Biletul 22

1. Polipul rectal – masă tisulară care protrude în lumenul intestinal cu origine în mucoasă sau
submucoasă. Clinic aceștia se manifestă prin rectoragii, la copii simptomul principal este durerea
abdominală. Diagnosticul se stabilește prin endoscopie (colonoscopie) cu biopsie și/sau irigografie.
Polipoza intestinală: simptomatologia este reprezentată de dureri abdominale şi invaginaţie
recurentă; anemie hipocromă, melenă sau rectoragii, hematemeză; localizarea cea mai frecventă
este situată la nivelul colonului. Se indică polipectomie endoscopică în cazul polipilor mari (> 5mm)
sau polipilor hemoragici
Snd. Peutz-Jegers este prezentat de combinaţia dintre leziunile pigmentate ale mucoasei bucale şi
polipii gastrointestinali. Acesta se caracterizează prin polipoza hamartomatoasă gastro-intestinală şi
macule melanocitare la nivelul buzelor, mucoasei bucale şi degetelor. Este un sindrom cu transmitere
AD, care apare 1:200000 de naşteri.
Snd. Gardner este caracterizat de prezenta a multipli polipi la nivelul colonului, in asociere cu
aparitia de tumori la nivel extracolonic, respectiv osteoame la nivelul craniului, cancere
tiroidiene, chist epidermoid, fibroame. Polipii colonici conduc la cresterea predispozitiei la
aparitia tumorilor maligne colonice, considerand ca rata de malignizare a polipilor este de
100%. Transmitere AD.
Snd. Turcot este caracterizat de tumori cerebrale (glioblastom, meduloblastom) și adenoame
colonice care frecvent devin maligne. Transmitere AR.
2. Apendicita acuta(AA) – inflamația apendicelui ileocecal. La copilul nou-nascut si la sugar AA
este rar intilnita si deosebit de grava. Adesea, diagnosticul se stabileste cu intirziere – in faza
complicatiilor peritoneale. Simptomatologia: evolutia rapida a leziunilor si lipsa de evocare a
apendicitei.
Etiop.: 1.infectiile pe cale hematogena , digestivă produc inflamatia apendicelui; 2.obstructia
lumenului cu coproliti, ascaride, care creeaza o cavitate inchisa in care virulenta germenilor se
exacerbeaza 3.afectiuni acute sau cronice ale regiunii ileocecale. Clasificare: 1.catarală
2.flegmonoasa 3.gangrenoasa 4. gangrenoasa cu perforatie 5.plastronul apendicular
Tab clinic la nou-nascut: copilul este palid, afebril, abdomenul este distensiat, cu acumulare de
lichid in cavitatea abdominala, edem al peretelui abdominal, se poate determina lichid in scrot
Tab clinic sugar: copilul indiferent, palid, febril sau subfebril, lipsa poftei de mincare, durere surdă
care apare noaptea, copilul devine nelinistit, nu doarme, diaree, voma initial reflexa ulterior
alimentara.
Diagnostic: 1.tuseu rectal 2.eco cav abdominale – apendice marit in volum, licid in cav abdominala
DD:1.gastroduodenita 2.adenita mezenterica 3.viroze 4.alte patologii infectioase
Tratament:
AA fara peritonita: anesteie generala intravenoasa fara intubatie, cu incizie McBurneya
AA cu peritonita: anest generala i/v cu intubatie, incizie para/transrectala

3. Osteomielita acuta hematogena - este o afectiune inflamator distructiva a sist.osteoarticular.

Etiologia:factorul microbian;surmenaj;diverse intoxicatii,infectii care reduc
imunitatea;hipoalimentatie; tesuturi piogene;focare
cornice;microtraumatisme.Simptomatologie:FORMA SUPRAACUTA-debut brutal;febra mai mare
de 40-41C;frisoane;transpiratii reci;halucinatii;coma;durere in regiunea afectata.FORMA SEPTICO-
PIEMICA:debut precedat de subfebrilitate;febra 39-40C;frisoane;agitatie/apatie;paloare
tegumentara;cianoza mucoaselor;dispnee;taahicardie;meteorism;spleno- si
hapatomegalie;oligurie;durere violent in reg. afectata;copilul protejeaza membrul semiflecatin
articulatia invecinata;scaderea sau lipsa miscarilor;edem neinsemnat.FORMA LOCALA-apar brusc
dureri;apoi subfebrilitate;stare de rau general;edem;tumefiere;dereglarea functiei.
Diagnostic:anamneza;date clinice;USG-tumefactia regiunii,lichid in articulatie;scintigrafie
osoasa;TC;ex.radiologic;an. Gen. a singelui-leucocitoza,anemie,anizocitoza,poichilocitoza,VSH
marit;hipo-/disproteinemie.
Diagnostic diferential-traumatisme;fracture subperiostice;decolari de periost;sinovita
traumatic;artrita; flegmon;tumori osoase;tbc osoasa;osteosarcom;necroza
aseptic;maningita;alergoze.
Tratament:terapie antibacteriana;de dezintoxicare;desensibilizanta;;simptomatica;chirurgical- sub
anestezie generala,drenarea focarului;mai multe incizii de 1-1.5 cm,perforarea osului;orthopedic-
pozitie fiziologica sau imobilizare cu atele gipsate.Complicatii:luxatii;fracture;contracture in
articulatii;scurtime de segment;cronicizare.

4. Teratomul - tumoră din celulele embrionare nediferențiate, este reprezentat de țesuturile celor
trei straturi germinale. Teratomii au următoarea localizare tipică: ovarele și testiculele, zona
sacrococcygeală, mediastinul, spațiul retroperitoneal, faringe, baza craniului. La nou-născuții și copiii
din primii 2 ani de viață predomină teratomii sacro-coccige și, de la 15 la 16 ani, crește frecvența
teratomului nodular. Teratomii maligni (teratoblastoame) conțin elemente ale unui carcinom celular
care formează structuri papilare sau crește solid. Aceste tumori au un prognostic foarte nefavorabil.
Diagnosticul se stabileşte în baza acuzelor prezentate adeseori de părinţi şi de pacienţi după 5-6
ani, a datelor examenului clinic, instrumental (examenul radiologic, izotopic, echografi c, tomografi c
computerizat, RMN), studiului markerilor, endoscopic şi examenului morfologic.
Tratamentul tumorilor la copii este multimodal şi include tratamentul chirurgical, terapia iradiantă,
chimioterapia. Tratamentul chirurgical rămâne până în prezent metoda cea mai importantă în
tratamentul complex al tumorilor maligne

Biletul 23
1. Malrotaţia intestinului se dezvoltă când are loc deplasarea anselor intestinale în cavitatea
abdominală din cadrul herniei vremelnice fară a efectua elementul de rotaţie. Ca rezultat duodenul
coboară pe partea dreaptă de a lungul arterei mezenterice, tot intestinul subţire aflându-se pe partea
dreaptă, iar cel gros ~ în jumătatea stângă a cavităţii abdominale.
Tratament - Gross recomandă a aduce colonul în poziție normală și a-l fixa la peritoneul parietal
posterior. Este greu de realizat tehnic. Ladd recomandă fiarea colonului drept la cel stîng cu fire
separate și fixarea rădăcinii mezenterului la peritoneul posterior. Aceasta se realizează mai ușor și cu
rezultate mai bune în prevenirea volvulării sau revolvulării.

2. Chistul hidatic hepatic

Definiție: echinococoa reprezintă o zoonoză cauzată de forma adultă sau larvară a cestodelor din
genul Echinococus din familia Taeniidae
Etiologie. Ciclul biologic al acestui parazit evoluează cu schimbul a două gazde - definitive şi
intermediare. Ca gazde definitive sunt: cânii, şacalii, lupii, vulpile etc. în tractul intestinal al acestor
animale parazitează formele adulte ale echinococului. Printre gazdele intermediare se enumără
unele animale erbivore şi omul, în organismul cărora se dezvoltă forma larvară, care poate afecta
diverse organe, dar mai des se întâlneşte în ficat şi plămâni.
Simptomatologie: 1. “tumor” hepatic (hepatomegalie+colestaza+icter) 2.ciroza biliara secundara
3.colica biliara+colangita sau pancreatita(ruperea chistului hidatic in caile biliare) 3.abces hepatic
4.ruperea chistilui, diseminare peritoneala, peritonita biliara 5.hemobilie 6.compresia sau tromboa
venei cave inferioare
Diagnosticul: 1.ecografia abdominala – de electie in depistarea formatiunilor chistice intrahepatice
mai mari de 1cm și permite identificarea originii hidatice a formatiunii, precum si a relatiilor
topografice cu organele adiacente 2.Radiografia abdominala panoramica – opacitate rotunda sau
ovala, cu calcificari caracteristice 3.CT – depisteaza formatiuni mai mici de 1cm 3.RMN 4.Teste
imunologice de determinare a anticorpilor specifici.
DD 1.chist hepatic de alta origine 2.tumori hepatice 3.metastaze in ficat
Tratament medical cu Albendazol (10mg/kg/zi in 2 prize), medicatie unica sau in combinatie cu trat
chirurgical si continuat pe parcursul urmatoarelor 6 luni. Trat chirurgicalradical: echinococectomia sau
operatii de rezectie a organului afectat. Mai putin radicale: operatii de drenare sau marsupializarea
formatiunilor chistice. Tehnica PAIR: punctia, aspiratia, injectia, reaspiratia – pt formatiuni >5cm,
localiate in profunzimea parenchim hepatic.
Complicatii: ruperea chistului in ducturile biliare, obstructia ductului cistic, infectii intrachistice,
rupere acuta – soc anafilactic, afectarea concomitenta a plaminilor.

3. O „maså“ palpabilå în abdomen la un copil este o manifestare clinicå ce pune importante

probleme de diagnostic și de atitudine terapeuticå. Neuroblastomul și tumora Wilms reprezintå vasta
majoritate a tumorilor abdominale maligne la copil. Alte tumori care prezintå o apreciabilå extindere
includ hepatoblastomul, limfomul și tumorile celulei germinative sau teratoamele. „Masele“
abdominale sunt cel mai frecvent constatate la copiii sub vârsta de 5 ani. La sugari și copiii mici cele
mai frecvente „mase“ abdominale sunt retroperitoneale, de origine renalå și non-maligne. O „maså“
abdominalå la sugar și copil este prima datå evaluatå printr-o radiografie abdominalå simplå pentru
eliminarea unei obstruc¡ii gastrointestinale. În continuare, o ecografie este utilå și poate fi efectuatå
fårå sedare. Ecografia poate identifica, de obicei, organul care este la originea „masei“ tumorale, care
poate fi ficatul, suprarenala sau rinichii. Pot fi identificate diferite tipuri de componente tisulare
(chisturi, hemoragii, calcificåri). Dupå ecografie, o examinare superioarå este, de obicei, necesarå
prin tomografie computerizatå (CT-scan) sau prin MRI

4. Indicații către tratament chirurgical in fracturi la copii:

1. Fracturi deschise 2.Fracturi asociate cu lezare de nervi şi vase 3.Fracturi intraarticular 4.Fracturi
cominutive 5.Fracturi cu pericol de penetrare a țesuturilor moi de către fragmentul deplasat (fr.
claviculă) 6.În leziunile coloanei vertebrale: fracturi deschise, instabile, cu complicații 7.Ineficacitatea
tratamentului conservator 8.Diformităţi posttraumatice 9.Pseudoartroze
Principii de osteosinteza: Fixarea fragmentelor la copil în majoritatea cazurilor se efectuează cu
broşe Kirschner (fractură de claviculă, fracturi epimetafizare, metafizare, metafizo-diafizare de
humerus, antebraţ, femur, gambă).
■ Osteosinteză centromedulară este folosită în fracturi diafizare medii de antebraţ şi femur cu
tije metalice. Imobilizare gipsată.
■ În fracturi diafizare medii de humerus şi tibie. În cazuri necesare se preferă osteosinteză cu
aparat extern de tip Ilizarov.
■ În fracturi oblice şi spiroide diafizare de humerus, femur şi tibie, la care „ tratamentul este
ortopedic cu tracţie, în cazuri de intervenţie chirurgicala osteosinteză se efectează cu şuruburi
sau aparate externe.
■ Tratamentul chirurgical şi osteosinteză în fracturi la copil nu permite micşorarea termenului de
imobilizare.