Actele administrative

fiscale emise de organele

fiscale
Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie
sau în formă electronică.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie
cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă
este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de
contribuabil/plătitor;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului
fiscal, potrivit legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal,
potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a
contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.
 Actul administrativ fiscal emis în format hârtie şi tipărit
prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil şi
în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite
ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent,
dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie. Categoriile
de astfel de acte administrative fiscale se stabilesc ordin al
preşedintelui A.N.A.F

Actul administrativ fiscal emis în formă electronică:

- cuprinde toate elementele actului administrativ fiscal, cu

excepţia semnăturii persoanelor împuternicite ale organului fiscal,
potrivit legii, precum şi a ştampilei organului fiscal emitent;
- se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului
Finanţelor Publice, bazată pe un certificat calificat.
Actul administrativ fiscal se consideră emis şi înregistrat la
organul fiscal astfel:
a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită
din cadrul organului fiscal - în cazul actului administrativ fiscal
emis pe suport hârtie;
b) la data generării actului - în cazul actului administrativ
fiscal emis pe suport hârtie şi tipărit prin intermediul unui
centru de imprimare masivă;
c) la data aplicării semnăturii electronice extinse - în cazul
actului administrativ fiscal emis în formă electronică.

Comunicarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului
/plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/
plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat
împuternicit, precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, actul
administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau
curatorului, după caz.
 Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie
poate fi comunicat:

1. prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de

primire

2. prin remitere, sub semnătură, la domiciliul fiscal al

contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului,
prin angajaţii proprii ai organului fiscal.
a) dacă destinatarul refuză primirea actului sau nu
este găsit la domiciliul fiscal, se afişează pe uşa acestuia o
înştiinţare. Actul se consideră comunicat la data afişării
înştiinţării.
b) dacă destinatarul nu este găsit la domiciliul fiscal
- este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de
la data afişării înştiinţării, la sediul organului fiscal emitent
pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situaţia în
care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul
acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră
comunicat la împlinirea acestui termen.
Înştiinţarea trebuie să cuprindă:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi
funcţia acestuia;
c) numele, prenumele şi domiciliul fiscal al celui înştiinţat;
d) denumirea, numărul şi data emiterii actului
administrativ fiscal în legătură cu care se face înştiinţarea;
e) anul, luna, ziua şi ora când afişarea a fost făcută;
f) menţiuni cu privire la data la care se consideră
comunicat actul administrativ fiscal,
g) semnătura celui care a afişat înştiinţarea.
3. prin remitere, sub semnătură, la sediul organului fiscal -
contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se
prezintă la sediul organului fiscal şi solicită acest lucru.

4. În cazul în care comunicarea prin poștă nu a fost posibilă,

aceasta se realizează prin publicitate.
- afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis
actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului,
concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de
internet a A.N.A.F.;
- anunţul se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data
publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/
plătitorului;
b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ
fiscal.
- actul administrativ fiscal se consideră comunicat în
termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se
comunică prin mijloace electronice de transmitere la
distanţă:
- în cazul în care contribuabilul a optat pentru această
modalitate de emitere şi de comunicare;
- se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data
transmiterii actului către contribuabil/plătitor ori împuternicitul
sau curatorul acestora.

În cazul societăţilor aflate în procedura insolvenţei

sau în dizolvare, potrivit legii, comunicarea actului
administrativ fiscal se face administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori de câte ori
se solicită, în scris, acest lucru.

Organul fiscal trebuie să iniţieze acţiunile pentru

comunicarea actului în termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal produce efecte:

- din momentul în care este comunicat contribuabilului/

plătitorului;
- la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ
comunicat, potrivit legii.

Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit

legii, nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce
niciun efect juridic.
Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele
situaţii:

a) este emis cu încălcarea prevederilor legale privind

competenţa;

b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare

la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a
organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea
contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau
a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, precum şi
organul fiscal emitent;

c) este afectat de o gravă şi evidentă eroare. Actul

administrativ fiscal este afectat de o gravă şi evidentă eroare
atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt
atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau
concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.
 Nulitatea se poate constata de organul fiscal
competent sau de organul de soluţionare a contestaţiei, la
cerere sau din oficiu. În situaţia în care nulitatea se constată
de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se
comunică contribuabilului/plătitorului.

Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte

prevederi legale decât cele care atrag nulitatea, sunt anulabile.
 Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desfiinţat
sau modificat de către organul fiscal competent în condiţiile
prezentului cod.
Anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu
definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin
care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea,
desfiinţarea sau modificarea, totală sau parţială, atât a actelor
administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale
accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în
actele administrative fiscale anulate, desfiinţate ori modificate, cât
şi a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza
actelor administrative fiscale anulate, desfiinţate sau
modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au
stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale
subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative
de atac sau judiciare ori nu au fost contestate.
În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea
contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal,
prin care desfiinţează sau modifică în mod corespunzător actele
administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii
sau actele administrative fiscale subsecvente.
 Când se anulează un act administrativ fiscal, organul
fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest
lucru este posibil în condiţiile legii.

Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este

posibilă în situaţii cum sunt:

a) s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege;

b) viciile care au condus la anularea actului administrativ
fiscal privesc fondul actului.
 Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile
materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu
sau la cererea contribuabilului/plătitorului.

Erori materiale - orice greşeli de redactare, omisiuni

sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu
excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal,
potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Dacă, după comunicarea actului administrativ fiscal,

organul fiscal constată, din oficiu, că există erori
materiale în cuprinsul său, acesta comunică
contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii
materiale.
 Dacă îndreptarea erorii materiale este solicitată de
contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:

a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este

întemeiată, emite şi comunică contribuabilului/plătitorului
actul de îndreptare a erorii materiale;

b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este

întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se
comunică contribuabilului/plătitorului.

Actul de îndreptare a erorii materiale şi decizia de

respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează
regimul juridic al actului iniţial şi pot fi contestate în condiţiile
legii în care putea fi contestat actul iniţial.
COMPETENŢA DE
ADMINISTRARE
I. Legislaţie
II.Competenţa de administrare
III.Schimbarea sediului social
IV.Înregistrarea domiciliului
fiscal
V. Modificarea din oficiu a domiciliului
fiscal
 I. Legislaţie

1. Codul de procedură fiscală – Legea nr.207/2015,

cu modificările şi completările ulterioare
-domiciliul fiscal – art.31
-competenţa – Titlul III, Cap.1, art.29 – 36

2. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală nr.3845/2015 pentru aprobarea
procedurilor de înregistrare/modificare a domiciliului
fiscal (MO nr.15 din 8 ianuarie 2016)

3. Ordinul președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr.3775/2015 pentru aprobarea
unor competențe speciale ale organului fiscal central,
cu modificările și completările ulterioare (M.O.
Nr.973 din 29 decembrie 2015)
4. Organizarea activităţii de administrare a marilor
contribuabili (Ordinul preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală
nr.3609/15.12.2016)
5. Organizarea activităţii de administrare a
contribuabililor mijlocii (Ordinul preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
nr.3610/15.12.2016)
6. Competenţa teritorială de administrare (Ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală nr.3631/11.12.2015, cu modificările şi
completările ulterioare)
 II. Competenţa de administrare

 Pentru administrarea impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului
general consolidat, competenţa revine acelui
organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului
Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a
cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al
contribuabilului sau al plătitorului de venit, în
cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin
stopaj la sursă, în condiţiile legii:
 A. Persoane juridice

- marii contribuabili – Direcţia generală de administrare a

marilor contribuabili
- contribuabilii mijlocii – Administraţia finanţelor publice
pentru contribuabili mijlocii a mun. Bucureşti
- structura pentru administrarea
contribuabililor mijlocii din cadrul administrațiilor finanţelor
publice județene
- ceilalţi contribuabili – organul fiscal în a cărui rază
teritorială îşi au domiciliul fiscal (administraţia judeţeană a
finanţelor publice, administraţiile sectoarelor 1-6 ale
finanţelor publice, serviciul fiscal municipal sau orăşenesc ori
biroul fiscal comunal, potrivit arondării aprobate prin
OPANAF)
- contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii
permanente - organul fiscal în a cărui rază teritorială se
află situat sediul permanent desemnat.
 B.Persoane fizice

- pentru administrarea impozitului pe venit

datorat pentru veniturile proprii – organul
fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică are
adresa unde îşi are domiciliul potrivit legii sau
adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care
aceasta este diferită de domiciliu

- pentru administrarea impozitelor, taxelor

şi a contribuţiilor datorate bugetului general
consolidat în legătură cu activitatea economică
autorizată desfăşurată sau cu profesia liberă
exercitată, cu excepţia impozitului pe venit
datorat pentru veniturile proprii - organul fiscal în
a cărui rază teritorială îşi au sediul activităţii sau
locul unde se desfăşoară efectiv activitatea
principală.
 Competenţa pentru administrarea contribuabililor
nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu
permanent se stabileşte după cum urmează:

Contribuabil Obligaţie Administrare

Organul fiscal competent

Reprezentant fiscal pentru administrarea
reprezentantului fiscal

Contribuabili Organul fiscal în a cărui rază

Sediu fix în România
nerezidenţi teritorială se află sediul fix

Administrația fiscală pentru

Dreptul de a se înregistra direct contribuabili nerezidenți
D.G.R.F.P. Bucureşti
Organul fiscal care
administrează împuternicitul,
Împuternicit
cu excepția celor care se
administrează de AFCN
A) Administrația fiscală pentru contribuabili nerezidenți are
competență de administrare, pentru ansamblul obligațiilor fiscale
datorate de:
- contribuabili nerezidenți stabiliți în spațiul comunitar, care au
potrivit legilor speciale, dreptul de a se înregistra direct,
- persoane impozabile care aplică regimul special pentru
servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de
televiziune prevăzut de Titlul VII ”Taxa pe valoarea adăugată” din
Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și
completările ulterioare și aleg România ca stat membru de
înregistrare,
- misiuni diplomatice şi posturi consulare acreditate în
România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori
reprezentanţele societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine,
care au sediul în municipiul București, autorizate potrivit legii să îşi
desfăşoare activitatea în România, atât pentru obligațiile fiscale
care rezultă potrivit legislației fiscale în vigoare, cât și pentru
soluționarea cererilor de restituire prevăzute de Codul fiscal,
 - contribuabili nerezidenţi persoane juridice care nu au pe teritoriul
României un sediu permanent şi care organizează şi exploatează
activitatea de jocuri de noroc în România;
- persoane juridice nerezidente, care nu au pe teritoriul României
un sediu permanent şi care au obligaţia de a plăti impozit pe profit,
potrivit art. 38 din Codul fiscal, sau pot opta pentru regularizarea
impozitului pe profit, potrivit art. 225 şi 227 din Codul fiscal;
- persoane fizice nerezidente, care nu au pe teritoriul României un
sediu permanent şi care obţin venituri din transferul titlurilor de
valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv
instrumente financiare derivate;
- persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European, care obţin venituri din
activităţi independente din România, respectiv persoane fizice
rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu
care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri,
care obţin venituri din România în calitate de artist de spectacol sau ca
sportiv, din activităţile artistice şi sportive, şi care optează pentru
regularizarea impozitului pe venit, potrivit art. 226 sau 227 din Codul
fiscal. - începând cu data realizării opţiunii de regularizare a
impozitului pe venit.
B) stabilirea competenței de administrare a posturilor consulare acreditate în
România, precum şi reprezentanţelor organismelor internaţionale ori reprezentanţelor
societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine autorizate potrivit legii să îşi
desfăşoare activitatea în România, în sarcina Administrațiilor județene ale finanțelor
publice, în a căror raza teritorială își au sediul,

C) stabilirea competenței de administrare a persoanelor fizice și juridice nerezidente, în

sarcina organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sursa de venit, respectiv sediul
plătitorului de venit.

D) în cazul persoanelor fizice şi juridice nerezidente, care realizează numai venituri supuse
regulilor de impunere la sursă, impozitul fiind final sau cu opţiune de regularizare,
competenţa pentru administrarea obligaţiilor fiscale revine organului fiscal în a cărui
rază teritorială se află sursa de venit, şi anume:
- în cazul plătitorilor de venit, contribuabili mari şi mijlocii - organului fiscal în a
cărui rază teritorială se află sediul plătitorului de venit;
- în cazul celorlalţi plătitori de venit - organului fiscal în a cărui rază teritorială se
află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.

E) în cazul persoanelor fizice nerezidente care nu au pe teritoriul României un sediu

permanent şi care au obligaţia sau optează să îşi desemneze, potrivit legii, un
împuternicit în România sau pentru care se numeşte un curator fiscal, potrivit legii,
competenţa de administrare revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al împuternicitului sau curatorului fiscal, după caz.
F) stabilirea competenței pentru administrarea obligațiilor
fiscale datorate de toți membrii unui grup fiscal unic
constituit potrivit Codului fiscal, în sarcina organului fiscal
competent pentru administrarea reprezentantului grupului fiscal
unic,

- a fost introdus criteriul grupului fiscal - derogă de la regula

reprezentantului grupului fiscal unic
 Domiciliul fiscal
 În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central,
prin domiciliu fiscal este:
 a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul,
potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care
aceasta este diferită de domiciliu;
 Prin adresa unde locuiesc efectiv, se înţelege adresa locuinţei pe
care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile
într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind
luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită,
concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi
nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde
locuiesc efectiv.
 b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice
în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii
sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;
 c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se
exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a
afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social
declarat;
 d) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică,
sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea
principală.
 În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit lit.
c) şi d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea
activelor.

 Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă şi

domiciliu fiscal are ca efect şi modificarea de drept a domiciliului
fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligaţia depunerii cererii
de modificare a domiciliului fiscal. În acest caz, transferul dosarului
fiscal al contribuabilului/plătitorului de către vechiul organ fiscal
central către noul organ fiscal central se face în termen de 15 zile
lucrătoare de la data înscrierii în registrele în care, potrivit legii, se
înregistrează modificările privind sediul social/domiciliul.
 III.Înregistrarea/modificarea
domiciliului fiscal
A. Procedura de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal în
cazul comercianţilor, pentru care sediu social este diferit de
domiciliul fiscal, cu excepția societăților

Formular 050 “Cerere de Decizia de

înregistrare/modificare a Contribuabil înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal al domiciliului fiscal
contribuabilului”

Organ fiscal Dosar fiscal Organ fiscal

sediu vechi sediu nou
 Competenţa de administrare a comercianţilor care
îşi modifică domiciliul fiscal revine, până la
finalizarea procedurii de înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal, organului fiscal de la domiciliul
fiscal, şi anume organului fiscal de la vechiul
domiciliu fiscal.

 Pentru înregistrarea/modificarea domiciliului

fiscal, comerciantul depune la organul fiscal în a
cărui rază teritorială este situat noul domiciliu
fiscal formularul 050 "Cerere de
înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al
contribuabilului”,
 Organul fiscal în a cărui rază teritorială este
situat noul domiciliu fiscal, dupa primirea
dosarului fiscal de la organul fiscal de la vechiul
sediu social, emite Decizia de
înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, pe
care o comunică contribuabilului, potrivit legii.

 Înregistrarea în registrul contribuabililor de la

noul organ fiscal, precum şi scoaterea din
registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal
se operează cu data comunicării deciziei. De la
aceeaşi dată, competenţa de administrare revine
organului fiscal de la noul domiciliu fiscal.
 B. Procedura de schimbare a sediului social și domiciliului fiscal
în cazul contribuabililor care nu au calitatea de comerciant

Formular 010 sau formular

070
Organ fiscal
sediu vechi

Dosar fiscal
Contribuabil Formular 050 “Cerere de
înregistrare/modificare a Organ fiscal
domiciliului fiscal al sediu nou
contribuabilului”
Decizia de
înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal
 Procedura aplicabilă este aceeaşi, cu diferenţa
că, în acest caz, contribuabilul depune la organul
fiscal în a cărui rază teritorială îşi stabileşte noul
sediu

-formularul 010 "Declaraţie de înregistrare/

Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere
pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi
fără personalitate juridică“ sau formularul 070
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declaraţie de radiere pentru persoanele
fizice care desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau exercită profesii libere"

-formularul 050 "Cerere de înregistrare/modificare

a domiciliului fiscal al contribuabilului".
 IV. Înregistrarea domiciliului fiscal
Domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în
toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul
sau de sediul social.

Cererea de înregistrare a domiciliului fiscal va fi

însoţită de copii de pe actele care fac dovada
deţinerii legale a spaţiului pentru domiciliul fiscal.

Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază

teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal.
La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a cărui
rază teritorială se află noul domiciliu fiscal va emite
de îndată decizia de înregistrare a noului domiciliu
fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit
Codului de procedură fiscală.
 Dosarul fiscal se transmite în termen de cel mult 10
zile de la primirea cererii şi va fi însoţit de
certificatul de atestare fiscală, precum şi de fişa de
evidenţă pe plătitor.
 La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a cărui
rază teritorială se află noul domiciliu fiscal va emite
de îndată decizia de înregistrare a noului domiciliu
fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit
Codului de procedură fiscală.

 Înregistrarea în registrul contribuabililor de la noul

organ fiscal, precum şi scoaterea din registrul
contribuabililor de la vechiul organ fiscal se
operează cu data comunicării deciziei. Până la data
la care s-au operat modificările în registrul
contribuabililor, competenţa pentru soluţionarea
oricărei probleme privind administrarea revine
organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.
Cererea se soluționează în termen de 15 zile
lucrătoare de la data depunerii .

În cazul persoanelor fizice care dețin CNP,

modificarea domiciliului fiscal se face, din
oficiu, de către organele fiscale. Momentul
declanșării procedurii este depunerea primei
declarații fiscale după modificarea domiciliului.
 V. PROCEDURA
de modificare din oficiu a domiciliului fiscal al
contribuabilului

În cazuri bine justificate organele fiscale pot

modifica din oficiu domiciliul fiscal al
contribuabilului.

Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal al

contribuabilului va fi iniţiată de către organul
fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul şi-a
stabilit domiciliul fiscal fără depunerea cererii de
înregistrare a unui nou domiciliu fiscal, la
sesizarea organului constatator, potrivit legii.
 La primirea sesizării, contribuabilul este notificat
de îndată de către organul fiscal în a cărui rază
teritorială contribuabilul şi-a stabilit domiciliul
fiscal fără depunerea cererii de înregistrare a unui
nou domiciliu fiscal, pentru a fi ascultat cu privire
la faptele şi împrejurările relevante în luarea
deciziei de modificare din oficiu a domiciliului
fiscal.

 Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal al

contribuabilului se înregistrează potrivit
procedurii prevăzute pentru înregistrarea la
cerere a domiciliului fiscal al contribuabilului.
ÎNREGISTRAREA FISCALĂ
I. Legislaţie
II. Prevederi generale
III. Înregistrarea persoanelor fizice care
desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau exercită profesii libere
IV. Înregistrarea persoanelor juridice
nerezidente care desfăşoară activitate în
România prin unul sau mai multe sedii
permanente
V. Modificări ale formularelor de înregistrare
fiscală
 I. LEGISLAŢIE
 1. Codul de procedură fiscală – Legea nr.207/2015, cu modificările şi
completările ulterioare – Titlul IV, art.81 – 92

 2. Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr.3698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a
contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul
fiscal, cu modificările și completările ulterioare

 3. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.

2921/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală, din
oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale,
a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de
înregistrare fiscală, potrivit legii

 4. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

nr.3140/2016 privind aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală a
contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente, precum şi a modelului şi
conţinutului formularului 013 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni?Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente”
 II. Prevederi generale

 Orice persoană sau entitate care este

subiect într-un raport juridic fiscal se
înregistrează fiscal primind un cod de
identificare fiscală.
Codul de identificare fiscală este:
(art.82 alin.(1) CPF)

a) codul unic de înregistrare atribuit potrivit

legii speciale (Legea nr.26/1990 şi Legea
nr.359/2004) – pentru comercianţi, inclusiv pentru
sucursalele comercianţilor care au sediul principal al
comerţului în străinătate

b) codul numeric personal atribuit potrivit

legii speciale – pentru persoanele fizice
c) codul de înregistrare fiscală atribuit de
organul fiscal competent din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală pentru:

1. persoanele juridice, cu excepţia

comercianţilor, precum şi pentru asocieri şi alte
entităţi fără personalitate juridică
2. persoanele fizice care desfăşoară activităţi
economice în mod independent sau exercită
profesii libere (utilizat pentru declararea si plata
impozitelor, taxelor si contributiilor aferente
activitatii sau profesiei exercitate)

d) numărul de identificare fiscală atribuit de

organul fiscal competent din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală - pentru
persoanele fizice care nu deţin cod numeric
personal
Înregistrarea fiscală se realizează:
1. potrivit procedurii speciale în materie pentru
comercianţi, odată cu înmatricularea în registrul
comerţului
2. urmare depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală
pentru:
- persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor,
precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără
personalitate juridică (010)
- persoanele fizice care desfăşoară activităţi
economice în mod independent sau exercită profesii
libere şi nu au obligaţia înregistrării în registrul
comerţului (070)
- persoanele fizice care au calitatea de angajator
(020)
- persoanele fizice care nu deţin cod numeric
personal (030)
- instituţii publice (040)
3. la data depunerii primei declaraţii de venit,
pentru persoanele fizice supuse impozitului pe
venit.

4. la solicitarea plătitorului de venit – persoane

fizice sau juridice nerezidente, care realizează
numai venituri supuse regulilor de impunere la
sursă, iar impozitul reţinut este final,

5. la cererea altei autorităţi care administrează

creanţe fiscale

6. din oficiu, de organul fiscal competent

Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în
termen de 30 de zile de la:
 a) data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice,
asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică;
 b) data stabilirii în România, în cazul persoanelor juridice
străine care au locul exercitării conducerii efective în România;
 c) data începerii activităţii pentru persoanele fizice care
desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită
profesii libere, cu excepţia celor care se înregistrează, potrivit legii
speciale, la registrul comerţului;
 d) data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de
angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice, altele decât cele
de la lit. c);
 e) data obţinerii primului venit, în cazul persoanelor fizice şi
juridice nerezidente care nu au un sediu permanent sau o
reprezentanţă în România
Certificatul de înregistrare fiscală
-se eliberează pe baza declaraţiei de
înregistrare fiscală, de către organul fiscal
competent din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în termen de 10 zile de la
data depunerii declaraţiei.

-cuprinde, obligatoriu, codul de identificare fiscală

-eliberarea certificatului nu este supusă taxelor

extrajudiciare de timbru

-în cazul pierderii, furtului sau distrugerii, organul

fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza
cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a
pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a.
Înregistrarea fiscală, din oficiu sau la cererea
altei autorităţi care administrează creanţe
fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-
a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală,
potrivit legii

Înregistrarea fiscală din oficiu a contribuabililor se

realizează de către organul fiscal competent:
a) pe baza constatărilor proprii;

b) la cererea altei autorităţi care administrează

creanţe fiscale.
- o solicitare motivată, care să conţină dovada
faptului că persoana a cărei înregistrare fiscală este
solicitată este subiect al unui raport juridic fiscal, cât
şi toate elementele de identificare ale acestei
persoane. Dacă se solicită înregistrarea fiscală a unor
sedii secundare trebuie comunicate şi datele de
identificare ale contribuabilului care le-a înfiinţat,
- copii de pe documentele care au stat la baza
formulării solicitări.
Contribuabilii sunt notificaţi, în cazul în care
înregistrarea fiscală din oficiu are la bază:
a) constatări proprii ale organelor de
administrare fiscală;
b) solicitări ale altor organe care administrează
creanţe fiscale.

Nu se emit notificări în cazul în care

înregistrarea fiscală din oficiu are la bază:
a) constatări ale organelor de inspecţie fiscală;
b) hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile
transmise de instanţele judecătoreşti, prin care
se dispune înscrierea unor fapte în cazierul fiscal
al persoanelor fizice nerezidente, neînregistrate
fiscal în România.
Organul fiscal înregistrează fiscal, din oficiu,
contribuabilul dacă:
- nu se prezintă urmare notificării,
- se prezintă în urma notificării, dar nu prezintă
dovezi că nu are obligaţia de înregistrare fiscală,
- face parte din categoria contribuabililor care nu
sunt notificaţi.

Se emite şi se comunică Decizia privind

înregistrarea fiscală din oficiu.

Data înregistrării din oficiu a contribuabilului este

data comunicării deciziei privind înregistrarea
fiscală din oficiu.

După comunicarea deciziei se emite şi se

comunică certificatul de înregistrare fiscală.
 Odată cu înregistrarea contribuabilului se aplică şi
sancţiunile pentru nedepunerea la termenele
prevăzute de lege a declaraţiei de înregistrare
fiscală, conform prevederilor legale în vigoare.

 Dacă înregistrarea fiscală s-a realizat la

solicitarea altei autorităţi care administrează
creanţe fiscale, după comunicarea deciziei privind
înregistrarea fiscală din oficiu, compartimentul de
specialitate comunică şi autorităţii solicitante
codul de înregistrare fiscală atribuit respectivului
contribuabil, precum şi data înregistrării fiscale.
 Declararea sediilor secundare

Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal

competent din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile,
înfiinţarea de sedii secundare.

Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au

obligaţia de a declara în termen de 30 de zile
înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în străinătate.

Declararea sediilor secundare se face prin completarea

datelor corespunzătoare din declaraţia privind sediile
secundare (formular 061). Declaraţia se depune la
organul fiscal competent pentru administrarea
contribuabilului, care va înregistra informaţiile
respective în registrul contribuabililor fără a atribui cod
de identificare propriu sediilor secundare astfel
declarate.
 Contribuabilii care, potrivit legii (art.32 alin.(7)
Legea nr.273/2006) , au obligaţii de plată la sedii
secundare – sedii secundare cu mai mult de 5
salariati - vor înregistra fiscal sediile secundare
la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află
situate acestea, prin completarea şi depunerea
declaraţiei de înregistrare fiscală (formular 060).

 Declaraţia va fi însoţită de o copie de pe

certificatul de înregistrare fiscală a
contribuabilului de care aparţine sediul secundar
şi de pe dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului.
 Modificări ulterioare înregistrării fiscale

Modificările ulterioare ale datelor din

declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la
cunoştinţă organului fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, în termen de 15 zile de la data producerii
acestora, prin completarea şi depunerea
declaraţiei de menţiuni.
Declaraţia de menţiuni are acelaşi model şi
conţinut ca şi declaraţia de înregistrare fiscală,
dar la completare trebuie bifată caseta
corespunzătoare.
La completarea declaraţiei de menţiuni trebuie
înscriise atât informaţiile care s-au modificat, cât
şi cele care nu au suferit modificări.
În cazul comercianţilor:
-modificările intervenite în datele declarate iniţial
de comercianţi şi înscrise în certificatul de
înregistrare, se fac prin completarea şi depunerea
cererii de înregistrare a menţiunilor/cererii de
preschimbare a certificatului de înregistrare,
potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea
comercianţilor, la oficiul registrului comerţului

-modificările intervenite în datele declarate iniţial

în vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal
competent.
 III. ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR FIZICE CARE
DESFĂŞOARĂ ACTIVITATI ECONOMICE ÎN MOD
INDEPENDENT SAU EXERCITĂ PROFESII LIBERE

 Codul de identificare fiscală atribuit persoanelor

fizice care desfăşoară în mod independent
activităţi economice autorizate sau exercită
profesii libere este codul de înregistrare fiscală
atribuit de organul fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.

 Sunt exceptaţi contribuabilii care desfăşoară

exclusiv activităţi într-o formă de asociere, caz în
care se înregistrează asocierea.
 În cazul în care contribuabilul desfăşoară mai
multe activităţi autorizate sau activitatea se
desfăşoară în mai multe locaţii, atribuirea codului
de înregistrare fiscală se face numai pentru
activitatea principală, la sediul principal de
desfăşurare a acesteia, celelalte locaţii
reprezentând sedii secundare.

 Astfel, persoana fizică ce desfăşoară activităţi

economice independente sau exercită profesii
libere este tratată, din punct de vedere al
înregistrării fiscale şi al administrării, ca o
persoana juridică, în sensul că, indiferent câte
activităţi desfăşoară şi la câte sedii de desfăşurare
a activităţii, codul de înregistrare fiscală se
atribuie numai pentru activitatea principală
şi la locul principal de desfăşurare a
activităţii.
 Celelalte activităţi desfăşurate, la alte locaţii,
sunt considerate sedii secundare ale persoanei
fizice respective, fiind înregistrate ca atare.

 Înregistrarea în scopuri de TVA, întrucât

legea prevede că înregistrarea pentru TVA se
efectuează pentru ansamblul operaţiunilor
desfăşurate de o persoană impozabilă, se
realizează numai pentru activitatea principală,
la locul principal de desfăşurare a activităţii.
Astfel, de exemplu:

A. în cazul unei persoane fizice care are o activitate

autorizată, înregistrată în Registrul comerţului şi,
ulterior, exercită şi o profesie liberă, va avea:

1.codul de înregistrare fiscală pentru activitatea

principală (comercială) – codul unic de înregistrare
atribuit ca urmare a înregistrării în Registrul
comerţului

2.codul de înregistrare fiscală pentru activitatea

secundară (profesia liberă) – codul de înregistrare
fiscală atribuit de organul fiscal competent, iar pe
certificatul de înregistrare fiscală se înscriu datele de
identificare ale acestui sediu secundar, cu menţiunea
„sediu secundar al...(datele de identificare ale
activităţii principale)

3.codul de înregistrare în scopuri de TVA este codul

atribuit potrivit pct.1, precedat de prefixul „RO”.
B. în cazul unei persoane fizice care exercită mai multe
profesii libere:

1. se înregistrează activitatea principală la locul

principal de desfăşurare a activităţii declarată de
persoana fizică, atribuindu-i-se cod de înregistrare
fiscală şi fiind emis certificat de înregistrare fiscală

2. pentru celelalte profesii libere pe care persoana

fizica doreşte să le înregistreze, organul fiscal
competent atribuie cod de înregistrare fiscală pentru
sediu secundar şi emite certificat de înregistrare fiscală
potrivit pct.A.2.

3. codul de înregistrare în scopuri de TVA este codul

atribuit potrivit pct.1, precedat de prefixul „RO”
 Codul de înregistrare fiscală este utilizat de
contribuabili în relaţia cu organul fiscal
competent şi cu ceilalţi contribuabili, numai în
legătură cu activitatea economică autorizată
desfăşurată sau cu profesia liberă exercitată.

 Pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale potrivit

reglementărilor în domeniul impozitului pe venit
datorat pentru veniturile proprii, codul de
identificare fiscală utilizat de persoanele fizice
este codul numeric personal.
 IV. ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR JURIDICE
NEREZIDENTE CARE DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE ÎN
ROMÂNIA PRIN UNUL SAU MAI MULTE SEDII
PERMANENTE

Contribuabilii nerezidenţi au obligaţia să depună declaraţia

de înregistrare fiscală şi să indice sediul permanent
desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute
de Codul fiscal.
- se depune formularul 013 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în
România prin unul sau mai multe sedii permanente"
- organul fiscal competent atribuie codul de înregistrare
fiscală şi emite certificatul de înregistrare fiscală pentru
contribuabilul nerezident.
- pentru contribuabilii nerezidenţi care efectuează
operaţiuni care sunt în sfera TVA şi solicită înregistrarea în
scopuri de TVA, organul fiscal emite şi certificatul de
înregistrare în scopuri de TVA.
 Organul fiscal competent este organul fiscal în a cărui
evidenţă fiscală este înregistrat sediul permanent desemnat.

 Sediile permanente ale unui contribuabil nerezident, cu

excepţia sediului permanent desemnat sunt sedii secundare.

 Contribuabilul nerezident are obligaţia să declare înfiinţarea

de sedii permanente care:

a) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi

plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor -
formularul "Declaraţie privind sediile secundare" la organul
fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul permanent
desemnat.

b) îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi

plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor şi să
solicite înregistrarea fiscală a acestora - formularul 060
"Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni
pentru sediile secundare" la organul fiscal în a cărui rază
teritorială se află sediul permanent care îndeplineşte aceste
condiţii.
Sediul permanent desemnat care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii sau venituri
asimilate salariilor îşi îndeplineşte obligaţiile de plată
utilizând codul de înregistrare fiscală a contribuabilului
nerezident.

ATENŢIE!
Potrivit art.24 din Legea nr.26/1990 privind registrul
comerţului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, comerciantul cu sediul principal al comerţului în
străinătate care deschide sucursale în România trebuie să
ceară înregistrarea acestora la oficiul registrului comerţului
de la sediul fiecărei sucursale.

Ca urmare, sucursala unui contribuabil nerezident, care nu

este sediu permanent desemnat şi care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii
sau venituri asimilate salariilor, are cod unic de înregistrare
şi trebuie înscrisă în Secţiunea F2 din Anexa Angajator a
formularului 112 “Declaraţie privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate”.
 Contribuabilul nerezident care nominalizează, ulterior
înregistrării fiscale, un alt sediu permanent desemnat,
depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială este
situat noul sediu permanent desemnat formularul 013
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii
nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente".

 - formularul 013 este asimilat formularului 050 "Cerere

de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al
contribuabilului", iar organele fiscale implicate aplică
procedura de modificare a domiciliului fiscal.

 - competenţa de administrare a contribuabilului

nerezident se transferă la organul fiscal în a cărui rază
teritorială se află noul sediu permanent desemnat la data
comunicării deciziei de înregistrare a domiciliului fiscal.
ATENŢIE!
Potrivit pct.88 alin.(8) şi (9) din Normele metodologice de
aplicare a Titlului VII TVA din Codul fiscal, contribuabilul
nerezident înregistrat în scopuri de TVA în România potrivit
art.316 din Codul fiscal, îşi păstrează codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit, pe toată durata existenţei în
România, indiferent de forma sub care este înregistrat
(direct, prin reprezentant fiscal, prin sediu fix, sucursală).

Ca urmare:
Contribuabilul nerezident înregistrat în scopuri de TVA
potrivit art.316 din Codul fiscal, prin intermediul unui sediu
permanent (care nu este sucursală), care doreşte
transformarea sediului permanent într-o sucursală
înregistrată în România, va prezenta la oficiul registrului
comerţului şi certificatul de înregistrare în scopuri de TVA,
astfel încât, la înregistrarea sucursalei, acesteia îi va fi
atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA al sediului
permanent.
 Modificări ale formularelor de înregistrare
fiscală

a) Formularul 010 "Declaraţie de înregistrare

fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate
juridică“:
* solicitarea de scoatere din evidența persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, întrucât cifra de afaceri
din anul precedent, cât și în anul în curs, până la data
solicitării este inferioară plafonului de scutire ( eliminarea
formularului 096)
* obligația declarativă privind contribuția pentru
finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății,
(eliminarea fomularului 011 "Declaraţie de înregistrare ca
plătitor al contribuţiei trimestriale pentru finanţarea unor
cheltuieli în domeniul sănătăţii")
b) aprobarea formularului 015 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în
România”, care va fi utilizat de către contribuabilii care nu au sediu
permanent în România, dar care au obligaţii fiscale, potrivit legilor
speciale. Acest formular înlocuiește actualul formular 090
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru
contribuabilii nerezidenţi stabiliţi în spaţiul comunitar care se
înregistrează direct";
c) aprobarea formularului 061 “Declaraţie privind sediile
secundare”, care va fi completat şi depus de către contribuabilii
care înfiinţează sedii secundare cu mai puțin de 5 salariați;
d) utilizarea formularului 020 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice române şi
străine care deţin cod numeric personal" de către persoanele fizice
române și străine care dețin cod numeric personal;
e) utilizarea formularului 030 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice care nu deţin
cod numeric personal" de către persoanele fizice care nu dețin
cod numeric personal;
 f) formularul (016) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declarație exercitare a conducerii efective în România“
 Art.13 alin.(3) Cod fiscal – sunt obligate la plata impozitului pe
profit persoanele juridice străine care au locul de exercitare a
conducerii efective în România
 Art.266 alin.(2) Cod fiscal - locul în care o persoană impozabilă și-
a stabilit sediul activității economice este locul în care se
desfășoară funcțiile de administrare centrală a societății. Pentru a
stabili locul unde o persoană impozabilă își are stabilit sediul
activității sale economice se iau în considerare locul în care se iau
deciziile principale legate de managementul general al societății,
locul în care se află sediul social al societății și locul în care se
întâlnește conducerea societății. În cazul în care aceste criterii nu
permit determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului
unei activități economice, locul în care se iau deciziile principale
legate de managementul de radiere pentru persoanele juridice
străine care au locul de general al societății este criteriul care
prevalează(pct.1 alin.(2) Norme metodologice la TVA).
Inactivitatea fiscală şi
consecinţele acesteia
Declararea stării de inactivitate fiscală este
reglementată prin art.92 din Codul de procedură
fiscală.

Procedura aplicabilă a fost aprobată prin Ordinul

preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr.3846/2015 pentru
aprobarea procedurilor de aplicare a art.92 din
Codul de procedură fiscală, precum şi pentru
aprobarea modelului şi conţinutului unor
formulare, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.14 din 8 ianuarie 2016
 A. Declararea inactivităţii
fiscale
Condiţiile de declarare a inactivităţii fiscale
au fost modificate, contribuabilii fiind declaraţi
inactivi dacă:

a) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru

calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută
de lege;

b) se sustrag controalelor efectuate de organul

fiscal central prin declararea unor date de
identificare a domiciliului fiscal care nu permit
organului fiscal identificarea acestuia;

c) organele fiscale constată că nu funcţionează la

domiciliul fiscal declarat.
 d) au înscris, la registrul comerțului, inactivitatea
temporară

 e) au durata de funcționare a societății expirată;

 f) societatea nu mai are organe statutare;

 g) durata deținerii spațiului cu destinația de sediu

social este expirată.
 contribuabilul/plătitorul pentru care s-a deschis procedura
insolvenţei în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a
intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a
pronunţat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare este declarat
inactiv doar dacă se află în situaţia prevăzută la lit. a) –
nedepunerea declarațiilor fiscale
Prin obligaţie declarativă se înţelege obligaţia de
depunere a următoarelor formulare:

- 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la

bugetul de stat";
- 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi
evidenţa nominală a persoanelor asigurate";
- 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit";
- 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată";
- 301 "Decont special de taxă pe valoarea
adăugată";
- 390 VIES "Declaraţie recapitulativă privind
livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri";
- 394 "Declaraţie informativă privind
livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe
teritoriul naţional".
Contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru declararea ca
inactiv potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) lit. a), f) și g) din Codul
de procedură fiscală le sunt comunicate notificări.

Contribuabilii care îndeplinesc condiția de inactivare de la lit.a) nu

pot fi declarați inactivi înainte deîmplinirea termenului de 15 zile
prevăzut pentru notificarea în cazul nedepunerii declarațiilor.
Contribuabilii care îndeplinesc condiția de inactivare de la lit.f) și g)
se declară inactivi după de 30 de zile de la data comunicării
notificării

În cazul în care, organul de control (inspecție fiscală sau antifraudă

fiscală) competent, constată îndeplinirea condiţiilor pentru
declararea inactivităţii fiscale potrivit art.92 alin. (1) lit. b) şi c) din
Codul de procedură fiscală, transmite organului fiscal în a cărui
evidenţă este înregistrat respectivul contribuabil avizul privind
propunerea de declarare în inactivitate. Pe baza avizului primit de
la organul de control competent, compartimentul de specialitate
întocmeşte decizia de declarare în inactivitate.
Decizia de declarare în inactivitate se semnează
de directorul general al DGRFP, în a carui
subordine se află organul fiscal competent,
respectiv al DGAMC şi se comunică cu
respectarea prevederilor art.47 din Codul de
procedură fiscală.

Declararea contribuabililor inactivi se face cu data

comunicării deciziei de declarare în inactivitate.

Decizia de declarare în inactivitate produce efecte

faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în
Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi.
 Consecinţele declarării inactivităţii
fiscale
Contribuabililor declaraţi inactivi li se anulează, din
oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA, de la data
comunicării deciziei de declarare în inactivitate.

De asemenea, contribuabilii declaraţi inactivi, care

desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate,
sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor şi taxelor
prevăzute de Codul fiscal, dar nu beneficiază de dreptul de
deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată
aferente achiziţiilor efectuate în perioada respectivă. Ca
urmare, au obligaţia să depună, până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea
taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate
şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care
sunt persoane obligate la plata taxei, efectuate în perioada
în care nu au un cod valabil de TVA, o declaraţie privind
taxa datorată (formular 311).
 Înscrierea inactivităţii fiscale se face în cazierul fiscal al
contribuabilului și în cel al reprezentanţilor legali ai persoanei
juridice, precum şi al reprezentanţilor legali sau desemnaţi ai
entităţilor fără personalitate juridică existenţi în perioada în care
au intervenit situaţiile de declarare a inactivităţii fiscale.

 În situaţia în care sunt desemnaţi noi reprezentanţi/reprezentanţi

legali şi se menţine starea de inactivitate fiscală pe o perioadă
mai mare de un semestru calendaristic de la data înscrierii
menţiunilor privind desemnarea noilor reprezentanţi legali în
registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor
publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi
entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la
registrul comerţului, inactivitatea fiscală se înscrie şi în cazierul
fiscal al acestora.
 Prin excepție de la situația anterioară, în cazul contribuabilului aflat în
procedura simplificată de insolvenţă, a contribuabilului care a intrat în
faliment sau a contribuabilului pentru care s-a pronunţat ori a fost
adoptată o hotărâre de dizolvare, inactivitatea fiscală declarată pentru
situaţiile prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a) - c) şi e) - g) din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se înscrie în cazierul fiscal al
practicianului în insolvenţă desemnat în procedură potrivit legii.
 Inactivitatea fiscală a persoanei juridice sau a entităţii fără personalitate
juridică înscrisă anterior radierii acestora în cazierul fiscal al
reprezentanţilor legali sau al reprezentanţilor desemnaţi se scoate din
evidenţă la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii
contribuabilului reprezentat. În situaţia înscrierii inactivităţii fiscale ulterior
radierii persoanei juridice sau a entităţii fără personalitate juridică în
cazierul fiscal al reprezentanţilor legali sau al reprezentanţilor desemnaţi,
aceasta se scoate din evidenţă la data împlinirii unui termen de un an de
la data înscrierii.
B. Reactivarea contribuabililor declaraţi
inactivi
Contribuabilii declaraţi inactivi potrivit art.92 alin.(1) lit.a) se reactivează
dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege / obligaţiile
fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organele fiscale.;
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile de plată;

Contribuabilii declaraţi inactivi potrivit art.92 alin.(1) lit.d-g) se

reactivează dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege / obligaţiile
fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organele fiscale.;
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile de plată;
- au înlăturat cauza pentru care au fost declarați inactivi

Contribuabilii declaraţi inactivi potrivit art.92 alin.(1) lit.b) și c) se

reactivează dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege / obligaţiile
fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organele fiscale.;
- îşi îndeplinesc toate obligaţiile de plată;
- organele fiscale au constatat că funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Prin excepţie, contribuabilii pentru care s-a
deschis procedura insolvenţei în formă
simplificată, contribuabilii care au intrat în
faliment sau contribuabilii pentru care s-a
pronunţat ori a fost adoptată o hotărâre de
dizolvare se reactivează ca urmare a îndeplinirii
obligaţiilor declarative.

Condiţia referitoare la obligaţiile declarative se

consideră îndeplinită şi în cazul în care obligaţiile
fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către
organele de inspecţie fiscală.

Cererile de reactivare se depun la organul fiscal

competent.
În primul rând se verifică îndeplinirea obligaţiilor
declarative şi de plată. Dacă există neconcordanţe
privitoare la îndeplinirea obligaţiilor de declarare şi
plată, organul fiscal solicită prezenţa
contribuabilului la sediul său, în vederea clarificării
situaţiei fiscale, prin comunicarea unei notificări, cu
respectarea art.47 din Codul de procedură fiscală.

În cazul în care contribuabilul notificat nu se

prezintă, pentru clarificarea situaţiei fiscale, în
termen de 15 zile de la data comunicării notificării,
solicitarea de reactivare se respinge.

În cazul în care sunt îndeplinite obligaţiile

declarative şi de plată, solicitarea de reactivare
este transmisă organului de inspecţie fiscală
competent pentru a verifica dacă respectivul
contribuabil funcţionează la domiciliul fiscal
declarat.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită,
solicitarea de reactivare se respinge.

Dacă toate condiţiile prevăzute de lege sunt

îndeplinite, se emite decizia de reactivare, care
se comunică cu respectarea art.47din Codul de
procedură fiscală.

Data reactivării este data comunicării deciziei de

reactivare a contribuabilului.

Decizia de reactivare se înscrie în Registrul

contribuabililor inactivi/reactivaţi.
 Consecinţele reactivării

Contribuabilii care, la data declarării inactivităţii

fiscale erau persoane impozabile înregistrate în
scopuri de TVA, trebuie să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA potrivit art.316 alin.(12) din Codul
fiscal.

În cazul contribuabilului declarat inactiv care a fost

reactivat, inactivitatea fiscală se scoate din
evidenţa cazierului fiscal. Data scoaterii din
evidenţă este data reactivării contribuabilului în
situaţia în care acesta a fost declarat inactiv
pentru cazul prevăzut la art. 92 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedură fiscală sau data împlinirii
unui termen de 3 luni de la data reactivării
contribuabilului în situaţia în care acesta a fost
declarat inactiv pentru celelalte cazuri prevăzute
la art.92.
 Aceste prevederi sunt aplicabile şi reprezentanţilor legali, respectiv
reprezentanţilor desemnaţi;

 Dacă persoana nu mai deţine calitatea de reprezentant legal sau

reprezentant desemnat al contribuabilului aflat în stare de
inactivitate - inactivitatea fiscală se scoate din cazierul fiscal al
persoanei la data împlinirii unui termen de un an de la data
înscrierii menţiunii privind schimbarea reprezentantului legal în
registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor
publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi
entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la
registrul comerţului sau de la data expirării mandatului, în situaţia
în care acesta este limitat în timp şi nu a fost reînnoit;
C. Îndreptarea erorilor materiale

Pentru contribuabilul care a fost declarat

inactiv din eroare, organul fiscal emitent anulează
decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv,
cu efect pentru viitor şi pentru trecut.

Consecinţele îndreptării erorii materiale

Contribuabilul căruia i s-a anulat decizia de
declarare ca inactiv, este repus în situaţia iniţială.
Ca urmare, dacă i s-a anulat înregistrarea în
scopuri de TVA, organul fiscal va anula această
operaţiune, păstrându-se continuitatea acestei
înregistrări.
Totodată, atât pentru contribuabil, cât şi pentru
reprezentantul legal al acestuia va fi anulată
înregistrarea în evidenţa cazierului fiscal.
 D. Registrul contribuabililor
inactivi/reactivaţi
Acest registru este public şi este afişat pe
site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Înscrierea în registru se face de către organul
fiscal emitent, după comunicarea deciziei de
declarare în inactivitate/reactivare, în termen de
cel mult 5 zile de la data comunicării.
Decizia de declarare în inactivitate/reactivare
produce efecte faţă de terţi din ziua următoare
datei înscrierii în registru.
Declaraţia fiscală
 Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului
fiscal sau de legile care reglementează impozitele şi taxele, la termenele
stabilite de acestea.

În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice

stabileşte termenul de depunere a declaraţiei fiscale.

Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi în cazurile în care:

a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform
reglementărilor legale;
c) pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume
de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii;
d) veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și
potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în
România.
În caz de inactivitate temporară sau în cazul
obligaţiilor de declarare a unor venituri care,
potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe
venit, organul fiscal competent poate aproba, la
cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii
de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de
necesităţile administrării obligaţiilor fiscale.

Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul

fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
 Regimul de declarare
derogatoriu

Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale

de Administrare Fiscală nr. 889/2016
publicat în Monitorul Oficial al României nr. 203 din 16
martie 2016
 PROCEDURA
de aprobare a regimului de declarare
derogatoriu

A. Aprobarea regimului de declarare derogatoriu

B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu

C. Depunerea declaraţiilor fiscale

D. Proceduri de administrare
 A. Aprobarea regimului de declarare
derogatoriu

- În caz de inactivitate temporară, organul fiscal

competent poate aproba, la cererea
contribuabilului, alte termene sau condiţii de
depunere a declaraţiilor fiscale pentru impozitele,
taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală.

- Depunerea declaraţiilor fiscale conform unui

regim de declarare derogatoriu poate fi aprobată
pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai
mult de 3 ani consecutivi.
 Condiţii pentru aprobarea regimului de
declarare derogatoriu
 să nu desfăşoare nici un fel de activitate;
 să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare, venituri
extraordinare şi/sau alte elemente similare veniturilor;
 să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu
regim de reţinere la sursă a impozitului;
 să figureze, în evidenţa fiscală, cu toate obligaţiile declarative şi
de plată îndeplinite;
 să nu aibă în curs de soluţionare un decont cu sume negative de
TVA cu opţiune de rambursare sau o cerere de restituire a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
 să nu facă obiectul unei acţiuni de inspecţie fiscală, în curs de
derulare;
 să nu fie înscrişi în lista contribuabililor declaraţi inactivi;
 inactivitatea temporară să fie înscrisă în registrul comerţului - în
cazul comercianților, respectiv la organizațiile profesionale care
autorizează desfășurarea activității – în cazul activităților
reglementate prin legi speciale.
 Acordarea regimului de declarare derogatoriu

Plătitorul de cererea de acordare a Organul fiscal

impozite, taxe şi contribuţii regimului de declarare
derogatoriu

NU Condiţiile sunt DA
îndeplinite

Respinge cererea

Aprobă regimul derogatoriu

comunicare
Decizie
privind aprobarea/respingerea cererii
B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu

 Regimul de declarare derogatoriu aprobat îşi încetează

valabilitatea:
- la data aprobată pentru încetarea acestuia;
- începând cu luna în care nu mai este îndeplinită oricare
dintre condiţiile prevăzute pentru aprobarea regimului,
- începând cu luna în care, potrivit legii, în sarcina
contribuabilului/plătitorului sunt instituite noi obligaţii
declarative pentru impozite, taxe şi contribuţii datorate la
bugetul de stat.

 În cazul încetării regimului de declarare derogatoriu,

contribuabilul va reintra din oficiu în regimul normal de
declarare.

 Prelungirea perioadei de aplicare a regimului de declarare

derogatoriu este posibilă numai după aprobarea unei noi
cereri de acordare a regimului, cu respectarea procedurii şi a
condiţiilor prevăzute de procedură.
 Sfera de aplicare a regimului de
declarare derogatoriu
Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele
declaraţii fiscale:

a) formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la

bugetul de stat“;
b) formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit“;
c) formularul 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate“;
d) formularul 120 "Decont privind accizele“;
e) formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată”.
 C. Termene de depunere

 Pe perioada aplicării regimului de declarare

derogatoriu contribuabilii nu au obligaţia
depunerii declaraţiilor.

Excepţie:
 Pentru fracţiunea de an fiscal aflată în afara

perioadei de aplicare a regimului de declarare

derogatoriu, contribuabilii au obligaţia depunerii
declaraţiilor anuale la termenele prevăzute de
lege.
 D. Proceduri de administrare
 Informaţia privind aplicarea regimului de declarare derogatoriu
şi cea privind încetarea regimului de declarare derogatoriu se
înscriu în vectorul fiscal al contribuabilului.
 Contribuabilii care au obligaţii declarative pentru fracţiunea de
an fiscal aflată în afara perioadei de aplicare a regimului de
declarare derogatoriu sunt supuşi procedurilor curente de
notificare pentru nedepunerea în termen a declaraţiilor şi de
impunere din oficiu.
 Notificarea contribuabililor care nu depun declaraţiile fiscale
anuale pe perioada aplicării regimului de declarare derogatoriu
se face avându-se în vedere termenele de depunere prevăzute
de lege.
 Pentru celelalte declaraţii fiscale sau declaraţii informative, altele
decât cele pentru care poate fi acordat regimul de declarare
derogatoriu, pentru care contribuabilii au, potrivit legii, obligaţia
depunerii la organele fiscale, termenele de depunere şi
procedurile de administrare aplicabile sunt cele prevăzute de
legislaţia fiscală în vigoare.
Forma şi conţinutul declaraţiei
fiscale
Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea
unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul
fiscal.

În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să

calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest
lucru este prevăzut de lege.

Contribuabilul are obligaţia de a completa

declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu
bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular,
corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia
fiscală se semnează de către contribuabil sau,
după caz de reprezentantul legal sau de
împuternicit.
 Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se consideră a
fi îndeplinită şi în următoarele situaţii:

a) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin

sistemul electronic de plăţi. Data depunerii declaraţiei se
consideră a fi data debitării contului plătitorului în baza
acesteia;
b) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin
sisteme electronice de transmitere la distanţă

 Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută

de prevederile legale.

 Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin

ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal
poate transmite contribuabililor formularele de declarare
a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de
completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi
plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea
corespondenţei se suportă de către organul fiscal.
 Depunerea declaraţiilor fiscale
Declaraţia fiscală:
 - se depune la registratura organului fiscal competent
 - se comunică prin poştă cu confirmare de primire
 - se transmite prin mijloace electronice sau prin sisteme de
transmitere la distanţă –OpANAF nr. 2326/2017 privind
declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu prin mijloace
electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă
 a) 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de
stat", cod 14.13.01.99/bs;
 b) 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod
14.13.01.04;
 c) 120 "Decont privind accizele", cod 14.13.01.03;
 d) 205 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la
sursă, veniturile din jocuri de noroc şi câştigurile/pierderile din
investiţii, pe beneficiari de venit", cod 14.13.01.13/I;
 e) 207 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la
sursă/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi", cod
14.13.01.13/v.n;
 f) 208 "Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile
din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal",
cod 14.13.01.13/10i;
 g) 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată", cod
14.13.01.02;
 h) 301 "Decont special de taxă pe valoarea adăugată", cod
14.13.01.02/s;
 i) 307 "Declaraţie privind sumele rezultate din
ajustarea/corecţia ajustărilor/regularizarea taxei pe valoarea
adăugată", cod 14.13.01.02/t.a;
 j) 311 "Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată
datorată de către persoanele impozabile al căror cod de
înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat
conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din Legea
nr. 227/2015 privind Codul fiscal", cod:14.13.01.02/c.a.
 k) 390 VIES "Declaraţie recapitulativă privind
livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare" cod 14.13.01.02/r;
 l) 394 "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi
achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA" cod 14.13.01.02/f;
 m) 710 "Declaraţie rectificativă", cod 14.13.01.00/r.
Data depunerii declaraţiei fiscale este:

- data înregistrării la organul fiscal - depunere la

registratura organului;
- data depunerii la poştă - comunicare prin poştă;
- data înregistrării acesteia pe pagina de internet a
organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul
electronic de confirmare transmis ca urmare a
primirii declaraţiei;
- data înregistrării acestora pe portal, astfel cum
rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul
de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia
validării conţinutului declaraţiilor - depunerea
declaraţiilor prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă pe portalul e-România.
 dacă declaraţia nu este validată-data depunerii declaraţiei este
data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.

 dacă declaraţia fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar

din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a
informaţiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a
detectării unor erori în completarea declaraţiei - data depunerii
declaraţiei este data din mesajul transmis iniţial în cazul în care
contribuabilul depune o declaraţie validă până în ultima zi a lunii
în care se împlineşte termenul legal de depunere
 În cazul creanţelor administrate de organul fiscal central sau de
organul fiscal local, declaraţia fiscală depusă şi înregistrată la un
organ fiscal necompetent este considerată a fi depusă la data
înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. În acest caz,
organul fiscal necompetent transmite declaraţia fiscală la organul
fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării declaraţiei. În cazul în care la momentul depunerii
declaraţiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizează
că declaraţia fiscală nu îi este adresată nu o înregistrează şi îi
recomandă contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.
Impunerea din oficiu
Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul
organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu
a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat.

Stabilirea din oficiu:

-nu se poate face înainte de împlinirea unui
termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului
privind depăşirea termenului legal de depunere a
declaraţiei fiscale.
- se face prin estimarea bazei de impunere.
- nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât
timp cât se găsesc în această situaţie.
 Procedura privind stabilirea din oficiu a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de
stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală nr. 962/2016 pentru aprobarea
Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin
autoimpunere sau reţinere la sursă – M.O. nr.233
din 30 martie 2016

Se aplică:
- în cazul nedepunerii declaraţiilor fiscale;
- pentru obligaţiile fiscale cuprinse în vectorul fiscal;
- de către compartimentul cu atribuţii în gestiunea
declaraţiilor fiscale din cadrul organului fiscal
competent în administrarea contribuabilului.
Nu se aplică:
a) contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit
reglementărilor legale în vigoare
b) contribuabililor care beneficiază de regimul de
declarare derogatoriu, pentru perioada pentru
care acesta a fost aprobat
c) dacă obligaţiile fiscale au fost stabilite ca
urmare a inspecţiei fiscale;
d) persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.
Stabilirea din oficiu a impozitelor se efectuează
după regulile proprii impozitului, taxei sau
contribuţiei supuse impunerii din oficiu.
- pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie
cuprins(ă) în vectorul fiscal,
- pentru fiecare perioadă fiscală pentru care
nu au fost depuse declaraţii, conform legii, prin
estimare.

Cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se

stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.

Compartimentul de specialitate este îndreptăţit să

examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi
să utilizeze toate informaţiile şi documentele
necesare pentru determinarea situaţiei fiscale a
contribuabilului.
 Etapele stabilirii din oficiu a
obligaţiilor de plată
I. Identificarea contribuabililor care nu şi-au
îndeplinit obligaţiile declarative

- se compară obligaţiile fiscale declarate cu obligaţiile de

declarare înscrise în vectorul fiscal ataşat fiecărui
contribuabil şi editează Lista contribuabililor care nu şi-
au îndeplinit obligaţiile declarative,
- se identifică acei contribuabilil care aveau obligaţia
declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse
în vectorul fiscal şi:
- nu şi-au îndeplinit această obligaţie, conform legii
- nu au obligaţiile stabilite prin decizie a organului
de inspecţie fiscală
- nu sunt în regim derogatoriu de declarare
- au fost declaraţi inactivi
- se întocmeşte Lista contribuabililor care nu şi-au
îndeplinit obligaţiile declarative cuprinde, în mod
obligatoriu, următoarele elemente:
- denumire contribuabil;
- cod de identificare fiscală;
- tip obligaţie fiscală nedeclarată;
- perioada la care se referă obligaţia de
declarare.
II. Emiterea şi comunicarea înştiinţărilor privind
nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale

- se emit înştiinţările privind nedepunerea în

termen a declaraţiilor fiscale - în termen de 15
zile de la expirarea termenului legal de depunere
a declaraţiilor fiscale.
- înştiinţările se comunică potrivit art.47 din
Codul de procedură fiscală
- se înregistrează data comunicării către
contribuabili a înştiinţărilor
III. Actualizarea Listei contribuabililor care nu
şi-au îndeplinit obligaţiile declarative

- în termen de 20 de zile de la data comunicării

înştiinţărilor se actualizează Lista contribuabililor
care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative - se
elimină contribuabilii care, la data actualizării
listei:
- au depus declaraţiile fiscale,
- au obligaţiile stabilite prin decizie a
organului de inspecţie fiscală
- sunt în regim derogatoriu de declarare
- au fost declaraţi inactivi

- lista se actualizează zilnic, până la finalizarea

procedurii de impunere din oficiu şi comunicarea
deciziilor de impunere din oficiu.
IV. Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor
şi contribuţiilor, cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată
a) Perioada supusă analizei este o perioadă
anterioară perioadei pentru care se efectuează
impunerea din oficiu, de:
- 24 de luni - pentru obligaţiile fiscale cu termen
de declarare lunar,
- 36 de luni - pentru obligaţiile fiscale cu termen
de declarare trimestrial sau semestrial

b) Se verifică, pentru fiecare contribuabil şi pentru

fiecare impozit, taxă sau contribuţie care
urmează a fi supus(ă) impunerii din oficiu,
existenţa a cel puţin 4 declaraţii fiscale în
perioada supusă analizei.
b1) Impunere automată - dacă se identifică 4
declaraţii fiscale în perioada de referinţă
- procedura de impunere se realizează în sistem
automat
- suma stabilită din oficiu se calculează ca medie
aritmetică a sumelor de plată (pozitive)
- sumele din declaraţii se actualizează, pentru
fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu
indicele anual al preţurilor de consum.
- dacă declaraţiile care stau la baza impunerii din
oficiu sunt aferente anului în care se realizează
impunerea - nu se actualizează cu indicele
preţurilor de consum.
- se editează Lista contribuabililor impuşi din oficiu
prin procedură automată, care cuprinde, în mod
obligatoriu, următoarele elemente:
a) denumire contribuabil;
b) cod de identificare fiscală;
c) tip obligaţie fiscală nedeclarată;
d) perioada la care se referă obligaţia de
declarare;
e) suma datorată în perioada precedentă,
identificată din declaraţiile anterioare;
f) suma stabilită din oficiu.

 - lista se avizează de şeful compartimentului de

specialitate şi se aprobă de conducătorul
organului fiscal.
b2) Analiză documentară
- se aplică în următoarele cazuri:
- dacă nu se identifică 4 declaraţii fiscale în perioada
de referinţă
- obligaţia fiscală calculată conform pct.b1) este "0"
(zero)
- pentru impozitul pe profit datorat de organizaţiile
nonprofit şi societăţile care obţin venituri majoritar
din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,
pomicultură şi viticultură;
- se editează Lista contribuabililor care urmează a fi
impuşi din oficiu pe baza analizei documentare, care
cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
a) denumire contribuabil;
b) cod de identificare fiscală;
c) tip obligaţie fiscală nedeclarată;
d) perioada la care se referă obligaţia de declarare.
- analiza documentară se efectuează pe baza următoarelor
documente şi informaţii relevante pentru impunere, existente
la data începerii analizei:
a) documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului,
referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii
anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a
dreptului de a stabili creanţe fiscale:
*declaraţii fiscale;
* declaraţii informative;
* fişe fiscale;
*decizii emise de inspecţia fiscală
b) situaţii financiar-contabile;
c) informaţii de la terţi, obţinute în baza protocoalelor de schimb
de informaţii încheiate de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală;
d) alte informaţii relevante,
- se identifică acele elemente care sunt cele mai
apropiate situaţiei de fapt fiscale.

- organul fiscal decide asupra felului şi volumului

examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui
caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

- se întocmeşte Referatul privind impunerea din

oficiu, în care se consemnează:
- elementele analizei documentare care stau
la baza stabilirii din oficiu a impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor,
- rezultatul constatărilor efectuate în scopul
stabilirii, din oficiu, a impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor.
 V. Stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea
adăugată
- pentru contribuabilii cuprinşi în Lista contribuabililor care
nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative,
I. se utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea
adăugată, pe o perioadă de 12 luni calendaristice
anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu, din:
- formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată"
– TVA colectată,
- decizia de corectare a erorilor materiale din decont –
TVA colectată,
- formularul (394) "Declaraţie informativă privind
livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul
naţional“
II. se extinde analiza la o perioadă de 24 de luni
calendaristice anterioare, dacă:
- nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată
- nu se regăsesc informaţii în nicio declaraţie informativă
privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe
teritoriul naţional,
Etape:
1. se calculează media TVA colectată din
deconturi = suma taxei pe valoarea adăugată
colectată din fiecare decont/numărul perioadelor
fiscale pentru care au fost depuse deconturi
2. din formularele 394 - suma taxei pe
valoarea adăugată colectată din fiecare
declaraţie 394 (TVA totală pentru care
contribuabilul figurează ca furnizor/prestator) /
numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le
depună în perioada respectivă, conform perioadei
fiscale înscrise în vectorul fiscal,
3. se compară media TVA colectată din
deconturi cu suma medie a TVA colectate din
394
4. TVA stabilită din oficiu - suma medie cea
mai mare obţinută în urma comparării
III. declaraţiile recapitulative (formularul 390VIES)
privind operaţiunile intracomunitare desfăşurate pe o
perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare. – dacă
nu sunt disponibile informaţii potrivit pct.I şi II

- media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de

servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate în
perioada analizată =suma bazei impozabile declarate
pentru operaţiuni de tip A şi S/numărul de declaraţii
recapitulative depuse în perioada analizată.
- TVA stabilită din oficiu - media valorii achiziţiilor
intracomunitare, înmulţită cu cota standard a taxei pe
valoarea adăugată, în vigoare la data la care se
efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada
fiscală înscrisă în vectorul fiscal.
- sumele din declaraţii se actualizează, pentru fiecare an
fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al
preţurilor de consum.
- dacă declaraţiile care stau la baza impunerii din oficiu
sunt aferente anului în care se realizează impunerea - nu
se actualizează cu indicele preţurilor de consum.
 VI. Emiterea deciziilor de impunere din oficiu
a) se verifică dacă, pentru obligaţiile fiscale identificate
pentru contribuabilii cuprinşi în Lista contribuabililor impuşi
din oficiu prin procedură automată sau în Lista
contribuabililor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza
analizei documentare, au fost depuse declaraţii fiscale sau
dacă nu a intervenit una dintre situaţiile care au ca efect
întreruperea procedurii de impunere din oficiu -
a1) DA – se întocmeşte o notă de constatare, în care
se expun motivele care au condus la întreruperea
procedurii.
a2) NU - se emite formularul 160 "Decizie de
impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi
contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere
sau reţinere la sursă”
- pe baza Listei contribuabililor impuşi din oficiu prin
procedură automată sau a Referatului privind impunerea
din oficiu
- stabileşte obligaţia de plată
- se comunică contribuabilului, în conformitate cu
dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală,
VII. Desfiinţarea deciziei de impunere din
oficiu

-dacă, în termen de 60 de zile de la data

comunicării, contribuabilul depune declaraţia
fiscală privind obligaţiile care au format obiectul
deciziei,

-la data depunerii declaraţiei fiscale,

- Decizia de desfiinţare a deciziei de impunere din

oficiu se emite de organul fiscal şi se comunică
contribuabilului, în conformitate cu dispoziţiile
art. 47 din Codul de procedură fiscală
 VIII. Transmiterea datelor în evidenţa pe
plătitori
- după comunicarea, către contribuabili, deciziile de
impunere din oficiu, respectiv deciziile de desfiinţare a
deciziei de impunere din oficiu se transmit către
serviciul/compartimentul cu atribuţii de evidenţă pe
plătitori.
- se înregistrează /se anulează debitele în evidenţă.

- Listă cu contribuabilii care nu au putut fi impuşi din

oficiu – nu există informaţiile şi documentele necesare
pentru aplicarea procedurilor de impunere din oficiu
- Lista contribuabililor care nu au putut fi impuşi din
oficiu se transmite compartimentelor cu atribuţii de
analiză de risc, în vederea evaluării riscului fiscal.
Corectarea declaraţiilor fiscale
Declaraţiile de impunere pot fi corectate:
- de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe
perioada termenului de prescripţie a dreptului de
a stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori constată
erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei
declaraţii rectificative.

Declarația informativă poate fi corectată de către

contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care
se referă.
 În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din
deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului
fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea
adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Declaraţiile fiscale nu pot fi depuse şi nu pot fi corectate după

anularea rezervei verificării ulterioare

Declarația de impunere poate fi depusă sau corectată după

anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situații:
 a) în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau
neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea
bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente;
 b) în situația în care prin hotărâri judecătorești definitive s-au
stabilit în sarcina plătitorului obligații de plată reprezentând venituri
sau diferențe de venituri către beneficiarii acestora care generează
obligații fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat
rezerva verificării ulterioare.
 În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale contribuabilul
depune sau corectează declaraţiile fiscale aferente
perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor
venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi
luate în considerare de organul fiscal.
 Stabilirea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate
bugetului general consolidat se stabilesc:
a) prin declaraţie fiscală,
b) prin decizie emisă de organul fiscal.
Decizia de impunere
- se emite de organul fiscal competent ori de câte ori
modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări
prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecţii
fiscale
- constituie şi înştiinţare de plată, de la data
comunicării, în condiţiile în care se stabilesc sume de
plată.
- trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la
art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxă,
contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general
consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul
acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Declaraţia fiscală este asimilată cu o decizie de
impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi
produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de
la data depunerii acesteia.

Sunt asimilate deciziilor de impunere şi

următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe
valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de
impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale
bugetului general consolidatt;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligaţiile de plată
accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de
impunere.
 Deciziile referitoare la bazele de
impunere

Bazele de impunere se stabilesc separat, prin

decizie referitoare la bazele de impunere, în
următoarele situaţii:
a) când venitul impozabil este realizat de mai
multe persoane. Decizia va cuprinde şi
repartizarea venitului impozabil pe fiecare
persoană care a participat la realizarea venitului;
b) când sursa venitului impozabil se află pe
raza altui organ fiscal decât cel competent
teritorial. În acest caz competenţa de a stabili
baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza
căruia se află sursa venitului.
 Stabilirea obligaţiilor fiscale sub
rezerva verificării ulterioare
Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub
rezerva verificării ulterioare.

Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare

poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa
organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe
baza constatărilor organului fiscal competent.

Rezerva verificării ulterioare se anulează:

- la împlinirea termenului de prescripţie
- ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în
cadrul termenului de prescripţie.

 În situaţia în care contribuabilul corectează

declaraţiile fiscale se redeschide rezerva verificării
ulterioare.
 RAMBURSAREA TVA
PENTRU PERSOANELE
IMPOZABILE ÎNREGISTRATE ÎN
SCOPURI DE TVA ÎN ROMÂNIA
Legislaţia aplicabilă în vederea soluţionării solicitărilor
de rambursare a TVA

- Art.303 al Titlul VII “Taxa pe valoarea adăugată”

din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Art.169 din Legea nr.207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Ordinul președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală nr.3699/2015 pentru aprobarea
Procedurii de soluţionare a deconturilor cu sume
negative de taxa pe valoarea adăugată (publicat în
Monitorul Oficial al României nr.969 din 28 decembrie
2015), cu modificările aduse prin OPANAF
nr.1232/2017 (Monitorul Oficial al României nr. 262 din
data de 13 aprilie 2017)
 1.1 Reguli generale aplicabile în cazul Deconturilor de TVA
În cazul deconturilor de TVA sunt aplicabile următoarele reguli generale:
1. Soldul sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare se poate solicita la
rambursare prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada
fiscală de raportare (decontul = cerere de rambursare) sau se poate reporta în
decontul perioadei fiscale următoare, în vederea autocompensării.
2. Soldul sumei negative de TVA solicitat la rambursare nu se reportează în perioada
fiscală următoare.
3. Soldul sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare mai mic decât 5.000
lei nu se solicită, această sumă se reportează obligatoriu în decontul perioadei
fiscale următoare, potrivit dispoziţiilor art.303 alin.(7) teza a treia din Codul fiscal.
Sumele negative de TVA mai mici de 5.000 lei cuprinse în deconturile cu sume
negative depuse de persoanele impozabile care solicită anularea codului de
înregistrare în scopuri de TVA sau pentru care organele fiscale anulează din oficiu
codul de înregistrare în scopuri de TVA se restituie, potrivit procedurii generale de
restituire.
4. Se supun procedurii de soluţionare numai deconturile cu sume negative de TVA cu
opţiune de rambursare (DNOR), depuse în cadrul termenului legal de depunere,
respectiv până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care se încheie
perioada fiscală. Persoanele impozabile care depun deconturi după expirarea
termenului legal de depunere, vor prelua suma negativă în decontul perioadei fiscale
următoare.
5. Deconturile de TVA depuse la alte termene de declarare decât cele înscrise în
vectorul fiscal nu se prelucrează şi se restituie persoanelor impozabile.
6. Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare se înregistrează
într-o evidenţă care se conduce informatizat - Evidenţa DNOR, prevăzută în
Anexa nr.2 la procedură.
7. Termenul de soluţionare al solicitărilor de rambursare este de 45 zile de la data
depunerii, cu posibilitate de prelungire, potrivit dispoziţiilor art.77 alin.1 din Legea
nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările
ulterioare. Dacă, pe baza analizei de risc, soluţionarea cererii necesită efectuarea
inspecţiei fiscale, termenul de soluţionare a cererii este de cel mult 90 de zile de
la înregistrarea cererii, caz în care compartimentul de specialitate notifică
persoana impozabilă cu privire la prelungirea termenului de soluționare a
decontului.
8. Sumele aprobate la rambursare se restituie după efectuarea eventualelor
compensări cu obligaţii fiscale restante.
9. Deciziile de rambursare a TVA emise în cazul riscului fiscal mic şi mediu sunt
decizii sub rezerva verificării ulterioare, potrivit prevederilor art.94 din Codul
de procedură fiscală.
1.2 Dispoziții generale privind soluționarea solicitărilor de
rambursare depuse de către toate categoriile de
contribuabili

Procedura are ca scop final evaluarea riscului fiscal asociat atât

persoanelor impozabile, cât şi deconturilor cu sume negative de TVA cu
opţiune de rambursare depuse de acestea.

Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune

de rambursare se soluţionează în funcţie de gradul de risc fiscal pe
care acestea îl prezintă, astfel:
a) în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mic - prin emiterea Deciziei
de rambursare a TVA;
b) în cazul deconturilor de TVA depuse de alţi contribuabili decât marii
contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii, încadrate la risc
fiscal mediu - cu analiză documentară;
c) în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare - cu inspecţie fiscală
anticipată.
 Pentru soluționarea DNOR depuse de către o persoană impozabilă se
parcurg următoarele etape succesive:
1. se verifică dacă persoana impozabilă are fapte de natura
infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal. În cazul în care solicitantul
rambursării are infracțiuni înscrise în cazierul fiscal, decontul de
TVA supus soluționării se încadrează la risc fiscal mare;
2. se verifică, prin accesarea bazei de date speciale (în care sunt
înscrise persoane impozabile, despre care organele fiscale deţin
informaţii că pot prezenta un risc fiscal pentru rambursarea de TVA),
pentru fiecare decont cu sume negative de TVA cu opţiune de
rambursare supus procedurii, dacă persoana impozabilă este înscrisă
în baza de date specială. Deconturile depuse de persoanele impozabile
înscrise în această bază de date se încadrează la risc fiscal mare şi se
soluţionează potrivit unei reguli speciale (pct. 30^1.(1) - 30^1.(19) din
procedură).
3. se verifică dacă suma solicitată la rambursare este inferioară
plafonului de 45.000 lei. Deconturile depuse de persoanele impozabile
care nu au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal şi nici
nu au fost identificate în baza de date specială, prin care se solicită
rambursarea unei sume de până la 45.000 lei, se încadrează la risc
fiscal mic.
Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de
rambursare depuse de persoanele impozabile care nu au
fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal şi nici
nu au fost identificate în baza de date specială, prin care se
solicită rambursarea unei sume mai mari de 45.000 lei se
soluţionează, în funcţie de categoria din care provine
persoana impozabilă, astfel:

-- Deconturi depuse de restul contribuabililor – încadrarea

în categorii de risc în funcție de calculul SIN

-- Deconturi depuse de marii contribuabili, de

contribuabilii mijlocii sau de exportatori (contribuabili
mici pentru care a fost aprobat regimul special de exportatori
în scopul rambursării) - reguli specifice
Baza de date specială a persoanelor impozabile care prezintă risc
pentru rambursare (modificări aduse prin OPANAF nr.1232/2017)

Baza de date specială = listă în care sunt înscrise persoane impozabile,

despre care organele fiscale deţin informaţii că pot prezenta un risc fiscal
pentru rambursarea de TVA.
Se constituie de compartimentul cu atribuţii în domeniul soluţionării deconturilor
cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare (compartiment de
specialitate)
Conţine următoarele informaţii:
- denumirea/numele şi prenumele persoanei impozabile înregistrate în
scopuri de TVA,
- codul de înregistrare în scopuri de TVA,
- numărul şi data referatului prin care s-a propus înscrierea în baza de date
specială, structura din cadrul organului fiscal care a făcut propunerea,
- motivele care au stat la baza înscrierii în baza de date,
- numărul şi data referatului prin care s-a propus menţinerea în baza de
date,
- motivele care au stat la baza menţinerii în baza de date,
- numărul şi data referatului prin care s-a propus radierea din baza de date,
- structura care a făcut propunerea de radiere,
- motivele care au stat la baza radierii, după caz.
Înscrierea în baza de date specială – pe baza referatului motivat primit de la
structurile cu atribuţii de inspecţie fiscală, de administrare fiscală, Direcţia
generală juridică sau structurile juridice teritoriale, Direcţia generală
antifraudă fiscală, care deţin informaţii că anumite persoane impozabile pot
prezenta un risc fiscal pentru rambursarea de TVA.

Referatul cuprinde:
- constatările complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză,
care să justifice existenţa riscului fiscal din punctul de vedere al acordării
unei rambursări necuvenite de taxă pe valoarea adăugată pentru persoana
impozabilă în cauză
- propunerea de înscriere a persoanei impozabile în baza de date specială
- aprobarea de către coordonatorul structurii care face propunerea
Motive pentru care se pot face propuneri de înscriere:
a) organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituţii, care
vizează aspecte de natură fiscală şi care ar putea avea incidenţă în
acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;
b) în cadrul acţiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot întruni
elementele constitutive ale unor infracţiuni cu implicaţii de natură fiscală;
c) cu ocazia inspecţiei fiscale ulterioare au fost stabilite diferenţe mai mari
de 10% din suma rambursată, dar nu mai puţin de 50.000 lei pentru fiecare
decont de TVA care a făcut obiectul inspecţiei fiscale ulterioare;
d) s-au constatat neconcordanţe semnificative, verificate şi confirmate de
organul fiscal, între informaţiile înscrise în declaraţiile informative privind
livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA (formular 394) depuse de persoana
impozabilă şi cele depuse de partenerii de afaceri şi/sau neconcordanţe
semnificative între datele primite prin sistemul VIES şi cele declarate de
către persoana impozabilă prin declaraţia recapitulativă privind
livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare (formular 390 VIES).
Compartimentul de specialitate, la primirea referatului motivat:
- înscrie persoana impozabilă în baza de date specială
- verifică dacă pentru persoana impozabilă respectivă există deconturi cu
sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în curs de soluţionare
- pentru deconturile încadrate la risc fiscal mic, care se află în curs de
soluţionare, procedura se întrerupe, deconturile se încadrează la risc fiscal
mare şi se soluţionează conform regulilor speciale.
- întocmeşte o notă prin care stabileşte încadrarea persoanei impozabile la
risc fiscal mare şi propune anularea actelor procedurale întocmite ca
urmare a încadrării deconturilor în curs de soluţionare la risc fiscal mic. Nota
se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii fiscale. Dacă a fost
emisă decizia de rambursare sub rezerva verificării ulterioare, aceasta se
desfiinţează în condiţiile art. 94 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
Reguli speciale privind soluţionarea deconturilor cu sume negative de TVA
depuse de persoanele impozabile înscrise în baza de date specială

Compartimentul de specialitate, după primirea DNOR depus de astfel de persoane:

- solicită structurii din cadrul organului fiscal care a propus înscrierea persoanei
impozabile în baza de date să efectueze o analiză privind menţinerea/radierea
din baza de date specială
- transmite respectivei structuri formatul electronic al decontului cu sume
negative de TVA cu opţiune de rambursare şi informaţii privind referatul care a
stat la baza înscrierii/menţinerii persoanei impozabile în baza de date specială,
până la sfârşitul zilei următoare depunerii decontului

Structura care a propus înscrierea în baza de date specială:

- analizează motivele care au stat la baza propunerii de înscriere şi/sau
menţinere în baza de date specială (raportat la nivelul sumei solicitate la
rambursare, la perioada fiscală în care s-au derulat operaţiunile care au generat
soldul sumei negative a taxei).
- stabilește existenţa/inexistenţa raportului de cauzalitate dintre condiţiile care au
condus la înscrierea şi/sau menţinerea persoanei impozabile în baza de date
specială şi, respectiv, elementele/operaţiunile/tranzacţiile desfăşurate în perioada
în care a fost generat soldul sumei negative.
- transmite compartimentului de specialitate, în termen de max.10 zile, un referat
cu propunerea privind menţinerea sau radierea, după caz, în/din baza de date
specială.
Referatul privind menţinerea sau radierea, după caz, în/din baza de date specială
va conţine următoarele informaţii:
- structura din cadrul organului fiscal care a propus menţinerea/radierea
persoanei impozabile în/din baza de date specială;
- datele de identificare ale persoanei impozabile;
- informaţii privind decontul cu sume negative de TVA cu opţiune de
rambursare supus procedurii de soluţionare: numărul şi data de înregistrare,
perioada pentru care s-a depus decontul, perioada din care provine soldul
sumei negative a TVA solicitate la rambursare, perioada de prescripţie,
perioada de la ultimul control al taxei pe valoarea adăugată, suma solicitată la
rambursare;
- motivul care a stat la baza înscrierii/menţinerii în baza de date specială, data
înscrierii, încetarea sau neîncetarea condiţiilor care au stat la baza înscrierii în
baza de date specială a persoanei impozabile;
- propunerea clară de menţinere sau de radiere a persoanei impozabile în/din
baza de date specială.

În vederea fundamentării referatului, structura emitentă poate solicita informaţii de

la terţi, poate efectua o constatare la faţa locului sau un control fiscal, după
caz, conform atribuţiilor structurii respective.
Dacă se menţine motivul care a stat la baza înscrierii în baza de date specială
şi nu este îndeplinită o altă condiţie de radiere din baza de date, se va
efectua o analiză argumentată şi fundamentată asupra raportului de
cauzalitate existent între condiţiile care au condus la înscrierea şi/sau
menţinerea persoanei impozabile în baza de date specială şi, respectiv,
elementele/operaţiunile/tranzacţiile desfăşurate în perioada în care a fost
generat soldul sumei negative în perioada de referinţă, care va fi prezentată
detaliat în cadrul referatului.
Dacă se constată existenţa raportului de cauzalitate, identificându-se astfel un
risc considerabil al unei rambursări necuvenite de TVA, se va propune
menţinerea persoanei impozabile în baza de date specială.
Dacă nu se stabileşte un raport de cauzalitate, fără a fi identificate elemente cu
un grad rezonabil de certitudine în ce priveşte riscul unei rambursări
necuvenite de TVA pentru persoana impozabilă în cauză, se va propune
radierea din baza de date specială a persoanei impozabile respective.

Dacă nu se menţine motivul care a condus la înscrierea în baza de date

specială sau este îndeplinită o altă condiţie de radiere din baza de date , se
întocmește Referatul prin care se propune radierea persoanei impozabile
din baza de date specială.
Referatele întocmite de structurile din cadrul organelor fiscale se transmit
compartimentului de specialitate, pentru a fi supuse aprobării unei comisii
constituite în acest scop.

Comisia de analiză a propunerilor de menţinere sau de radiere în/din baza de

date specială se constituie:
- la fiecare administraţie judeţeană a finanţelor publice,
- la fiecare administraţie regională pentru contribuabili mijlocii,
- la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti
- la fiecare administraţie a sectoarelor 1 - 6 ale finanţelor publice din
municipiul Bucureşti.
Componența comisiei: şeful administraţiei, şeful administraţiei
adjunct-inspecţie fiscală şi şeful administraţiei adjunct-colectare persoane
juridice sau şeful administraţiei adjunct-colectare, după caz;
- la Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili - constituită din
directorul general, directorul general adjunct - administrarea veniturilor
statului, directorul general adjunct - inspecţie fiscală desemnat.
Secretariatul Comsiei este asigurat de compartimentul de specialitate, care
convoacă comisia în termen de cel mult 5 zile de la termenul stabilit pentru
transmiterea referatelor.
Dacă referatul este întocmit de către Direcţia generală antifraudă fiscală, la
lucrările comisiei va fi invitat să participe, fără drept de vot, şi un
reprezentant desemnat al Direcţiei generale antifraudă fiscală.

Deciziile comisiei constituite se adoptă cu votul majorităţii simple a

membrilor.

Dacă prin decizia comisiei se stabileşte menţinerea persoanei impozabile în

baza de date specială, decontul cu sume negative de TVA cu opţiune de
rambursare se încadrează la risc fiscal mare şi se soluţionează prin
inspecție fiscală anticipată.
Dacă prin decizia comisiei se stabilește radierea persoanei impozabile din baza
de date specială, compartimentul de specialitate radiază persoana
impozabilă din baza de date specială, iar decontul cu sume negative de
TVA cu opţiune de rambursare se soluţionează în fucnție de suma solicitată
și de categoria de contribuabili din care face parte solicitantul
Radierea persoanei impozabile din baza de date specială se face la propunerea
motivată a structurii din cadrul organelor fiscale care a propus înscrierea sau la
propunerea altor organe fiscale implicate în procedura de rambursare, până la
data de 5 a fiecărei luni, cu aprobarea coordonatorului structurii în cauză.

Situații care atrag radierea din baza de date specială:

a) persoana impozabilă nu mai face obiectul acţiunii de cercetare penală (a fost
dispusă neînceperea urmăririi penale, au fost respinse plângerile penale
formulate de organele fiscale, au fost scoşi de sub urmărire penală, au fost emise
ordonanţe de clasare a cauzelor etc.), potrivit informaţiilor primite de la organele
abilitate;
b) organele de inspecţie fiscală au constatat diferenţe de TVA nesemnificative cu
ocazia inspecţiilor fiscale sau contribuabilul nu mai datorează sumele
reprezentând TVA stabilite suplimentar;
c) persoana impozabilă şi-a încetat activitatea şi a fost radiată din evidenţele
fiscale;
d) structurile care au propus înscrierea/menţinerea persoanei impozabile în baza
de date specială transmit compartimentului de specialitate un referat motivat, cu
propunerea de radiere a persoanei impozabile respective, care se supune
aprobării comisiei de analiză;
e) organele fiscale au constatat faptul că neconcordanţele între informaţiile
înscrise în declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile
efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA
(formular 394) depuse de persoana impozabilă şi cele depuse de partenerii
de afaceri şi/sau neconcordanţe semnificative între datele primite prin
sistemul VIES şi cele declarate de către contribuabili prin declaraţiile
recapitulative privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare (formular
390 VIES), care au stat la baza introducerii în baza de date, nu se mai
confirmă la data constatării sau se confirmă într-un procent nesemnificativ.

Radierea periodică din baza de date specială

Anual, până pe data de 31 ianuarie, compartimentul de specialitate verifică
şi radiază din baza de date specială persoanele impozabile care, în cursul
anului anterior, au fost radiate din evidenţele fiscale.
2.1. Dispoziţii privind soluţionarea solicitărilor de rambursare depuse de
către contribuabilii mici (alţii decât marii contribuabili, contribuabili
mijlocii şi exportatori)
Analiza de risc se bazează pe calculul trimestrial al Standardului Individual
Negativ (SIN).
SIN reprezintă suma maximă a TVA ce poate fi rambursată fără
analiză documentară sau inspecţie fiscală anticipată, riscul implicat de
această rambursare fiind considerat acceptabil de către administraţia
fiscală.
Această sumă este stabilită în condiţii de activitate normală şi continuă
a persoanei impozabile şi depinde de o serie de indicatori precum: capitalul
propriu, gradul de îndatorare, profitabilitatea, raportul dintre media
vânzărilor şi media achiziţiilor, precum şi de comportamentul fiscal anterior
al persoanei impozabile (conformare voluntară în declararea obligaţiilor
fiscale).
SIN-ul se stabileşte, cu ajutorul aplicaţiei informatice, la următoarele
termene: la data de 5 a lunilor februarie, mai, august şi noiembrie.
SIN-ul se stabileşte la valoarea de 1 unitate şi rambursarea se efectuează
numai în urma inspecţiei fiscale, în următoarele cazuri:
a. pentru persoanele impozabile nou înfiinţate
Persoanele impozabile nou înfiinţate sunt acele persoane
impozabile care s-au înregistrat în scopuri de TVA în cursul perioadei de
referinţă pentru calculul SIN-ului;
b. pentru persoanele impozabile pentru care nu există toate datele
necesare întocmirii Fişei de calcul a SIN;
c. pentru persoanele impozabile pentru care SIN-ul este negativ. SIN-
ul este negativ în situația în care suma TVA colectată este mai mare decât
suma TVA deductibilă în perioada de referinţă;
d. pentru persoanele impozabile care nu au bunuri imobile sau mobile
în patrimoniu;
e. pentru persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent
a aprobat ca perioadă fiscală semestrul sau anul calendaristic, potrivit
prevederilor art.322 alin.(9) din Codul fiscal şi ale pct.103 alin.(4) din
Normele metodologice.
 -Pentru persoanele impozabile nou-înfiinţate, care prezintă 3 perioade
fiscale consecutive DNOR soluţionate cu inspecţie fiscală anticipată şi la care au fost
stabilite diferenţe de taxă mai mici de 5% cu ocazia acestor controale, SIN-ul se
stabileşte ca medie aritmetică a sumelor aprobate la rambursare prin deconturile
respective.
- Pentru celelalte persoane, SIN-ul se stabileşte prin corectarea SIN-ului brut
(SIN-ul brut se stabileşte ca diferenţă între media TVA-ului deductibil şi media TVA-
ului colectat, din perioada de referinţă) cu rata inflaţiei, iar rezultatul astfel obţinut se
ajustează, în funcţie de comportamentul fiscal al fiecărei persoane impozabile.
-SIN-ul se actualizează lunar, până la data de 5 a fiecărei luni, numai pentru
persoanele impozabile nou-înfiinţate care au beneficiat pentru 3 perioade de
raportare consecutive de rambursări cu inspecţie fiscală anticipată şi la care au fost
stabilite diferenţe de taxă mai mici de 5%.
În prima fază a analizei de risc, se editează Fişele de calcul a SIN şi se
selectează deconturile negative pentru care SIN = 1, deconturi care se transmit
compartimentului cu atribuții în domeniul inspecției fiscale.
Nu se transmit la inspecţie fiscală acele deconturi încadrate în risc fiscal mare, ca
urmare a faptului că nu există toate datele necesare întocmirii Fişei de calcul a
SIN. Pentru respectivele deconturi, organul fiscal competent notifică persoana
impozabilă solicitând prezentarea unor documente în vederea clarificării situaţiei
fiscale. Aceste deconturi se înscriu într-o bază de date specială, în care se vor
introduce, atât data transmiterii notificării, cât şi data primirii documentelor solicitate.
 Termenul legal de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data
solicitării documentelor şi data prezentării documentelor la organul fiscal.
-În cazul prezentării, în termenul stabilit de organul fiscal, a documentelor
solicitate pentru clarificarea situaţiei fiscale, compartimentul de specialitate editează o
nouă Fişă de calcul a SIN;
-În cazul neprezentării în termenul stabilit de organul fiscal a respectivelor
documente, decontul aflat în curs de soluţionare va fi încadrat la risc fiscal mare.
Pentru deconturile de TVA la care SIN este mai mare decât 1, se calculează
Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală (Anexa nr.3 la procedură).
-Dacă punctajul obţinut la Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală este ≥ 60,
decontul de TVA prezintă risc fiscal mare și se transmite compartimentului cu atribuții
în domeniul inspecţiei fiscale.
-În cazul în care punctajul obţinut la Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală
este ≤ 60, se compară suma solicitată la rambursare cu SIN-ul, rezultând următoarele
situaţii de risc:
- Dacă suma solicitată la rambursare este ≤ SIN-ul, decontul de TVA este
considerat cu risc fiscal mic, situație în care compartimentul de specialitate
emite Decizia de rambursare a TVA;
- Dacă suma solicitată la rambursare este > SIN-ul final, programul
informatic semnalează acest aspect şi generează lista plătitorilor care se află
în această situaţie, în vederea efectuării analizei individuale.
 -Decontul de TVA este considerat cu risc fiscal mare dacă
suma solicitată la rambursare provine din mai mult de 12 perioade de
raportare lunare, sau din mai mult de 4 perioade de raportare trimestriale, ori
dintr-un număr de perioade mai mare decât numărul perioadelor de raportare
utilizate în perioada de referinţă, pentru persoanele impozabile care şi-au
schimbat în cursul anului perioada fiscală ca urmare a efectuării de achiziţii
intracomunitare.
Analiza individuală se efectuează pentru fiecare perioadă de raportare
din care a rezultat suma solicitată la rambursare, compartimentul de
specialitate întocmind Fişa de analiză de risc. (Anexa nr.4 la procedură)

-Dacă toate sumele negative înscrise în coloana "Sume negative" se

încadrează, fiecare în parte în SIN, decontul de TVA prezintă risc fiscal mic.
În acest caz, nu se va completa cartuşul "Indicatori de analiză".
 După completarea Fişei de analiză de risc şi acordarea
punctajului, DNOR se clasifică în:
a) deconturi de TVA cu risc fiscal mediu, care se
supun analizei documentare, dacă punctajul pentru fiecare
dintre perioadele din care provine suma negativă solicitată la
rambursare este cuprins între 0 şi 50;
b) deconturi de TVA cu risc fiscal mare, care se
soluţionează cu inspecţie fiscală anticipată, dacă punctajul
pentru cel puţin una din perioadele din care provine suma
solicitată la rambursare este cuprins între 51 şi 140.
2.2. Efectuarea analizei documentare
Pentru efectuarea analizei documentare, compartimentul de specialitate solicită
persoanei impozabile prezentarea de documente suplimentare, în vederea
justificării sumei solicitate la rambursare. Termenul legal de soluţionare se
prelungeşte cu perioada cuprinsă între data emiterii înştiinţării pentru prezentarea
documentelor şi data prezentării documentelor.
Astfel, compartimentul de specialitate solicită persoanei impozabile să prezinte,
în copie şi în original: jurnalele de vânzări şi de cumpărări, balanţele de verificare,
contracte comerciale, facturi şi documente vamale care să ateste exportul efectuat,
documente care să ateste efectuarea unei investiţii, alte documente din care să
rezulte suma solicitată la rambursare, orice alte documente pe care organul fiscal le
consideră necesare pentru justificarea rambursării, orice alte documente pe care
persoana impozabilă le consideră relevante pentru soluţionarea cererii sale.

În cazul neprezentării documentelor solicitate pentru efectuarea analizei

documentare, decontul este încadrat la risc fiscal mare.
În cazuri temeinic justificate persoana impozabilă poate solicita organului fiscal
amânarea termenului de prezentare a documentelor, caz în care termenul legal de
soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data emiterii înştiinţării pentru
prezentarea documentelor şi data prezentării documentelor.
Pentru deconturile de TVA care se încadrează în categoria de risc fiscal mediu
se întocmeşte Referatul pentru analiză documentară (Anexa nr.6 la procedură).
 În urma efectuării analizei documentare rezultă:
-DNOR pentru care au putut fi justificate sumele solicitate la
rambursare se aprobă şi se emite proiectul Deciziei de rambursare a
TVA;
-DNOR care se încadrează la gradul de risc fiscal mare dacă
sumele solicitate la rambursare nu au putut fi justificate, situaţie în care
dosarul solicitării se transmite compartimentului de inspecţie fiscală, în
vederea efectuării inspecţiei fiscale anticipate.

La data transmiterii către compartimentul cu atribuții de inspecție

fiscală, dar nu mai târziu de 5 zile de la încadrarea la risc fiscal mare,
compartimentul de specialitate notifică persoana impozabilă cu privire la
prelungirea termenului de soluționare a decontului în condițiile prevăzute
de art.77 alin.(5) din Codul de procedură fiscală. Modelul notificării
este prevăzut în anexa nr.2 la ordin.
2.3. Soluţionarea DNOR cu inspecţie fiscală anticipată
DNOR care au fost încadrate în categoria de risc fiscal mare se
transmit, zilnic, împreună cu documentaţia aferentă, compartimentului cu
atribuţii de inspecţie fiscală în vederea efectuării verificării.
Situaţii de risc fiscal mare:
a). SIN = 1;
b). SIN = 1, întrucât nu există toate datele necesare întocmirii Fişei de
calcul a SIN şi persoana impozabilă nu a prezentat documentele solicitate
de organul fiscal în vederea clarificării situaţiei sale fiscale;
c). punctajul obţinut la Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală (FIIF) ≥ 60;
d). punctajul obţinut la FIIF < 60 şi suma solicitată la rambursare provine
din mai mult de 12 perioade de raportare lunare, din mai mult de 4 perioade
de raportare trimestriale, sau dintr-un număr de perioade mai mare decât
numărul perioadelor de raportare utilizate în perioada de referinţă pentru
persoanele impozabile care şi-au schimbat perioada fiscală în cursul anului
ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare;
e). punctajul obţinut la FIIF < 60, suma solicitată > SIN-ul, punctajul obţinut
prin completarea cartuşului „Indicatori de analiză” este cuprins între 0 - 50
puncte şi în urma analizei documentare efectuate, decontul este încadrat la
risc fiscal mare;
f). punctajul obţinut la FIIF < 60, suma solicitată > SIN-ul şi punctajul
obţinut prin completarea cartuşului „Indicatori de analiză” este cuprins între
51 - 141 puncte
 Deconturile negative de TVA încadrate la risc fiscal mare (ca
urmare a îndeplinirii condiţiilor de la lit.a), b), c), e) şi f)), dar prin care
se solicită sume care provin din perioade pentru care sunt emise
Decizii privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a
inspecției fiscale care vizează şi TVA se soluţionează potrivit unei
proceduri speciale:

-pentru sumele negative solicitate la rambursare care provin din

perioade pentru care a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de
impozitare ca urmare a inspecției fiscale, se emite decizia de rambursare a
TVA de către compartimentul de specialitate (rambursare parţială/totală,
după caz);
-pentru diferenţele din suma solicitată, pentru care nu a fost
emisă o decizie de nemodificare a bazei de impozitare ca urmare a
inspecției fiscale, decontul de TVA se transmite compartimentului cu atribuții
de inspecţie fiscală, în vederea soluţionării cu inspecţie fiscală anticipată.
 După finalizarea controlului fiscal, compartimentul cu atribuţii în
domeniul inspecţiei fiscale va întocmi Raportul de inspecţie fiscală.

Dacă în urma inspecţiei fiscale se stabilesc diferenţe faţă de suma

solicitată la rambursare, compartimentul cu atribuţii în domeniul inspecţiei
fiscale emite Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale
aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor
fiscale la persoane juridice sau fizice, după caz, care are şi rol de Decizie
de rambursare a TVA, pe care o comunică persoanei impozabile.

Dacă, în urma inspecţiei fiscale, nu se stabilesc diferenţe faţă de

suma solicitată la rambursare, compartimentul cu atribuţii în domeniul
inspecţiei fiscale întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de
impozitare ca urmare a inspecției fiscale, pe baza căreia compartimentul de
specialitate emite Decizia de rambursare a TVA.
 SOLUŢIONAREA DNOR DEPUSE DE CONTRIBUABILII MICI
(alţii decât marii contribuabili, contribuabili mijlocii şi exportatori)

Infracţiuni în NU
Transmiterea DNOR la Cazierul fiscal
Transmiterea deconturilor compartimentul de A
de TVA la Evidenţă pe plătitori DA Suma solicit
analiză de risc Risc fs.
povine din perioade fs. NU
mare
DA pt.care există o DN

(1) Întreaga sumă solicit.la rambursare provine din Risc fs.m are stabilit (1)
perioade pt. care TVA a fost supusă IF şi a fost de organele fs. DA DR
emisă o decizie de nemodificare - referat motiv -
(2)
(2) Suma solicit.la rambursare provine parţial din
astfel de perioade
Inspecţie fs.
NU

Decizie de
DA Risc fiscal mic
rambursare
Sum a negativă
de TVA < 45.000 lei NU Soluţ.DNOR potrivit
procedurii generale
DA

Suma solicit.provine DA (1) Decizie de ramb.

SIN = 1 Prezentare
SIN = 1 NU din perioade fs. pt.
lipsă date documente (2)
- motive care există o DN
NU
SIN = 1
alte motive
Inspecţie fiscală
SIN > 1
Analiza de risc
Fişa indicatorilor A
≥ 60 pct. Risc fiscal mare
de insp.fiscală Sumă solicitată ≤ SIN
< 60 pct. Risc fiscal mic Decizie de ramb.
Se compară suma
solicitată cu SIN Sumă solicitată > SIN
Analiză individuală
Suma solicit.provine din mai mult de 12/4 perioade Risc fiscal m are
fiscale sau dintr-un nr.de per.mai mare decât nr.per.
de raport.utiliz.în per.de referinţă
 SOLUŢIONAREA DNOR DEPUSE DE CONTRIBUABILII MARI ȘI MIJLOCII

Infracţiuni în NU
Transmiterea DNOR la Cazierul fiscal
Transmiterea deconturilor compartimentul de Suma solicit
de TVA la Evidenţă pe plătitori DA Risc fs.
analiză de risc povine din perioade fs.
mare NU
pt.care există o DN

Risc fs.m are stabilit

(1) Întreaga sumă solicit.la rambursare provine NU DA (1) DR
de organele fs.
din perioade pt. care TVA a fost supusă IF şi a
- referat motiv -
fost emisă o decizie de nemodificare (2)

(2) Suma solicit.la rambursare provine parţial DA SGB DA Risc fs. mic
din astfel de perioade Inspecţie fs.

NU

Decizie de
DA Risc fiscal mic
rambursare

NU NU Risc fs. mic Decizie de ramb.

Este îndeplinită condiţia de
insolvență/lichidare voluntară?
DA Risc fiscal m are

Suma solicit.provine DA (1) Decizie de ramb.

din perioade fs. pt.
(2)
care există o DN
NU

Inspecţie fiscală

Decizie de nemodificare a bazei de Decizie de

impunere ca urmare a insp.fs.anticipate impunere

Decizie de ramb.
 SOLUŢIONAREA DNOR DEPUSE DE EXPORTATORI

Infracţiuni în NU
Transmiterea DNOR la Cazierul fiscal
Transmiterea deconturilor compartimentul de
de TVA la Evidenţă pe plătitori DA Suma solicit
analiză de risc Risc fs.
povine din perioade fs. NU
mare
DA pt.care există o DN

Risc fs.m are stabilit (1)

de organele fs. DA DR
(1) Întreaga sumă solicit.la rambursare provine
din perioade pt. care TVA a fost supusă IF şi a - referat motiv -
(2)
fost emisă o decizie de nemodificare

(2) Suma solicit.la rambursare provine parţial Inspecţie fs.

din astfel de perioade
NU

Decizie de
DA Risc fiscal mic
rambursare
Sum a negativă
de TVA < 45.000 lei NU NU Risc fs. mic Decizie de ramb.
Este îndeplinită cel puţin
una dintre condiţiile prev. la
Cap.IV lit.C pct.132 din proced. DA Risc fiscal m are

Suma solicit.provine DA (1) Decizie de ramb.

din perioade fs. pt.
(2)
care există o DN
NU

Inspecţie fiscală

Decizie de nemodificare a bazei de Decizie de

impunere ca urmare a insp.fs.anticipate impunere

Decizie de ramb.
Comunicarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal trebuie comunicat

contribuabilului /plătitorului căruia îi este destinat. În
situaţia contribuabilului/ plătitorului fără domiciliu fiscal
în România, care şi-a desemnat împuternicit, precum şi
în situaţia numirii unui curator fiscal, actul
administrativ fiscal se comunică împuternicitului
sau curatorului, după caz.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi
comunicat:

1. prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de

primire

2. prin remitere, sub semnătură, la domiciliul fiscal al

contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului,
prin angajaţii proprii ai organului fiscal.
a) dacă destinatarul refuză primirea actului sau
nu este găsit la domiciliul fiscal, se afişează pe uşa
acestuia o înştiinţare. Actul se consideră comunicat la data
afişării înştiinţării.
b) dacă destinatarul nu este găsit la domiciliul
fiscal - este în drept să se prezinte, în termen de maximum
15 zile de la data afişării înştiinţării, la sediul organului
fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal.
În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul
sau curatorul acestuia nu se prezintă în acest termen, actul
se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.
3. prin remitere, sub semnătură, la sediul organului fiscal -
contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se
prezintă la sediul organului fiscal şi solicită acest lucru.

4. În cazul în care comunicarea prin poștă nu a fost posibilă,

aceasta se realizează prin publicitate.
- afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis
actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului,
concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de
internet a A.N.A.F.;
- anunţul se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data
publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/
plătitorului;
b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ
fiscal.
- actul administrativ fiscal se consideră comunicat în
termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se
comunică prin mijloace electronice de transmitere la
distanţă:
- în cazul în care contribuabilul a optat pentru această
modalitate de emitere şi de comunicare;
- se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data
transmiterii actului către contribuabil/plătitor ori împuternicitul
sau curatorul acestora.

În cazul societăţilor aflate în procedura

insolvenţei sau în dizolvare, potrivit legii, comunicarea
actului administrativ fiscal se face administratorului
judiciar/ lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori
de câte ori se solicită, în scris, acest lucru.

Organul fiscal trebuie să iniţieze acţiunile pentru

comunicarea actului în termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal.
COMPETENŢA DE ADMINISTRARE
A) Administrația fiscală pentru contribuabili nerezidenți
are competență de administrare, pentru ansamblul obligațiilor
fiscale datorate de:
- contribuabili nerezidenți stabiliți în spațiul
comunitar, care au potrivit legilor speciale, dreptul de a se
înregistra direct,
- persoane impozabile care aplică regimul special
pentru servicii electronice, de telecomunicaţii, de
radiodifuziune sau de televiziune prevăzut de Titlul VII ”Taxa
pe valoarea adăugată” din Legea nr.227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările și completările ulterioare și aleg România
ca stat membru de înregistrare,
- misiuni diplomatice şi posturi consulare
acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor
internaţionale ori reprezentanţele societăţilor şi ale
organizaţiilor economice străine, care au sediul în municipiul
București, autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea
în România, atât pentru obligațiile fiscale care rezultă potrivit
legislației fiscale în vigoare, cât și pentru soluționarea cererilor
de restituire prevăzute de Codul fiscal,
B) stabilirea competenței de administrare a posturilor consulare
acreditate în România, precum şi reprezentanţelor organismelor
internaţionale ori reprezentanţelor societăţilor şi ale organizaţiilor
economice străine autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în
România, în sarcina Administrațiilor județene ale finanțelor publice, în
a căror raza teritorială își au sediul,

C) stabilirea competenței de administrare a persoanelor fizice și juridice

nerezidente, în sarcina organului fiscal în a cărui rază teritorială se află
sursa de venit, respectiv sediul plătitorului de venit.

D) în cazul persoanelor fizice şi juridice nerezidente, care realizează

numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, impozitul fiind final
sau cu opţiune de regularizare, competenţa pentru administrarea
obligaţiilor fiscale revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află
sursa de venit, şi anume:
- în cazul plătitorilor de venit, contribuabili mari şi mijlocii
- organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul plătitorului de
venit;
- în cazul celorlalţi plătitori de venit - organului fiscal în a
cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.
E) în cazul persoanelor fizice nerezidente care nu au pe teritoriul
României un sediu permanent şi care au obligaţia sau optează să
îşi desemneze, potrivit legii, un împuternicit în România sau
pentru care se numeşte un curator fiscal, potrivit legii,
competenţa de administrare revine organului fiscal în a cărui rază
teritorială se află domiciliul fiscal al împuternicitului sau
curatorului fiscal, după caz.

F) stabilirea competenței pentru administrarea obligațiilor

fiscale datorate de toți membrii unui grup fiscal unic
constituit potrivit Codului fiscal, în sarcina organului fiscal
competent pentru administrarea reprezentantului grupului fiscal
unic,

- a fost introdus criteriul grupului fiscal - derogă de la regula

reprezentantului grupului fiscal unic
 Domiciliul fiscal
În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central,
prin domiciliu fiscal este:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit
legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este
diferită de domiciliu;
Prin adresa unde locuiesc efectiv, se înţelege adresa locuinţei pe
care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-
un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate
în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită,
concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu
depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc
efectiv.
b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice
în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau
locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se
exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a
afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social
declarat;
d) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică,
sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea
principală.
În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit lit.
c) şi d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea
activelor.

Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă şi

domiciliu fiscal are ca efect şi modificarea de drept a domiciliului
fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligaţia depunerii cererii
de modificare a domiciliului fiscal. În acest caz, transferul
dosarului fiscal al contribuabilului/plătitorului de către vechiul
organ fiscal central către noul organ fiscal central se face în
termen de 15 zile lucrătoare de la data înscrierii în registrele în
care, potrivit legii, se înregistrează modificările privind sediul
social/domiciliul.
ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR JURIDICE
NEREZIDENTE CARE DESFĂŞOARĂ
ACTIVITATE ÎN ROMÂNIA PRIN UNUL SAU
MAI MULTE SEDII PERMANENTE
Contribuabilii nerezidenţi au obligaţia să depună declaraţia de
înregistrare fiscală şi să indice sediul permanent desemnat pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal.
- se depune formularul 013 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România
prin unul sau mai multe sedii permanente“
- organul fiscal competent atribuie codul de înregistrare
fiscală şi emite certificatul de înregistrare fiscală pentru
contribuabilul nerezident.
- pentru contribuabilii nerezidenţi care efectuează
operaţiuni care sunt în sfera TVA şi solicită înregistrarea în
scopuri de TVA, organul fiscal emite şi certificatul de înregistrare
în scopuri de TVA.
Organul fiscal competent este organul fiscal în a cărui evidenţă
fiscală este înregistrat sediul permanent desemnat.
Sediile permanente ale unui contribuabil nerezident, cu excepţia
sediului permanent desemnat sunt sedii secundare.
Contribuabilul nerezident are obligaţia să declare înfiinţarea de
sedii permanente care:
a) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru
a fi plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor - formularul
"Declaraţie privind sediile secundare" la organul fiscal în a cărui
rază teritorială se află sediul permanent desemnat.
b) îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a
fi plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor şi să solicite
înregistrarea fiscală a acestora - formularul 060 "Declaraţia de
înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni pentru sediile
secundare" la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul
permanent care îndeplineşte aceste condiţii.
Sediul permanent desemnat care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii sau venituri
asimilate salariilor îşi îndeplineşte obligaţiile de plată utilizând
codul de înregistrare fiscală a contribuabilului nerezident.
ATENŢIE!
Potrivit art.24 din Legea nr.26/1990 privind registrul
comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
comerciantul cu sediul principal al comerţului în străinătate care
deschide sucursale în România trebuie să ceară înregistrarea
acestora la oficiul registrului comerţului de la sediul fiecărei
sucursale.
Ca urmare, sucursala unui contribuabil nerezident, care
nu este sediu permanent desemnat şi care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii sau
venituri asimilate salariilor, are cod unic de înregistrare şi trebuie
înscrisă în Secţiunea F2 din Anexa Angajator a formularului 112
“Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale,
impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate”.
ATENŢIE!
Potrivit pct.88 alin.(8) şi (9) din Normele metodologice de
aplicare a Titlului VII TVA din Codul fiscal, contribuabilul
nerezident înregistrat în scopuri de TVA în România potrivit
art.316 din Codul fiscal, îşi păstrează codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit, pe toată durata existenţei în România,
indiferent de forma sub care este înregistrat (direct, prin
reprezentant fiscal, prin sediu fix, sucursală).
Ca urmare:
Contribuabilul nerezident înregistrat în scopuri de
TVA potrivit art.316 din Codul fiscal, prin intermediul unui sediu
permanent (care nu este sucursală), care doreşte transformarea
sediului permanent într-o sucursală înregistrată în România, va
prezenta la oficiul registrului comerţului şi certificatul de
înregistrare în scopuri de TVA, astfel încât, la înregistrarea
sucursalei, acesteia îi va fi atribuit codul de înregistrare în
scopuri de TVA al sediului permanent.
 Modificări ale formularelor de
înregistrare fiscală
a) Formularul 010 "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie
de menţiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice,
asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică“:

* solicitarea de scoatere din evidența persoanelor

înregistrate în scopuri de TVA, întrucât cifra de afaceri din
anul precedent, cât și în anul în curs, până la data solicitării este
inferioară plafonului de scutire ( eliminarea formularului 096)

* obligația declarativă privind contribuția pentru

finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății,
(eliminarea fomularului 011 "Declaraţie de înregistrare ca
plătitor al contribuţiei trimestriale pentru finanţarea unor
cheltuieli în domeniul sănătăţii")
b) aprobarea formularului 015 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere
pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu
permanent în România”, care va fi utilizat de către
contribuabilii care nu au sediu permanent în România, dar care au
obligaţii fiscale, potrivit legilor speciale. Acest formular
înlocuiește actualul formular 090 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru contribuabilii nerezidenţi
stabiliţi în spaţiul comunitar care se înregistrează direct";
c) aprobarea formularului 061 “Declaraţie privind sediile
secundare”, care va fi completat şi depus de către contribuabilii
care înfiinţează sedii secundare cu mai puțin de 5 salariați;
d) utilizarea formularului 020 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice române şi
străine care deţin cod numeric personal" de către persoanele
fizice române și străine care dețin cod numeric personal;
e) utilizarea formularului 030 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice care nu
deţin cod numeric personal" de către persoanele fizice care nu
dețin cod numeric personal;
f) formularul (016) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declarație exercitare a conducerii efective în România“

Art.13 alin.(3) Cod fiscal – sunt obligate la plata impozitului pe

profit persoanele juridice străine care au locul de exercitare a
conducerii efective în România

Art.266 alin.(2) Cod fiscal - locul în care o persoană impozabilă și-a

stabilit sediul activității economice este locul în care se desfășoară
funcțiile de administrare centrală a societății. Pentru a stabili locul
unde o persoană impozabilă își are stabilit sediul activității sale
economice se iau în considerare locul în care se iau deciziile
principale legate de managementul general al societății, locul în
care se află sediul social al societății și locul în care se întâlnește
conducerea societății. În cazul în care aceste criterii nu permit
determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului unei
activități economice, locul în care se iau deciziile principale legate
de managementul de radiere pentru persoanele juridice străine
care au locul de general al societății este criteriul care
prevalează(pct.1 alin.(2) Norme metodologice la TVA).
 Depunerea declaraţiilor fiscale

Declaraţia fiscală:
- se depune la registratura organului fiscal competent
- se comunică prin poştă cu confirmare de primire
- se transmite prin mijloace electronice sau prin sisteme de
transmitere la distanţă –OpANAF nr. 2326/2017 privind declaraţiile
fiscale care se transmit obligatoriu prin mijloace electronice sau
prin sisteme electronice de transmitere la distanţă
a) 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de
stat", cod 14.13.01.99/bs;
b) 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod
14.13.01.04;
c) 120 "Decont privind accizele", cod 14.13.01.03;
d) 205 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă,
veniturile din jocuri de noroc şi câştigurile/pierderile din investiţii,
pe beneficiari de venit", cod 14.13.01.13/I;
 e) 207 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la
sursă/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi", cod
14.13.01.13/v.n;

f) 208 "Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile

din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal",
cod 14.13.01.13/10i;

g) 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată", cod

14.13.01.02;

h) 301 "Decont special de taxă pe valoarea adăugată", cod

14.13.01.02/s;

i) 307 "Declaraţie privind sumele rezultate din

ajustarea/corecţia ajustărilor/regularizarea taxei pe valoarea
adăugată", cod 14.13.01.02/t.a;
 j) 311 "Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată
datorată de către persoanele impozabile al căror cod de
înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost
anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal", cod:14.13.01.02/c.a.

k) 390 VIES "Declaraţie recapitulativă privind

livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare" cod 14.13.01.02/r;

l) 394 "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi

achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA" cod 14.13.01.02/f;

m) 710 "Declaraţie rectificativă", cod 14.13.01.00/r.

Data depunerii declaraţiei fiscale este:

- data înregistrării la organul fiscal - depunere

la registratura organului;
- data depunerii la poştă - comunicare prin
poştă;
- data înregistrării acesteia pe pagina de
internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din
mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare
a primirii declaraţiei;
- data înregistrării acestora pe portal, astfel
cum rezultă din mesajul electronic transmis de
sistemul de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia
validării conţinutului declaraţiilor - depunerea
declaraţiilor prin mijloace electronice de transmitere
la distanţă pe portalul e-România.
- dacă declaraţia nu este validată-data depunerii
declaraţiei este data validării astfel cum rezultă din
mesajul electronic.

- dacă declaraţia fiscală a fost depusă până la

termenul legal, iar din mesajul electronic transmis
de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor rezultă
că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării
unor erori în completarea declaraţiei - data
depunerii declaraţiei este data din mesajul transmis
iniţial în cazul în care contribuabilul depune o
declaraţie validă până în ultima zi a lunii în care se
împlineşte termenul legal de depunere
În cazul creanţelor administrate de organul fiscal central sau de
organul fiscal local, declaraţia fiscală depusă şi înregistrată la un
organ fiscal necompetent este considerată a fi depusă la data
înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. În acest caz,
organul fiscal necompetent transmite declaraţia fiscală la organul
fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării declaraţiei. În cazul în care la momentul depunerii
declaraţiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizează
că declaraţia fiscală nu îi este adresată nu o înregistrează şi îi
recomandă contribuabilului depunerea la organul fiscal
competent.
Declaraţiile de impunere pot fi corectate:

- de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe

perioada termenului de prescripţie a dreptului de a
stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori constată erori în
declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii
rectificative.

Declarația informativă poate fi corectată de

către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la
care se referă.
 În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din
deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului
fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată
se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Declaraţiile fiscale nu pot fi depuse şi nu pot fi corectate
după anularea rezervei verificării ulterioare
Declarația de impunere poate fi depusă sau corectată după
anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situații:

a) în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau

neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune
corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente;

b) în situația în care prin hotărâri judecătorești definitive s-au

stabilit în sarcina plătitorului obligații de plată reprezentând
venituri sau diferențe de venituri către beneficiarii acestora care
generează obligații fiscale aferente unor perioade pentru care s-a
anulat rezerva verificării ulterioare.
În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale
contribuabilul depune sau corectează declaraţiile
fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei
fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de
organul fiscal.
Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă
deduceri fiscale
Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă
deduceri fiscale se organizează de A.N.A.F., astfel cum se
stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Registrul este public
şi se afişează pe site-ul A.N.A.F.
Înscrierea în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru
care se acordă deduceri fiscale se realizează pe baza solicitării
entităţii, dacă sunt îndeplinite cumulativ, la data depunerii cererii,
următoarele condiţii:
a) desfăşoară activitate în domeniul pentru care a fost
constituită, pe baza declaraţiei pe propria răspundere;
b) şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale declarative
prevăzute de lege;
c) nu are obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat, mai vechi de 90 de zile;
d) a depus situaţiile financiare anuale, prevăzute de lege;
e) nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de
procedură fiscală.
Ordinul președintelui ANAF nr. 819/2019 pentru
aprobarea Procedurii privind organizarea Registrului
entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă
deduceri fiscale, precum şi a modelului şi conţinutului
unor formulare

Înscrierea în registru se solicită de către entitatea/unitatea de

cult, prin depunerea formularului 163 "Cerere de
înscriere/radiere în/din Registrul entităţilor/unităţilor de cult
pentru care se acordă deduceri fiscale".

În cerere, entitatea/unitatea de cult declară pe propria

răspundere că îndeplineşte condiţia prevăzută la lit. a).
Cererea se completează cu ajutorul aplicaţiei informatice
afişate pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi
se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă.

Împreună cu cererea, entitatea/unitatea de cult depune şi

certificatele de atestare fiscală eliberate de organele fiscale
locale, în a căror evidenţă aceasta este înregistrată ca plătitor
de impozite şi taxe locale.
Cererea se soluţionează în termen de maximum 5 zile de la
depunere. Entitatea/Unitatea de cult care îndeplineşte toate
condiţiile prevăzute de lege se înscrie în Registrul
entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri
fiscale cu data aprobării Deciziei privind aprobarea cererii de
înscriere în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se
acordă deduceri fiscale.

În cazul în care entitatea/unitatea de cult nu îndeplineşte oricare

dintre condiţiile prevăzute lege, i se comunică Decizia privind
respingerea cererii de înscriere în Registrul entităţilor/unităţilor de
cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit art. 47 din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare.

Entitatea/Unitatea de cult căreia i-a fost respinsă cererea de

înscriere în registru sau care a fost radiată din registru
poate solicita înscrierea în acest registru oricând
îndeplineşte toate condiţiile.
Art. 25 alineatul (4), litera i) Codul fiscal:

i) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile

privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care
efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit
prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr.
334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad sumele
aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime
dintre următoarele:

1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri;

pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu
definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină
potrivit normelor;

2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

 În cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice
fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente
acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele
prevăzute de prezenta literă, doar dacă beneficiarul sponsorizării
este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul
entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri
fiscale, potrivit alin. (41).

Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit

prevederilor prezentei litere, se reportează în următorii 7 ani
consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de
plată a impozitului pe profit.
Art. 4 Legea sponsorizării
(1) Poate fi beneficiar al sponsorizării:
a) orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfăşoară în România
sau urmează să desfăşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic,
educativ, de învăţământ, ştiinţific - cercetare fundamentală şi aplicată,
umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecţiei drepturilor omului,
medico-sanitar, de asistenţă şi servicii sociale, de protecţia mediului, social
şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de
întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor
istorice;

b) instituţiile şi autorităţile publice, inclusiv organele de specialitate ale

administraţiei publice, pentru activităţile prevăzute la lit. a);

c) de asemenea, pot fi sponsorizate, în condiţiile prezentei legi,

emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune,
precum şi cărţi ori publicaţii din domeniile definite la lit. a);

d) orice persoană fizică cu domiciliul în România a cărei activitate în

unul dintre domeniile prevăzute la lit. a) este recunoscută de către o
persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituţie publică ce
activează în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea.