MANAGERII SI LEADERSHIP

6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL

O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta managerii. Acestia
exercita permanent functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la
procesele de munca exercitate de subordonatii lor. Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul
subordonatilor si propirul lor statut de a conduce. Managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte
si aptitudini.
Un manager bun trebuie sa fie:
 sanatos fizic si psihic;
 rezistent la efort intelectual prelungit si la stres;
 energic si perseverent, capabil sa-si asume initiative si sa le duca la bun sfarsit;
 hotarat;
 responsabil;
 vizionar;
 altruist;
 loial;
 competent;
 inteligent, cult, deschis catre nou;
 capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte in folosul organizatiei.
Intuitia, talentul organizatoric, capacitatea de decizie, de a mentine relatii
umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica, experienta manageriala, ii
vor conferi managerului acele calitati necesare pentru a deveni performant. Capacitatea managerului de a
conduce in echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si folosirea pe scara larga a consultarii
personalului, si a luarii deciziilor in grup.
Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume: tipul sistemului managerial al
oragnizatiei:
 personalitatea managerilor;
 potentialul si personalitatea subalternilor;
 natura proceselor de munca implicate;
 intensitatea influentei organizatiei sindicale etc.
Tipul de manager reprezinta ansamblul caracteristicilor principale referitoare
la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera, aceeasi
abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale comportamentului
managerial, deosebite de ale altor manageri.
In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie de criteriile
specifice ce au stat la baza delimitarii lor.
Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul pentru obiective si
rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci tipuri si stiluri manageriale.
1. Managerul populist este caracterizat prin:
- lipsa unui management strategic;
- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;
- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia concreta a organizatiei o impune;
- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor dintre indicatorii
economici (productivitate, salariu mediu etc.).
2. Managerul atutoritar:
- acorda atentia deosebita problemelor restructurarii;
- detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida;
- este foarte competent profesional;
- da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate, exigenta;
- prezinta dezinteres pentru problemele sociale;
- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune acest lucru;
- urmareste maximizarea profitului;
- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial.
3. Managerul incompetent:
- nemultumeste pe toata lumea;
- este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri;
- este coruptibil;
- se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste.
4. Managerul participativ reformist:
- are capacitate mare de antrenare;
- disponibilitate pentru comunicare;
- spirit inovator, creator;
- curaj in asumarea riscurilor;
- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de muncal
- strategii clare.
5. Managerul conciliator:
- abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta;
- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele, dupa care este mai dur cu
acestia;
- are tendinta spre manipularea sindicatelor.
Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui manager:
 preocuarea pentru sarcini;
 preocuparea pentru contracte umane;
 preocuparea pentru randament.
Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ,
birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.
Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea calitatilor,
cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in relatiile su subordonatii, sefii si colegii.
Stilurilor manageriale le corespund stiluri de leadership, ce au in vedere in special dimensiunea umana in
conditiile unei puternice implicari a grupului.

6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP

Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o
directie pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina
dedicare in vederea realizarii lor.
La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce reflecta dorinta oamenilor de a
gandi, simti si comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun.
Spiritul de echipa este rezultatul urmatoarelor procese:
 construirea increderii intre persoanele implicate;
 stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;
 derularea de procese decizionale participative;
 motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea scopurilor comune.
Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista.
Determinantii leadership-ului sunt reprezentanti de: caracteristicile native
ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul. Privind caracteristicile
native ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa reflectata in capacitatea de a formula obiective
eficace si atractive pentru ceilalti, de a stabili modalitatile de atragere a altor pesoane la realizarea
obiectivelor si charisma. Prin charisma se intelege abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplifica
implicarea altor persoane in derularea anumitor actiuni.
Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se construieste baza
comportamentului general individual si social si se asigura fondul de cunostinte generale cu efecte in plan
comunicational; pregatirea de specialitate sipregatirea manageriala. Rezultatul acestor procese de
pregatire il constutie abilitatile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea decizionala si de a comunica,
comportamentul managerial practicat, esentiale pentru un leader eficace.
Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul practicat. Se deosebeste o dubla
conditionare a leadership-ului- o conditionare contextual-organizationala, cat si specific manageriala.
La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara persoane de buna calitate care
sa-i urmeze”.
Mecanismul leadership-ului se rezuma la urmatoarele cinci faze:
 pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de vedere al stabilirii scopurilor,
modalitatilor de realizat, al increderii in sine si al disponibilitatii pentru derularea actiunilor necesare,
folosind un comportament specific.
 manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si concomitent de a antrena potentialii
participanti la realizarea obiectivului propus;
 conectarea scopurilor, ideilor si opiniilor leader-ilor cu scopurile, ideile si opiniile celorlalti;
 determinarea persoanelor de a crede, simti si a se comporta la un nivel apreciabil in concordanta cu
punctele de vedere ale leader-ului;
 obtinerea si mentinerea dedicarii persoanelor abordate pentru a atinge obiectivele urmarite.
In exercitarea leadership-ului, cadrele de conducere implicate apeleaza la
o gama variata de metode si tehnici pe care le operationalizeaza in moduri diferite, si anume:
- definirea exacta a obiectivelor de realizat prin leadership;
- transmiterea informatiilor de sensibilizare, convingere, atragere, inspirare si actionare a subordonatilor in
cadrul unor intalniri (sedinte);
- programarea sarcinilor leader-ului si subordonatilor in functie de obiectivele leadership-ului;
- apelarea frecventa la metoda delegarii sarcinilor, competentelor si responsabilitatii etc.
O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza stilurile de leadership in functie de
caracteristicele manageriale si psiho-sociale in patru stiluri de leadership:
1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de catre lider, fluxurile
informationale sunt directionate preponderent de sus in jos, predomina o atmosfera de teama, frica actionand
ca mijloc de control pentru subordonati..
2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris, punandu-se accent pe documente si
stampile ca mijloace de realizare si control al activitatiilor, descurajeaza initiativa si inovarea afectand in sens
negativ moralul salariatilor.
3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea, cooperarea, comunicarea, sociabilitatea,
atmosfera armonioasa, prieteneasca, in cadrul organizatiei.

4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de actiune stabilite de managerul
superior, se da libertate de actiune subordonatilor, controlul fiind aproape nul. Se foloseste in firmele mici, in
faza de inceput si in intreprinderile axate pe tehnici de varf, folosind specialisti de inalta calificare.