LP2

Supravegherea starii de sanatate

prin
actiuni si activitati specifice
de
medicina muncii
1. Examen medical la angajare
2. Examen medical de adaptare
3. Control medical periodic
 LEGISLATIA NATIONALA
ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA (SSM)

Izvoarele legislative - Constitutia României (art.41) + Codul Muncii (Titlul V)

Sistemul legislativ propriu-zis

A. Acte normative cu aplicabilitate generală

si HG 1169/2011

Rolul legislaţiei: asigurarea a unui cadru unitar,

minim, de nivel european
 LEGISLATIA NATIONALA
ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA (SSM)

Izvoarele legislative - Constitutia României (art.41) + Codul Muncii (Titlul V)

Sistemul legislativ propriu-zis

A. Acte normative cu aplicabilitate generală
- Legea Securitatii si Sanatatii în Munca nr.319/2006
- Normelor metodologice de aplicare - HG nr.1425/2006
- Supravegherea sanatatii lucratorilor- HG nr.355/2007 + HG nr.1169/2011

B. Acte normative cu aplicabilitate specifică (tip de risc, activităţi etc.)

- HG privind cerinte minime de securitate si sanatate în munca
(manipularea manuală a maselor, utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, agenţi cancerigeni sau
mutageni/ biologici/chimici la locul de muncă, expunere la azbest, vibraţii, zgomot câmpuri electromagnetice,
radiaţiile optice artificiale; şantierele temporare sau mobile, industria extractivă de foraj/ suprafaţă sau subteran; nave
de pescuit, asistenţa medicală la bordul navelor; risc datorat atmosferelor explozive)
- Ordine de Ministru, în completarea celorlalte acte normative

C. Acte normative cu aplicabilitate la nivelul angajatorilor

- Instructiuni proprii fiecarui loc de munca/angajator.
D. Acte normative referitoare la grupuri specifice (sensibile)
• OUG nr.96/2003 + HG nr.537/2004 privind protecţia maternităţii la locul de muncă
• HG nr. 600/2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă
 1. Examenul medical la angajare
• este obligatoriu;

• reprezintă supravegherea activă a sănătăţii salariaţilor în relaţie cu

cerinţele locului de muncă şi în mod particular cu factorii nocivi profesionali.

• se efectuează la cererea angajatorului care completează

– “Fişa de solicitare a examenului medical la angajare” şi
– "Fişa de expunere la riscuri" conţinând toate condiţiile de muncă şi
riscurile la care va fi expus salariatul.

• Notă! Este recomandabil ca medicul de medicina muncii să cunoască

direct locul de muncă, tehnologia şi activităţile ce vor fi executate de
viitorul salariat. Inspectarea nemijlocită şi observaţia pot releva expuneri
şi riscuri minimalizate, indirecte sau necunoscute de angajator.
 Examenul medical la angajarea în muncã
se efectueazã în mod obligatoriu în cazul:

• tuturor absolvenţilor (calificare într-o meserie) la angajarea în producţie (contract de muncă pe

perioadă determinată sau nedeterminată);

• tuturor ucenicilor, elevilor, studenţilor, doctoranzilor cu stagii de pregătire

practică în unităţi economice/productive;

• persoanelor transferate sau detasate în alte locuri de muncã sau pentru alte
activitãti;

 reexaminare medicală pentru stabilirea aptitudinii pentru munca într-un nou post
(activitate) ocupat prin transfer sau cu o tehnologie (şi expunere) complet
schimbată,
 salariaţilor cu timp parţial de lucru sau încadraţi temporar (sezonieri).

•Ordinul 761 din 30 octombrie 2001 al Ministrului Sãnãtãtii si Familiei pentru aprobarea Metodologiei privind examenul
medical la angajarea în muncã, examenul medical de adaptare, controlul medical periodic si examenul medical la
reluarea muncii
 • salariaţilor reveniţi la lucru dupa o întrerupere a activitatii
• minimum 90 de zile, pentru motive medicale sau
• 6 luni, pentru orice alte motive,
în termen de 7 zile de la reluarea activitatii,

Întreruperea lucrului este consemnată în documentele oficiale ale întreprinderii

şi poate fi cauzată de:
- concedii de maternitate, creşterea şi îngrijirea copilului (12-24 luni),
- parcurgerea de cursuri pentru specializare, policalificare sau alte forme
de instruire profesională iniţiate sau cu avizul autorităţii tehnice din
întreprindere,
- invaliditate sau incapacitate de muncă temporară indusă de accidente de
muncă, boli profesionale cu recuperare şi reinserţie profesională (ex. program
redus de 4 ore muncă/zi)
Medici care efectuează examenul medical la încadrare:
Medicul de medicina muncii din:
- dispensarul medical de întreprindere,
- cabinetul de medicina muncii din policlinică,
- cabinetul individual de medicina muncii
(contract de prestări servicii sau convenţii de muncă încheiate cu angajatorul).

• Pentru profesii cu solicitări deosebite (din sectorul transporturi

feroviare, navale si aeriene, al conducătorilor auto),
examinarea medicală şi stabilirea aptitudinii la angajarea în muncă este
efectuată de medici din reţeaua proprie de medicina muncii a
ministerului de resort.
 Examenul medical la angajare consta in:
I.
1. anamneza medicala profesionala
2. anamneza medicala neprofesionala si
3. examenul clinic general,
conform modelului dosarului medical prevazut in anexa nr. 4 la HG 355/2007;

II. examenele medicale clinice si paraclinice,

conform modelului de fisa prevazut in anexa nr. 1la HG 355/2007;
I.1. Anamneza profesională: trecutul profesional al salariatului (locuri de muncă,
profesii îndeplinite şi noxele la care a mai fost expus pe etape calendaristice şi ca
durată totală; consemnarea antecedentelor profesionale (boli profesionale
declarate, accidente de muncă, evenimente semnificative în ruta profesionala

‒ Declarativ
‒ Obiectiv (copii ale
dosarului medical anterior,
adeverinţe medicale, bilete
de externare din spital şi
documente profesionale
(carnetul de muncă).
I.2. Anamneza non - profesională
 Antecedentele personale fiziologice
- număr sarcini, număr de naşteri sau avorturi la femeile aflate în perioada de
fertilitate sunt importante în profesii cu
 expunere la agenţi embrio/fetotoxici (ex. plumb, mercur, pesticide,
anestezice inhalatorii, radiaţii ionizante, substanţe hormonale etc.)
 efort fizic crescut, microclimat nefavorabil, vibraţii.
 Antecedentele personale şi heredo-colaterale patologice
Ex: atopia (astm bronşic parental, dermatoze, rinite, alergii medicamentoase)
contraindicaţie relativa pt expunere la substanţe chimice iritant-sensibilizante,
pulberi textile, vegetale. Se apelează la:
- investigaţii alergologice (testări epicutanate cu alergenul presupus sau cu bateria standard);
- teste inhalatorii nespecifice şi specifice (cu substanţe prezente la viitorul loc de muncă) pentru
evidenţierea hiperreactivităţii bronşice); spirograma
- investigaţii imunologice (IgE, IgG), eozinofilie, citologie spută etc.)
- în cazurile susceptibile  angajarie temporara (30 zile - perioadă de probă) în care sunt supravegheate
şi consemnate toate manifestările clinice apărute (rinoree, strănut, tuse, erupţii cutanate, prurit etc.).
- Decizia finală (apt sau inapt pentru muncă) - judecarea tuturor informaţiilor anamnestice, de răspuns
clinic şi biologic în relaţie etiopatogenică cu expunere profesională concretă.
I.3. Examen clinic general
- căutarea “activă” de simptome/ semne ale aparatelor / sistemelor ţintă pentru
specificul expunerii profesionale imediat ulterioare angajării permite o bună
selecţie şi orientare profesională bazată pe aptitudinea reală a individului.
Acest punct de vedere clinic trebuie completat de rezultatele investigaţiilor paraclinice
şi frecvent de aptitudinea psihologică pentru o anumită profesie.
II. Examene medicale clinice si paraclinice
• în funcţie de agentul la care este expus, de situaţia specială de muncă,
profesie/ocupaţie/funcţie conform fişelelor 1 -146 din Anexa 1 la HG
1169/2011
– Pentru lucrătorii expuşi la radiaţii ionizante se va respecta legislaţia în
vigoare ce reglementează domeniul activităţilor nucleare.
– Pentru lucrătorii expuşi la agenţi chimici valorile limită de expunere
profesională prevăzute în legislaţia în vigoare nu constituie o linie de
demarcaţie absolută între concentraţiile nocive şi concentraţiile nenocive
având în vedere susceptibilitatea individuală. Valorile limită de expunere
profesională servesc numai ca un ghid în scopuri de prevenire.
 I.AGENŢI CHIMICI

Fişa 8. Aldehide Fişa 80. Răşini epoxidice

Examen medical la angajare: Examen medical la angajare:
–examen clinic general -examen clinic general
–spirometrie -spirometrie
–RPS -RPS

Fişa 24. Clor şi compuşi (în

Fişa 97. Warfarină şi alte cumarinice
afara hidrocarburilor clorurate)
Examen medical la angajare: Examen medical la angajare:
–examen clinic general
- examen clinic general
–spirometrie
- hemogramă
Fişa 15. Benzen
- timp de sângerare, timp de coagulare,
Examen medical la angajare:
timp de protrombina
–examen clinic general
- examen sumar de urină pentru
–hemogramă
hematurie
–spirometrie
–TGO, TGP, GGT
 •Fişa 102. Radiaţii ionizante
•Examen medical la angajare:
-examen clinic general; se va insista pe: anamneza familială, personală şi profesională, referitoare la expunerile neprofesionale
la radiaţii ionizante, la expunerile medicale în scop diagnostic sau terapeutic şi la eventuale tratamente cu substanţe cu acţiune
medulostimulatoare sau meduloinhibitoare;
-hemogramă completă, număr reticulocite ; teste citogenetice (la indicaţie)
-examen oftalmologic (specialist), pentru activităţi cu surse de neutroni sau particule grele şi pentru cei care lucrează în
imagistică;
-examen psihologic, examen psihiatric, examen neurologic (specialist), examen oftalmologic, examen ORL, pentru operatorii
care lucrează nemijlocit la comanda centralelor nuclearoelectrice şi a reactorilor nucleari
 III. AGENŢI FIZICO-CHIMICI

Fişa 114. Ciment Fişa 118. Pulberi organice de

natură vegetală şi animală, cu
Examen medical la acţiune sensibilizantă şi/sau
angajare: iritantă (făină de grâu, cereale,
-examen clinic general tutun, bumbac, amestec de fibre
textile, ricin, lemn exotic etc.)
-spirometrie
Examen medical la angajare:
-RPS radiografie
pulmonară standard -examen clinic general
-spirometrie

Fişa 111. Azbest

Examen medical la angajare:
examen clinic general
spirometrie
RPS
 V. CONDIŢII DE MUNCĂ PARTICULARE

Fişa 123. Muncă la înalţime

(min 2 m măsurat de la tălpile picioarelor lucrătorului până la bază
faţă de care nu există pericolul căderii în gol)
Examen medical la angajare:
• examen clinic general
• probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul MM
• testarea acuităţii vizuale, câmpul vizual
• audiograma
• examen psihologic - la indicaţia medicului MM
• ECG
• glicemie
Fişa 132. Personal din unităţile de coafură, frizerie, masaj, cosmetică (manichiură
şi pedichiură)
Examen medical la angajare:
examen clinic general (atenţie: examenul tegumentelor şi mucoaselor, inclusiv al
cavităţii bucale)
Ag HBs sau după caz Ac anti HBs
Ac anti HCV
Ac anti HIV 1,2
spirometrie

Fişa 134. Personalul de la băi, spălătorii publice şi piscine

Examen medical la angajare:
examen clinic general (atenţie: examenul tegumentelor inclusiv al cavităţii bucale)
examen coprobacteriologic
examen coproparazitologic
spirometrie
Examenul medical al lucratorilor la angajarea în munca stabileste

1. Aptitudinea
2. Aptitudinea conditionata
3. Inaptitudinea permanenta sau temporara
în munca pentru profesia/functia si locul de munca în care angajatorul îi va
desemna sa lucreze privind
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente în momentul examinarii si
viitorul loc de munca;
b) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune în pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori
de la acelasi loc de munca;
c) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune în pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor
realizate sau a serviciilor prestate;
d) existenta/inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia îi asigura servicii.

aptitudinea in munca = capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul
de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical.
În functie de rezultatul examenului medical la angajarea în munca, medicul
de medicina muncii poate face propuneri pentru:

a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice,

psihologice si la starea de sanatate a lucratorului, în situatia prevazuta la
art. 15 lit. b);

b) îndrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de

munca;

c) includerea în circuitul informational si operational din sistemul sanitar a

acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.
 Subiectul declarat “inapt” pentru o meserie sau o profesie
poate contesta acest verdict, situaţie în care,
în termen de 21 zile o comisie de medici de medicina muncii (desemnaţi de
DSPJ)

va reanaliza cazul
1. menţinerea inaptitudinii definitive sau temporare,
2. condiţionarea aptitudinii de unele măsuri tehnico-
organizatorice şi medicale
3. declararea aptitudinii pentru muncă
(decizii comunicate în scris şi angajatorului).
Valabilitatea aptitudinii pentru munca într-o profesie şi într-un anumit
post de muncă este în general de 1 an.

Reînnoirea acesteia se va face prin concluziile examenului medical

periodic (finalizat prin eliberarea unei noi fişe de aptitudine).
 Supravegherea medicală în perioada de adaptare
(primele 15-30 zile după angajare)

Deprinderea activităţilor motrice

Debutul vieţii profesionale
posturale şi gestuale profesionale,
presupune efort fizic susţinut,
conştientizarea şi evitarea riscului de
solicitări neuropsihice şi senzoriale,
eroare în sistemul de muncă,
condiţii ambientale
integrarea într-un grup ocupaţional,
condiţii socio-profesionale
solicită organismul uman în totalitate
complet diferite (prin intensitate şi
(perceptivo-motor, mental, biologic,
durată) de cele anterioare.
aptitudinal).

Conceptul de “adaptare” presupune o succesiune progresivă de modificări

fiziologice, psihologice şi comportamentale care permit o prestaţie profesională
de performanţă medie, pe toată durata zilei de muncă, fără efecte imediate asupra
sănătăţii şi fără a compromite calitatea şi cantitatea producţiei.
Examenul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului
specialist de medicina muncii in prima luna de la angajare si are
urmatoarele scopuri:
a) completeaza examenul medical la angajarea in munca, in conditiile
concrete noilor locuri de munca (organizarea fiziologica a muncii, a mediului de
munca, relatiile om-masina, relatiile psihosociale in cadrul colectivului de
munca);
b) ajuta organismul celor angajati sa se adapteze noilor conditii;
c) determina depistarea unor cauze medicale ale neadaptarii la noul loc de
munca si recomanda masuri de inlaturare a acestora.
 Metodologia examinării medicale în perioada de adaptare

1. prima etapă de 1-15 zile

- observaţie permanentă de personalul tehnic (maistru, instructor)
- supraveghere medicală (medic, asistent)
- urmărirea comportamentului
(postura corpului, stabilitate în ortostatism)
- chestionar semiologic (oboseală, dureri, ameţeli, paloare)
- expunere progresivă începând de la 4 ore/zi,cu creştere lentă în funcţie de
răspunsul individual

Ex. bolnavi cronici, deficienţi locomotor, femei, tineri în muncile

suprasolicitante (efort fizic crescut, microambianţă climatică
caldă, solicitări neuropsihice mari).

2. etapa 15-30 zile: reexaminare clinică şi explorări de laborator care să

ateste adaptarea sau cauzele lipsei de adaptare.
Supravegherea medicală în perioada de adaptare la zgomot profesional

- industria metalurgică, alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă.

- depăşirea de 85-87 dB poate induce efecte otice (leziune organ Corti) şi
extraotice (cardiovasculare, neuropsihice, dismetabolice).
- Perioada de adaptare la zgomot dureaza până la 3 luni
- Masuri:
• expunere progresivă (4-6h pana la 8 h/zi într-un interval de 5-10 zile);
• purtarea de antifoane - reducerea intensităţii zgomotului care pătrunde
în urechea internă cu cel puţin 20-30 dB
• acordarea de timpi recuperatori pentru oboseala auditivă (deficit
auditiv tranzitoriu recuperabil în cele 16 ore de repaus extraprofesional);
• consiliere psihopedagogică permanentă;
• urmărirea impactului audiometric al zgomotului (scăderi iniţiale ale
auzului se produc la frecvenţele înalte din banda 4-6-8 KHz).
Aptitudinea pentru munca în ambianţă fonică peste 87 dB se stabileşte judecând
dinamica modificărilor audiometrice:
• deficit auditiv mic prezent la încadrare (ex. 10-15 dB) care se amplifică rapid
(audiogramă repetată 1 luna) contraindică continuarea expunerii la zgomot;

• audiogramă normală la angajare, dar după 3 luni - deficit auditiv (zona 4-6
KHz) = susceptibilitate senzorială crescută (traumă sonoră latentă);
Aptitudinea pentru munca în ambianţă fonică peste 87 dB se stabileşte judecând
dinamica modificărilor audiometrice:
• deficit auditiv mic prezent la încadrare (ex. 10-15 dB) care se amplifică rapid
(audiogramă repetată 1 luna) contraindică continuarea expunerii la zgomot;

• audiogramă normală la angajare  deficit auditiv (zona 4-6 KHz) după 3 luni 
susceptibilitate senzorială crescută (traumă sonoră latentă);

Decizia de “INAPT” are caracter prevenţional primar (previne hipoacuzia

profesionala prin zgomot care va fi progresivă, bilaterală şi ireversibilă).

Dintre factorii care sugerează (cu imprecizie) o susceptibilitate crescută a urechii interne
la zgomot se menţionează:
sexul feminin,
bolile anterioare ale urechii medii şi interne,
consumul de etanol,
nivelul şi durata expunerii la zgomot.
Supravegherea medicală în perioada de “aclimatizare”
- Adaptarea org. uman la condiţii microclimatice non-favorabile (ex. ambianţă caldă
şi umedă)
- industria siderurgică, fabrici de zahăr, vopsitorii textile, spălătorii, bucatarii etc.
- se realizeaza prin interventia mecanismelor rapide termoreglatorii (aprox.9 zile) cu
perfectare si stabilizare in aprox 4-6 luni

- >35oC se pierd prin transpiratie 0,6-0,8 l/oră (compensate prin aport reglat prin
senzaţia de sete)
- creşterea temperaturii centrale - sublingual (peste 37,5oC), cutanate (peste 31,5-
33,5oC la nivelul frunţii cu o diferenţă mai mare de 2-3oC faţă de temperatura
cutanată de la nivelul extremităţilor).
-percepţia termică subiectivă după scala: foarte cald – cald – senzaţia de bine
termic – răcoare – rece.
-indicatori de laborator:
• [NaCl]în transpiraţie şi urină (reasorbţie tubulară cu menţinerea izoioniei);
• scăderea numărului de eozinofile în sângele periferic (eozinopenia ca
indicator de aclimatizare!).
Recomandări medicale şi tehnico-organizatorice în perioada de aclimatizare

• Expunere progresivă (4 ore/zi cu creştere progresivă; 0,5 oră/zi) până la durata

integrală de 8 ore/zi);

• Acordarea de pauze recuperatorii frecvente şi cu durată suficientă pentru refacerea

capacităţii de termoreglare;

• Amenajarea de camere răcoroase (aer condiţionat) pentru odihnă, prevăzute cu

mobilier corespunzător (pat, scaune, banchete);

• Purtarea unui echipament de lucru adecvat (calcularea indicelui de izolaţie al

vestimentaţiei, indice de absorbţie al transpiraţiei). În general, sunt recomandate
halate din bumbac, larg croite şi de culoare deschisă.

• Asigurarea unei bune ventilaţii generale (climatizarea aerului, crearea de curenţi de

aer, duşuri sau perdele de apă în proximitatea surselor de căldură);

• Asigurarea aportului de lichide: apă cu conţinut în NaCl de 1-2,5 g/l care va fi

consumată fracţionat: 250 ml la fiecare 15 minute. Temperatura apei va fi în medie
de 16-18oC, iar cantitatea consumată pe schimbul de lucru nu va depăşi 5-6
litri/persoană.
Consiliere medicală
 Declararea oricărui simptom/senzaţie de disconfort termic, alte semne generale
(oboseală, palpitaţii, edeme gambiere, ameţeli);
 Consumul lichidelor acordate pe durata muncii;
 Alimentaţie “dietetică” fără alcool, exces de grăsimi;
 Reducerea efortului fizic şi psihic pe durata celor 16 ore de viaţă în mediul non-
profesional.
Revenirea la lucru după concendii de odihnă, concedii medicale cu durată mai
mare de 15-20 zile, presupune reluarea măsurilor tehnico-organizatorice şi
medicale destinate (re)aclimatizării.
Cauze generale ale neadaptării (non-aclimatizării):
vârsta (sub 18 ani sau peste 45 ani);
greutatea corporală (obezitate sau deficit ponderal);
capacitate sudorală diminuată prin:
- absenţa sau hipoplazia glandelor sudoripare (displazie ectodermică ereditară),
- polineuropatii (atingeri neurovegetative în diabetul zaharat, etilismul cronic),
- hipotiroidie,
- substanţe medicamentoase: anticolinergice (atropină), psihotrope (barbiturice,
fenotiazine, IMAO, antidepresive triciclice, antihistaminice,
- stări de deshidratare induse de diuretice.
pierderi excesive de săruri prin sudoare (ex. în mucoviscidoză);
stări de convalescenţă / post infecţii acute sau intervenţii chirurgicale;
stări febrile;
consum de alcool imediat înaintea expunerii.
Contraindicaţiile medicale pentru angajarea în profesii (munci) caracterizate prin
microclimat cald (temperaturi ambientale crescute) (Fişa nr.106-NGPM):
•bolile cronice ale aparatului cardiovascular,
•litiaza renală,
•insuficienţa corticosuprarenală,
•hipertiroidie,
•dermatoze cronice,
•ulcer gastric sau duodenal.
3. Supravegherea în perioada imediat următoare angajării în mediul cu substanţe
iritante şi sensibilizante

- manevrarea (sau prezenţa în atmosferă) de substanţe chimice cu efecte iritante sau

sensibilizante (cutaneo-mucoase, ocular conjunctivale, respiratorii)

- depistarea predispoziţiilor alergice este cea mai eficientă măsură prevenţională

(preîntimpina dezvoltarea şi evoluţia unei boli patente alergice profesionale) cu
schimbarea locului de muncă şi chiar a profesiei

- simptomatologie discretă şi progresivă (ex. obstrucţie nazală, rinoree, tuse iritativă,

usturimi conjunctivale, erupţii cutanate fugace, prurit).
- Confirmarea relaţiei cauză-efect:
• teste epicutanate (patch test, scratch test),
• teste inhalatorii specifice (inducerea de manifestări clinice, scăderea VEMS cu mai
mult de 20%),
• probe funcţionale respiratorii (spirograme dinamice: la intrarea în lucru, pe durata
muncii, până la sfârşitul schimbului).

- adaptare propriu-zisă la substanţe sensibilizante nu există.

Controlul medical periodic
- se efectuează obligatoriu tuturor angajaţilor, indiferent de tipul
contractului de muncă
- Frecventa este stabilita prin fisele din anexa 1 si poate fi modificata dacă
acest lucru este prevăzut în contractul colectiv de muncă sau numai la
propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea
angajatorului.

-planificat prin colaborare cu angajatorii, reprezentanţii muncitorilor

(CSSM, sindicate) şi mai ales cu unităţile medicale contractate pentru
examinări de specialitate, va permite o etapizare calendaristică a numărului
şi a tipului de investigaţii preconizate.
Efectuarea examenului medical periodic are urmatoarele scopuri:
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii in munca pentru
profesia/functia si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de
aptitudine;
b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de
munca cu expunere la factori de risc profesional;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viata si sanatatea celorlalti lucratori la
acelasi loc de munca;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor
sau pentru populatia cu care lucratorul vine in contact prin natura activitatii sale.
Examenul medical periodic cuprinde urmatoarele:
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevazut în anexa nr.
4;
c) examenele clinice si paraclinice, conform modelului de fisa prevazut în
anexa nr. 1
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevazut în anexa nr. 4;
e) finalizarea concluziei prin completarea fisei de aptitudine în doua
exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru lucrator.
f) pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale
evaluate, medicul MM poate propune investigatii si/sau examene medicale
de specialitate suplimentare celor prevazute in Anexa nr. 1.

- audiogramele vor fi planificate asigurând cele 16 ore de repaus auditiv în mediul

extraprofesional (de preferinţă în ziua de după week-end şi înainte de intrarea
în lucru).
- examenul coprobacteriologic la personalul deservind colectivităţi umane) trebuie
efectuate în sezonul cald (trimestrul II şi III al anului).
Dosarul medical individual (şi fişa de expunere la riscuri)

• se păstrează la cabinetul de MM unde s-au efectuat examenul medical la angajare şi

controlul medical periodic.

• arhivate pentru o perioadă cel puţin egală cu durata medie de expunere la riscuri.
• la plecarea din unitatea economică (ex. transfer în altă întreprindere), copii vor fi înmânate
medicului MM din noua unitate angajatoare.

• comunicarea medic de medicina muncii – medic de familie trebuie permanentizată prin:

informări reciproce privind starea de sănătate (adeverinţe de boli cronice, tratamente aplicate,
rezultate ale investigaţiilor paraclinice, expunerea la riscuri cancerigene sau mutagenice,
protecţia împotriva riscurilor maternale).

• la plecarea definitivă din unitate (ex. pensionare limită de vârstă) dosarul medical individual
va fi predat medicului de familie pentru urmărirea post profesională (ex.riscul de dezvoltare
a unor boli cu latenţă foarte mare, cum este cancerul profesional).

• angajaţii au acces la toate informaţiile referitoare la starea lor de sănătate.

 Bolile profesionale - diagnostic
1. Stabilirea expunerii profesionale
1.1. Subiectiv = Anamneza prof
1.2. Obiectiv
1.2.1. documente oficiale care să obiectiveze expunerea
1.2.2. verificarea expunerii reale
1.2.3. cuantificarea expunerii

2. Istoricul bolii
3. Examenul clinic pe aparate şi sisteme
4. Examenele de laborator şi investigaţiile paraclinice
4.1. Indicatorii de expunere internă
4.2. Indicatorii de efect biologic
5. Examene de specialitate medico-chirurgicale
 Bolile profesionale – diagnostic
4. Examenele de laborator şi investigaţiile paraclinice
4.1. Indicatorii de expunere internă
-au ca scop detectarea şi precizarea concentraţiei toxicului sau a unui metabolit al acestuia în
mediile biologice

1. Stabilirea expunerii profesionale 4. Examenele de laborator

1.2.3. Indicatorii biologici de expunere 4.1. Indicatorii de expunere internă
externa (expunere) (risc de îmbolnăvire )
concentraţia plumbului în mediul de lucru Plumbemia sau plumburia
concentraţia benzenului în aer concentraţia benzenului în sânge sau
metabolitul acestuia, fenolul
între parametrii de expunere internă şi externă nu se pot stabili relaţii matematice
(factori ergonomici, de igienă, obiceiuri personale, etc) cantitatea de toxic preluată din
mediul de muncă diferă de la o persoană

*expunerea la zgomot/vibraţii, nu presupune prezenţa unor indicatori de expunere internă;

*silicemia nu constituie indicator de valoare pentru expunerea internă
 Bolile profesionale – diagnostic
4. Examenele de laborator şi investigaţiile paraclinice
4.2. Indicatorii de efect biologic

-răspunsul organismului faţă de absorbţia unor toxice sau de energie fizică

4. Examenele de laborator 4. Examenele de laborator

4.1. Indicatorii de expunere internă 4.2. Indicatorii de efect biologic
risc de îmbolnăvire modificari morfofunctionale
specific nespecific
ne-corelare: rezistenti vs. susceptibili

Erori:
-momentul prelevării materialului biologic destinat dozărilor,
-modul de recoltare, conservare şi transport,
-performanţele aparatelor de măsurat, etc.
 Bolile profesionale – diagnostic
4. Examenele de laborator şi investigaţiile paraclinice
4.2. Indicatorii de efect biologic

• Modificări de constante hematologice şi biochimice produse sub acţiunea toxicelor cum ar fi:
- anemia (benzen, plumb),
- hematii cu granulaţie bazofilă (plumb),
- hematii cu corpusculi Heinz (nitro şi amino derivaţii benzenului),
- alterarea nucleului limfocitelor (radiaţii ionizante).
• Modificări ale unor sisteme enzimatice, ex.:
- scăderea activităţii acetil-colinesterazei în intoxicaţia cu paration,
- inhibarea ALA-dehidrazei în intoxicaţia cu plumb.
• Modificări citologice - prezenţa corpilor azbestozici în spută
• Modificări în metabolismul lipidic (intoxicaţia cu sulfura de carbon).
• Modificări radiologice: pulmonare (pneumoconioze), osoase (boala de vibraţii, intoxicaţia cu
fluor).
• Indicatori electrofiziologici (electroencefalogramă, viteze de conducere senzitive, motorii).
• Probe respiratorii şi cardiovasculare (electrocardiograma, teste de provocare bronşică
nespecifice şi specifice).
• Audiometria liminară tonală (pentru diagnosticul de hipoacuzie şi surditate profesională).
 Bolile profesionale
– tratament

4.1. TRATAMENT ETIOLOGIC:

4.1.1. Întreruperea expunerii la noxa profesională
4.1.2. Eliminarea toxicelor acumulate în organism
4.1.3. Administrare de antidoturi
4.2. TRATAMENT PATOGENIC:
4.2.1. Vitaminoterapie
4.2.2. Oxigenoterapie
4.2.3. Reactivatori de enzime
4.2.3. Desensibilizare
4.3.TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
 Bolile profesionale
– tratament
4.1. TRATAMENT ETIOLOGIC:
3.1.1. Întreruperea expunerii la noxa profesională, care se realizează:
în caz de intoxicaţie acută prin:
 scoaterea rapidă din mediul nociv (noxa - cale respiratorie);
 dezbrăcarea şi spălarea (decontaminarea) tegumentelor şi mucoaselor (în cazul
pătrunderii toxicului pe cale cutanată);
 provocare de vărsături şi spălătură gastrică (toxic - cale digestivă)
în caz de intoxicaţie (îmbolnăvire) cronică prin:
 schimbarea temporară a locului de muncă;
 concediu medical; spitalizare
3.1.2. eliminarea toxicelor acumulate în organism
chelatori: Edetamin -intoxicaţia cu Pb, Cuprenil - intoxicaţia cu Hg
3.1.2. diminuarea efectelor toxicului
 administrarea de antidoturi - Kelocyanor în intoxicaţia cu HCN, albastru de
metilen în intoxicaţiile cu nitro şi amino derivaţi ai hidrocarburilor aromatice
 Bolile profesionale
– tratament

4.2. TRATAMENT PATOGENIC:

4.2.1. Vitaminoterapie - cu doze mari pentru creşterea nivelului
enzimatic
(intoxicaţia cu plumb, mercur, sulfura de
carbon)
4.2.2. Oxigenoterapie - intoxicaţia cu monoxid de carbon
4.2.3. Reactivatori de enzime - Toxogonin în intoxicaţia cu paration
4.2.4. Desensibilizare - specifică şi nespecifică în afecţiunile
profesionale cu mecanism alergic
 Bolile profesionale
– tratament

4.3.TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
- se adresează mecanismului de producere al simptomelor:
 antalgice (colica saturnină)
 antiemetizante (intoxicaţia cu tetraclorură de carbon, mercur)
 antitusive în pneumoconioze şi iritaţiile laringo-faringo-traheale,
 combaterea agitaţiei psihomotorii din unele intoxicaţii
 Bolile profesionale
– profilaxie

4.1. Măsuri tehnico-organizatorice

4.2. Măsuri medicale
 Bolile profesionale
– profilaxie
4.1. Măsuri tehnico-organizatorice
- Eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea
substanţelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu alte substanţe cu
nocivitate mică sau inofensive.
- Izolarea operaţiunii generatoare de noxe (ermetizare, procedee umede,
ventilaţie locală).
- Diminuarea concentraţiilor noxelor profesionale la locul de muncă sub
concentraţiile limită admisibile (fonoabsorbţie, ventilaţie generală).
- Diminuarea impactului noxei profesionale asupra angajaţilor prin
reducerea efortului fizic (osteomusculoasrticular şi/sau neuro-psiho-
senzorial, reducerea duratei zilei de muncă, regim de muncă
corespunztător, condiţii adecvate de odihnă în timpul pauzelor,
asigurarea cu echipament individual de protecţie, asigurarea
alimentaţiei de protecţie, efectuarea corectă a instructajului de protecţia
muncii.
 Bolile profesionale
– profilaxie
4.2. Măsuri medicale
4.2.1. Măsuri medico-sanitare:
• Recunoaşterea risculului profesional prin:
- determinări de noxe la locul de muncă,
- efectuarea de studii epidemiologice pe grupe de profesiuni
sau loc de muncă,
- testare in vivo şi in vitro.
• Selectarea medicală a forţei de muncă destinată să lucreze în
mediul cu nocivităţi (examen medical la încadrare: date de
referinţă).
• Monitorizarea stării de sănătate a grupelor de muncitori expuşi
riscului, după încadrarea în muncă (control medical periodic
după metodologia prezentată în Normele Generale de Protecţia
Muncii, 2002).
 Bolile profesionale
– profilaxie
4.2. Măsuri medicale
4.2.2. Măsuri medico-sociale:
• Program redus de muncă (în mediu cu noxe).
• Acordare diferenţiată de concedii mai lungi expuşilor.
• Asigurarea condiţiilor pentru cura de odihnă şi recomandări în staţiuni balneo-climaterice.
• Muncă alternativă în mediu fără noxe (autoepurare).
• Educaţia sanitară la eşaloane diferite (combaterea alcoolismului, fumatului, obezităţii,
alimentaţie raţională, igienă riguroasă).
• Acordarea de materiale igienico-sanitare: mijloace de igienă individuală utilizate pentru
prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.
• Alimentaţie suplimentară de protecţie (gratuit şi obligatoriu la locuri de muncă cu condiţii
deosebit de grele şi noxe).
• Reabilitarea prin exerciţii fizice şi training.
• Expertiza capacităţii de muncă restante.
• Stabilirea gradului de invaliditate.
• Expertizarea medicală a îmbolnăvirii profesionale în vederea continuării sau întreruperii
profesionale.
• Măsuri de recuperare, reconversie şi reabilitare profesională.
 Bolile profesionale
– circuitul declarării bolilor profesionale în România

1. Semnalarea bolilor profesionale - procedura prin care se indică

pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională.
2. Cercetarea bolii profesionale - procedura efectuata in mod sistematic,
cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate
3. Declararea bolilor profesionale
4. Raportarea bolilor profesionale - procedura prin care se transmit
informaţii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la
Institutul Naţional de Sănătate Publică şi la Centrul Naţional de
Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.
 Bolile profesionale
– circuitul declarării bolilor profesionale în România

Semnalarea BP sau a suspiciunilor de BP = obligatie a tuturor medicilor

prevazuta la Art. 149 in Legea 319/2006
Orice medic care suspecteaza o BP
1. completeaza fisa de semnalare BP1
2. trimite bolnavul cu BP1 la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv
clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura
spitalelor pt precizarea diagnosticului de BP
Medicul de MM
1. stabileste diagnosticul de profesionalitate
2. completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de
sanatate publica judeteana (în termen de maximum 7 zile )
 Bolile profesionale
– circuitul declarării bolilor profesionale în România

Suspiciune / diagnostic de BP – conditii:

- studii clinico-epidemiologice în teren,
- controlul medical periodic,
- consultaţii la “cererea” salariatului,
- internări în clinica de medicina muncii
Confirmarea cazului de boală
profesională în Clinica de
Medicina muncii este înscrisă pe
fişa de semnalare BP1
(diagnosticul complet clinic,
etiologic, funcţional) care se
trimite în mod similar (poştă,
curier) la DSP Judeţeană
(Compartimentul de Medicina
Muncii). Biletul de externare din
spital a bolnavului, conţine toate
investigaţiile de diagnostic
efectuate, tratamentul aplicat şi
măsurile medicale, igieno-
dietetice, sociale şi profesionale
recomandate. Colaborarea cu
medicul de întreprindere
(servicii de medicina muncii
organizate la locul de muncă) şi
cu medicul de familie al
bolnavului se face prin
scrisoarea medicală
completată la externarea din
 Bolile profesionale
– circuitul declarării bolilor profesionale în România

Cercetarea BP = medicul specialist de MM din cadrul DSP

1. Cerceteaza (7z) cauzele imbolnavirii profesionale pentru confirmarea sau
infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii
2. Intocmeste procesul verbal de cercetare a cazului de BP
3. Dupa confirmarea caracterului profesional al imbolnavirii medicul de MM care
a efectuat cercetarea declara cazul de BP completind fisa de declarare BP2
Ancheta este iniţiată şi efectuată numai de specialistul de medicina muncii, în
prezenţa autorităţii tehnice (directorul unităţii economice sau reprezentantul
acestuia), a medicului de întreprindere şi a serviciului de protecţia muncii
responsabil al sectorului/secţiei în care a lucrat bolnavul.
Modalităţile de cercetare a cauzelor care au generat boala profesională sunt
variabile:
• observaţia directă (flux tehnologic, fluxul operatorilor, acţiuni tehnice,
intervenţii active şi modalităţi de deservire a maşinilor, măsuri de securitate
existente);
• documentare (relaţii asupra tehnologiei şi a substanţelor chimice sau a
factorilor fizici, biologici utilizaţi) obţinute de la şefii de producţie, maiştri etc.;
• informaţii privind:
• simptomatologia clinică în grupul ocupaţional;
• expuneri indirecte sau prelungite prin organizarea defectuoasă a muncii
(locuri de muncă non-compartimentate, munca peste programul de 8 ore,
efort fizic crescut);
• introducerea în fluxul tehnologic de agenţi noi, substanţe de import
(consultarea fişelor tehnice de securitate ale acestora);
• măsurarea concentraţiilor atmosferice medii şi de vârf ale pulberilor,
noxelor chimice degajate în timpul producţiei;
• întocmirea de cronograme (toxicocronograme) profesionale;
Concluziile anchetei, formulate în termeni de cauze şi circumstanţe care au
contribuit la producerea îmbolnăvirii profesionale sunt redate într-un proces
verbal, încheiat în 4 exemplare (câte unul pentru fiecare participant la anchetă).
Sunt nominalizate măsurile tehnico-organizatorice, ergonomice şi de
protecţia muncii necesare pentru prevenirea apariţiei altor cazuri de
îmbolnăvire, cu termene de aplicare şi persoanele direct responsabile.
Recontrolul la data formulată în procesul verbal, urmăreşte aplicarea planului
de măsuri, orice nerespectare fiind sancţionată contravenţional. În situaţii grave
(absenţa sau nerespectarea normelor minimale de securitate a muncii) unitatea
sau tehnologia în cauză poate fi închisă (suspendarea autorizaţiei de
funcţionare).
În situaţii rare, când identificarea cauzelor bolii profesionale (semnalate prin fişa
BP1) nu este posibilă, sunt iniţiate studii suplimentare care să infirme/confirme
relaţia expunere – efect, încheierea procesului verbal de anchetă fiind temporar
amânată.
Procesul verbal de neconfirmare a cauzelor profesionale ale imbolnavirii
este incheiat in mod similar (4 exemplare) si este actual obligatoriu.
Toate cazurile recunoscute ca boli profesionale (diagnostic pozitiv,
etiologie probată prin ancheta la locul de muncă) sunt declarate către MS –
Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară (evidenţe ale morbidităţii prin boli
profesionale la nivel naţional). Declararea se face nominal, de către medicul
de medicina muncii care a condus şi efectuat cercetarea, prin
completarea fişei BP2.
 Bolile profesionale
– circuitul declarării bolilor profesionale în România

Declararea BP = se face de catre autoritatea de sanatate publica judeteana din

care face parte medicul de MM care a efectuat cercetarea BP.
1. Pe baza Dosarului de cercetare
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala:copie de
pe CM si nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata)
c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina
muncii;
d) istoricul starii de sanatate la locul de munca (eliberat de medicul de MM de la unitatea
respectiva);
e) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire/
adeverinta medicala) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea diagnosticului
de profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
g) copie de pe fisa de semnalare BP1
2. prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2
(formularul final de raportare a BP nou-declarate).
• Toate bolile profesionale, indiferent de forma evolutivă
şi severitatea lor, trebuie cunoscute (declarate şi
analizate în circuitul informaţional naţional) pentru a
reflecta riscurile expunerii şi în acest fel necesitatea
intervenţiilor active profilactice.
•
• În stabilirea diagnosticului de profesionalitate, pot
exista dificultăţi reale (insuficienţa cunoaşterii
etiopatogenice, absenţa criteriilor suficiente sau
obiective de diagnostic, expuneri ”mascate” sau
cumulative, absenţa tehnicilor pentru evidenţierea
markerilor biotoxicologici specifici etc.).