Proiect redactat de : Danalache Claudiu si Mihail Cosneanu

Acidul Sulfuric
Acidul sulfuric, H2SO4, este un foarte activ acid mineral (nu este un acid
organic). Poate forma orice concetratie cu apa. Numele vechi al acidului sulfuric
este ulei de vitriol. Cand sunt adaugate concentratii mari de trioxid de sulf SO3 la
fabricarea acidului, rezulta o solutie de SO3 in H2SO4. Aceasta se numeste acid
sulfuric fumens, Oleum, sau acid Nordhausen - H2S2O7.
Acidul sulfuric are multe aplicatii, incluzand multe reactii chimice si utilizari
industriale. Este produsul chimic cel mai folosit. Directiile principale includ
productia de ingrasaminte, procesarea minereurilor si a apelor reziduale, sinteza
produselor chimice si rafinarea petrolului.
În combinatie cu acidul azotic, formeaza ionul NO2+, folosit la nitrarea unor
compusi. Procesul de nitrare este utilizat pentru productia unui numar mare de
explozivi, incluzand trinitrotoluenul, nitroceluloza si nitroglicerina. Acidul este
folosit si in acumulatorii acid-plumb, si este uneori numit si "acid de baterie".
Reactia de hidratare a acidului sulfuric este puternic exoterma. Daca se adauga
apa acidului, acesta poate incepe sa fiarba, stropind persoanele din jur. Intotdeuna
se adauga acid in apa si nu invers. De notat ca aceasta problema se datoreaza partial
si densitatilor relative ale celor doua lichide. Apa este mai putin densa decat acidul
sulfuric, si are tendinta sa pluteasaca deasupara acidului.
Pentru ca reactia de hidratare este favorabila termodinamic, acidul sulfuric este
un excelent agent dehidrator, si este folosit la prepararea fructelor uscate.In
atmosfera, combinat cu alti compusi chimici, produce ploaia acida.
Exista doua procese principale folosite in productia de H2SO4, procedeul
camerei de plumb si procedeul de contact. Procesul camarei de plumb este o
metoda veche, si produce o solutie de acid in apa de concentratie 62 - 78%. Prin
procesul de contact se obtine acid sulfuric pur. In ambele procese, Bioxidul de sulf,
SO2, este oxidat la trioxid de sulf SO3, care este dizolvat in apa.
Bioxidul de sulf este obtinut prin arderea sulfului:
S(s) + O2(g) ---> SO2(g)
prin prajirea piretei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice
4 FeS(s) + 7 O2(g) ---> 2 Fe2O3(s) + 4 SO2(g)
sau prin arderea hidrogenului sulfurat,
2 H2S(g) + 3 O2(g) ---> 2 SO2(g) + 2 H2O(g)
Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf
2SO2(g) + O2(g) ---> 2 SO3(g)
In absenta catalizatorului, oxidarea SO2 este lenta. In procesul vechi cu
camera de plumb, catalizatorul este bioxidul de azot.In procedeul contact,
catalizatorul este oxidul de vanadiu, V2O5. Trioxidul de sulf produs este dizolvat in
acid sulfuric 98%, in care reactioneaza cu cele 2% apa, formand H2SO4.
H2SO4
SO3(g) + H2O(l) -----------> H2SO4(l)
Acidul sulfuric este un compus chimic al sulfului cu formula chimică H2SO4. Acesta
este un lichid incolor, uleios, foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul
dintre cei mai puternici acizi și foarte coroziv.
Acidul sulfuric este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din
punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici. În
1993, aproximativ 135 de milioane de tone de acid sulfuric au fost produse. Este
utilizat în principal în producerea fertilizatorilor și pentru a reprezenta alți acizi
minerali, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul fosforic. Este în mod frecvent utilizat în
soluții apoase de diferite concentrații.
Liber și nedisociat în ioni de oxoniu sau de sulfat, acidul sulfuric este foarte
rar în natură. În atmosferă, el este format din dioxidul de sulf, care la rândul său este
produs prin combustia substanțelor conținătoare de sulf sau din erupții vulcanice.
Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de
sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării
permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia
acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat)
și ajunge pe pământ.
De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric liber și în unele izvoare
vulcanice numite solfatare.
Spre deosebire de acidul sulfuric în sine, sărurile sale, sulfații, sunt foarte răspândiți
în natură. Există multe minerale care sunt sulfați ca și compoziție, iar printre cele mai
cunoscute sunt: gipsul (CaSO4 · 2H2O), baritina (BaSO4) , calcantitul (CuSO4 · 5H2O)
și sarea Glauber (Na2SO4 · 10 H2O).
Aplicații
Acidul sulfuric are multe aplicații, incluzând multe reacții chimice și
utilizări industriale. Este produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit și
„sângele industriei”. Direcțiile principale includ producția de îngrășăminte,
procesarea minereurilor și a apelor reziduale, sinteza produselor chimice și
rafinarea petrolului. În combinație cu acidul azotic, formează amestec sulfonitric care
contine ionul nitroniu. Acest amestec este folosit la nitrarea unor compuși. Procesul
de nitrare este utilizat pentru producția unui număr mare de explozivi, incluzând
trinitrotoluenul, nitroceluloza și nitroglicerina. Acidul este folosit și în acumulatorii acid-
plumb, find uneori numit și „acid de baterie”.
Acidul sulfuric poate fi considerat ca unul dintre cele mai importante
produse ale industriei chimice de baza. Aproape nu exista vreo ramura a industriei
chimice care sa nu utilizeze acidul sulfuric sau unul din compusii sai. De aceea,
acidul sulfuric este considerat ca avand aceeasi importanta in industria chimica, pe
care o are fonta sau otelul in industria metalurgica.