Cinci adevăruri despre casele Eco

A devenit aproape un clişeu să vorbeşti despre moda Eco: mâncare eco, iluminat eco,
haine eco, locuinţe eco. La acestea putem adăuga multe altele, cu o singură trăsătură
comună: toate sunt mai scumpe. Să rămânem la un capitol ce ne interesează:
locuinţele eco sunt deja recunoscute ca fiind acele construcţii care aduc astfel beneficii
mediului înconjurător, care aduc economii proprietarilor, dar, peste toate acestea, sunt
scumpe! Până la urmă, haideţi să trecem în revistă o serie de atuuri cu care vine acest
tip de locuinţe, o dată cu un nou mod de viaţă, pentru a încerca să desluşim ce este
adevăr şi ce este fabulaţie. Am fi vrut să spunem că suntem decişi să spulberăm câteva
mituri, căci, până la urmă, contează enorm ca, dincolo de simpla discuţie, să
descoperim argumente logice, palpabile, fie pentru a ne înscrie cu gândul şi cu fapta în
moda… eco, fie doar să facem o simplă conversaţie.

Casele eco sunt scumpe. Oare?

Una peste alta, tot ceea ce înseamnă o locuinţă construită cu materiale înscrise perfect
în linia discutată, ar putea să se înscrie între o limită inferioară de 70.000 de euro, cu
spaţii aferente unor case verzi mici sau medii, într-o zonă din afara oraşului, pentru a
putea depăşi o valoare de 300.000 euro, pentru cel mai spaţios apartament, ridicat în
acelaşi spirit, în inima oraşului. Cum putem avea o astfel de diferenţă? În fond, acelaşi
tip de materiale sunt folosite şi pentru primul tip de locuinţă, şi pentru al doilea. Dincolo
de ordinul de mărime, să ştiţi că diferenţa de peste patru ori mai mare rezidă în
valoarea de revânzare. Revenim la cel mai important aspect: tot ceea ce este eco, este
scump. Din acelaşi motiv, o casă eco este mult mai scumpă decât una, să-i spunem,
convenţională, iar din acest punct de vedere, luaţi în calcul ce mult contează în preţul
de piaţă numai simpla denumire „eco“. Asta, în cazul în care chiar vorbim de o locuinţă
construită şi realizată după acest tip de standarde…

Casele eco sunt clădite din materiale non-toxice

Ei bine, să ştiţi că nu este chiar aşa! Gândi-ţi-vă numai la spray-ul cu spumă

poliuretanică. Este un izolant excepţional, utilizat în multiple forme, de la izolarea
cadrelor de ferestre, sau uşi, până la panourile de tip sandviş. Spuma este fabricată din
derivate ale petrolului, ori, cel puţin din acest punct de vedere, avem un produs
neprietenos cu mediul, utilizat pentru o locuinţă ecologică. În momentul aplicării şi la
scurt timp după aceea, gazele eliberate pot crea disconfort respirator. Să mai vorbim şi
despre polistirenul expandat, folosit la izolarea pereţilor, pentru a preciza că şi acest
produs este un rezultat al rafinării petrolului. Tocmai de aceea, legislaţia din multe ţări
nici nu ia în calcul astfel de materiale, în momentul în care se ia în discuţie certificarea
unei case verzi, pe motiv că fabricarea Materialelor respective, transportul şi punerea în
operă contribuie la accentuarea efectului de seră, prin emisiile de dioxid de carbon. De
aceea, să nu râdeţi, o casă de chirpici reprezintă o opţiune pentru mulţi dintre
specialiştii care au văzut la lucru toate materialele care le-au putut trece prin mână.
Casa verde se bazează numai pe tehnologii de ultimă oră

Nimic mai fals! De fapt, acesta este mai mult un pretext, menit să justifice preţuri mai
mari. Putem vorbi este adevărat, de metode mai bune de construcţie, nu neapărat noi,
revoluţionare. Locuinţele pot fi bine izolate şi au fost dintotdeauna: zidurile orientate
spre nord au ferestrele mai mici de când lumea… Aici, putem vorbi mai degrabă de
spiritul temeinic de economie şi de obiceiul sănătos de a folosi toate mijloacele menite
să păstreze în locuinţă căldura, pe durata iernii, sau să oprească arşiţa să încingă aerul
din casă, pe durata verii. În plus, există aparatură casnică mai puţin avidă de energie,
sisteme de iluminare economice, care, însumate, contribuie la consumuri cât mai mici,
sau, cum se spune mai nou, lasă o amprentă energetică cât mai mică. Totuşi, am putea
să fim favorabili ideii, numai dacă ne gândim că, în ziua de azi, locuinţele eco nu au
toate acoperişurile precum cele din filmele cu hobbiţi. În fond, deosebirea ar putea fi
dată numai de prezenţa, pe acoperiş, a panourilor solare, sau a turbinelor eoliene.

Casa verde are nevoie de aparatură electrocasnică eco

Este adevărat, nu mai vorbeşte nimeni de un fier de călcat cu alimentare permanentă,

sau de televizor cu tub cinescop, dar asta nu înseamnă că, de dragul schimbării, ne
grăbim să aruncăm la coş toată aparatura din casă, chiar dacă nu se încadrează în
clase de eficienţă de vârf. De aceea, poate ar fi mai bine să ţinem cont de faptul că
aparatura noastră, bine întreţinută, poate avea o durată de viaţă de 10-18 ani. Sigur,
aici intervine tentaţia de a achiziţiona mereu produse de ultimă oră, dar ce folos, dacă
totul se justifică numai de dragul de a fi în pas cu ultimele tendinţe? Prin urmare, nu
există nici o urmă de comportament ecologic, în momentul în care arunci la gunoi seturi
întregi de aparatură, doar pentru că are doi+trei ani vechime.

Casele vechi nu pot fi niciodată case verzi

La noi nu au apărut prea multe studii, însă în străinătate există date temeinice care
atestă că este mult mai economic şi… ecologic să transformi o casă veche într-o
locuinţă verde, numai pentru simplul fapt, constatat de specialişti, care atestă că mediul
ambiant are nevoie de 10, până la 80 de ani pentru a neutraliza efectele negative ale
unei construcţii noi, fie aceasta chiar şi una ecologică. Pornind de aici, este logic să
acceptăm că avem nevoie de mai puţine materiale pentru a izola o locuinţă veche,
decât în cazul în care începem o construcţie nouă, cu alte cuvinte efectele generate de
procesele de producţie sunt mult mai mici. La final, pentru că tot vorbim de locuinţe
vechi, acestea pot fi găsite şi în mediul rural, şi în mediul urban. Obişnuim să credem că
oraşul este cel care poluează mai mult, pentru că mulţimea de locuinţe are nevoie de
creşterea eficienţei energetice. Ţineţi cont, totuşi, că încălzirea imobilelor din mediul
urban nu necesită combustibili fosili, utilizaţi îndeosebi în mediul rural.