja me­
trică. Din aceasta se poate stoarce oleu
câte 18— 20% şi torte 62— 66% . Oleul
se vinde cu '22— 26 fl., tortele cu
4—4.50 fl. m. m. . ca fabricile pe încet se-’şi desfacă producţiu­
Ricinul (R. Communis) estfi o plantă
puţin cultivată în ţeara noastră, se face
inctrcare cu dtnsul de mai mulţi ani tn
părţile b in ă ţn e . Fiindcă unui proprietar
i » succes a dovedi că poate aduce folos
cultivatorilor, ministrul de agricultură a
Împărţit Intre coloniştii proprii sfimfiuţâ
pentru 50 jugfire, ca prin aceasta sC
tncuragieze pe economi la cultura plantei.
Din sfimânţa acestei plante se poate
scoate oleiu 40— 50% , care s6 între­
buinţează, dacă sfi stoarce prăjit, la unge­
re* maşinilor, ear’ când sfi tescueşte rece
pentru leac. Oleul prăjit sfi vinde ca
32— 33 fl., ear’ cel pentru lecuire cu
48—52 maja metrică.
In u l (Linom usita tissimom), sfi-
cfnţa acestuia încă se întrebuinţează
fentru facerea oleului, care se foloseşte
itit la induBtrie cât şi pentru nutrire.
Se poate prelucra sfimânţa şi de fărină,
are se Întrebuinţează la lecuiri. Din
î^mânţă se scoate 25— 27% oleiu şi
70—72 tortă, oleul sfi vinde cu 16— 22 fl.
o. m.
M acul (Papaver somniferom), încă a
Început a sfi cultiva în ţeara noastră,
de o parte pentru sfimânţă, de alta pen­
tru labricarea de oleu. Din bulbucu-
rile sau capurile necoapte se face opiul,
u» fel de leac, care se întrebuinţează
pentru adormirea bolnavilor, cel mai mult
opiu se află în macul ca flori albastre.
Dintr’o maje metrică se câştigă 32— 38%
o!eu şi 40— 4 6 % torte. Oleul de mac
a vinde foarte scump, dela 60— 100 fl,
aija metrică.
Cur cubă a sau pepenii (Cucurbita
pepo), în ţinuturi foarte multe miezul pe­
penilor sfi întrebuinţează pentru nutrirea
porcilor şi vitelor, ear’ din 8fimâaţâ se
'-toarce oleu, care poporul nostru îl în­
trebuinţează pentru nutrire. Dintr’o maje
Metrică de sfimenţă se scoate 20— 25%
olen şi 34— 4 5 % torte. Oleul sfi vinde
câte cu 30— 45 fl. m. m.
Afară de plantele aci înşirate, mai
s&nt foarte multe din care se pregăteşte
oleu, însfi am vorbit despre cele mai în­
FOAIA POPORULUI
datinate, care le cultivă chiar şi poporul
nostru.
Economul, care doreşte sfi aibă din
plantele sale oleu curat, este silit a în­
deplini mai multe lucrări, cum suat : des­
facerea sfimânţei din coaje, despărţirea
hospelor de sfimânţă, măcinarea sfimânţei
de fărină, frământarea fârinei de aluat,
prin prăjirea aluatului sfi se desfică păr­
ţile oleioase, după toate aceste urmează
storsul sau tescuitul.
Pentru isprăvirea tuturor lucrurilor
înşirate fabricantul mii sus amintit are
maşine anume, teascul sau presa este re­
gulată cu putere de apă. Pe zi are tre­
buinţă de 100 litre apă proaspfitâ şi
poate stoarce câte 150— 200 cliilograme
oleu. O maşină întocmită cu toate păr­
ţile de lipsă şi aşezată la loc costă dela
2400— 5000 fl. Se pot însfi cumpfiră
mai ieftin părţile cu cire se alege sfi-
mânţa din coaje, sfarmă, macină ori pre-
jeşte sfimtnţa.
Asemenea maşini se pot cumpfiră
de proprietarii mai avuţi, cari sfi deprind
cu îngrăşatul vitelor, ori de cătră eco­
nomi mai mulţi însoţiţi.
O singură maşină fiind destul delipsă se susţină premiarea industriei de zăhar.
bine întocmită poate stoarce oleu la
4 — io sate, căci lucră bine şi repede.
Cum s6 ferbe carnea?
Multe femei greşesc foarte tare, când
ţin carnea prea mult în apâ rece, ca sfi
tragă sângele din ea, de oare-ce prin acea­
sta carnea perde mare parte din puterea
sa nutritoare. Dacă însfi carnea e stă­
tută şi miroasă se poate astfel ajuta, că
în apa tn care se pune carnea sfi fiarbă,
se pun şi câteva bucăţi de cărbuni de
lemn şi aşa sc lasă sfi fearbă la olaltă
câtva timp. Cărbunii absorb mirosul cel
rfiu, ear’ carnea şi supa capfită un gu3t
şi miros plăcut. Tocmii aşa se poate
face şi când sfi ferbe peşte proaspfit, dacă
în vasul, unde se ferbe carnea de peşte
se pun cărbuni; prin asta peştele Lşi
perde şi mirosul de tina (glod). Carnea
de vilă bfitrâni se poate ferbe bine şi
repede în modul următor: când apa
clocoteşte mai tare, în vasul, în care
ferbe carnea, se pun la 3 fanţi de carne,
2 linguri de rachiu bun de sficară. sau
dacă de acesta uu este, atunci în local
lui se poate folosi şi oţfit bun de vin.
Ştiri eeonomiee.
în so ţir e a in d u stria şilo r ro n iă n i
d in S ib iiu . După-cum aflăm din loc vred­
nic de toată încrederea, însoţirea din zi tn
zi tot mai mult teren neguţătoresc cucereşte.
Direcţiunea însoţirii s’a îngrijit, ca afacerile
de neguţfitorie dela linia ferată, care va avă
menirea să treacă pe Olt în România, se fie
în biruinţa însoţirii. Aproape cu toţi neguţă­
torii şi vânzătorii de mărfuri a încheiat le­
gături aşa, că numai acolo desface o mulţime
de marfă. Aflându-se însoţirea în transfor­
Pag. 159
mare deja ’şi-a pregătit si bilanţul sau soco­
teala despre lucrarea de 7 luni, de uude se
vede, că a lucrat cu o dobândă frumoasă. Pe
lângă toate, că a avut a se lupta cu greută­
ţile începutului, puţinătatea capitalului, do­
bânda câştigată în vreme atât de scurtă asi-
gurează un viitor frumos întreprinderii. Pa-
tendu-se pune afacerea pe o basă mai pu­
ternică, ca se lucre numai cu bani gata se nu
fie silită a se folosi de credite, va fi îa stare
se facă treburi mari.
Cartelul in te rn a ţio n a l a l «altaru­
lui. In vremea de faţă eate sub desbateri
încheierea cartelului între fabricanţii de ză-
har, d e s p re care s’a luat hotărîre îu zilele trecute
la conferenţă din Praga. A ceastă conferenţă, ţi­
nută de cătră fabricanţii de zăhar, după-cum se
vesteşte din Praga, a adas o hotărîre prin
care vor recerca pe toţi fabricanţii de zihar,
nea de zăhar într’uu mod tăcut, aşa însă, ca
se poată stabili unitatea de preţ. însoţirea
centrală din Viena se va pune la tnţelegera
cu fabricanţii de zihar din Germania, ca să
se stabilească organisaţiune stabilă despre
vinderea zăharului. Fabricanţii Austria ji şi
Germani printr’o sindicatură sau representanţă,
comună vor stabili preţul zăhirului pe piaţele
ţeriîor acestora. Noi credem, câ tadată-ce fa­
bricanţii vor Încheia cartelul, statele n’au
Numai până atunci are înţeles premiul, ca
tncuragiare pentru industria de zăhar, câtă
vreme sustă deosebirea de vamă, când deo­
sebiţii fabricanţi stau faţă îa faţă ca concu­
renţi. tn momentul ce industriaşii şi fabri­
canţii de zăhar vor încheia cartelul spre pa­
guba consumatorilor, a'uuci n’are mei un în­
ţeles plrtinirea statului ce se dă prin premiu.
Stăpânirile statelor vor trebui să-’şi subtragă
ajutorul votat, îăsându- i să Be fericeason
fabricanţii de capul lor.
T îrflui de lăitit d in B u d a p esta .
îa ‘23 şi 24 Septemvrie B’a ţinut ta localul
, Vigactt' ttrgul de lână La acest ttrg s’au
înfăţoşat mare parte cumpărători diu Austria,
cari să deprind mai mult cu prelucrarea şt
neguţătoria de lână. Cumpărătorii s’au arătat
cu puţină înclinare de cumwrat, ear’ vâiză-
torii fitosindu-se de aucţiunea sau târgurile
prin licitare, n’au arătat înclinare a lisa dia
preţ. La ttrg s’a înştiinţat tn calitate şi can­
titate următoarea lână :
606 saci l&oă pentru po 3tav.
1390 , » stofe.
5005 » , peptenată.
620 „ B de miei.
335 , „ tunsă a doua-oară.
2257 „ „ de cigae şi raţcă.
Din cantitatea aceasta s'a vândut total
3336 saci, cu următorul preţ: lână fină şi
mijlocie pentru postav 150—200; lână fină
şi mijlocie pentru postav şi stofe 120— ISO;
lână peptenată de calitate mijlocie 100— 115;
lână eu defecte 85— 100; mai slabă şi a
doua tunsură 90— 100; lâna cea mai fină de
miei 250— 321 ear’ cea mijlocia 120— 180 8 .
Findcă dela această aucţiune sau licitare a
remas multă lână nevendută, se poate că se
va întocmi încă un tîrg.
V in u l ita lia n .Neguţătorii de vi­
nuri din Ungaria grăbesc a cumpăra vinal
italian. Numai în luna trecută s’a expedat cu
trenul peste 12 mii bufi goale în Italia. Ne­
guţători fo-arte mulţi au mers Ia faţa locului
 Pag. 160
ca £6 participe la culesul viilor, şi storsul vi­
nului. Prin Fium eau trecut pe ţermnrele şi
portul Pogliar, căci ţinutul ţărmurilor apuline
în acest an va da recoltă foarte bogată. Fă-
cându-se socoteala după buţile exportate în
lunile din urmă, întrucât aproape fiecare
poate cuprinde 7— 8 hectolitre, vinul ce se
impoartă din Italia va sjunge la 70—80 mii
hectolitre. Numai In anul 1893 s’a aretat aşa
interesare şi mişcare deosebită pe lângă im­
portarea vinului italian, când într’adevăr s’a
adus In Ungaria aproape 1,000.000 hectolitre
vin italian şi dalmatin. Nici năile nu sflnt In
stare a primi exportul şi ducerea buţilor câte
zi de zi sosesc In Fiume, aşa, că societăţile
de navigaţinne sflnt silite a respinge îmbie­
rea de exporturi. Mustul italian In raportul
recoltei bogate este foarte ieftin, hectolitrul
pentru exportul mai târzfu se cumpără cu
12 lire care socotite In banii noştri corăs-
pund la 5.30.
\ cu măsură mai mică de 5G litre vin pot do­
Şcoală p e n tr u lă p tă rit. Ministrul
de agricultură, pentru învăţarea metodului cum
trebue Eă se manipuleze, grijească şi prelucre
laptele, primeşte la şcoala de lăptărit mai
mulţi tineri, cari absolvând cursul vor afla
aplicare ca lucrători In deosebitele lăptărfi.
Acest curs pentru însuşirea învăţăturilor tre­
buincioase la lăptărit se ţine tn Răkd In
vreme de un an. Doritorii cari vreau să fio
primiţi trebue se-’şi îndrepte rugările mini­
strului de agricultură. Cursul so începe tot­
deauna cu 1 Octomvrie.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea 20S. Noi locuitorii din această
comuuă ne-am învoit să se comaseze hotarul
comunei; ne pare foarte rău, că şi noi trebue
fă suportăm cheltuelile. Nu îtim dacă co­
masarea va fi generală, nu ştim timpul cât va
dura.
De regulă cam efiţi ani durează comasarea
întregului hotai cam câte cheltueli ne va
cot ta ?
S im ti i t a-« ii j)i* r io a r i, lfeţHi.
l.n iirt'iific t'd rn n .
Răspuns. De com a'are de loc se nu vă
spăriaţi, este o binefacere pentru plugari, dată
se îndeplineşte conştienţios. Dacă inginerul
are vreme, comasarea In 2 — 3 ani să isprăveşte
plătiţi pentru jugăr fl. 1 .5 0 — 2.50, după-cum
veţi tocmi cu inginerul.
întrebarea 2op. Am doi nuci câte de
10— 12 ani, cât o bârnă de groşi fiecare, şi
nu mai rodesc, ’i-am solzit de coaje ca şi
osiile carului, dar’ foarte înzădar. Sflnt plan­
taţi In păment petros, uscat şi bun. Ce aş
avă de făcut ca se fruptifice?
Suciu, I ; 9 <>, Teotlor Opriş.
B e i p a n a . Prin solzitul coajei nu mult poţi
ajuta, din contră dacă pământul ar fi prea gras
Bă pui la rădăcini lut mai slab. Ori bate-le
toamna mugurii când încep a cădă frunzele,
aşa după-cum se bat nucile rupând stîlpuri.
Dacă nici această încercare nu ajută, atunci
sS ştii că sflnt fel de nuci care nu rodesc.
Eu am în grădina mea un nuc aproape de
30— 40 ani care abia rodeşte o coşarcă de
nuci, deşi este un arbore puternic, gros şi să­
nătos. Cultivând nuci pururea trebue a fi cu
grije, ca nccile menite pentru semetţă să fie
liiate din nuci roditori şi fel bun.
FOAIA PO P O R U L U I
întrebarea 210. După-ce culegem viile,
cât putem ţină mustul fără-ca să plătim accis?
în anul trecut a ţinut altul câte o lună, alţii
nici atâta, şi le-a cerut arendaşul la fiecare-
câte 3 libre (piţule) de veadrâ.
Aceea este drept, dacă ţine cineva vinul
seu ca o lună de zile pentru un ospăţ, sau
vre-o pomeană, sau na-’l poite vinde mai
curând, sau nici atunci, cere legea se plătească
atunci omul cu vin?
Dacă ţine cineva, pe Crăciun, Anu-Nou,
Bobotează, sau pentru un ospăţ până în dulcele
Crăciunului, trebue se plătessca? şi cât?
A b o n en t :sS 8 i>.
Respuns. Proprietarul este îndatorat
a înştiinţa în vreme de 24 ore după-ce ’şi-a
aşezat mustul de vin în pivniţă arendaşului
care este îndreptăţit a colfge sau aduna darea
beuturilor; accisul să plăteşte după aceea.
Proprietarii şi neguţătorii de vin care nu vând
bândi fără-ca se-’şi plătească mai târzfu ac­
cisul, şi nu atuuci când se conatatetză, că
coiăspund beuturile înştiinţării făcute. în
, Econom ul* nr. 31 am aretat mai pre larg
de ce favor sau drept te pot folosi cultivătorii
de vii. Pentiu must ori vin trebue a plăti dare;
în comune se vine 1 fl, 01 cr. pentru must,
1 fl. 35 cr. ptntru vin. Poţi ţină must ori vin,
dnr’ eşti îndatorat a plăti darea amintită.
Întrebarea 211. Muieri;! mea, care a fost
m ăritată după un alt bărbat, cu acela a trăit
8 , ani în vremfu boalei a stat pe cum ’i-so
cuvire unei toţie adevărată şi ’l-a îngropat
cu toată cinstea.
Respectivul n’a testat nimic soţiei şi a
rămas o avere destul de frumoasă, o moşie şi
casă. Muierea rămasă numai cu o fetiţă do 2
ani în avere si capă. Fratele răposatului a
cerut prin lege eă scoată pe văduva din avere
şi casă undo rămase. în cursul pîrii să des­
coperi, că nici răposatul nici tata lor nu erau
proprietari la avere, ci era moşul lor. Venind
averea sub pertractare de lăfăm ibt, aceea să
Împărţi Intre fetiţa reposatului şi fratele ace­
luia.
Averea Mătătonre d>n păment o tmpârţiră
foaite uşor, dar’ fiind şi eaeâ, aita nn o puteau
rupe In două. Aşa fiind s’au înţeles, că văduva
se plătească în bani jumătate din casa răpo­
satului. Toate aceste b’au Întâmplat înaintea
notarului public. Vfduva nepricepând eauss,
n’a poftit te se tienscrie pe nnmtle ei jumătate
din casă; notarul public a transcris casa pe
numele fetei, deşi jumătate a plătit văduva.
Adevărat, câ veduva a făcut bani din
averea rămasă de fostei bărbat; dar’ şi aceea
este adevărat, că văduva a dus pe jumătate
atâta avere, ca zestre la fostul ei bărbat, care
a folosit-o 4 ani înainte de moaitea Iui.
Avut-a văduva drept de a pofti jumătate
din casa acee 8, sau are drept de a-’si pretinde
banii dela fată? Soţia mea are obligăment
despre banii daţi încasă, în care se spune pe
ce scop a plătit banii cum şi pe ce cale îşi
poate scoate banii ? Nu se află vre-o lege, care
ar da drept văduvei se folosească întreaga
avere rămasă de bărbat până-ce trăeşte.
S e i t i n, Georf/iu Straja.
Respuns. Soţia dtale are drept la banii
care ’i-a dat pelângă obligaţiune ca să ’şi-’i pof­
tească îndărăt. Dar’ Ia folosirea averii numai
aşa poate ajunge, dacă creşte însăşi fetiţa şi
scaunul orfsnal ’i-a lăsat folosinţa averei.
îndată-ce fetiţa a ajuns anii ca se se poată
mărita, toată averea ’i se predă Ia dinsa. Dacă
Nr. 40
fetiţa, care este proprietara averii s’ar împotrivi
a plăti mamii sale banii daţi In casă, atunci
puteţi scoate cu judecata, ori îi îutabulaţi pe
casă şi moşie.
întrebarea 212. Mama a murit de vre-o
două luni. Tata încă este In vieaţă. Ea aş
dori a lua inventar peste avere, de oare-ce
moşia răposatei mele mamă e pusă toată pe
numele tatei care mai are 'o fată, cu care ea.
sflnt frate, numsi de tată. Tata zice să nu ian
inventar, că îmi face testamentul pe toată
moşia care o avem. Iartă legea se’-mi dee
mie toată moşia?
Avem cam vre-o 4 jugăre păment, cât
mă va costa întabuJarea pe numele mea?
1 P ia n u l-iu fe rio r. T. A.
Respuns. Dacă răposata d-tale m a a i
n’are avere Intabulată pe numele ei, nu poţi
lua inventar, decât doară pe averea mişcă­
toare, cum sflnt vitele, banii gata şi aluk.
Prin urmare şi de vreai nu poţi lua intens:
pe o avere care nu-’i a mamii d-tale. Tut
îţi poate fice testament pe toată moşia, bi
o poate Intabula şi aşa ca folosul cât trie fj
să fie al lui, ear’ averea ca proprietate a d ui*.
Foarte natural, cu îndatorirea, ca să di:
partea ce ’i-se cuvine din dtnsa şi la sori.
Întrebarea 2 ij.Eu în toţi anii am între­
buinţat pleava do grâu pentru nutrirea vitckî.
mai vîrtos vacile o mânâccă după-ce este cs-
rată foarte cu gust. în acest an însă erL~
’mi-a fost foarte pliu de tăciune, aşa şi plem
conţine mult p rav ; n’ar fi oare păgabiteare $
stricăcioasă nutrirea cu asemenea pleavă?
Ş im n n il. .V- / -
Răspuns. Adese-ori am spus, câ pt.trz
vite mai vîrtos însă pentru vacile cu
nutremintele mucede ori Btricate sflnt pip-
bitoaro şi pot uşor îmbolnăvi vitele, de acta
nu este sănătos ca să le nutreşti cu asezezu
nutreminte.
Pleava tăciunoasă cu desebire treb;* :t
totului exchisă dela nutrire, căci c a cn iri
greutăţi la înghiţire, aprindere do g u ri, li:f-
dnrea vacilor, aprinderi de rărunchi.
Pleava despre care vorbeşti fiind pii:i
de pulvere sau prav de tăciune, prin mur»:*!
simplu nu se pot nimici bureţii stricăcioşi c:z
dînsa. Ştiinţa ne spune, că bureţii tăciun:-;:
nici prin ferbere, opărire ori aborire na h
pot de.ftt cu greu nimici.
Mai bine şi înţelepţeşle vei porcede dsci
toată pleava tăciunoasă vei arde-o. Nici pectn
aşternut ori gunoiu nu se poate întrebai::!,
decât mestecata cu peatră vânătă, ca boreţu
Bă fie atirpiţi. Dacă s’ar aşterne sub vite şi v:r
ajunge In gunoiu poate să vă strice gTâsik.
Este ştiut, că noi folosim gunoiul pentre tccri-
şatul pământului, dacă să seamână g riu l cri
alte grâne în asemenea gunoiu, tos te po: :
umplute de tăciune, căci bureţii tăciunoşi ijrl
In gunoiu nu pier total.
Intrebareă 214. Rugăm pe onorata re-
dacţiune a ne înştiinţa, unde putem căpăta o
carte în limba noastră română eu toţi pirs-
grafii din legile «ouă plugarilor mai de lipsi
şi cum ar fi de scumpă? Eu foarte aş dori
să ştiu unele legi, de care avem mai mare
lipsă. P. s. la R.
Respuns. Asemenea carte atât de
trebuincioasă nu avem. Eu am rugat snul
trecut Ia adunarea „Asociaţiunii" ea să se
dee un premiu pentru prelucrarea unei ase­
menea leg i; dar’ până astăzi încă nu s’a îm­
plinit 8ceastă dorinţă atât de lipsă.
 A daos la „FO A IA PO PO R U LU I" nr-. 41 —1896
econom ul!
redactat de I. COSTIN,
p re o t.
Cătră seop.
Adese-ori am scria pe paginile ace­
stei foi despre un isvor binecuvântat,
unde mulţi dintre tinerii poporului nostru
ar pută afla deprindere. Nu odată am
arătat la terenul economic, pe care tre ­
bue sfi păşim la muncă cu deplină Înţe­
legere şi puteri unite, n ’am Încetat nici
un moment a lncuragia pe cetitorii noştri,
că cine poate, şi se simte harnic sfi îm­
brăţişeze deprinderea neguţfitorească.
Vorbind, sfătuind şi povăţuind ne-am
dat silinţa, ca noi Înşine din acest loc
sS şi lucrăm tn direcţiunea arfitată, ca
prin fapte sfi lncuragiăm şi punem teme­
lia la întreprinderi neguţfitoreşti. Intre
asemenea cugete şi preocupări se înte­
meia aici In Sibiiu: însoţirea industria­
şilor români.
A tâ t vremea, cât şi locul pentru În­
ceput era cât se poate de potrivit ales,
bine combinând şi socotind vedeam, că
sămânţa de m uştar răsădită cu suflet curat
şi inimă plină de credinţă, va trebui se
producă pe Încetul, d ar’ sigur resultatul
la care ţinteam. Credeam firm, că din
arborul de noi plantat va răsări Bfi-
m ânţă, din care se va pută dobândi
mai multe grăunţe de sfimânat. Am
d o rit sfi arfit&m şi dovedim prin fapte, că
aici este reşedinţa şi locul unde neguţă­
to ria se poate Începe, căci are cerinţele şi
tem eiul de unde se poate lucra cu bun
resu ltat.
Prem ergătorii, cari au Întemeiat pră­
vălia industriaşilor români printre greu­
tăţi multe, cari au fost batjocoriţi dintr’o
p arte şi huiduiţi din alta, cari nu erau
spriginiţi deplin, nici chiar de cătră fraţii
lo r; s ’au făcut tari In suferinţă, plecând
cu deplin curagiu cătră ţtntă, s’au făcut
a nu vedfc nepriceperea nnora şi rfiutatea
altora, cu curagiu şi deplini conştîi de
ceea-ce fac mergeau to t înainte.
Conştienţa curată şi Însufleţirea pen­
tru o idee m ăreaţă le Întări credinţa, că
lucrul bun spriginitori va afla, li povă-
ţui nădejdea, că are naţiunea multă pu­
tere de v ieaţă: aşa Îmbrăcaţi îşi făceau
datorinţa şi luptând cucereau teren.
Tot începutul este greu, dar’ dove-
dindu-se de bun uşor află imitători.
Când întreprinderea industriaşilor
a înaintat în tr’atâta, că puterea lor
de mijloace materiale nu era nici în
p arte îndestulitoare, când numfirul cum­
părătorilor crescit şi se spori Intr’a-
tâta, că simţeau neputinţa de a merge
ln cale şi mai departe, când terenul cu­
cerit potti muncitori mai mulţi şi ta ri;
atunci căutară bărbaţi cu putere şi voinţă,
priu mijlocirea cărora afacerea sfi fie ridicată
acolo, unde se cade sfi fie pusă o între­
prindere cu scop măreţ.
Amar s’ar amăgi cineva, care a r
presupune ori cugeta, că persoanele din
fruntea modestei Însoţiri a industriaşilor
n ’au lucrat cu calcul şi bună socoteală.
Viitorul va dovedi, că din începutul şi
şi fundamentul modest se va alege clă­
direa m&re, unde mulţi dintre tinerii no­
ştri vor afla muncă, adăpost şi pâne.
Societatea plănuită sub numirea
„ C o n c o r d ia " , în fruntea căreia se află
bărbaţi destoinici şi cu multă experienţă
In afacerile de finance, va pută împlini
dorinţa poporului român, ca sfi aibă spri­
ginitori şi pov&ţuitori pe terenul neguţfi-
toriei.
Menirea acestei societăţi, care va
avfc un capital de 1 0 0 .000 fl. va fi: ca
pe încet sfi cucerească terenul neguţăto-
riei din mâna străinilor, ca sub ocrotirea
ei sfi ni-se crească tineri pe terenul ne-
guţfitoresc, ca sfi afle scut, ajutor cât se
poate de mulţi Româui, care s’ar hotărî
a se deprinde cu negoţ şi In urmă ca
aproape in toate comunele române sfi
aşeze sau coloniseze neguţători români.
Negligenţa, nepăsarea sau fie chiar
nepriceperea de veacuri, că am lăsat te ­
renul neguţfitoresc to t la străini, că nu
ne-a păsat a da banii la ori-ce zdrenţos,
că din Budoarea poporului ’şi-a făcut avere,
că mulţi dintre străini ne-a crescut peste
grumazi, nu se poate repara decât prin
puteri unite.
Cine dintre noi ar fi în stare sfi
pună singur ln lucrare un capital atât de
însemnat, cine a r putfc sfi biruiască un
lucru atât de mare, cine ar putfi primi
asupră-’şi sarcina sfi cucerească şi oblească
greşelile veacurilor?
Singur nimenea, d ar’ cu puteri unite,
Înţelegere frăţească şi lucru statornic g re­
şelile trecutului le poate repara o naţiune
atunci când voeşte.
Prin puteri unite şi banii noştri pă­
straţi cu multă slrguinţă ni-a succes a
a ne întemeia băncile noastre, prin voinţă
tare ne-am emancipat sau scăpat din da­
torii dela străini, prin socoteală şi chib­
zuială am dat pâne la aceste bănci la o
mulţime dintre fi noştri.
Vreme este deci, ca şi pentru uşu­
rarea poporului şi multor tineri, cari p ri­
begesc prin ţeri străine şi cerşesc după
pâne, sfi punem temelia statornică şi tare,
ca negoţul sfi vină în mânile noastre.
P rin această întreprindere vom fi în stare
a scuti şi adăposti o mulţime de fii, dar
totodată vom putfe cruţa poporul de o
mulţime de înşelătorii, ear’ noi toţi vom
spori în cultură şi avere.
Noi cunoaştem şi ştim toate năca­
zurile şi durerile care ne apasă, ştim şi
simţim mai ales munca diavolească a
străinilor, pe care îi h răn eşte’ şi face
domni poporul plugar, cum sug măduva,
Pag. 16:1
cum le răpesc • sudoarea: sunt ca pără­
sitele care se aşează pe pomul plin de
vieaţă ca veşted sfi-’l facă.
Dacă o comună românească are nfi-
cazuri, dacă poporul nostru este batjoco­
rit şi hulit, dacă este despoiat de moşie,
dacă este spionat şi acusat preotul şi în­
v ăţăto ru l: atuncia sigur dintre 100 în­
tâmplări 9 0 sâut puse la cale prin străinii
veniţi rânticoşi şi sgoliţi îu comună.
Astăzi cetăţeanul statului fiind Ro­
mân, n ’are nici un preţ faţă de lipitorile
satului, astăzi veneticii: Armean şi Jid an i
cari glăsuesc câteva vorbe ungureşti sân t
prepuşi celor mai de frunte oameni din
sat. Nu odată ni-s’a dat prilegiu a vedfc,
că faţă de cetăţenii cinstiţi, cari plătesc
d a k de păm ânt şi sân t moşteni de vea­
curi în comună, s’a ales de ju d e comu­
nal ca sfi supravegheze averea publică
nişte venetici cu frunza In buză, sula în
sculă; fiindcă ’şi-a ştiut scrie numele pe
uDgureşte şi glăsui câteva vorbe.
Vfizând noi aceste nedreptăţi, dato­
rinţă avem ca sfi ne închidem hotarul
satului de străini, ca sfi le împuţinăm
terenul, pe care ne despoaie.
D atorinţă avem noi inteligenţa, sfi
deşteptăm şi povăţuim poporul la calea
m ântuitoare, dar’ to t aşa de mare dato­
rinţă are poporul sfi ne asculte. Cu sila
nici la m ântuirea veclnică nu poate fi
dus nim enea; d ar’ nici un popor nu
este demn de bunăstare, până-când nu
voeşte şi nu-’şi pricepe menirea.
Un popor numai aşa este ln stare a
Înainta, dacă urmează poveţele bărbaţilor
deştepţi, meniţi de Dumnezeu a-’l conduce
pe calea adevărului şi la limanul Indes-
tulirii.
Când din Sibiiu se va porni munca
de a cuceri terenul comercial, când se va
aşeza In satele noastre câte un neguţător
român, când fruntaşii vor arăta calea ce
trebue sfi urmeze gloata, atunci acea
gloată trebue să asculte, ca ostaşul bine
disciplinat porunca căpitanului seu.
Dacă cetim istoria putem afla, că
acolo şi atunci, când gloata a avut In
frunte căpitani buni şi ostaşi ascultători
biruinţa a fost sigură. întocm ai aşa este
şi afacerea cu neguţfitoria, dacă poporul
povăţuit va asculta de fruutsşi şi va cum­
pfira numai dela Români, se vor topi
străinii din comunele noastre române ca
ceara de faţa focului.
Sântem în preajma unni lucru m ăreţ,
ne aflăm cătră scop, deci uniţi sfi fim în
cugete uniţi în sim ţiri, că înfăţoşindu-ne
aşa pe câmpul de luptă şi cucerirea te­
renului neguţfitoresc, nici porţile iadului
nu ne vor birui.
V irtuţile divine sfi ne umple sufle­
tu l: credinţa, -speranţa şi iubirea, că
atunci învingerea va fi a noastră.
 P ag. 162
Scăderea preţurilor la grâne. .
Dintr’un studiu economic mai lung
şi compus cu pricepere; dăm şi noi loc
următoarelor date, din cari plugarii noştri
pot înţelege de unde urmează căuşele ade­
vărate care reduc preţul grânelor.
Producţiunea de grâne s’a ureat dela
1870 până azi cu 160— 200 milioane de hec­
tolitre, şi deodată cu aceasta, preţul acelora
a scăzut azi, cu 30 la sută faţă de preţul din
anii 70. Aceasta priveşte producţiunea gene­
rala a tuturor statelor producătoare.
Prin anii 70 preţul recoltei grânelor se
urca la'.aproape 17 miliarde de franci, deşi
cantitatea de g rân e , n’a fost mai mare de
615 milioane de hectolitre. Azi Inse, când .
produsul anual se urcă la aproape £80 mii.
de hectolitre, preţul acelora abia se urni la
12— 13 miliarde de franci. Ceea-ce însenţ^
nează, că' agricultorii perd-azi, Iu r a p o r ta u
anii 70, lotre 4—5 miliarde de franci numai
Ia grâue.
în raport cu anii 70, nu numai grânele,
ci şi toate celelalte produse agricole au perdut
30—50 la sută din preţul lor. Produsul anual
al secării se poate socoti la 500 milioane
hectolitre, al orzului la 630 milioane, al ovo-
sului la 540 milioane şi al porumbului la
800 milioane de hectolitre. Toate aceste pro­
duse au peidut din preţul lor cel puţin 10
miliarde de franci. Şi dacă ain face adunarea
perderii tuturor produselor agricole, am avă
o suină do vre-o 25 miliarde de franci. Această
sumă fabuloasa o perd agricultorii azi In com­
paraţie cu anii 70.
Căuşele scăderii preţurilor urmează a
se căuta ântâiu tn prea- marea desvoltaro a
producţiunii, şi tn al doilea rînd tn perfec­
ţionarea inijloavelor de comunicaţiune, adecă
In ieftinirea transportului.
Anul 1871 Întocmai ca anul 1884, a
produs fără de veste o mare schimbare tu
preţul grânelor. Dintr’odată au scăzut pre­
ţurile; In România la Galaţi, Brăila ?i Bo­
toşani preţ-l a scăzut cu 7 - 9 lei. Această
scădere a ţinut pâuă la 1870, când preţurile
deveniseră ear’ mai ridicate şi bune pentru
câţiva ani, dar’ numai pentru k pregăti ten nul
ca so ihbucneas.’â cu mai multă putere scă­
derea. Dela 1880 până la 1883 preţurile nu
fost încă destul de bune, d ir ’ in 1884 a is-
bucnit crisi economică şi de alunei şi până
azi, cu excepţiunea anilor 1891— 1892, scă­
derea, care anul trecut a atins culmea, este
6tatoruică. ■ cu aceste, Ie slăbesc foarte mult, de aceea
Situaţia agricultorilor europeni a fost tn
greniată mai ales de statele producătoare din
celelalte părţi ale lumii, aşa că agricultorii.
cu drept cuvent au cerut protecţia vamală, un
fel de r Zollvcrcin“ In contra produselor care
veniau din America. Aceste cereri nu s’au
realisat Inse, şi azi molţi economişti au con­
vingerea, câ concurenţa continentelor străine
totuşi n’are ua caracter atât de periculoo, ca.
tendenţa pe C3re agricultorii încep sS o r e ­
simtă dinspre Rasia.
în anii din urmă statele producătoare
din Europa, cari produc exclusiv numai pentru
exportul tn statele europene, au o producţie
enormă, mai mare decât produsul de odinioară
al celor 2 Amenci. Odinioară bursele de
cereale din Europa s’au resimţit foarte mult,
când producţia americană a fost preţuită (esti­
mată) cu 20—30 milioane de hectolitre mai
muit decât reciama consumaţia; ear’ azi, de
pildă, produsul anual al Rusiei variază între
140— 170 milioane de heetolitre, şi mare parte
din acest produs se varsă pe pieţele europen.
FOAIA P O P O R U L U I
Cea mai mare parte a statelor europene
a întrat în uniune vamală şi comercială cu
Rusia şi de sigur vor trece 10— 12 ani până-
eând statele europene vor cunoaşte deplin
pagubele, ce resultă din această uniune, re­
cunoscând în acelaşi timp puterea de desvol-
tare a produselor agricole ruseşti.
Prin anii 70 Rusia, abia a produs 60—70
milioane de hectolitre de grâu şi azi se apropie;
de 170 milioane de hectolitre.
Când Americanii. au început să. cunoască
intensiunea (statornicia) producţiunii grânelor
Rusiei, şi au luat seama puterea ce ocupă
Ruşii în comerciul internaţional de cereale,
au făcut totul ea, reducând prodacţitin^a de
grâne, să dee o mai mare desvoltare c e lo r - :
lalte culturi, precum: . sfeclă, cartofi, mazăre,
fasole, fân, rapiţă, hemeiu, etc. Americanii
au deschis’ o nouă cale prin cultura vitelor
şi deja se pot mândri cu resultate foarte bune
pe acest teren.
Tot spre această direcţiei tind şi agri­
cultorii din Atnerica-de-Sud şi din Australia,
punându-se po socoteală, că nevoile Europei
pe terenul economic vor li din ce In ce mai
multe mai ales când agricultura rusească se
va deschide şi lu Siberia, cu acea patere ca
In ’ alte provincii.
Şi ca se zicem, noi Românii, la această ‘
direcţie înspre care se desvoalu lucrurile V
Ahifdi iiiud împregiurările, atănle aoa/iUc ecoi
nomice vor-ti mult îngreunate după clădirea
linioi ferate transsiberiane şi mai ales după
colonisarea Siberiei cu poporaţiuue. Emigrarea |
sau aşezarea In Siberia a luat deja extindere
mai nure, tn fiecare au emigrează aproape
100.000 do sutlete. Aşadar’ chiar acum, înainte
do deschiderea mărci linii ferato, lum ea,se
trage spre interiorul Siberiei. De cunoscătorii
acestei ţeri so susţine, că acolo sftnt imense
terenuri virgine, foarto bune pentru agricultură. :
Despre desvoltarea şi crcştorea produc-
ţiunii de grâne o singura asem ănare tntre
anii 18b0— 1895 ne poate da o cunoştinţa
aproape temeinică. în 1880 uu tel eu doi
ii;"),225.000 de hectaru a fost aeiiiâuat cu grâu,t
producând becare hectar Ia tei mm . mediu
10.91 hectolitre. Producţiunea, de grâu se
poato preţul (evalua) deci la vre-o 705.51
milioane de hectolitre. Iu 1895 un teren de
78.198.000 de hectare a fost semGnatcu grâu/’
producând fiecare hectar In termin mediu'
11.35 hectolitre. Producţiunea de grâu a lumii
întregi a fost 875 52 milioane de hectolitre.
Produsul de graa a lutnii In comparaţie cu
anul i870 a crescut, sub raportul terenului,
cu 23 milioane de hectare, şi sub raportul
producţiunii, cu peste aproape 30u milioane
de hectolitre.
Statele 'producătoare se pot împăiţi în
trei grupuri din iumt principale, In grupul
ântâiu Aj Intră statele europene îa concurenţă;
în grupul Bj statele amencaue In concurenţă;
şi In grupul Cj statei= europene constrlnse
la import.
A) Statele europene îa concurenţi: Răsia
(cu Caucasia şi Siberia), Ungaria (cu Croaţia
şi Slavonia), România, Serbia, Balgăiia şi Ru-
melia. Dezvoltarea agricolă a acestor etate
dela 1880 până la 1*595 este urmatoarea:
Tereuul semănat' cu grâu s’a urcat dela
16,159.719 hectare la 23,200.298 hectare. Pro-
ducţiuaea totală de grâne s’a urcat dela .149
milioane la 258 milioane de hectolitre.
Bj State americane şi străine în con­
curenţă: Statele-Unite americane, Argentina,
Chili, Canada, India, Australia, Aigeria, Tunis
eşi Egipet. Terenul semănat cu grâu a’a urcat
Nr. 41
dela 30,165.573 hectare la 32,760.000 de
hectare, producând,, fiecare hectar în term in
mediu 10.31 hectolitre. Producţiunea totală
s’a urcat dela 311 milioane Ia 325 milioane
de hectolitre.
C) State de import: Austria, B-jlgia,
Danemarca, Franţa, Grecia, Englltera, Olanda,
Germania, Italia, Portugalia, Spania, Elveţia,
Svedia, Norvegia şi Turcia.. Toate aceste state
au un teren d e -21,456.000'de hectare semă­
nate cu grâu. Producţiunea anuală s’a urcat
dela 282 milioane I a : 295 miiioane de hec­
tolitre, dar’ abia Import . pot acoperi trebu­
inţele cetăţenilor.
Din aceste date statistisce oficiale ree?e,
că scăderea preţurilor grânelor a fost produsă
tn primul rînd de produeţiunea imensă a sta­
telor din categoria AJ şi numai In al doilea
rîndi de. cele din categoria B). Producţiunea
de. grâue a statelor din categoria Gj are au
rol mai mult pasiv decât activ în determ inarea
preţurilor, întrucât °dnt avisâte la import.
Producţiunea de cereale a statelor dia
sategoria AJ şi mai ales a României şi a R i-
siei a luat tn ultimii 15 ani proporţiuni atât
de fabuloase (oroducţia a crescut cu 110 m i­
lioane de hectolitre), tncât prisosul lor da
recoltă In fiecare an este mai mare d e c i:
întreg prisosul destinat exportului al sta'.-Ijr
din categoria B).
Grijirea paserilor de curte.
Apropiindu-se vremea de toamnă,
fiecare econoamă, care se deprinde cu
creşterea şi viuderea galiţelor, sau pasă­
rilor de curte, trebue sâ-’şi pregAteasci
galiţele sule pentru iernat.
Mai înainte de toate are datorinţă
sfi-’şi curăţeastă cu buna grije coteţele şi
lăcaşurile unde petrec mai , rnujtă vreme
peste iarnă, tinde sânt pregătite locuinţe
anume pentru aceste, păreţii Ee vâruesc
bine, ear' uude n ’ar Ii asemenea locaşuri
se depărtează toată murdăria, unde cai
penele şi excrementul se se. .presăra pu-
ţiuă fărină de var nestins, ca prin acest*
să se ucidă părăsitele.
Păduchii şi alte părăsite sporindu-se
pe galiţe, le împedecâ,, foarte . nrnlt in
creştere, mai vlrt03 dacă, Intră pe iarnă
cătră. primăvară incep ouatu^ .foarte târzia.
Curăţenia, care la toate animalele
este o trebuinţă,, căci-le conservează să­
nătatea, ,adese-ori ajunge atâta, cât V»
parte din,lu*ana. tl
Avend econoama in rini, bun locul
de iernat, va alege, pentru ţinut tot gali­
ţele cele mai bune în măsură cu h ram
ce are, ca să le poată ierna bine.
. Galiţele riiinenzite. încep ..târziu oca-
tul, eara cele ţinute din nutreminte cum.-»
pârâte nici-odată nu răsplătesc osteneai*,
decât atunci, când se ţin ceva teluri mai
scumpe. ... ,
Pentru vinderea şi râritul«galiţelor
potrivit este sesonul, câtă; vreme decurge
culesul şi storsul de vii, de aceea eco­
noamele trebue să se folosească de împre-
giurarea aceasta, ca să împuţineze dm
dînsele. Asemenea potrivit timp este pea-
 Nr. 41 FOAIA POPOR ULU I
tru vinderea galiţelor, câşlegile sau car- j prăsitui galiţelor, mai vîrtos sătenele, care
neralal Crăciunului, de aceea o parte din I se află pe lângă văi curgătoare.
gsliţe trebue n u trite bine mai înainte de | Totodată servesc în cursul anului
j:?astă vrem e, cu vre-o 5 — 7 săptăm âni, | multă carne pentru nutrire, prin ce de nou
ca aşa se se poată prim i pentru acele nn j se cruţă sume însemnate.
preţ corespunzător cu h rau a şi osteneala, j . Fiind galiţele mai ales . In comuuele
Gâştele m enite pentru vânzare, fiindcă j din apropierea oraşelor un isvor bun de
?i aşa cucuruzul n ’are aşa bun preţ, tre- j câştig, nu putem îudestul spune econoa­
bue îngrăşate, căci p ria lucrul acesta de melor române, ca cu scumpăiate sfe-’ş'i
o parte ne' preţuim mai bine bucatele, de grijească pasările de curte.
alta pentru lucru îucâ primim resplată.
Gâştele îngrăşate aproape la toate oraşele înaintarea metâsăritului.
aa preţ bun, mai vlrtoa înse în oraşele
în ţeara nosstră prăsirea vermilor
unde s ’a încuibat şi aşezat Jidovi mulţi'.
de, mătasă se începu îu veacul trecut prin
Jidovii, fiindcă mai toate m âncările l e '
încercările îndeplinite la porunca împără-
ferb cu unsoare de gâscă, le şi plătesc
. tesei Maria Teresia. Aceasta doria. ca
bine. Gâştele s â n t pentru Jidovi în fo-
se poată împământeni prăsirea vermilor
bsiuţâ, ceea-ce sunt pentru noi porcii.
de mătasă şi industria mătâsăritului.
Dorind lugrăşetoarele de gâşte ca fi- ' Diu vremurile acele şi pâuă îu anul
aiul (maiul)' acelora se crească cât se 1880 abia s’a putut ajunge ceva resultat
poate de măre. atunci în apa de beut a ace­ mai însemnat, priu auii 1840 se arăta1
lora se pună cărbuni. Muşcând diu căr­
pe terenul mătâsăritului puţin progres.
buni li-se măreşte setea se bea apă multă, La stăruinţa ministrului de agricul­
de acesta apoi le creşte ficatul. tură, baronul Ksmeuyi priu anii 1880 se
Nici-când nu este lucru Înţelept
puse o temelie mai puternică mătăsăritu-
smulsul penelor dc pe gâştele vii, căci lui statorindu-se comisariatul din Szegzârd
nici-oiată nu valorează aceste atâta, cât încredinţat cu lăţirea şi supravegherea
K perde prin h ran a care o consumă până prăsirii vermilor de mătasă.
de nou le cresc p e n e le . Dela acest termin începând prăsirea
De loc nu este iertat smulsul pene­ vermilor de mătasă diu au Iu an a pro-
lor de pe gâştele acelea, care sânt alese păşit, şi ca s6 vadă cetitorii noştri deplin
şi menite pentru sem ânţă sau sporire. înaintarea, alăturăm statistica prodnoţiunii
Prin smulsul penelor totdeauna slăbeşte de mătasă de pe cei 1 0 ani din urmă:
trupul, din trup slăbit nu^ se pot dobândi A nii >fum?™! Familii c.tff In toaîS Oi;lţil*aţ'’riî ţ>ri
c<'i*v.sr.cL*r. ^'1 priut nul (v n lr ■
aici odată pui tari sau generaţiuni mai pr3»irr
chil.ijT, d re* U.
puternici. 138»; 661 17.762 257,0(9 91 411,530 51
1667 ‘ 1,0)6 28,115 151,511
Regula este, câ ln prăsirea anim ale­
18S3 1,339 40,423 7» >3,166
lor to t lu tr ’acolo se ne nisuim , ca se se 1369 * 1.039 51,122 s i 5,059
m ască generaţiunile noue din ce In ce 1-90 1.912 ti'),.*!'J fj l.o|:;.t>90
1V.1Î 2.20-i 72,116 l.li'6 .4 4 0
mai bune şi puternice, de aceea se pof­ l.r)2 2.590 70,397 9 7 i »,i i 5 h
teşte, ca se se fchiinbe adese-oi băr- 1693 2.502 00,114 67:1.43;»
I V.» i 2.700 65,'.* 17 1.127,til6
bituşii.
1H'J5 2.G20 9I.6G5 1.4'.»'.».-vi 5
Dacâ econoama lasă tot dintr’uu fel .Suiau: m 9.S5o,6<>5 67 12.1*^0,927 41
cocoş, gâscoiu sau răţoiu, atunci pe în­ Din aceste date şi socoteala oficioasă
cetul degenerează galiţele, diu an ■in an se vede foarte apriat, că prăsitui vermi­
devin mii slabe. Purcezâud din această lor de mătasă Iu ţeara noastră a luat un
împregiurare, econoamele grijitoare schimbă sbor şi înaintare Îmbucurătoare. Putem
cu altele felul de gaiiţe, prin ce iprâsirea spune apriat, că cultivatorii de mătasă îa
nu decurge în acelaşi sânge. Această în­ anul acesta au încassat cu jumătate mi­
crucişare deosebitelor feluri de gaiiţe
lion mai mult preţ pentru metasă ca în
ade3e-ori îmbunătăţesc mai mult rasele
auul trecut.
decât ori-care nutrire. fie îndeplinită
Considerând, câ duzii sau pomişorii
weea cu ori-cât de bune bucate.
din frunza cărora se nutresc vermii de
N u poate lutim pina g reu tate Ia schimb
metasă din an în an sporesc, luând la
nici o econoam ă, căci poftind interesul apreciare împregiurarea, că şi poporul
sJor doue se-’şi schim be bărbâtuşii gali­ plugar începe a se deprinde,: cu acest
ţelor, îm prum utat îm plinesc o faptă inţe- ,
.■'ram, putem prevesti cu toată sigaritatea,
leaptă şi folositoare prăsilei am ândurora. că prăsitui vermilor înaintează cu grabă.'
D intre gaiiţe, curcile se r caută şi se Dacă pătrundem ' mai temeinic în
plătesc mai bine cu începutul lai Decem­ Venitul ce poate da prăsirea acestor vermi,
brie, când o mulţime de neguţătorii umblă dacă facem socoteala cu vremea şi lucrul
■ţi l e ; cum pără p en tru export in Anglia, cât pofteşte grijirea vermilor de mătasă,
deci pe • această vrem e trebue p re g ă tite » atunci vedem ce ram preţios de economie
Pentru tirg, dacă nu cum va iipsa pofteşte este metâ3âritul pentru clasa mai săracă
^ u zarea mai repede. a poporului.
Prăsirea vermilor se întâmplă chiar
In multe ţin u tu ri din p a tn a noastră
econoamele adună o m ulţim e de bani din pe vremea, când poporul plugar are mai
Pag. 163
puţin de lucru şi n’are din ce 'Să-’şi
câştige bani;’ adecă înaintea secerişului.
Lucrul prăsirii este atât de uşor, care îl
pot isprăvi bătrânii şi copiii,’ cari ■şi de
altcum nu sunt stăpâni a îndeplini lu­
cruri mai grele. - ; ■
Din socoteala de inai sus sin văzut
sporul şi înaintarea-ce se face pe terenul
mătăsâritului, pe lângă toate aceste putem
zice, că ne aflăm'iii stadiiir începutului.
Prinia cerinţă la prăsirea vermilor
de mătasă sâut^ duzii, căci,, frunzele ace-
lora se întrebuinţează spre nutrire. Aceşti
arbori însă nu sunt plantaţi şi grijiţi cu
destulă' băgare de seamă:'*
Italia este ’ prima ţeară din Europa,
unde prăsitorii vermilor pururea au atâta
frunză de duzi, încât nici într’un an uu
sânt în stare, să întrebuinţeze toată frunza,
Drumurile de ţeară, ţarini, marginile uli­
ţelor din'comune, toate sâut plantate cu
duzi. Multe ţinuturi sânt aşa întocmite
că duzii de pe cari s’au cules frunzele
îu acest an, pe viitor sânt lăsaţi îu pace
ca se le crească frunza prin ce se des­
voaltă şi creso şi arborii.
Mult ar fi de dorit, ca şi Ia comu­
uele noastre se facă începutul ,cu plan­
tarea locurilor .nefolosite, cum sâut mar­
ginile de drumuri şi niiczuiuele locurilor
publice.'
Ministrul de agrieulţură a: luat dc-ja.
măsurile de lipsi, ca din pepieueriile sta­
i ’i
tului comisariatul diu Szegzârd se îm pu­
ţească comunelor şi privaţilor vlăstari de
Cr.
duzi şi sămânţă sau ouă vermilor de metasă.
27 053,160 16
21 '.»St,207 11 îu ţeara noastră mai mult se de­
12 1.116.037 79 prind cu prăsirii vermilor de mătasă Ia
00 1.395.1i»l 49
t»; 1.116.720 01 comitatele: Biciu-Iî^drog, Timiş, Toron-
fin 1.241,695 93 tal, Arad şi Ciauad, afara de primul Iu
78 1.362,661 67
14 1.475,175 69
toate celelalte comitate, locuite mare parte
35 1.907,524 22 de poporul nostru, pot se prăsească vermii
de metasă.
Pătând propăşl îu măsură şi mai
mare cultura vermilor de mătasă, atuuci
în timp de 2 — 3 decenii va forma,
pentru cetăţenii ţerii uu isvor foarte
bun de câştig.
După-cum în toate ramurile economiei
ne adresăm tot la preoţii, învăţătorii şi
inteligenţa noastră, care are chemare a
a cârmul şi povâţul poporul, întocmai aşa
facem în present.
După-cum în toate vremile şi vea­
curile trecute, poporal a trebuit povăţuit
şi condus pria inteligenţă, aşa se întâmplă,
aceasta şi astăzi. Aşa fiind, recomandăm
senatelor şcolare şi corporaţiunilor comu­
nale, ca să spriginească şi'‘ajute după pu­
tinţă sporitul măţăsăritului.
Conducătorii fireşti ai poporului au
datorinţa să introducă în comune deose­
bitele ramuri de economie şi industrie prin
care cred, şi sunt* ‘convinşi, că poporul
va avă muncă, dar’ totodată şi, isvor de
câştig.
 Pag. 164
Nici o deprindere din care şi prin
care se pot câştiga parale pentru traiul
cinstit, nu este ruşinoasă.
Lucrând cineva îşi poate întemeia
bunăstare, având bunăstare este îndestulit,
cine are îndestulire totodată este fericit,
la care tinde şi ţinteşte tot omul.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea 215. în comuna noastră s'a publi­
cat concurs pentru moaşe la anul 1894, conform
ordinului pretorial de atunci. în terminul pre­
scris n’a concurat nimeni. — La anul 1895 B’a
presentat o moaşe diplomată din altă comună,
pe care a primit-o şi întocmit-o comitetul
comunal ca moaşe comunală, fără de a lua
conclus în adunarea comitetului despre primirea
acelei moaşe. în anul acesta s’a Insinuat o
femeie din comuna noastră, care a fost primită
an la cursul de moşit din Sibiiu şi este provă-
zută cu diplomă eminentă. Comitetul comunal e
aplicat a primi pe moaşa din comuna noastră.
S’ar pută ca să aplice comitetul comunal ca
moaşe pe cea din comuna noastră ori nu?
S’ar pută să 'i-ae abzicâ la moaşa străină,
detrigându’-i totodată şi pretensiunile tocmite
verbal în suma de 50 fl. plată şi 10 fl.
pentru cortel, fără sâ se poată naşte vre-un
proces V
T i 1m ă c r i, AbonrnttU 100S.
Râapuna. Comitetul comunal este !n
drept a alego altă moaşe dacă are diplomă
mai bună şi dacă cea dintâiu n’a fost aleasă după
toate regulele, ca să fio întărită de pretor în
diregotoria Ba. Nu poate Inso comitetul co­
munal să detxagă plata moaşei deja tocmită.
Acesteia trebue afi ’i-Be plătească toată plata
şi numai aşa ’i-se poato mulţumi şi abzice
slujba plină acum împlinită. Dacă n’aţi purcede
aşa, moaşa deşi numai verbal întocmită, poate
lua la plră comitetul comunal. în toate afa­
cerile corporaţiunile comunale trebue sfi fio
drepte, şi cu purcedere cinstită.
Întrebarea 216. In hotirul comunei noa-
Btie au făcui anul acesta urţii şi porcii de
pădure (mistreţii) daune foarte mari la hol­
dele de oveso şi cele de baraboi. Vânatul
acestor tiară răpitoare e luat !n arendă de
nişte grofi şi baroDi, şi nimenea nu este ier­
ta t a-’i 8tlrplBub grea pedeapsă. Fac Între­
barea, că potuae constringe .arendatorii la
plătirea daunelor, şi dacă da, pe ce cale tre­
bue purces, ca sâ ajungem la desdaunare?
U j- R a d n a , 19 Septemvrie 1896.
în numele mai multor economi păgubiţi.
Io tiJ Ilie*.
R ă s p u n s . Arendatorii vânatului nu
sflnt datori se ve dee despăgubire pentru
daunele causate de urşi şi mistreţi. Stăpâ­
nirea inse este datoare se arangieze goane
oficioase pentru stîrpirea acestor animale săl­
batice. Faceţi dar’ arătare la protopretorul
d-voastră, ori apoi de-a dreptul la vicecomi­
tele oomitatens.
Întrebarea 21J. Legea care spune, că
islazul (pădurea) se ţine de moşia din Iăun-
tru a comunei, e extinsă peste toată ţeara,
ori numai pe unele locuri, la grâniţeri, ear’
la noi, în Bănat, nu e legea aceasta? Mai
departe, cari sflnt grăniţerii?
Checia-rom ână, 27 Sept. n. 189 (5.
lo v a n Bou'tocă, abon. nr. 268'.
Respuns. Islazul (şi pădurea care face
parte din islaz) o proprietatea comunei nu- [
FOAIA PO PO R U L U I
mai în satele cari au aparţinut mai înainte
graniţei milităreşti, ear’ în celelalte comune,
aşa numite urbariale, islazul e al singuratici­
lor proprietari de păment, în proporţiunea
averii lor. Se manipulează însă şi acesta la
olaltă , prin antistia comunală, ori prin socie­
tăţi speciale de islaz, şi numai în cas de co­
masare să împarte între proprietarii de pă­
ment. Sub grăfiiţeri se înţeleg locuitorii ace­
lor comune, cari au făcut parte din graniţă,
de exemplu în comitatul d-voastră locuitorii
din giurul Panciovei, Alibunarului ete. Co­
muna d-voastră nu e grăniţărească, ci ur-
barială.
Întrebarea 11S. Fiiul meu, care nu a
fost luat la miliţie şi dnpă care plătiam dare
fiindcă n’a fost asentat, a reposat în 1894 şi
notarul şi în 1895— 96 pofteşte să plăteBC
dare. Eu cred, că n’are drept, cum Bă scap
de aub nelegiuire?
P o m i, 18'J6. V. Ii.
Reapuns. Conform legii despre darea
militară părinţii, tutorii ori consângenii sflnt
îndatoraţi a înştiinţa în 30 de zile dela în­
mormântare antistiei comunale prin atentat
mortual, că tinărul, caro era îndatorat a plăti
dare, a reposat. Antistia comunală luând în ­
semnare despre această împregiurare încuno-
ştiinţează direcţiunea finauciară, care ordo­
nează ştergerea dării. Cere cu atestatul mor­
tual restituirea dării dela direcţia financiară.
Întrebarea t ip . Sflnt moşiile Intabulate
sau îngreunate pentru datorii la oareşi-carc
bancă scutite de dare sau nu sflnt ?
OoTfţiti. 1. Armean.
♦Răspuns. Moşiile împovărate cu da­
torie nu sflntj scutite de darea pământului.
SQnt însă scutite în măsura sau proporţia
datoriei do dnrea auplementară (pcitado). Re­
ducerea dării suplementare se întemplă con­
form legii din 1875 art. 47 §-ul 8 , dacă în ­
suşi datoraşul face înştiinţare la antistia co­
munalii, ori direcţiunea financiară.
Întrebarea 120. Unchiul meu a flftndu-sc
în vieaţă pe la anul 1879 ’mi-a predat puţină
avere cu contract şi îndatorire ca să-’l ţin
pe dînsul şi soţia lui.
în anul 1891 unchiul a răposat şi soţia
lui a văduvit în acea avere până la anul 1895,
atunci s’a măritat, şi dopă câteva luni bărba­
tul a ţipat-o, dînsa s’a întors earăşi la averea
predată mie. Acum dtnsa se ţine ca stăpână
şi mai departe a averii. Eu aşa cred, câ
dînsa n’are nici un drept la acea avere?
G lif/or J'nyu.
Respuns. Dacă ai primit o avere dela
unchiul d-tale cu Îndatorire, eă vei griji pe
dînsul şi soţia sa până la moarte, atunci cu
drept s’a reîntors veduva odată măritată în
averea ei. Dacă ar fi prădat şi prăpădit ave­
rea lăsată de unchiul d-tale, atunci n’ar pută
se vină ca stăpână; dar’ fiindcă n’a purces
aşa, cu drept poate pofti să fie reprimită în
averea ce ’ţi-s’a testat cu contract din partea
soţului ei. Adese-ori se testează aşa averile,
că usufructul, adecă folosul este al aceluia, ce
predă averea altuia ca proprietate; dar»
îşi reţine folosul pentru sine. Aseme­
nea trebue, că cuprinde şi contractul din
întrebare. Deci eşti îndatorat să îngrijeşti pe
I bătrâna câtă vreme este în vieaţă.
j { nu putem pofti răsplată.
Nr. 41
întrebarea 121. Făcendu-se la noi com a­
sare (în anul trecut) am rămas fără b u cate-
Aşa fiind am voit să împrumut dela un c r e ­
ditor 30 ferdele grâu pe obligaţie. Din A p rilie
a. c. şi pâuă în Oct. a. c.
Am şi făcut obligaţiunea pe 42 fl. scrisă
de mine şi cu un martor. Dar’ pe când e ra
să mă duc după grâu, Ia creditor într’alt sa t,
a venit el la mine. Noi ne-am dus la făgădău
şi am petrecut până noaptea, târziu la des­
părţire îmi spune, că n’are grâu, dar’ îmi va
dă bani se-’mi cumpăr. Eu necăjit am lu a t
dela dînsul 17 fl., presupunând, că îmi va m ai
d a ! Eu însă ’i-am dat obligaţiunea, creditorul
acuma cere toată suma. Prin urmare du p ă
17 fl., să-’i dau camătă 25 fi., aproape d e
două-ori capitalul. Vă rog să-’mi răspundeţi,,
că dacă m’ar pîrî pută m’ar câştiga ori ba ?
A b o n c n tu l 4 3 7 9 .
Respuns. Vezi ce face beutura! Cum
ai putut da obligaţiunea de 45’fl. atunci, când
n’ai primit atâta? Unde ’ţi-a fost m in te a ?
Dacă te pîreşte şi nu vei putâ adeveri, cz.
martori, că aşa stă lucrul, cum îl poveslefâ
atunci vei fi silit prin lege a plăti în tre a z i
sumă, mai vîrtos dacă ai subscris cu m i r i
proprie obligaţiunea. Asemenea tocmeli a
fac cu socoteală nu cu beuturi şi prin beţie,
în acest mod au lăsat pe uliţi Jidovii o m o ­
lime de familii române. în Ioc de sfat ai 5
vrednic de pedeapsă.
Întrebarea 122. La noi în com uni a
fost alegere do învăţător, Ia care am n:ers
mai mulţi poporeni. Preotul nostru ni-aa
scos afară din şcoală şi a încuiat uşa, z ic e a i:
că numai senatul are drept de aleB în v e 'itc r.
Drept şi după Iego a purces şi zis prec:=J
nostra. Noi credem, că cu toţii plătim ln*t‘i.-
torul putem lua parte la alegere nu nurax:
senatul şcolar.
T .-S a rT s d . I • J la m lţin
Reapuna. După legile bisericeşti fi
civile numai senatul are drept a alege îw"£~
ţator. Senatul şcolar, care tot la trei ani tre­
bue să se reînoea 8că se alege de cătră tcp
credincioşii, bună-oară, ca representanţii co­
munali, aşa senatul ca delegat s’au ale~< c t
popor are după lege drept a alege inve;ă:cr.
N’a purces destul de înţelepţoşte preotul ue-
pârtându-vă dela alegere şi scoţindu-ră d :a
şcoală. Trebuia să vă lase să fiţi de faţă sp a -
nându-vă că acolo ca ascultători puteţi la*
parte dar’ n’aveţi vot nici cuvânt în adunare
daca nu vă purtaţi cu cinste şi cuviinţă a ta r.d
cu tot dreptul vă putea scoate din şcoală şi
poate Închide uşa.
întrebarea 123. învăţătorul de mai rnuiţi
întărit Într’o staţiune, cu diplomă, s tre m a -
tându-se în altă staţiune, are drept la dobân­
direa quiquenală? Eu cred, eă fiind cu tare
odată provăzut cu decret de a se strâ m a ts
dintr’o comună în alta dela plata de 300 a.
în alta cu 400 fl. tot are drept şi atunci ta
noul Ioc la quiquenalul învăţătoresc.
Io a n Jtu sea n , in re ţito r.
Respuns. învăţătorul, care a fost ale»
şi întărit într’o comună unde a servit m ai
mulţi ani, strămutându-se în altă comună a s
nu poate pofti după lege, ca se i-se soco­
tească anii serviţi airea în quinquenal. P r i s
aceasta s’ar îngreuna strămutarea învăţătorilor
şi totodată li-s’ar face nedreptate unor c o ­
mune in care n a u servit învăţătorii. M ingea
sănătoasă aşa ne spune, că unde nam s e rv it
 Kr 42 A daos Ia „FO A IA POPORULUX^ nr. 42 -1 8 9 6
, susţinut mai mult prin puterea morală şi 4
ECONOMUL
redactat de I. COSTIH,
p re o t.
Concordia.
în sfiptămânile trecute mai toate
foile noastre au publicat planul sau pro­
spectul proiectatei societăţi comerciale:
„Concordia*. Acesta este compus şi
subscris de membrii din direcţiunea de
supraveghere şi alţi fruntaşi diregfitori
dela institutul de credit şi depuneri:
„Albina*.
După-ce încercarea meşteşugarilor
români de a Întemeia o societate pe acţii
sub numirea: „I n d u s t r i a ş u l cu un ca­
pital de 50 mii fl. n’a isbutit, căci
abia s’a subscris a patra parte dintre ac­
ţiunile proiectate, s’a pus la cale înte­
meierea „ Concordiei“ cu un capital de
50.000 sau 100.000 ,fl.
Fundatorii proiectatei societăţi „In­
d u s tr ia şu l In deplină înţelegere cu fun­
datorii „Concordiei" s’au Înţeles, ca bauii
plătiţi In acţiile „Industriaşului" s6 fie
transpuşi la societatea „Concordia*, ori
replătiţi la vremea hotărîtă interesaţilor.
Fiind însfi, că subscrierea acţiunilor
se îndeplineşte conform legii comerciale
cn subscriere proprie, doritorii de a putfi
avfc acţiuni la „Concordia" trebue sfi
subscrie şi plătească prima rată, adecă
12 fl. de fiecare acţiune, eară suma plă­
tită la „Industriaşul* se va plăti la „Con­
cordia 14 şi s’a socoti In ratele următoare.
Cine Însfi nu doreşte sfi aiba acţiuni, îşi
va reprimi suma plătită dela: însoţirea
industriaşilor romani.
Afacerea de negoţ întreprinsă de în­
soţirea industriaşilor români din Sibiiu,
îndată-ce se va constitui societatea nouă
şi va avfc firma semnată la tribunal, se
va preda la „Concordia*.
Însoţirea industriaşilor români în­
cepând afacerea negustorească cu capital,
puţin tnsfi garanţia solidară, n’a putut da
întreprinderii o extindere după-cum pof­
tesc împregiurările de astăzi.
Poporul nostru dela sate, cu deo­
sebire pe unde se ceteşte „Foaia Popo­
rului* este deşteptat ca sfi părtinească în­
treprinderea şi doritor sfi vadă neguţfitori
români In toate satele. Inteligenţa noa­
stră In multe ţinuturi lucră din rfispu-
teri ca sfi scape poporul din sat de neguţătorii
străini. între asemenea împregiurări, când
este deplina înţelegere sfi ne emancipăm
de sub străini, când sflntem uniţi în cu­
gete şi simţiri, ca sfi dăm negoţul în
mânile fiilor noştri, se pofteşte o putere
unită, ca sfi putem împlini un lucru atât
de măreţ.
însoţirea industriaşilor, care a în­
ceput lucrarea sa cu putere materială
foarte mărginită, care s’a răzimat nu în
capital, ci pe părtinirea frăţească, care s’a
priceperea sau destoinicia conştienţei na­
ţionale, încă a fost în stare sfi cucerească te­
renul negustoresc întrucât s’a putut.
în vremea scurtă de 9 luni însoţi­ I
rea industriaşilor a aşezat în comunele | pute forma societăţi, care se lucre pe
noastre române peste zece neguţfitori ro­ | deosebitele terene ale economiei naţionale,
mâni. Povăţuindu-’i, deşteptându-’i şi spri-
ginindu-’i de o parte ie-a arfitat calea cum
trebue sfi urmeze, de altă parte Ie-a
câştigat prin intervenirea sa drepturile ce
se poftesc la un neguţfitor.
De când însoţirea Industriaşilor a
făcut cunoscut, ca comunele cari au lipsă
de neguţfitori români sfi se adreseze la
dlnsa, tot asemenea se facă mărginenii,
cari ar dori sfi-’şi deschidă boite şi sfi se
deprindă cu negoţul; colonisarea sau aşe­
zarea neguţfitoriilor prin comune creşte.
în vremea de faţă sftnt fcsinuaţi la
însoţire 8 neguţfitori. cari aşteaptă sfi
poată afla comună de seamă unde sfi se
poată aşeza.
Dacă această însoţire cu mijloace
destul de modeste deja prin fapte dove­
deşte, că vremea este sosită pentru cuce­
rirea terenului ncguţfitoresc, dacă a de­
venit generală dorinţa sfi ne scăpăm de
străini; atunci o societate cu un capital
5 0 — 100 mii 11. va putfi împliul cu
multă uşurinţă lucrul măreţ.
Viitorul va dovedi, noi însfi putem
zice, că societatea comercială „Concordia*,
care de vreme îndelungaţii trebuia sfi se
întemeieze, pe care o aşteaptă un teren
foaite extins de lucrare, are sfi fie o for­
tăreaţă pentru economia comercială naţio­
nală. Această societate este adevfiratul
slmbure sănfitos, de unde trebue sfi rfisară
arborul puternic, sub umbra căruia >or
afla muncă şi adupoit sute de Rouiilni.
Temelie sănetoasă şi puternică vom
pune noi acţionarii prin această întreprin­
dere, căci de ocl vom străbate în do-
miniul comerciului şi industriei. Astăzi
zicem 1 0 0 . 0 0 0 fl. n a ţiu n e pentru comerciu,
şi dovedindune destoinici şi harnici de
lucru, mâne vom zice de doufi-ori atâta
sumă pentru fabrici, şi aceea încă se va
îndeplini.
Unită tn cugete şi unită în simţiri,
puternice şi mari lucruri poate isprăvi o
naţiune.
Sfîrşitul acestui veac ne spune, că
astăzi o naţiune fără comerciu si industrie
nu poate ajunge la bogăţie, bunăstare şi
îndestulire. Dacă este aşa, atunci noi
trebue se ne unim puţinul şi fiecare după
puterea sa sfi c o n trib u e la întemeierea
unor societăţi anume chemate la eman­
ciparea noastră pe terenul economiei na­
ţionale.
Numfiroase producte vinde poporul
nostru cu un preţ de nimica, care expor­
tate fiind în ţeri străine, unde se prelucră
ni-se readuc, şi tot poporul nostru le
cumpfiră cu preţ întreit. Ca sfi dovedesc
cele zise aduc numai un siDgur exemplu.
Pag. 165
Lâna în Transilvania sfi vinde dela
6 0 —7 4 cr., chgr, lâuă toarsă şi colorată
poporul nostru o cumpfiră cu 3 .2 0 — 3.80 fl.
I chgram ul.
Când prin înţelegere deplină vom
când poporul va av& teren se-’şi vândă
cu preţ mai bun productele, când va putfi
avfi deprindere pentru braţele sale vîn-
joase, atunci dovedim că sântem popor
cu tărie şi doritor de bunăstare.
„Concordia", care este simbolul de­
plinei înţelegeri şi uniri deja se apropie cătră
realisarea scopului, căci din acţii peste jumă­
tate sânt subscrise. Garanţia despre reuşit
bun şi speranţa despre lucrare temeinică, ne
dau bărbaţii din fruntea afacerei, de caracter
firm, voinţă tare şi înţelepciune deja dovedită.
Dela inteliginţă şi popor se aşteaptă,
ca faţa cu această întreprindere măreaţă
sfi dee după putinţă ajutorul material şi
moral, totodată fiecare dintre noi sfi fie un
apostol credincios, statornic şi deplin de­
votat, că aşa vom putfi duce la sfîrşit
bun şi scopul dorit, munca pentru a căreia
sfivlrşire ni-am unit puterile.
întrebuinţarea ieniperului.
Iunifnus communis.'
1
l
Ieniperul sau sfimânţa de brad se
!
întrebuinţează în foarte multe forme, de
aceea şi formează un articlu de neguţfi-
torie. Bunătatea ieniperului atfirnă dela
uscatul aceluia, de aceea sfi pofteşte ca
boabele sfi fie uscate tn locuri curate tn
poduri şi expuse vfintului. De regulă se
aşează pe pânză ori jiteie tn pături sub­
ţiri ca sfi se poată Întoarce mai adeseori.
Fructul «au sfimeuţa aceasta se fo­
loseşte pentru ars In casă, căci rfispân-
deşte un miros plăcut şi sănfitos, prin
dtnsul se desinfectează odăile mai bine ca
prin zăhar ori oţet. Mai ales se afumă
prin ieniper odăile unde zac bolnavi sau
de unde s’a înmormântat cineva.
Nu mai puţin folositor este ienipe­
rul şi pentru a depărta boalele conta­
gioase, aşa cine este constrîns sfi Btee
într’o casă cu bolnavi de lângoare (ti fus)
holeră ori alte boale contagioase, se me­
stece şi înghiţească din această sfimfinţă.
Pe lângă aceea, că dau şi desvoaltă un
gustr plăcut în gură şi ajută mistuirea,
totodată prin mirosul ce produc departâ
miasmele şi alungă baccilii care ar vrea
sfi pătrunză prin gură sau nas.
Se mai întrebuinţează ieniperul ca
lecuire contra petrii şi gazurilor din corp,
vlăstarele tinere sânt folosite şi pentru
ceaiu, care curăţeşte sângele.
Din ieniper se pregăteşte şi tinctură
pentru ajutorarea mistuirii şi îmbunătă­
ţirea apetitului. Ieniperul se pune în
rachiu, spirt ori vin şi după-ce a dospit
destul de bine sfi întrebuinţează ca ape-
titor.
 Pag. 166
în ţinuturile de munte unde se pro­
duce ieniper mult, sfi ferbe din dînsul
rachiul aşa numit borovicîcă. Când sfi-
mânţa ieniperului este deplin coaptă s&
culege şi sfarmă mfirunt şi să aşează în
buţi pe care în stare proaspfită se toarnă
apă caldă cam de 25° C. Fiind de
lipsă ca zama aceasta sfi treacă prin fer-
mentaţiune (ferbere) se adaugă cătră dînsa
drojdii de bere. Mustul sau zama aşa
compuse în 48— 72 ore trece prin fer-
mentaţiunea cea mai mare, fermentaţiunea
mai domoală, fiindcă ieniperul conţine şi
rfişină, decurge în 14— 21 zile. Localul
unde decurge fermentaţiunea trebue sfi
aibă un aer cald de 2 4 —25° C. Când
fermentaţiunea s’ar îndeplini în buţi des­
chise poate fi teamă, că zama se va acri
prea tare sau preface în oţet, de aceea
este cu sfat sfi se întrebuinţeze pentru
fermentaţiuue buţi închise. Câtă vreme
decurge fermentaţiunea pe gaura din bute
se pune tolceru anume pregătit pentru
fermentaţiuue.
DupA-ce zama de ieniper a trecut
prin fermentaţiune şi începe a se lim­
pezi se ferbe îutocmai ca rachiul de prune,
perseci ori alte poame. Din 100 chlgr.
zama de ieniper se pot ferbe câte 12— 18
litre rachiu’ borovicîcă de 45— 50% -
în urmă din ieniper se poate stoarce
şi oleiu. Acesta se pregăteşte cu chel­
tuieli mai mari şi se vinde în farmacii,
cu preţ foarte bun de unde se cumpfiră
pentru deosebite lecuiri.
Iernatul poamelor.
După-ce poamele s’au cules în mo­
dul aretat şi după-ce a’au ales şi clasi­
ficat. depărtând dintre dînsele toate- cele
stricate ori vermînoase, se aşează în po­
duri, cămări, ori odăi, ca vreme de o
sfiptfimâuă se mai ese din acdea ume­
zeala. Când merele ori perele iernatice,
sânt deplin asudate, se aşeazi tu locul
menit pentru iernat.
înţelept lucru isprăveşte pomologul
care şterge cu o cârpă de bumbac lână
ori pânză sudoarea de pe poame, când
le pune pentru iernat.
Poamele, cam de regulă se aşează
pentru iernat în odăi. cămări şi pivniţe,
unde trebue f>fi fie scutite de lumină, ger
şi prea multă umezeală. Căldura şi rfi-
ceala aerului, adecă temperatura trebue
sfi se schimbe între 6 — 10° grade R.
Localurile onde aşezăm poamele pen­
tru iernat trebue sfi fie curate, depărtând
ori-care obiecte din care s’ar putfi rfis-
pândl miros greu; mucezeală nici-odată sfi
nu fie în apropierea poamelor iernatice.
Mai bine se pot ierna poamele
in cămările situate cătră Mează-noapte,
unde se întocmesc stelage ori mese anu­
mite, pe cari se pan poamele reştiiate
şi se învfilesc cu hârtie.
în asemenea loc se pot cerca mai
adese-ori, li-se poate lăsa aer după tre­
FOAIA P O P O R U L U I
buinţă, de aceea în asemenea locuri se
iernează mai bine ca tn pivniţă şi au
aroamă şi gust foarte plăcut.
Poamele se pot păstra ori conserva
pentru iarnă, atât pe poliţe, stelage, cât
şi în buţi şi lăzi.
Poliţele de iernat sânt compuse din
mai multe rînduri de scânduri în formă
de stelage, fără sfi fie închise din toate
laturile.
Mai practice sunt pentru iernatul
poamelor stelagele (armare) compuse din
mai mnlte rînduri, fondul cărora, adecă
poliţa unde se aşează, poamele sfi fie. îm­
pletite din surcele de răchită ori lopetele
de brad în forma ciurului. în vremile
noastre încep a fi întrebuinţate asemenea
stelage de o parte, că aerul pfitrunde
foarte uşor la poamă, de altă parte fiindcă
se pot închide şi aşa nu pot străbate
uşor la dînsele şoarecii şi guzii.
Pe poliţele sau fundul acestor stelage
se pune o pătură subţire de muşchiu sau
otavă şi pe aşternutul aşa pregătit se
aşează poamele totdeauna cu cozile în sus.
Dacă dorim sfi fie uşor de cercat şi
controlat poamele întocmite pentru ier­
nat, atunci se pun numai un singur rînd.
Voind însfi a vinde mai târzfu din acele,
se pot aşeza in cas de lipsă şi trei rîn­
duri peste olaltâ.
Ştergerea sudorilor de pe poame se
pofteşte chiar pentru aceea, ca sfi nu se
Încălzească unele de altele, ori sfi se
opărească, căci tntfimpl&udu-se aşa încep
a putrezi.
Se mai pot ierna poamele în coşuri,
lăzi şi buţi.
Coşurile aceste se pregătesc din
nuiele de răchită, tufă sau alte tufişuri,
îu aceste coşuri poamele, mai vîrtos însfi
merele şi perele se aşează printre muşchiu
şi otavâ, tot un aşternuţ de muşchiu şi
un rînd de poame.
Când coşul este plin sfi acopere cu
o scândură sau acoperemfint anume pre­
gătit spre acel scop.
în buţi şi lăzi se pot aşeza poamele
întocmai ca In coşuri, sau intru atâta se
poate tace abatere, că nu se întrebuin­
ţează la pachetat otavă sau muşchiu, ci
hârtie sbeutoare, care trage în sine toate
sudorile de pe poame. Lăzile aşa pache-
tate se acopere, ca sfi nu străbată la
poame animale stricăeioase.
Când poamele se iernează în coşerci.
lăzi şi buţi trebue alese şi clasificate cu
multă băgare de seamă, ca numai tot
poame sănfitoase şi trainice sfi fie • pache-
tate în dînsele.
Coşurile, buţile şi lăzile îa care sânt
împachetate poame pentra iernat se pă­
strează asemenea în locuri bune şi po­
trivite, ca sfi aibă aer curat şi sfi fie
scutite de umezeală.
După-ce ne-am aşezat poamele pen­
tru iernat mai trebue sfi fim cu bună
luare aminte la următoarele: Odăile, că­
Nr. 42
mările sau pivniţele, la câteva zile după
aşezatul poamelor sfi le deschidem şi
ventilăm, ca evaporările umezelii sfi fie
depărtate. Totodată sfi ne îngrijim c a
dela aer uşile şi ferestrile de aci încolo
sfi fie închise, cât se poate de bine. Când~
s’ar simţi în aerul locurilor de iernat
miros de mucezeală, de nou trebue ven­
tilate lăcaşurile în vreme uscată şi rfico-
roasă; dar’ nici-odată câud afară e3te
aer mai călduros.
Dacă poamele siint aşezate, pe p a-
liţe ori stelage, cel puţin de doufi-ori î a
toată luna trebue cercate cu grige b u n i
Observând câte o poamă care trece In
stricăciune fără amînare trebue depărtaţi,
nu cumva cele din apropiere sfi fie atinse
de asemenea îmbolnăvire.
E;onomul, care are loc, ştie p ăstra
şi ierna poamele, ca sfi nu fie silit a le
vinde câud toţi aleargă la piaţ, din care
causă n’au nici preţ, care Ie duce pentru
vânzare, când alţii au isprăvit cu vinderea ;
unul ca acela este numai în stare s£
câştige bini buni din pomărit şi poate
cunoaşte îutr’aievfir ce isvor de dobândi
este pomăritul.
Clasificarea cartofilor.
Aflându-ne în vremea, când economii
noştri îşi Bapă şi adună cu toată grija,
cartofii (picioci, crumpene, baraboi, pere d e
pămfint), va fi la locul seu sfi vorbişi
despre alegerea sau clasificarea acelora-
Este ştiut, că cartofii după-ce se aapJL
din holdă trebue aleşi de o parte, ca st* se
poată câştiga pentru sfimfinţă cartofii cei mai
sănfitoşi, de altă parte sfi-’i avem la o parte
cei slabi. Cartofii mari se folosesc In casA,
cei de mijloc se păstrează sau ee vfind d e
sfimfinţă; ear’ cei de totul mfiruuţi şi necopţi
se folosesc cu bun resultat, mai alea fripţi
şi ferţi, pentru nutrirea vitelor sau porcilor.
Poporul nostru plugar In cele m ai
multe locuri alege sau clasifică cartofii c a
mâna; dar’ unde sânt mulţi, lucrul merg-®
foarte înctt şi fâra spor.
Precum în toate lucrurile economice
şi aci s’a aflat anumită măiestrie, cu c a re
alegerea merge mai cu spor. Astăzi pentnx
alegerea cartofilor sânt sîte de drot o r i
maşine. Sitele fiind foarte simple, se p o t
face uşor.
Se bat la olaltă cu cuie de fer p a tra
rame de scânduri dela 40 — 70 cm .
lungime, peste aceste apoi sfi iuţind fire
de drot ţesute peste olaltă, lăsând g ău ri
aşa după-cum dorim sfi alegem cartoSi,
mai mari ori mai mici, de regală se ias&
găurile dela 20— 60 cm. Câte o sîtă d e
aceasta costă dela 2— 3 fl.
Afară de aceste mai sânt anumite
maşini, cu cari se pot clasifica cartofii.
Aşa este una cu care pot lucra 2 oameni,
cu aceasta într’o singură oră se p o t
alege câte 10— 15 m.m. cartofi. Sporul
lucrului este atîrnâtor dela iuţeala, dup4_
 .îîr 42
(1re se aduc In mişcare maşina şi toarnă
Ij dînsa cartofii. Această maşină li alege
ia două clase. O parte din cartofii care
iiat mai mari cade tn sacul aninat lâ
5 parte a maşinii, ear’ cele mai mărunte
fsd Într’un vas aplicat sub maBiuă.
Prin scuturarea la care sânt supuşi,
cartofii totodată se curăţesc şi de ţărtna
ie pămănt, care s’ar fi legat pe dtnsele.
Sitele cu care se aleg au nişte găuri
rotunde ca cercul. Câte o maşină cu două
s!te aşezată pe strat de lemn co3tă 50 fl.
Este o altă maşină, care clasifică
cartofii ln trei clase. Sita primă este
işa întocmită, că cartofii cei mai mari
na trec prin dînsa, ci stau la suprafaţă,
fodată-ce se află pe dînsa mulţi se scot
je pe ciurul maşinii şi se toarnă ln sac.
Ceialalţi cartofi Insă, aleşi in două clas§,
curg prin maşină In dreapta şi stânga,
!n corfele sau vasele acolo aşezate Cătră
iceastă maşină se trimit din fabrici 5 site.
Ca maşina aceasta se poate lucra şi
aai cu spor ca cu cea de mai nainte.
Eîte uşoară, se poate duce dintr’uu loc
la altul fără nici o greutate, ln dlnsa
cartofii asemenea se pot turna foarte cu
oultă îndemână. Pe lângă aceste părţi
bune mai are şi a treia, Încât cartofii
stricaţi Încă Ii dă la o parte şi li arată
ca toată uşurătatea. Aceasta costă dela
50—60 fl.
Putăndu-se lucra cu aceste maşini
foarte cu bun spor, economii noştri unde
plantează mulţi cartofi pot cumpăra câte
o maşină, care pe rlnd o pot folosi toţi
economii din sat.
Noi adeBe-ori am spun, că economia
timpului uumai atunci va pută înaintaşi
Înflori, dupâ-cnm trebue şi cu toţii dorim,
tSnd ln fiecare sat vom avă câte o înso­
ţire menită de a lăţi cunoştinţele econo­
mice.
Cariul sfredelaş.
( Cossus lignipcrda) este insecta cea
mai stricăcioasă pentru pomi. Fluturii
totdeauna Îşi aşează ouăle lungăreţe pes­
triţe şi cu virate negricioase sub crep&tu-
rile coajei şi scoarţei de pomi aşa că
abia se pot observa. Chiar şi atunci dacă
se rod crepăturile de scoarţă, o mulţime
<Je ouă rămân prin coaja pomilor.
Naturalistul vestit Boisduval susţine,
că un singur flutnr este în stare a-’şi
depune 700 ouă. Vermii din aceste ouă
ie regulă es în timpul verii şi îndată se
sâidiresc prin co^je şi petrec anul dintâin
pe lemn unde circulă sucul, în al doilea
an Încep adevărata stricăciune rozănd nişte
«anale şi virste de-a lungul şi latul po­
mului.
împregiurarea că în care pom au
străbătut aceşti vermi se poate descoperi
4in excrementul sau deşertarea ce se ob-
servează pe coaja pomului. Fiecare verme
Îşi deseartă murdăria pe găuricea care a
FOAIA POPORULUI
străbătut, deci din aceasta se ştie care pom
este copleşit de cari.
Dacă vermii se sproresc pe trunchiul
pomului, fiindcă în curs de trei ani se
nutresc acolo şi numai după trecerea acestora
îşi ajuuge deîvoltarea deplină de 12— 15
cm. — pot să-’l nimicească total.;
Vermele, când ajunge vîrstă ca să
fie deplin crescut este de coloare galbină
mai târziu roşu, eară când este. aproape
să se ţese in pânză spatele larvei se
străformează în neagră-lnchisă. Larvele
au cap negru şi se aşează peatru meta-
morfosă ln găuricea prin care a străbă­
tut la lemn însă aşa, ca capul să-’i fie
din afară. Peste 2 — B săptămâni ese
din larvă fluturai de regulă prin Iunie
şi Iulie.
Stîrpirea acestor omide se poate În­
deplini în mai multe moduri: ori că
descoperind locul pe unde a lutrat ver­
mele ln pom tăiem coaja aceluia, urmă­
rind după dtnsul apoi cu un drot subţire
11 ucidem, ori că prindem fluturii, văruim
toamna t r u n c h i u l p o m ilo r cu me-
stecătură de var, gunoiu, cenuşe şi lut,
sau tn urmă tăiem pomii ori arborii nă­
păstuiţi de vermi şi ti ardem.
Vermele acesta să tncuibă nu nu­
mai tn pomii de roadă, ci şi tn arbori
cum sânt: stejarii, mesteacăn» şi ulm nu
arare-ori chiar nici brazii nu sânt cru­
ţaţi de stricăciunea acestor cari.
Ecouomii, cari se deprind cu plan­
tatul pomilor trebue se petreacă cu bună
grije şi luare aminte nu cumva se Intre
Intre pomii sei această plagă, care 1i poate
cauza multă pagubă.
Ştiri economice.
P răsilă de cai d in Făgăraş. Fo­
stul ministru de agricultură Ftstetits era ho-
târil a desface toată prăsilă de cai din Fă­
găraş, care este susţinuta diu cheltueliie sta­
tului. Motivul era, că statul trebue s5 su-
poarte an de an atâtea cheltueli cu susţine­
rea acestei prăsile, tncât deloc nu sânt răs­
plătite, ci din contră urmează tot perdere.
Totodată declara câ va 3usţină peatru tre­
buinţele comitatului armăsarii de lipsă. Mi­
nistrul din pre 3ent Dardnyi, călătorind la faţa
Josului aflî» motivată şi de lipsă susţinerea
prăsilei. Aşa fiind, ministrul a înştiinţat reu­
niunea economică transilvană, că va susţină
şi va complini şi spori cu iepe de rasă cât
se poate de bună prăsilă de cai dia Făgăraş.
îm p ă r ţir e de v e ri pentru comune.
Fiindcă prin eruraperea boalei de porci în toată
ţeara s’a împuţinat foarte mult verii de pră­
silă, ministrul de agricultură a aflat de lipsă
ca pria cumpărare să înmulţească şi"sporească
verii de rasă bună. Din prăsih de porci
susţinută de stat tn Mesolugyes, ln acest an
s’au vfindut foarte mulţi veri de prăsilă co­
munelor şi la privaţi cu preţuri reduse şi
favor ca se fie plătiţi îu rate. Da oare-ce tre­
buinţa ce se arată nu se poate acoperi numai
din locul mai sus amintit, de aceea anul vii­
tor ministrul se va îngriji prin organele sale,
Pag. 167
ca comunele, şi privaţii se poată procura veri
câte de 14— 18 luni şi din alte locuri, unde
se prăsesc veri de rasă curată cu preţuri
mai scăzute şi condiţiuni uşoare, adecă eu
plătirl în rate. Pentru acoperirea acestor
cheltueli ministrul în loc de 3000 fl., pe anul
viitor a luat în preliminar 25.000 fl.
P reţul n a p ilo r de saltar în scă­
dere Fabricanţii de zăhar din toate pute­
rile lucră într’acolo, ca se poată reduce cât
de tare preţul napilor. Cu privire la această'
afacere o foaie economică germană comunică
următoarele: Fabricanţii de zi har când au
luptat pentru ridicarea premiului pentru ză­
har au declarat, că ridicarea premiilor pentru
zăhar îl doresc în favorul economilor, cari
cultivă napii, întrucât vor fi în stare a plăti
un preţ mai bun pentru aceia. Fabricanţii au
fost împărtăşiţi de premiul dorit şi poftit,
pe lângă toate aceste preţul de altcum destul
de neînsemnat peatru napi voesc se-’l m ii
reducă. Fapricanţii germani din şedinţa ţi­
nută în zilele trecute au declarat că nu vor
plăti pe sesonul viitor decât 60 cr. pentru sfeclele
de zăhar. Acesta este un preţ atât de mic,
încât de loc nu se resplăteşte a cultiva aşa
ieftin napii. Nici ln 1894/95 când s’a ivit
crisa de zăhar n’a fost preţul pentru napi
mai mic de 70—75 cr. Acum fabricanţii de
zăhar, care au uu cortel bine organisat, tncât
pot statorl preţul zâharuluî după voinţă şi
totodată au asigurat premiul de zăhar, reduc
preţul de maja metrică la G0 cr. subcuvănt:
că în sesonul sau compania din ace3t an
sânt siliţi a prelucra sfecla foarte slabă. E îte
foarte dureros, că cultivătorii de napi de ză­
har sânt siliţi a se supune la acest preţ,
dacă nu voesc a încota cu cultivarea acestor
napi, ce de altcum nu se poate îinpliul din-
tr’oiată. Cu privire la reducerea prtţului
pentru napi, în foaia fabricanţilor do zîhar
so poa'e ceti următoarea m otivare:
Privind starea nefavorabilii, care eato
produsă astăzi prin preţul zuliarului şi pria
preţurile ridicate ce au dat pentiu napii de ză­
har din p r i m ă v a r ă fabricanţii, şi mai departo
recolta slabă d.n acest au a napilor Iu cali­
tate, pe viitor fabricanţii află pe lipsă redu-
ceroa preţului pentru napi. Contractele, cari
ae vor încheia pentru viitor tntre fabricanţii
de zăhar şi cultivătorii napilor se vor statorl
aşa, că se plătească cuintul q - (55 gr.)
aproape cu 60 cr. Din toate acestea se vede
apriat, că capitaliştii puternici tind a des-
brăca pe economi şi de puţinul câştig, ce ar
pută avă din cultura napilor.
în c e p u tu l toam nei. Este adevă­
rată plăcere a privi lucrătorii strguincioşi,
cum aleargă şi cară cătră casă roada muncii
nnui an.
Mergănd calea dela Sibiiu catră Sălişte,
Galeş, Tilişca, Rod şi Poiana, prin toate co­
munele acestea în majoritate de munte, popo­
rul, cât se mai află pe acasă, furnică eulegend
şi aducându-’şi cucuruzul şi cartofii de prin
locurile greu de străbătut.
Prin aceste comune aşa numite dela
margine, care se află tn preajma graniţei Ro­
mâniei, se vede adevărata luptă pentra trăia.
Majoritataa bărbaţilor stăpâni de lucru
stlnt duşi prin România şi ţerile orientale
unde se deprind parte cu negoţul, parte ca
ciobănitul.
Bătrânii, muierile şl băieţii sânt pe acasă,
cari isprăvesc puţinul lucru economie.
 , Psg. 168
în ţinuturile de şes: Mercurea, Apold
şi Săcel, aproape toate bucatele de primăvară
sânt purtate acasă, abia icî-colea se mai taie
tuleii de cucuruz. Sămânăturile de toamnă
în multe locuri sAnt înverzite, dar’ pe unde a
fost cucuruz, numai acum sâ seamănă.
Aproape de o luni avem vreme frumoasă,
deci economii pot isprăvi lucrul de câmp cu
multă uşurătate.
Noi recomandăm plugarilor, ca rozoarele
de pe holdele de toamnă se le pregătească cu
grije, ca să se poată scurge apele în cursul
iernii de pe semănături cu toată uşurătatea.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 124, Trecând un canal do
moară peste, hotarul comunei noastre, pe mar­
ginea căruia sflnt plantaţi frasini mulţi, ace­
ştia ne fac psgube. Mai mulţi plugari au
holde pe lângă ei. Frasinii sflnt acum foarte
mari şi ne păgubesc mai ales pe aceia, cari
Bflntem pe partea de cătră Mează-noapte. De
o parte ne fac pagubă prin umbră, abia sAnt
cam de 3 metri depărtare, poala Insă
ajuDge şi peste hoîde. De altă parte mai avem
pagubă şi prin aceea, că se aşează în ei o
sumedenie de cioiră. Aceste primăvara când
sămenăm cucuruzul, după ce apucă a Încolţi,
tot II scoate din pâtnGnt. De cătrâ toamnă şi
după-ce a ţipat cucuruzul şi a făcut boabe,
11 strică şi mai reu.
N'ar fi oare ceva lege, caro Bă silească
pe mai marii canalului, a ne apăra cumva
de cioară, câci până pe vremea asta este stri­
cat de ele mai a treia parte cucuruzul. Moara
de pe aeeBt canal al comunei noastre este a
Archiducelui Iosif.
î\âd»l>. G. Jiotla.
Răspuns. Legea do proprietate pof­
teşte, ca cineva aşa so se folosească de drep­
tul seu, încât să nu facă pagubă altui?. Legea
despre economia câmpului din 1894 ar. XII.
§. 58 ordinaţiunea §. 51 cap. VII. despre
stîrpirea ovtidelor şi plantelor striedeioase dis­
pune, Cii dacă s’ar ivi animale ori plante
stricăcioase, despre acele so se facă arătare
la ministrul de agricultură, de und'j b o vn d,i
ordinaţiune deosebită din e^s In ca». Din
aceasta poţi vede ce aveţi proprietarii de
făcut Fiind ă aveţi de lucru cu nn proprie­
tar a!â' de distins cum este Archidueele losij,
veţi face rugare şi arătare directorului bunu­
rilor, care fâceniu-’i-B.* descriere amănunţită
va lua măsuiila de lipsa, ca se nu vi-se facă
pagubă. DacA pe lângă toate aceste n’aţi
ajunge sentinţa dorită, ca să se taie arborii
păgubitori, atund n’aveţi altă scăpare, decât
Ee reenrgeţi Ia ministrul de agricultură.
Întrebarea 125. în ţinutul nostru, şi cu
deosebire In comuna noistră Ibăneşti, cam de
o lună de zile sb atlj. un agent, care asigu-
rează bucatele şi fenul de foa la societatea
de asigurare .B e ^ i11. Poporul din causa se-
cetii celei mari are frică mare de foc,
fiindu-’i adunate acum toamna de pe
câmp toate productele In sat. Aici s’au asi-
gsrat foarte mulţi.
Ve rog se ne daţi sfatul, că bună e
această societate, sau doară mai bună ar fi
sodetâtea de asigurare „ Transilvania “ sau
alta oare-care, care la zile de primejdie plă­
teşte paguba punctual şi cu siguritate.
Abonentnl D u m itr u P etru, colector de dare.
Respuns. Noi h u cunoaştem mai de-
aproape societatea despre care ne faci amin­
FOAIA P O P O R U L U I
tire. înţelepţeşte face poporul că-’şi asigu-
rează recolta. Dintre toate societăţile de asi­
gurare „ T ra n silva n ia *, care are în frun­
tea sa pe Dr. Aurel Brote de director şi
unde mulţi dintre Românii noştri au acţiuni,
este cea mai recomandabilă pentru asigurat.
De o parte că pagubele Ie preţueşte cât se
poate de cinstit şi la vreme, de altă parte
pentru-că şi dacă s’ar încerca cineva să facă
nedreptate în răsplătirea pagubelor celor asi­
guraţi, noi de aici putem îndrepta uşor ne­
înţelegerile. Aşa fiind re-omindăm comunelor
şi singuraticilor, că încât se poate se se fe­
rească de societăţile străine de asigurare,
unde pot avă neplăceri în vreme de pagubă,
ci cu toţii se se asigure Ia „ Transilvania'1
din Sibiiu.
Întrebarea 126. Din care an s’a început
darea de cătănie. Şi un tinăr care n’are nici
o avere câtă dare ar trebui să dee? Mama
mea dă dare de moşie 7 tl. şi G5 cr. dare
curată, mai are un şopru de făcut ţiglă,
după meseria ţîglii dăm 10 florini dare
de câştig pe an. Eu ca liiul ei am dat
dare de cătănie îu 3 ani tot câte 5 florini
v. a., dupi cei 3 ani tn’nu pus cu 8 fl.
pe an şi am plătit darea în 12 ani regulat.
Acuma poftesc dela mine pe al 13 a r, oare
au (irrpî?
Uoian, 1S90. -V. F. P. abon. 4119.
Respuns. Legea despre plutirea dării
cătăniei f>’a adus In 18S0 art. XXVII, şi art.
IX. din 1883. Tineri:! care n’are avere so
numără Intre zileri, deci trebue Bă plâteasci
3 fl. pe an; dar’ sevitorii de casă trebue să
plătească 4 fl. Dacă darea mamei d-tale nu
trece peste 25 fl., atunci totdeauna a tre­
buit so plăteşti 5 tl. pe an, căci numai aceia
plătesc 8 fl., h căror dare trece peste 25 fl.,
dar’ nu peste 50 tl. v. a. Deci poţi recurge
Ia direcţiunea financiară, cerăud se ’ţi-se plă­
tească «uma do pe toţi anii cu cât frece
peste 5 tl. Ce atinge vremea câţi ani trebue
plătită darea nrlltară, legea nu este destul de
limpede. Se poato înse câ plătirea după 12 ani
Incestă; dar’ Icgî'a zice că numai cn moartea.
Întrebarea 127. SQnt căsătorit de 4 anj
trecuţi cu a doua muiere, o veduva, care n’a
avut copfi cu bărbatul dintâiu şi nu va avă
nici odată. Averea fostului ei bărbat în cartea
funduară e scrisă şi pe numele soţiei mele
de a -um. După moartea aceluia foloseşte până
astăzi toată averea fără nici o pedecă dela
nimenea Bărbatul ei a avut încă 4 fraţi,
dintre cari numai 2 mai trăesc. Soţîa mea
încă are avere dela părinţii ei, care In cartea
funduară uu e împărţită de cătră doi fraţi
ce-’i mai are şi nu e scrisă nici pe numele
fostului ei bărbat.
Dacă la cas, când muierea mea ar muri
mai înainte decât mine fără a-’mi lăsa vre un
„testament*, aş avă oare drept eu şi cu copiii
cari li am dela prima soţie, ca sâ moştenim
vre-una dintre acelej doue feluri de avere,
care astăzi le folosim noi şi cu soţia m ea?
Poate-’mi testa pentru totdeauna vre-una din­
tre acele averi ori nu?
17»» abonent
Respuns. Proprietar adevărat este
acela, care are avere Intabulată pe numele
seu. Averea proprie se poate testa ori*cui.
Dacă s ta t întru toate aşa cele spuse de d-ta
şi numai atunci vei pută moşteni averea so­
ţiei, dacă cu testament făcut prin notarul pu­
blic ori alt scriitor pricepător Iţi va testa
averea.
Nr. 42
întrebarea 128. 'Prin ce leac s’ar p u ţi
vindeca boala numită suspin şi rlceală eh
stomack, de care pătimeşte un frate al meu.
Această boală a căpetat-o servind la m iii ţi;
In Viena, unde a fost ţinut In spital tim p d«
câteva luni. Neputăndu-se vindeca a fost e li­
berat după un an de serviciu declarându- 6»
de invalid. Pe lângă aceea, că ’şi-a ruina!
sănătatea la miliţie, Încât nu poate lucra ni­
mica din causa tusei, care II îneacă, ’i-s’a cerut
pe anul trecut şi dare de miliţie 5 fl. Ne­
folosind nimica recarsul făcut contra a&elei
dări, a fost silita plăti. VS rog deci a-!ni
răspunde ce însemnează cuvântul invalid ţi
datori sflnt aceia, cari din ciusa vre-una
morb primit acolo sflnt eliberaţi, a mai plăti
şi dare de miliţie?
Merchesţa. A b o n e ittu l 6’OO.j.
Respuns. Legea despre darea scatbri
dela miliţie, unde înşiră cine sflnt în d ato rd
a plăti în punctul 3 zice:,31ilitarii aeeia. cai
înainte de ce ’şi-ar împlini slujba regulr-i.
s’ar îmbolnăvi, încât pentru scăderile trap-rr:
ar fi eliberaţi sau sloboziţi din slujbă, d ia
scăderea ori boala trupească nu ’i-s’a c sra ;
îndeplinindu-’şi datorinţa militară şi n’a d=-?r:
impotent încât să nu-’şi poată câştiga p iz u :
sflnt datori a plăti dare. Aşa dacă n e p -tira
’i-sar ti cau«at îndeplinind slujb i m ilitari, i:
fi K-u'it d>; dare. Dacă fnsă slăbirea tro^e-îr-i
urmează de sine, nu poato avă drept de i w
tinţa darii, docât atunci când nu este caţi:*
dc lucru ca Ko ’şi câştige priu m unci p liîi
SJi. Adeverind prin atestat medical c i rs
este stăpân de lucru, nu poate fi Ingreu^s.: a
dare militară. Ce atinge boala, a cărei vin­
decare a fjst încercată prin doctori rre -»
mai îndelungată, noi nu Iţi putem «puse
bun leac, n’ai decât de nou se cerci r b :e -
caro şi leac la doctori. CuvSntul « ~ ~ d
însemnează neputincios.
întrebarea i 2p. Un om, care trt I J
jugere de pămfint îu hotarul altei c c - ^ iî
unde pluteşte regulat dato şi cheltaeli co—z-
na'c nu-’i este i c t a t a-’şi paşte vitele îs *■:*!
hot.ir; dar’ oamenii din aceea comuni se b i ţi
cu puterea po pămfiutul omului nostru
noi plătim 10 fiorini cheltueli, cari voi zz Ii
plătiţi (de o păreche de vite). Aceştia po::es
dela proprietarul n 0 3 tru 5 floriei şi
atunci II lasă Ia păşune In locurile lor.
nostru face semnr, mocşânzi, pocii, ciuhe, d i :
sătenii nu caută la pocii, se bagă orbiş ca ţz-
terea ţităndu-se de cei 10 florini ce-'i da
de pârechia de vite şi zic: noi plătim, co: ţ i-
şunăm, tot de-arfindul, tu nu plăteşti, d e d zi
eşti slobod. Ce lege e asta ? Pe ce caJj
să-’şi caute omul de sub întrebare, drepte:
Y r a n i, 1896. G.
R ăspuns. . Ajungând cineva p ro p rie i:
In altă comună are drept a se folosi de t c ^
favorurile de care" se folosesc sătenii. Drr-i-
cum înse cineva doreşte drepturi este t c d i r >
rat să se supună şi datorinţelor. D a?i să­
tenii plătesc pentru hotărîre com unali o:;
datină 10 fl. pentru păşunat, atunci şi
prietam l din alt sat este îndatorat a se su ­
pune acestei însărcinări. După-cum se v e ii
din întrebare, sătenii s’au învoit, ca omul d?
sub întrebare se dee numai 5 fl. pentru p ă ­
şune, deşi ei înşişi plătesc 10 fl., deci n -
este nedreptate în afacere. Dacă doreşte se-'şi
scutească moşia de păşunatul sătenilor, n’a rs
decât se o îngrădească cu gard ori s e o
apere dnpă-cum îi dă dreptul legea câm pul c i
din 1894 a r t XII.
 Kr- 43______ A d a o s la , „ F O A I A
ECONOMUL! *»
redactat da L COSTIH.
p re o t.
Început temeinie.
Hotărîrea resolută, prin care s’au
unit îutr’o societate meseriaşii români din
Sibiin şi voinţa tare, prin care au des­
chis prima prăvălie română in locul cel
mai de frunte, se poate cu drept cuvânt
numi Început temeinic.
Dovada cea mai puternică despre
tiria de lucru, convingerea despre lipsa
îmbrăţoşerii negoţului, voinţa despre sta­
tornicie şi abnegaţiune ’şi-a arătat-o
meseriaşii atunci, când s’au Însoţit prin
garanţie solidară la. lucru comun, stând
bun cu toată averea lor pentru întreprin­
dere. Această hotărîre împreunată cu răs­
pundere foarte mare eBte dovadă, că în­
ceputul se aşează pe temeiu tare.
Industria şi mgoţul sânt întreprin­
deri de frunte, din care alte neamuri
’ţi-au făcut avere şi bunăstare, noi însă
dela străbuni am moştenit o răceală şi
şi nepăsare faţă. da negoţ, industrii şi
alte întreprinderi. Poporul nostru afară
de lucratul pământului, prăsirea vitelor
şi ici-colea cultivarea pomilor abia s’a
deprins cu negoţ ori industrie.
Până-când popoarele nu s’flu de­
şteptat la conştiinţă naţională, când dările
şi sarcinile publice nu erau aşa grele,
când traiul poporului în mâncări şi vest­
minte era mai simplu, când nu străbă­
tuse în pătura poporului dorinţa de traiu,
vestminte şi locuinţă mai corespunzătoare
şi bune sănătăţii, puteau merge treburile
de traiu şi fără aceste ramuri de câştig;
dar’ aEtâzi aşa nu mai poate merge.
în vremile noastre aspiraţiunile sau
doiinţele poporului, atât pentru cultură
cât şi pentru traiu sânt cu mult mai
nari decât să se poată îndestuli numai
cu puţinele terenuri de câştig. Astăzi fie­
care neam tinde a-’şi ajutora, spriginl şi
ridica pe fraţii sei. Protegiarea industriei
ţi comerciului este- o fortăreaţă (cetate)
naţionala pentru persoanele din acelaşi
neam.
Poporul nostru doritor de cultură şi
bunăstare prin ajutorul împrumutat şi
voinţă tare, pe încet dar’ sigur, va fi în
stare ca să cucerească terenul neguţâto-
riei şi industriei şi să-’şi întemeieze sub-
Bgtenţa pe acest teren.
Poporul aşa numit mărginean, care
entrieră toate ţerile Orientului cu negoţul,
care are toate cerinţele de speculă, după
cum ne dovedesc faptele, este în stare,
ca prin spriginul frăţesc să scoată şi
alsnge pe ori-ce străin din satul unde
odată îşi pune piciorul. Aceştia ne stau
la îndemână, ca printr’înşii să cucerim
terenul neguţătoresc. începutul este deja
P O P O R U L U I^ n r. 4 3 — 1896
pus în lucrare şi să dovedeşte de te­
meinic.
’ Socoteala este uşoară, dacă mărgi­
neanul aleargă prin Turcia, Rusia şi ţerile
orientale, fără muiere şi copii, de sigur
cu mai multă plăcere şi rîvnă va începe
o vieaţă mai casnică între fraţii sei. Tre­
bue să credem, că mai bucuros va ocupa
loc înţr’o comună românească din patria
sa, unde să se deprindă cu negoţ, decât
să fie pribeag într’o vieaţă întreagă.
Noi avem elementul de lipsă, care
poate ocupa fără multă batere de cap şi
pregătire deosebită locul neguţătorilor
străini în comunele române. Persoanele
care prin ţeri străine se dovedesc de vi*
eaţă, căci prin isteţime şi pricepere îşi
pot desface negoţul, nu mai puţin se vor
arăta harnici între fraţii proprii.
Sântem abia la început cu între­
prinderea comercială şi deja o mulţime
de mărgineni se roagă ca să li-se dee
ceva comună mai bună, unde să se poată
aşeza pentru vinderea negoţului.
Nici cea mai mică Îndoială nu poate
cuprinde gâudul nostru, că u’am avă oa­
meni cu cari să putem cuceri terenul ne­
guţătoresc, numai noi cumpărătorii să fim
la culmea datorinţei noastre.
Mărginenii, cari din copilărie se de­
prind tot cu specula şi socoteala, cari
au şcoalele lor bine conduse, cari cât
se poate le place a se deprinde cu lu­
cruri mai uşoare şi să trăească cu min­
tea, cu plăcere se hotărăsc Ia neguţătorie.
Mărginenii, aproape fiecare pe lângă
isteţime şi aplicare mai au şi puţin ca­
pital, care este nelncungiurat de lipsă la
negoţ; nici unul nu porneşte cum am
zice cu uiâua goală la întreprinderea ne­
gustorească. Adunâudu-se doi tineri prin
căsătorie, părinţii acelora le puu uşor ze­
strea la Îndemână în bani gata, ca prin
aceea Eă înceapă traiul vieţii şi lupta
pentru subsistenţă. Adesc-ori chiar Jidovii
sânt lipsiţi de acest ajutor, care este te­
meiul fiecărei întreprinderi.
Poporul din comunele unde mărgi­
nenii, au străbătut până astăzi cu negoţul,
unde s’au aşezat şi ’şi-au deschis bolta,
cu toţii mărturisesc despre capacitatea,
agerimea şi chemarea deosebită ce o au.
aceştia cătră negoţ.
Am pută arăta şi dovedi prin exem­
ple, că chiar pe poporul dovedit de toată
lumea de excelent ca speculant pe jido-
vime este în stare mărgineanul a-’l -în­
trece în speculă. Modul lui plăcut şi fin
folosit în atingere cu cumpărătorii cură­
ţenia exemplară observată de muierile
acestora, curateţa şi modestia cu care se
poartă faţă de inteligenţă şi popor, le
măreşte popularitatea prin - care urmează
j părtinirea. .
• Dacă mărgineanului ’i-se fac impu­
! tări, acele nu stau din altceva decât:
! .că siini mai jid o v i ca 'fidumi*.
Pag. 169
Adevărat, că au pe lângă -părţile
bune şi unele scăderi, după-cum are fie­
care om. Mai vîrtos însă li-se impută
lăcomia şi nepăsarea de binele comun.
Mulţi sunt lacomi, căci doresc a se îm­
bogăţi foarte repede. Este lucru cunoscut,
că cină din negoţ voeşte a se îmbogăţi
repede, trebue să vândă marfa foarte
scump, că numai , aşa poate câştiga bani
mai repede. Dacă însă purcede aşa* atunci
pentru popor nu aduce nici un folos, căci
îl jupueşte întocmai ca străinii.
Se spune, că mărgineanul ajuns în
comună la isvor bun de venite, se face
cosmopolit, adecă cu toate naţiile se poartă
într’o formă, este rece chiar şi de nea­
mul şeii. N’are nimic sfânt; nobil şi măreţ,
înaintea lui banul este totul.
Adevărat, că oamenii intraţi pe te­
renul neguţătoresc trebue să stee departe
dela luptele politice, cel puţin nu le este
iertat a păşi pe faţă ; dar' pururea se
pofteşte să fie Români buni, darnici şi
gata spre jertfă, acolo şi atunci când bi­
nele comun aşa pofteşte.
împregiurările noastre naţionale aşa
poftesc, că neguţătorul român să fie stll-
pul binefacerilor şi răspânditorul culturii,
şi spriginitorul poporului. Când în co­
mună se poftesc jertfe pentru biserică,
şcoală ori ajutorarea săracilor, neguţăto­
rul să fie primul care să premeargă cu
exemplul. Cărţi folositoare, foi pentru
deşteptarea poporului, neguţătorul le poate
răspândi cu multă uşorătate.
Dacă neguţătorul român purcede aşa,
pe lângă aceea că îşi împlineşte deplin
locul la care este chemet şi aşezat, cu­
cereşte tot mai mult inima poporului, care
nici-odată nu va cumpăra.dela străini.
De loc nu este virtute a fi neguţător
român, ca să vinzi cu preţ îndoit de
scump, să aduni numai bani, să nu-’ţi
pese de credinţa, religiunea şi neamul
tău. Din contră să vinzi cu preţ cinstit,
să nu lăcomeşti la crucerul deaproapelui,
să nu fii ca păgânul să te închini aurului,
argintului şi arămii, să nu încungiuri bi-
Berica şi terenurile de binefacere.
Noi, cari luptăm şi muncim ca să
deschidem tinerilor noştri teren de lucru
şi vieaţă prin neguţătorie, dorim ca ne­
guţătorii din sate să fie drepţi, cinstiţi şi
gata spre jertfe pentru binele public.
Noi petrecem cu multă grije pe toţi
neguţătorii din sate şi îi avem deja în­
semnaţi pe aceia, cari purced fără suflet,
cari marfa cumpărată cu pret cinstit o
vând la popor aproape duplicată. Tuturor
acestor li-se apropie vremea, ca pe acea­
stă cale să le spunem, că poporul nostru
nu este oaie de tuns şi muls.
Deci să fim gata, că pe terenul ne­
goţului se face începutul de mult şi fer-
binte dorit pe base temeinice.

Pag. 170
Luerul în pomârit.
Toamna este cel mai plăcut ano­
timp pentru cultivatorii de pomi, căci este
vremea în care adună recolta de unde a
obosit mult şi pe care ’i-a lăsat-o grelele
viscole ce s’au perândat în cursul verii.
După-ce economul ’şi-a adunat şi
aşezat roada de poame, nu este bine s6-’şi
părăsească şi uite deodată grădina sa de
pomărit, căci are încă de lucru şi dato-
rinţe de care trebue se ţină seamă, dacă
şi pe anul viitor încă aşteaptă dobândă din
pomărit.
Isprăvind economul cu sfimfinatul de
toamnă, îşi va întoarce , grijea în pomărit,
curfiţfind de pe pomi crengile , uscate cu
băgare de seamă s6 nu vateme mugurii,
cari pe anul viitor pot aduce roadă.,. ,.;-
Scoarţa crepătăcită şi muîchiul de
pe trunchiul pomilor trebue curăţit cu
răzuşe ori strmă de drot. Când vremea
este uscată va . vărul pomii cu var, în care
Be mestecă zamă de gunoiu şi cenuşe.
Varul se compune cu ceva mai vîrtos
decât se foloseşte de. regulă pentru vă­
ruitul căsilor. Pria vftruire apărăm pomii
de o parte de o mulţime de insecte, căci
ajungfind varul pe oufile acelora Ie stîr-
peştc, de altă parte scutim pomii de ge­
rurile mari ce se ivesc adese-ori In timp
de iarnă.
Văruitul nu împedecă dela altoi ie­
purii, contra acestora pomii se leagă cu
paie, spini ori ramuri de arbori ori gră­
dina se îngrădeşte aşa, ca se nu poată
străbate pe nici o lăture în dînsa iepurii.
Toamna este vremea cea mai potri­
vită ca sC săpăm pămentul în giurul po­
milor. Rădficinile pomilor se desvfilesc
în depărtare cam jumfitate cum este co­
roana acelora. Unde pămfintul este slăbit
ln giurul pomilor aşa săpaţi, încă de
toamnă se pune gunoiu giur împregiur,
care sfi lasă peste iarnă desvfilit. Unde
pămfintul ar fi destul de gras de loc nu
este lipsă de gunoiu, căci prin grăsimea
prea mare pomii pot fi atacaţi de boale cum
este pecinginea, creparea coajei şi ivirea
de bolfe.
Prin săpare pe lângă pomi de o
parte nimicim o mulţime de Insecte, fur­
nici şi altele care se aşează şi petrec
iarna în giurul pomului, de altă parte
aerul, zăpada şi şorul se aşează în giurul
rădficinilor, prin ce ’i-se măreşte puterea
de rodire.
Pentru gunoirea pomilor mai potrivit
este gunoiul copt, adecă dospit, în care nu
se află paie şi goaze, căci în vara vii­
toare se pot încuiba deosebitele insecte.
Unde pomii s’ar fi sporit şi îndesat
prea tare îacât abia pot stăbate printre
ei razele soarelui şi din această pricină dau
puţină recoaltă, trebue răriţi. Pămentul
unde nu se poate ara de loc printre pomi,
nici nu voim a săpa în giurul lor, se poate
întoarce adecă săpa de toamna, eară pri­
măvara se sfarmă gliile şi bruşii, după-ce
FOAIA P O P O R U L U I Nr. 43
se greablă odată se poate sfimfina pomă- întrebuinţarea treverilor.
ritul cu mâzfiriche, ovfis şi trifoiu.
După storsul vinului din struguri
Toamna este vreme potrivită şi pentru
rfimân cocenii, cotoarele: sau treverile şi
rfisăditul pomilor, de aceea nu este bine a
alte rfimăşiţe, care cultivătorii de vii le
Întârzia cu. acest lucru, ci cultivatorul de
pot prelucra, — mai ales unde se pro­
pomi sfi se folosească de frumseţa timpului.
duce mult vin, — cu dobândă bună. Ră­
Dacă n’am voie a rfisădl pomii de
măşiţele de vin se compun din treve,
toamna din frica gerului, atunci la tot
drojdii şi peatră de vin. Dintre toate
caşul sfi săpăm groapele în care voim a
aceste, trevele şi drojdiile se pot prelucra
planta altoii ori alţi pomi. Groapele de
cu puţină cheltuială, ca se aducă dobândi
regulă sfi se sape de 25— 40 cm. adânci
îndestulitoare.
şi 50— 75 cm. late, de altfel atât adân­
Trevele ln primul rfiad se pot între­
cimea cât şi lăţimea groapelor trebue sfi
buinţa pentru pregătirea vinului de treve,
fie mfisurată vîrstei şi felului pomilor care
care în unele ţinuturi sfi numeşte cigir.
voim a-’i planta. Sâpând groape pentru
Legea din 1893, art. XXIII., care iartă
pomi pămfintul. ridicat din acele se deose­
fabricarea vinului din treve şi totodată
beşte în doufi clase, cel din suprafaţă şi
permite aducerea aceluia în neguţStorie,
adâncime. • . -
îl defineşte sau hotâreştei în ' modul ur­
Rfisădind, pomul pămfintul din suprar
mător: „Vin de treve sfi numeşte ace»
faţă care este mai bun de aceea se pune tocmai
beutură, care se dobâudeşte din trevele
sub şi deasupra rfidficinilor, eară celalalt
proaspete prin scoaterea părţilor de via
mai slab sfi aşează pe acesta, însfi aşa, ca
cu apă îadulcită şi fermentaţiune".
Bfi nu rfimână printre dînsele loc gol. în
Este ştiut, că dupâ storsul vinului
asemenea golătate se face mucezeală, din
în treve, mai rfimâne o :cantitate oare-care
care cu vreme se poate îmbolnăvi tot pomul.
de zăhar şi vin, cât şi alte materii ex­
Gunoiul se aşează aşa ca sfi nu vină dea
tractive. Aşa fiind se pofteşte ca culti­
dreptul pe rădficini. îu tr e . rădficini şî
vatorii de vii, cari cheltuesc sume foarte
gunoiu trebue sfi fie o pătură de pămfint,
însemnate cu susţinerea acelora, se aâî
cam de un lat bun de mână.
modul prin care sfi poată şi ştie pneţai
Pentru rfi3ădire totdeauna trebue Bfi
toate rfimăşiţele.
se aleagă pomi B ăn fitoşi. Nici-odată nu
Pregătirea vinului de treve er*
se rfisplăteşte lucrul şi osteneala cu pomi
slabi şi îmbolnăviţi. Itfisădind pomul, cer­ lucru foarte uşor,' căci mestecarea tre-
vtlor cu apă prin zăhar îndulcită, fer-
căm trunchiul şi rădficinile ca sfi fie deplin
mentaţiune şi tescuire, dobândim vinaL
sănOtoase care rădficină ar fl vătfimatfi
se rotunzeşte şi partea stricată se depăr­ Procedura sau modul pregătirii ri­
tează. Atât ramurile coroanei cât şi ră- nului de treve este invenţiunea unui pro­
dficinile trebue rotunzite cu bună grije. prietar din Schamini cu numele Pcti-jt,
Vlftstarii coroanei de regulă este mai dela care facerea acestui vin s£ numffte
bine sfi ae rotunzească primăvara. petiolisare.
Nici-odată sfi nu aşezăm pomii mai După tescuirea strugurilor prina
adânc decât cum se află în pămfintul de cerinţă este, ca trevele Sfi fie închise de!»
unde se strămută, căci fiecare pom dela aer. Dacă trevele ar fi lăsate, expuse l»
natură are erezita Însuşire cflt de afund aerul liber, atuuci ar perde din putere,
sfi stee ln pămfint. şi din aceste sfi câştigă vin aspru ca
Dacă pomii s’ar aşeza mai afund gust rfiu. Pe lângă această scădere se
decât cum poftesc de regulă, nu cresc şi poate sfi între printre treve acele baccik
nu se desvoaltă destul de bine. Pomii plan­ organice,, care pot ajunge la tescuit şi
taţi prea afund n’au pentru rădficini căldura prin vin, pe care ll pot strica tot&L De
de lipsă, avfind prea multă revenealâ şi apoi aceea pe treve îndată-ce se scot dia
tânjesc. Fiind resădiţi prea la suprafaţă, teasc se toarnă apă îndulcită.
lu lipsă de umezeală şi expuşi la multă Trevele menite pentru pregătirea
căldură asemenea tânjesc şi nu pot creşte. cigirului nici-odată nu trebue scuturat*
Acum este vremea cea mai potrivită şi tescuite de doufi-ori, căci prin aceasî*
pentru sfimfinatul straturilor de rfisadniţă. purcedere se scoate din coceni aproape
Sfimfinţa mai nainte de ce s’ar sfimfina tot vinul. Altă cerinţă, că ci girul s6 fis
trebue udată cu petroleu, căci aşa fiind cât se poate de bun este, ca s6 treafi
pregătită nu o Btricâ şoarecii. cât se poate de repede prin fermectt-
; Când frunzele de pe pomi au căzut, ţiune, de aceea jamfitate din apa îndul­
se greablează, apoi se aşează pentru nutri­ cită se întrebuinţează în stare călduţi.
tul vitelor ori pentru aşternut. Pentru îndulcirea apei mai bun este
De toamna începfind, pomologul sfi zăharul alb, care sfi meninţelează şi aş»
cerce adese-ori pomii, frunzele care stau sfi topeşte in apă caldă. Această apă
pe pomi şi servesc de culcuş pentru încălzită serveşte ajutorul pentru fer-
oufile de insecte, sS le culeagă şi ardă. mentaţiunea mustului.
în mfisura care va fi în stare a-’şi apfira Trevele odată petiotisate se pot
pomii de vrăşmaş*, îşi va spori recolta. întrebuinţa şi a doua-oarâ pentru pregă­
tirea cigirului, însfi numai atunci, câni
 .Nr 43
trevele sânt foarte bune, din contră se
câştigă din acele vin de totnlui slab. .
Dacă trevele petiotisate cuprind
15— 17% zăhar, atunci ne dau via co-
rfispunzfitor. Pentru statorirea unei regule,
că cât zăhar trebue la 1 hectl. de fluiditate
Îndulcită, servească următoarea schemă:
Conţinutul tahaxlca] clte chlgr. iftlnu
di dixtras a fluidităţii Ia 1 hectol. api
10 9.86
ll 10.89 ;
12 11.93
13 ' 12 97
14 14.02
15
15.08
16 16 14
17 1.7.21
18 ■ 18.30
19 • 19.40 :•
20 -i 20.49 '
îndeplinind petiotisarea îir loc de
zihar se poate folosi şi spirt. Legea dejă
citată mai la deal .iartă sfi se folosească
la pregătirea cigirului spirt ori cognac de
95% , care se poate aduce In neguţfitorie
sub numirea proprie1 de cigir ori zamă.
Bunătatea cigirului se poate potenţa (ri­
dica) dacă la 1 hectolitră de must tescuit
din treve se adaug câte 100— 150 gr.
peatră de vin. Regala generală la pregă­
tirea cigirului este: cu cât trevele sânt
mai bune şi se Întrebuinţează în cuanti-
tate mai mare cu atât şi vinul -pregătit
din acele este mai preţios.
Poporul nostru, care se deprinde cu
cultura viilor din treve, mai adese-ori ferbe
rachiu sau vinars de treve, care este
foarte gustos şi mult preţuit.
După-ce trevele s’au tescuit şi s’a
scos vinul diu acele, fiind încă in stare
proaspfită se aşează în buţi, unde se astupă
hermetice adecâ întrucât numai se poate
închisc de aer. Pentru astupat sau cup-
tuşit se foloseşte pâment, cu deosebire
mal, un fel de pămfiut lutos îndesat, care
sfi încheagă la olaltă. Acesta se pune în
bute deasupra trevelor după-ce sfi fră­
mântă şi udă, tntr’o pătură de 20— 30 cm.,
unde se bate cu un maiu de lemn cât
se poate de îndesat. Trevele în acest
mod aşezate trecend prin fermentaţiune
desvoaltă mnlt accid carbonic, deci trebue sfi
ne îngrijim, ca acela se poată evaporisa.
De aceea când batem pământul, pe treve
•Ee pune o vargă de 2— 4 cm. grosime
la o margine a buţii, care după-ce s’a
isprăvit cu bătutul se trage şi rfimâne o
rfisuflătoare.
Trevele se ferb de rachiu de regulă
iarna după-ce au trecut printr’o dospire
•şi fermentaţiune.
Trevele numai atunci se desvfilesc
din buţile unde au fost aşezate, când
deja căldarea este gata ca sfi poată fi
ferte, nici-odată nu este cu sfat ca sfi fie
mai de vreme desfăcute, căci foarte uşor
pot trece în stare oţfitoasâ şi atunci ra­
chiul n’are aromă şi bunătatea recerută.
De o parte bunătatea şi mulţimea ra­
chiului atîrnă dela bunătatea trevelor şi
FOAIA POPORU LUI
priceperea persoanei, care ferbe rachiul,
de altă parte cu cât au fost trevele mai
bine stoarse de vin, cu atâta ne dau ra­
chiu mai puţin. De obiceiu din 100 chgr.
treve se poate câştiga, 7— 10 litre ra-
chiu de 50 grade. Preţul acestui rachiu
atîrnă dela bunătatea; şi aroma aceluia,
c&te litre api Ia -1 cu cât trevele sânt mai bune* cu atât ne
hectol. fluiditate
- 93.95 dau şi rachiu mai tare şi aromatic, din
93 31 contră din trevele rele se câştigă şi ra­
■ 92 67 chiu slab.
92.03
Rachiul de treve cu atât este mai
91 38
90.72 bun, cu cât s’a fert din treve dobândite
.. 90.06 . din struguri şi feluri mai preţioase. ‘ Ra­
89.33 • chiul proaspfit n’are gust destul de bunj
88.70 ,. ,căci Mndu-’l sgârie şi contrage gâtul, n’are
.. ,88.04 ■• .
nici gustul deplin plăcut.* Cultivatorii de
•: 87.38. ...
vii cu mai ..bună. stare,: ca sfi-’şi întoc­
mească acest rachiu îl1 păstrează ' câte
2 — 4 ani, în care vreme 11 trag,1de 2 ori.
In vremea aceasta rachiul perde total
gustul rfiu, se face; mai gusto3 şi aromatic.
Trevele ferte se pot întrebuinţa pentru nu­
tritul vitelor. ;
Drojdiile de vin sânt rfimăşiţ^le care
se dobândesc după fermenUţiunea şi lim­
pezirea mustului. De regulă viuul nou
se trage la 6 luni din buţile tn care a
fost aşezat şi sfi strămută în altele cu oca-
siunea aceasta rfimân pe fundul buţilor
drojdiile. Din aceste încă sfi ferbe rachiu
cât se poate de repede după trasul vi­
nului, care sfi numeşte rachiu de drojdii.
în urmă în tn rfimăşiţele de vin ae
numfiră peatra de vin care se culege de
pe doagele buţilor în care se păstrează
vin în vreme mai îndelungată. Peatra
de vin se poate vinde în prăvălii, aceste
se î'itrebuinţază în deosebite moduri, mai
ales în bucătării.
Iernatul legumelor.
Vremea hotăreşte lucrarea, care tre­
bue sfi o sfivîrşea3că şi împlinească fie­
care econom, atunci când ’i-se impune.
Aşa aşezarea legumelor pentru iarnă este
un lucru, care se isprăveşte chiar îu tim­
pul de acum, de aceea se cuvine sfi vor­
bim despre modul cum se pregătesc ace­
lea pentru iernat.
Cine n’are cunoştinţă cum se pot
pâ 3tra legumile peste iarnă, este silit ca
acelea 3fi le scoată la piaţ şi sfi le vfindă
cu aşa preţ, după-cum ’i-se îmbie. Este
însfi ştiut, că dorind a scăpa mulţi pro-
ducfitori de iernatul. legumelor, în piaţe
îmbulzeală este mare, de unde urmează,
că nu se pot vinde, decât cu preţuri
foarte scăzute.
Economul, care nu cruţă osteneală,
care face totul ca sfi poată păstra cât de
multe şi lungă vreme legumele, acela poate
câştiga aproape doue preţuri: căci primeşte
bani atât din legume cât şi din păstrare.
Dacă cineva ştie munci ca sfi pro­
ducă legume multe frumoase şi bune,
Pag. 171
atunci are o datorinţă.ca sfi-’şi. însuşească
şi deosebite moduri de păstrare. \
Ejonomul^ care sfi deprinde cu le-
gumăritul, aşa trebue sfi-’şi întocmească
legumele sale, ca acelea se aibă gustul
natural şi cât se poate sfi rfimână în stare
proaspfită.
■Pentru păstrarea legumelor de regulă
se întrebuinţează doufi moduri: ori că se
aşează , afară în groapă sau în grămezi pe
suprafaţa pfimântului, ori se aşfează în
pivniţe şi cămări gătite anume pentru
iernatul. legumelor.
-Dacă dorim a păstra legumele afară,
atunci, trebue sfi alegem locul, ca acela
sfi fie mai ridicat,- unde , b6 'nu poată sră-
.bate apa şi geruL, De altcum şi legumele
iernate . în pivniţe şi cămări trebue ferite
de ger. Atât cele de afară' cât şi.cele din
cămări trebue se aibă anumită umezeală,
căci. numai, aceea ţine legumele în: stare
proaspfită şi totodată le scuteşte de veştejală.
înainte de ce s’ar aşeza legumele
pentru iernat trebue curăţite de frunze
şi rădficini. Din frunze se lasă numai 2— 3,
cari sânt mai tinere, rădficiuile se curăţesc
numai cele mai subţirele. Dela cepe se tae
toate rădficinile, dela ţaleri cele mai sub­
ţirele, ear’ dela pfitrtngei şi morcovi tot
asemenea. Adecă legumele rădficinoase cari
se întrebuinţează ferte ori verzi, se cură­
ţesc numai de rădficinile cele mai subţiri.
Toate legumele înainte de ce ar fi
puse pentru iernat 'se clasifică Bau aleg
aşa, că cele mai sâtifitoase se pun pentru
iernat, ear’ cele tăiate şi vătfimate ori
găurite de vermi se pun la o parte şi se
întrebuinţează mai de vreme. ;i
Legumele rădficinoase dacă se pă­
strează afară pe suprafaţa pământului In
grămezi, cari au forme acoperişelor de
case, atunci sub dînsele se pune un strat
de paie ori frunze, asemenea în laturi şl
deasupra 1se învfilesc cu paie. Pămentul
din giurul grămezilor sfi ridică şi acele ae
învfilesc cu o pătură de pământ în gro­
sime de 25— 40 cm. Formându-se giurul
grămezilor aceste aroce, de oparte acolo
se scurge apa, de alta pământul de sub
grămezi devine mai ridicat. Pentru scur­
gerea apei, din arocul de lângă grămezi
se sapă îu partea plecată a locului un
părfiu, pe care se se poată scurge apa din
aroace.
în vîrful grămezilor se pun tot cam I»
1:— 2 metri câte o rfisuflătoare. Aceste se
fac din bâlii sau tulei de cucuruz, se
leagă în mănunchiu câte 3— 5 tulei, cari
se pun în vîrful grămezilor, aşa ca sfi
fie aşezate cu un capfit pe legume. Lângă
dînsele se pune pământ în grosimea amin­
tită, rfimănend afară deasupra învfilitoarei
cam de 4— 6 cm. Prin aceste resuflă-
toare es gszurile, mirosuri şi deosebitele
umezeli la aerul liber. Aşa pregătite,
grămezile de legumi iernează foarte bine.
într’o singură grămadă pot fi mai
multe feluri de legumi, cari se despărţesc
 Pag. 172
numai prin pături de paie. In asemenea
gr&mfzi legumele îşi păstrează atât starea
proaspătă cât şi gustul bun. Prin zăpada
ce se aşează pe aceste grămezi, de o parte
sânt scutite de ger, de alta au şi anumită
umezeală, care nelncungiurat este de lipsă
ca sg nu veştej&scă.
Pentru aşezarea legumelor în cămări
şi pivniţă se întrebuinţează nâsip' ori pă­
mânt. Legumele se întocmesc în şiruri,
fiecare fel deosebit. Aci se învelesc cu
nâsip ori păment, aşa că numai creasta
sau cele trei frunze rămân neînvâlite.
Dacă cămara ori pivniţa ar fi clă­
dită în loc uscat, atunci legumele din
când în când trebue stropite cu apă ca
56 aibă anumită umezeală. Când legu­
melor ar lipsi această umezeală, atunci
acelea perd atât gustul bun, cât şi Btarea
proaspătă. ; agricolă trebue să se efectuească tu fiecare
Din grămezile în cari sânt aşezate
legumele, se pot lua după trebuinţă.
Se scot pentru piaţe, atunci când au preţuri
mai bune.
Aşn se pot p ăstra peste iarnă cartofi,
sfecle, napii, rădichile şi toate legumele.
>îr. 156 IPM com. tmmie
Statut
despre prăsilă de vite cornute, porci şi oi.
Dela comitetul central &1 „lUuniunii
române de agricultură din comitatul Si-
biiului", primim spre publicare urmă­
toarele:
§. 1. In teritorul comitatului Sibiiu
taurii, vierii şi berbecii comunelor şi ai ace­
lor privaţi, cari ti folosesc şi la animalele
âltora spre prăsire, se vislteazu tn *fiecarc an.
1 Fievare comună şi fiecare proprietar do
tauri, vieri sau berbcc*, rtfri voeşte 8&-şi fo­
losească aceste animalu Bpre prăsilă comunii,
eate dator,, se ’şi-la anunţe tn fiecaie au până
la 1 Martie la pretorul suprem (primarul ora­
şului); animalele procurate după 1 Martie
sânt a se anunţa numai decât.
§ 2. Spre prăsilă comuDă ln teritorul
comitatului se pot foIoM tauri numai de ra?ă
curată pinzgau sau de rasă curată ungurească
ln una şi aceeaşi ciurdă se poate folosi
numai un soiu de Uuri de prăsilă.
Ce rasă de tauri are să se folosească tu
singuratecele comune din comitat va statorl
mai târziu comitetul municipai, ascultănd pă­
rerea comisiunilor cercuale agricole.
§. 3. în fiecare comună trebue se fie
!n caşul gonitului d:n mână pentru câte cel
mult 100 de vaci, tn caşul gonitului liber
Insă pentru câte cel mult 60 de vaci un taur
de prăsilă; pentru câte cel mult 60 de bivo­
liţe un taur de bivol; pentru câte cel mult
50 scroafe un vier, de câte cel mult 60 de oi un
berbece.
în comunele, tn care sub condiţia goni­
tului din mână se Bocoteşte de 100 de vaci
numai un taur, taurii se pot folosi numai
odată pe zi la gonit.
Bivoliţe, cari — tn general — nu se
folosesc pentru prăsilă, ci numai pentru lăp­
tarii, nu se consideră la statorirea numărului
taurilor de prăsilă; din contră pentru bivo­
liţele ce se folosesc pentru prăsilă, trebue
FOAIA POPORULUI
procuraţi tauri tn numerul fixat tn punctul
premergător.
Etatea minimală a vacilor, scroafelor şi
oilor de rudă, ce serveşte ca basă Ia B ta to rire a
numărului animalelor de prăsilă de gen băr­
bătesc, se statoreşte după-cum urmează:
a) la vacile de rasă ung. transilvană dela
2 J/s ani tn sus;
b) Ia vacile de rasă pinzgau dela 1 ’/* an
ln sus;
c) Îs bivoliţe dela 3 ani tn sus;
d) Ia scroafe dela l*/« an ln sus;
e) la oi dela l 1/* an In sus.
Dacă In vre-o comună nu este numărul
recerut de tauri, vieri sau berbeci, tn atare
.cas de procurarea numărului recerut are se
se Îngrijească tn sensul paragrafului 25 art.
de lege XII din anul 1894 comuna, respective
— din oficiu — protopretorul cu concursul
comisiunii agricole cercuale.
4. Visitarea taurilor, vierilor şi foBt
becilor de prăsilă prin comisiunea cercuală
an până la sflrşitul lui Martie.
Ordinea visitării după comune o stato­
reşte comiBiunea, încunoştiiţând comunele des­
pre aceasta.
Primăria comunală e obligată a dispune,
că animalele de prăsilă, cari se atlă tn co­
mună şi trebue supuse visitării, să se aducă
la timpul hotarlt înaintea comisiunii.
ţi. 5. Subiomisiunea Însărcinată din par­
tea comisiunii agricole cemialo cu visitarea
animalelor de prăsilă constă afară de president,
dintr’un veterinar autorit.itiv şi dintr’un econom
vărsat ln ale prăsilei de vite.
Preşedintele subecmisiunii c protopre­
torul, sau substitutul seu oficios. Dacă ccrcul
e mare şi să rccere activitatea mai multor
subcomisiuni, atunci pe presidenţii acelor co­
misiuni, ln cari agentele presidenţiali nu Ie
poate îndeplini protoprcton-le sau substitutul
seu, li disigneazu protopretorul.
(V* tira n .)
Ştiri economice.,
P re ţu rile (trăitelor ne h n b tm tl-
td(ej*c Fără Îndoială cetind economii această
veste, po mulţi dintre d'nşii Ii va cuprinde
bucuria. După o vreine atât de îndelungată
de cănd plugarii şi proprietarii aşteaptă să se
ridice preţul grflnelor putem vesti, că In 21
Ociomvrie preţul grâului In Budapesta s’a ri­
dicat la 8 tl. 30 cr. In primele zile din Iulie
grâul Bă vindea, cu 6 fl. 90 cr., deci este
vădit, că preţul grânelor să ridică.
Nu putem profeţi cu deplină Biguritate;
că ridicarea preţului pişlva tre p ta t atâta
putem spune cetitorilor noştri, că multe ţeri
şi-au împuţinat sămânăturile de grâne, din pri­
cina că acele n’av ea. preţ. Mulţi economi
din deosebitele ţeri cultivă pămfintul In loc de
grâne cu plante industriale, fiindcă aceste les-
plătesc mai bine osteneala.
P lă ti rea d ă r ii p r i n casselepostule.
In Austria de jos şi Viena începând din Maiu
se face încercare cu platirea dării prin cassele
poştale. Din Viena se răspândeşte ştirea, că
încercarea se dovedeşte de aplicabilă şi deplin
corespunzătoare, de oare-ce mulţi din cetăţenii
Btatului s’au folosit de dreptul aceasta. începSd
cu Maiu şi până la capătul lui Septemvrie
aproape 10 mii cetăţeni au plătit dare la postă
în preţ aproape de două milioane. După prima
încercare este nădejde că ln toate provinciile
austriace se Ta Introduce plătirea dărilor prin
postă prin ce se face mare uşorare cetăţenilor.
Nr. 43
De loc n’ar strica, dacă şi în ţeara noastră s’a r
studia acest metod de plătire, prin care mulţi
cetăţeni ar scăpa de şicanele şi vexaţiunile
diregetorilor comunali, cari adese-ori conduşi
de patimi ori lăcomie trag fără socoteală poporuL
Din traista eu poveţele.
întrebarea 130. în comuna noastră acum
14 ani s’a vândut prin licitaţiune erarială
întreaga avere a unui fost jude comunal
pentru paguba făcută de dinsul în darea e ra -
rială.
La licitaţiune au fost inspectoratul de
dare şi subjudele regesc, cari mergând dela
parcelă la parcelă ce fostul jude le avea In
proprietate, subjudele regesc le preda inspec­
toratului spre licitare. Eu încă am cumpărat
un pământ arator de peste 3 jugăre care a
ber­ In apropierea mea, cu 624 fl. v. a Eu om de
75 ani, precum şi vecini din comuna noastră
şi vecine ştim, că şi strămoşii jude lui’I-au avut ca
proprietate. — Nu ştiu însfi ce eroare se a£s.
în cartea funduară, că pămfintul este tntabulii
pe numele altui locuitor din comună, care
nici-odată n’a avut proprietate In acea parte
de hotar, ceea-ce pot dovedi cu sute de mar­
tori. Moştenitorii aceluia a vândut proprietatea
de sub întrebare unui Jidan, căci creştin e -
s’a aflat, care să'l cumpere. Jidovul ’i-a şi Inta­
bulat po numele lui, pe mine m’a provoci!
se-’i predau locul in folosinţă.
Ivi po basa dreptelor mărturii, cari vor
fasionn la ori-ce judecătorie, n,a slobozit locuL
liă s p u n » . Proprietatea cumpăraţi I2
toată regula ai se o ţii In biruinţă şi folosinţă
Jidovul care a tndrăsnit a cumpăra o avere
ca aceea, trebue se înceapă plră contra pose­
sorului caro duce fructele şi foloseşte pămâussiL
Câni va bobI vremea pertractării te vei ta-
drepta cu martori chiar cu judele ori con*âoge-3
lui dela care a trecut pământul tn proprieta:?*
d-tale. Dacă afacerea este aşa după-cum
poţi fi sigur, că nici leg»*a nu te va lipii
avere. Documentele cu caro ai cumpărat age­
rea dovedesc deplin cât ai plătit pentru pămt-s:
la vremea sa, acele încă Iţi sflnt m irturii, are
nu se pot răsturna. La tot caşul Ia per'racun?
te înfăţoşează cu advocat.
întrebarea t j i . Subscrisul am în g ră d işi
cam Ia o sută de oltoi, câţiva de o ani şi
mai mulţi de 3 ani. Având ln primăvara anu­
lui viitor mult de lucru cu economia câmpu­
lui, aş voi se strămut, adecă răsădesc acuma.
Vă rog eă-’mi răspundeţi, că oare bine a r n
să-’i mut acuma şi nu vor perl?
Şiutu, Octomvrie 1896. Tasilie Popn.
R ă s p u n s . Răseditul pomilor să poate-
împlini şi toamna, dar’ răsăditul de prim i- j
vata este cu mult mai sigur. Dacă totuşi do­
reşti să-’ţi strămuţi oltoii acum toamna,
grijeşti de urm ătoarele: Rădăcinile să fie tă ­
vălite cât Be poate de bine, ca ţărtna să pă­
trundă cât se poate de bine printre rădedni
ca să nu rămână printre acele loc gol. Când
rădăcinile vor fi bine învălite cu pământ, dea­
supra aceluia să pui gunoiu copt ca se oprească
străbaterea gerului la rădăcini. Din coroana
oltoilor se nu rotunzi vlăstarele decât prim ă­
vara. Adese-ori oltoii şi pomii plantaţi toamna
dacă urmează iarnă grea pot uşor îngheţa, d e
aceea este mai sigură plantarea pomilor p ri­
măvara.
 wr 4 4 A daos la „FO A IA P O P O R U L U I44 nr. 4 4 —1890
ECONOMUL
redactat de I. COSTIN,
pr®ot.
Economie naţională.
Privitorul ager şi Românul pfitruns
de dorul sfi-’şi vadă fericirea neamului
seu va afla, că noi aproape pe toate te­
renurile vieţii din stat, In cultură şi econo­
mie, daci nu suntem de totului opriţi, cel
puţin sfiatem impedecaţi.
Astăzi pe terenul drepturilor cetăţe­
neşti, de care ar trebui s6 se bucure toţi
cetăţenii din ţeară deopotrivă, întocmai
după-cum Împreună suportăm greutăţile
publice, vedem că noufi ni-se pun pururea
greutăţi şi nu ni-se dau drepturi după-
cum ni-se cer şi impun sarcini.
Legea despre egala Îndreptăţire, În­
tărită cu subscrierea lmpfirătească, unde
ni-se asigură drepturi, ca la cetăţeni ro­
mâni, este nebăgată In seamă. Stăpâni-
torii cari se ailă In fruntea ţerii o calcă
ca pe o zdreanţă învechită. Tot aseme­
nea se întâmplă şi cu alte legi, bună-oară
cum este care asigurează dreptul ca sfi-’şi
aleagă poporul pentru dietă deputaţii sei,
şi cari dau Îngăduinţă de întrunire. Noi
nu ne putem folosi de aceste drepturi.
Nedreptate Btrigătoare la ceruri pen­
tru răabunare lntimpiuăm pe terenul cul­
tural. Poporul nostru clădeşte şi susţine
şcoale, plăteşte Învăţători, pe lângă toate
aceste, prin legi făurite anume ca sfi ne
desbrace de limba şi credinţa noastră, se
fac stăpâni în şcoalele şi avererea noastră.
Aproape toate şcoalele mai înalte câte le
avem, — căci altele noufi nu ne lasă si­
ne mai clădim, — le ungumează cu sila.
Dacă avem un teren slobod, unde
putem sfi ne mişcăm cu ceva mai neîm-
jedecaţi, acesta este terenul economic.
N u-’i vorbă, lntimpină poporul nostru şi
aci greutăţi, dar’ totuşi nu aşa vedite şi
cumplite, ca pe celelalte terenuri ale vieţii
din stat.
Explicarea împregiurării, că totuşi pe
terenul economic puternicii şi vitejii stă-
pânitori sânt mai cruţători, că nu ne lovesc
drept la mir, că nu împedecă poporul dela
muncă, se află în motivul, că au lipsă
de câştigul şi sudoarea poporului. A po­
porului este munca, robota şi suferinţa;
a stăpânirii aproape tot câştigul, căci pen­
tra bisericile şi şcoalele noastre nu ne dau
nimic. Adevfirat, că statul prin cumpărări
de moşii, pe care colonisează şi aşează po­
porul de limbă maghiară, încearcă sfi ne
slăbească rîndurile, totodată sfi ne sără­
cească poporul; dar’, după-cum dovezi
destule avem, nu se pot bucura de resul-
tate îndestulitoare. Deja doufi încercări
mai mari s’au făcut de această natură, una
în Bănat, alta pe Câmpia din Ardeal;
dar’ nu pot ajunge la ţînţa dorită. Ver-
mele câtă vreme află carne, nu bucuros
întră în hrean, aşa siint coloniştii unguri.
Când noi sfintem în curat că ce voesc
vrăşmaşii noştri, când vedem că la stîr­
pirea şi împuţinarea noastră muncesc,
când însuşi ne dovedesc că la ruina noastră
se obosesc, punându-ne fel şi fel de
greutăţi în calea înaintării, atunci dato­
rinţă avem, ca uniţi şi resoluţi, cu braţe
de fer sfi păşim în faţa lor.
Lupta pentru drepturile naţionale,
poporul sfi o îucredinţeze fruntaşilor ar­
maţi cu ştiinţă şi înţelepciune, pe cari
pururea sfi-’i asculte şi urmeze atunci şi
acolo, unde împregiurările poftesc.
, Lupta pe terenul economiei naţionale
sfi ’şi-o însuşească toţi fruntaşii neamului,
conducfitorii sufleteşti, şi poporul de rînd.
între împregiurările de astăzi, arma cea
mai puternică pentru noi este terenul eco­
nomiei naţionale unde ne putem validita şi
arfita puterea şi hărnicia de lucru.
Mai ântâiu de toate sfi nfisuim din
rfisputeri a ne creşte măiestrii din neamul
nostru, aşa, ca în fiecare sat unde astăzi
trăeşte un străin, în locul aceluia sfi pu­
nem meşter diu şirul fiilor nostrii, cu so­
coteală bună, iubire de neam şi inimă
curată. Românul acestuia sfi dee filerul
pentru lucru.
în oraşe şi sate, unde noi Românii
sflntem în numfir mai mare faţă de străini,
sfi dcschidem prăvălii şi boite române
conduse de fiii noştri. Neguţătorii români
ca sub jurământ trebue spriginiţi şi aju­
toraţi. Nimenea dintre noi sfi nu-’şi verse
filerul seu in punga străinului, câtă vreme
are la îndemână pe fratele şi de aproapele
seu. Dacă ar trebui sfi alergăm zile după
cele trebuincioase, banii noştri sfi nu-’i dăm
la străini. Chiar atuuci, când negustorul
sau măiestrul român ar avă unele scăderi
s ă ’l certăm şi admoniăm frăţeşte; dar’
sfi nu-’i părăsim.
Prin puteri unite, punfindu-ne la olaltă
avuţia şi B udoarea păstrată cu grije, sfi
întemeiem societăţi şi Însoţiri, prin cari
sfi clădim fabrici maii, sfi cumpfirăm şi
sfi vindem productele economilor noştri.
Lucrul care nu ’l-am pută pune în lucrare
singuratică sfi ne grupăm sute pe lângă
acela, numai sfi-’l scoatem la sfîrşit bun.
Economia câmpului, care de veacuri
susţine şi nutreşte poporul nostru, care
serveşte fundamentul traiului şi bunei
stări, este o mină sau baie de aur, de
unde an de an culege economul fructe, sfi
fie întocmită şi lucrată ca straturile de
legume. Tot petecul de moşie este avuţie,
care bine lucrată sporeşte venitele stă­
pânului şi întemeiază îndestulirea.
Economul sfi fie sîrguincios ca albina
şi păstrător ca furnica: lucre, strîngă şi
adune tot ce ’i-se pare că sporeşte şi
înmulţeşte venitele. Din mulţi cruceri se
compune florinul.
Tot petecul de păment sfi fie lucrat
şi întrebuinţat cu înţelepciune, grije şi
Pag. 173
prevedere. Fiind economia compusă din
multe ramuri, economul deştept se va nesui
ca sfi cultive şi lucre pe toate, ca aşa
din multe ramifiicări deşi din câte una câ­
ştigă puţin, în ori-ce împregiurări are do­
bândă.
Pămintele economului sfi fie i ţinute
în ordine bună, lucrate sfimânate şi supra-
veghiate cu scumpfitate. Pomii vitele şi
alte animale sfi fie curăţite şi grijite cu
toată acurfiteaţa.
Econom sau gazdă bună străduească
a fi ori-care plugar. Este econom bun,
care are proprietate puţină, însfi a
lui, care o lucră cât se poate de bine,
ca se răsplătească osteneala, care n’are
datorii; Mai bine avere pnţină, sfi fie
toată a sa, decât multă sfi fie a altuia.
înţelept econom este acela, care sfi
îndestuleşte cu pămănt puţin pe care în- t'
vinge a-’l lucra la vreme, îl poate cu toată
uşurătatea întocmi, şi 11 poate îngrăşa ca
sfi aducă venite bune. Din contră nu
este deştept acela, care luptă sfi cumpere
pămfint mult chiar şi pe datorii, dar’
nu-’l lucră cum se cuvine.
Temeinicia în economia câmpului
atîrnă dela muncitul pământului nu dela
mulţimea aceluia. Poate cineva sfi aibă
pămfint foarte mult, dacă însfi nu-’l lucră
cum se cade, n’aduce venit corfispunzfitor
cheltuelilor ce pofteşte susţinerea.
Când cineva condus de lăcomie şi
doritor de laude, cumpfiră moşii tot pe
datorii şi nu sfi îndestuleste cu puţinul
ce poate însuşi plăti, sfi face slugă ace­
lora cari ’i-au împrumutat banii. Nu
odată s’a întâmplat, că lăcomia aceasta
fără socoteală a măcinat şi dus proprie­
tatea moştenită ori cumpărată.
Economul cu socoteală şi combinaţie
trebne să se ferească ca de foc de datorii, ■/
căci intrat odată în jugul altuia, se poate
ruina. Roata economului să împedecă nu
odată, dacă un an doi moşia nu dă recolta
aşteptată, nu poate plăti camăta, eată
ajuus în agonia ruinării.
Fiecare econom luminat, lupte şi
lucre nă aibă avere puţină şi proprie, din
aceea şi prin ea să sporească în bună
stare, dacă are hărnicie. Nici-odată însfi
economul nu lăcomească a cumpăra pă- ^
mănt pe datorii mari, căci lăcomia îl face
slugă creditorilor şi cu vreme ne putfind
plăti usurile şi capitalul, poate să-’şi peardă
şi ceealaltă avere.
Deci vrând noi sfi ajungem în ţeara
aceasta la o stare şi soarte mai bună, se
lucrăm pe toate terenele economice cu
însufleţire ca sfi ne facem avere. Fiecare
dintre noi sfi se păzească de resipâ, vieaţă </
desfrînată şi cu sîrguinţă şi păstrare sfi
ne punem crucer pe crucer.
Moşiile şi câmpurile moştenite dela
străbuni sfi le sporim, grădinile şi locurile
comunale sfi le plantăm cu pomi şi cu
păduri. Cu un suflet, gând şi voinţă sfi
lucrăm sfi ducem Ia înflorire economia
 Pag. 174 FOAIA P O P O R U L U I Nr. 44
naţioualâ astăzi, când şi altcum n’avem ţ Persoanele private, cari nu dau în circu­
lare publică buţile, ci le folosesc pentru
Iernatul stupilor.
alt teren deschis pentru muncă, decât
acesta. trebuinţele proprii, nu pot fi constrînşi se Sosind timpul friguros stuparul sfi
aibă buţi autenticate. se îngrijească de aşezarea albinelor pen­
Lucrând pe terenul economiei naţio­
tru iernat, în loc sigur, călduros şi li­
nale sporind la averi şi bună stare, sfi ne Proprietarii, neguţfitorii ori cârcl-
niştit. Iernatul arată mai bine că cine
pregătim pentru viitor. Când vremea de marii, cari au must de vin, pentru care
merită numele de stupar.
noi dorită va sosi, s6 fim tari şi puter­ sânt deja îndreptăţiţi sfi plătească darea
nici a da piept cu vrăşmaşii, cari de vea­ mai târziu, sânt Îndatoraţi a face cuno­ Cine are stupină pregătită în toate
curi ne-a ţinut robiţi, cuptuşiţi şi exhişi scut arendaşului îndreptăţit cu culegerea corfispunzftoare iernatului ca sfi o poati
dela vieaţa cetăţenească. dării câncf a încetat ferberea mustalui şi închide, acela fără frică poite ierna al­
acela s’a limpezit. De altcum vremea binele în dlnsa. Ear’ cine n’are stupină
aceasta în cele mai multe locuri unde îşi duce albiuele în cămară sau în pod.
sânt vii o face cunoscută însăşi direcţiunea în podurile plugarilor noştri unde
Înştiinţarea mustnlai de vin pentra dare. financiară, când adecă este termiuul de străbate fumul abia poate fi vorbă despre
Adese-ori arendatorii, cari au luat înştiinţare. iernatul stupilor, deoare-ce fumul poate
dela stat lncassarea dării pentru beuturi înăduşi mulţime de albiue, mai virtos unde
Terminul acesta nici-când nu este
se poartă cât se poate de urît faţă de casele n’au hornuri regulate ca sfi poată e şl
de înţeles aşa, că mustul s’ar înştiinţa
proprietarii de vii, de aceea am sflat de fumul afară. Acela aşezându-se prin pod
după-ce s’a tras de pe drojdii. De alt­
bine a da poveţele de care trebue sS foarte uşor străbate în coşniţe, prin ce
cum terminul acesta de înştiinţare, tn
ţină seama economii şi arândaşii o parte însemnată dintre albine piere.
care trebue sfi facă cunoscută recolta vi­
Proprietarii din ţinuturile unde sânt Prin urmare pot sfătui pe plugarii noştri
nului nou, se ţine de-adreptul de direc­
vii şi cari au recolta proprie pe hotarul sfi se ferească a ierna stupii în aseme­
ţiunea financiară. (Hot. min. financ. nu­
comunei, ori aduc mustul de pe hotarul meral 66.793 din 1887.) nea poduri, cari n’au hornuri regulate.
altor comune, fie ca recoltă proprie ori Stupii se aşează sau se pregătesc
Dacă direcţiunea financiară n’ar fi
cumpfiratA, pot Înştiinţa mustul şi pentru iernat, când începe a fi brumă şi
statorit termin hotărlt, atunci la 6 sfip-
după isprăvirea storsului. Dacă storsul ar ger mai mare, adecă înainte de a sosi
tfimâni după stors va lua arândatorul sub
ţin6 mai mult ca o sfiptemână, atunci iarna grea.
dare mustul.
mustul aşezat In pivniţă sfi Înştiinţează la La pregătirea stupilor pentru iernat
sfîrşitul sfiptfimânii. Când Jnsfi arendaşul Proporţia Intre must şi vin este sta-
sfi se ţină seamă bună la următoarele
îndreptăţit cu culesul dării ar ţinfi pe torită aşa, că 15 hl. cigir sau vin de
împregiurări: ca matca stupului sfi fie
hotarul comunei un diregfitor anume rln- treve rfi3punde la 11 hl. rauît şi 10 hl.
deplin sănfitoasă şi tiufiră, ca sfi fie în
duit pentru conscrierea dării, atunci aceluia vin. Această socoteală numai atunci are
stare a spori; stupul menit pentru iernat
trebue sfi ee facă înştiinţare. loc, dacă s’ar fi aflat mai puţiu must
se aibă destul nutremânt şi albine, în
decăt a fost Insinuat.
Afară de caşul aci amintit, adecă de urmă se alege pentru iernat stupul cu
vremea storsului nimenea nu este îndrep­ Când se mfisură mustul pentru dare, faguri sănfitoşi, nici prea negri, nici de
tăţit sfi aşeze, beuturi aduse de undeva In ficcărui proprietar ’i-se dă o coală, în totului alb şi ca sfi fie aşezat tot în coş­
pivniţă ori alte localuri până odată nu care sfi scrie cantitatea viuului, ear’ alta niţe bune.
Înştiinţează culegătorului de dare. române la arândaşul dării.
Deloc nu este greu sfi se convingi
îndreptăţiţii cu culesul dării nu pot Dacă s'ar fi luat şi plătit dare pen - stuparul, dacă matca este deplin sânfc-
pofti ca Îndatoraţii dc a plăti dare se tru must când s’a pus In pivniţă, atunci toasă şi bună pentru iernat sau nu. Daci
facă Înştiinţare In persoană, aceia pot n’are Ioc luarea în seamă a doua-oară. corpul ei este pfiros, aripile nu sânt roase,
încredinţa cu înştiinţarea pe membrii din Dacă proprietarul ar ave deja vin în aleargă voioasă peste faguri, avem sem­
familie ori servitori. pivniţă, după care s’a plătit darea tn nul că matca e bună. Dacă însfi este
anul trecut, acela nu poate fi socotit de bolnavă, are coloare neagră, aripi stri­
Proprietarii de vin, cari vând din j
nou sub dare şi In anul de faţă. vite, corp ros şi trunchiu umflat, este do­
recoltă şi nu o întrebuinţează toată tn
casă, precum şi neguţfitorii, cari se de­ Pentru drojdii şi fertul sau fermenta- vedit, că matca nu este bună pentru spo­
prind cu vinderea beuturilor, fie In me­ ţiunea mustului se subtrag de regulă la vin rit, adecă de ouat pentru anul viitor.
sură mare ori mică, pentru mustul re­ alb 6% , la roşu 10% . Numai stupul care acopere deplin 5
coltat îq acel loc ori adus din altul, pot In comune neguţfitorii şi cârclanrii faguri se pune pentru iernat, toţi ceia­
fi scutiţi pe o vreme anumită dela plăti- de regulă trebue sfi plătească: lalţi tre.bue împreunaţi. Aşa, că din doi
rea dării, dacă se roagă pentru amînarea pentru vin . . . . 4 fl. 35 cr. stupi slabi compunem uuul bun.
plătirii până mai târziu. De acest drept „ must şi cigir . 3 „ 26 „ Stupul puternic de regulă poate ierna
se pot folosi şi singuraticii economi, cari f> de poame 1 „ 60 „ cu mai puţin nutremânt ca cel sh b . Sto­
nu sânt nici cârclmari, dar’ au 5 Mitre pul shb are trebuinţa de hrană îndoită,
must. | Proprietarii, cari întrebuinţează vinul
pentru casă: ori chiar îutrtită, căci deoparte sa n u ­
Prorktîrii şi cârclmarii, cari doresc ( treşte sfi-’şi susţină vieaţa, de aîtă parte
p entru vin . 1 fl. 3 5 cr.
a fi împărtfişiţi de acest drept ca sfi piă- j ca sfi-’şi poati ţinfi căldura trebuincioasă
tească darea mai târziu, dau arândaşnlui , must 1 „ 01 „
în coşniţi. Albiuele produs căldura prin
d ării rugare în scris, fârâ timbru, în care j Când arândaşul di îngăduinţă pro­ baterea deasă a aripilor. Stupinile ori locu­
spun cât must au, pentru care voesc a ] prietarilor ori neguţătorilor ca sfi plă­ rile mai călduroase sânt cele mai potrivite
plăti darea mai târziu, totodată spun ; tească darea mii târziu, aceştia trebue pentru iernat.
locul unde păstreazi mustul. Proprietarul j sfi observe şi ţină termina!, c i dia cia- Pregătirea stupilor pentru iarnă să
avend îngăduinţa sfi plătească darea mai j tră indreptîţitul a ssoate d*rea poate cere întâmplă cam de regală cu capfitul Ini
târziu, trebue se se supună prescriselor ' execuţie şi totodată a abzice pentru tot­ Octomvriq şi sfîrşitul iui Noemvrie. Aşe-
legii, sfi nu ducă vinul din pivniţă sau j deauna favorul dat. ziud coşniţele în locul de iernat giur îm-
sfi-’i vândă până nu plăteşte darea. Ase- ' ! pregiur le lipim b:ne, ear’ pe lâcgă din-
menea buţi se însci.mnă cât v ia coi;ţin. * « sele prefirăm cenuşe, ca do o parte s£
 Nr 44
je scutite contra şoarecilor, de altă parte
contra frigului. înaintea urdinişului nu
lipim coşniţâ, ci după-ce am strîmtat ur-
jinişol. ca să străbată prin acela numai
on deget, batem in poliţă două cuie de
ier, ca sfi uu poată străbate in coşniţă
printre ele şoarecii, .
Dacă stupii se iernează în loc mai
frigaros, atunci coşniţele sfi se Învelească
in fân sau otavă. Aceea se leagă cătră
coşniţe cu gnjbe sau teiu, coşniţele mai
iles să fie bine învelite tu partea din sns,
grijind totodată ca ordinişul sfi nu se
istupe cumva, ca albinele sfi fie năduşite,
tn stupinele mai bine clădite şi tn coş-
niţa mai călduroase stupii nu se tnvfilesc.
Camerele sau despărţfimintele pentru
miere dela coşniţele artificioase sfi umple
ta otavă, hârtie sau muşchiu. Când se
işează stupii pentra iernat, fruntarul stu­
pinei se tnchide cu scânduri, ear’ scân­
durile ce vin Înaintea urdinişurilor se
pun numai când e ger mai mare; tot­
odată se astupă şi crepăturile ce ar fi pe
pireţii stupinei. Când ar fi mare ger, şi
in stupinele cele mai bune trebue tăvă­
liţi stupii.
în ţinuturi mai friguroase, stupii mai
bine se pot ierna tn aşa numite groape
sub pământene, cari au forma gheţarelor.
Aceste se fac aşa: săpilm tn pământ o
groapă de 2 metri afundă şi 4 de lată,
ear’ lungimea poate fi după plac. în lun­
gime tocmai tn mijlocul groapei se aşează
3 sttlpi ta linie dreaptă, aşa ca 2 metri
'A treacă pcsto groapă tn sus. Peste
ice^ti BtUpi, cari trebue Bfi fie din lemn
are, se pune o grindă, pe grindă şi pe
marginea groapei Întărim cornii. Pe corni
st: pune acoperişul, care poate fi din paie,
trestie ş. a. Uşa sc pune Într’o lăţime
unde se fac şi trepte, ceealaltă lăţime sfi
închide cu scânduri, sau se face acoperiş
şi tn aceasta parte din paie sau trestie.
Pentru oerisare tn acoperiş sfi aşează doufi
ţevi, Însfi aşa tocmite ca sfi nu poată
străbate prin dînsele ploaia tn groapă.
Pentru aşezarea coşniţelor sfi fac
stelige ori poliţe pe lângă stilpi, aşa ca
pe lângă păreţi sfi ne rămână loc slobod
de umblat. Stupinile de iernat sfi se facă
tn loc uscat şi liniştit Dacă şi tn aceste
locuri temperatura trece peste 4° sub zero,
coşniţele se invălesc.
Ori unde s’ur ierna stupii, acele lo­
curi sfi ‘fie deplin întunecoase, se aibă
ser curat şi scutit de mucezalâ. Ori-ce
lovitură, sguduire sau sgomot in timp de
iarnă foarte mult strică albiuelor, fiind
acele în timp friguros foarte nervoase.
Aşezândn-se stupul pentra iernat fie
acela cât de bun. 10 chlgr. mi^re ii poate
fi indestulitoare. Stuparul trebue sfi ştie
apriat, care stup a fost msi slab când
:l-a pus pentru iernat, ia unul ca acela
trebue sfi-’i dee hrană peste iarnă.
în luna lui Februarie, când căldura
e de 8— 11° R., luăm -.lin fruntarul stu­
FOAIA PO PO R U L U I Pag. 175
pinei scândurile dinaintea urdinişurilor şi ■ Makoldy întitulat: „Belehrungen iiber das
pentru deşertare. Această lucrare sfi face
când e mai caldă ziua. Dacă albinele
n’ar sbura suflăm in coşniţâ abori calzi
Race“. i
deschizendu-le, l&săm albinele sfi •sboare * Aeussere des Hornviehes mit besonderer Riiek-
sicht auf die ung.-siebenb. und die Pinzgauer
§. 8. Despre taurii, vierii şi berbecii
'
aflaţi apţi de prăsilă se estradă din partea co-
prin ce se vor desface din ghem îndată-ce misiunii certificate de prăsilă, cari conţiu
vor simţi căldură. îuaintea urdinişurilor descrierea exacta a animalului după rasă, co­
tn stupină aşternem paie sau ogrinji, pe loare, mărime (înălţime), semn (fer), etate etc.'
care căzând albinele mai slabe sfi nu în­ Certificatele acestea etlnt libere de timbru şi
se fac după următorul formular:
gheţe, ci de nou sfi se poată ridica la
coşniţă. Din acest sbor putem observa Certificat.
Îndată care stup e mai tare 3au mai slab, comunei
posesorului
de comun albinele dela stupul mai tare
. . . cu numele . . . N r. . . .
sboarâ mai voioase. îndată-ce aerul sfi de r a s ă ...................... . s ’a aflat din partea
răceşte urdinişurile se tocmesc ca mai comisiunii de visitare apt de prăsilă pe pe­
înainte. riodul de prăsilă 189. - .
Stupii iernaţi în groape sub pămân­ Semnele caracteristice ale (taurului, vie­
tene nu se pot slobozi pentru deşertare, rului, berbecelui).
de oare-ce e greu de purtat coşniţele, Preşedintele comisiunii de visitere:
Sigilul
totuşi în zile mai călduroase se deschide Protopreto- .........................................................................
uşa pentru aerisare. rului . .
Primarului membn:
Coşniţele artificioase, dacă sânt pre­ oralului ...... ......... ......................................................-
gătite cu păreţi de paie se pot ierna şi Cerţi ficatelo estradate trebue înregistrate
afarâ. Din aceste se pot pune pentru din partea protopretorului, şi publicate In
iernat mai multe una pe alta. respectivele comuue.
F sră concesiunea preşedintelui comi­
Dacă îa locul unde se iernează stupii,
siunii agricole cercuale nu este permis a vinde
observăm câ sânt şoareci, contra acelera
său tăia spre consumare publică tauri, vieri
ne folosim de instrumentele pregătite spre şi berbeci comunali provăzuţi cu certificat de
stîrpirea acelora. prăeilă.
§. 9. Comisiunea de visitare este obli­
gată a cerceta şi aceea, dacă sAnt In comună
Nr. 15518U6 com. mume-
tauri, vieri şi berbeci In nuinfir-t recerut de
Statut §-ul 3 din statutul present. Dacă nu sflnt atunci
comisiunea procede In sensul paragrafului citat.
despre prăsilă de vite cornute, porci şi oi.
§. 10. Comisiunea e datoare a ordona
(Urmare ţi fine)
castrarea animalului respective a so îngriji de
§. r.. Spro acoperirea B peselor causate efe".tuirea castrării pe spesele proprietarului:
80 Incasseeză dela comune, respective dela sin­
1. Dacă animalul excliis dela prăsire,
guraticii proprietari, de fiecare taur visitat sau
s’a folosit spre prăsire.
supus visitării o taxa de 3 coroane, de fiecare
2. Dacă este motiv plausibil de presu­
vier sân berbece 1 coroană. Taxele acestea lo
punere, câ altcum nu se poate împedecă ani­
Incasaează protopretorul şi le administrează
malul dela folosirea spre prăsilă.
tn fondul salarial comitatein.
Oficianţii, cari iau parte la visitare pot §. 11. îa contra sentenţei comisiunii
privitoare la excluderea dela prărilă. 8*u la
pretinde competenţele lor obicinuite, acele per­
castrarea animalului se poate reeura la vice_
soane. Inse, cari nu stau tn serviciu pnblic,
pot pretindă diurn de 4 coroane şi bani de corniţele comitatens. Vicecomitele o dator, ca
cărăuşie -10 filori de chim. computându-se o că­ In decurs do 14 zile s5 decidă în meritul
ruţă pentru 2 inşi. apelatiei după-ce a ascultat oplniunea unui
expert destoinic (veterinar de stat, sau altă
Notele de spese trebue înaintate In de­
autoritate de specialitate, recercată anume
curs de 11 zite după sfîrşitul activităţii ofi­
cioase şi sfi achitează din cassa salarială co­ spre acest scop).
Până la aducerea aentenţei din partea
mitatensă.
La cas, ca spesele nu să pot acoperi vicecomitelui nu e permis a se întrebuinţa
din taxele îneassate, atunci deficitul se plă­ acel animal spre prăsilă.
teşte din oare-care alt fond comitatens, care Competenţele expertului aplicat de vice-
să poate întrebuinţa spre scopul acesta (d. e. comifele se sol^esc din fondul salarial comi­
fondul economic comitatens, fondul pentru tatens. Proprietarul animalului se poate în­
cultivarea vitelor, fondul despre darea de datora a plăti cel mult 10 coroane şi numai
căni etc.). Din eventualul exedent se va în­ atuoci, dacă animalul a fost declarat şi de In­
fiinţa un fond pentru cultivarea vite'or. stanţa 2-a neapt pentru prăsilă.
Despre întrebuinţarea şi administrarea § .1 2 . în comunele, cari In sensul legii
aeestri fond va dispune un statut separat sflnt obligate a-’şi procură tauri, vieri şi ber­
§. 7. Yisitarea se extinde asupra consti­ beci de prăsilă comuni, spesele procurării şi
tuţiei (formării' corpului a animalulai de pră- întreţinerii, întrucât nu se pot acoperi din
averea comunei se repartează prin primăria
sil'â, asupra defectelor ereditare şi de astfel,
comunală pe singuratici proprietari de animale
cari îl fee neapt pentru prăsilă, — asupra
virstei, sănătăţii fi a rasei.
în proporţie cu numărul vacilor, scroafelor,
respective oilor lor de ruda. Pentru coreetitatea
Animalele cu defecte ereditare şi neco-
repartisării e responsabilă primăria comunală,
repnnzetoire caracteristicei de rasa trebue
în contra repartisârii se poate reclama la
excluse dela prăs'lă,
protopietorul cercual.
C directivă ia visiisre va servi adusul
Primăria comunală este întreptsţira a
AJ al ordinaţiumi m inim ului de agricultură
! statori taxa de gonit, mârlit pentra tauru,
din au’il 1S:« 4 Nr. 48000, preenm şl opul lui
 Pag. 176
Tierii, respective berbecii procuraţi din partea
comunei.
Venitul încurs din taxele aceste se poate
folosi numai spre acoperirea speselor de între­
ţinere şi procurare de tauri, vieri, respective
berbeci.
Spesele de procurare şi întreţinere au
să fie preliminate în budgetul comunal — înse
deosebit de celelalte, cheltueli şi au să fie tre­
cute în raţiociniile comunale.
în fiecare comună trebue statorit modul
de nutrire al taurilor, vierilor şi berbecilor,
cantitatea de nutreţ de dat pe fiecare zi:
precum şi aceea, că cine e responsabil pentru
ţinerea, îngrijirea, corăspunzetoare şi pentru
conservarea intactă a putecilor acestor animale
§. 13. Comite transgresiune şi trebue
pedepsit în sensul punctului g) §-ul 94 art.
de lege XII. din 1894 cu o pedeapsă în bani
până la 200 coroane, cel-ce cedează altuia un
animal neprovăzut cu certificat de prăsilă,
pentru a’-l întrebuinţa spre scopuri de prăsilă,
sau cel-ce mtnă la păşune comună un astfel
de animal, la un Ioc cu animale de alt g e n ;
mai departe comite transgreiune şi trebue
pedepsit cu pedeapsă în bani până Ia 100 de
coroane:
a) proprietarul de vaci, scroafe şi oi,
care foloseşte spre prăsilă tauri, vieri sau ber­
beci, ce sflnt proprietatea altora şi nu sflnt
proveznţi cu ccrtifiicat do prăsilă;
b) proprietariul de tauri, vieri şi ber­
beci, care fără nici un motiv acceptabil nu-şi
presentă Ia timpul hotărit animalele acestea
înaintea comisiunii spre visitare;
c) cel-ce în ori-care alt mod calcă acc6t
statut, Intru-cât faptul sau omiterea nu invoalvă
un delict disciplinar.
Privitor la taurii, vierii şi berbecii comunali
este primăria comunală responsabilă puntru
observarea normelor statorite în accst statut
;i: în cas dc ncgligenţă este a so pedepsi pe
cale disciplinară.
§. 14. Prin statutul acesta so abroagă
disposiţiunile despre ţinerea taurilor de prăsilă
cuprinso Iu statutul romitatens, referitor la
ţinerea taurilor şi arm ăsarilor de pravilă.
§ 15. Acest statut so (xtiede în tot
cuprinsul seu asupra tuturor comunelor mnri
şi mici din comitat, cară asupra oraşelor Sibiiu
şi Sas-Sebeş cu deosebirea, c i în locul comi-
sinniior agricole cercuale iftnt competente a
îndeplini agendele oficioase comisiunile agri­
cole orăşeneşti, şi câ aceste 2 oraşe stato­
resc însuşi (taxele do visitare şi spesele, şi
se îngrijesc de acoperirea speselor.
§. 16. Acest statut întră In vigoare 30
de zile după aprobarea mai înaltă şi cu exe­
cutarea lui se însărcinează vicecomitele comi­
tatului.
Nr. 7584/1899.
vicecom.
S’a pertractat şi primit în adunarea ge­
nerală a comitetului municipal al comitatului
Sibiiu, ţinută la 10 Aprilie 1896, cu conclu­
sul nr. protocolar 155.
S i b i i u , în 25 Aprilie 1896.
(L. S.) Gnstav Reissenberger m. p.
vie€comite.
Nr. 40860/1896.
YiLl
A p ro b a t:
Cu modificările etc.*)
Budapesta, în 31 Iulie 1896.
Pentru ministru:
(L' S) Kovăcs m. p.
*) Modificările ordonate s’an farut in textul
statutului.
FOAIA P O P O R U L U I
Ştiri eeonomiee.
Jtaxele R ontgen şi a g ricu ltu ra . Fo-
tografarea corpurilor tari cu sistemul Rontgen,
a adus foloase netăgătuite medicinei. Cu toate
că aceasta invenţiune nu datează decât de
câte-va luni, şi mai are nevoe de perfecţionări,
totuşi omenirea caută a o aplica îu toate oca-
siunile.
Astfel profesorul Marangoni a comunicat
de curând Academie regale din Georgafili o
noue aplieaţiune, fotografând larvele insectelor
ce atacă şi găuresc pomii roditori şi cari după-
cum ştim stau în lemn şi nu putem şti cu
siguranţă locul unde se găsesc.
Diu profesor Marangoni are atenţiunea
dea studia un instrument care să se adapteze
cu uşurinţă Ia asemenea cercetări.
Prin asemenea invenţiune cultivatorii de
pomi, vor fi îu stare se găsească în pomi lar­
vele deosebitelor insecte, deci vor avă posi­
bilitatea s5-’şi poată Bcutl pomii de strică­
ciunea acelora. în zilele noastre ştiinţa pă­
şeşte Înainte cu paşi foarte repezi.
Im jto rtu l dc v in <lin I ta lia ş l
D alm aţia. în Dalmaţia culesul do struguri
în acest an a fost cu mult mni bogat ca în anul
trecut. Importul de vin s'a început în Sep­
temvrie, până ecarn s’a adus prin Fiume p-?s!e
10.886 m. m. mai vîrtos vin nou. Din Istria
s’a importat 1681 tn. m. Din Italia s'a adus
vin vechiu 13.074, împortul vinului nou se
va începo mai târziu, căci încă n’a trecut prin
fermentaţiune. Storsul, care a dat resultat foarte
îmbucurător se află cdtrâ gătite. în Sicilia re ­
colta de struguri din acest an a fost superioară
atilt în cualitate dlt şi Iu cuantitatu faţă do
anul trecut. în provincia Apulia de vrotuu în­
delungată n’a fost rncoltă aşa de îmbelşugată
ca In anul acesta, de aci so exportează vin
nou foarto mnlt. Fiindcă în Ungaria, ţinutul
dincolo do Dunăre n’au dat viile recolta aştep­
tată osto do prevăzut, e l so va importa mai
mult viu ca în cei doi ani din urmă. Până în
vremea do faţă neguţătorii de vinuri din Un­
garia au arvunit si cumpărat fourt^ mult vin
italian. Până în capotul lui Septemvrie au im­
portat total 36,171 m. tn. vin, din care 80%
a rămas în Ungaria şi restul în Austria, ţerile
balcanice şi Germania.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 132. In comuna noastră se vinde
viiiara litra cu 30 cruceri, eară In comunele ve­
cine cu 20 cruceri. Mai mulţi oamenii lăco-
mind la ieftinătate au adus vinars din comu­
nele vecine. Regalistul din comuna noastră
’i-au oprit sub cuvânt, că nu e iertat de a
aduce înainte de a face arătare şi de a plăti
accis lai pentru vinarsul ce vreu se 8 ducă.
Pe toţi cei-ce au adus ’i-au provocat ca se se
împace cu el, căci Îs din contră li va arăta la
direcţiunea finanţiară şi vor fi pedepsiţi cu
25— 50 florini. Ve rog a-’mi da desluşiri, c ă :
Iertatu-’i a adnee din altă comună vinars sau
vin, şi că are drept regalistul a opri şi a pre­
tinde accis dela cei-ce aduc spirtuoase din
altă comună.
Pogăceaua, in 1896. G reyorie A lm ă şa n . abon.
Respuns. Regalistul este arendator, care
plăteşte statului dare, pentru-că acela îi dă
dreptul se scoată sau încasseze dare de pe
teritorul comunei, ori cercul statorit pentru
darea beuturilor. Dacă poporul din comună
ar cumpăra toate beuturile din alte comune,
Nr. 44
atunci socoteala este gata, că regalistul care-
a luat în arândă scoaterea dării ar fi păgubit.
Deci numai atunci poate aduce cineva beuturi
din altă comună In măsura mică, dacă în­
ştiinţează şi plăteşte darea de comsum regali­
stului, după-cum statoreşte legea. Dacă rega­
listul ar afla cu siguritate, că cineva a ado 3
rachiu sau vin din altă comună sau cerc fără
a înştiinţa şi plăti darea prescrisă, atunci
poate cere pedepsirea respectivului. Din 1
Ianuarie 1892 se pot aduce beuturi şi din
alt cerc de dare, în măsură mai mare de 0-
singură persoană, şi adecă: rachiu 100 litrer
bere 25, vin 56; dar’ şi atunci această ia -
pregiurare se aduce Ia cunoştinţa regalistului
mai nainte de ce s’ar aşeza beuturile în că­
mară ori pivniţă. Dacă un proprietar adute
în măsura arătată beuturile, nu este îndrep­
tăţit a le împărţi cu alţii, cand a r fi aâst
că Ie împărţeşte, face transgresiune contrs
legii şi poate fi'pedepsit. Pedeapsa pas:*
fi dictată dela 1— 100 fl. şi darea se poit*
socoti de 10—20 ori, deci fără înştiin­
ţare şi plătirea dirii nime ne cuteze a adsae
rachiu din altă comuă. Sunt unele împregiuriri
Btatorite prin lege, când proprietarii şi economii
pot folosi rachiu Bcutit de dare.
Aşa proprietarul poate cumpăra 100 litre
sau şi mai mult spirt scutit de dare pentr:
folosinţa căsenilor, servitorilor şi a zi!eriî:n
Insă sftut îndatoraţi a-'şi câştiga conceaiur*
(îngăduinţă) dela direcţiunea finanţiară.
Acei proprietari, cari doresc a se fo­
losi de acest favor, rugările fără timbru ti îe
8ubşternă d ’recţiei financiare.
Dacă mai mulţi economi dintr’un sat do­
resc a cumpăra spirt sau rachiu, 100 litre «aa
mai multo deodată, să-’şi subştearnă ruginie
prin autistia comunală fără timbru, aretânda-’şi
locuinţa, ramul de economie sau industrie, zz~
mărul sufletelor din casă, cam câţi zileri îzk-
Beşte pesto cursul unui an, de cât spirt s »
rachiu are lipsă şi dela care fabrică sau zt-gz-
storie va cumpăra spirtul sau rachiul
Aceste coreri direcţia financiari este
îndatorată a lo resolva afară de rîndul
cereri, adecă momentan.
Dacă proprietarii, economii şi industria «ii
se folosesc de acest favor, cruţă o suici ce­
stul do însemnată de bani, dar’ cum perird
beuturile dela cârclmari, plătesc întreaga dar?
do consum.
întrebarea 133. Cum avem să ne ţinen
cu juraţii noştri în privinţa slujbelor c o = :-
nale. Aceştia mai ântâiu ne-au poruncit
aducem stângini de comis în cancelarie, isr'
noi n’am adus, după aceea ne-au poruncit *5
punem ştejerei în (hudvaidurile de pădure»
ca se fie mai deasă, noi n’am ascultat, car
am recurat Ia viceşpan.
Diregătorii comunali zic, că nu pcî
aştepta până ne va veni răspuns şi încep a
ne mîna la lucru aspru şi a ne spăria cu ză-
logitul.
Ce trebue să facem?
*Jt
Copşa-mare, 1896. Io a n M o ltio ra n .
Respuns. Poporenii comunali sânt în­
datoraţi a se supune la hotărîrile represen-
tanţilor comunali, care ţintesc la binele co­
munei. Lucrurile care trebue îndeplinite p rin
lucrul de mână ori cărăuşit dacă să tm păr-
ţeşte cu dreptate este îndatorat ori-care lo ­
cuitor din comună a-’l isprăvi. Dacă se opune
poate fi pedepsit foarte aspru. Din aceste a ş a
cred ai înţeles ce aveţi de făcut
 Nr. 45 A daos la „F O A IA POPORULTJI» nr. 45 —1896
ECONOMUL
redactat de I. COSTIH,
p re o t.
Provocare.
M inistrul de agricultură a dat p rin foaia
sa oficioasă o provocare cătră toţi proprietarii
de p ă d u ri , că dacă a r dori s l-’ţ i planteze
locurile goale s i rupturoase cu arbori , conform
leg ii de pă durărit din 1879, a r*- X X X I ., §.
163, atunci pot p rim i in cinste vlăstarii de
arbori. D oritori ca ri vreau se fie împărtăşiţi
de acest fa vo r, simt recercaţi ca s i - ş i dee
rugările timbrate cu 3 0 cr. la direcţiunile
erariale de pădurărit, până la capitul acestui
an. Aceste ru g ă ri trebue s i cuprindă: comuna
ş i însemnarea ntărimei hotarului în ju g ire ca-
tastrale unde se va face plantarea , s i se spună
cualitatea păm hitului , ş i pe care teritor ce
fe l de a rbo ri ş i cam de câţi an i doreşte se
planteze, la care staţiune a trenului doreşte
s i 'i-se trim ită vlăsta rii ş i când vrea s i 'i-se
expedese, la prim ăvară o ri toamna anului
viito r? Rugările date după 3 1 Decemvrie a.
c. st. tt. nu vor f i luate in seamă.
Cheltueliie pentru cultivarea , pachetarea,
exportarea vlăstarilor la trenuri se suplinesc
din fundafiunea de pădurărit, numai cheltu-
elile de export cu trenurile de povară repide,
va trebu) s i le plătească proprietarii, când
ridică dela g a ră vlăstarii; dar' ş i preţul
acesta este redus.
Totodată li-se ja ce cunoscut proprieta­
rilo r de pă du ri , că întru cât vor pute ajunge
v lă sta rii , care se află in grădinile de pădu­
ră rit , vor f i îm părtăşiţi ş i atari proprietari ,
ca ri doresc se planteze pămintele de unde s'a
tăiat pădurea ş i de nou se replantează.
M a i vîrtos vor f i îm părtăşiţi de vlăstari
f d r d plată sau cinste, proprietarii m ici care
nu sunt in stare a -ş i întocmi ş i susţin} ri-
iidttiU l de arbori de unde s i-'fi poată planta
pămintele, cât ş i proprietarii m a ri ca ri plan­
tează tocuri goale , sterpe ş i rupturoase. P ro­
p rie ta rii m ari vor pute dobândi vlăstarii pe
lângă replătirea, cheltuelilor ce costă cultivarea
aeelora.
Proprietarii nostrii de păminte,
(arc vrea a cultiva ori rcplanla păduri,
torporaturile comunale şi morale se
grăbească a se folosi de acest prilegiu
bine venit, se ceară împărtăşire din
acest favor unde num ai se poate planta
pădure.
Fapte mari.
Deschizând cartea întâmplărilor noa­
stre, adecă istoria şi cetind cn destulă
grije, judecată şi pătrundere paginile ace­
leia vom afla, că cele mai măreţe idei,
gândiri şi fapte pentru binele poporului
din Ardeal şi Ungaria au luat începutul
din B laj.
Luminarea minţii, temelia culturii,
eonştienţa despre romanitatea noastră, şi
soarele libertăţii a pornit din acest oraş.
Acesta ne-a crescut o mulţime de băr­
baţi, cari au fost apostolii culturii, pavăza
poporului şi tăria neamului. De aici ur­
mează, că tot Românul cugetă şi amin­
teşte cu oare-care reverinţă şi pietate
numele acestei cetăţi.
MâDgăiere preţioasă putem av6, câ
precum în veacurile trecute aşa şi în
vremea de faţă B la ju l n’a încetat a avea
în fruntea sa şi pe sînul seu fii înzestraţi
de provedinţă cu darul cel mai preţios:
înţelepciunea.
Dovadă nouă puternică despre ştiinţa
şi mintea creatoare de lucruri bune şi
trebuincioase este întreprinderea consu­
mului român sau fapta comercială cu pră­
vălia sau bolta de negoţ. Fruntaşii români
din această cetate prin întreprinderea lor au
pus temelie tare şi Început măreţ la un
ram de economie, pentru care naţiunea
română în viitorul apropiat şi chiar prin
strănepoţi îi va binecuvânta.
Nu este chemarea mea sfi spun per­
soana din a cui minte a răsărit ca un
soare ce revarsă lumină de rodire ideea
binefăcătoare, destul să constatez, că în­
ceputul sănătos prin care ni-s’a dat nouă
de ştire sosirea vremii, ca să păşim la
lucru pe terenul neguţătoresc a pornit
din Blaj. Este destul, că din acest loc a
început propagarea deprinderii comerciale
că prin primul consum român ni-s’a do­
vedit cu fapta, că naţiunea română nu
poate sta şi mai departe amorţită şi rece
faţă de terenul neguţătoresc, decât atunci
dacă cu sila vrea să fie pecetluită cu si-
gilul nepăsării.
Semnul şi signalul odată pus în ve­
derea noastrA este dat, deci cei cu înţe­
lepciune au 8&-’l imiteze şi urmeze.
Când toate neamurile luptă din răs­
puteri cum să-’şi poată câştiga avere,
când alte neamuri ne copleşesc comunele
ca să exploateze şi trăească de pe spi­
narea ţeranului româu, când străinii au
ajuns a se îmbuiba din sudoarea popo­
rului nostru, câud fii noştri în lipsă de
lucru şi pâne se fac pribegi în lume.
Atunci glasul Blajului ca un profet spune
ca să ne unim a scăpa poporul de străini
şi pe fii noştri de pribegie.
Neajunsurile şi greutăţile în cari se
află poporul nostru, vor afla lecuire în
parte prin lumina înţelepciunii isvorîtă
dela fruntaşii din Blaj, că adecă negoţul
trebue cucerit dela străini şi pus în bi­
ruinţa noastră.
Inteligenţa şi bărbaţii cu adevărată
iubire de neam nu s’au îudestulit de loc,
că au constatat, mărturisit şi spus răul
ci prin faptă au arătat şi calea prin care
se poate vindeca. Aci se află înţelepciunea
adevăratei temeinicii, pentru care sânt
vrednici de recunoştinţa unui neam băr­
baţii despre cari vorbim.
Mulţi dintre noi pot să-’şi aducă
aminte, cum întrâse în oraşul Blaj prin
anii dela 1880— 1890 o mulţime de Ji­
dovi, cum se ridicase la bunăstare aceste
elemente străine şi strămători cum li-se
deechisese şi curăţise ochii de urdori şi
se făcură sătui. Veneticii hrăniţi din
Pag. 177
punga Românilor începuse a batjocori şi
persecuta pe cei-ce le dădeau pâne, în-
tovărăşindu-se cu alte neamuri se facă ne­
suferită vieaţa Românilor în casa proprie.
între asemenea împregiurări când
străinii se făceau nesuferiţi, când spionau
făcând arătări mişeleşti pe la diregătoriile
ungureşti contra Românilor, când cetă­
ţenii padnici începură a fi conturbaţi în
oraşul propriu de veniturile scârboase,
atunci se născu gândul măreţ, că faţă de
aceste lipitori nu este mai bun leac, decât
să li-se sece lacul de câştig, ca unor
broaşte murdare, că apoi ajungând peri-
tori de foame se vor retrage în neagra
ceaţă de nnde au eşit.
Această idee bine chibzuită puse te­
melia prăvăliei române din Blaj, prin
care în curs de 8— 10 ani afară de un
singur Jidov, toţi ceialalţi ’şi-au cules
cârpele şi au plecat pe unde au venit.
Aşa lucră înţeleptul, vorbeşte puţin şi face
mult.
Dacă leacul descoperit prin deplină
înţelegere de fruntaşii din Blaj s’a dove­
dit de folositor şi bun pentru alungarea
lipitorilor Btrăine, atunci comunele noa­
stre şi unele oraşe unde avem centre
destul de bune, n’au decât unindu-se frun­
taşii tot acest recept sfi-’l pună în apli­
care şi să-’l Întrebuinţeze faţă de străini.
începutul temeinic împlinit de cătră
fruntaşii amintiţi, de cătră oameni cu minte
trează şi pătrundere ageră cu tot dreptul
să poate numi măreţ.
Blajul, care a dat atâtea dovezi de­
spre interesul ce-’l poartă pentru cultura
şi bunăstarea poporului român va trebui
să mai pună fundamentul la două fapte
tot aşa de mari în viitorul nu prea de­
părtat, prin care îşi va asigura amintirea
veclnică a unei naţiuni, pe care a scos-o
dela întunerec la lumiuă, dela lipsă la
bunăstare.
Blajul vechiu s’a luptat din răspu­
teri să pună temelia la cultura spirituală
care ’i-a, succes deplin, Blajul nou să luptă
cu pricepere deplină să pună temelie la
economia naţională.
Aproape două veacuri Blajul ne-a
dat vieaţa spirituală şi lumina minţiii tn
vremea de faţă pe lângă cele dintâiu doreşte
să ne împărţească mijloacele şi poveţele de
lipsă prin care să fie îndestulită şi vieaţa
trupească. La minte lumină, la trup nu­
trire, aşa se complineşte cerinţa vieţii noa­
stre în astă lume.
Dacă omul, ca cea mai de frunte
făptură a lui Dumnezeu, făcută după chipul
şi asămânarea lui are trup şi suflet, atunci
şi creşterea aceluia pofteşte ca să fie duplă
trupească şi sufletească. Din fundamentul
acesta pornind părinţii din Blaj doresc, ca
să dee toate poveţele care tind a nobilita
şi cultiva mintea şi totodată duce la înde-
stulire vieaţa trupească.
Despre sborul prin care se răspân­
desc ideile şi faptele mari, ne dovedesc
 Pag. 178
ne numărate pilde din trecut. Tot aseme­
nea are s& se întâmple cu fapta despre
care vorbim.
Ideea bună pusă în lucrare uşor gă­
seşte imitatori, întocmai aşa se întemplă
şi cu întreprinderea cu consumul sau bolta
de neguţătorie din Blaj. Acolo s’a pus
întreprinderii un fundament mai modest,
dar’ dovidindu-se de bun fruntaşii din
Sibiiu, inteligenţa din giur şi poporul pun
tot pentru asemenea întreprindere un fun­
dament mai puternic,
Societatea „Concordia" menită pentru
răspândirea, ajutorarea şi cucerirea comer­
ciului pe seama poporului nostru s’a com­
pus de cătră acţioneri cu un capital de
100.000 fl.
Putându-se dovedi, că la ispravă bună
putem ajunge pe terenul comerciului în-
soţindu-ne, această faptă va fi imitată.
Adevărat că fapte mari numai cu pu­
teri mari se pot împlini; dar’ca să poţi face mori mai mici întocmite cu vapor, 29
faptele ai lipsă de genialitate, adecă lu­
mina spirituală. Acest dar îl avură Blă-
jenii când se puse la lucru şi însoţiţi ne
de'Chisîră prm a prăvălia română.
Industria morăritului. .
La stăruinţa ministrului de agricul- ) 46.408 persoane, Intre aceştia au fost
tură s’a compus o statistică despre in­
dustria morăritului, care în patria noastră
mare parte agricolă formează cea mai de
frunte deprindere industrială. Atât mo­
rile artificiale, care lucră cu putere de
vapor şi apă, cât gi celelalte simple de
apă, de vent, prelucră în mare parte
productele economilor din ţeară. Aceste
mori macină In cura de uu singur an o
mulţime considerabilă de grâne, parte
pentru trebuinţele cetăţenilor din patrie,
parte pentru export.
Industria morăritului, pe lângă ser­
viciile preţioase, ce le Împlineşte în ţeară
prelucrând grânele de uu preţ foarte in* ! care se face export pentru ţerile vecine.
semnat şi dând deprindere la mii de
persoane, totodată este de mare însem­
nătate pentru economi, de oare-ce stă în
foarte strlnsă legătură cu agricultura.
Plugarul produce, morile prelucră grânele.
Industria morăritniui îu ţeara noastră
are trecut istoric, căci de vcacuri morâ-
ritul forma dreptul de venituri regale şi
ca atare era strîns legat de proprietatea
pământului, şi avu chemarea se prelucre
grânele cetăţenilor. Morile erau proprie­
tăţi nobilitare, care le folosiau însăşi ne­ din parte-ne am dori, ca cât se poate
meşii sau le dădeau în arendă.
Din momentul ce morăritul s’a des-
voltat, încetând a lucra numai pentru un
ţinut sau loc hotărît, această industrie a
luat o extindere mai mare. Când între­
buinţarea puterii naturale, apă, vânt şi
cai, a început a se înlocui prin vapor,
când industria morăritului îşi p&răsl cer­
cul rfcstrîus, câud se putii lucra mai
ieftin şi repede, când mijloacele de comu-
nicaţiune prin introducerea trenurilor se
FOAIA P O P O R U L U I
îmbunătăţi, atunci şi industria morăritului
se ridică în şirul industriilor mari, care
prisosul de productele noastre de grâu
îl exportează prelucrat în făină pentru
alte ţeri.
în curs de câţiva ani morile din
patria noastră au câştigat foarte bune
pieţe în străinătate, unde îşi valorează cu
preţ îndestulitor productele. Când indu­
stria fu ridicată la gradul cel mai înalt,
v eni statul şi asigură morilor ăm Buda­
pesta anumite favoruri, priu care făcură
concurenţă morilor din provincie şi tot­
odată le dădură o lovitură, încât nu se
pot ridica ori măsura în putere cu cele
din capitală. , Dovadă despre lupta ce poartă ca­
După-cum ne dovedeşte statistica
despre care se făcu amintire, în Ungaria
şi Transilvania au fost în 1894 cu totul
21,000 mori. Dintre aceste 488 sflnt
mori mari care lucră cu vapor, 1236
mori mari cu apă şi vapor, 90 mori
mici de apă şi vapor, 222 mori mari de
apă, 15191 mori mxi de apă, 5 mori
mari cu putere de vâut, 707 mori mici
de vent şi 2033 mori săci, purtatedepu­
tere de vite.
îu toate morile au aflat deprindere
industriaşi de sine stătători 14.844, con­
ducători de mori şi diregători 8438,
lucrători stabili sau sodali au fost 20.124,
eară restul de 3.092 sfi formează din
Învăţăcei, zileri şi cărăuşi, cari sânt apli­
caţi In slujbă la mori.
Din aceste date statistice se vede
ce mulţime de oameni îşi câştigă pânea
din morârit şi câţi dintre aceştia sflnt
industriaşi de sine stătători. Dintre mori
cele mai multe, adecă tn numeri vorbind,
90% stot menite a Impliul cerinţele ce­
tăţenilor, eară numai 10% an pntut lucra
după cerinţele technice ca fabrici, prin
Morile de categoria primă cu in­
dustriaşi de sine stătători de o parte
asigură la proprietari lucru, şi train la o
mulţime de persoane, de altă parte la
arendatori. în morile de categoria a
dona, care sflnt ale societăţilor, se află
mai puţini lucrători, dar’ asigură venite
îmbelşugate capitaliştilor şi dau pâne la
câteva mii de oameni.
Privind această întreprindere din
punct de vedere economic-naţional, noi
sfi se sporească meseriaşii de sine stă­
tători, căci pentru stat aceştia sflnt co
mult mai preţioşi decât milioane de ca­
pitale.
Astăzi o mulţime de fabrici cari
macină făină sunt favorisate de stăpânire,
aceste cu capitalul lor de milioane aduc
dobândă numai capitaliştilor, cari adese­
ori şi grâul îl impoartă din străinătate.
Nu aşa lucră morile singuraticilor şi pro­
vinciale. Până-când morile provinciale
Nr. 45
cumpără grâuele tot dela cetăţenii noştri
şi din piaţele din apropiere, deci sflnt o
lipsă şi binefacere pentru agricultori.
Morile cu capitalele puternice din capital»
ţerii, având şi deosebite favoruri pentiu
importul grânelor, aduc grânele din alte
ţeri. Aşa prin stăpânire apasă şi concu­
rează industria morăritului din provincii,
nu numai, dar’ în ţinutul propriu le în­
chide terenul dela neguţătorie.
Lucru înţeles, că dacă pot mâcina
grâu cumpărat mai ieftin, pot vinde şi
făină tot mai ieftin, deci sunt în stare
a nimici morile provinciale prin con­
curenţă.
pitalele puternice şi cât de stricâcios e3te
pentru industria morăritului din ţeară,
ne arată chiar datele stitistice. Aşa tn
statistica din 1885 se deprindeau cu mo-
răritul industriaşi de sine stătători 20,
727 in vreme de 10 ani, acest număr a
scăzut la 14.844. Aşa lucră capitalele mari
strivind pe oamenii mici.
Temeinicia şi chemarea morilor mari
era ca prin bunătatea fărinei şi înţelep­
ciunea economică se câştge în străinătate
terenul comercial cât se poate de la rg
pentru productele ţerii noastre. Acest
scop ajungâadu-’l nu s’au îndestulit cu con­
curenţa ce puteau obţinâ tn afară, ci tot­
odată au pornit concurenţă faţâ de mo­
rile din ţeară.
Exportul do fărină de 3.4 miliomc
măji metrice din anul 1885 In anul 1S95
ajunse la 6.5 milioane m. m. Din aceşti
numeri sfi vede că exportul de fârină s’a
duplicat. Adevărat, că cu exportul de ţa­
rină, a scâznt exportul de grâne.
Din fărina exportată cea mai ravrt
parte fu dusă în Austria. Ajungând in­
dustria morăritului în ţeara noastră, intro
stare atât de înfloritoare, a pus pe Au­
stria la grije, mişcare şi agitare contrs
productelor morăritului dela noi.
Putere* cuceritoare ce o împlinesc
morile din ţeara noastră are explicarea
sa în bunătatea grânelor, instalaţiune*
exemplară, technică deplinită şi grija deo­
sebită cu care se pregăteşte fir.na U
noi. Nici chiar ţerile străine nu sflnt în
stare se producă fărină mai bună.
Aceste ar fi datele mai generale din
statistica industriei morăritului, care ne
interesează şi pe noi.
Bărbaţii din fruntea afiCirilor *n>-
nomice, aşa numiţii agrari ungari şi nnele
reuniuni economice lucră într acolo, cs
sfi se detragă favorul morilor mari de &
putfe importa grâu fără vamă, din străină­
tate, cu deosebire din Ronuîfda suţinâad,
că prin acest favor se reduce preţul grâ-
nelor din ţeară. Totodată lucră ca şi mo­
rilor din provincie sfi li-se facă ceva nştt-
rare, cel puţin sfi fie scutite de concu­
renţa morilor împărtfişite de favoruri.
Mulţi dintre economii noştri îneă
1 sflnt proprietari de mori, Îns5 cei m»
 Nr. 45
mulţi n ’au decât mori de sistem ul mai
rechiu. Vrem ea însă se apropie, ca şi noi
ţi în trăm cu p u teri u n ite şi pe teren u l
industriei de m orărit.
D acâ prin s tâ ru in ţa şi un irea pu te­
rilor vom put& cuceri terenul de neguţă-
ijrie, dacâ vom ave mai m ulte prăvălii
pentru desfăcutul m ărfii, d a c i vom ved& presidiul dlui vicepresident la 16 Aprilie
fi lipsă este, ca noi Înşine să ne pro­
ducem fărină din grâul cum părat dela po­
porul n ostru, atunci va trebui să adunăm
un cap ital acţio n ar din care să ne clă­
dim a tâ te a m ori artific'oase pe m alurile
rîurilor n o astre, de uude toate ţinuturile
locuite de poporul nostru să fie provăzute
cu fărină.
Noi din to ate puterile tre b u e să
luptam şi muncim ca sâ putem da îu a -
in tire industriei şi comerciului raţio n al.
I l a p o r t o -e iie i-a l.
Dela „Reuniunea română de agricultură
din comitatul Sibiiului*, primim spre publicare întruniri ţinute până acum. Frumoasele
raportai ce urinează. Din acesta se poate J comune din cercul Scbcşul-săsesc au
relă apriat ce foloi $i lucru isprăveşte tn
cercul bpu a •‘jasta Boci^tnto Datorinţa noâ-
itrâ acelor din acest comitat este ca cu toţii
se o aprig inim tn nisuinţa sa bună.
Onorabilă adunare generală!
Cu permisiunea onorabilei adunări
generale ne luăm voc a releva, in firul
raportului cc urmează, fosele mai în­
semnate clin activitatea *Reuniunii ro­
mâne agricole clin comitatul Sibiiului*
in anul 1895, care este al 8-lea al
existenţei sale.
Diferitele probleme, pc cari Reuniu
nea noastră chemată a fost a le resolvi
in 1895, sftnt cu o dovadă mai mult
despre necesitatea existenţei acestei in-
stituţiuni salutare.
Cu bucurie trebue se premitem din
capul locului, că interesul pentru Reu­
niunea noastră se desvoaltă în cei in­
teresaţi tot mai mult, şi cercul nostru
dc activitate se măreşte treptat şi in
proporţie cu încrcderca, ce o pune ţe­
ranul român în această Reuniune,
încât comitetul d-voastre. după mo­
destele sale puteri, a corespuns aştep­
tărilor, — onorabila adunare generală
va binevoi a se convinge din cele
urm ăto are:
Obicinuitele întruniri agricole, în
decursul anului 1895, le-am ţinut în
comuna Sibiel, Tăîmăcel şi Săsciori.
întrunirea din Sibiel, ţinută la
12/24 Martie 1895 sub presidiul dlui
vicepresident Io s if Pop, a fost cercetată
de fruntaşi din aproape toate comunele
din cercul Seliştei, cum şi de un numer
mare de preoţi şi Învăţători, în frunte
cu dl Dr. N. Maier, protopresbiter în
Selişte. La această întrunire dl vice­
president a ţinut o prelegere bine reu­
şită despre cultura fenaţelor dela şes
şi dela munte. Afară de dl viccpresi-
FOAIA POPORULUI
dent, membrul Reuniunei dl Ioan Costin
a întreţinut auditorul cu un discurs
despre ţinerea vitelor; dl Demetriu
Vulcu din Selişte: despre cultura trifo­
iului, ear’ subscrisul secretar despre în­
semnătatea tovărăşiilor agricole.
La a 2-a întrunire, ţinută tot sub
în Tăîmăcel, bine cercetată de locuitorii
comunei şi de fruntaşii comunelor în­
vecinate, s’au ţinut discursuri prin dl
vicepresident despre: cultura fenaţelor
dela munte şi ■şes; prin dl George Dor-
dea, vrednicul fruntaş din Bungard şi
totodată membru în comitetul nostru
central: despre ţinerea vitelor; prin dl
Dr. P. Şpan, profesor şi membru în
comitet: despre cultura poamelor, şi în
fine prin secretarul Reuniunii, despre
foloasele tovărăşiilor agricole.
A treia şi cea din u r m ă întrunire,
ţinută la 5 Maiu în comuna Săscion,
trebue pusă în şirul celor mai reuşite
fost aproape toate representate la întru­
nire prin fruntaşii lor ţerani, cum şi
prin parochii, învăţătorii, notarii şi pri­
marii lor. între acc-stc s’a distins co­
muna Sebeşul-săsesc, Cacova, Răhău,
Strugari, Scbeşel, Rechita, Deal, Loman,
Laz şi până şi îndepărtatul Cugir, Oră-
ştic etc. întrunirea însăşi s’a ţinut, din
încredinţarea comitetului ccntral, sub
conducerea subscrisului sccretar. Primul
discurs la întrunire ’l-a ţinut membrul
Reuniunii, părintele Isidor blaga, pa­
roch în Lancrăm, despre cultura pămân­
tului şi a fenaţelor dela munte şi şes.
Părintele Blaga, e cunoscut ca consumat
econom teoretic şi practic, care cel din­
tâiu din partea locului şi-a cultivat
moşia cu maşini şi unelte economice
mai perfecţionate — sa dovedit a fi
la înălţimea chemării în acest ram.
Membrul Reuniunii noastre, dl Ioan
Halalai, notar in Săsciori, a întrodus
pe auditor in cultura raţională a viilor.
La acest obiect de predilecţie al tutu­
ror locuitorilor din cerc, au luat cu-
ventul mai mulţi preoţi şi învăţători,
distinşi vini- şi viti-cultori. Membrul co­
mitetului central şi cunoscutul pomolog,
dl Ioan Chirea, vice-notar în Selişte, a
luat asuprăşi sarcina de a vorbi despre
cultura poamelor. Drept punct de cul-
minaţiune pentru întrunire a fost dis­
cursul aventat al membrului Reuniunii,
dl Rom ul Simu, invăţâtor-dirigent la
şcoala din Orlat, despre apiculturâ. Dl
Simu de ani de zile şi-a luat de pro­
blemă luminarea poporului în ceea-ce
priveşte cultura atât de folositoare a
albinelor. Spre acest scop ’şi-a format
în grădina şcolară din Orlat o stupărie
model. Bogatele sale cunoştinţe le-a ex­
pus intr’un limbagiu şi atrăgător şi po­
poral, aplicând învăţăturile teoretice şi
Pag. 179.
în praxă cu ajutorul mai multor unelte
pregătite de d-sa, cum şi cu ajutorul
unei cojniţe artificiale a Reuniunei,
dăruite mai în urmă primăriei din Săs­
ciori, cu scop de a se da în folosinţă
unuia dintre economii, care se va înde­
letnici mai mult cu apicultura. De
încheiere secretarul Reuniunei a vorbit
despre însemnătatea şi foloasele Reu­
niunilor agricole locale şi a tovărăşiilor
agricole. De n o t a t este, că onorabilul
şi zelosul protopretor, dl A. Ddrry din
Sebeşul-săsesc, a asistat şi urmărit cu viu
interes dela început şi până la fine toate
lucrările întrunirii. L a indemnul dlui
protopretor, s’au înscris de membrii
ordinari ai Reuniunii aproape toate co­
munele politice şi bisericeşti române
din cerc. între altele acestei întruniri
îi revine meritul de a fi înscris prim ul
m em bru fundator al Reuniunii în per­
soana dlui A u rel P. Barcianu, pro­
prietar în Orăştie.
Despre a 6-a exposiţie de vite
de p răsilă îm p reu n a tă cu prem ii,
ce s’a ţinut la 1/13 Octomvrie în Apol-
dul-romdnesc, tractează pe larg raportul
juriului exposiţiei de sub I. La acest
loc amintim, că premiile cu fl. 100,
distribuite între exponenţi, s au aco­
perit din subvenţia cu fl. 100, primită
spre acest scop dela comisiunea eco­
nomică comitatensă.
în conformitate cu principiul adop­
tat dc noi: dc a îndemna proprietarii
la p roducerea în m assă dc poam e
de un soiu şi m ai alese, în anul ex­
pirat am aflat de consult de a dărui
membrilor Reuniunii noastre cu lo­
cuinţa în Poiana, 22 la număr, . cutc
un altoiu’ inăr pătul, procurat pe spe-
cles Reuniunei. Plantarea în grădina
fiecărui membru s'a efectuit din în­
credinţarea comitetului central, prin
membrul seu, dl Ioan Chirea, v.-notar
în Sălişte, care n’a lipsit a da folosi­
toare instrucţiuni cu privire la cultura
poamelor. (Va urraa>)
Ştiri economice.
P lantele de leacuri. Ministrul de
agricultură se deprinde ca lucrul, cum ar pută
răspândi cultura plantelor de leacuri şi ta
ţeâra noastră. începutul ’l-a luat congresul
farmiciatilor. cari au rugat pe ministru şi reu­
niunea economică din Pesta se lucre în direc­
ţiunea aceasta. Dela ministru au cerut se com­
pună o comisiune din bărbaţi învăţaţi, cari
sa statorească mijloacele, pe basa cărora s a r
pute începe cultura plantelor, ear’ dela reu­
niunea economică au cerut se statorească un
premia pentru scrierea unei cărţi, prin care
se se dee învăţătura şi poveţe: care plante
s’ar pută cultiva în ţeara noastră şi cum să
îndeplineşte lucrul trebuincios ca să se poată
ave plante întru toate corespunzătoare tre­
buinţelor.
Atât ministrul, cât şi reuniunea "econo­
mică săat deplin ÎDţeleşi, ca se facă toate cela
 Pag. 180
de lipsă întru sporirea şi răspândirea plantelor
de lecuiri, cu care până astăzi abia ici-colo
se deprinde poporul.
P uterea cea iului. Nu de mult doi băr­
baţi de ştiinţă din Heidelberg au luat la cercetare
ştientifica Influenţă, ce o are thea sau ceaiul.
Resultatul cercetării a dovedit, că două materii
sau ingredienţe se află tn ceaiu, care au pu­
tere binefăcătoare pentru corpul omului. Partea
numită coffein Întăreşte muscalii, ear’ oleiul
aetheric întăreşte nervii şi pentru creeri este
binefăcător. Cu amândouă materiile s’a făcut,
încercare şi deosebit, prin ce s’a statorit şi
însemnătate practică aşa, că oamenii cari se
cuprind cu lucruri spirituale, vor pută Între­
buinţa ceaiu In care se află mai mult actheric
şi mai puţin coffein. Din contră, oamenii slabi
de construcţiune vor căuta ceaiul care cu­
prinde mai mult coffein. învăţaţii declară, că
plantele de ceaiu folosite în mesură mare
sflnt stricăcioase pentru sănătate.
în tre b u in ţa r e a a p ei dela Poarta-
d e -fe r . Un întreprinzător cu vederi largi
şi tudrăzneţ, a cerut îngăduinţă dela guvernele
Ungariei, României şi Sârbiei ca să ’i-se dee slo­
bozenie a întrebuinţa căderea apei din Donăre
dela Poarta-de fer pentru producere electri­
citate. Recercând întreprinzătorul Ptăpflnirilo
!nţ:rat a’a descoperit şi planul In ce mod
cred & întrebuinţa elcctricitattvt produsă prin
turbine şi maşini, Cu electricitatea tn Ungaria
s’ar lumina Orşova, s a r foloM puterea pentru
lucru tn fabrici care ar fi Bă .se dădeaadi, cum
sflnt: fabrici de cement, de lemn, cam ar ti o
fabrică pentru pregătirea buţilor, pentru stru-
gari, măsari ş. a. în România Tumu-Severin
a’ar pută lumina, a«emenea s’ar ridica mai
multe fabrici de pregătit năi chiar şi pentru
drcularea trenurilor »’ar pură folosi puterea
de aci dată. Deocamdată stabilimentul s’ar tn-
«tala cu turbine, o r e ar da dela 10.000—30.000
putere de cai. Negreşit, acest plan eate cât
se poate de măreţ, caro pune In uimire pe
gânditori; deîpre reuşită nu poUe fi n:ci o
îndoială.
Recolta viilor in F ra n cia . Vre­
mea din acest an a fost foarte priinciousă
viilor franceze. Atât timpul de primăvară când
Infloriau strugurii cât şi ploile din cursal verii au
ajutat creşterea boabelor, de aceea cultivătorii
se bucură de un stors bon. In săptămânile
din urmă răcindu-se temperatura era teamă
că nu se vor pută coace deplin; dar’ spre
veselia economilor vremea se schimbă spre
căldură. Recolta n’a fi multă, dar’ câtă este
va fi de calitate bună.
Din traista eu poveţele.
Întrebarea 134. La noi s a făcut o ustă
In eare s’a înscria toate vitele de jug şi după
fiecare vită se se facă o prismă de peatră,
pentru facerea drumului comunal. Lista
s’a întărit prin subscrierea protopretorului şi
acum notarul sileşte pe cei scrişi cu vitele să
facă prismele aruncate numai după placul
lui. Vitele membrilor din antistia comunală
nn s’a scris în listă, ci numai numele pro­
prietarului şi ce oficiu poartă, şi aşa pe ace-
Btia nu-’i constrânge la facerea prismelor.
Vitele de jug ale preotului încă sflnt în­
scrise şi îl silesc a face prismele.
E dator preotul a face la drum cu earul
după-ce dtnsul n’are păminte proprii în comună?
FOAIA P O P O R U L U I
Nu este lege prin care să se poată scuti, unde
să apeleze? De este o carte de lege unde
să vie înainte trebile săteşti, cum Bă se apere
omul, când este atacat pe nedrept, mă rog să
mi-0 numiţi. A b onentul 8310.
Bdspuns La îndeplinirea lucrului co­
munal sflnt îndatoraţi şi membrii din antistia
comunală, preotul şi învăţătorul cât pentru
persoanele proprii sflnt Bcutiţi de lucru eu
mânile. Asemenea sflnt scut,ţi dela lucru cu
jugul, adecă cu vitele preoţii care au filială,
şi întrebuinţează trăsură cu cai.ori boi, tn
administrarea parochială.
în contra netndreptăţirilor poţi apela
la pretor, vicecomite şi ministrul de comu­
nicaţi une.
Carte, care ar cuprinde toate legile tre­
buincioase tn afacerile comunală, durere, dar’
încă n’avem.
întrebarea 13$. Eu am o curte tntr’un
cap de sat, care am lăsat-o de iarbă. Lângă
curtea aceea s’au puBtlit două curţi, acele s’au
cumpărat la comună, apoi s’au lăsat şi acelea
de iarbă. Juraţii comunei voesc a-’mi lua
pământul ce să află ca stradă dinaintea curţii
mele pentru folosul comunei, dar’ eu pentru
curtea de sub întrebare trebue Bă fac şl nişte
închisori la comună.
B ru iii. In 18%. G eoryc Gert/el.
R e s p u n s . Dacă curtea de sub între­
bare fBte proprietatea d tale Intabulata la
cărţile funduare In tO'ită regula, atunci numai
pe lângă expropriata, ca să ’ţi-se plătească
preţul, o poate lua comuna. Pământul, caro
so foloseşte ca stradă de pe Intr-g teritorul
comunei so pocoteşte In proprietatea comunei.
Întrebarea 136. Un locuitor din comuna
noastră NicoU-o Silsgiu, având căldare sau
cazan de fert rachiu, mulţi locuitori din co­
mună au fert rachiu din prune, pe căldarea
lai, cu ţidulă dela finanţi, In înţelesul legilor.
Aşa dtnsul a efiştigat del>i mai inulţi locui­
tori ca»i au fert rachiu din prune, vamă 54
litre. După aceste litre de rachiu, arândaşul
’l-a pedepsit cu 11 fl. v. a., afară de aceasta
a plătit şi accis 4 fl. 03 cr. v. a. Avut-a drept
arCndaşul să pedopsească cu atâta sumă
de bani.
Economul de sub întrebare, Nicolae
Silsgiu, avfind via lui, a stors 159 litre must,
cât ar avă să solvească la arfindaş.
I’etroman, 1896. A u r e liu Sorbu.
R e s p u n s . Economul de sub întrebare
poate ferbe cu căldarea proprie pe lângă
parte ori vamă, şi numai atanci este dator a
plăti dare, dacă vinde rachiul altora. Dacă
nu vinde rachiul, ci II foloseşte pentru trebu­
inţele căsii, nu poate fi pedepsit, ori tras sub
dare de consum. Aşa zice îndrumarea dată
de ministrul financelor din 1889 nr. 33.450
§§-fi 2 - 3 .
Pentru mustul de vie trebue se plă­
tească de 100 litre 1 fl. 01 cr. adecă de
toată litra 1 cr. şi Vi oo parte.
Întrebarea 137. Eu am fert rachiu şi
am plătit financiei tarifa recerută de lege,
aducând rachiul acasă, arândatorul ’mi-o ieşit
în cale şi ’mi-o pecetluit vasele, până-ce
n’am plătit 71/, cr. de litru. Are dînsul drep­
tul acesta ori ba?
BeliDţ, 1696. C onstantin S u sm a n .
Nr. 45
Răspuns. Dacă ai fert rachiul pe
căldarea altuia şi n’a trecut peste 100 litre,
ai fost îndatorat se plăteşti dare de consum
71/» cr. de litră. în acest Înţeles s’a d a t o
hotărîre din partea ministrului de finance tn
1891 nr. 30.476. Când Insă ferbi rachiu pe
căldarea proprie pentru trebuinţele căsii, şi
nu vinzi altora, atunci nu eşti silit se plă­
teşti dare de consum. Ori-cine aduce rachiu,
mai puţin de 100 litre, din altă comună, ori
cerc de dare, este îndatorat a plăti darea de
consum. Darea pentru rachiu care nu treee
peste 30 grade este 41/» cr. de litră.
întrebarea 138. Economii noştri zic, c i
de când nu e iertat a planta tabac, stupii
sflnt mai slabi fiindcă li umple m ălcedul, ni-t»
vermi (sub numele mălced tnsă se înţelege şi
pulverea de flori adunate), căci acestor» r j
le prieşte miroşul tăbacului, ca şi la molii
oare să fie adevărat? La facerea conşnr.elx
simple de paie recomanzi iam anualal d-ti*
pentru legarea paielor pentru coşniţă teiu,ri-
chiţă, loasă. Trestie, n’a r fi b u n i şi rfin
subţire, fiind mai uşoară de m anipulat, m .
doară se strică mai iute coşniţa?
A b o n e n tu l n r . 44S3.
R ă a p tw s Adevărat, că stupii pe uc£?
nu se cultivă tabac nu sflnt aşa buni n H al­
binele aşa sănătoase, de aceea legea pr*Ted»
că stuparii pot planta 10 fire de tn to n ; dir*
finanţii do astîzi de îmbuibaţi ce sflnt iii
acoste fire nu le sufere tn grădini. Unde il-
binele sQnt bine grijite şi ţinute, tn carâţes:»
foarte arare-ori le umple măcedul. Ce atirre
legatul coşniţelor din paie cu sfoară, *ce*i
tncă se poate Întrebuinţa, numai cu ceva cshti
mai mult şi poate putrezi mai curând.
întrebarea 139. în comuna n o a stri i t
de vre-o 5 ani antistia comunală s ă s e s jri *
făcut nişto statute. în aceste a hotărît. â
tot bărbatul, caree căsătorit din altă cc==ai
pentru femeilo, cari vin la noi tn c o a n ci
fie silit a plăti o taxă de 25 fl. Numai i r t â
care Fflnt de folos la comună să fie ic im
să nu plătească. Ar fi să scoată aproape TC-*
fl. între tndatoraţii la plâtire feflnt mai e d u
Români şi vre-o câţiva Ţigani. Noi nu n e -ia
supus la plătire ci am băgat un recurs U
solgăbirău şi tn 3 ani n’am căpătat nici a
răspuns. Saşii de nou poftesc dela noi î£
plătim noi, ear’ am dat un recurs la rice«?i 2
dar’ nu mai vine nimic, Saşii vreau sS exe­
cute statutul.
Ce să facem, încă odată mai avem dr??î
să recurăm şi nu ştim că unde şi fără
muerea mea este de folos Ia comună, ea este
moaşa diplomată din Cluj şi tot nu vreau f?
mă scutiască de taxa hotărttă.
J). C u rea , cantor in R o d b ars.
Respuns. Asemenea statu t nu pcat*
fi prin care se vă poată pedepsi ori execsta-
La ori-care execuţie trebue să aib ă motiv
legal aci tnsă nu este. Dovadă că Saşii n’as
drept este tmpregiurarea, că de a tâ ta vrerr*?
poftesc Be le plătiţi şi totuşi n’au c atezit.
Deci nu plătiţi, îndrumaţii la judecătoria cer-
cuală regească. Dacă totuşi ar to I se v?
execute faceţi arătare ministrului de interne
pe lângă o rugare. Totodată dovediţi c â rd
aţi cerut scutire dela pretorul şi vicecom ite
şi totuşi nu vau dat judecată se fiţi c ru ţa ţi d e
neplăceri.
 Nr. 46 A daos la „FO A IA I»03P0I^XJ11<XTI<
ECONOMUL
redactat de I. COSTIH,
p re o t.
Soeoteala şi eeonomia-
în fiecare deprindere din lume se
pofteşte, ca muncitorul se-’şi ştie câştigul
care resultă după lucrul seu. Noi ştim. că
atât neguţătorul, industriaşul, cât şi eco­
nomul lucră ca dobândă sfi aibă. Dobândă
sau reşultatul dorit al muncii nnmai a?a
se poate afla, dacă se ţine însemnări re­
gulate despre venite şi cheltueli. Dacă
se face cu sfîrşitul unui an bilanţul sau
as6m6narea dintre venite şi cheltueli, se
poate afla reBultatul bun ori rfiu al de­
prinderii tn cursul uuui an. Când veni­
tele Întrec cheltuelile resultă câştig, când
însfi cheltuelile trec peste venite, atunci
resuită perdere. Numai acel econom ori
industriaş este tn stare s6 se fericească
prin deprindere, care aşa tşi întocmeşte
afacerile şi traiul, tncât pururea venitele
sfi treacă peste cheltucli. Unde din au
în an venitele siint mai puţine, ear’ chel­
tuelile mai mari, acolo minarea şi sără­
cirea este sigură.
Pentru statorirea adevfirului, că tn
ce mod eC compune câştigul ori perderea,
fiecare ora mai luminat trebue bCconducă
catalog regulat, unde se scrie venitele şi
cheltuelile zi de zi. La capfitul anului
adauge atât venitele cât şi cheltuelile.
Dacă venitele sflnt mai mari iji cheltue­
lile mai mici, atunci arc câştig; dacăînsfi
cheltuelile sflnt mai multe şi venitele mai
puţine, atunci are perdere. Fără soco­
teală nici o deprindere nu este deplin
controlată, aşa tncât persoana rătăceşte
şi greşeşte; dar’ având socoteală pururea
merge pe cale dreaptă şi luminoasă.
Socotelile despre venitele şi chel­
tuelile unui econom sflnt o trebuinţă, deci
fiecare proprietar de moşii ar îndeplini
lucru Înţelept sfi-’şi întocmească însem­
nările trebuincioase. Numai pe această
cale poate statori eeonomul, dacă prin
lucrul seu de un an are dobândă ori
perdere.
Plugarii noştri dedaţi din străbuni
ca sfi n’aibă nici o însemnare despre re-
sultatul ostenelelor, nu sflnt în stare sfi
ne spună cât îi costă lucratul pămentului
şi câtă dobândă se poate câştiga.’ Nu
odată plugarii noştri iau pământuri
In arândă, le lucră,, şi fiindcă n’au în­
semnări despre cheltueli şi venite, nu-
sflnt In stare sfi ne spună au câştig ori
perd prin munca lor.
Astăzi când sarcinile, publice şi dă­
rile statului sflnt cât se poate de mari,
se pofteşte, ca proprietarii de pământ se
poarte socoteli regulate despre munca lor,
că aşa pot afla cu siguritate ce pot câştiga
din economie.
4ru*. 46 —
- 1896
Numai prin socoteală poate economul
afla, câ dela careva ram de economie
are câştig ori perdere. Observând,că
are câştig, sporeşte cultura aceluia, des­
coperind perdere, mărgineşte ori înceată
cultura acelui fel. Tot pe această cale
poate statori care ram de economie întru­
cât pofteşte îmbunătăţire, fie cu privire
la pământ, fie la sfimeuţă.
Economul 'socotitor trebue sfi ştie,
cât îi costă recolta de grâu, secară, car­
tofi şi alte plante. Adecă sfi diică în­
semnare : despre gunoiul purtat pe păment,
care se socoteşte în bani ca-şi-când ’l-ar
vinde, de câte-ori a arat pământul, câtă
sfimânţă a sfimânat, ce a costat plivitul,
seceratul, îmblătitul, curăţitnl şi aşezatul
la loc? Totodată sfi statorească preţul
grâului, paielor şi plevelor. Din chel­
tueli şi venite poate apoi afla, dacă din
lucrul seu 'are câştig ori perdere. Dacă
economul nu este în curat cu aceste îm-
pregiurări, atunci d u este tn stare se
ştie dacă din lucrul seu are câştig ori
perdere. Şi neştiind această cerinţă, care
este temelia economici, poate sfi lucre
chiar cu perdere, fără tfi poată descoperi
nceastă scădere. Având Insfi socoteală
regulată, îndată-ce află că lucră cu per­
dere, tşi întocmeşte aşa lucrul, ca sfi
poată avb pe viitor dobândă. Adecă des­
coperind boala ştie sfi dee leacul, îu loc
dc a cheltui mult sfi nisueşte a produce
cu cheltueli mai puţine.
Dorind plugarul a păşi pe calea
Înaintării, ca sfi lucre cu mai multă pri­
cepere, are neîncungiurată trebuinţă de
socoteală.
Fără îndoială este constatat, că nu­
mai aşa se poate îndrepta rfiul, dacă
este cunoscută causa diu care provine.
Economul pricepător mai ântâiu trebue
sfi afle cât venit poate scoate din moşie,
şi văzând câ acela este puţin, sfi tindă a
îndrepta mijloacele prin care poate scoate
câştig şi mai b u n ; dar’ aşa ceva nu se
poate îudeplinl decât prin socoteală.
Neguţătorul este îndatorat sfi cu­
noască preţul tuturor mărfurilor care le
câştigă pentru prăvălia sa şi preţul cu
care le poate vinde, ca aşa deosebirea
dintre cumpărat şi vândut sfi-’i rfisplă-
tească lucrul, adecă sfi-’i dee câştig. în­
dată-ce se convinge, că careva din marfâ
nu-’i dă câştig, o exchide din neguţătorie,
nu o ţine pentru vânzare. Asemenea face
măcelarul, care ştie preţul vitei cutnpfi-
rate şi totodată şi cum poate vinde car­
nea ca sfi aibă dobândă.
Toate aceste împregiurări se pot
constata numai cu socoteală, de aceea
neguţătorii poartă cu multă gnje soco­
telile ; care nu face aşa, de regulă sfi rui­
nează.
Economii abia se pot îndatina cu
regula socotelilor atât de trebuincioase,
pe lângă toate, că terenul pe care lucră
economii este foarte larg şi r ă s p â n d i t,
Pag.. 181
încât ar avfi trebuinţă ca sfi poată sta-
torl care ram din economie sfi răsplăteşte
în lucru şi care nu.
Prin urmare, dacă economul are vo­
inţă ca sfi poată lucra pe terenul economic
cu resultat bun, trebue sfi cunoască, cât
cheltueşte pe ori-care ram de economie şi
cât venit trage din acela.' împregiurarea
aceasta însfi se poate descoperi numai
prin registre, însemnări sau cărţi de so-
cotele.
Mai vîrtos de câţiva ani începând
simbria zilelor creşte, dar’ totodată a scă­
zut şi preţul productelor. în asemenea
jurstări se împune datorinţa, ca fiecare
econom sfi ţină însemnări, din care poate
vedâ apriat cât cheltueşte cu lucrătorii şi
cât venit îi răinâne. Dacă nu face aşa,
uşor poate sfi nu-’i aducă economia chiar
nimic.
Dacă unii dintre economi se rui­
nează atât de repede şi ajung săraci,
vina este a se căuta în primul rînd în
lipsa de socoteli. Vrând cineva sfi lucre
cu mai puţine cheltueli, trebue sfi ştie unde
poate cruţa zilerii. Adecă şi numai aşa
poate cineva munci cu cheltueli mai pu­
ţine, dacă despre tot ce face are socoteală.
Prăsirea şi nutrirea vitelor îndepli­
nită cu socoteală, nici-odată nu aduce
perderi.
Prin Introducerea socotelilor în eco­
nomie de o parte economul învaţă şi sfi de­
şteaptă, de altă parte poate fi mai cruţător.
După cele aci descoperite, n’avem
destule cuvinte sfi sfătuim pe economii
noştri, ca sfi-’şi întocmească însemnări re­
gulate despre afacerile economice, căci
numai aşa vor fi în stare sfi-’şi îmbună-
tăţaască stările economice.
Lucrarea pământului toamna.
Pentru lucrarea şi sfimânarea grădi­
nilor de legumărit am scris mai pe larg
astă-primăvară. De astă-dată ne mărgi­
nim a spune, ce se poate face toamna cu
pământul arător şi trebuincios pentru le­
gume şi pomărit.
Atât pământurile de arat, cari au
înclinare spre a fi năpădite de buruiană,
cât şi straturile de legumărit trebue arate
sau' săpate încă de toamna.
Această lucrare pentru toate pămân­
turile este bună şi folositoare ; dar’ pentru
pământurile argiloase şi’ tari aratul sau
săpatul de toamnă este o trebuinţă neapfi-
rată. Aşa pământurile argiloase şi dese,
dacă se lucră de toamna cât se poate de
adânc, apoi se lasă gliile sau bruşn ne-
grăpaţi sau nesfîrmaţi. Gerul pfitrunzend
adânc în dînşii îi sfarmă şi pulvensează.
Chiar şi rigolorisarea sau întoarcerea
pământului menit pentru grădinile de po­
p r i t încă se îndeplineşte » Bi"
g o lo r i sarea se face în adâncime ăk 3 0 - 6 0
centim. şi postate câte de 20 cm.
P r i „ a e r n t a se p r e g e t e teren».
 Pag. 182
şcoala de pomărit, unde se gunoeşte după-
ce îngheaţă şi cade neaua, şi primăvara
se pot planta pomii meniţi pentru altoire
Prin aratul sau săpatul de toamna,
de o parte se stîrpesc buruienile, căci ajun­
gând rădfieinile acelora la suprafaţă, acolo
degeră. De altă parte pier o mulţime de
insecte, scormonite din culcuşul unde se
aşezaseră pentru iernat, sub gliile sau
brnşii pământului.
Prin această întoarcere a pământului
tocmim şi bunătatea aceluia, căci putând
străbate In dtusul frigul şi mai cătră pri­
măvară razele soarelui li împrumută atâta
îmbunătăţire ca o gunoire mai slabă.
Aşa fiind, din aratul şi săpatul pă­
mântului de toamna economul dobândeşte
trei foloase: 11 îmbunătăţeşte, stîrpeşte
insectele şi buruienile. Deci economii no­
ştri 6â se folosească de vreme arând sau
săpând locurile, cari doresc a le sfimâna
la primăvară. Mai vîrtos ţelinile trebue
arate încă de toamns, căci aşa vor pro­
duce rod bun.
Sporirea nutreţului.
De câţiva ani încoace umblând vreme
mult schimbăcioasă, şi secetă chiar pri­
măvara, când ar trebui sfi rfisarâ iarba
mai deasă, a făcut ca sfi tie nutreţul foarte
cercat şi bine plătit.
Economii noştri, pe lângă toată grija
ce trebue de altcum sfi aibă când vitele
se nutresc din iesle, ca sfi nu se prădeze
nutreţul, totuşi »bia au putut scoate în
primăvară la iarbă verde vite de Doamne
ajută. Aşa în primăvara acestui an, nu-
mfiroşi economi au trebuit Bfi cumpere
fân foarte scump, ca sfi poată ţinfi vitele.
Şi cari le-a putut şi a voit sfi le ţină pen­
tru prisilă, din lipsa nutririi slabe au
fost atât dc râu hrănite, încât lî-ae putea
numfira coastele. Ia această stare scoase
ln ttrg, abia se mai află cineva ca sfi se
uite la dtnsele, ca h6 fie cumpfirate nici
vorbă, căci cine va cumpfira pentru mă­
celărie şi consumie numai piele şi oase?
Pe lâugă toate aceste îngrijirea vi­
telor, fie fost vita cât de rfiu iernată,
dacă socotim nutreţul ce s’a consumat, de
doufi-ori a preţuit mai mult ca însăşi vita.
Deci este adeverit mai presus de toată
îndoiala, că fiind nutreţul scump, preţul
vitelor scade, deşi ca se fie proporţie dreaptă
ar trebal ca vitele încă sfi fie scumpe.
Economul în asemenea Împregiurări
sfi aiba tn vedere nn lucru. Toate vi­
tele cari nu voeşte a le păstra de prăsilă
sâ le vândă îndată toamna, după-ce s’a
mai întocmit şi îngrăşat în păşunile de
toamnă. Mai îoţdept lucru este a Intra
în iarnă cu vite puţine, ca sfi ajungă nu­
treţul, ba sfi se poată chiar vinde o parte
din dînsul, decât sfi fie economul cu vite
silit a’-şi cumpfira nutreţ. In asemenea
împregiurări nu că ar putfi avfi eco­
nomul dobândă după multa sa osteneală,
d hotărît perde.
FOAIA P O P O R U L U I
Numai aşa poate avfc economnl do­
bândă din prăsirea vitelor, dacă acele le
poate nutri ieftin, şi totuşi bine. De
aceea trebue sfi caute mereu nutreţuri,
cari sânt atât de bune şi preţioase; dar’
totuşi sporesc hrana.
Cu deosebire unde pomăritul se cul­
tivă pe întinderi mai mari, economul are
un adaos foarte bun de nutreţ, de cari
îucă nu s’au Îndatinat a se folosi economii
noştri. Aceste sftnt frunzele de pomi.
Mai ales frunzele de: cireşi, vişini,
pruni, meri, peri sâut foarte bune şi se
pot întrebuinţa ca ori-care alt nutreţ.
S’a îndatinat in unele ţinuturi a aduna
muguri şi ramuri de stejari, loză şi alte
tufişuri pentru hrănirea caprelor şi oilor;
dar’ frunzele de pomi abia ici-colea le
foloseşte câte un econom mai strguincios.
Că frunzele de pomi sânt bune şi
că se pot întrebuinţa, însuşi vitele dau
dovadă trebuincioasă. Aşa cine a pe­
trecut cu grije şi luare aminte a putut
vedea, că lăsate fiind ln grădina de po­
mărit, mai ales frunzele de cireşi şi vişini
le mănâncă cu plăcere.
Acum dacă chiar şi atunci se nutresc
cu frunză, când dealtmintrelea mai află
şi iarbă de păscut, mai presus de toată
îndoiala vor mânca mai bine frunzele din
iesle.
Deci nu-’i rfimâne alta economului,
care are în grădina sa pomi, decât sfi se
pună la lucru cu slrguinţă şi sfi grebleze
apoi sfi uşte frunzele de pomi şi sfi le
aşeze ln podurilo grajdului, de unde la
vremea Ba, sfi poate folosi.
Frunzele pot fi greblate cam peste
toată grădina, chiar dacă a’ar amesteca
nnele cari nu le convin vitelor ca sfi le
mănânce, cari dacă rfimân ln ieale se Bcot
şi se folosesc de aşternut.
Cerinţa de frunte în adunarea şi
păstrarea frunzelor de nutreţ este, ca acelea
sfi fie uscate foarte bine, nu cumva pu-
nându-se peste olaltă sfi se mucezească
ori sfi se putrfizească.
Când se folosesc pentru hrană, trebue
aşa Întocmit rîndul nutririi, ca frunzele
Bfi li-se dee de seara vitelor, ce apoi din-
sele sfi aleagă din acelea atâtea şi cari
le vor plăcea; ear’ restul se foloseşte
pentru aşternut. Având economul frunza,
cruţă nutreţul celalalt, apoi după preţurile
cum va fi şi în iarna aceasta fânul, dela
toată maja metrică de frunze rfimâne una
de fân, care vânzându-se aduce câte
2— 4 fl.
Încercarea mea cu măzărichea de pădure.
(Latirus silvestris.)
Sânt mai bine de 30 de ani, de când
un econom neamţ, numit Wagner, a cu-
trierat munţii Carpaţilor, ca sfi cunoască
ierburile, ce cresc pe acolo. Era un
an tocmai secetos, aşa că de seceta cea
mare toate plantele şi ierburile erau arse
şi numai una era verde şi frumoasă,
Nr. 46
părea, că cineva anume ar fi grijit-o şi
udat-o, şi planta aceasta era măzfirichea
de pădure. Lui Wagner îndată ’i-a v en it
în cap, ori de n’ar fi bună de sfimânat
măzfirichea aceea, ca s’o aibă gospodarii,
economii de vite la timp de secetă m are.
Cum a gândit, aşa a şi făcut. E ra
cam spre toamnă şi măzfirichea avea
păstăi; deci el a luat păstăile şi întor-
cându-se acasă, a şi sfimânat sfimfinţa,
planta fiind însfi amară, vitele nu voiau s&
o mănânce. De asta s’a supfirat W agner,
dar’ tot nu s’a lăsat, ci a sfimânat eară,
făcând într’una fel şi chipuri, ca planta
sfi peardă din amăreala ei; şi pa asta a
isbutit abia după 30 de ani.
După dinsul au făcut încercări şi
alţii cu planta aceasta în mai multe îm~
pfirăţii chiar cu mare folos.
Comitetul nostru de ţeară, auzind de
planta aceasta, a început ca sfi o Intro­
ducă şi în ţeara noastră Bucovina, ci
sfi o samene şi sfi aibă păşune destulă la
timp de secetă mare.
Sânt 4 ani, de când comitetul de
ţeară ’i-a dat bani domnului doctor Hilrig
din Cucirmare, ca sfi cumpere sfimânţă de
aceasta şi sfi samene 4 juguri adecă doufi
fălci. Auzind eu de treaba asta, am scria
Îndată la domnul Ililvig şi ’l-am rugat,
sfi-mi vândă f/ 4 de chilo de sfimânţă de
măzfiriche de pădure, ca sfi fac şi ea
încercare în satul meu, care ’mi*se părea,
că are loc potrivit pentru planta aceasuu
Sfimânţa căpfitată eu am sâmânat-o
de-adreptul ln pământ ca sfi n’am mult
de lucru, măcar că ar fi fost mai bine
fac fintâiu râsad, cum îi place acelei plante;
sfimânţă a cuprins doufi prăjini şi jumetite.
Vara, după-ce a rfisărit binişor ca de o
palmă, am avut mare chin cu prăşitul,
căci buruiana a năvălit-o prea tare. In
anul al doilea eară am prăşit numai o
prăjină, eară celalalt loc l’am lăsat ln
plata Domnului, fiindcă mfi obosiam cu bu­
ruienile, din causa cărora tot de doufi-ori
trebuia plivită planta. Spre toamnă am
cosit planta şi am dat-o la vite, cari an
mâncat-o binişor, că era verde. în anal
al treilea nici n’am prea căutat la m4-
zfiriche şi trecând pe acolo şi vfizând c i
era mică, am socotit că n’ar fi nim ici
din măzfirichea mea.
Era cam spre sflrşitul lunii lui Au­
gust când am umblat earăşi pe la măz5-
riche şi sfi vezi minune! pe locul cel de
o prăjină, unde am prăşit mai muit şi
mai binişor au crescut măzfirichea aşa de
frumos şi s’a întufoşat şi îarădficinat aşa
de-tare, încât nu puteam străbate prin-
tri’nsa, trecând pe de asupra ei, trebuiam
sfi ridic picioarele în sus ca cocostîrcul. P e
locul cel de l 1/* prăjină, unde n’am p răşit
bine, a crescut însfi iarba aşa de ta re ,
încât măzfirichea a rfimas de tot înapoi,
şi a fost mică şi presărită.
Fiind timpul întârziat pentru cosire,
pentru-că planta s’a învîrtoşat prea ta re ,
 Nr. 46
totuşi am dat poruncă, ca sfi o taie, sfi
foc măcar ceva sfimânţă. Din prăjina
.sceea ’mi-a eşit o căpiţă aşa de mare, câ
m’am m irat; după socoteala ce am făcut-o,
o falce de măzfiriche face de patru-ori
mai mult fân decât o falce de fânaţ.
După-ce am Îmblătit măzfirichea şi
am ecos ceva sfimânţă, am dat paiele cari
erau bine uscate, la vite s6 le mănânce.
Drept că vitele erau de tot sătule, pentru-că
au păscut pe popşoişte, unde era iarba
până la brio, dar’ ele tot au mâncat
mult din fânul acela. Au mai rfimas aşa
cum rfimâne şi fânul la vitele cele-ce
sânt diu cale afară sătule; şi am luat
Eeama, că unele vite din cele cornute mă­
nâncă fânul acela mai bine, ear’ altora nu
le prea place, dar’ tot 11 mănâncă. Am
•dat şi la cai doufi porţii bune. Calul cel
mai tinfir a mâncat porţia Întreagă, ear’
celalalt, care era mult mai bfitrân, par’câ
nici n’a gustat. Am luat seama, că vi­
tele cele tinere mănâncă fânul de măzfi-
riche mult mai bine, decât cele bfitrâne.
M’am dat cu mulţi In vorbă de sfi-
aânatnl acestei măzfirichi, mai ales însfi
cu domni mari din comitetul ţerii. Aceştia
nu pun tocmai mare nădejde pe planta
aceasta şi spun, că luţernă dă mai multă
irană, pentru-că se coseşte de 4 şi de 5
ori pe vară, pe când măzfirichea numai
odatA sau de doufi-ori.
E drept că aşa-’i, dar’ trebue bS
luăm şi asta tn Beamă: Măzfirichea de
pădure dacă o sameui odată, o ai şi 50
până la 60 de an i; luţernă trebue bC aibă
Joc mai bunişor. MăzCrichea creşte adecă
pe loc nCsipos, petros şi de tot uscat,
numai sfi nu dee de apă, cel puţin 2 stân­
jeni, căci altfel cum dă de apă, putrfizeşte.
•Creşte şi pe locuri de tot slabe, undo
nu mai creşte alte plante, ba şi pe petriş
creşte şi pe locuri unde se află numai
peatră mfirunţică, şi rădficina ajunge adese­
ori la o lungime şi de 4 până la 5 stângini.
In ţeara noaBtră stlnt apoi prea multe
locuri, ce Bfi ţin de tot uscate şi pe cari
nu creşte nimica, deci stau pustii; n’ar fi
mai bine deci, sfi se samene acolo mă­
zfiriche? Chiar dacă n’ar mânca vitele
fcaul acesta, apoi ai cel puţin o mulţime
mare de fân, care-’l poţi întrebuinţa de
aşternut la vite şi faci o mulţime de gu­
noiu. Dar’ eu zic, că dacă vitele mele,
sătule din cale afară, cum erau, au mân­
cat fânul de măzfiriche, care era prea
trecut din floare şi virtos, apoi vor mânca
de bună-seamă şi mai bine, dacă voiu cost
la vreme, când măzfirichea începe a În­
flori şi atunci am şi otavă bună. După-
cum am luat eu seama, vitele noastre
trebue lnvfiţate la hrana asta.
Trebue sfi luăm seama şi la asta,
că luţernă adese piere din pricina ierbii,
ce creşte printr1insa, ded trebue sfi o
grapi bine şi primăvara şi toamna; apoi
şi turtelul adese-ori nimiceşte luţernă. Cu
măzfirichea -e drept că ai până în anul al
FOAIA POPORULUI
doilea, cam mult de lucru,, dar’ după
aceea 50 de ani — habar n’ai — nici
că trebue sfi gunoeşti, nici sfi o grapi sau
sfi prăşeşti, pentru-că ea se înrădăcinează
aşa de tare şi e aşa de deasă, că nu
poate creşte sub dînsa nici o ierbuşoară,
nici o plantă, şi e mult mai hrăuace
decât ori-ce trifoiu.
După încercarea mea de până acuma,
eu unul nu mfi las de planta aceasta,
bine ar fi, dacă dintre economii cei mai
tinerei şi mai isteţi s’ar apuca sfi facă
asemenea încercare. Eu din parte-mi stau
gata şi cu sfat.
Acum vreau sfi scriu şi sfi fac cunoscut,
cum se seamână măzfirichea. Dacă ai 5
chilograme de sfimânţă, apoi poţi cuprinde
cu dînsa jumetate de falce, dar’ mai
ântâiu trebue sfi faci rfi3ad, că-’i mai puţin
lucru şi planta creşte mai degrabă şi ai
mai degrabă folosul. Rfiaadul sfi face toc­
mai ca la curechiu, uumai la măzfirichea
de pădure trebue sfi faci rfisad în rinduri
dar’ se nu gunoieşti, ear’ rîndurile trebue
sfi fie depărtate unul de altul de 30 Bau
mai bine de 35 de centimetri. Pământul
trebue mai ântâiu bine şi adânc arat, apoi
bine grăpat, ca sfi nu fie bulgări de fel,
ear’ după grapă se dă cu vălătucul, ear’
dacă nu faci mult rfisad, poţi bate dea­
supra stratul cu o scândură. După asta
faci rinduri cu cornul sapii, dar’ nu prea
adânci, ci aşa ca la sfecle, de doufi sau
cel mult d- 3 degete de adânc (‘2— 4 cen­
timetri), şi apoi pui în rîndurile (şănţu-
relele), făcute cam desuţ sfimânţa de mă­
zfiriche mai potrivit în lunile Aprilie, Maiu
sau şi Iunie, dar’ trebue sfi sameui prin
sfimânţa de măzfiriche şi sfimânţă de ra­
piţă sau şi de ovfis, căci asta creşte mult
mai repede decât măzfirichea şi-’ţi arată
apoi rîndurile, unde-’i sfimâoat rfisadul de
măzfiriche.
După*ce ai sfimânat rfisadul, trebue
sfi-’l şi pliveşti de 3 ori până în toamnă.
Antâia-oară pliveşte când încep buru­
ienile a creşte. Drept, că măzfirichea n’o
vezi încă şi te temi a smulge buruienile,
ca nu cumva sfi sminteşti rădficina mă-
zfirichii, dară aici îţi arată ovfisul rîndu­
rile şi pliveşti numai printre rinduri, ear’
din rinduri pliveşti numai acele buruieni,
cari le cunoşti câ-’s buruieni. A doua-
oarâ pliveşti mal uşor, căci măzfirichea e
rfisărită şi atunci de odată cu măzfirichea
poţi smulge şi firele de ovfis sau rapiţă,
căci cunoşti rîndurile.
Acum vine pusul rfisadului. Locul
unde vreai sfi pui rfisadul trebue sfi fie loc
uscat şi nu băhnos, poate sfi fie loc nfi-
sipos, petros sau şi lut nfisipo3, dar’ sfi
nu fie păment greu. Rfisadul se poate
pune ori toamna în Septemvrie ori Octom­
vrie ori primăvara în Aprilie până la înce­
putul lui Maiu. Eu cred că-’i mai bine
primăvara de pus, dar’ înainte de aceea
trebue se ari cât se poate de adânc. Rfi­
sadul, dacă ’l-ai scos, apoi îi tai puţin
Pag. 183
din capele rădficinilor şi apoi pui planta în
pământul pregătit şi anume în rînduri,
care sfi fie depărtate una de alta de 35
de centimetri, ear’ în rînd planta trebue
sfi fle încă 30 — 35 centimetri depărtată
una de alta, deci vine aşa pusă ca păpuşoiul.
tn anul acesta când ai pus planţa
trebue sfi pliveşti măzfirichea de 2 ori şi
s’o fereşti de buruieni, toamna e mai
bine sfi nu o coseşti, ca sfi nu' degere;
în anul al doilea îusfi pliveşti primăvara
numai odată dacă sâat buruieni, şi apoi
poţi cosi de câte-ori începe a înflori. .
Măzfirichea o poţi da la vite verde,
ori poţi face fân. Dacă vreai sfi hrăneşti
vitele cu măzfiriche verde, apoi trebue s6
o amesteci cu 2 părţi de paie, pentru-că
ea-’i mai nutritoare decât trifoiul. Se
spune, câ vitele tare bine se îugraşe cn
mâzfiriche şi din laptele vacilor hrănite
cu măzfiriche se face tare bun unt.
M . Bendeschl. paroch In Calafindeşti.
R a p o rt general
al
„Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului"
(Urmare.)
La cererea noastră înaltul minister
r. u. de agricultură a binevoit a ne
pune la disposiţie mai multe mii pă­
dureţi meri, peri, gutâi, pruni etc., pe
cari ’i-am distribuit şcoalelor de pomi
din Răşinari, Sibiel, Galeş, Poiana, Po-
placa, Selişte şi Orlat, şcoalei de pomi
din grădina seminarului „Andreian" din
Sibiiu, cum şi unor membri din Răşi­
nari, Selişte şi Tilişca. între membrii
şi unii locuitori din Trămpoele (Munţii-
Apuseni), Mădărat (lângă Pancota) şi Şeu-
lia-de-Câmpie (lângă Mihesi-de-Câmpie),
s'au distribuit şi în anul trecut surcei
nobili de meri, peri etc., dăruiţi noue
de onorabilii membri Ioan de Preda,
advocat şi Alexandru Lcbu, proprietar
în Sibiiu.
Cursul de altoit pomi, proiectat
pentru primăvara anului 1895, din cause
independente de comitet — nu s’a putut
ţinea.
La cerere am dăruit unor membri
ai Reuniunii noastre în pârtii de câte
1— 5 chlgr., în total 115 chlgr. sem d n ţe
de nu treţu ri m ăiestrite, şi anume 66
chlgr. s ă m â n ţ ă de trifoiu, 31 chlgr. să­
menţă de napi de nutreţ, 10 chlgr.
s ă m e n ţ ă de luţernă, in valoare de fl. 68.01.
împărtăşiţi au fost 55 membri cu lo­
cuinţa în Săcădate, Tilişca, Selişte, Mohu,
Sibiiu, Galeş, Aciliu, Avrig, Apoldul-in-
ferior, Pianul-inferior, Gurarîului, Sibiel,
Slimnic, Racoviţa, Şura-mare, Roşia-să-
sească şi Boiţa
Parte pe bani, parte gratuit s’au
distribuit 10 chlgr. sămenţă de cânepă
italiană.
Preţul sămenţelor s’a acoperit din
mijloacele Reuniunii, după-ce comisiu-
 Pag. 184
nea economică comitatensă sub cuvent,
că la budget nu este provăzut — n’a în­
cuviinţat cererea noastră de a n e acorda,
ca în trecut, subvenţiunea obicinuită.
Prin mijlocirea noastră au procurat
sămenţe bune şi ieftine unii locuitori
din Baia-mare, Chişfalău (lângă A.-Iulia),
Cudgir, Dumbrava (lângă Reghinul-să-
sesc), Săsăuşi, H.-Varhely (lângă Haţeg))
Herţegani (com. Hunedoarei), Şopotul-
nou (posta Dalbosecz), Puj, Bedeleu
(posta • Trăscău), • Gyulavărsând (posta
Elek),' Noul-român (posta Arpaşul-infe-
rior), Cristior (posta Brad), Sitabuzeu
(com. Treiscaune), Zoltan (lângă Si­
ghişoara).
La intervenţia stimabilului domn
Ioan Mihaiu, mare proprietar în Batiz
(posta Puszta-Kalăn), am vestit pe cei
interesaţi, că d-să pune în vânzare 2 0
mm. sămănţă de trifoiu de calitate
eminentă.
T o v ărăşiile noastre agricole s’au
sporit în anul expirat cu 2 , şi anume
cu tovărăşia din Sibiel şi Apoldul-român.
în cele următoare extragem datele mai
însemnate din activitatea tovărăşiilor
in 1395:.
To vă roşia din Si'liştc cu finea anu­
lui 1S95 num eri 16 membri. Maşinile,
de carc dispune tovărăşia, s’au folosit
şi in 1895. Averea tovărăşiei este sta­
ţionari.
Tovărăşia din Scbcşul-sdscsc a fo­
losit cu mult succes maşina cu vapor
de îmblătit, cum şi celelalte maşini şi
unelte.
To vă roşia din L aiurdm s’a mărgi­
nit pc lângă uneltele procurate în anii
trecuţi. Uneltele tovăreşiei le-a folosit
un număr însemnat de plugari din co­
mună.
Tovărăşia din G urarîului pe lângă
maşinile avute a proiectat procurarea
unei maşini de semănat.
Tovărcşia din Roşia-săsr.ascd a dat
în folosire maşina de sem enat: membri- I
lor pentru taxa de fl. 1.50, ear’ ne­
membrilor pentru fl. 2.50 la zi. S’a
proiectat procurarea unei „tăietoare de
nutreţ”.
Tovărăşia din Sdcădalc lucrează cu
mult zel la promovarea intereselor ţe-
ranului agricultor.
Tovărăşia din A v riş, cu 12 mem­
bri, .a procurat o maşină de semenat,
a l , cărei preţ, azi este achitat Maşina
s’a folosit de mulţi proprietari şi cu
bun succesi ; . ^ |
Tovărăşia din Sibiel numără 24
membri, între cari 2 femei. Pe maşini
a cheltuit tovărăşia fl. 1 2 0 .— , rămân end
a se provede in a. c. cu uneltele cele
mai neapărate.
Tovărăşia din Apoldul-româncsc nu- j
mără 50 de membri. Prima preocupa- j
FOAIA P O P O R U L U I
ţiune a tovăreşiei a fost, ca după
exemplul tovăreşiei din Sebeşul-săsesc,
să se provadă cu o maşină cu vapor
de îmblătit, ca astfel să se păstreze
pentru tovarăşi marea cantitate de
cereale, ce se transpoartă din comună
pentru folosirea maşinilor de îmblătit»
ce se aduceau din comunele vecine.
Spre acest s c o p ’şi-a acuirat dela firma
»Hofherr şi Schrantz« din Budapesta o
maşină cu fl. 3700.— , plătibili în 4 rate
egale. Maşina pusă în lucrare în ră­
stimp de 2 luni; de zile a adus un
venit de 996 ferdele grâu, din preţul
căruia s’a acoperit prima rată din valoa­
rea maşinii. Tovărăşia a proiectat cum­
părarea unei »grape şi a unui oblu de
fenaţe«.
Tovărăşiile din Sibiel, Avrig şi Apol-
dul-român, la intervenţia noastră, au
primit fiecare câte un aju to r de fl. 7 0 ,
din fondul economic comitatens.
Tot la acest loc ţinem a aminti, că
încercările noastre pe lângă fruntaşii din
Răşinari şi Orlat, de a înfiinţa tovără­
şiile agricole proiectate în anii ante­
riori au rămas fără resultat
(\‘a tirina.)
Ştiri economice.
lîccolta rfv (fiulne în După-
cum 8“ vesteşte din Londra, In multe pro­
vincii din India, mai ales undo a domnit se­
cetă mai îndelungată şi n’ati avut inijloacelă
de lipsă pontru udat scmOnăturile, abia au
dat Ctiv» recoltă Dacă nu va ploua pănu In
Noemvrie nOmânuturile de primăvară vor fi
foarto nlabo. So .susţin*’, că lipsind şi mai
departe ploile, foametea nu so poat;î Incun-
giura, teamă este '-.'i «o vor repeta nnii 1877,
când erupse o foamete foarlc im re Ad *vernt,
câ dela 3 mllioani! de atunci aHtiizt C mili­
oane akre, dfc pământ sflnt întocmite aşa, că
pot fi udate, totodată <i liniile ferato s’au
sporit dela 3 1 * la G*/, milioane mile. Aşa
fiind se crede, ■ă tn acest, an nu vom av6
import de grâne din alte părţi alo lumii, deci
preţul grânelor la noi se va îmbunătăţi.
Sare (cftlnfl. Cetitorilor noştri am
spus Intr'un numer, că In Austria s’a dat la
dietă din partea stăpânirii un proiect de lege,
prin care preţul sării, care se întrebuinţează
pentru vite va fi reius. A-um se vesteşte, că
şi stăpânirea ţerii noastre are prelucrat un
proiect, cu scopul de a vinde mai ieftin sarea
menită pentru vite, carc se va pune la des­
batere în dietă Indată-ce va fi deschisă. Sarea
denaturalisată în sşa măsură ca se nu se
poată folosi decât Ja vite, tn Austria se va
vinde cu 5 fl. maja metrică. Se poate, şi noi
credem, că sarea se va ieftini. înse numai
atunci se va bucura poporul de acast favor,
pe când n’a avă vite. Este lucru ştiut, că în
I buesc ţinute In mare cinste, căci altcum p e n e
ţeara noastră dela introducerea legii silvanală
* stăpânirea mâna pe ea. Pentru banii p L ît^ p
din 1879 prăsirea vitelor se tot restrînge.
I vei primi alte lemne, sau apoi banii tn dere-^,
Luându-se cele mai multe păşuni de munte
j aşa după-cum vă sună regulamentul pe
şi plantându-se cu arbori, locurile de păşune
| noi nu-’l cunoaştem. Adresează-te dar* d o m s s -
s’au împuţinat foarte m ult Tot In această
| lui forestier din Bosovtci, care îţi
* mesură s’a redus şi prăsirea vitelor.
! muririle cuvenite.
Nr. 4&
Din traista eu poveţele-
Întrebarea 14.0. Socrul meu a v&nd u t
la ceealaltă fată, la sora soţiei m e le , în tr e a g ă
averea sa, mişcătoare şi nemişcătoare; a f ă c u t
„contract de vânzare. La cartea funduară s ’a
şi întabulat pe numele gineris o şi a f e t e i
lui, fără-ca să ştim noi. Averea este v re d n ic ă
mii de florini, şi Ia acela a vândut-o pe n i ­
mica, a pus în contract 100 fl. şi nici a c e e a
nu ’i-a dat-o, Se înţelege, ca se nu mai c a ­
pete soţia m ta nimica. Moşia o foloseşte to t
socrul până azi. Averea ’şi-a vândut-o d e
8 ani, de atuncia încoace tot cu bine ’1 a ia
rugat, ca se în to arcă averea dela acela, fiindcă
în ziua de astăzi tot el ca proprietar o folo­
seşte; îmi răspunde, că nu să mai face de t i t s
cu ginerile lui. Dacă poţi d-ta judecă-te Ş2
scoate jumătate ce ’i-se cuvine soţiei d -u le -
A b o n en t nr. 8 1 1 0 .
H e sp u n B . Nu poţi face nimics, Daci-
averea e trecută în cartea funduară pe n i-
mele cnmuatei d-tale, fără învoirea e in u ţc d
câştiga nici o palmă de loc.
întrebarea 14.1. Având eu licenţă P -—*
tru vinderea beuturilor, aş dori s 8 o p re d iz
sau transcriu pe un nepot al meu, care t i ^ s r
fiind, ar pută să se deprindă cu această a f i-
ccre. 'Mi-ar pîâcd 85 ştiu, dacă iartă le c -i.
transcrierea acestor îngăduinţe. .
I’rtrtl Sairar*.
R o a p u n s . Confortu legii, lieenţiile -î-
beuturi nu sflnt proprieUito privat4, care î i r
pută preda ori transcrie ca alte tveri. M i*
ântâiu donud a preda licenţa altuia, tre irc e
bo abzici de dreptul carc îl ai, totodsti n e ­
potul, In favorul căruia vreai sfi predai, lireu:.*
este îndatorat a cere licenţă nouă.
prin caro iţi presenţi ubzicerea so a lă tu ri I*
rugaren nepotului; la tot caacl sc va laa ts
seamă abzicerea şi rugarea. Are drept rs»
dnva şi copiii după moartea părinţilor, ca î a -
tr’un mod de moştenite se continue W :iere-t
beuturilor pe basa licenţei dată capstax s .5
familie. în n^m en'1* caşuri ntât vedav.\ f i t
şi băieţii tniuoreni hftnt îndatoraţi a InţUiV-i
Iu termin do 15 zile so.-otite, dola m oartei,
capului de f tmilie, câ doresc a deprir.de
basa licenţiei vinderea beuturilor.
întrebarea 142. Noi avem In p ă d u r e
comunităţii de avere nişte jugăre de pâ-izre-
(holzschlag), de uude plătim diferite soiun c e
lemne cu taxi petitru gradie, adecă: g n z ^ .
coşorobi, căpriori şi altele. Noi plătim şi le r r ^ e
de şindilă cu taxa de 80 cr., dar’ In h c ^ r-
schlag nu putem căpăta de acelea de feL c î
ce au fost s’au lucrat şi nu mai sân t I > - i^
codreni (şumari) nu ne lasă sfară de h o l r -
schlag a tăia lemne, ne globesc. Oare r -
este vre-o lege, că dacă odată am plătit Ic—-
nul se le căpătăm în pădurea comunităţii - - 7 -
şi-unde vom afla, să nu rămânem noi de
în pagubă, dacă nu sflnt tn holzachlag.
A b o n en i'n r. S 9 & 0 .
R e s p u n s . în pădurea co m unităţii c e
avere nu se pot tâia lemne ori-unde, ci
rea se face după anumite planuri, cari e re —
d a Lâ.-
 Nr. 47 A daos la „F O A IA PO PO R U L U I» nr. 47 —1890
ECONOMUL
redactat de I. COSTIN,
p re o t.
Economie înţeleaptă.
Î q numărul trecut am dovedit, că
economul chibzuit este Îndatorat să ţină
socoteală regulată despre economia sa,
dacă doreşte să ştie câştigul ori perderea,
cn care este Impreuuatâ munca. De astă-
dată voiu arăta modul cum trebue com­
pusă socoteala economică.
Cerinţa de frunte la compunerea so-
cotelei economice este, ca din cifrele sau
cheltuiala lucrului împlinit şi săvîrşit, să
scoatem la iveală la fie c a re ram economic
venitul brut. Venitul brut se câştigă din
vinderea productelor fâră subtragerea chel-
tuelilor. Venitul net ori câştigul 11 avem
atunci, când cheltueliie avute cu produ­
cerea se subtrag.
Dacă economul cunoaşte deplin chel-
tuelile avute cu recoltarea unei produc-
ţiuni, poate atla uşor câştigul curat. Din
venitul brut se subtrag cheltueliie, aşa
apoi ne rămâne câştigul net.
Venitul brut se numeşte o sumă
oare-care compusă din vinderra unor pro­
ducte. Aşa de exemplu, când vom sta­
tor! venitul brut al unui jugăr de pă­
mânt Eămânat cu grâu, purcedem ln mo­
dul urm ător: ântâiu calculăm preţul grâu­
lui ; lu al doilea rînd al paielor şi ln al
treilea al plevei. După această formulă
purcedem cu socoteala şi cu privire la
alte producte ori lucrări, fie cultivarea ! care nu-’l lasă sfi poată Înainta. Fără
de vii, lucratul ritului, ori prăsirea vitelor.
Cheltueliie de producere se for­
mează din banii ce se dau pentru ispră-
virea unni lucru, ori dacă proprietarul
Işi socoteşte lucrul Împlinit şi isprăvit.
Adecă toate cheltueliie, fie în bani, fie ln
lucru Îndeplinite pentru scoaterea veni­
tului brut, se numesc cheltueli de produ­
cere. Aş» de exemplu, lucratul unui ju-
g5r de pământ sămânat cu grâu ne costă
următoarele spese: preţul şi purtatul gu­
noiului, aratul, sămânatul, grăpatul, să­
mânţa, plevitul, seceratul, purtatul, îm-
blătitul, vânturatul, aşezatul îu grânar şi
darea pământului; toate aceste se soco­
tesc la cheltueliie de producere.
Venitul curat ori n e t se num eşte
su m a, care o putem scoate din venitul
b r u t şi cheltueliie de producere. Când
v e n itu l b ru t întrece sum a cheltuelilor,
avem câştig din lu c r u ; când însă chel-
tn elile de producere s â n t m ai m ari ca
v e n itu l b ru t, atunci am lu cra t cu perdere.
Aşa de exemplu, dacă pe un
juger de pământ sămânat cu
grâu s’ar fi recoltat 10 hl.,
preţul aceluia să-’l socotim
cu 7 fl. hl................................70 fl.
Ar avă 15 metri-măji paie pre­
ţul 60 cr. .............................9 s
Pleava să o preţuim cu . . 1 „ 20 cr.
Aşaaară venitul brut face . . SO fl. 20 cr.
Pag. 185
Tot cu producerea acestei re­ vestit cu toate cerinţele, prin care se poate
colte s’a cheltuit:
S’a purtat pe pământ 10 cară
lucra.
Economul pe lângă capitalul stabil
gunoiu, în preţ de . . . . 10 fl.
şi nemişcat pururea are lipsă de capital
Sămânţa l 1/, hl. cu 7 fl. . . 10 „ 50 cr.
Purtatul gunoiului. . . J. . 5a — ■„ mişcător, cu ajutorul căruia să cumpere
Aratul, sămânatul şi grăpatul . 6„ — toate trebuinţele ce se poftesc la lucra­
Plivitul, doi zileri cu 60 cr. . 1 „■ 20 „■■■ tul pământnlui. Deci cu economia câm­
Seceratul, legatul şi făcutul cru­ pului se pofteşte capital, stabil şi capital
cilor, 5 lucrători cu 70 cr. .... 3 „ 50 „, mişcător. -
Căratul, îmblătitul . . . . 5„ — „
Fiecare proprietar, ori posesor trebue
Darea păm ântului. . . . 3 „ 50 „
Deci cheltueliie de producere fac 44 fl. 70 cr. să aibă aceste trebuinţe, prin care se ispră­
veşte lucrul' nuinit economia câmpului.
Acum subtrăgând cheltueliie de pro­
Avându-le, este îndaţorat să-’şi statorească
ducere din venitul brut, adecă 80.20—44.70,
, inventarul, din care în toată vremea ştie
rămâne ca câştig curat' 35.50 fl.
Purcezând plugarul pe această cale ce posede. ,
Inventarul în primul rînd trebue sfi
este ln stare să cunoască, care ram din
cuprindă: preţul pământului şi încă spe­
economia lui răsplăteşte şi care hu, lu­
cificat în: arător, rîturi, păşune şi pă­
crul Împlinit. Având această cunoştinţă,
dure. Preţul să socoteşte după jugăre,
îndată este ln stare să ştie, cum poate
după-cum să vinde de regulă în acele ţi­
Îndrepta cursul economiei mai spre bine.
nuturi. tn al doilea rînd Be socotesc
Numai prin socoteală poate desco­
clădirile: casa de locuit, grajduri, şuri,
peri economul proporţia ce este între ve­
grânare, coteţe ş. ’a .‘ Fiindcă clădirile
nite şi cheltueli. Dacă vede, că prin
sânt expuse i stricării din an în an, preţul
multele cheltueli de bani şi lucrul ne^
se socoteşte scăzut cu 2— 3% sut&*
gles nu poate iajunge la câştig, va stră­
După-ce economul ’şi-a pregătit in­
muta proccdura din trecut, suplinindu-se
ventarul despre toată averea: păminte,.
cu alta nouă. Prin registrele de soco­
clădiri, vite, maşini trebuincioase la eco-
teală află ln care ram de economie are
nomisat, producte, sămânilturi, nutreţ, ma­
perdere, şi lndată-ce descopere scăderea,
terii de clădit şi lemne de ars, averea In
poate Îndeplini îndreptarea.
hârtii de stat, acţii ori depuneri de bani
Dacă lri vremile noastre o mulţime
şi în urmă banii gata; trebue să aibă şi
de economi sa ruinează, Intre alte năca-
arătare despre datoriile, ce trebue însuşi
suri şi scăderi sărăcirea şi ruina trebue
b6 le plăteaHcă,
căutată ln lipsa de socoteli. Fără chib­
Proprietarul, care are socotelile ln
zuială ţi socoteală bine. Întocmită, nici­
rlnd despre economisarea din cursul anului,
odată nu va fi ln stare economul sfi afle
Îşi face uşor inventarul cu capătul anului,
unde este primejdia, carc 11 ruinează şi
care Insă n’are socotelile despre econo-
misare, mai ântâiu trebue să-'şi facă in­
socoteală nici-odată nu poate economul
ventar despre avere, apoi să Introducă so-
descoperi isvorul de unde urmează năca­
. sotelile. îndată-cc economul aro inven­
zul, că dinsul pe lângă toată truda şi
tar, făcând asemânarea dintre lucrul din
asudarea ln loc de sporirea averii, tot
anul trecut şi cel de faţă, poate şti oare­
mereu dă îndărăt ca racul. Nici cliel-
care spor ori perdere din munca sa.
tuelile nu se pot regula şi întocmi, de­
Numai aşa poate şti cu siguritateln care
cât acolo şi atunci, câud omul este ln
an are câştig şi ln care perdere, şi că
curat cu venitele. oare capitalul întrebuinţat câtă dobândă
Pentru fiecare proprietar de pământ,
’i-a dat.
care sC deprinde cu lucratul, aceluia, este
Din asemenea procedură cu inventar
o trebuinţă nelncungiurată, ca să aibă îna­
şi socoteli peste an, fiecare ecouom pri­
intea ochilor toată averea sa, de unde să
meşte un indemn ca să-’şi sporească averea,
ştie cum stă. Pentru ajungerea acestui
şi descoperind ceva scădere, cu toată voinţa
scop este de trebuinţă neîncungiurată in­
munceşte ca să o depărteze.
ventarul averii. Pentru conducerea inventarului de re­
in fiecare economie de câmp pămân­
gulă se întrebuinţează cărţi ori registre,
tul formează fundamentul sau basa, pe
care au formă următoare:
care şi cu care se îndeplineşte economi-
sarea, eară clădirile sânt trebuinţe. neîu- Inventar
cungiurat de lipsă, a c e s te dimpreună ,cu pregătit despre starea averii tn anul— luna..........ziua.......
pămentul sânt capitalul, adecă proprieta­ I. P reţu l păm ctuluL
Preţul.
tea, prin care se poate isprăvi munca.
înşirarea obiectelor:
Capitalul de pământ şi clădirile fără 1. 10 jugăre de I. clasă arător . 1500. •
nici o altă învestire sau instrucţie este o 2. 8 jugere rit de cosit . • ■ 800. 2300.
proprietate, care nn poate produce câ­ J I. P reţu l clădirilor.
ştig; dar* îndată-ce este investită cu pu­ 1. ca.s3 de locuit de 12 m. lungă
4 lată . . . • ..................... 1000.— —•—
tere de lucru şi uneltele trebuincioase, ’i-se 2. 2 g r a j d u r i ...............................
dă cerinţa producerii. Din aceste se III. P reţu l vitelor.
vede, că pământul numai aşa se poate 1. 2 părecfci de b o i ..................... ‘
„ „ • 160.— 400.—
; aduce în stare productivă, dacă este în­ 2. 2 v a c i.......................... .....
 Pag 186
IV . M a şin i f i unelte,
1. maşină de îmblătit . . . . 155.—
2. 2 c a r ă .................................... 64.—
3. unelte din g r a j d ..................... 16.—
V. P reţu l grânelor.'
1. 20 hl. grâu . . . . . . . 126.—
2. 10 c u c u r u z ............................... 40.—
F l. P reţu l sem cnăturilor.
1. 19 jugăre g râ u .......................... 880.—
2. 4 jugăre săcară.......................... 80.—
VII. P reţu l nutreţelor.
1. 6 clăi fân .......................... ..... 170.—
2. o claie p a i e ............................... 40.20
VIII. M a terii d e clă d it.
1. 30 b â r n e .................................... 20.—
I X . B a n i dep u şi.
1. La „Arieşana“ .......................... 98.60
X. D atorii.
1. La banca „Economul'' . . 1000.—
2. Starea « T e r i i .......................... —.—
S. Dapă Bubtragerea datoriei ro­
mâne a v e r e : .......................... —.—
Aceasta este procedura cea mai sim­
plă după-cum poate fiecare econom sfi-’şi
pregătească inventarul moşiei sale.
ApSrarea altoilor contra iepurilor.
Fiecare pomolog ştie foarte bine,
câtă pagubă fac aceste animale fără saţ
In timp de iarnă şi frig mare In gră­
dinile de pomărit. Adese-ori şi pe lângă
cea mai mare grije străbat la altoi şi iac
atâta stricăciune, mai aleB In meri, Încât
nici nu oe pot repara. Adese-ori oste­
neala de mai mulţi ani, cade jertfă şi
pradă nesaţului acestor pribegi ai câm­
purilor.
Aşa fiind, economul strâduitor şi
sirguincios Încă din toamnă trebue sfi se
ingrijaască cum s&-’şi scutească pomii şi
sfi ţină departe dela altoii sei iepurii.
Spre a scuti altoii se folosesc mai
multe moduri, dintre cari mai bune şi
Îndatinate sânt următoarele:
Trunchiul altoilor din toate părţile
se cuptuşeşte In paie, spini, crengi de
stejar ori bălii de cucuruz, lntr’o aşa
Înălţime, câ şi dacă ar cădfi zăpadă mai
mare, iepurii 6e nu poată ajunge la truachiu
sau ramurii altoilor. Materiile scutitoare
se leagă şi strlng foarte bine prin aţă
sau sfoară, drot ori vlăstari de răchiţi.
Când nn s’ar lega destul de strîns,
mai ales paiele, iepurii chinuiţi de foame
şi frig — mai ales unde sânt rari pomii —
desfac legătura şi totuşi rod coaja acelora.
Bone Bânt legăturile cu trestie şi
drot, acestea dacă se leagă pe mai multe
locuri nu pot fi desfăcute prin iepuri.
Timpul cel mai potrivit pentru legat
este vremea ploioasă de toamnă, când şi
aşa economul n’are Îmbulzeală de lucru.
Se poate în urmă folosi pentru scu­
tirea pomilor tineri amestecătură de că-
tran, sânge de vite, bilegă de vite şi var.
Când se pregăteşte acastă amestecătură
cu care se ung trunchiurile altoilor, sfi
se aibă bună grije, ca partea de cătran
sfi fie foarte puţină. Dacă s’ar pune mai
mult, această materie tare poate strica
trunchiul fraged al altoilor. ' aduna gunoiu mult nici bun.
FOAIA P O P O R U L U I
Sângele şi balega de vite dimpreună
—.— cu varul stîns pentru ungerea trunchiului
—.—
235.— altoilor este şi de altcum o materie
foarte priincioasă şi bună. Aceasta scu­
— .— teşte pomii de unele boale, cum e pecin­
160.— ginea, de altâ parte ucide o mulţime de
insecte, adecă stlrpeşte oufile acelora.
—.—
Cultivatorii de pomi ştiu destul de bine,
960.—
că scoarţa crepătâcitâ şi rugina de pe
— pomi adese-ori serveşte de adăpost parte
210.20 pentru unele insecte, parte pentru oufile
acelora.
20.— Ungându-se pomii cu materia acea­
sta de o parte sttrpeşte toate insectele,
98.50
de altă parte nici iepurii nu lăcomesc la
roaderea coajei unsă.
1000.—
6083.70 Altoii se vârueac cu această meste-
cătură toamna, când este zi mai frumoasă
5083.70
şi călduroasă, ca sfi se poată usca pe
scoarţa pomilor. Dacă s’ar vărul, când
inghiaţâ, fiindcă nu se poate usca pe
coaja pomilor, atunci crepăţând se des­
face în părţi mici de pe altoi şi zădarnic
ni-a fost tot lucrul.
Fiindcă apfirarea altoilor scuteşte
pe pomologi de pagube, datorinţa fiecăruia
este ca sfi-’şi apere cu grije bună pomii
de animalele stricăcioase.
Despre Îngrijirea gunoiului.
Dnpă aratul şi lucratul pământului,
după buna tngriiire şi creşterea vitelor,
in al treilea rlnd, urmează păstrarea folo­
sitoare şi Îngrijirea gunoiului. Gunoiul
este o materie unBuroaBă, prin care se
pot îmbunătăţi holdele şi riturile, prin
care pomi, bucatele şi legumile dobândesc
putere şi Be fac mai roditoare.
în economie gunoiul este foarte de
lipsă, căci pămintele slăbite numai prin
dtnsul dobândesc putere de a da recoltă.
Productivitatea atîrnă dela înţelepciunea
economului cum ştie înmulţi şi păstra
această unsoare folositoare pentru recolte,
în ţerile din Apus, această unsoare este atât
de preţuită, încât anume sânt fabrici In
care Be fabrică gunoiu ei sfi vinde pe
meter măji. Aceste popoare, cum sânt Fran­
cezii, Nemţii şi Englezii, au o cunoştinţă
foarte mare atât în ceea-ce priveşte facerea
gunoiului, cât şi cum sfi-’l folosească după
natura pământului. Ştiu mai departe, că
in fiecare pământ care plantă se potriveşte.
Noi şi in această cunoştinţă sântem rfimaşi
indfirfitul altor neamuri.
La îngrijirea gunoiului sânt mai de
lipsă următoarele cerinţe:
1. Sfi ştim face sau produce gu­
noiu mult.
2. Sfi-’l ştim păstra in putere bună.
Gunoiu mult se poate produce prin
vite multe, prin aşternuturile regulate, la
ce trebuesc paie sau ogringi, adecă rfi-
măşiţe de plante şi din nutreţul vitelor.
Poate cineva sfi aibă şi vite multe, Însfi
dacă nu le grijeşte aşternutul tot nu poate
Nr. 47
Economul sirguincios prin aştemutu-
rile mai dese dobândeşte doufi foloase, ântâiu,
că vitele îi sânt mai curate, prin ce sânt
scutite de multe boale, a doua, că dobân­
deşte şi gunoiu mai mult.
De loc nu se poate primi de buni
fapta acelor economi, cari tot aştern go-
zuri pe gozuri, apoi numai la trei sau
patru zile scot gunoiul de sub acelea. Aceasta
de loc nu este faptă Înţeleaptă, de o parte
că vitele se bolnăvesc foarte uşor in atâta
aer stricat, de alta li-se slăbesc picoarele
stând tot in murdărie. Precum omul na
poate suferi aerul corupt şi stricat, întoc­
mai nici vitelor nu le este spre sănfitate
grajdurile pline de mirosuri stricăcioase.
Nu aceasta este calea sau proce-
derea prin care Bfi se câştige gunoiu bun,
ci alta, adecă in toată ziua ttfi se scoată
câte de 3 ori aşternutul de sub vite.
Scoţându-’l se aştearnă de nou alte paie
sau ogrinji, prin ce şi vitele se cresc mai
sănfitoase, tari şi curate; dar’ şi gunoiul
se sporeşte. Deci aceasta este calea cea
mai potrivită, pe care poate economul
spori gunoiul prin vite.
Gunoiul aruncat din grajduri, sfi se
pună tot pături şi pe aceste pături se
pune cu mult folos câte o pătură de pă­
mânt câte de o palmă de groasă. Grămada
de gunoiu sfi fie aşezată pe faţa pămân­
tului, ca Bfi aibă căldura de lipsă pentra
dospire, ca gazurile sfi străbată prin aceste
pături. ,
Din propria experienţă ştiu, că gu­
noiul aşezat in groape, câte de 2 metri
de afunde dela faţa pământului — cum
unii zic — de loc nu este corfispunz&or
scopului, ca sfi putem produce gunoiu bun.
Gunoiul aşezat in asemenea groape şi în
umbră ajungând intr’un lac (tfiu) de apă,
n’are căldura de lipsă pentru dospire, ci
acolo stă rece fără sfi poată trece prin
inferbinţare în putrfijune s’au fermentaţiune.
Numai atunci se poate produce gunoiu
bun, când locul unde se adună este la
soare, intre asemenea Împregiurări se face
in putere, căci se află in dospire sau
căldură.
Cine doreşte sfi aibă gunoiu in pu­
tere, acela işi va face loc bun pentru
păstrarea şi tngrijirea aceluia. Totdeauna
când se scoate gunoiul din grajd acela se
pune in rinduri, apoi se calcă bine, şi când
ajunge grosimea de 3 pâlmi, se pune
pătura de pământ pe dtnsul. Dacă în­
cepând dela faţa pământului urmăm tot
asemenea această lucrare, atunci facem
prin înţeleapta grijire nn gunoiu bun.
Părţile de var, cenuşe şi funingine sân t
unele materii care îmbunătăţesc gunoiul,
chiar din această causă asemenea materii
economii trebue sfi le aşeze pururea pe
gunoiu.
Acel econom, care aruncă cât se
poate de iute s’au repede gunoiul din
grajd şi crede, că curăţirea grajdului este
o sarcină neplăcută, încât doreşte sfi se
 Nr. 47
dântuească şi s6 scape pe dtnsa, nici-când
nu poate avfc gunoiu bun, căci nu-’l gri-
jeşte cum se pofteşte.
tn numeroase sate de ale noastre
trebue s6 vedem gunoiul colea la uşa
grajdului pupuiat, încât abia pot eşl din
grajd bietele vite, in alte locuri este arun­
cat şi restilat prin curte şi giurul graj­
durilor, ear’ ln alt loc această unsoare
ţi bogăţie este aruncată ln dreapta şi ln
stânga fără nici o grje. Din păstrarea
şi grijirea gunoiului se poate cunoaşte,
care este economel bun, şi pentru care
este economia câmpului o greutate. Eco­
nomul care Îşi grijeşte gunoiul, duce colea
iarna sute de sânii dela 8— 12 vite, ear’
leneşii abia pot negri câteva petece de pă­
mânt tot cu atâtea vite. Holde bogate
şi recoaltă Îmbelşugată poate avă numai
icel plugar, — unde pămintele sânt slabe,
— care ştie Bporl, păstra şi gunoi pămin-
tele după toate regulele.
Aşa, plugarule române, dacă doreşti a
arfe cucuruz gros ln tulfiu (bălie), grâu
greu la spice, sfccară tufoasă ca multe
fire dintr’o singură ufim&nţă, atunci pe
m m ea ploioasă, chiar şi ln mijlocul verii
tocmeştf-’ţi gunoiul. Adună colea după
seceriş multe gozuri şi paie de aşternut,
coseşte ierburi de mohoară, tot ftlul de
plante, 86 ai ce aşterne.
Toamna când cade frunza de pe pomi,
cum eate vremea de faţă, pune pe copilaşi
ti o greble, s£ o adune, aşcază-o şi o scu­
teşte dinaintea vremii, apoi pune-o colea
sub cele vite, adună cu slrguinţă plante
4e aşternut, că vei avfc gunoiu mult.
Sosind zilele grele de iarnă, mai lasă
cele neveste lângă furcă şi caier, ear’ tu,
frfiţioare, mergi şi-’ţi adună ln rlnd gră­
mada de gunoiu. Nnmai aşa te vei putfc
făli colca pe vremea purtatului de gunoiu
câte sute de sănii au tras cei boiţi lungi
de coarne, laţi In şele şi groşi la bărbii.
La economul de câmp: numai truda umple
punga, căsciritul şi durmitul, lasă sterpe
bolde, ritul.
R ap ort general
al
Reuniunii remine de agricultură din comitatul Sibiiului".
(Urmare.)
Trecând după cele premise la activi­
tatea primei »în so ţiri de credit sistem
R aiffeisen*, din Roşia-săsească, trebue
se anticipăm, că am ăsurat împregiurări-
lor locale, însoţirea a lucrat deja în pri­
mul an cu destul succes. Capitalul de
fondare al însoţirii este fl. 400; depu­
neri spre fructificare a avut 2. Din lipsa
de mijloace băneşti, însoţirea a contras
dela institutul de credit şi economii
«Albina» un împrumut de fl. 500;
împrumuturi s’au dat cam 50, în sume
ce variază între fl. 5— 90. S’a pus
basă la fondul neatacabil cu fl. 21.76
şi la cel de reservă cu fl. 10.88. Re-
verimentul cassei a fost fl. 1376.60.
FOAIA POPORULUI
La insistenţa comitetului d-voa­
stre, în 1895 s’a pus basă la a 2-a
însoţire de credit sistem Raiffeisen în
harnica comună Apoldul-românesc. Lu­
crările pregătitoare cu înregistrarea fir­
mei, a împedecat activarea până la finea
anului 1895 a însoţirii.
în nex cu această afacere destul
de importantă, punem onorabilei adunări
generale în vedere, că în urma interesu­
lui, ce creşte în publicul român pentru
cassele de credit rurale dupâ sistemul
Raiffeisen, comitetul central a acceptat
ofertul membrului seu, dl Dr. Aurel
Brote, directorul băncii «Transilvania»,
de a tipări în editura Reuniunii noa­
stre traducerea română din limba ger­
mană a renumitului Compendiu de W.
F. R aiffeisen în N euw ied despre »în-
so ţirile de credit», împreună cu in­
strucţiunile şi formularele, traducere
autorisată din partea autorului şi efec-
tuită de dl Dr. A. Brote, care n’a con­
diţionat alt onorar pentru traducere,
decât se ’i-se pună din lucrarea tipărită
15 exemplare la disposiţiune. Preţul
tiparului se va considera ca investiţiune,
ce sc va restitui din venzarea broşu­
rilor. Până la finea anului 1895 acest
op n’a eşit de sub tipar.
în 1895 am continuat a împăr­
tăşi pe alţi membri din prăsilă gali-
ţe lo r de soiul Plunout Rocks.
îngrijirile şi ostcnelele comitetu­
lui d-voastre dc a înfiinţa o pepinieră
de v iţă am erican ă, ca astfel se se
preîntim pine incalculabilele daune, ce
se vor causa în viitorul destul dc apro­
piat vierilor români din comitat, prin
răspândirea tot mai mult a philoxerei
— cu regret trebue se mărturisim, că
până de present n’au dus la scop. S au
făcut ce c drept, primele încercări cu
sămenarea viţei numite Riparta şi So-
lonis pe un teritor neîngrădit din gră­
dina şcoalei din Apoldul-român, cedat
spre folosire de fruntaşii comunei. Să-
menatul a reuşit foarte bine, însă din
causă, că grădina a rămas şi mai de­
parte neîngrădită — viţele răsărite au
fost nimicite prin vite. Comitetul cu
toate aceste îşi va ţină de datorinţă
a face to t posibilul pentru acuirarea
unui loc potrivit şi mai aproape de
centru, pentru înfiinţarea unei pepiniere
de viţă americană şi a unei şcoale de
pomi.
Causa organului Reuniunii, după-
ce n’a sosit nici în anul expirat răs­
punsul ministerial la cererea noastră
pentru o subvenţie de fl- 500 anuali
— se află tot în stadiul cunoscut ono­
rabilei adunări generale din rapoartele
anilor premergători. De altfel publica-
ţiunile şi afacerile noastre de interes
general au fost tractate cu destulă
prevenire de *Ecottotn-ulK, adaus la
»Foaia Poporului«.
Pag. 187
Cu referire la partea, ce tractează
despre econom ia de instrucţiune, sub­
venţionată de comitat din raportul no­
stru pro 1894, de astă-dată ne luăm
voe a arăta, că onorabila comisiune
economică comitatensă, contrar cererii
noastre insistente de a ceda o parte
din subvenţia de fl. 800 pentru sala-
risarea unui in stru cto r la şco ala eco­
nom ică de. m odel a com itatului, care
să dee instrucţiune şi în limba română
şi în consecuenţă, la acea şcoală —
până se va pute înfiinţa în locul celei
din Răşinari alta — să fie primiţi şi
elevi de naţionalitatea noastră — a creat
la început 4 stipendii şi anume unul
de fl. 400 şi altul de fl. 200, menit
pentru tineri absolvenţi de 2 respec­
tive 4 clase gimn., cu scop de a se
perfecţiona la vre-o şcoală specială su­
perioară din patrie şi 2 de câte fl. 100,
pentru absolvenţi ai şcoalelor elemen­
tare, cu scop de a se perfecţiona la
şcoala economică din Mediaş, la care
stipendii Insă nereflectând nici un aspi­
rant, comisiunea a escris un nou con­
curs, creând numai 2 stipendii, şi anume
unul de fl. 600, pentru absolvenţi de
gimnasiu şi frecuentanţi ai academiei
agricole din Magyar-Ovâr, ear’ altul de
fl. 100 pentru şcoala din Mediaş. După
informaţiunile noastre, stipendiul de
fl. 600 s’a oferit tinărului Onisifor
(Oprea) Bcju din Selişte. Despre sta­
diul în care va întră această afacere,
ne vom lua voe a face menţiune Jn
raportul nostru pro 1896.
M aşina de săm ân at, proprietate
a şcoalei de instrucţiune desfiinţate, s’a
dat şi în 1895 spre folosire în mod
gratuit, membrilor Reuniunii noastre.
în causa preţului vitelor de rasa
»Pinzgau«, făcusem menţiune în rapor­
tul nostru trecut, că la terminul de
1 Septemvrie 1895 s’a solvit rata a
Il-a cu fl. 2131.49. Puţinii restanţieri
cu rata a Il-a şi a IlI-a, in puterea unei
hotărîri a comitetului, după-ce la repe-
ţite ursorii n’au satisfăcut obligamen-
tului, sânt daţi în judecată.
Cuptorul de uscat poame sistem
»Cazenille«, ce este zidit în piaţa din
Sălişte, şi stă sub îngrijirea tovărăşiei
agricole de acolo, în iipsa recoltei de
prune, — în anul 1895 n’a funcţionat
de loc.
în ceea-ce priveşte întrebarea trans­
misă nouă de onorabila adunare ge­
nerală : » Cum s i se facă, un m anual
asupra agriculturii, tnanual potrivit
trebuinţelor şi înţelegerii ţeranilor no­
ştri?*, comitetului d-voastre, deşi s’a
ocupat cu insistenţă de această afacere,
nu ’i-a succes a ajunge la un resultat
positiv.
La cerere am pus la disposiţiune
câte un exemplar al statutelor Reu­
niunii şi al tovărăşiilor agricole, cu scop
 Pag. 188 V FOAIA PO P O R U L U I
de a se crea asemenea instituţiuni în
Viştea-inferioară, Cărpeniş (Munţii-Apu­
seni), *Telciu (Năseud) şi Ilva-mare (lângă
Rodna-veche). , vânt, că fărina importată din Ungaria n’ar fi
Comitetul central, învitat de frun­
taşii din Cincu-mare, de a servi cu po­
veţe Ia lucrările pregătitoare ale coma-
saţiei hotarului de acolo, prin mijloci­
rea membrului Reuniunii dl Ilie Dopp,
autorul broşurii instructive despre :»Co-
masare«, n’a lipsit pe petenţi de con­
cursul seu. s exporteazâ tocmai în Austria. Regulamentului
La invitarea comisiunii economice
comitatense, comitetul a delegat din
sînul seu pe dl D r. A. Brotei care în
calitate de representant al Reuniunii, a
luat parte la desbaterile comisiunii în
ceea-ce priveşte articolul de lege XII.
din 1894 despre »agricultură. şi de­
spre poliţia de câmp*. în vederea im-
piortanţei acestei legi, prin care se re­
formează toate referinţele economice,
Ia intervenţia comitetului, ziarul »Eco-
nomuU şi «Foaia Poporului« a pu­
blicat întreagă traducerea romănă a ei,
însoţindu-o de folositoare poveţe privi­
toare la aplicarea ei.
(Va timi.v)
E c o n o m i o.
înştiinţare-
(Pentru p r jjit o iii dc vite).
I’rin rosTiptul ca data 25 Septemvrio
a. c., nr. 51870, înaltul minister r. u. do
agricultură, no puno in vedere, cil cu scop
do a pe pulă puno fn lucrare nrt, do lege XII.
din 1894, cn privins la prfwila vitelor şi ast­
fel a-’i d? acestui ram o extindere mai mnrc,
a instituit 9 i n B p e c t o r n t c d i s t r i c t u a l e
In afaceri dc p r ă s i la v i t e l o r .
Aceste sftut: districtul B u d a p e s t a ,
P o z s o n y , S zo inba t h o 1y, Tim işoara (pen­
tru comitatul: Timiş, Trrontal, Băcs Bodrog
şi Caraş-Severin); Oradea-mare (pentru comi­
tatul: Biliaria, Arad, Ceosd, Bichiş, II;ijdu şi
Sabolci); C a s o v ia ; Sigketul- Martnafici {pen­
tru comitatul: Maramureş, Ugocsa,
Ung şi Bereg); C lu j (ppntru comitatul: Coj-
ocna, Sălagiu, Solnoc-Dobâca, Bistriţa-Nâsăud,
Murăş-Turda, Ciuc, Odorheia şi Turda-Arieş)
şi Sighişoara (pentru com itatul: Târnava-mare
şi mică, Alba-inferioară, Hunedoara, S i b i i u ,
Făgăraş, Braşov şi Treiscaune).
Drept inspectori districtuali sQnt nu­
miţi pâuă acum: In Budappsta: Sierbân Jânos,
Io Caşovia: Kobza Săndor, tn Oradea-mare:
Mâkâ?y Ferencz, în Cluj: Tulogdy Soma, In
Sighişoara: Bartok Geza şi ta Sighetul-Mar-
maţiei, ca suplent: Brezovay Istvdn.
Toate aceste inspectorate districtuale
sflnt subordonate şi etan snb imediata con­
ducere a ministrului de agricultură.
Ţinem de cuviinţă a aduce la cunoştinţa
celor interesaţi aeeastă disposiţiune ministe­
rială.
Sibiiu, 17 Octomvrie 1896.
Comitetul central al BReuniunii ro­
mâne de agricultură din comitatul
Sibiiului “.
«.
Ştiri eeonomiee.
iA ip tă contra f a rin ci d in Unga­
ria . ÂDtistiile comunale din Boemia sub cu­
destul de bine controlată din punct de vedere
sanitar, că ar conţină materii stricăcioase să­
nătăţii, au hotărîtă ca toată fărina care se duce
acolo din Ungaria să fie supusa la controla
medicilor sau veterinarilor cercuali, pentru
care examinare importatorii vor trebui se plă­
tească o taxă anumită. Este ştiut, eă cea mai
multă fărină din ţeara noastră morile mari o
boem ’i-?e dă explicare, ca-şi-eând s’ar face
controla cu scop ca să se pună pedecă impor-
tulai de fărină din, UDgaria. în Uug&ria ho­
tărîrea boemă a produs mare supărare şi se
susţine, că măsura B’a luat din pisma şi pa­
tima ce ar fi avându-o Cehii contra Unguri­
lor din cause politice sociale. Economii şi cu
deosebire producătorii de fărină poftesc, ca
guvernul să iee măsurile de apărare faţă de
Boemi, cari lovesc tocmai în cea mai preţioasă
marfă de export. Dacă nu s’ar pută altcum,
atunci să aplice aceeaşi procedură faţă cu
mărfurile care se impoaită la noi din Boemia.
Foile economico din Ungaria scriind despre
această Imprcgiurare între altele poftesc:
.Aşteptăm dela fiecare tconoin patriotic, că
nu vor cumpăra po viitor: waţine, postav,
pilt>z.i, cergi, lumini, piele şi porcelan din Boe-
mia. Pe viitor fă nu s-i cumpere nici o marfă
care ar vrnl dm ţearr., undo îşi bat joc de noi. j ben dş i în sinro dulce. în tr’o asem enea czz:i
Agenţii boemi trebuo respinşi, nime tă nu fitee ! ministrul de finance aro adusă o hotâjrîre iii
cu ei de votbâ. Societatea ungurească dove­
dească, că esto de?tul de puternică ca ee-'şi
apere intensple faţă cu ori-şi-cine, fiind «celo
interesele ţerii*. Adevărat, că p<in examina­
rea şi controla prt-scrisă do catiă diregătoriilo
boeme importul fcriiici ee împedecă în măsură
maro şi *ă Închide cel mai proţios piaf do
care fo bucura până acum fâxina exportată
din ţeara noastră.
R azele Ii/ivtt/en. „Ntw-Ycrk He­
rald 14 aduco o ştiro M*nsaţioisalâ, că un cola­
borator dela acest ziar ar fi vorbit cu lultson
marele inventator şi descoperitor al lucrări­
lor electrice, acesta a declarat: câ prin mi­
jlocirea acestor raze orbii pot se-'şi redobân­
dească vederea, fie cât de îoaintată scăderea
vederii sau îm bftiânită orbirea. Edison în­
suşi a lăcct înccrcare cu doi orbi şi prin
mijlocirea razelor amintite ’i-a succes deplin
a Ic reda vederea.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 14^. Am cumpărat dela nişte
proprietari din comuna mea o avere (moşie),
şi moşia aceea se află pe numele părin­
ţilor lor. Părinţii lor au răposat şi urmă­
torii folosesc p.cea moşie de 40 ani şi nu au
mai făcut împărţeala să li-se pună Ia funduar
pe numele fiecăruia, la fundaar stă pe nu­
mele părinţilor lor. Contract am făcut cu ei
în toată forma, nnmai nu-’l pot înainta Ia
fundaar. Abonent nr. 8110.
Respuns. Ai să mergi la notarul co­
munal şi să cei să facă inventare şi scrisori
de moarte depă răposaţii stăpâni din cartea
fnnduară, — pe temeiul cărora vei cere per­
tractarea lasămentulni. La notarul public, care
va ţină pertractarea, te vei duce şi d-ta şi i spuse în „Economul8 nr. 44 poţi vedă în c a re
vei arăta contractul ce ’l-ai legat cn urmă- j locuri cât trebue să se plătească pentru daj^es
j beuturilor,
torii celor morţi. *
Nr. 47
Întrebarea 144, Mi-’am deschis o p r ă ­
vălie sau boltă mică în comuna n oastră; a râ n ­
daşul regaliilor pofteşte ca eu sS plătesc dare
după tot zâharul cât numai aduc din oraş.
Pofteşte mai departe, ca eu sS-’i fac cunoECat
totdeauna Ia 24 oare după-ce aduc m arfa se
înştiinţez şi plătesc 6 cr. de tot chgr. de zăhar.
Nu pricep cum vine arândaşul de beu tu ri şi
cere asemenea dare.
Tulgies. s. P.
Respuns. Darea de za har se dă de
regulă pentru încassare cu alte d-iri. Aşa fiind,
arândaşul d-voastre are drept să poftească ca
să ’i-se facă cunoscut de regulă 24 o*rt? d a p î
ducerea zăharului în comună şi poate pretinde
se ’i-se plătească dare de 6 cr. după fiecare chgr.
Întrebarea 145. în anul acesta ave-d
multe mere am pisat (zdrobit, tocat) mai muk?
buţi ca să produc oţăt dia acelea. A rS n d ifd
de beuturi Yenind Ia faţa locului, fiindcă *i s
spuse, câ en am de gând b8 fabric vin c*
mere, pofti sS-’i plătesc dare de beuturi. An
drept arândaşul să poftească, dela m ine iii
ceva, când mustul do mere este m enit p e i r ;
oţăt şi nici prin minte nu-mi vine se fabric vii.
Tîuţ r . Gr.
R â s p u n s . Sub vin de poame le-x-a
statoreşte o beutură, caro trebue se treacă prii
fermentaţiune regulată, la care se mai adizr*
şi zăhar. Nu tc poato pofti dare după mast:!
de mt ri>, care este menit pentru oţăt, ori ii
auul 1894 nr. G2.1G0. undo spuno apriat, ri
nu so poato lua daro pentru mustul de pos^e-
N’ai Bo porţi grije do arândaşul d ărilo r d?
beuturi; ducă totuşi te-ar supăra ori a r peru
să-’i plăteşti spune-’i să te Bilească prin âr^ irx
întrebarea 146. Venind In zilele txe-'r:*
din altă comună cu carul aducând 8s d C'ii
moară, au eşit Înaintea mea doi Jidovi din -ard
nostru, nt’au oprit în drum căutânda-’m
scormonindu-’mi doamăruntul tot carul.
spus, că ei ţin darea beuturilor şi li-s'& yşzx
că oamenii noştri cAnd vin dola m oară
rachiu din satul vocin, deci !i păgubesc. V?
rog a-’mi spune au drept arendatorii se o p r e a ţi
în calo oameni cinştţi atunci când ei v r e i ; ?
Satunou-du-stis. T. 1'.
R e s p u n s . Arândatorii îndreptăţiţi c~2
culesnl dării de consum pot controla ca sk t z
bh aducă beuturi din alte comune prin ce i r
fi păgubiţi, fiindcă atunci ei perd darea care
li-so cade lor. Ori-cine aduce beuturi d:n il:
cerc do dure, trebne să plătească d are de
consum. N’au avut însă drept Jidovii te
oprească In Ioc şi să-’ţi cerce earuL In afa­
cerea aceasta ministrul de finance a d a t o h >
tărîre în 1894 nr. 2). 446 prin care z ice:
arendaşul n’are drept a opri carlle p e r s a ­
nelor private ca s l le cerce.
întrebarea 147. Cumpărând fructele d 3
viia unni econom din comuna vecină tn
dc 30 fl., am cules-o eu. Din roadă am ar~ î
3’/<, hectl. must, după care regalistul cere se-'i
plătesc 14 fl., altcum nu sânt iertat a în tre ­
buinţa vinul. în anul trecut încă am cum ­
părat recolta, după care am plătit num ai ca
şi ori-care proprietar.
Murăş-Uioara. * Ioan d u n g a ţi'
Respuns. Conform legilor de c o n s c a
nu eşti îndatorat a plăti decât 1.01 fi. do p a
flecara hl. de must, adecă după 3 ^ hl. 3 ti.
54 cr. Dacă arendaşul doreşte se-’ţi facă n e ­
dreptate, fă arătare Ia direcţiunea financiara,
prin care pofteşte respectarea legii. Din c e le
 Nr. 48 A daos la „F O A IA P O P O R U L U I” nr. 48 —1890
■ puternică, ca sfi se adune o putere de f
ECONOMUL
redactat de I. COST IN,
p re o t.
Munţii noştri.
Din cea mai depărtată vreme stră­
bunii noştri români aşezându-se în ţinu­
turile muntoase, care le-am erezit noi,
s’a deprins cu mineritul sau băieşitul.
Călfitorii, cari au avut ocasiune a
străbate ţinuturile noastre muntoase, cari
prin dorinţa de a şti ceva din trecut, s’a
interesat de vieaţa poporului muntean, a
putut auzi din tradiţie, că munţii conţin In
sinul lor minerale preţioase, care oare-când
erau exploatate.
Multe semne se află pe culmile, la-
torile şi văile muntoase, care toate dove­
desc, că munţii bogaţi In minerale cum
este aurul şi argintul, fer şi aramă erau
exploataţi de străbunii noştri. Adevfirat, că
metodul lor de lucrare era cu mult mai
simplu, dedât cum se Întrebuinţează ex­
ploatarea astăzi ; dar’ lucrul este uşor de
Înţeles, fiindcă atunci nu era atât de Îna­
intată ştiinţa mineritului.
Străbunii noştri după-cum semnele
dovedesc, lucrau minele din faţa muntelui
în adâncime, n’aveau canaluri şi tunele
pe unde se scoată In linie dreaptă petrile.
I)e regulă străbateau cu lucrul numai în
munţii, cari conţineau petrii bogate în
minerale preţioase, ca aşa şi pe lângă me­
todul lor simplu bc poată alege cu de­
plină uşurătate partea folositoare.
Mulţi dintre cetitorii noştri abia din
auzite ştiu, că nici-odată mineralele pre­
ţioase nu se află curate de sine stătă­
toare, ci pururea vin amestecate una cu
alta, foarte rare sflnt Împregiurările, când
icl-colea se găseşte printre petri aur na­
tural. De comun lnsfi aurul vine In pe­
tri mestecat cu argint, plumb, aramă.
Prin lucrare In usine şi topitoare se aleg
deosebit după clasă mineralele una de alta.
Pentru mulţi dintre locuitorii mun­
ţilor, minele de metale lnlocuesc holdele
de grâne. Precum dau hrană plugarilor
şesurile mănoase de pe suprafaţă, Întocmai
aşa dau minele poporului aşezat la munte
din sînnl acelora. Poporul plugar nu-’şi
poate secera decât odată holda sa in cur­
sul anului, minerii însfi de regulă în toată
luna au secerişul, după împregiurări, când
mai bogat când mai slab.
Nemărginită este bogăţia ce conţin
munţii în sinul lor, mulţi dintre poporul
nostru îşi câştigă pânea de toate zilele
din exploatarea şi despicarea petrilor me­
talice.
Vestea despre bogăţia acestor munţi
din Transilvania şi Ungaria, cari cuprind
in sine metale preţioase într’o mfisură
mare, deja a străbătut şi in America.
După-cum facem şi cunoscut
printr’o ştire, deja s’a pornit o mişcare
bani, prin care sfi se exploateze în mfi­ I clasificat grijirea şi supravegherea pădu­
sură mai extinsă minele din munţii noştri.
împregiurarea aceasta este vrednică
de a fi apreciată cu deosebită atenţiune
şi grije. Privită din punct de vedere
economic, trebue sfi nu ne scape din ve­
dere, ci sfi o ştim întrebuinţa pentru fo­
losul nostru.
Dacă capitaliştii americaui, englezi,
austriaci şi ungureni sAnt hotărîţi lntr’a-
devfir, după-cum se vesteşte prin ziare, se
adune o mulţime de bani pe calea de ac­
ţiuni pentru exploatarea minelor de aur
din Transilvania, atunci noi putem fi si­
guri, că capitalul va cerca terenul pentru
exploatarea minelor în mijlocul nostru.
Evenimentul aceasta la toată întâm­
plarea este vrednic sfi fie studiat de mi­
nerii noştri. De un lucru putem fi deplin
asigurat, că exploatarea se va îndeplini pe
teritorul munţilor noştri. După-cum se
vede din descoperirile făcute până acum
la ţintă sflnt luaţi Munţti-Apuscni.
Noi Românii avem doufi ţinuturi mai
bogate In mine, al Abrudului şi B*ii-mari.
Proprietarii de mine şi bâieşii din aceste
provincii trebue sfi fie cu bună luare
aminte la cele ce se petrec, ca la vreme
Bfi fie bine pregătiţi.
După părerea noastră primul lucru
ar fi, ca toate teritoarele unde se pot
' 'vitregă, care l»i caliceşte prin nepricepere
exploata minele sfi se afla In proprietatea
muntenilor noştri. Lrgea minelor din ţeara
noastră este cât se poate de liberală. Scru­
tătorul sau descoperitorul de mine, se
poate face proprietirul minelor, fie acele pe
teritorul ori-şi-cui.
Societatea acţionară, care se inten­
ţionează a se compune, vrând a Începe
exploatarea minelor, va ti conîtrtusă se
cumpere mine, ca sfi se facă proprietar.
Presupunând, că muntenii noştri se vor
lngrjl ca sfi fie dlnşii proprieiari, socie­
tatea va Intra la Învoială şi tocmeală, din
care tîrg muntenii vor putfc câştiga fru­
moşi bani.
Fiind întreprinderea menită pentru
ţinuturile muntene, care Intre ori-şi-care
împregiurări câştigă, ar fi lucru înţelept,
ca şi proprietarii noştri de mine, precum
băieşiii, sfi-'şi cumpere din acţiunile lnte-
meindei societăţi Prin fapta aceasta de
o parte încuragiază capitaliştii străini la
întreprindere pe teritorul lor propriu, de
alta înşişi se fac proprietari, dia- care
causă sflnt interesaţi ca exploatarea sfi
ae îndeplinească cinstit. Prin asemenea
procedură Încuragiază şi pe alţi capitalişti
la asemenes intreprinderi. Din toate aceste
primul folos 11 trage poporul muntean,
cărnia ’i-se dă lucru şi isvor de traiu.
Poporul nostru muntean are motive
temeinice sfi se bucure de asemenea veste,
care ţinteşte a-’i tinde mod de traiu. Stă­
pânirea vitregă prin legea pădurăritului
a lipsit poporul muntean de doufi isvoare
de câştig: păşunatul şi industria de lemn.
Pag. 189
Când a compus dieta această lege, a
rilor de munte întocmai sub acele regale,
ca celeia de şes, deşi referinţele de traiu
ale poporului se deosebesc foarte mult.
Poporul de munte are lipsă neapfi
rată de păşune ca sfi poală ţinfc vite, căci
aceste îi sflnt isvoarele de traiu. Nu tot
aşa sflnt cerinţele poporului de pe câm­
puri şi şesuri, care are holdele mănoase,
căci acele ii asigurează traiul.
începând cu anul 1889 de când s’a
făcut legea de pădurărit, adevfirat că pădu­
rile sflnt mai bine grijite; dar’ tot aşa este
lucru cunoscut ca dela prăsitul vitelor po­
porul muntean este aproape oprit. Dela anul
amintit tot mereu se reduce prăsitul vi­
telor de o parte, că aproape toate păşu­
nile de mnnte s’au plantat cu pădure, de
altă parte preţul ridicat pentru păşune şi
gloabele sau pedepsele dese au constrîns
poporul sfi abzică de prăsitul vitelor. Tot
asemenea purcedere se urmează faţă de
poporul, care sfi deprinde cu industria de
lemn. Deci poporul muntean este sărăcit
In mod sistematic.
Poporul ajuns între asemenea Im-
pregiurări vitrege, fără Îndoială trebue
sfi se bucure, când se vesteşte că din altă
parte a lumii, diu America fericită se
ivesc luceaferi, cari voesc a da lucru şi
pâne muntenilor striviţi de o stăpânire
şi rea voinţă propriii sei cetăţeni.
Întâmplarea, care astăzi ni-se pove­
steşte prin ziare, care a străbătut Ia lu­
mină şi se rfispândeşte, care ne preve­
steşte o întreprindere de un cuprins foarte
mare, fără nici o Îndoială pentru noi este
de Însemnătate mare.
Noi putem ti In curat cu un lucru,
că dacă se v» adeveri dc adevărată ştirea,
atunci ori-şi-cum va trebui sfi se facă În­
ţelegere cu muntenii noştri, cm In lipsă
de mijloace mai puternice lucră după-cum
pot minele.
Muntenii noştri sfi fie Înţelepţi şi
trezi, ca se poată trage dobândă din îm­
pregiurarea ace*»ta, ca sfi se poată da
minţirii proverbul: Munţii noştri aur
poartă, noi cerşim din poartă ’n poartă.
Darea puştilor şi vânat.
La dorinţa unora dintre cetitorii
noştri, le dăm lămuririle mai de lipsă pe
scurt din legea art. XXIII: 1883 despre
darea puştilor.
Notarul comunal este însărcinat a
conscrie din comună toate puştile cu una
şi doufi ţevi, atât cele care nu se folosesc
decât pentru siguranţa căsii, cât şi cele
care se întrebuinţează la vânat.
Proprietarilor de puşti li-se dă prin
antistia comunală o şedulă, în care se
face înştiinţarea de lipsă, care se subscrie
cu mâna proprie. Nu sflnt îndatoraţi a
plăti dare pădurarii şi gornicii de câmp,
 Pag. 190
juraţi în slujbă prin diregătorii mai înalţi,
scutinţă o dovedesc prin atestatul de ju­
rământ.
Studenţii dela şcoalele de pădurărit
sânt îndatoraţi a plăti numai jumătate
dare de vânat.
Proprietarul sau arândaşul unui te­
ritor şi fâră bilet de vânat poate sttrpl
fiarele sălbatice. Asemenea n’au lipsă
de bilet de vânat vânătorii chemaţi din
diregătorie pentru stîrpirea fiarelor săl­
batice.
Pentru puşca cu o ţeve se plăteşte
în tot anul dare 1 fi., pentru cea cu două
2 florini.
Darea de vânat este statorită pentru
întreg anul cu 12 fl., ear’ pentru 30 zile
6 fl. Anul vânatului să începe cu 1 Au­
gust şi să sfîrşeşte cu 31 Iulie.
După-cum s’a amintit, înştiinţările
despre puşti se face cu vorba ori în scris
pe şedule. Făcându-se cu vorba înştiin­
ţarea, şedula o complineşte notarul cer-
cual. Acest bilet sau şedulă trebue se
cuprindă: numărul puştii, fie aceea cu una
sau două ţevi, locul proprietarului, şi dacă
doreşte a vâna cu puşca vreme de un an
ori 30 zile.
Aceste declarări se pun la controla
publicată ln casa comuuală vreme de 8
zile, ca fâcându-'i-se cuiva nedreptate se
poată recura. Recursurile contra neln-
dreptăţirilor ivite se dau la inspectorii re­
geşti de dare.
Listele de dare se pregătesc după
însemnările sau declarările amintite, care
se lnmauuează proprietarului pentru plătirea
dării până ln 31 Iulie. Dupâ-ce ’i-se
predă lista de dare, proprietarul este În­
datorat a o plăti In vreme de 15 zile,
din contră se lncasseazâ prin oficiile admi­
nistrative fâră cheltueli şi camătă de în­
târziere. După-ce proprietarul a plătit
darea, ’i-se dă bilet de plâtirea dării pen­
tru puşcă.
Antistia comunală este îndatorată
asprn prin ltge a supraveghia poporul din
comună, ca nimenea să nu ţină puşcă fără
înştiinţare şi plfttirea dării. Toţi aceia
dintre locuitori, cari ar ţină puşti fără
înştiinţare descoperind antistia este înda­
torată a face arătare la inspectorul de dare.
Membrii din antistia comunală, dacă
nu ’şi-ar împlini datorinţa pot fi pedepsiţi
prin pretorul cercual dela 5— i5 fl, dar’
judecata aceasta se poate apela.
Pedepsele de bani ptntru transgre­
siunile aceste se împârţesc în modul ur­
mător: Ys parte se dă pîrîtorului, Vs
parte statului, ear’ y s parte comunei în
care s’a săvîrşit transgresiunea.
Aceste sânt poveţele şi cerinţele mai
de frunte din această lege, care trebue
să le cunoască cetitorii noştri.
FOAIA P O P O R U L U I
Grijirea grajdurilor.
îndată-ce vitele nu mai umblă la
păşune, şi până nu s’a ivit gerurile, sântem
sîliţi a ne apuca de întocmirea grajdurilor.
Locul unde viMe au se petreacă vremea
peste iarnă trebue întocmit, ca în acela
se aibă deplină odihnă.
Cerinţele cele mai de frunte în ceea-
ce priveşte aceste clădiri sânt următoarele:
să fie zidite în loc sănătos, destul de largi
înalte şi să fie cât se poate de scutite
contra frigului.
Grajdurile să se clădească în locuri mai
uscate ceva mai ridicate dela faţa pămân­
tului. Pămintele mocirloase pline de ume­
zeală unde mucegaiul se încuibâ uşor,
nici-odată nu sânt potrivite pentru clă­
direa grajdurilor.
Lumina încă este o trebuinţă pentru
grajdurile sănătoase; dar’ aceea nici-odată
se nu între în faţa vitelor.
Dacă vitele au destul spaţiu, sau loc,
unde să se poată Invîrtl şi culca, dacă
grajdul este destul de mare, atunci se poate
păstra de o parte mai bine curăţenia, de
alta un aer mai bun şi nu sânt expuse
aşa uşor la bolnăviri.
Cu deosebire podilele de sub picioa­
rele vitelor trebue aşa Întocmite, ca nu
cumva rele fiind, între acelea să-’şi frângă
picioarele.
Ieslea In care se pune nutremântul,
asemenea se grijeşte, ca să fie bună şi
curată, destul de sua dela pământ, ca se
uu trrgă miros grcn din pământ şi aşa
de largă, ca se poată mânca cu ticneală
dintr’Insa.
Căldura este o cerinţă de frunte
pentru grajdurile bune, este foarte de
lipsft, căci numai aşa se pot ierna vi­
tele cu mai puţin nutreţ şi sântem ln
stare a le nutri, ca se fie ln carne bună.
Poate fi nutrirea cât de îngrijită, pot primi
vitele nutreţ cât de bun, dacă le lipseşte
căldura şi le chinue frigul, stau lângă
iesle amorţite şi negrindu-le pieha, se
Întoarce părul pe dînsele
PAreţii buni fiind, părţile cele mai
însemnate din grajd, de aceea trebue să
grijim când se clădeşte sfi nu se afie
în dînşii găuri, şi crepături prin care sfi
poată străbate frigul.
Fiind de atât de mare însemnătate
graidul cald pentru prăsirea şi iemstnl vi­
telor, economul are datorinţă sfi lipească
grajdul atât din lăuntru cât şi din afară,
ca să nu poată străbate gerul într’însul.
De oare-ce grajdurile nu pot fi lipite
pe vremea când s’a început gerul, când
adecă pământul nu poate fi frământat,
căci înghiaţă, această lucrare trebue ispră­
vită înainte de ger. Grajdurile în partea
din lâuutru pot fi lipite şi cu balegă.
Păreţii grajdurilor prin partea din
afară se pot încungiura cu bâlfi sau tulei
de cucuruz, şi cu paie, ca aşa să fie scutiţi
de vânturi.
Nr. 48
Dând nutreţul vitelor, obloanele tre­
bue încuiate cu destulă băgare de seamă.
Ce atinge outrirea sfi se observe
regulele cele mai potrivite, ca sfi nu se
îndoape ieslea cu nutreţ ca să nu-’l poatâ
alege şi mistu\ vitele.
Economul îaţelept, având bună grije
de grajd, va puf& ierna viMe foarte uşor,
ba pot fi nutrite cu nutreţ şi mai slab,
dacă au comoditate şi căldura de lipsă şi
pe lângă toate aceste vor fi sănătoase şi
frumoase.
Adunare generală.
Dela Reuniunea agricolă din Ioc
primim spre publicare următorul rap o rt:
Duminecă, In 3/15 Noemvrie a. c. (la
orele 1 1 a . m.), „Rtuniwiea română de a g r i­
cultură * din comitatul Sibiiului ’şi-a ţ*nut a
VlII-a adunare generală ordinară Îq comuna
Tilişca.
La această adunare au fost represent* te
comunele: Galeş, Rodul şi Siliştea; durere,
celehlte nu au fost nici priu câte un mem­
bru represeutate.
Comitetul central a fost representat prin
preşedintele D-m etriu Comşa% secretarul V.
Tordăşianu, controlorul E m il Versariu, mem­
brul tn comitet Ioan C hirea , vicenotar In
Selişto şi membrii lîardoşi , fost inspector r e ­
gesc de şcoale ş;. Orleay func consist, dia
Sibiiu.
Din S&lişto au luat parte protopresbit*-
rul I)r. Nicolau Miior, primpretorul P e tra
Drngits, doi învăţători, membrii I. Juga, func­
ţionar la casfia do păstrare, silvicultorul s a -
prem Sztlca K. şi pădurarul O. Borcea; d ia
Galeş notarul comunal şi Invoţătorul, e a r 'd i a
Rod notarul comunal şi uh o o n o m ; com una
Tilişca a fost representt'â prin întreaga in­
teligenţă şi vre-o 50—GO economi.
Presidentul tn cuvâutul do deschidere
expune pe scurt istoricul Întemeierii reuniunii
agricole, însemnătatea ş» isprăvile făcute d e
aceasta; despre exposiţia de vite, ţinută în a ­
inte cu 5 ani In comuna Tilişca, resultatele
folositoare ce s’au constatat cu- acea ocasie
Intru înaintarea economiei dc vite; recomand*
economilor îmbrăţişarea po lângă acest ram
economic cu deosebire, cultivarea mai b u n i
a pământului şi îndeosebi a fânaţelor d in
pădure, îmbrăţişarea culturii pomilor, p riin -
cioasi In această regiune, ceeH-ee ar av6 d e
urmare crearea unui nou isvor de câştig,
aduce de exemplu pe comuna învecinată C a-
cova, ai cărei locuitori nrin negoţul de poama
fac câştiguri însemnare.
Roagă deci pe cei de faţi a lua p a rte
la dezbaterile ce vor uiiua asupra acestor în ­
trebări economice; In u> ina acestora declară
şedinţa de deschisă, rugând pe secretarul a
expune pe scurt isprăvile făcute de com itetul
reuniunii !n decursul anului 1895.
Secretarul, expune cu deosebire părţile
mai însemnate din raportul anului 1893.
După raportul secretarului, presidentul
pune la ordinea zilei punctul 3 din program ,
discursul despre cultura fânaţeior şi a poa­
melor, şi roagă membrii şi pe economii d ia
loc a lua parte activă la acest discurs şi x
expune fiecare experienţele bune, rele ce &
făcut In economia sa. C i introducere la a e ea -
stă disensiune voiu premite următoarele:
0;upaţiunea de căpetenie a economilor
comunei Tilişca este cultivarea fânaţejor în.
pădure şi spre lauda lor fie zis, câ fânaţele
 Nr. 48
$11 pădure ale Tilişeanilor, din toată margi­
nea sflnt cele mai îngrijite. Nu numai nutre­
ţul, ci şi cerealele de primăvară, ce ei le
prcduc îa scele locuri, atât ca cantitate, cât
şi ca calitate pot concura cu cerealele cele
mai de frunte, produse la câmp. Fiecare
proprietar Îşi are locul eau moşia comasată
imprt’giurul râlaşelor, o parte diu aceea este
menită pentru cultivarea cerealelor: grâu de
primăvară, orz, ov&, in şi crumpene; alta
este pe»tru nutreţ, şi restul, pidure. Acestea
fiind toate bine îngrijite şi cultivate, îţi f-ice
impresionea, trecătorului priu acele locuri,
că nu te ai afla nu în pădurile din marginea
Ardealului, ci îu regiunile bine cultivate ale
Elveţiei. Economii noştri cu privire Ia re-
caisitele economice au rămas tot pe lâogă
cultivarea primitivă; ei nu cunosc încă ma­
şinile agricole, sămfinţele de nutreţuri măie­
strite etc.
Peutru de a face aevea, ca acestea p i-
mSnturi se. poată coueura sau emula cu pri-
Tire la productivitatea şi frumseţea lor cu
cele elveţieue, trebue să s'ăraim cu dinadin­
sul pe lângă economii noştri, ca Be îatroducă
şi ei cât mai curfind invenţiunile economiei
moderne. L i acest scop Insă vom pută ajunge
numai prin dese îitruuiri agricole şi prin în­
fiinţarea de tovărăşii agricole.
Presidentul vorbi pe larg despre modul
cultivării fău»ţ*lor în pădure.
Asupra celor de-făşurato de president
se încinge o dosbatero foarte instructivă, Ia
care iau parte )}i mai mulţi economi din
comună.
Membrul reuniunii, Nic. Neamţu, spune
cum h’a întroduB în Sălişte grapa de fânaţe,
care pe lângă o ta x i mică o dă spre folomro
şi nemembrilor; aceasta unealtă este mai cău­
tată decât toate celelalte recuiBito do tovă-
rvşii. Sjiuno cum a foloait grapa la un ffinaţ
«terii, care duyă 2 —3 aui s’a îmbunătăţit.
Veteranul părinte Iosof din Tilişca ex*
puno cum d-*a u experiat. Ia o moş e îa pă-
duro, unde erau m.v multe isvoare, că îm ­
prăştiind apa peato finaţ, acela a’a îmbună­
tăţit în mod îndemnat.
(Va urma.)
I l - î i p o r t ţ x o n e r a .1
al
„Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului".
(Urmare ţi fine.)
Deascmenca comitetul a fost re­
presentat prin presidentul şi secretarul
Reuniunii Ia compunerea »statisticei
economice* a ţerii, impusă prin articolul
de lege VIII. din 1895.
«Reuniunea agricolă săsească ar­
deleană*, în zilele de 2S Septemvrie —
2 Octomvrie.a. tr., ’şi-a serbat iubileul
de 50 de ani ai existenţei sale. La
serbările şi exposiţia arangiată din acest
incident, Reuniunea noastră a fost şi
ea representată prin presidentul, vice-
presidentul şi un membru al ei.
In decursul anului trecut, comite­
tul ’şi-a permis a abona pentru Reu­
niune următoarele organe de speciali­
tate: »Land\virtschaftliche Blătter« din
loc, «Erdelyi gazda» din Cluj şi «Der
illustrierte Thierfreund* din Graz.
între marinimoşii dăruitori ai Reu­
niunii noastre din 1895 se num ără:
FOAIA POPO RU LUI
Onorab. institut de credit şi economii
»A lbina« din Sibiiu, care a binevoit a
ne pune la disposiţie un ajutor de
fl. 100; dl Ioan Cosma, notar în Vale,
cu un ajutor de fl. 5 şi înaltul minister
r. u. de agricultură, care ni-a dăruit
20 exemplare din broşura «Peronos-
pora viticola*, cu scop de a se vinde
cu preţul de 30 cr. exemplarul în favorul
cassei reuniunii noastre. Din această
vânzare, până la finea anului 1895, s’a
încassat fl. 4.76 prin onorabilul proto-
p retor din Mercurea şi Sebeşul-săsesc.
Prin comitetul Reuniunii s’au dat
publicităţii în 1895: rescriptul ministe­
rial, prin care a însărcinat comisiunea
de observaţiune a plantelor de lângă
academia agricolă din Magyar-6vdr, ca
să stee la disposiţiunea celor intere­
saţi şi se constate prin experimente
felul semenţelor; rescriptul privitor la
expedarea prin postă a ploştelor cu
licuide; rescriptul basat pe studiul făcut
de ancheta ministerială în causa mor­
bului viţei de viie numit «G om m ose
B acillaire* ; rescriptul ministerial, adre­
sat tuturor autorităţilor, în care se trac­
tează despre morbul «ciuma sau co-
le ra p o rc ilo r» ; rescriptul despre fa­
vorul, ce se dă m înătorului vitelor
im portate sau a celor menite pentru
exposiţii sau pentru tîrguri de vite dc
prăsilă cu premii, favor de a călători
pe clasa a IlI-a în mod gratuit; re­
scriptul, prin care se pune în vedere,
că înaltul minister pune la disposiţia
produccnţilor do vin de poame în mod
gratuit şi pe o durată de 3 săptămâni,
10 bucăţi m ori dc norm andia cu
tcascu ri, cum şi 3 cazane de fert spirt,
sistem K rizanic; programul exposiţiei
dc vite de prăsilă, arangiată de «Reu­
niunea agricolă transilvana» in Cluj;
s’a atras atenţiunea proprietarilor asu­
pra rcscriptului ministerial, prin care
sc aduce la cunoştinţă, că din tur­
mele statului din Miniş să vend mai
mulţi vieri de măngăliţă (cu perul creţ)
cu preţul redus de fl. 36, solvibili in 3
rate ; diferite rescripte ministeriale re­
lative la venzări de vite de prăsilă
(tauri, vaci) etc.
încât priveşte afacerile n o astre
interne, ne luăm voe a Vă notifica, că
în decursul anului 1895 comitetul cen­
tral a ţinut în total 10 şedinţe, în cari
s’au resolvit 144 obiecte (la protocolul
de exibite au întrat 207 piese). 8 din
şedinţe s’au ţinut sub conducerea vice-
presidentului, ear’ 2 sub a presiden-
tului, care, din căuşele cunoscute, abia
în Aucrust 1895 s’a reîntors în mijlocul
5)
nostru.
tn anul 1895 am avut durerea a
constata trecereala cele eterne a mem­
b r i l o r ordinari: Nicolae Topârcean, pa­
roch în Apoldul-de-jos; Ioan lridon,
econom în Apoldul-de-sus; Petru Flo­
Pag. 191
ria», paroch în R acoviţa; Ioan Ohniţ,
comerciant; Nicolae Cuşută, econom,
ambii din Sebeşul-săsesc; Ioan G. Pop,
advocat în Sibiiu; Ioan Steflea, proprie­
tar în Selişte şi Nicolae Roman, comp-,
tabil în Bistriţa.
Numărul total al membrilor, con­
form consemnării de sub II. este: 1
membru fundator, 1 onorar, 10 pe
vieaţă, 413 ordinari şi 47 ajutători;
în total deci 472 membri.
Cu privire la av erea Reuniunii ra­
portăm urm ătoarele:
Din raţiociniu este evident, că în
decursul anului 1895 s’a realisat un
venit de fl. 757.46, ear’ cu restul
cassei din anul 1894, în sumă de
fl. 927.94, un venit de fl. 1685.40.
Din isvoarele proprii ale Reuniunii
a incurs suma de fl. 1456.76, ear’ re­
stul de fl. 228.64, a incurs precum ur­
mează: fl. 5, dăruiţi de membrul Ioan
Cosma, notar în Vale; fl. 100, e aju­
torul institutului de credit şi economii
»Albina«; fl. 100, ajutorul comitatului
pentru premiile exposiţiei de vite;
fl. 4.76, este preţul incurs din venzarea
broşurei «Peronospora viticola», dăruite
de înaltul minister cu scop de a se
vinde cu preţ redus, ear’ fl. 12, este
preţul vânzării broşurii «Legea veteri­
nară*.
Sumele dela in tra te le raţiociniului
în comparaţie cu budgetul dau urmă­
torul resultat:
M ai m ult încassat, ca preliminat
la titlul I. «Taxe dela membri« cu fl. 32;
la titlul II. »Interese după depuneri»
cu fl. 11.82; la titlul IV. «Venite extra­
ordinare» cu fl. 81.76, ear’ venitul dela
nrul curent 5 cu fl. 6.88, n’au fost
preliminat.
Sumele dela «Eşitele» raţiociniului
în comparaţie cu budgetul dau urmă­
torul resultat:
M ai m ult sp esat ca preliminat la
titlul I. «Distribuire de sămănţe« cu
fl. 9.16; la titlul III. «întruniri agricole»
cu fl. 1; la titlul IX. «Tipărituri dife­
rite« cu fl. 5.20. în total deci sa spe­
sat m ai m ult ca preliminat cu Jl. I5-3&-
Cu privire la percepţiuni se con­
stată, că nici la. un titlu nu s’a încas­
sat vtai p u ţin ca preliminat.
M ai p u ţin sp esat ca preliminat:
la titlul II. «Procurarea şi distribuirea
de cărţi agricole« cu fl.25.25; la titlul
VI. «Spese de cancelarie etc.« cu fl.
8.16; la titlul VIII. «Distribuire de pomi
altoiţi» cu fl. 4 ; la titlul XI. «Pentru
pepiniere« cu fl. 36.50 şi Ia titlul XIL
«Spese neprevăzute» cu fl. 5.99; în total
deci fl. 79.90.
Cu privire la super-erogatul dela
titlul I., ne permitem a observa, că în 1895
ne-am provăzut cu o cantitate însem­
nată de sămânţă italiană, din care o
1 parte s’a vendut cu fl. 6.88, ear’ restul
 Pag. 192 ^FOAIA P O P O R U L U I Nr. 48

4. A încuviinţa învestiarea unei susţin, că petrile noastre ar fi mai bogate în

’l-am distribuit în mod gratuit; la acest { A

titlu deci s’a trecut budgetul numai cu
fl. 2.28; mai departe dela titlul III.
cu fl. 1, că unele din întrunirile din
anul trecut s’au ţinut în mari depărtări
de centru d. e. în Săsciori etc.; super-
erogatul dela titlul IX. cu fl. 5.20, a
provenit din împregiurarea, că la rapor­
tul general al a. tr., am adaus şi rapor­
tul juriului exposiţiei de poame, prin
ceea-ce crescend raportul în volum, s’a
urcat şi preţul tiparului. Supcr-eroga.tul
real a l anului 1895 deci este cu fl. 8.48,
sume corespunzătoare în tractatul «în­
soţirile de credit« de W. F. Raiffeisen.
5. A vota mulţumită onorabilului
institut de credit şi economii «Albina»
pentru ajutorul de fl. 100.
Din şedinţa comitetului central al
n_.Reuniunii române de agricultură
o din
comitatul Sibiiului a, ţinută la
temvrie 1896.
Demetriu Comsa, y 7
president.
Victor Tordăsianu,
aur chiar şi decât cele din California. Scăde­
rea adevărată, că minele noistre nu se află
în 8ta*e înfloritoare o văd In lipsa capitalu­
lui exploatator. îndată-ce minels dela Roşia,
Ruda şi Băiţa ro r fi exploattte şi lucrate cu
putere deplină, pricepsre, şi interes de câştig, vor
aduce dobândă îmbelşugată. Capitaliştii mari
cred, că pentru aceea nu sQat exploatate minele
aceste cum s’ar cuved, fiindcă în iin te t lumii
i j j 2p Sep­
nu sQnt cunoscute. Se spune, că capitaliştii
americani atudiând minele noastre, le afli
Intr’o măgură de bune cu cwle dia C*lfomi*T
deci sflnt hotărîţi a alu aa un capital puternic
acţionar pentru exploatare. în scurtă vreme
1 7

pentru care ne rugăm se ni-se dee s e c re ta r .
îndemnisare.
La fondul neatacabil am adaus in­
Ştiri economice.
teresele cu fl. 40.82, cum şi fl. 100, taxa
în so ţire a in d u s tr ia ş ilo r r o m ă n l
solvită de membrul fundator dl A. P.
d in S ib iiu . în 22 Noemvrie st. d. a ţi­
Barcianu. Capitalul acestui fond cu 31 nut această însoţire o adunare extraordinară
Decemvrie 1895 s’a urcat Ia suma de generală, în care s’a hotărît cu unanimitate, că
fl. 997.19. Suma de fl. 778.76 ni-a întreprinderea negustorească Începută do în­
soţire ee va contopi ln societatea comercială
rămas în bani gata.
La »posiţiuni investiţionale» am Concordia.
Terenul comercial caro l-’a cucerit înso­
trecut sumele încassatc din preţul vitelor
ţirea în scurtă vreme, Imbrăţoşarea călduroasă
de rassa »Pinzgau«, cum şi suma ad­ a Indeprinderii, colonisarea pesto 20 de comer-
ministrată înaltului minister, drept rata a
c:anţi In comune, sflnt toato a şi împregiurâp,
Il-a, apoi spesele cu fl. 22.85, din cariÎncât cu puteri'e modeste co dispune însoţirea,
fl. 20 este preţul timbrului ccrut dela nu putea 8at:sfico deplin cerinţelor do negoţ,
locurile competente pentru obligaţia care din zi In zi tot mai In larg ceic se exti»d.
Dacă însoţirea industriaşilor cu capital
extradată dc noi despre ratele preţului
modest, a fost In stare a cuceri şi ştirul in­
vitelor, ear’ <1. 2.85 sGnt spese de teresul multora la negoţ, atunci noua so.'ietato
porto ctc.
cu capital do K 0 mii fl. va putis împlini
Raţiociniul cassarului sc alături sub III.
lucrări fonrto mari.
Averea totală a Reuniunii s’a urcat Intelegcnţa şi poporul nostru pretutin-
donea ef-to bino dispus şl pregătit pentru ase­
la fl. 2727.35. Valorile, din care se
menea întreprinderi, d<yi bine a fost aleasă
compune această avere, sc văd din inven­
vremea pentru începutul.
tarul alăturat sub IV., cărui anexăm şi con­ Pentru Btatoriroa cerinţelor contopirei
semnarea colccţiunilor agricole sub V. Întreprinderii moaorinşilor cu noua societato
Pentru anul 1897 nc luăm voe dc B’a nles o comisiune stătătoare do 3 inşi, caro
a supune aprobării d-voastre proiectul j deja a ţi Început înţelegerile do lipsă. Acum
se vede, cA de loc n’a avut totntiu vostaa răs­
dc budget de sub VI. El provede un
pândită prin un< ln ziare cu rea credinţă, că
venit anual de (1. 815, şi spese totale lnsoţirci ar fi licuidat
dc fl. 802, ar remăne deci un prisos
budgetar de fl. 13. La compunerea
C u ltu ra p o m ilo r s p rlfftn ltă . Mini­
budgetului ne-am abătut dela cel pro
strul de Bgricultur.i, pentru promovarea, ridi­
1896 Ia titlul: «Tipărirea de cărţi agri- carea şi răspândirea culturei pomilor a reeer-
cole», unde am trecut suma de fl. 150, cat dir^getoiiile de pădurărit sau silvicultu-
cu scop de a tipări tractatul » Cartea rale, ca In Io:urile menite pentru sporirea să-
mânţelor do arbori se Introducă şi sporiroa
stuparilor săteni« de dl R. Simu; la
sătnânţf-lor de pomi, care servesc pentru al­
titlul «Remuneraţia scriitorului», în ve­
toire. în modul acesta subiectele de altoit se
derea înmulţirii agendelor scripturistice, vor spori tn măgură foarte mare, caci toate
am urcat suma la fl. 75, ear’ drept titlu pepinierele statului de pădurărit vor produce
nou am întrodus: «Pentru 2 viţele de şi sămânţarii de pomi. Până acum nici-odată
rassa Pinzgau» fl. 40, cu scop, ca vi- n’a fost lndestnlitori sămânţarii cultivaţi In
ţelele ce se vor cumpăra pe această ţeară, meniţi pentru altoit, ei mai adese-ori
s’a importat şi din străinătate o mulţime de
sumă, să se dăruească sub anumite con-
subiecte. Prin ordinaţiunea aceasta de o parte
diţiuni membrilor din comunele, unde se vor pută câştiga subiecte de altoit mai
rassa de vite «Pinzgau», nu este res- ieftine, de altă parte se va înlesni tot mai
pânditâ.
mult cultura pomilor. După-cum se spune,
Pe basa celor premise onorabila ministrul are intenţiunea, ca prin acest spri-
adunare generală să binevoiască: gin şi ridicare a pomiicnlturii se poată pro­
duce atâ{ia altoi, ca şi marginile drumurilor
1. A lua acest raport la cunoştinţă. publice se fie plantate cu pomi.
2. A examina şi a aproba raţio­
ciniul anului 1896 şi a ne da absolu­ E xp lo a ta rea m in e lo r d in T ta n sil-
toriul; mai departe a ne da îndemni­ vania. Mai toate ziarele din Ungaria aduc şti­
rea, că mai mulţi întreprinzători cu vederi largi
sare pentru super-erogatul cu fl. 8.48.
din America sunt hotărîţi de a seunlîntro socie­
3. A încuviinţa proiectul de bud­
tate puternică, pentru exploatarea minelor de
get pro 1897.
I aur şi argint din Transilvania. Capitaliştii străini
se va compune o socUtate pe acţii prin capi­
taliştii americani şi englezi, cari vor încerca
a câştiga şi pe capitaliştii din Austro-Ungaria.
Acţiile vor fi împărţite aşa, încât vor pută â
părtaşi şi cu 25 coroane Ia întreprindere.
Din traista eu poveţele.
întrebarea 14.8. Subscrisul Înainte de
aceasta cu doi ani am avut In comuna, urd?
m’am reîntors din alta, drepturile de v en d r.
beuturi, tabac şi sare. Oare aş pută să csp4;
de nou aceste drepturi? Arândaşul e*te comsii
şi so află numai o cârcimă ln s a t
I ’cleag, 189(5. M oi.tr l'a n tlr r a .
R e s p u n s . Dică tn comuna care te
afli r.stizi te-ai deprins cu cârrîm ăritul, po*i tr­
e m a fo-’ţi scoţi licenţă d* vândut £)• uti-ri.
Kug*r*a treliuo se cuprindă următoarei*' set
fxt'fts matiicu;nr so se v«dă că e$ti majore*::
adeverinţă comunală că eşti cetăţe«n »l f i ­
tului şi ai purtare bună, nutnelo, conunu-Ie ş
deprinderea; cana undo doreşti a vin Jo beut-n.
declarat ea care beuturi doreşti a 1« vinde ‘i
undo lo voi păstra; că doroşti a vinde In r ă ­
sură maro ori mică cu păharo; râ însăţi Iz
persoană n u nlt«l va vind»; declarare că cza
pofteşti licenţa po vrome horărtta ori ba: îa
urmă ndover re», că te-ai reai deprins cu
derea beuturilor. Po rogare sft p*»ne un lira-ra
do 1 fl. oară pe toato celolalto «dorerinţe cl:*
do 50 cr. şi nn timbru do 1 11. adtu« In n -
garo ca să pc pună po licenţă. R u g a m t*
trimito h direcţiunea financiară. Mai Sr.'i:s
ar trebui so deschizi o boltiţă, prăvălie, c â ** 1
mai uşor poţi râşt'ga licenţ.1». Indrnrrstrn
cum so po«te câştiga dreptul d« nfg*;e:e:.t
se află descrisă tn aC < ilin d a ru l /\>/>oruJ-n~ d i :
anul 1897, carfi oof*tâ 20 cr. şi so Mii dr v i ­
zare la „Tipografia din Sibiiu.
întrebarea 14.9. Am ua fSnaţ ln c u r­
gi nea unei păduri pe hotarul comunei noastre,
pe care au crescut şi pădure: stejari ţi car­
peni. In anul fV'Wta vrând dir#gătoria cot.s-
nalâ 80 vândă pădurea din acea parte ned»
am şi eu Kmne şi ştejarii de pe p â s e n u i
meu, ’i-a menit spre t0nz*re.
Eu am înaintat o rugare comitetului co­
munal, îa care ’l-an rugat ca să pJoboadâ lemnele
mele I« folosinţa mea. Nu ştiu Insă ce vreau ci
nu mai capet nici un răspuns. P* ce c*le a jn ie-
câtoriei 8â pornesc, ca »ă nu perd lemneî?.
După-cum am ftuzit, comitetul comural
»ează pe un conclus, conform căruia vi:da
toate lemnele de pe hotarul comnnei şi buni
Ii bagă In lada comuuală; conclusul nu-’i subscris
de nici nn proprietar al comunei.
Yeseud 1896. A b o n e n tu l n r.
Respuns. Comitetul comunal nu efte
îndreptăţit se hotirască vinderea lemnelor
de pe proprietatea altuia, ci numai de pe
pămintele comunale, dar* şi acele numsi cu în­
voirea inspectorului de pădurărit al comita­
tului. Dacă protestul deja înaintat n’a r folosi
nimic, atunci vei fi silit a începe pîră la ju­
decătoria cercuală regească ori pretură. Cred
însă, că dacă pământul este Intabulat pe d-ta
în toată regula, comitetul comunal n’a îndrszni
să-’şi facă neplăceri şi cheltueli zadarnice,
îndată-ce vei vedâ că îtf prădeazâ lemnele,
prin pretor cere oprirea, eară la judecătoria
cercuală ptreşte pe cel-ce îţi taie lemnele, sub
j pretext că le fură
5
 A daos la „F O A IA POPQBULTJI» ni*. 49 —1896
ECONOMUL
redactat de I. CO STIH,
p re o t.
Preţul grânelor.
Ani dearândul au trecut peste plu­ I poate câştiga nici camăta banilor împru-
garii noştri, când grânele câştigate cu I mutaţi de pe acea moşie. Lucratul scump,
naltă osteneală, lucra şi jertfe de bani,
n'au răsplătit nici-decum lucrul. în vremea I se poate rfisplăti.
de faţă sântem tn ajunul unei bucurii de I
mult aşteptată, căci preţul grâului dela I lora nu putură acoperi deplin toate chel­
seceriş şi până astăzi s’a ridicat cu 2 fl.
la maja metrică.
Dacă unii dintre economii noştri cu 1 îndrăzneala cu ruina totală.
stare şi puteri mai bune, nu s’au grăbit
i Tinde grâul Îndată după seceriş, dacă I au cumpfirat anul trecut şi în vara acea-
nevoile multe nu ’i-a silit peste mfisură,
atunci astăzi pot ridica un preţ destul de
frumos pentru grâne.
Crisa economică, care apfisa preţul
grânelor un şir de ani, sarcinile şi ne­
voile la suportarea cărora au fost con- I firesc este, că pământul sfi se vândă şi
Ktrînşi ecouomii fără de privire ce folos
le dă pământul, nu odată au silit pe mun­
citorii câmpului a-’şi acoperi îndatoririle
şi obligaţiunile prin datorii.
Câud venitele câştigate din produc­
tele şi recoltă economiei n’au putut aco­
peri deplin sarcinile, omul lipsit şi con-
Btrîns a-’şi tmplinl datorinţele, dacă n’a
avut prisos ’şi-a Îngreunat moşia cu da­
toria, numai sfi 'şi-o poată scuti. în mo­
dul acesta, de când n’au avut productele
preţ lndestulitor ca se răsplătească oste­
neala, de când s’a Btricat raportul dintre
mancă şi lucru, datoriile hipotecare a’au
to t sporit.
Luându-’şi cineva osteneala Bfi caute
cărţile fuuduare dela o comună, ai cărei
locuitori se deprind numai cu agricultura,
cari au isvorul de câştig numai din vin­
derea grânelor, cu uimire va afla, că mo­
şiile au Început a se Împovăra cu datorii
mai mari şi multe, do când a scăzut In
mod Înspăimântător preţul grânelor.
împregiurarea de astăzi cu ridicarea
preţului pentru grâu, mai mult poate În­
veseli pe economii cari ’şi-au sporit da­
toriile şi sarcinile pe moşii câni n’avea
grâul preţ; dar’ va scăriţa şi curăţl ca
Însufleţire datoria astăzi, când ’i-se dă
prilegiu binevenit. Dacă anii slabi şi rfii
’i-au sporit datoriile, atunci cei buni tre­
bue 8&-’i ştie folosi, ca sfi-’şi scadă Bar-
dnile de pe moşie.
Economii noştri, cari n’aa fost con-
strtnşi de nevoi sfi-’şi vândă bucatele, can
mai păstrează până astăzi grâu de vân­
dut, au făcut socoteală bună cu Impre-
giurările, deci vor şi lua rfisplătire fru­
moasă.
în anii din urmă stările economice
de loc nu rfispundeau cerinţelor adevfirate.
tn multe ţinuturi preţul pământului chiar
în cursul crisei economice era de totului
scump. Plugarii noştri cumpfirau moşii
Pag. 193
i cu un preţ, care de loc nu era In propor- N e q o t u l si în v e tă to r ii.
I ţie cu venitul ce poate dobândi de pe
acele moşii.
După-cum vor afla cetitorii noştri, acest
articol în toate susţine şi dovedeşte vederile
| Nu odetă plugarii cu puţină moşie noastre, cărora am dat expresiune foarte adese­
1 ridică Împrumuturi dela bănci cu usură ori în coloanele acestei foi, de aceea il şi pu­
| foarte mare, ca se cumpere câte o moşie; blicam cu bucurie. Adese-ori mai deplin poate
convinge şi dovedi persoana din propria expe-
dar’ nu făcea de loc socoteală, că nu
rinţă şi încercare, decât teoria.
Comitetul despărţământului IX. (Oră-
ştie) al „Asocaiţiunii transilvane" a avut
recolta ieftină, deci osteneala lucrului'nu
un gâni fericit când s’a îngrijit, ca pentru
adunarea din Cudgir de astă-toamnă, sfi so
Lăcomia de moşii, când venitul ace-
pregătească disertaţiunea prin care s’au
dat aşa de bune îndemnuri poporului pen­
tuelile lăsară o mulţime de plugari între
tru îmbrăţişarea negoţului.
I Împregiurări Îngrijitoare, ear’ alţii plătiră
Acele îndemnuri sânt adresate cătră
poporul român peste tot. Eu îasfi sânt
Na încape îndoială, că plugarii, cari
ce părere, că adresa asta prea adese ori
e greşită, zădarnică, pe lângă toată bună­
j sta păminte arătoare, cari posed moşii voinţa şi căldura ce o pui intr’insa, căci
I bune pentru cultura grânelor pe viitor, pe poporul Însuşi cam greu 11 mişti cu
I dacă se va mai ridica preţuk grâne- vorba, cu Îndemnuri teoretice: el aşteaptă
]or> __ vor putfc av& sporire în capital pilde, arfitări după cari sfi se iee apoi şi
şi câştig din lucratul pământului. Lucru el pe încetul. Ear’ chemaţi a înţelege şi
numai Îndemnul teoretic, vorba, mi-se pare
I cumpere cu preţ scump atunci, când dă mie cei mai sus puşi ca poporul, cei aşezaţi
prin recoltă venite frumoase, adecă rfis- în mijlocul lui drept candele luminătoare,
plăteţte lucrul. colegii şi fraţii mei invdţători. Cătră ei
Deodată cu ridicarea preţului pen­ mfi şi întorc eu drept-aceea, cu cuvintele
tru grâne Înţelegem sfi Be scumpească acestea, şi pe ei rugându’i se-’şi readune
J moşiile acomodate pentru cultura grânelor, în mintea frumoasele îndemnuri din lu­
asemenea Întâmplare este naturală şi uşor crarea „îmbrăţişaţi negoţul*, se asculte ce
I de priceput. le mai ştiu şi eu spune în privinţa aceasta.
I în anii din armă multe moşii ex­ Vorba vorbă aduce.
tinse erau întrebuinţate parte pentru cul­ Eu sânt învăţător şi — „neguţfitor 1“
tura de plante industriale, parte pentru Cum am ajuns eu şi la aceasta a doua
cultura nutreţului, fiindcă aducea mai bun „titulâ“ a mea, nu e fără iuteres 6fi o
folos decât sfimânate cu grâu. Număroşi afle eolegii mei ce vor ceti această foaie,
chiar şi dintre plugarii noştri au părăsit poate s’or afla unii care se zică: „haid,
cultura grânelor în mfisură mai mare şi tot atâta, sfi fac şi eu o încercare!"
I au căutat se scoată pe altă cale venite Eată povestea mea:
din pămâut. Vfizusfim ani de-a riadul, de când
Schimbându-se Împregiurarea cu pre­ sânt învăţător tn comnnă, cum oamenii
ţul ieftin al grânelor, urmează sfi se din sat Îşi lasă adese-ori vremea bună de
ştie folosi de vreme, întocmai ca neguţfi- lucru şi aleargă la Orăştie, după făină şi
torul cel deştept şi pătrunzător, că apucă alte lucruri mărunte. Fabricantul de făină
şi răpeşte momentul în care poate câştiga. din Orăştie, dl R. Kaess, asupra căruia
Prima şi mai de frunte Îndatorire oamenii dădeau năvală pentru făină in
are plugarul, sfi samene pământul cu grije măsură mai ales mică, ca să :scape de ei,
şi tot cu grâne care rfi3plătesc lucrul. m’a Îndemnat In primăvara anului trecut
Pământul sfi fie lucrat bine, Bfimânţa grâ­ să-’mi deschid o prăvălie de făină In sat.
nelor sfi fie aleasă dintre cea mai sănfi- Eu am zis: bine să încerc. Am făcut ru­
toasă, ca se producă recoltă Îmbelşugată. gare de lngânduinţă pentru prăvălie, si
Preţul ridicat al grânelor trebue sfi am dobândit.
Când au auzit oamenii că eu vreau
fie Îndemn pentra proprietarii de pământ,
sfi fac, vezi Doamne, „boltă" în comună,
ca sfi producă grâne multe prin lucra­
au Început se rldă de mine, zicând că
rea deşteaptă şi bine îngrijită a pămân­
dascălului nostru li lipseşte o doagă! doară
tului. Tot această impregiurare trebue sfi
comuna Căstău e cea mai apropiată comună
incuragieze pe proprietaeii Îngreunaţi cu
de Orăştie (abia 3 chim.), afară de aceea
datorii, ca se muncească din rfisputeri a
din comună la toată dimineaţa merg muie­
se scăpa de acele în vremea cea mai po­
rile cu droaia cu lapte la oraş, şi aşa, tşi
trivită.
ziceua oameni, cine sfi mai cumpere dela
în urmă pentru cumpărarea de moşii
bolta dascălului, când ei în toate dimineţile
şi proprietăţi vremea cea mai potrivită
sânt în oraş!
este In ziua de astăzi, când au preţ bu­ Eu am deschis totuşi prăvălia, şi
catele. Plugarii sirguincioşi şi pricepfi- m’am în c r e d in ţa t in curend, că nu aveau
tori tindă din răsputeri a-’şi spori averile. aşa de mare dreptate „prorocii" mei. Unele
femei întârziind la lucrul câmpului, nu
 Pag. 194
aveau timp se meargă la oraş după făină,
ci începeau se vină la bolta dascălului.
Vfizfind apoi că pânea făcută din această
făină e tot aşa de bună, ’şi-au mai zis:
de ce sS aduc eu făină îu spate din Oră­
ştie şi sS mai perl şi vreme» de lucru,
mergând după ea, când în comună o pot
căpfiţa tot aşa de bună şi tot cu preţul
•din Orăştie?
Şi cu timpul s’au dedat tot mai mulţi
a cumpfiră făină din comună şi nu mai
mult dela oraş.
M’am gândit apoi: după-ce ’mi-am
fâcut de lacru cu făina, luid sfi ţin şi
alte mărunţişuri, s6 vfid ce-o fi ? Şi ca de
încercare m’am pus şi am cumpărat câte
ceva din Orăştie, Însfi nu de sumă mare,
ci aşa zicând ca pe seama casei pe 2— 3
sfiptfimâni. Din cutare marfă de câteva
piţule, din alta ear’, şi toată marfa abia
preţuia câţiva florini, Acasă ’mi-am desfă­
cut-o mai pe o masă, mai pe cuptpr, pe
unde puteam, căci rînduială ca într’o pră-
văl e nu aveam.
Venind unii şi alţii după fiină şi vfi-
zând şi alte-celea, au început a cumpfiră
şi alte lucruri trebuincioase. Se lăţise
vorba prin sat, că la dascălul se află nu
numai făină de vfindut, ci şi alte lucruri
pentru casă, şi oamenii au început a cum-
pfira din toate, ear’ mai Încolo a-’mi cere
chiar şi de acelea, de care nu aveam’ şi
mai ales de acelea, de cari ei îşi uitau
se-’şi cumpere dela oraş! Vezi că şi rfinl
e buu une-ori! Uitarea, nficazul lor, era
bucuria mea!
Eu de ce Întrebau oamenii şi nu
aveam, ’mi-le Însemnam şi trimiteam după
ele la Orăştie şi ’mi-le aduceam, ca sfi
nu vină eară cineva şi sfi întrebe, şi sfi
zică că la bolta dascălului ce cauţi aceea
nu afli!
Aşa am şi adus azi una, mâne alta,
tot puţin, şi din ce vedeam câ trece mai
mult, aduceam şi eu mai mult, până tn
urmă oamenii au zis, că totuşi dascălul
n’a avut gând rCu când a început boltâ-
şitul, căci de cc s8 mai lagh^ţăra iarna,
şi sfi ne rupem mânile vara aducfind din
Orăştie ce ne trebue, când şi tn sat pu­
tem avea tot aşa bnne şi ieftine toate!
Se înţelege că se mai cumpfiră şi acum
din Orăştie destulă marfă!
Vfizfind eu cum stă treaba cu negoţul,
am cerut şi trafică de sare şi tăbac, şi
începând cu 1 Februarie a. c. o am şi
aceea pe lângă altele, şi nu pot zice că-’mi
merge rfiu, din contră: trece marfa din zi
în zi tot mai bine, şi acum am vfizut în­
suşi, că zău au drept străinii când îşi dau
silinţa a-’şi învtrtl banii tn negoţ, căci
banul băgat în negoţ aduce mai mult, ca
cel pus la vre-o bancă ori băgat ta moşie
Pot zice fără sfi mfi tem că greşesc, că
tot florinul îţi aduce pe an alt florin după
el, dacă nu şi doi, ba şi tre i!
Deci, fraţi înveţători, câţi stinteţi aşe­
zaţi definitivi prin comune, apucaţi şi voi
FOAIA P O P O R U L U I
pe calea aceasta, prindeţi îndemnul bun
ce vi-se dă de a îmbrăţişa negoţul, căci
eu, care am cercat şi cerc cu el, vi-o spun
frăceţte, că n ’o sfi vfi căiţi, ci din con­
tră o sfi fiţi mulţumiţi! .
La- îndemnul meu cu vorba, au mai
deschis boite în vre-o 4. comune, parte
dascăli, parte economi, ba chiar şi în co­
muna mea au mai deschis doi traficanţi,
şi nimenea nu zice că ’l-am îndemnat la
rfiu, ci dimpotrivă.
Pentru-că: 1. Prin deschiderea unei
prăvălii, banii ce-’i ai, ti tnvtrţi tot me­
reu, aiucfindu-’ţi dobândă bună.
2. La lucrarea economiei, dară ai
şi economie, oamenii cari tţi trebuesc, li
capeţi mult mai uşor, ca-şi-când nu ai
avea-o. Până n’aveam prăvălie, trebuia sfi
alerg mult până sfi-’mi capfit lucrătorii
de lipsă, de când însfi o am, ’mi-se îm­
bie e i ! Căci de multe-ori trebue omului
ceva, şi tţi cere în aşteptare şi ’ţi-se îm­
bie la lucru, ori tţi Intră tudatft tn brazdă!
Vor zice unii, că ţinfind prăvălie ne-
gligi Invfi{ămfintul. Acelora nu le dau drep­
tate, căci în prăvălie stă şi soţia mea,
care mfi Întrece chiar, dar’ şi afară de
aceea, eu încă pot sta tn prăvălie de ajuns,
căci la sate mai cn seamă seara vin oa-
meuii se cumpere, fiind peste zi la lu­
crul câmpului, şi apoi seara tnvfiţătorul
are vreme, după-ce a gătat cu şcoala.
Mai vin apoi dimineaţa înainte de-a merge
ei la lucru şi tnvfiţătorul la şcoală!
Aşadar’ prelegerile nu au se sufere
uimic prin aceasta!
Că nu poţi ţiufi şi prăvălie şi eco­
nomie, Incă nu are loc, precum am arfi-
tat, căci pe lâugă prăvălie Iţi lucri eco­
nomia mai uşor şi .nai la timp!
Acei dintre fraţii colegi, cari sânt
In comune străine şi nu au economie, o
pot face şi mai uşor,' căci dascălul câştigă
cu dăscălia şi dăscăliţa cu prăvălia, câ­
tuşi de puţin, dar’ totuşi ceva şi ceva e
mai mult ca nimica; apoi tigneala aceea
că ai de toate la îndemână şi nu trebue
sfi alergi când după una, când după alta
la oraş, mai ales dacă sflnt şi cam de­
parte, unde o pui ?
Aceasta e părerea mea, fraţilor co­
legi, şi eu vfi îndemn din inimă sfi Îm­
brăţişaţi negoţul, căci el aduce un câştig
cu mult mai mare ca economia, precum
s’a arfitat cu temeinice pilde în „Revista
Orăşttci“ nr. 43, şi precum am expe-
riat-o şi eu.
Şi eu vfi îndemn pe voi sâ faceţi
începutul, pentru-că cu poporul merge mai
greu sfi faci porneala. El nu prea crede
până nn vede. Voiu arfita o pildă tot din
păţania proprie. La săpatul cucuruzului
şi la secerat, abia cu mare nficaz şi bani mai nainte scrise, câ capitaliştii străini
scumpi îmi puteam căpfita lucrători in anii şi din ţeară doreau a compune o socie­
trecuţi, căci fiind oraşul aproape, toţi mer­ tate pe acţii pentru exploatarea minelor.
geau acolo, şi şi eu trebuia de multe-ori j Acum aproape toate foile aduc vestea, că
sfi merg la oraş, ca să-’mi aduc lucrători. * deja s’a şi compus societatea pomenită
Nr. 49
Ca sfi- mi uşarez un lucru, anume
săpatul cucuruzului, m’am pus şi am să-
mfinat şi săpăt, acum patru ani, cucuru­
zul cu maşina. Sfi fi vfizut, dragă Doamne,
comedie din dascălul dela Câstău pe câm p !
Alergau oamenii de pe hotar şi rîdeau
de el.câ tşi sapă'cucuruzul cu boii! (boii
adecă trăgeau plugul de săpat), şi sfi fi
auzit la păreri: unii ziceau că n’o sfi mânce
dascălul mălaiu şi mămăligă până-’i porcul
cu coadă In urma săpatului Ini; alţii că
din locurile dascălului va fi ferdela de cucu­
ruz cu 20 fl., alţii earăşi îşi băteau joc
într’alt chip.
Eu bietul înzîdar mfi svtrcoleam sfi-’i
luminez, că alţii In alte ţeri lucrează tot
cu maşini şi au mai multe bucate ca noi,
căci băteam toaca la urechea surdului, —
dar' când a fost la culesul cucuruzului,
.iitarii au zis, că cucuruz ca dela îavfiţă-
torul n’au mai căpfitat dela nime!
Vfizfind oamenii că se face cucuru­
zul mai bine săpăt fiind cu plugul de săpst,
şi mai ales că acest fel de săpat este îm­
preunat cu mult mai puţină cheltuealâ: su
început a mfi ruga azi unul, mâne altul,
ca sfi le aduc şi lor astfel de m aşioi;
şi tn anul de faţă nu numai aceia cari
au avut maşini cumpfirate tn tovăreşie câte
3— 4 inşi, la îndemnul meu şi după pilda
mea de care au rîs la Început, ci şi aJţn
au plătit celor cari au, ca sfi le sape cu­
curuzul, sfi nu mai brătăccască ei cu sapi.
Mai mult! Nu numai cei din comuna
noastră, ci şi din alte vre-o 3 cowuus
ne-au urm at!
Şi aşa tn toate, li spui poporului
cu vorba cele mai frumoase şi adeverate
lucruri şi li arfiţi cele mai înţelepte chi­
puri de a-şi putfi ajuta el sieşi: te asculîi
necrezfitor, dă din cap şi din umeri şi
rfimâne unde a fost. îi arfiţi tnsfi pilde
şi vede că e bine: te urmează şi el ca
dragă voe şi binele sfi revarsă peste to ţi!
Aşa şi cu negoţul! Voi, fraţilor Îa-
vfiţători, cari trebue sfi fiţi primitori ai
bunelor îndemnuri şi numai cu vorba de
vi-se fac, faceţi începuturile, mergeţi cu
pilda înainte, şi atunci negreşit glasurile
binefâcfitoare ce ne rfisună la urechi prin
foi, nu o sfi mai fie, cum aşa de atât-a-
ori sftnt, glasuri ce rfisună In pustie, ci
vor aduce binecuvântatele lor roade spre
bucuria celor-ce ni-le dau şi spre binele
nostru şi al poporului nostru In trig !
Cu Dumnezeu şi cu voe bună d a r’,
pe lucru: Îmbrăţişaţi negoţul!
Căstău, Noemvrie 1896.
George D aniiI, ln r ă ţlto r .
Minele transilvane.
Cetitorii noştri ştiu d?ja din cele
 Nr. 49
ca ua capital de 1,000.000 fl. sub nu­
mirea.- F o r tu n a , societate pe acţii pen­
tru. exploatarea minelor de aur. După-
cum se spune, această societate a luat
hotărîre, ca sfi cumpere toate minele mai
buue şi sfi înceapă lucrarea acelora. Până
tn timpul de faţă se spune, că societatea
minară ar fi cumpfirat din Bucium mina
numită St. Andreiu. După încercările de
pâuă acum ac-astă mină ar avfi asemenea
petri metalice, care ar conţină la tonă
23 grame aur, afară de aceasta ar fi şi
aur natural In mfiăură destul de însemnată.
Se susţine, că această mină în bogăţia de
aur s’ar putfi asemfina^u cele din Trans-
vaal, cari şi astăzi dau cel mai mult aur
pentru trebuinţele lumii.
îa fruntea întreprinderii minelor de
aur se afli principele Batthany Strattm an
Otivn, care se zice a fi unul dintre cei
mai bognţi aristocraţi. Directorii Între­
prinderii sftnt: Hommoud, consulul ame­
rican din Budapesta, M r Tomcs Langer-
tnann, un capitalist care a petrecut 5 ani
In Transvaal. Societatea s’a consistuit cu
întreg capitalul plătit şi acţiile le-a si
cumpfirat un consorţiu, care va vinde acţii
în 500,000 fl. valoare, fără nici un agio.
Din toate aceste se vede, că capita­
liştii se pun la lucru ca se străbată a
explota şi munţii noştri, deci sfi fim În­
ţelepţi şi deştepţi, ca Încât Be poate sfi ne
ştim folosi de împregiurări In folosul nostru.
Sare ieftină.
Despre aceasta lmpregiurare Inca făcu­
răm amintire, astăzi putem vorbi ceva mai
sigur. în 2 Decemvrie st. »■ ministrul de
finance a supus la desbaterra dietei pro­
iectul de lege despre sarea pentru vite,
care In liniamintele mai de frunte cuprinde
următoarele: sfi fie împuternicit ministrul
de finance, ca pentru înaintarea prăsi­
rii vitelor se poată pune la vânzare sare
preperată sau pregătită. Aci se înţelege
denaturalizată, sfi nu o poată întrebuinţa
pentru nutrire şi oamenii. Numai statul
este Îndreptăţit a prelucra asemenea sare.
Asemtnea sare se va putfi cumpfiră dela
ocne cu 5 fl m. m. ear’ dela camerile de
sare şi neguţetorii cu adausul de export,
adecă preţul cărăuşitului. Toţi vânzătorilor
de sare ministrul le poate da drept se
vândă şi sare denaturalisată. Dacă cineva
n’ar întrebuinţa ac. astă sare pentru nu-
trirea vitelor, ci spre alte scopuri ori ar
aduce sare din alte ţeri strfiine, sfi pri­
veşte ca înşelător, care sfi pedepseşte cu
60 cr. de tot clgr. de sare. Această lege
se va pune tn aplicare cu 1 Ian. 1897.
Legea pentru prăsitorii de vite este de
mare interes şi folos, de aceea la vremea
sa când va fi sancţionată, se va publica în
foaia pentru plugri.
FOAIA P O PO R U L U I Pag. 195
Fâtatul animalelor. j lipsă, ca sfi se poată întocmi oasele păr­
Partea cea mai mare dintre anima-' I«s ţilor de naştere. De regulă fată mai
uşor animalele, cărora li-s’a lăsat mişcare,
lele de casă aşa se împărechează, ca se
fete cătră capfitul iernii şi începutul pri­ decât cele închise şi legate, dela ori-ce
măverii. Fiindcă animalele de casă prin preumblare. ;
Economul ştiind ziua împărecherii,'
ffitatul lor sporesc averea stăpânului, da­
poate avfi terminul aproape hotărît de­
torinţa aceluia este, sfi le grijească cu
spre ziua îa care trebue se fete animalul.
deplină atenţiune. Animalele poftesc însfi
Afară de această împregiurare, sftnt sem­
grije mai deosebită înainte şi după ffitat.
nele care se ivesc pe animale. Pânte­
Ffitatul se poate Îndrepta după vo­
cele creşte tot mereu,; părţile genitale se
inţă, pe vremea care nnufi ne convine
umfl*, din dînsele începe a curge o flui­
mai bine. De regulă însfi aproape toate
ditate galbină mucoasă, ugerul se umflă
animalele fată In vreme hotărîtă. Fiindcă
şi umple cu lapte, aproape toate ani­
pentru econom n’ar fi tocmai bine, ca
malele în preajma ffitatului sftnt agitate,
toate vacile ce au se fete deodată, căci
n’au linişte, privesc adese-ori, în părţile
laptele ar scâdfi de nou deodată. Pentru
dindfirfit; . semnul este- dat, că fStatul în
aceea unde sftnt va?i mai multe, tmpă-
scurtă vreme urmează.
recherea se îndeplineşte aşa, ca vacile se
Câud animalul dă semnele din urmă
fete In deosebite perioade ale anului. Cu
se tmpărţeşte aşa în grajd, ca se aibă loc
asemenea procedere, economul nici-odată
destul pentru ffitat. Nu este consult a
nu rfimâne fără lapte; ba chiar şi vân­
deosebi vitele de totului în loc nou, ci
zând viţeii primeşte bun preţ..
mai bine este sfi li-se gătească spaţiu Intre
Pentru ffitatul iepelor lunile de iarnă
celelalte cu care a petrecut împreună:
sftut mai potrivite, căci în aceste are
Scroafele de. regulă trebue împărţite aşa,
economul mai puţiu de lucru şi poate
ca sfi nu,feţe două sau trei lângă olaltă.
griji mai bine iepele de prăsilă şi mânzii.
Apropiindu şe ora ffitatului, stăpânul
Mulţi dintre prăsitorii porcilor în­
sfi petreacă cu luare aminte cursul du­
tocmesc ffitatul scroafelor de doufi-ori pe
rerilor, ca acolo unde B’ar pofti ajutorul
an. Adevfirat, că după metodul acesta Be
lui sfi ajute mamei a-’şi descărca sarcina.
pot câştiga purcei mai mulţi; dar’ tot­
Când ffitul din animal ar fi aşezat rfiu
odată se slăbesc foarte tare scroafele.
ori chiar Întors, fără Întârziere sfi se
Ffitatul de doufi-ori se poate îndeplini
cheme veterinar sau om priceput, — pâuă
numai In prăsitoare regulate, unde scroa­
nu îşi perde animalul puterea, — căre
fele sftnt nutrite cu îngrijire multă
ştie îndrepta tarul la Btarea naturală, ca
şi bine.
Cerinţa de frunte pe lângă grijirea Bfi Be poată Întâmpla ffitatul.
animalelor de ffitat se pofteşte tn preajma Viţelul ori mânzul ffitat ungându-se
zilelor, când li-su apropie vremea de bol- cu făină mestecată cu sare, se pune îna­
nâvire. I n . vr* mea aceasta nutrirea şi intea mamei ca sfi-’l lingă. Pe Încet se
curăţenia sftnt neapfirat de lfpsă. învaţă la supt. De loc nu este bună pur­
Animalelor Împovărate sfi li-se dee cederea unor economi, cari poartă viţeii
nutreminte săufitoase şi uşoare, nici-odată prin frig în casă, sub cuvânt, ca sfi nu se
însfi sfi nu se Indoape aşa câ sfi se In- rficească In grajd. Dacă nu este frigul
graşe, căci Ingrăşindu-se pot lăpfida foarte ori gerul peste mfisură, atunci viţeii tre­
cu multă uşurinţă. Nutreţele, care pot bue ţinuţi In grajd lângă mama lor. Mai
forma gazuri ca nfi se umple animalele bine sfi tocmim grajdul sfi nu fie frigu­
ros, decât purtând viţeii sfi-’i rficim. Ade­
împovărate, pururea trebue date In por­
vfirat, câ fiind frigul nesuferit de mare,
ţiuni mici, se nu poată fi stricăcioase.
trebue duşi viţeii în căldură; dar’ pur-
j Adăpând animalele împovărate sfi fim
tându-’i sfi-’i.Invfilim bine, ca sfi nu-’i pfi-
cu destulă băgare de seamă, de o parte
trundă frigul. Viţeii odată rficiţi, cărora
sfi nu li-se dee apă prea rece ori caldă,
începe a le merge foalele, adecă au diaree,
de altă parte, că mânându-le la văi şi
ca greu se pot scuti de perire.
prodohori se nu lunece pe ghiaţă.
Animalele după-ce fată trebue nu­
Vitele Împovărate pot fi întrebuinţate
trite şi ţinute bine, ca se aibă lapte în­
şi iu juguri, ham; înţelepciunea proprieta- |
destulitor pentru nou născuţii, cari numai
ralui aşa pofteşte, ca sfi ştie tracta cu j
aşa pot spori în putere, dacă li-se dă
dînsele, nu cumva sfi le pună la muncă j
dă hrană îndestulitoare.
prea grea. Apropiindu-se vremea ffita- j
tului se scutesc dela lucru. |
Loenl unde petrec animelele de ffe- j
tat trebne păstrat în curăţfinie. Aşter­
Adunare generală.
(Urmare şi fine.)
nutul bun şi gros este cerinţă folositoare.
Avram Gligor, econom din Tilişca ex­
Mai virtos sfi ne scutim animalele In pune într’an mod de tot interesant, cum d-sa
această vreme dela frig şi ger mare, care ] Ia o moşie aşişderea în pădure, care era^ de
poate causa lăpfidare. i tot sterilă din causa ce conţinea, a făcut
a p e i
Nu este cu sfat a ţinfi închise dela ; mai multe şanţuri şi a lăsat apasă se scurgă
ori-ce mişcare animalele când se află în prin acelea şi cu timpul, moşia a devenit
una dintre cele mai producătoare. A făcut şi
starea aceasta, din contră de mişcare au
 Pag. 196
nn fel de canalisare drenaj, dela sine, cu care
a reuşit'pe deplin. -
Savu Frdcea, econom tot din Tilişca
spune, cum a cercat sămenarea de trifoiu în
fânaţele din pădure şi a priit. Nu află lucru
tnţelept, că economii din comună seamână tot
ovăs, care sărăceşte pământul, pfătueşte ca se
încerce şi alţi economi cu cultura trifoiului
şi crede că cultura va reuşi.
Economul Simeon Rodeanu spune, cum
d-sa s’a Înşelat sămenând trifoiu în hotarul-
de-jos şi nu a răsărit nimica. Expune causa
sărăciei locurilor din pădure, care au o po-
siţie piezişe, e ploaia, care spilătăceşte acele
locuri, lăsându-le lipsite de materiile nu-
tritoare.
Comerciantul Ilie Floaş întreabă, că ce
sămânţă de iarbă nobilă e de recomandat
pentru nobilitarea fânaţelor din pădure. După
o discutare mai îndelungată, se pledâ tot
pentru sămânţa de trifoiu aruncată în ovăs
sau orz.
I. Bratu, învăţător din Tilişca, spune
ca a experiat d-sa prin cultivarea trifoiului
în hotarul-de-jos şi cum acela îmbunătăţeşte
pământul, e un fel de gunoiu artificial, ceea-ce
recomandă economilor a întroduce această gu-
noire artifiială.
St. Milea, notar pensionat, aşişderea
sfătueşte poporul la cultivarea trifoiului şi
economia practică, lăţirea pământului; d-.’-u
însă după-ce recomandă economilor a primi
aceste învăţături folositoare şi a Introduce
şi ei aceste inovaţiuni econo mice, a căuta
şi un modus vivcndi, do & le pune şi în
practică pe acelea; deci recomandă economi­
lor do aci, care aş» crede, că numai prin în ­
fiinţarea unei tovărăşii agricolo s’ar put6
ajange mai uşor, deci propune înfiinţarea unei
tovărăşii şi în Tilişca.
Dl Bardosi spune, cum în Ungaria se
face un export de galiţe, caro câto în tr’un
an ajunge la enorma sumă de 12 milioane
florini. Apoi se întreabă, că oare a câta parte
din această sumă cade pe partea noastră a
Românilor? — Recomandă îmbrăţişarea ace­
stui ram do economie, care na reclamă atâtea
puteri şi osteneli.
V. Tordăţianu vorbeşte despre tovărăşiile
agricole, aducând d. e. isprăvile făcute de ce­
lelalte tovărăşii. Dr. Nic. Maier, protopop
şi P. DrJgits, protopretor, ambii recomandă
economilor a se Încrede tn cele Bpuae de
conducătorii acestei reuniuni, cari dau sfa­
turi şi poveţe folositoare totdeauna spre fo­
losul şi binele economilor noştri româui. După
această sfătuire se însămnară 18 tovarăşi,
cari se declară a înfiinţa tovărăşie agricolă
în comuna Tilişca, Tovărăşia se constitui
alegându’şi de president: St. Milea, not. pen­
sionat; vicepres. P. Iuga sen, paroch; secret.
P. Iuga jun., capelan; cassar G. Bratu, econom ;
inspector Valeriu Milea, not. com.; membri
în comitet: I. Iosof paroch şi 5. Rodean
ecotiom; membrii ta cemitet de revi3., Savu
Frdcea, Toma Mihaiu şi Ilie Floaş, toţi eco­
nomi. Terminul pentru Intrarea de membri
noi s’a defipt până la sf. Nicolae.
Pusă Ia calea înfiinţarea tovărăşiei agri­ animalele undelor.
cole în com. Tilişca, a’a sevtrş=t o lucrare, pe
care am pută-o numi, o încoronare a lucră­
rilor stăruitoare, ce desvoaltă comitetul reu­
niunii agricole pe terenul economic.
Ştiri eeonomiee.
lînsoţirea* şl „C o n c o r d i a La
cele sense In ultimul nostru număr cu pri­
vire la bolta românească şi „Concordia" pri­
mim următoarea întimpinare:
FOAIA P O P O R U L U I
„în numărul 48 al preţuitului d-voastră
ziar s’a publicat o notiţă sub numirea t înso­
ţirea industriaşilor romani din S ib iiu u, în
care se zice, că această însoţire se va con­
topi (!) cu .Concordia*.
în interesul adevărului, ve rog să bine­
voiţi a publica urm ătoarele:
Direcţiunea societăţii comerciale „Con­
cordia* nu are cunoştinţă de o contopire a
însoţirii industriaşilor români cu societatea
cemercială „Concordia". Toată pretinsa con­
topire se reduce la o rugare înaintată „Con­
cord iei prin însoţirea de credit şi depuneri
a industriaşilor români din lo 1, datată 25
Noemvrie 1896, prin care ofere predarea
mârfei din prăvălia s'i (Strada Cisnădiei nr. 27).
Preluarea respective cumpărarea mârfei
din numita prăvălie a decis-o societatea „Con­
cordia* sub anumite condiţiuni, a căror înşi-
rare aici n’au loc, observ însă, că societatea
„Concordia* a făcut-o aceasta mai mult în
interesul însoţirii industriaşilor şi nici-decum
din dorul unei contopiri.
D o m in ic lîa ţiu ,
directorul „Concordiei".
Leac în contra a s u d ă r ii p ic io a ­
relor. Mulţi oameni so plâng, că li-se asudă
mânile şi picioarele; li povăţuim se iee 50
grame do sare de borsx şi acid silicil, 2
grame de acid bone şi câte 50 grame de
glicerinX şi alcool; să frece mâniln şi picioa­
rele seara în mai multe rînduri ca leacul
preparat, din acesto substanţe şi va înceta
asudeala.
Scoaterea petelor de p ă cu ră şl
do grăsim e. Petele de păcura de pe ori-
co fel do ţesături şi do ori-ce coloare ar fi
se pot scoate prin frecarea prin gălbinuş de
ou; după aceasta se spală bino cu apă caldă
şi petele se curăţă do tot. E ar’ petele de
greBime se mai pot scoate de pe hnine'o de
dimie, sau do postav şi prin ajutorul sub­
stanţei numită pagnesie. Mai ântâiu se în­
moaie postav şi prin njutorul substanţei nu­
mita msgnesie. Mai ântâiu bo moaio postavul
In apă ţii apoi se iau bucăţi mici do magne-
sie, se moaie In apă şi după aceea se freacă
b in e ; pe urmă ne lasă să se uşte şi apoi Bă
scutură praful de mngnesie cn o p^rie, astfel
haina rămâne curată de ori-ce pată.
Bogăţie, de jieşti. Foile ungureşti
aduc ştirea, că pe moşia din Tata a contelui
Essterhâzy ee află uo lac foarte extins pregătit
anume pentru prăsitul peştilor. în luna tre­
cută a început pescuitul care a dat un resul­
tat vrednic de adm irat Din lacul amintit au
prins şi dat pentru neguţătorie peste 600
m iji metrice peşti, aţa că pieţele din Viena
şi Badapesta deodată se văzură năvălite de
mulţimea peştilor. în cţirsul vremii cât s’a
îndeplinit pesiuital o mulţime de privitori
alergară din toate părţile; case vadă deosebi­
tele metode întrebuinţate la acest vânat de
Din traista eu poveţele.
întrebarea r;o. Notarul Toma Iencia
din comuna noastră Fofeldea s’a apucat In
anul trecut cu câţiva oameni din comitetul sa­
tului, şi au hotărît ca să decopieze cartea noa­
stră fonduară din Sibiiu şi s’o aducă în co­
muna noastră. A decopiat-o greşit şi n’a le-
galisat-o după lege, aşa că nu ne este acuma
Nr. 49
de nici un folos, dar’ ni-se cere câte 4 c r -
de fiecare parţelă, ceea-ce face suma de 400 fL-
v. a. Unii din oameni se împotrivesc a p lăti,
alţii mai fricoşi şi mai slabi de ânger plătesc.
Nu este un păcat strigător la cer, ca noi să ­
racii să aruncăm în vânt atâta mare sumă d e
bani? Cui am pută se ne plângem de această
nedreptate ce ni-se face; şi oare am put6-
câştiga ceva? L o cu ito ru l s ă r a c .
R ă s p u n s . Notarul numai cu învoirea
reprezentanţilor comunali a putut lua hotărîrea
despre decopiarea cerţilor fonduare aşa, ca p re ­
liminarul de che't-ieli să fie întărit de vice­
comite. Dacă s’ar fi decopiat cartea fonduară
greşit, trebue să se îndrepte greşelile. Contra
ace3tei afaceri nnmai atunci puteţi cerca la
pretor, vicecomite şi congregaţiunea comita­
tensă îndreptare, dacă s’ar fi făcut cheltueli
zădarnice şi dacă s’a lucrat fără ştirea comi­
tetului comunal.
întrebarea 151. Notarul T. E . când a
venit notar la noi B’a mulţumit pe salarul d e
400 fl. v. a. şi alte mici venituri. Acuma vo­
eşte să ne pună după gât şi un ajutor al sen
cu 100—200 fl. pe an, pentru-ca d-sa se se
poată preumbla fără lucru. Vă rugăm a n e
spune, ar pută el să ne pună cu dea sila ce
acel ajutor al Bf'u, pe care noi nu-’l voim ?
Noi avem destule dări de plătit: vr’o 800 fl_
pentru recuisite de foc, luate cu de-a Mia pe
datorie, 300—400 pentru un pod făcut acuma.
pe.sto Ilârlibagiu, 3000 ti. Bă dăm pentru d r u ­
mul de fer, ce va trec* pe aici. Noi vom
rămână tn sapă de Ierna cu a tlte a date ş i
datorii, fărâ-ca să avem nici un venit comunal.
Locuitorul tărac,
Respnnt. Notarului ’i-să dă a d ju n ct
Bau 8jutor prin membrii din comitetul com u­
nal, când adecă se vede că nu poate birul c a
lucrul cel mult. Notarul nu poate îngreuna
comuna; cu sila acolo este legea comunală care
rfguîenză aceste afacori.
întrebarea tţz în comuni Bilomir, cercul
Haţegului, care e afiliată la Sub-cetaU» am
18 jogore de pădure dela segr.’gare, date în
folosinţa parochului şi Intabulate în toată r e ­
gula; ca paroch, în sunetul statutelor diecesane
în tot anul am adus câte una orgie de lem n e
do foc, acum de un an m’a oprit judele aa-
tului să nu taiu lemne de foc, că nu-'i slobod,
şi că pădurea îi oprită; — ce am să fac să-'m i
câştig dreptul? şi pe ce cale sau motiv
pîrăsc? şi unde? este aici cale de co n tu rb are
de posesiune san nu?
S n b - c e t a t e , 20 Noemvrie n. 1 8 9 6 .
Vasilie Cetâţian, paroch gr.-cat.
Răspona. E cam şod, că prim arul te
opreşte să nu mai tai lemne din pădurea pa-
rochială, dar* şi mai şod e, că d-ta abia d o p l
un an întrebi că ce să faci? Conturbare d e
posesiune nu ae cuprinde în oprirea prim aru ­
lui; şi se poate că oprirea e legală, d a c i
cumva pădurea e prea tinără. Noi credem , c i
oprirea nici nu a venit dela dînsul, p e n tru -că
acest drept nu-’l are prmariul, ci ea a venit
dela un for mai înalt. Cere d-ta să ’ţi-se dee
oprirea în scris şi motivată. Din motive t e
vei pută apoi convinge, de ’ţi-s’a făcut n e ­
dreptate ori ba? — Consultă altcum vre-un^
advocat din apropiere, eare îţi va lămuri î n ­
trebarea destul de bine.
 Nr. 50 A daos la „FO A IA P O P O R U L U I“ nr. 50 —1896
ECONOMUL
redactat de I. COST IU,
p re o t.
Clerul şi economia.
Din vremile cele mai Îndepărtate po­
porul nostru ’şi-a primit învăţăturile mo­
rale şi economice dela cler. Preoţii şi
Învăţătorii români au deşteptat, laminat şi
povăţuit poporul, atât In cultura sufle­
tească, cât şi în cunoştinţele economice.
Aproape tot progresul moral şi material
se doreşte acestor clase. De loc nu vrem
a trage la îndoială faptele de asemenea
natură sfvîrşite de inteligenţa mireană:
dar’ vrem a constata, că mai vîrtos cle­
rului ’i-s’a venit sarcina de .frunte şi
greul lucrului In cârmuirea poporului.
Preoţii de mir, cari petrec ln ne­
mijlocita apropiere a poporului, cari stau
In atingere zilnică cu aceia, care muncesc
în acea brazda, cari pătrund In cele mai
adânci taine ale poporului, sftnt ln stare
prin prudenţa pastorală a le cunoaşte sta­
rea sufletească şi materială. Totdeauna
privirea ageră a păstorului descopere bi­
nele ori răul de care este atinsă turma,
căci aşa este In stare a şi lecui. îtnpre-
giurările descoperite prin agerimea pasto­
rilor sufleteşti, aproape totdeauna au va­
loare m are , căci numai acela poate cu­
noaşte deplin vieaţa poporului, care a trăit
în mijlocul aceluia.
Pentru vieaţă şi aplicare sftnt mai
preţioase şi temeinice Bfaturile economice
date prin praxă, decât ori-care teorie
scrisă cu frase şi mândrie de cuvinte. Nu
odată putem ceti sfaturi şi poveţe teore­
tice destul de bine spuse, dar’ vorbă să
fie cum se pot potrivi ln praxă şi cum
le poate întrebuinţa economul muncitor.
Adevăratele pedeci, care stau înaintea
progresului, care împedecă ca o boală îna­
intarea poporului în deosebitele comune,
în primul rlnd se pot descoperi de preoţii
cari petrec In mijlocul poporului. Aflând
boala, de sine urmează să-’i caute leacul,
descoperindu-’l pe acela, numai decât poate
urma vindecarea.
Adese-ori ca 6ă poţi vindeca un bol­
nav pe lângă leac trebue să-’i cunoşti
firea, datina şi modul cum se poate da
leacul ca să nu-’l răspingă. Poporului
adese trebue să ’i-se facă binele cu iste-
ţime, agerime şi astuţie. Dela clerul care
se interesează de binele poporului putem
aştepta proiectele cele mai potrivite, care
pot înainta cultura şi bunăstarea mate-
rială a poporului.
Astăzi, când sarcinile publice se tot
sporesc, când nici poporul nu se înde-
stuleşte cu ori-ce vestminte şi mâncări,
când prin cultură este crescut la aspira-
raţiuni adecă dorinţe mai largi, când vi-
eaţa socială aşteaptă mai mult dela popo-
rul care ştie scrie şi ceti, clerul n’are să
stee numai la predicele morale, ci trebue
să îmbrăţoşeze şi doctrinele, care pot duce
poporul la Indestulire materială.
în gradul care străbate în şirul po
porului cultura spirituală, se sporesc ce­
rinţele lui materiale. Aşa fiind, păstorii
adevăraţi trebue se gândească şi studi<ze
cu grije toate Impregiurările locale, cum
şi pe ce cale se poată deschide pentru
braţele poporului muncă şi isvoare de
câştig.
Număroase sftnt comunele, care per-
zăndu-’şi prin nechibzninţă şi lipsă de so­
coteală cumpăna au ajuns la ruină. Preoţii
noştri văd zilnic căderea, sărăcirea şi
totala nimicire a poporenilor sau econo­
milor de rînd.
Desele execuţiuni vinderea moşiilor
pe cale judecătorească, împărţirea unor
moşii în măsura de scrigele şi straturi prin
sporul familiilor, scăderea prăsirii vitelor,
opririle de păşuni, schimbarea boilor de
jug cu nişte vaci slabe, lăţirea beutorilor
păţimaşi, sălbătăcirea moravarilor şi spo­
rirea desfrînurilor, toate sftnt nişfe semne
care dovedesc, că poporul este decăzut şi
are lipsă de mântuitori. 5 care se află In mijlocul lui. Biserica şi
Adevăraţii doftori, cari ar pută să
îndrepte aceste rele sftnt preoţii. Con­
statând căuşele care provoacă miseriile şi
sărăcirea poporului, tractele protopopeşti
ar trebui se ţină sfaturi, prin care măsuri
s’ar pută scăpa poporul din ghiarele ruinii.
De loc nu se poate lua la apreciare scuaa
unor preoţi, câ atât dînşii cât şi poporul
sftnt săraci şi nu se pot ridica din mi-
aerii. In măsura care sărăceşte şi se
ruinează poporul, scad venitele preoţilor,
In proporţie cu ridicarea aceluia la bunâ-
Btare, sporesc, şi v e n ite le clerului.
Preoţii sftnt Îndatoraţi şi constrlnşi
a instrua şi creşte poporul In conformitate
cu cerinţele vremii. învăţăturile creşti­
neşti trebue Împreunate cu doctrinele care
pot lăţi Indestulirea. Predicele vremiior
noastre pe lângă frumoasele învăţături mo­
rale şi dogmatice, trebue se cuprindă po­
veţele la lucru şi muncă, cum se poate
ferici persoana prin sîrguinţa sa.
Preoţii pe lângă sarcina vestirii
Evangheliei lui Christos, în couformitate
cu pretenţiunile veacului sftnt îndatoraţi a
premerge cu exemplu pe terenul economic, V
dovedind că numai prin rugăciune şi lucru
poate omul ajange la Indestulire.
Dacă poporul nostru sufere în nea­
j
j junsuri, dacă n’are teren de a-’şi valora
j braţele, dacă este copleşit de sărăcie, atunci
j sigur putem şti că-’i lipseşte adevăratul
j povăţuitor.
Când clerul şi învăţătorii noştri cu
■
j voinţă tare se vor uni la lucru, când vor
j studia cu grije situaţia comunei, când se
, vor hotărî a face adevărat apostolat şi
j pe terenul economiei practice, când expe­
; rienţele făcute le vor comunica poporului
| cuptoarele, care încălzesc cu cărbuni de
j ca descoperiri preţioase care pot duce la
! peatră.
t indestulire, atunci vor înceta neajunsurile.
Pag. 197
Vâietările cu sărăcia de loc nu sftnt
mijloace prin care s’ar pută îndrepta re­
lele. Numai lucru şi asudarea pot mântui
pe om din neajunsuri. Multe sunt mijloa­
cele care ar pută vindeca plângerile, dar’
acele trebue puse în mişcare. Maşina
poate fi cât de bună, câ dacă lipseşte
persoana care să o pună în lucrare n’are
nici o valoare şi n’aduce nici un folos.
Aşa este şi economia.
Când preoţii şi învăţătorii noştri s’ar
pune la muncă pentru deşteptarea popo­
rului în deosebitele ramuri economice, când
s’ar lacra cu pricepere toate moşiile câte
noi le avem, când prin pricepere s’ar
deschide noue isvoare de venit; atunci
sigar n'am sta aşa slab materialiceşte ca
astăzi.
Pricepând şi apreciând deplin împre-
giurarea, că numai munca ne poate ridica
şi duce la fericire poporul, clerul este
chemat să păşească cu tărie şi resolut,
ca să înveţe pe credincioşi la economia
raţională.
Deşteptarea, îndreptarea şi povăţui-
rea poporului numai acela o poate săvîrşl,
şcoala sftnt menite a creşte poporul. Preoţii
în şcoala repetiţionalfl, în serile lungi
de iarnă, pot ţină adunări de popor, unde
să le vorbească de folosul ce poate aduce
munca bine chibzuita.
în decursnl verii prin propria în­
cercare poate arăta şi dovedi, ce câştig
dă economia bine grijitft. Nici-odată preoţii
şi învăţătorii, cari vreau a trăi ca domni
din filerii credincioşilor, cari se eeparează
de popor şi nu-’l studiază şi povăţueşte,
cari de loc nu vreau să se deprindă cu
economia; nu pot ajunge se cârmuiască
şi Îndrepte poporul ca păstorii turma, ba
nu se pot avănta nici Înşişi la bună stare.
Din cele până aci înşirate putem
vedă, că numai prin cler poate fi condus
un popor la cunoştinţele economice ra­
ţionale, căci este ln mijlocita lui apropiere,
că numai prin muncă poate cineva ajunge
la buuăstare, că vrănd a ne vede po­
porul ridicat din sărăcie, preoţii trebue să
se facă apostolii şi propoveduitorii cuno­
ştinţelor economice.
Cărbunii de peatră.
îu vremile noastre tot mai mult se
lăţeşte întrebuinţarea cărbunilor de peatră.
Mai la toate întreprinderile mai însem­
nate şi de valoare, unde se pofteşte pu­
tere mare de vapor, aceea se produce mai
ieftin prin cărbuni de peatră decât de
lemne. Folosirea cărbunilor, dtja se In­
troduce chiar şi pentru încălzitul odăilor,
căci nu costă aţâţi bani ca lemnele. In
toate oraşele mai mari, unde poporaţiunea
este mai număroasă, şi se consumă multe
lemne, se Introduc pe încet sobele sau

Pag. 198
Aceste două împregiurări sflnt de­
stule spre dovadă, că întrebuinţarea căr­
bunilor din zi în zi cucereşte teren. în
măsura care creşte consumul cărbunilor,
se ridică valoarea minelor de cărbuni şi
în proporţie scade întrebuinţarea lemnelor,
deci este de prevăzut şi scăderea preţului.
După spusele bărbaţilor înţelepţi, cari
se deprind cu descoperirea tainelor na­
turale, minele de cărbuni se află în aşa
locuri, unde mai nainte cu mii de ani s’au
aflat păduri gigantice, care cutropindu-se
în adâncime în cursul veacurilor, lemnele
s’au prefăcut sau petrificat în cărbuni.
Despre adevărul acestora se dă dovadă
prin cărbunii de peatră, pe aceia adese-ori se
descoper trunchiuri şi crengi de lemn,
pe cari se văd toate vrâstele, ţesăturile,
coaje şi noduri ce să află pe toate
lemnele.
Cărbunii de peatră se deosebesc în ca­
litate, unii sânt mai buni alţii mai răi.
Se susţine, că cu cât petrificarea lemnelor
eate mai deplinitâ, adecă cărbunii sftnt
mai copţi, sclipicioşi, tari şi curaţi, cu
atât sftnt mai buni de foc. Arzând căr­
bunii de peatră, din aceia se produce gaz
Bau aer carbonic, care inspirândul sau tră-
gândul în plumâni năduşeşte şi ucide. Nu
arare-ori ni-se dă oeasiune a ceti, că în
cutare ori cutare oraş locuitorii casei au
fost omorîţi prin gaz carbonic.
Pentru Încălzitul odăilor prin cărbuni
de peatră sftnt fabricate Bobe, cămine sau
cuptoare anume. Aceste sftnt compuse
aşa, ca se evaporiseze sau respingă dela
sine cu deplină uşurătate gazul carbonic,
adccă sftnt Întocmite, ca se aibă tragere
ori curent mare, pentru trimiterea gazului
prin horn. Nici-când nu este sfătos a
umplă peste, noapte sobele cu cărbuni nu
cumva sub apăsarea aerului din afară să
poată pătrunde gazul tn odăi, căci ajun­
gând gazul pe căsenii durmind, pe toţi îi
poate ucide.
Noi ştim, că chiar şi gazul din căr­
bunii de lemne încă poate năduşi şi otrăvi,
de aceea nici in cel mai mare frig nu
este iertat a astupa hornul până se află
pe vatră ori cuptor cărbuni. Astupatul
hornurilor, — care cu deosebire în Marmaţia
este datină, — strică şi ruinează sănătatea,
de aceea datina rea trebue combătută cu
asprime.
Din cărbunii de. peatră dacă se ard
în cazanuri închise se produce un gaz
carbonic, care se întrebuinţează pentru
luminat. Astăzi multe dintre oraşele mai
mari, aproape toate trenurile sftnt luminate
cu gaz. De regulă pentru producerea ga­
zului se ridică fabrici afară de oraş, de
unde prin ţevi, sub pământene să condace
gazul de luminat acolo uude se pofteşte.
Pentru lumina întrebuinţată se plăteşte
după anumită schemă. Cantitatea gazului
ars o arată un aparat pregătit în formă
de orologiu.
FOAIA P O P O R U L U I
Gazul menit pentru luminat asemenea j ându-se probă s’a făcut analisare şi s ’a
este otrăvicios sau năduşitor, de aceea j constatat bunătatea acelora. Exploatarea
seara când se aşează căsenii pentru dur-
mit şi sting lamina, trebue se închidă cu
şurubul bine gazul, nu cumva să străbată
peste noapte în odăi aerul ucigător.
Astăzi gazul carbonic se întrebuin­
ţează nu numai pentru laminat, ci prin
acela se isprăvesc multe alte lucruri din
cercul industriei. Se îacălzesc odăi, 11
aplică pentru fertul bucatelor, şi lucratul
maşinelor.
După-ce cărbunii de peatră s’a în­
trebuinţat odată, ca să se scoată din dînşii plin calităţii bune, vor aduce la bună­
gazul, mai rămâne un fel de sgură ca
la covăcli, cari se numesc cocs. Cocsul
este material bun de încălzit, de aceea
în oraşe se întrebuinţează în măsură mai
mare cocsul, căci nu conţine gazuri car­
bonice. Ca material de ars, este mai
bun şi decât cărbunii.
Din fumul şi funinginea cărbunilor
de peatră se pregăteşte cătranul, care se
Întrebuinţează spre multe lucruri. Mai
vîrtos însă se ung cu cătranul parii, po-
ciumpii, şi grinzile care se aşează în pă­
mânt, căci ln modul acesta se scutesc de
putrejune. Din câtran se pregăteşte şi
materiale de colorat, ear’ din răşina ce
rămâne după fabricarea colorilor se do­
bândeşte asfaltul. Cu asfaltul se pardosesc
străzile prin oraşele mai mari.
Din toate aceste se vede, că astăzi
abia se află ceva industrie mai de renume,
unde să nu fie Întrebuinţaţi cărbunii de
peatră. Deci minele de cărbuni sftnt
foarte preţiose.
în ţ nara noastră se află în mai multe
ţinuturi mine de cărbuni, mai bogate şi
mai bune sftnt cele dela Petroşeni.
Diutro toate minele din lume A nglia
are cărbunii cei mai buni, aceştia a ri­
dicat ţeara la bună starea care se află.
D iam antul negru — după-cum se zice
cărbunilor de peatră, — au ridicat Anglia
la bogăţia care se află astăzi, încât în­
trece toate împărăţiile din lume.
în ţinuturile locuite de poporul no­
stru încă se află în mai multe locuri mine
de cărbuni. Marmaţia, cercul Biii-mari,
Solnoc-Dobâca şi alte ţinuturi, toate au
cărbuni de peatră: dar’ nu sftnt încă de­
plin transformaţi sau petrificaţi ca să se
poată exploata. Trecând câteva veacuri,
strănepoţii se vor pută bucura de valoarea
mare şi dobânda ce vor aduce comunelor
şi singuraticilor.
Dupâ socoteala cea mai chibzuită, mi-
nele de cărbunii sftnt cu mult mai preţioase
decât cele de aur şi argint. Aurul şi
argintul se scoate din petri prin usine,
şi lucru mult încât mistue cu lucrul mult
preţul; dar’ cărbunii de peatră deslipindu-
se din stâncă pot fi la moment tntre-
buinţaţi.
în comuna română Chiuzbaia din
cercul Bâii-m&ri, s’a descoperit în anii
trecuţi o mină de cărbuni, diD care la-
Nr. 50
însă din causă, că poporal nu cedează ca
nici un preţ pământul unde se află minele,
nu se poate face. Neînţelegerea şi ne­
priceperea poporului, împedecă o întreprin­
dere, care ar pută aduce un isvor de câ­
ştig şi munca poporului, prin care s’ar ri­
dica întreaga comună la bunăstare.
Noi sperăm, că conducătorii poporului
vor pută delătura greutăţile ce împedecă
întreprinderea şi se va puiă începe ex­
ploatarea minelor, care corăspunzând de­
stare întreg ţinutul.
Credit industriaşilor.
Mai mulţi bărbaţi de frunte, cari sc
Interesează şi de binele industriaşilor mai
mici, au pornit o lucrare In Budapesta, ca
curatul scop, se mijlocească Întemeierea
unei societăţi de credit prin care să se
ajute industriaşii. Pentru îndeplinirea mij­
loacelor de constituire s’a Încredinţat o co-
misiune, care <l»ja ş:-a isprăvit lucrarea şi
a predat ministrului de comerciu planul,
prin care se crede câ s’a pută ajangt
la scop.
Conform acestui proiect, în Buda­
pesta ar trebui să se compună o socie­
tate centrală, care ar îmbrăţoşa toate în­
soţirile şi B’ar îngriji ca se întemeieze în
toată ţ'-ara însoţiri. Acestora li-se va da
direcţiunea de lucrare din centru, se vot
controla, spriginl şi ajuta, deşteptând in­
dustriaşii la conştienţă morală şi nutrind
spiritul de unire şi ajutorul Impramunat.
Despre Împrumuturile ce se vor pofti Ia
deosebitele însoţiri, se va lngrigi Cfntrul.
Fundamentul sf va pune prin socie­
tatea de credit crntrală îndată-ce se ra
semna un capitul de 200.000 coroane,
cătră această sumă ar mai da stăpânirea
200 mii coroane împrumut fâră camătă.
Stăpânirea ln tot anal ar ajuta însoţirea
centrală cu 80.000 In timp de 10 ani,
până capitalul s’ar ridica la 1,000,000
coroane.
Tuturor participanţilor sau acţionarilor
li-s’ar asigura 4 % după cuote. însoţirile
din ţeară s’ar pune sub controla autori­
tăţilor industriale. Industriaşii a rp u tă se -’şi
întemeieze magazine pentru câştigarea
productelor brnte pf-ntru prelucrat, ar
pută compune fabrici şi maşini comune
pentru isprăvirea unor lucrări- Toate în­
! soţirile se fie scutite de dare şi percentuări-
j ;După-cum dovedesc toate semnele,
\ creditul pentru micii industriaşi se va în ­
I tocmi sub controla şi conducerea guver­
j nului, deci proiectul poate fi primit ca fapt
\ împlinit, căci se află în mâni puternice şi
\ se va aşeza pe fundament tare.
« Realisându-se planul va avă înrîurinţă
j puternică şi stricăcioasă şi asupra industria­
şilor noştri, căci prin acest sjator danaid se
vor înstrăina industriaşii dela sînul naţinnii.
 Nr. 50
Din lipsă de ajutor material şi sprigin
şi astăzi avem o mulţime de industriaşi,
cari toţi au trecut în tabăra străină.
Pe lângă toats-câ noi înşine am
pută adese-ori scuti, spriginl şi încaragia
Această clasă la intreprinderi, o privim ca
răceală şi vitregi me.
Dacă pe lângă toată vitregimea vre-
milor trecute ne-am ştiut păstra credinţa
şi limba strămoşească veacuri de-arlndul,
pe lâDgă tăria noastră avem să ştim, că şi
neştiinţa asupritorilor ni a stat într’ajutor.
Astăzi şi contrarii noştri se apropie
de noi cu vicleşug mult şi şiretenie, ne
vor da împrumut, ca prin acela să ne
sugrume. în trecut iobagii şi sclavii ser-
viau sub stăpâni împinşi de lege, astăzi
capitalele amSgesc h sine pe oameni şi
de bună voe se f»c robi şi sclavi.
Din partea stăpânirii ungureşti dt-ja
s’a pornit munca, ci Be întemeieze cât
de multe însoţiri, chiar şi prin comunele
noastre, ca pe această cale să ne desbrace
■de puţina libertate ce ui-a mai rămas.
Noi dej» am spus părerea noastră
celora, ce s0.nt în stare se facă şi pot
lua măsurile de apărare de bună vreme;
dar* am fost glasul celuia ce strigă în
pustie.
Pe lângă toate aceste, în numărul
viitor mai pe larg voiu vorbi despre răul
ce ne ameninţă pria Întemeierea însoţi­
rilor străine în mijlocul poporului nostru.
Apârare contra oftieei.
Oftica e o boală, care e mult mai
răspândită decât so cn.de, şi mulţi oa­
meni, cari par foarte sănătoşi, sânt purtă­
torii germenelui nenorocit, care dă naştere
oftieei.
Lipsa unui tratament, care să vin­
dece această boală, dă de lucru şi de gân­
dit tuturor mtdicilor mari, invidioşi de
nemurirea aceluia, care va găsi un reme­
diu în contra oftieei.
Uu medic german, doctorul Winter*
nitz, făcii zilele acestea o dare de seamă
într’un jurnal medical berlinez, în care
arată resultatele îmbucurătoare pe cari le
obţine el în tratarea ofticoşilor cu apă
rece. Afirmă, că prin acest tratament,
50 la sută dintre bolnavi se vindecă com­
plet.
Un alt medic Saedes, Drul Aberg,
pretiude, că dînsul a întrebuinţat apa rece
•fn tratarea ofticoşilor cu mult timp înain­
tea lui Wintemitz şi spune, câ mai în­
totdeauna a avut resultate admirabile.
Mai mult decât atât, Drul Aberg spune,
că ’şi-ar fi aplicat chiar şieşi hidrotera-
pia acum vre-o 15 ani şi s’a vindecat
complet de tuberculosa (oftică.) care ame­
ninţa să iee proporţiuni periculoase.
Drul Aberg deosebeste 3 grade de
lecuire. ! dela Torino, cari, după ani de experi-
In gradul ântâiu se spală ceafa, \ enţe, încununate ca cel mai strălucit suc-
spatele, pieptul şi obrazul repede cu un 5 ces, au dat lumii înmărmurite dovada,
FOAIA POPORULUI
burete mniat îu apă, apoi se freacă păr­
ţile muiate cu o cârpă uscată. — La înce­
put, aceste spălături şi fricţiuni se fac
nnmai dimineaţa, mai târzia însă fdupă
7 —10 zile) e biae, ca ele să fie făcute
dimineaţa şi seara.
In gradul a l doilea, recomandă a
se turna pe cap, obraz, piept, ceafă şi pe
spate. Apoi se fricţioneazi repede cu un
burete uscat sau cu o cârpă aspră păr­
ţile udate, până-ce vor înroşi.
în gradul al treilea recomanda, ca
bolnavul să fie cu totul muiat latr’o baie
cu apă rece.
Baia uu trebue să dureze mai mult ca
un moment. După bae bolnavul trebue fre­
cat cu o cârpă peste tot corpul, pentru-
ca să se activeze circulaţia sângelui.
Care trebue sâ fie temperatura apei
întrebuinţate?
Ptntru spâlsturâ şi dus Doctorul Aberg
recomandă, ca apa să nu aibă o tempe­
ratură mai ridicată ca 6 grade, ear pentru
băi totale 7 până la 18 grade.
Drul Wiuternitz nu Intrebuiţenză apa
aşa de rece ca Aberg. Pentru spălarea
parţială a corpului întrebuinţează apa la
o temperatură de 7 până la 8 grade. —
Al doilea grad al lui Aberg, Wmternitz
’l-a Înlocuit prin frecarea cu un burete
înmuiat îa apă la o temperatură de 7
până la 8 grade; ear procfdeul diu gra­
dul al treilea prin duşuri generale cu apâ
dela 12 până la 14 grade.
Acest tratament e cât pc poate de
bine tolerat de bolnav şi e admis cu plă­
cere de ori cine ’l-a întrebuinţat Drii Win-
ternitz şi Aberg pretind că, după un scurt
timp dela Întrebuinţarea apei răci, sub
formă de fricţiuni şi bf»i, se. observă la
trup o îmbunătăţire simţitoare tuturor simp-
toamelor.
Apa rece lucrează In aceste lmpre-
giurări asupra întregului organism; ea li
deşteaptă toate mijloacele lui de apărare
în contra otrăvirii prin microbii oftieei,
cari fabrică nişte substanţe ce se risipesc
în tot corpul.
Winternitz şi Aberg zic. că sub In­
fluenţa acestui tratament se realiseaz i două
condiţiuni de căpetenie, de o parte se
uşurează şi se activează circulaţia sânge­
lui, ceea-ce duce după sine o nutriţie mai
regulată a organismului si impedecă sân­
gele de a se îngrămădi numai înspre
plumânii bolnavi; pe d« a’itâ parte, apa
rece are o influenţă binefăcătoare şi asu­
pra sistemului nervos, micşorând căldura,
care consumă pe bolnavi, şi contribuind
tot deodată la o funcţionare mai regulată
a întregului organism.
Funcţion.
Deseoperire de admirat
Doi tâbăcari (orgari, pelari) italieni
Pag. 199
că pieile se pot tăbăci în patruzeci-şi-
opt de ciasuri în loc de 9 luni, cum se
obicînuia până acuma. Două zile îu loc
de 270, e ceva, sistemul nou nu lasă ca
pieile să prinzâ acel miros greu, nu cere
atâtea capitaluri enorme înmobilizate în
piei crude şi în piei tăbăcite; de acum
se va pută cu uşurinţă îacerca de ce cali­
tate sânt pieile ce se ofere spre vâczaref
nu după presupuneri mai mult sau mai
puţin neîntemeiate.
Zişii italieni an luat brevete pentru
toate ţerile cele mai îasemuate ale lumii,
şi îa curând va Începe lupta între meto­
dul nou, lucrând prin maşini, pe basa desco­
peririi celei noauă şi metodele vechi, cari
n’au nici măcar cea mai mică nădejde
de a pută concura cu dânsa.
Economia de braţe e aşa de enormă,
aproape 45 la sută, îocât e de netăgă*
duit, că vom asista la o completă trans­
formare a industriei tăbâcăriei.
Noi ştim, că tăbăcăria nu e o indu­
strie de lux, productele ei nu le cumpără
numai câţiva frantaşi ai veacului, ci ori­
care din noi, sărac sau bogat, tribue sfi
Întrebuinţeze piele t&băcită. E sigur, că
nici industria cea mai de jos: cruşitul
(argăsitul) pielei de porc cu coji de ş t jar,
cu bcop de a face din acea piele opinci,
Încă nu va pută ţinea piept cu noaua
descoperire, care lucrează, ieftin repede şi
dă calitate mai bună decât cea veche.
N oaua descoperire va Introduce ade­
vărată revoluţie pe terenul industriei pie-
lâritului. Er. Xaţ.
Ştiri eeonomiee.
E x p o rt de orz. în acest an expor­
tul de orz s’a ridicat la o cantitate ca nici­
odată mai nainte. în celo 10 luni din anul
acesta din imperiul nostru s’a exportat orz
In preţ de 24.955 milioane florini, pănâ*cftnd
tn anul trecut în atâta vreme s’a fost expor­
tat numai In preţ de 17,126 milioane florini.
Făcând socoteala după cantitate, In anul ace­
sta s’a expedat 3.023, ear’ anul trecut 2.125
milioane măji metrice. în anul acesta s’a
exportat foarte puţin orz de cantitate primă,
pe lângă toate aceste şi cantitatea mijlocie a
fost cumpărată cu preţ bun, ba se poate zice
chiar ridicat.
C ontra p re m iilo r de zăhar. După-
cum aflăm din foile economice, cercurile lu­
crătorilor din Anglia au pornit o luptă con­
tra premiilor de zăhar, care le dau ţerila
europene. In meetingul sau congresul lucră­
torilor s’a luat hotărtre, prin care se consta-
tează, că a sosit vremea pentru luarea unor
remedii de apărare chiar prin parlament con­
tra premiilor de zăhar susţinute de ţerile
continentale, care exportează zăhar de napi
chiar şi porturile regatului unit. Ca câţlra
ani mai nainte în partea de răsărit din Lon­
dra 25.000 lucratori îşi câştiga pânea cu im­
portul zăharului din India şi alte colonii. Pb
atunci în răsăritul cetăţii se afla 25 fabriei
de rafinat sau curăţit zăhar. Bărbaţii de stat
din Anglia pe vremile acelea zimbiau când
auziau, că ţerile continentale vor premia pe
 Pag. 200
fabricanţii de zâhar ca pe unii cetăţeni cari
vor fi tn stare a exporta zâhar şi în Anglia.
Stăpânirea anglicană, — strigă lucrătorii, —
n’a luat măsurile de lipsă la vremea sa, ca
se apere pe cetăţenii proprii contra hoţiilor
puse la cale d e : Francia, Germania, Austria,
Hollandia, Belgia şi Italia. Tot asemenea
Btâri păgubitoare şi triste, care ruinează total
muncitorii, se află în porturile şi oraşele:
Bristol, Plymouth, Liverpool, Glasgow, Gree-
nooh, Leith, Huli şi Manchester. Premiul dat
pentru încuragiarea industriei de zâhar de
cătră statele amintite ameninţă cu totală sdro-
bire industria Angliei şi coloniilor. Din acea­
stă causă muncitorii roagă parlamentul en­
glez, ca se grăbească a lua măsurile de lipsă
prin compunerea unei legi, care se scutească
imperiul şi comerciul anglican de concurenţa
ţerilor europene, care o dau industriei indi­
gene prin premiile zâharului de sfecle. Stă­
pânirea engleză, după-cum aflăm, va exmite
o comisiune, care va fi însărcinată să studieze
deamănuntul starea industriei de zâhar din
India-apuseană. De aci se vede ce luptă se
porneşte de cătră poporul muncitor, când vede
rapindu-’i-se lucrul şi pânea. Lupta pentra
traiu este cea mai fanatică.
JPAtte Secuilor. Min;strul de agricul­
tură din zelul seu mare naţional în luna tre­
cută a scris fo spânilor din Si’cuiwe, ca pentru
împedecarea industriaşilor şi zilerilor şi pre-
regrinagiul ce fac an de an prin ţeara româ­
nească s’a luat măsurile de lipsă, ca se fio
aplicaţi la lucru In fabricile tronurilor do stat.
Doi foispani deja ’şi-a făcut datorinţa, con-
şcriind din comitate irdivizii cari sOnt ho-
târîţi a lucra în fabricile ungureşti deja IOO
inşi au fost şi aplicaţi la lucru în fabricile
din: Budapesta, Mişcolţ. şl Diosgybr. Noi
credem câ tot popor pribeag s* va nlrge şi
din Sficuii exportaţi patronaţi. De altfel
este uşor ptăpânirii ae înoilzasrfl la sinul
seu pe bielii secui llătnOnzi din vistoria sta­
tului, caci filerii noştri încă acolo se vnrsS,
Din traista eu poveţele.
lut rt ba rea / j j . Avem un proces pentru
o parte de pămfint cu oamenii din Tot-Varcdi<\
Avem o bucată de pămftnt, care ar fi să fie
al nostru, dar’ cu toate ace*toa bngându-ne
in el am plătit pedeapsă fiind judecaţi de
judele cercual din IUdna şi de cel din Făget
şi judecând fără de noi, a trebuit s5 plătim
pedeapsă 120 fl. 50 cr. Am mers h Făget
b6 dăm banii la judele cercual, dar’ nu ’i-a
primit nici el, nici executorul, cl ne-au m'nat
cu ei la Roth Bernat, Jidov din Tot-Varadia,
care ’i-a primit. Oare e cu drept să plătim
pedeapsa judecate fără noi?
Birkis, 5 Oct. 1896. Un econom.
R ă s p u n s . Nu e frumos că nu-’ţi puni
numele pe scrisoare, ea să ştim şi noi cine
eşti, pentru-că cu oameni cari se ascund de
noi nu putem vorbi. Treaba d-voastră e alt­
cum treabă de proces, foarte încâlcita, pe
care numai un advocat priceput putea să o
deslege bine. De ce nu aţi luat advocat?
în contra hotărîrilor judecătoreşti na putem
zice nici noi nimica; bune, rele, trebue cin­
stite. Vedeţi, poate-că se leagă vre-un ad­
vocat să înoiască procesul.
întrebarea zjjţ. Aproape de un an de
zile ne dăm toată silinţa ca se înfiinţăm un
grânar bisericesc, dar’ nu putem, căci oamenii
FOAIA P O P O R U L U I
nu se învoesc. Am fi noi vr’o 20 inşi, cari
am pută compune o societate. Vadem adese-ori
pe bieţii oameni săraci, ducându-se pe la străini,
cumpărând cucuruz ori grâu foarte scump, se
înţelege fără bani. împrumută câte un hect.,
iarna când e cucuruzul uscat bine apoi trebue,
să-’i dee 3 mesnri mai mult, ceea-ce nouă ne
vine foarte greu. N’am pută înfiinţa noi un
grânar cei 20 inşi, să fle al nostru propriu?
Deşi nu am voi să luăm atâta camătă cât iau
streinii, noi am fi mulţumiţi şi cu mai pu­
ţin. Dacă se poate, rog a-’mi respunde câ
se află undeva astfel de statute tipărite?
Dacă se poate, putem uoi lucra pâuâ-ee „sta-
tutele“ nu sflnt întărite de tribunal? Cu câte
heef. trebue se începem. r . li.
Răspuns. Este lucru dureros, că n’a­
veţi în frunte vr’un bărbat de lucru, care se
vă compună societatea sau nu măgăzin de bu­
cate. Csi 20 inşi încă puteţi forma o socie­
tate de împrumut de bucate; dar’ la tot caşul
aveţi lipsă de comptabilitate, adecă Bocotelo ro-
gulate despre intreprindere. Dacă n’aveţ
bărbat de ştiinţă şi pricepere nu puteţi începe
nimic, că vă încurcaţi într’atâta, că numai ca
neplăceri veţi şflrşl treaba. Cantitatea de
bucate o puteţi statori după trebuintă. Afa­
cerea simplamonte o înştiinţaţi la tribuua), câ
aţi încpput neguţătorie Mai ântâiu trubue se
cunoaşteţi legea comercială, din care puteţi
vedă cum să f:ce negoţul tn companie.
întrebarea / jj \ Comasându-se la nui ho­
tarul, aş dori să ştiu o Imprrgiurnre, oare
şi po mine personul mă atinge. Dacă p : par­
cela co vine la comasare 8flnt pomi. arbori
ş. c. 1. aceia so prtţuesc şi 8ft t a s*; plăti
prin noul proprietar, l’reţuiiea ar fi a 6e
faco cu ocasiunea clarificării. Dacă totuşi
nu s’a făcut utuuei, care comisie, şi cAnd să
o facă? Dar’ ho presupunem, câ pomii tn-
tr’wdever se preţuesc (exllmetzâ) In regulă,
şl după Împărţirea pun Gniului, ai să ’ţi pof­
teşti preiul statorit, — dar’ oare noul pro­
prietar oblicit o se solv»asi-S ncel preţ? Şi
daca uu o obligat, şi nu ur voi f6 sulveuscâ
preţul pomilor, atunci fireşto ai drept a tăia
şi a duce leimu lo de pe «cel pămOnt, d»r’
în cât timp suHtă dreptul acesta? In care
arti.-lu do lege so regulează aceste afaceri
ale comasării? Si In acea lege, tsto cova re­
feritor la eclejin preoţească şi cnntorală?
A b o n c n tu l -1340.
R ă s p u n s . Afacerile de comasare din
Transilvania, Ciraş-S^verin, Zirand şl Chior
le reculeazâ legea din 1892 art. XXIV. şi
ordinaţiunea executării fo*or statorite prin
lege, dată în deplină înţelegere de cătrâ mi­
niştrii de interne, apriculturâ, justiţie şi finance
din 3 Ianuarie 1893 sub nr. 356. Nu se pot
schimba prin co-nasir*’, grădinile de viie,
pomi şi hemeiu Arborii mai netnsemnaţi de
pe un teritor se pot supune la comasare;
dar’ pădurile nu. Deosebirile ivite pentra
oare-cari arbori, când părţile interesate nu
s’ar pută înţelege, se compun neînţelegerile
prin preţuri şi răsplătiri în baci gata. Proprie­
tarul nou al arborilor ori pomilor este înda­
torat a plăti preţul statorit prin comisiunea
preţuitoare. Lemnele nu se pot tăia nici porta
de vechiul proprietar, ci acela pe calea ju ­
decătoriei cercuale să-’şi poftească replătirea
sau răscumpărarea arborilor dela noul pro­
prietar. Dacă preţuirea nu s’ar fi făcut la
vreme, proprietarul are vreme a face înştiin­
ţare judelui încredinţat cu îndeplinirea coma­
sării până nu s’au împărţit tablele sau par­
__________________ Nr. 5»
celele. Judecătorul numai decât pune la c a le -
îndreptarea unor afaceri trecute cu v e d e re a »
întrebarea 156. Un beţiv p ră d ă to r,,
diu causa exceselor sale, s’a certat ca fiii s e i
majoreni. Din ură şi din resbunare cătră p r o ­
prii sei fii, s’a dus să locuiască la n e p o ţii
sei, cărora prin donaţiune Ie-a transcris ş i
Intabalat prin notar-l public ; regesc to a ta
proprietatea sa imobilă cu drept de în tre ţi­
nere, înmormântare ş. c. I. Donatorul a m ă rit
la 9 luni după donare. A rere-ar fiii proprii
dr-'pt, după lege, a pretinde ceva desdaunare.
baremi în parte, dela respectivii nepoţi? S a u
că doară ace«t drept, dacă ’l-ar fi şi avut, a
încetat, fiindcă au trecut deja 5 ani dela
moartea donatorului? Advocaţii consultaţi nu­
mai cu şovăire şi dubietate s’au declarat în
chestiune.
Respuns. Dacă fiii n’aa putut s u fe ri
slăbiciunile părintelui pătimaş de beuturi, ci
acela s’a retras la zilele bătrâneţelor lângă
nepoţi, atunci aceia sflnt stăpânii moşiei.
Averea proprie ori-cine o poate testa cui
voeşte, nepoţii au primit moşia după toite
formele legale, ’şi-au împlinit obligaţiunile pri­
mita, deci averea este proprietatea lor. S’z r
pută face încercare pentru redobândire cri
dtslaunare în parte, nu pot fi însă siguri â i i
de a pută câştiga ptra. Alacerea fiind cât £*•
poate do grea, nici un advocat nu poate «pai?
ce a sigur. Nuinai aşn s’ar pu‘ă cAşt'ga p rt-
cvhu', dacă s'ar pută dovedi, că răposatul t i t i
a fÂ<'ut contractul de predarea averii c â t 2
n’a fo“t conştient; dor’ aş* ceva nu se post?»
frnd ă a fieut contractul notarul public, c tr*
nu poate primi asemenea persoane la contrarî.
Deci după părerea noastră, fiii n’au teroeia ca.
bc poată câştiga ceva din avere.
întrebarea 15J. Măzărichea eâlbattc& Cf.V'
planta numită în limba latină: iM y ru s su-'s-
stris? Cele spuse in „Economul* nr. 12, 15
şi 46 toata so referesc la una şi acfc-iji
plantă? Cum se cultivă?
Dsiboşcţ. V. C iaxin.
R âspuni Despre cele scrise de
despre măzărichea sălbatică, care Io lim ba
latină so numeşte Latyrus silvestris se re fe -
resc la una şi aceeaşi plantă. Adevărat, e i
Iu unele părţi se zice: „de pădure”, până-când
în altelo nnălhaticâu, dar’ In adevăr este a n a
şi acrea. Deppre cultivare poţi *fla totul d i s
C6le spuse de părintele Beudeschi, care în s ă ţi
a făcut încercare cu cultivarea măzSrichii săl­
batice şi descrie experienţa proprie.
întrebarea 158. în anul acesta am tr e ­
cut a treia-oară la asent&re fără să fi fo s t
înrolat la miliţie. Notarul cercual a şi c e rz t
darea de miliţie pe anul acesta. Vă rog să-'c::
spuneţi, pe drept cere darea de miliţie pe
anul acesta sau ba? Nefiind eu proprietar î i
nimi •, <â'ă d^re trehue •-ă plAtesc? N otarul
a şi ceru*. i> fl. Profesiunea: lucrez numai câ.
companion sub numele altuia.
AbonentxU 1ST9,
Respuns Diregătoriile încredinţate ca
conscrierea şi încassarea dării militare
îndatorate: ca după asentare la • 5 zile
arete inspectorilor de dare regeşti toţi tin e rii
cari sflnt şterşi din lista de Inrolsre, cari
deja trecSnd prin a treia clasă de înrolare
n’au fost apţi de serviciul militar. După com­
punerea acestor liste se face împărţirea d ă rii
după stare sau profesiune. Toţi industriaşii
din comune de sine stătători sau cari lu c r ă
cu Bodali sflnt îndatoraţi se plătească 6 fl p e
an. Pentra sama îm părţită se statoreşte
mînul de plătire pe l O ct a fiecărui an. D e c i
darea ’ţi-se cere cu drept.