Natura – reflecţii antropologice

UN PARADOX DRAMATIC PRIVIND RAPORTUL

DINTRE OM ŞI NATURĂ.
CÂTEVA POSIBILE ÎNŢELESURI EDIFICATOARE PROPUSE
DE ŞTIINŢELE COMPORTAMENTALE RECENTE ŞI DE REFLECŢIA
SPIRITUALITĂŢII CREŞTINE

Sorin MIHALACHE

Explorarea ştiinţifică a naturii înconjurătoare a scos la iveală în ultimii ani numeroase

rezultate notabile (structuri complexe specifice lumii vii, modalităţi extraordinare de comunicare în
rândul plantelor, structuri sociale în organizarea insectelor, comportamente inteligente în rândul
diverselor specii de peşti şi mamifere). Dezvăluirile referitoare la minunata alcătuire a lumii vii sunt cu
siguranţă, fără precedent în istoria cunoaşterii ştiinţifice. În acelaşi timp însă, ultimele decenii de
civilizaţie au adus şi cele mai mari provocări la adresa naturii înconjurătoare. Poluarea, dispariţia
speciilor, încălzirea globală, risipa, exploatarea neraţională a bioresurselor, epuizarea rezervelor
minerale, mutaţii în ecosistemele terestre sunt câteva dintre cele mai mari provocări ale lumii civilizate.
Toate acestea arată că acumularea datelor cunoaşterii ştiinţifice nu antrenează, inevitabil, o
viaţă mai înţeleaptă. Însă acest loc este destul de comun în reflecţia filosofică şi spirituală. În
material, aduc în discuţie câteva date recente din ştiinţele comportamentale şi unele menţiuni
privitoare la gândirea autorilor creştini care evidenţiază o legătură între(dez)ordinea naturii şi
(dez)ordinea interioară a omului. Această abordare interpretativă oferă o posibilitate reală de
valorificare a datelor cunoaşterii în planul vieţii personale şi comunitare.
Practic, întâlnirea dintre datele ştiinţifice actuale privind natura înconjurătoare, ştiinţele
comportamentale şi experienţa spiritualităţii creştine ar putea constitui un loc edificator pentru
redescoperirea unui raport adecvat al omului cu natura.

Preambul
Universul în care trăim este caracterizat de o fizică admirabilă
[1]. În raport cu multitudinea de tipuri de univers care s-ar fi putut naşte din explozia iniţială
(Big bang), acest univers posedă caracteristici fizice formidabil de potrivite pentru existenţa
vieţii (univers biofil) [2]. Apoi, la o scară mai mică, am putea spune că Soarele şi decorul nostru
galactic sunt deosebite, pentru întreaga lume terestră. Mai întâi că, în raport cu celelalte tipuri de

67
 Natura – reflecţii antropologice

stele existente în Univers, Soarele are mărimea şi dinamica potrivite pentru a întreţine viaţa
terestră [3]. Pe de altă parte, el este excelent amplasat în Calea Lactee, într-o zonă (Centura
Vieţii) care protejează viaţa şi natura terestră de ameninţările marilor evenimente galactice [4].
Aceste consideraţii, care sunt mai degrabă interpretări pe marginea unor rezultate
ştiinţifice, evidenţiază totuşi câteva din motivele pentru care viaţa şi lumea terestră ar merita să
fie preţuite. De fapt, există numeroase alte dovezi: descoperiri realizate în cuprinsul naturii,
realizări inginereşti, artefacte ale civilizaţiei. Toate dovedesc, direct sau indirect, mai mult sau
mai puţin desluşit, că viaţa şi civilizaţia omului, precum şi o parte impresionantă a realizărilor ei
depind vital de natură, de lumea vie, de resursele terestre. Şi, în fiecare oră, în imensul şantier
ştiinţific şi tehnic al civilizaţiei, deschis pretutindeni în natură, sunt scoase la iveală noi şi noi
dovezi care sprijină această afirmaţie fondatoare.
În cele ce urmează, prezentăm câteva dintre descoperirile recente, care ar putea
evidenţia valoarea nepreţuită a naturii pentru viaţa omului şi pentru progresul civilizaţiei. Am
ales câteva aspecte ale lumii vii ce, într-o lectură grăbită, ar putea să pară neînsemnate, dacă nu
chiar dăunătoare. În fapt, ştiinţa ne arată că ele sunt preţioase, putând primi diverse
întrebuinţări, fiind vitale, utile, sau pur şi simplu uimitoare.
(a) Substanţele veninoase, sunt un prim exemplu.
- În veninul unei specii de viespi (polybiapaulista) există toxina MP1 capabilă să
atace unele lipide din pereţii exteriori ai celulelor canceroase, producând fisuri fatale [5];
- O familie de peptide (numite ampulexine), găsite în veninul unor viespi
(Ampulexcompressa) sunt eficiente în tratamentul bolii Parkinson [6];
- Unele componente din veninul scorpionului reduc severitatea artritei reumatoide,
fără efecte secundare [7];
- Anumite tipuri de venin de şopârlă pot fi folosite în reglarea coagulării sângelui, în
accidentul vascular cerebral, în infarct miocardic şi tromboză venoasă [8];
- În veninul şopârlei Gila s-au identificat recent nouăzeci de proteine cu potenţial
terapeutic [9].
La nivel global, există circa 100 000 de specii veninoase (din care 62% sunt insecte,
20% păianjenii, şi doar o mică parte, 1% – şerpi, căpuşe, peşti sau şopârle. Acestea produc,
conform estimărilor, 20 de milioane de tipuri de toxine. Din acestea, 10.000 sunt cunoscute,
doar aproximativ 1000 sunt studiate în profunzime, acestea oferind până acum soluţii pentru
producerea a 10-20 de medicamente cu efecte dovedite, altele fiind în curs de testare [10].
(b) Buruienile constituie şi ele un bun exemplu. Se ştie că ele proliferează întrucât
conţin în rădăcini substanţe care omoară plantele din alte specii (proces numit alelopatie)!

68
 Natura – reflecţii antropologice

Însă şi în privinţa lor, există au un potenţial terapeutic! Iată două exemple:

- Specia centaureamaculosa are un compus (catechina) care atacă plantele vecine.
[11] Unele cercetări arată că acest compus poate fi utilizată în distrugerea ţesuturilor
canceroase [12];
- Brebenocul de Madagascar (Catharanthusroseus) conţine alcaloizii Vinca, compus
utilizat cu succes în tratamentul leucemiei şi a bolii Hodgkin [13].
Întreaga lume vegetală reprezintă un patrimoniu de valoare incalculabilă, având şi
importante valenţe farmaceutice. Situaţia e cunoscută de multă vreme. Încă de acum 20 de
ani, statisticile arătau că peste 60 % din populaţia globului depindea de speciile de plante,
pentru tratamentele medicale ale diverselor afecţiuni. [14]
(c) În fine, bionica sau bio-mimetica arată că lumea vie, prin aspecte mărunte, oferă
numeroase soluţii excelente pentru probleme tehnice variate, în diverse ramuri industriale.
Iată câteva exemple:
- Tiparele de organizare din muşuroaiele de furnici pot fi aplicate în organizarea
sectorului de poştă, în livrarea coletelor, în procedurile de îmbarcare rapidă în avion în
aeroporturile aglomerate, în designul reţelelor informatice mai rapide, în cablarea
dispozitivelor din construcţia sateliţilor mici (cubesat), în optimizarea rutelor spaţiale [15];
- Procedurile prin care furnicile realizează poduri mobile, la trecerea prin locuri
accidentate, sunt utile în designul materialelor noi, în manevrarea roiurilor de roboţi
autonomi, în proiectarea sistemelor de auto-asamblare [16];
- Soluţiile pe care le adoptă păsările, pentru stabilitate, în zborul prin zone cu goluri
de aer, sunt de folos în industria aeronautică; protuberanţele de pe marginea cozii balenelor au
determinat modificări în forma aripilor de avion; penajul principal al răpitoarelor a oferit idei
pentru geometria variabilă a avioanelor militare; micile denivelări de pe pielea rechinilor a
schimbat structura materialelor de construcţie a submersibilelor, sporind viteza şi
manevrabilitatea subacvatice, şi reducând consumul de energie cu până la 10%; irizaţiile
aripilor unor fluturi şi gândaci, învelişul anti-reflectorizant al ochilor moliilor contribuie la
construcţia ecranelor luminoase în telefonia mobilă; striaţiile microscopice de pe aripile unor
specii de muşte, care reduc reflectarea luminii, sunt aplicate în construcţia panourilor solare;
marginile fin zimţate, de pe trompa ţânţarului au folosit la designul unor ace care produc mai
puţină durere, folosite în administrarea tratamentelor injectabile (ace hipodermice); culoarele
de aerisire din muşuroaiele termitelor, care reglează temperatura şi umiditatea, au inspirat
arhitectura instalaţiilor de aerisire în imobilelor supraetajate [17].

69
 Natura – reflecţii antropologice

Alte numeroase aspecte ce privesc lumea vie sunt în curs de cercetare. Unele se
dovedesc legate vital de viaţa omului, altele stârnesc uimire, altele conţin soluţii excelente,
pentru diverse activităţi concrete:
- Păsările pot naviga, sesizând harta magnetică a Pământului [18]; broaşte ţestoase
călătoresc sute de kilometri, fără a rătăci calea [19], bondarii [20] şi fluturii [21] se pot orienta
şi se deplasează cu succes;
- Copacii recunosc ameninţările pe care le prezintă diversele specii de insecte,
recunoscând tipul lor de salivă, şi pot emana substanţe prin care cheamă alte insecte să le vină
în ajutor, protejându-i de ameninţări [22]
- Există în jur de o sută de specii de ”plante care învie”, care prezintă frunze ce pot fi
desicate, ajungând să pară moarte şi, după ani de zile să se re-hidrateze şi să revină la viaţă [23];
- Multe specii de plante comunică prin semnale cromatice sau olfactive [24];
- Copacii posedă mecanisme moleculare capabile de memorie, păstrând ”amintirea”
locului unde au ieşit la lumină [25];
- Furnicile pot sesiza dacă au de-a face cu o altă furnică ostilă sau nu, alarmând prin
feromoni, muşuroiul din care fac parte. Ele marchează chimic traseele pe care celelalte
exemplare le pot urma [26]; furnicile Nasutitermesau comportamente altruiste. Când un cuib e
atacat, nimfele albe şi furnicile lucrătoare se adăpostesc în interior, iar furnicile soldaţi stau în
afară, pentru pază [27]; furnicile Colobopsisexplodens chiar se sacrifică pentru muşuroi, auto-
distrugându-şi corpul şi eliberând toxine care ucid sau îndepătează inamicul [28];
- Bacteriile (de exemplu Bifidobacterium) ne pot ajuta să facem faţă stresului,
anxietăţii [29].
Am ales aceste exemple, legate de buruieni, de compuşii veninoşi şi de câteva
aplicaţii din bio-mimetică, întrucât ele privesc întrebuinţări mai puţin obişnuite ale naturii.
Adesea acestea sunt prea puţin cunoscute publicului larg, comparativ cu teritoriile vaste de
exploatare a resurselor naturale obişnuite în civilizaţia actuală, precum cele din industria
minieră, a petrolului şi a lemnului, agricultura şi zootehnia intensive sau pescuitul. Intenţia a
fost tocmai aceea de a evidenţia faptul că natura are o valoare nepreţuită, prin multitudinea de
aspecte care se dovedesc vitale, utile sau uimitoare pentru om.

Factorul antropic - posibile explicaţii neuroştiinţifice

Totuşi, în raport cu aspecte de acest fel, ultimele decenii de civilizaţie au adus şi cele
mai mari provocări la adresa naturii înconjurătoare. Poluarea, dispariţia speciilor, încălzirea
globală, risipa, exploatarea neraţională a bioresurselor, epuizarea rezervelor minerale,

70
 Natura – reflecţii antropologice

mutaţiile apărute în ecosistemele terestre sunt câteva dintre cele mai mari provocări ale lumii
civilizate. Există numeroase statistici. Iată câteva:
- Populaţiile de vertebrate - mamifere, păsări, reptile, amfibieni şi peşti - au scăzut
cu 58% între 1970 şi 2012, cele mai dramatice scăderi (81%) fiind în rândul vieţuitoarele din
lacuri şi râuri, încât fără o intervenţie imediată, scăderea ar putea atinge două treimi (2/3), în
2020 [30].
- Schimbările climatice afectează rezervele de apă mai mult decât se preconiza [31].
Aceste schimbări afectează rezervele de hrană [32] şi de peşte [33], determinând şi modificări
importante în metodele de lucru din agricultură [34].
Punând împreună lucrurile, constatăm că avem de-a face cu o situaţie paradoxală:
strângem, cu fiecare ceas, tot mai multe dovezi despre faptul că natura reprezintă un imens
depozitar de resurse, care sunt vitale sau utile pentru om, în organizarea şi dezvoltarea
civilizaţiei, dar continuăm să distrugem natura, prin excesele menţionate. De ce continuăm să
conducem imprudent, pe ruta dezvoltării ne-sustenabile?
Mai multe rezultate ştiinţifice, acumulate în ultimele decenii, ar putea oferi câteva
posibile explicaţii la această ultimă întrebare. În primul rând, diverse analize au constatat
existenţa unei limitări a raţionalităţii în procesul de luare a deciziilor, în acţiunile omeneşti.
Încă din anii ’50, sociologul Herbert Simon a evidenţiat aceasta raţionalitate limitată, în
privinţa comportamentului decizional. Întrucât nu dispunem de un timp nelimitat, pentru a lua
în calcul toate aspectele importante, cel mai adesea formulăm decizii sub-optime [35]. Pe de
altă parte, percepem selectiv realitatea, reţinând mai degrabă ceea ce sprijină valorile şi
comportamentele noastre [36]. Unele evaluări ştiinţifice constată că influenţăm concluziile pe
care urmează să le tragem, de pe urma unei analize, reţinând pe parcursul ei ceea ce tinde să le
susţină [37].
Pe lângă această funcţionare defectuoasă, există analize care scot în evidenţă că
subestimăm de regulă pericolele îndepărtate în timp sau în spaţiu [38]. În general, omul nu
pare pregătit să sesizeze şi să deprindă o lecţie nouă, de conduită sau de viaţă, de dintr-o
situaţie nouă. De fapt, avem tendinţa să reţinem mai degrabă aspectele care sunt în acord cu
cele cunoscute deja [39]. În privinţa aceasta, înţelegerea expertului este limitată sever de
filtrul propriilor cunoştinţe [40]. David Dunning, psiholog care explorează ignoranţa, constată
că experţii – şi putem include aici pe toţi aceia care posedă specializări care nu vizează
ştiinţele naturii sau ecologia – înţeleg şi acceptă mai greu cele situate dincolo de sfera lor de
expertiză, fiind pasibili de ignoranţă [41]. În fine, alte cercetări evidenţiază că nu dispunem de
autocontrol de fiecare dată când ne-ar fi necesar. Stresul, supra-stimularea senzorială sau pofta

71
 Natura – reflecţii antropologice

[42], cultivate în ambientul competiţional şi de divertisment al lumii de azi, slăbesc

autocontrolul, influenţând negativ calitatea deciziilor şi acţiunilor persoanei [43]. Deşi nu se
poate spune că acţionăm inconştient, suntem puţină vreme din zi deplin conştintienţi de ceea
ce facem, fiind mai degrabă pe pilot automat sau la îndemâna reacţiilor emoţionale [44]. În
plus, utilizarea generalizată a mijloacelor tehnice şi a tehnologiilor limitează în diverse forme
luciditatea cu care evaluăm condiţia noastră în lume, raporturile cu natura şi filozofia muncii.
Este de remarcat aici ideea tot mai prezentă astăzi, potrivit căreia dispozitivele tehnice oferă
date mai bune decât judecăţile şi expertiza umană (prejudecata automatizării) [45]. Aceasta
antrenează mutaţii importante în conduita muncii, prin încrederea tot mai mare acordată
dispozitivelor tehnice (comoditatea automatizării), care preiau tot mai multe activităţi umane
[46]. Configurată astfel, munca nu mai reprezintă un prilej de întâlnire cu lumea
înconjurătoare, ci o activitate izolată de ea, în spatele terminalelor care restrâng tot mai mult
peticul de natură pe care îl avem la îndemână în experienţă [47].
Dacă, la nivel individual, situaţia se prezintă aşa, calitatea îndoielnică a
comportamentelor la nivelul societăţii în ansamblu nu ar trebui să surprindă. Într-adevăr,
găsim şi aici observaţii asemănătoare, care vizează sfera mai largă a societăţii umane. De
exemplu, unii autori remarcă faptul că oamenii nu sunt îngrijoraţi de starea ecosistemului
terestru, pentru că viaţa lor e încă departe de consecinţele comportamentului lor. Ei nu văd cu
proprii lor ochi distrugerile şi pagubele pe care le cauzează confortul ales: ”majoritatea
populaţiei lumii trăieşte în oraşe, departe de realităţile asupra cărora provoacă prejudicii: Cei
mai mulţi oameni îşi procură hrana de la supermarket şi se gândesc arareori la modul sau la
locul în care este produsă ori la impactul producţiei asupra ecosistemului” [48]. În discursul
economic privind calitatea vieţii, sunt vehiculaţi indicatori globali, precum PIB-ul sau creşterea
economică, fără trimiteri sau analize privitoare la daunele provocate în natură. „Când se distrug
pădurile tropicale sau se scot toţi peştii din ocean ca printr-un aspirator, rezultatele apar sub
formă de cifre pozitive (s.n.) în statisticile legate de PIB. Faptul că pierderea de valoare a acestui
capital natural – rezervele piscicole şi pădurile – este, poate, irecuperabilă nu se regăseşte în
niciun bilanţ contabil. Nu există, scriu mai departe cei doi autori, un calcul echivalent al
deteriorării cu privire la capitalul natural – la terenurile arabile, la pădurile tropicale, la resursele
de apă potabilă, la rezervele piscicole şi la biodiversitate” [49].

Deficitul de viaţă spirituală ca rădăcină a dezordinii

Consideraţii de acest fel sugerează cum, preocuparea continuă a lumii pentru
progresul ei economic, poate alimenta nepăsarea şi lipsa acţiunilor care să oprească daunele

72
 Natura – reflecţii antropologice

produse de om în natura, în echilibrele lumii vii. Acestea dezvăluie cum, în condiţiile unui
remarcabil progres în cunoaşterea ştiinţifică a naturii şi a lumii vii (care evidenţiază
contribuţia nepreţuită a naturii la viaţa omului şi la prosperitatea civilizaţiei), raportarea
omenirii la natura rămâne superficială iar ameninţările continuă să crească.
Paradoxul menţionat este dramatic. Acum, mai bine ca oricând în istorie, cunoaştem
miracolele lumii vii şi strânsa noastră dependenţă de ea, şi tot acum, mai mult ca niciodată,
ameninţăm diversitatea lumii vii, prin poluare şi supra-exploatare. Este cumva evident că
progresul ştiinţific nu produce efecte eficiente care să determine un trai mai înţelept.
Omenirea omului raţional nu trăieşte raţional [50].
Lucrul acesta se întâmplă, pentru că în bună măsură, omul nu trăieşte raţional. Unele
cercetări recente oferă date care pot sugera înţelegeri chiar mai profunde şi mai extinse despre
această situaţie. Ştiinţele comportamentul uman oferă unele explicaţii care ar putea lămuri de
ce anume, în pofida unor înţelegeri noi, vechile obişnuinţe decid atitudinile şi
comportamentele noastre. De fapt, obişnuinţele sunt foarte rezistente la schimbare [51]. Fixate
ca rutină, prin multe repetiţii, obişnuinţele structurează coloratura percepţiilor, harta
sensibilităţilor, maniera în care gândim şi acţionăm, punând porţiuni importante din viaţa, sub
controlul unui ”pilot automat” [52]. Activitatea profesională, practicile zilnice, maniera de
raportare la semeni, experienţele spirituale şi artistice – ne pot (de)forma comportamentul
[53], gândirea şi viziunea asupra lumii [54]. Studiile privitoare la neuroplasticitate arată că în
bună măsură, experienţele şi obişnuinţele influenţează, în diverse moduri, percepţia şi
înţelegerea. Întrebuinţarea atenţiei, de exemplu, modifică percepţia [55], în timp ce starea
emoţională influenţează cogniţiile [56]. Putem judeca ”rece” (cum se întâmplă în cazul unui
conţinut abstract) sau empatic (dacă situaţia prezintă o miză morală sau o încărcătură
emoţională), în funcţie de starea pe care o avem [57]. Chiar starea de neputinţă sau încrederea,
modifică tablou hormonal [58], influenţând creativitatea, calitatea gândirii abstracte,
randamentul muncii, deciziile sau înţelegerea perspectivei celuilalt [59]. Dar şi viceversa,
postura şi acţiunile întreprinse cu corpul pot influenţa tabloul hormonal, putând configura,
într-o măsură surprinzătoare, ”forma minţii”[60]!
Aici se întrevăd motivele pentru care, în chestiunea raportării omului la natură,
conduita personală şi dimensiunea spirituală a vieţii merită luate în discuţie. Pentru că
rezultatele cercetărilor din neuroştiinţe şi din ştiinţele comportamentale ne dezvăluie cum
tiparele societăţii de consum pot influenţa perspectiva sub care percepem şi cunoaştem lumea,
orientarea şi acţiunile noastre. Dar, în felul acesta, ele ne trimit, neaşteptat, în miezul
experienţei spirituale, care are în sarcină gândurile, sensibilitatea şi acţiunile omeneşti.

73
 Natura – reflecţii antropologice

Raportul dintre om şi natură: o perspectivă creştină

Analiza spirituală a condiţiei omeneşti scoate la iveală faptul că drumul până la viaţa
înţeleaptă este lung. Sfântul Maxim Mărturisitorul, evidenţiază câteva trepte prin care ne
putem ridica de la ”a şti” la înţelepciune: ”Podoaba naturală a celor raţionali, scrie Sfântul
Maxim, este raţiunea. Podoaba raţiunii este înţelegerea, pe care o manifestă prin raţiune cei
raţionali. Podoaba înţelegerii este deprinderea şi aptitudinea, pe care o manifestă prin virtutea
străbătută de raţiune cei raţionali. Podoaba acestei deprinderi este contemplaţia fără greşeală,
prin care se dobândeşte cunoştinţa adevărată. Iar sfârşitul acesteia este înţelepciunea, care e
împlinirea cea mai adevărată a înţelegerii”. [61] Altfel spus, înţelepciunea – care include
desigur şi acţiunea înţeleaptă, e strict legată de receptarea corectă a lumii (contemplaţie). La
rândul ei, aceasta depinde nu doar de raţiune, ci şi de acţiunile întreprinse, de viaţa pe care o
trăim (deprinderea şi aptitudinea). Or, cu aceste observaţii, suntem într-un loc, identificat şi de
cercetările neuroştiinţelor. Constatam, pe marginea rezultatelor lor, că experienţa de viaţa lasă
urme în sensibilitatea noastră, în maniera în care vom decodifica evenimentele ulterioare ale
vieţii. În efortul făptuirii concrete, indică aici Sfântul Maxim, spiritul omului se exersează,
ajungând să-şi lărgească putinţele de sesizare şi de înţelegere (”contemplaţia fără greşeală” şi
”cunoştinţa adevărată”). Curăţită, prin deprinderea faptelor bune, sensibilitatea procură o
lectură despătimită asupra lumii sensibile; facultatea înţelegătoare câştigă o fineţe (theoria), o
acurateţe sporită, putând întrevedea mai ferm cele inteligibile.
În felul acesta, din miezul efortului spiritual, natura şi raporturile cu ea, se întrevăd
într-o lumină nouă. Distanţându-se de întrebuinţarea pătimaşă a lumii, omul impune ordinea
duhovnicească în simţurile, în percepţia şi în spiritul lui [62], reglementând un nou raport cu
lumea. Sunt tot mai evidente o vedere nouă, o întrebuinţare spirituală a lumii şi a resurselor ei,
ca expresii ale acestei vieţi îmbunătăţite [63]. În cele sensibile, sunt căutate folosinţele juste şi
lecţiile spirituale, ca un exerciţiu etic şi ascetic deopotrivă. Contemplaţia furnizează o
cuprindere mai largă a lumii, valorizând, în termeni spirituali de data aceasta, toate datele şi
resurse ei. Omul duhovnicesc, scrie Părintele Stăniloae, „vede aerul şi apa în componenţa lor
chimică, date spre folosul vieţii lui, vede ierburile întreţinute de solul pământului şi pomii cu
roadele lor spre întreţinerea lui, vede fiecare soi al animalelor, peştilor, păsărilor iarăşi prin
diferite foloase ale lui”.[64] În toate se întrevede acum un rost mai înalt decât simpla
întrebuinţare a materiei pentru plăcere sau profit: „Nimic nu s-a făcut în zadar, nimic nu s-a
făcut fără rost! N-ar fi fost lăudate de Creator, dacă n-ar fi fost create spre oarecare
trebuinţă!”[65]. Este în atenţie, aşadar, trebuinţa spirituală. „Pământul contemplat, scrie
părintele Dumitru Stăniloae, ne învaţă filosofia naturală, cerul (în sens spiritual), filosofia

74
 Natura – reflecţii antropologice

teologică sau cunoştinţa cea despre Dumnezeu, iar cele de la mijloc, filosofia morală sau
drumul de la Pământ la Cer” [66].
Un răspuns mai detaliat privind această perspectivă asupra naturii, care să implice,
deopotrivă o exersare a omului, şi o înnoire a vieţii lui, găsim în reflecţia lui Maxim
Mărturisitorul. Este vorba despre Răspunsul la întrebarea 51 către Talasie [67]. În formularea
răspunsului său, Sfântul Maxim subliniază că Dumnezeu, a pus în fiecare din speciile
Creaţiei raţiuni duhovniceşti şi moduri de purtare cuviincioasă, care să îndemne pe om la o
viaţă îmbunătăţită. Aşadar, pe de o parte, în fiecare lucru existent în natura înconjurătoare, în
vietăţile lumii vii, în resursele şi puterile lumii create, putem găsi înţelesuri care înaltă mintea
spre Creator, (indicii care vestesc ”cu glas mare Făcătorul lor, arătat prin raţiunile
lucrurilor”[68]). În acelaşi timp însă, în toate cele create, pe lângă înţelesurile care înalţă
cugetarea spre Dumnezeu, sunt ascunse şi lecţii adecvate, pentru călăuzirea omului. Este
vorba despre ”legile şi modurile naturale ale celor văzute, în care el află cu uşurinţă calea
învăţăturii care duce spre El”[69]. Aceasta pentru că, aşa cum formulează Sfântul Maxim,
”mintea iubitoare de înţelepciune, contemplând întru cunoştinţă lumea făpturilor după
raţiunea sau modul de viaţă natural al fiecăreia dacă se îndeletniceşte cu cunoaşterea, (dacă e
gnostică) primeşte raţiunile duhovniceşti ale lucrurilor, ca pe nişte "daruri" aduse lui
Dumnezeu de creaţiune, iar dacă se îndeletniceşte cu făptuirea (dacă e practică), imitând prin
modurile sale de vieţuire legile naturale ale lucrurilor, primeşte "plocoanele", dezvăluind în
sine, prin viaţa ce o trăieşte, toată măreţia înţelepciunii dumnezeieşti purtată în chip nevăzut
de făpturi.”[70]
Prin recomandări de acest fel, spiritualitatea creştină propune posibile soluţii privind
asupra problematicile raportării neadecvate a omului la natură. Protejarea naturii
înconjurătoare începe cu transformarea naturii umane, prin înnoirea sinelui, prin strădania
despătimirii.

Concluzii
Am văzut că, în ultimele decenii, ştiinţele au scos la iveală remarcabile descoperiri
despre natura, despre lumea înconjurătoare. Ele continuă să dezvăluie multiplele valenţe ale
naturii. Ecosistemul, pământul cu resursele lui terestre, lumea vie în special, sunt mai mult
decât un simplu depozit de hrană şi resurse pentru asigurarea bunăstării, pentru satisfacerea
ţintelor de buget, în bătălia economică a naţiunilor. Natura, lumea vie reprezintă şi spaţiul
vital al vieţii omeneşti, loc al uimirii, întindere destinată exersării virtuţilor pentru binele
celorlalţi, o şcoală gratuită a spiritului omenesc, Biserica unde poate fi contemplat şi lăudat,

75
 Natura – reflecţii antropologice

Dumnezeu-Creatorul. Cu toate acestea, şi în pofida multor descoperiri ştiinţifice formidabile

privind natură, lumea nu acţionează raţional. Multe statistici avertizează că în prezent, mai
mult ca oricând în istorie, comportamentul lumii civilizate ameninţă, la cotele cele mai mari,
viaţa lumii vii şi supravieţuirea propriei specii.
Aşadar, cum am putea depăşi acest paradox? Cum putem restaura raporturile noastre
cu natura? Cum putem evita aservirea autosuficientă şi superficială a resurselor şi puterilor
naturii? Cum putem transporta potenţialul descoperirilor ştiinţifice în planul concret al vieţii?
Într-o remarcabilă convergenţă, descoperirile recente ale ştiinţelor şi spiritualitatea
creştină recomandă o anumită detaşare de suprastimularea senzorială a societăţii de consum şi
evitarea fragmentării atenţiei, pentru o viaţa trăită mai judicios. Este vorba despre o viaţă
asemănătoare conduitei ascetice, care vizează o înnoire a simţirii şi a înţelegerii, a vieţii în
ansamblu. Eliberându-se pe sine din captivitatea simţurilor, omul poate elibera şi natura din
lanţurile supra-exploatării sale, din priza folosinţelor lui nechibzuite. Încât, se poate spune că
abia în experienţa credinţei, prin cultivarea vieţii spirituale, putem instaura un raport adecvat
cu natura, un raport deopotrivă edificator pentru om şi sustenabil pentru civilizaţie.

Bibliografie

1
Întâlnim această afirmaţie la mulţi autori consacraţi în aria cosmologiei. Iată câţiva dintre
ei:John Barrow (Barrow JD, Tipler FJ. Principiul antropic cosmologic; 2001, Bucureşti: Editura
Tehnică) , Martin Rees (Doar şase numere, Ediţia III; 2008, Bucureşti: Editura Humanitas), Steven
Weinberg (Weinberg S, Visul unie teorii finale; 2008, Bucureşti: Editura Humanitas).
2
Cf. Rees MJ. Numerical Coincidences and ‘Tuning’ in Cosmology. Astrophysics Space Sci
2003; 285: 375 sqq.
3
Cf. Barrow JD, Tipler FJ. Principiul antropic cosmologic. 2001, Bucureşti: Editura Tehnică;p.
387.
4
Cf. Folescu C. Ce este universul? Bucureşti: Editura Albatros; 1989, p. 368.
5
Cf. Veninul unor viespi braziliene ucide celulele canceroase. Ştiinţă şi Tehnică 2015; 52: 45.
6
Cf. Moore E, et al.A New Family of Peptides in Venom of the Emerald Jewel Wasp, Ampulex
compressa. Biochemistry 2018; DOI: 10.1021/acs.biochem.7b00916.
7
Cf. Tanner MR, et al. Targeting KCa1.1 channels with a scorpion venom peptide for the
therapy of rat models of rheumatoid arthritis. J Pharmacol Exp Ther 2018; jpet.117.245118
DOI: 10.1124/jpet.117.245118.
8
Cf. Koludarov I, et al.Enter the Dragon: The Dynamic and Multifunctional Evolution of
Anguimorpha Lizard Venoms. Toxins 2017; 9 (8): 242 DOI: 10.3390/toxins9080242.
9
Cf. Sanggaard KW, et al. Characterization of the gila monster (Heloderma suspectum
suspectum) venom proteome. J Proteomics 2015; 117: 1 DOI: 10.1016/j.jprot.2015.01.004. Este
suficient să spunem că veninul celor aproximativ 45.000 de specii de păianjen conţine aproximativ 9
milioane de tipuri de peptide. Doar 0,01% din toate acestea sunt în prezent investigate.
10
Cf. Holland JS, Muşcătura care vindecă. Cercetătorii descoperă potenţialul medical al
veninului. National Geographic [ediţia în limba română] 2013 Apr; [accesat în 2018 Iun 16]: 96-115,
disponibil şi online la: http://www.natgeo.ro/stiinta/sanatate/10006-muscatura-care-vindeca.

76
 Natura – reflecţii antropologice

11
Cf. Achenbach J, Ecologia chimică. Plantele la război. Rădăcinile luptei. National
Geographic [ediţia în limba română] 2004 Febr; [accesat în 2018 Iun 16]: 13.
12
Cf. Morré DJ, et al. Tea Catechin Synergies in Inhibition of Cancer Cell Proliferation and of
a Cancer Specific Cell Surface Oxidase (ECTO-NOX). BMC Pharmacology & Toxicology 2003;92:
234-41.
13
Cf. Freedman B. Biodiversity. În: Lerner KL, Lerner BW, editors. The Gale Encyclopedia of
Science.Vol. 1, 32004, Farmington Hills: Thomson Gale. MI. 2004; p. 506.
14
Cf. Raven P, A Time of Catastrophic Extinction. What We Must Do. Futurist 1995 Sept-Oct 29;
5: 38.
15
Alte date despre aceste aspecte în: Hart A. Inteligenţa furnicilor. Science World 2013 Mai-
Iun; 12: 34-40.
16
Cf. Reid CR, et al. Army ants dynamically adjust living bridges in response to a cost–benefit
trade-off. Proc Natl Acad Sci USA 2015; 112 (49): 15113-18.
17
O amplă lucrare în acest domeniu, este Biomimetics: Nature-Based Innovation. Bar-Cohen
Y, editor. CRC Press 2012. În limba română,câteva date despre acestea, în Mueller T.
Biomimetica. National Geographic Romania 2008 Apr: 98-120. Sau ediţia electronică [accesată în
2018 Iun 16]. Disponibilă online la: https://www.natgeo.ro/stiinta/cercetare-si-tehnologii/8624-
biomimetica.
18
Chernetsov N, et al. Migratory Eurasian Reed Warblers Can Use Magnetic Declination to
Solve the Longitude Problem. Curr Biol 2017; DOI: 10.1016/j.cub.2017.07.024.
19
Cf. Snape RTE, et al.Shelf life: neritic habitat use of a turtle population highly threatened by
fisheries. Divers. Distrib. 2016; DOI: 10.1111/ddi.12440.
20
Cf. Matematica bondarului. National Geographic[ediţia în limba română] 2012 Febr; 106: 20.
21
Cf. Cant ET, et al. Tracking butterfly flight paths across the landscape with harmonic radar.
Proc R Soc Lond B Biol 2005 Apr 6; 272: 785-90. Disponibil şi online în: DOI:
10.1098/rspb.2004.3002.
22
Cf. Wohlleben P. Viaţa secretă a capacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi
ascunse. Bucureşti: Editura Publica 2017; p. 19-27.
23
Cf. Jahren H. Fata de laborator. O poveste despre plante, ştiinţă şi dragoste. Bucureşti:
Editura Publica 2017; p. 212.
24
Cf. Achenbach J, Ecologia Chimică. Plantele la Război. Rădăcinile luptei. Naţional
Geographic[ediţia în limba română] 2004 Febr: 13.
25
Cf. Raj S, et al. Clone history shapes Populus drought responses. Proc Natl Acad Sci USA
2011 Iul 11; 108 (30): 12521-12526. Disponibil în: DOI:10.1073/pnas.1103341108.
26
Cf. Morell V. Inteligenţa animală. Uimitoare dovezi de emoţii şi gânduri la diferite specii
animale. Bucureşti: Ed. Litera; 2013,p. 45.
27
Cf. Wilson EO. Sociobiologia. Bucureşti: Editura Trei; 2003, p. 109.
28
Laciny A, et al. Colobopsis explodens sp. n., model species for studies on ‘exploding ants’
(Hymenoptera, Formicidae), with biological notes and first illustrations of males of the Colobopsis
cylindrica group. ZooKeys 2018; 751: 1-40, DOI: 10.3897/zookeys.751.22661.
29
Cf. Yong E. Cuprind mulţimi. Miliarde de microbi din noi şi felul în care ne modelează viaţa.
Bucureşti: Editura Publica; 2016,p. 105.
30
https://www.worldwildlife.org/pages/living-planet-report-2016 este un raport care urmareste
peste 14.000 de populatii de vertebrate de peste 3700 de specii din 1970 pana in 2012 si include
cercetari de la Reteaua Global Footprint si Societatea Zoologica din Londra.
31
Cf. Kaser G, et al. Contribution potential of glaciers to water availability in different climate
regimes. Proc Natl Acad Sci USA 2010Nov 23; [accesat în 2018 Iun 16]; 107 (47): 20223-
7. Disponibil şi la: https://doi.org/10.1073/pnas.1008162107.
32
Cf. Cohn AS, et al.Cropping frequency and area response to climate variability can exceed
yield response. Nature Climate Change 2016; DOI: 10.1038/nclimate2934.

77
 Natura – reflecţii antropologice

33
Cf. Ullah H, et al.Climate change could drive marine food web collapse through altered
trophic flows and cyanobacterial proliferation. PLoS Biol 2018; 16 (1): e2003446
DOI: 10.1371/journal.pbio.2003446.
34
Cf. Ockenden MC, et al. Major agricultural changes required to mitigate phosphorus losses
under climate change. Nat Commun 2017; 8 (1) DOI: 10.1038/s41467-017-00232-0.
35
Selten R. What is Bouded Rationality? În: Gigerenzer G, Salten R, editors. Bounded
Rationality. The Adaptative Toolbox. Cambridge Massechussets: The MIT Press 2002; p. 13-20.
36
Freedman JL, Sears DO.Selective Exposure. Advances in Experimental Social Psychology.
Ed. 1. Berkowitz[vol. 2]. New York: Academic Press 1965, apud Gilbert D. În căutarea fericirii.
Bucureşti: Editura Curtea Veche 2012, p. 232.
37
Gilbert D. În căutarea fericirii. Bucureşti: Editura Curtea Veche; 2012. p. 230-43.
38
Cf. Persson I, Savulescu J.Neadaptati pentru viitor. Nevoia de bio ameliorare morala.
Bucureşti: Editura All 2014, p. 57-9.
39
Ne învecinăm, prin aceste observaţii, cu experienţa părinţilor filocalici. Iată un loc elocvent:
”Cel ce preface prin imitare legile făpturilor în lege proprie este virtuos, umplând de raţiune mişcarea
celor lipsite de raţiune. Iar cel ce preface tot prin imitare, legea sa în legi de-ale făpturilor, e pătimaş,
făcând neraţional ceea ce e raţional” (Mărturisitorul M. Răspunsuri către Talasie. Răspunsul 51, scolia
20. În: Filocalia românească[vol. 2]. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, 2008; p. 210).
40
Sloman S, Fernbach P. Iluzia Cunoaşterii. De ce nu gândim niciodată singuri. Bucureşti:
Editura Publica 2017; p. 302-3.
41
Dunning D, în interviu cu Erol Morris, New York Times Opinionator, 2010 Iun 20,
apudSloman S, Fernbach P. Iluzia Cunoaşterii. De ce nu gândim niciodată singuri. Bucureşti: Editura
Publica 2017; p. 304-5.
42
Pentru situaţiile în care stimularea senzorială slăbeşte putinţele autocontrolului, vezi
Rutledge, Robb B, et al. Dopaminergic Modulation of Decision Making and Subjective Well-Being. J
Neurosci2018 Mar 6; 35.27 (2015): 9811–22. PMC. Web.
43
Ibidem, vezi Baumeister RF, Tierney J.Voinţa. Cum să-ţi redescoperi cea mai mare putere
interioară. Bucureşti: Editura Paralela 45; 2012.
44
Cohen JR, Liberman M. The common neural basis of exerting self-control in multiple
domains. În: Ochsner K, Trope Y, editors. From society to Brain: The New Sciences of Self-Control,
New York: Oxford University Press 2010;p. 141-160.
45
Carr N.Cuşca de sticlă, Automatizarea şi noi.Bucureşti: Editura Publica;2014,p. 86.
46
Carr N.Cuşca de sticlă, Automatizarea şi noi.Bucureşti: Editura Publica;2014,p. 87.
47
În felul acesta, cum scrie Michel Henry, în munca propriu-zisă, nu se mai ţine cont de om
decât "în măsura exactă în care dispozitivul trebuie (...) să permită intervenţia" (Henry
M.Barbaria.Iaşi: Editura Institutul European; 2008, p. 95-6).
48
Wijkman A, Rockström J. Falimentarea naturi.Negarea limitelor planetei. Bucureşti:
Editura Compania 2013; p. 22.
49
Ibidem, p. 22.
50
Pentru mai multe consideraţii în acest sens, vezi Wijkman A, Rockström J. Falimentarea
naturii Negarea limitelor planetei. Bucureşti: Editura Compania; 2013; Reeves H. Pamântul e
bolnav. Bucureşti: Editura Humanitas; 2005.
51
Duhigg C. Puterea obişnuinţelor, Bucureşti: Editura Publica; 2016.
52
Într-o evaluare spirituală, obişnuinţele (bune) pot fi scară de ascensiune edificatoare a fiinţei,
sau rutină paralizantă, care va spori captivitatea spiritului, în consumul materiei, în confort şi
divertisment. Prima lărgeşte cuprinderea înţelegerii omeneşti, cealaltă risipeşte viaţa omului, într-o
ignoranţă pentru virtuţi.

78
 Natura – reflecţii antropologice

53
Cf. Pascual-Leone A, Nguyet D, ş.a. Modulation of muscle responses evoked by transcranial
magnetic stimulation during the acquisition of new fine motor skills. În J Neurophysiol 1995;[vol. 74] 3:
1037-45.
54
Există autori care propun tipologii de gândire (operatori cognitivi) care corespund tipurilor
de activităţi pe care le desfăşurăm în mod obişnuit. Operatorii sunt: cauzal, abstract, binar,
reducţionist, cantitativ, holistic şi valoric. Operatorul cauzal, de exemplu, caută în realitate secvenţe
cauzale, şi este utilizat adesea în întreprinderea ştiinţelor naturii, în timp ce operatorul abstract permite
formularea unor concepte generale pe baza unor date particulare. (Cf. D‘Aquili E, Newberg AB.The
Mystical Mind: Probing the Biology of Religious Experience. Minneapolis: Fortress Press; 2001, p.
52-7.)
55
Exersarea atenţiei la un lucru, de pildă, uşurează fixarea unor achiziţii noi. (Cf. Baniel
A.Esenţa vitalităţii. Bucureşti: Editura Meteor Press; 2014, p. 54-5.) Pe măsură ce îl repetăm, ne
adaptăm tot mai mult unui efort anume, făcându-l cu o uşurinţă tot mai mare.
56
Damasio A.Eroarea lui Descartes: emoţiile, raţiunea şi creierul uman. Bucureşti: Editura
Humanitas; 2005. Spiritualitatea creştină a identificat, în experienţa vieţii spirituale, această legătură
între starea lăuntrică şi cogniţii, prin autori precum Sfântul Isaac Sirul, pentru care simţirea are un ”rol
cunoscător” (Pr. Dumitru Stăniloae, Sfântul Isaac Sirul şi operă lui, introducere la Sf. Isaac Sirul.
Cuvinte despre nevoinţă. În Filocalia româneasc.[vol. X] Editura Institului Biblic şi de Misiune al
BOREdiţie electronică, p. 7).
57
Cf. Najjar,et al,Compassion Fatigue: A Review of the Research to Date and Relevance to
Cancer-care Providers.ÎnJ Occup Health Psychol 2009; [vol. 14]2.
58
Cuddy A.Prezenţă. Găseşteţi echilibrul între corp şi minte în faţa marilor provocări.
Bucureşti: Editura Publica; 2016, p. 137-44.
59
Este vorba despre cercetările desfăşurate de-a lungul timpului de Adam Galinsky. Pentru o
prezentare a câtorva dintre ele vezi Cuddy A.Prezenţă. Găseşteţi echilibrul între corp şi minte în faţa
marilor provocări. Bucureşti: Editura Publica; 2016, p. 132-55.
60
Cf.Minvaleev RS, et al. Postural Influences on the Hormone Level in Healthy Subjects: I.
The Cobra Posture and Steroid Hormones. În Hum Physiol 2004 Iul 4;[vol. 30] 4: 452-6. Expresia
”corpul dă formă minţii” aparţine lui Ami Cuddy, op. cit., p. 221.
61
Sf. Maxim Mărturisitorul. ”Cuvânt înainte la scoliile aşezate în urma răspunsurilor”, în
Răspunsuri către Talasie. În: Filocalia [vol. 3]. Bucureşti: Editura IBMO; 2009, p. 42.
62
„Depărtarea de lume, scrie Teolipt al Filadelfiei, aduce adăpostirea lângă Hristos. Iar lume
numesc alipirea de lucrurile supuse simţurilor şi de trup” (Cuvânt despre ostenelile vieţii călugăreşti.
În:Filocalia românească[vol. 7]. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă; 2013, p.
45). Prin depărtarea de lume aşadar, monahul înţelege nu distanţarea faţă de realitatea celor dinafară, ci
o starea lăuntrică de lepădare de alipirea pătimaşă de „lucrurile supuse simţurilor şi la trup” (Părintele
Stăniloae. Nota 2. În:op. cit., p. 46).
63
De fapt, chiar aşa este posibilă cunoaşterea. „Simţirea şi cele supuse simţurilor au fost create
ca să slujească minţii” (Talasie Libianul.Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte către
Pavel prezbiterul. Suta a patra, 5. În: Filocalia românească [vol. 4]. Bucureşti: Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă; 2010, p. 37), ele fiind într-atât de strâns legate încât, oricare ar lipsi, va
împiedica pe cealaltă să-şi arăte lucrările sale (Sf. Simeon Noul Teolog.Cele 225 de capete teologice şi
practice. Suta a doua, 34. În:Filocalia [vol. 6].Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă; 2011, p. 84).
64
Stăniloae D.Iisus Hristos – Lumina lumii şi îndumnezeirea omului. Bucureşti: Ed. Anastasia;
1993, p. 5.
65
Sf. Ioan Gură de Aur. Omilii la Facere,VII, 5.În: Sf. Ioan Gură de Aur. Scrieri. Partea
intaia(coll. PSB, vol. 21). Bucureşti: Ed. IBMBOR; 1987, p. 93-4.
66
Stăniloae D, n. 151, în: Sf. Maxim Mărturisitorul. Ambigua. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura
Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă; 2006, p. 202.

79
 Natura – reflecţii antropologice

67
Textul este prezent în Filocalia Româneasacă[vol. 3]. Preluat din ediţia electronică, p. 233
sqq. Întrebarea lui Talasie este legată de un text veterotestamentar: ”Şi mulţi aduceau daruri Domnului
în Ierusalim şi plocoane lui Ezechia, regele Iudeii. Şi s-a ridicat în ochii tuturor neamurilor". Ce sunt
"darurile" şi ce sunt "plocoanele"?
68
Ibidem.
69
Ibidem
70
Ibidem. Desigur, această percepţie şi înţelegere a omului creştin cu privire la natură, grija
omului pentru întreaga lume, decurg în ultimă instanţă, din credinţa întemeiată în Revelaţie, potrivit
căreia natura şi întreaga Creaţie sunt darul unei Persoane (a unei Treimi de Persoane), pentru om.
Întreaga creaţie reprezintă o cuvântare adresată de Dumnezeu omului: „Pentru că întru El au fost
făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii,
fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni1, 16).

80