Pe conștiința grea, atârnă multe.

Elogiul se sfârșește când plămânii nu îți mai sunt inundați

cu aer. Dar te gândești, târziu, acum, care îți e rostul? La asta, să stii, mă gândesc de prea
multe ori, se confirmă legea universului din ce in ce mai acerb, mai nestăpânit si constat că
omul își îngrădește cu spini de flori, gândirea. Prefăcătorie, teamă, șantaj, interese,
scopuri. Măști peste măști, in umbra carora se afla oameni vulnerabili. De ce ai vrea sa îți
ascunzi vulnerabilitatea? Pai cum de ce? Pentru ca astăzi vulnerabilitatea este insinuată
ca potențială victima a egoului altei persoane. Lovesc ca sa imi satisfac vanitatea. Însă, cei
care lovesc din aceste motive sunt insasi victimele supreme. Trebuie sa fii îngrozit de
capacitatea limitată pe care realizezi ca o ai ca sa tratezi un om cu pură grosolănie si
nesimțire. Bineînțeles, veacuri si veacuri au existat astfel de oameni, insa în societatea
contemporană, ei sufoca efectiv bunul simț până cand, defensiv si sătul, izbucnești in
violentele manifestări ale sufletului. Cum se spune ' pai până când '. Imi erodează agresiv
gandirea, ideea de a mă exprima in deplinătatea simțirilor in ceea ce privește societatea
dezumanizată, repetitiv înjosită de tipologii de oameni slabi pregătiți, slab culturalizati, slab
informați, in care cuvantul dominator al definitiei este submediocru. Impertinență, prostie,
lipsă de educatie, de bun simț si de spirit civic sau macar respect față de propria persoană.
Ma întristează raportul calitate-cantitate în societatea noastră, cantitatea, ce e drept este
considerabilă insa calitatea cantității este îndoielnică. Simt o repulsie sobră, puternică și
refulată. Conștiință.. cine mai are domnule conștiință în ziua de azi? Intelectualii? Poate,
deși am argumente contra acestei clase mai mult decât v-ați putea imagina. Si pe ei ii
macină dizenteria morală.
Găsesc societatea noastră divizată în categorii iar spiritualitatea, educația și moralitatea
reprezintă minoritatea. Păi, minoritatea se supune majorității. Majoritatea este puternică,
puternic îndoctrinată în meschinele legi ale subculturii, dezinteresului, imoralității,
indolenței si superficialității. Păi cum credeți dumneavoastră că țara poate vreodată sa își
oxigeneze sufletul, să definească nuanțe de glorie și progres când mii de nătărăi
desenează cu noroi și se cred pictori?