Sunteți pe pagina 1din 6

Ingredientele Universului: materie, energie și spațiu

20

Galaxie – organizare la nivel


macroscopic a materiei în univers

Materie, energie și spațiu. Acestea sunt ingredientele Universului. Materia


și energia reprezinta practic același lucru; precum doua fete ale aceleiași
monede. Energia nu poate fi creata său distrusa, ci poate fi doar transformata.
Aceasta este una din cele mai importante legi ale fizicii, “legea conservarii
energiei”.

Spre deosebire de legile facute de oameni, legile Universului nu pot fi incalcate.


In 1277, papa John XXI (Pedro Julião) s-a simțit atat de amenintat de legile
naturii, incat le-a declarat erezii. Din fericire, decizia sa nu avea sa schimbe
legea gravitatiei. Cateva luni mai tarziu, acoperisul palatului s-a prabușit
asupra sa in timp ce dormea; pontificatul său a durat doar 8 luni și 5 zile.

Legea conservarii energiei are implicatii majore in toate domeniile stiintei și


tehnicii și are poate cea mai insemnata implicare practica. Implicarea consta
in aceea ca societatea este direct dependenta de efectuarea de lucru mecanic,
definit intr-o prima aproximatie ca produsul dintre forta și deplasare, ceea ce
se realizeaza prin consum de energie. Toate activitatile noastre sunt
dependente de a consuma energie. Aceasta lege este practic o expresie a
acestei capacitati și exclude existenta unui perpetuum mobile de speta intaia,
adica posibilitatea construirii unui agregat care ar putea produce mai multa
energie decat primeste din exterior.

Ecuatia faimoasa a lui Einstein, e=mc2 arata ca materia poate fi transformata


in energie și vice-versa. Daca materia poate fi produsa din energie, mai trebuie
sa explicam originea a celorlalte doua: energia și spațiul. A fost creata energia
la inceputul Universului?
Stea – convertor cosmic a materiei în energie

Ce este energia?

Deși am auzit de numeroase feluri de energii (psihice, aure, linii energetice,


centri energetici etc), in lumea fizica, aceasta reprezinta abilitatea unui sistem
fizic de a actiona asupra unui alt sistem fizic. Se mai poate numi și potentialul
care determina schimbari, fiind o marime ce indica capacitatea unui sistem de
a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa intr-o
alta stare aleasa ca stare de referinta.

Deși nu ne gandim la energie, cu totii stim ce este. In fiecare zi, simtim razele
Soarelui pe fetele noastre. Energia provenita de la Soare “calatorește” circa
150 milioane km pana la noi. Nu doar stelele produc energie; ba chiar aceasta
se găsește in tot Universul și-l mentine intr-o continua schimbare.

Ce este spațiul?

Universul este o entitate reprezentata in trei dimensiuni, lungime, latime și


inaltime plus a patra, timpul. Timpul nu este asemenea celor trei descrise cu
ajutorul coordonatelor spatiale, ci este cea care ne permite sa ne amintim
trecutul și să simtim trecerea anilor. Conceptul de spațiu-timp este un
construct matematic care combina cele trei dimensiuni spatiale cu cea
temporala in incercarea de a descrie într-unmod unitar Universul.

Spațiul… stim ca este o intindere mare, prea mare pentru a ne putea macar
imagina. Stim ca este locul acela unde se afla satelitii nostrii, și mai stim
diferite locuri in afara planetei noastre, de planete care se afla la distante foarte
mari… numere foarte mari. Insa sunt doar niste numere. Mintea umana pur și
simplu nu functioneaza bine cu aceste numere. Lumea noastra se limiteaza la
mica noastra planeta, ceea ce-i dincolo de el, ramane o necunoscuta pentru
multi dintre noi.

Pe scurt, spațiul reprezinta tot ceea ce exista in Univers deasupra atmosferei


terestre. Spațiul de asemenea, însemna tot ceea ce se afla intre planete, stele
sau spațiul interstelar.

Big Bang – timp-spațiul nu a existat într-o

singularitate de gravitație infinită (similar celei din centrul unei găuri negre)*

Originea energiei și a spațiului

Spațiul și energia au fost create într-unmod spontan, prîntr-uneveniment pe


care oamenii de stiinta l-au numit Big Bang. N-am fost martori la acest
eveniment, insa, de atunci toate stelele și galaxiile din Univers se indeparteaza
unele de altele, aratand ca Universul este in expansiune.

Primul om care a prezis prin calcule matematice ca Universul nu este static ci


este intr-o continua expansiune, a fost preotul Georges Henri Lemaitre, cu 20
de ani inainte ca Penzias și Wilson sa descopere, cu ajutorul unor telescoape,
ecourile exploziei primordiale, adica a conceptului de Big Bang in forma pe care
o stim astazi. Lemaitre insuși și-a descris teoria sa ca “oul cosmic care
explodeaza in momentul creatiei”. Cu toate acestea, Lemaitre, ca preot, credea
ca Universul a fost creat de catre Dumnezeu.

Insa ideea unui “ou cosmic” nu este noua, ci a fost un simbol universal fiind
intalnit intr-o multitudine de legende. Aceeași descriere o intalnim și in
legendele finlandeze, in poemul epic Kalevala, la chinezi in povestea lui Pangu
sau la indieni in “Brahmanda Purana” (in traducere, Istoria Universului).
Marele mister al Big Bang-ului este sa explicam cum Universul s-a materializat
din nimic. Secretul sta in energia negativă.

Energia negativă

Să facem o analogie simpla, imaginează-ți un om care ridica un morman de


pamant pe un teren plat. Mormanul de pamant reprezinta Universul. Pentru a-
l ridica, omul va face o groapa in pamant și foloseste acel pamant pentru a
construi mormanul. Groapa este practic imaginea negativă a mormanului. Ce
a fost in groapa, este acum un morman de pamant.

Acesta este principiul care a stat la inceputul Universului. Când Big Bang-ul a
produs o cantitate enorma de energie pozitiva, a produs și o cantitate egala
de energie negativă. Dar daca cele doua se aflau intr-o cantitate egala, unde
se găsește energia negativă astazi? Se găsește in cel de-al treilea ingredient:
in spațiu. Poate parea ciudat, insa datorita legilor naturii cu privire la gravitatie
și mișcare, cele mai vechi legi ale fizicii, spațiul contine multa energie negativă.
Universul este practic o baterie uriasa ce stocheaza energia negativă. Partea
pozitiva, masa și energia care o vedem astazi, reprezinta mormanul de
pamant. Groapa sau partea negativă este imprastiata in tot spațiul.

Atom – organizarea la nivel microscopic a

materiei în univers

Ce a cauzat aparitia spontana a Universului?

In viata noastra de zi cu zi, lucrurile nu se “materializeaza” pur și simplu din


nimic. Nu poti pocni din degete pentru a face o cafea. Trebuie sa o faci tu, din
boabe de cafea, apa și poate zahar și lapte. Daca ne uitam in ceașcă, la
particulele de lapte, la nivelul atomic, și mai apoi la nivelul sub-atomic,
observam ca aparitia din nimic este poșibila. Cel putin pentru o perioada scurta
de timp. De exemplu, la acest nivel, particulele precum protonii pot aparea in
mod aleator, stau putin, și apoi dispar pentru a reaparea in alt loc. Stiind ca
Universul la inceputul său a fost foarte mic, de dimensiunea unui proton,
însemna ca atunci s-a intamplat ceva cu adevarat remarcabil.

Ce sau cine a cauzat Big Bang-ul? Suntem obisnuiti sa gandim dupa modelul
cauza și efect. Dar atunci când vorbim despre Univers ca intreg, lucrurile sunt
putin diferite. Imaginati-va un rau, care curge pe o panta abrupta a unui
munte. Ce produce râul? Poate ploaia? Dar… care este cauza ploii? Poate
Soarele care face ca apa din oceane sa se evapore și sa formeze norii? Dar ce
face ca Soarele sa straluceașcă? In interiorul Soarelui se produce procesul
numit fuziune, unde atomii de hidrogen se unesc pentru a forma heliul,
generand o cantitate imensa de energie. Dar de unde provine hidrogenul?
Raspunsul: in Big Bang.

Aici este momentul crucial. Legile Universului arata ca Universul a apărut într-
un mod similar precum protonul din exemplul de mai sus, dar și ca nu a fost
neaparat un “ceva” care sa cauzeze Big Bang-ul.

In momentul Big Bang-ului a luat nastere timpul. Pentru a intelege aceasta


idee, sa luam de exemplu o gaură neagră care “pluteste” in spațiu. O gaură
neagră este defapt o stea foarte mașiva, incat a colapsat in interiorul său. Nici
lumina, dar nici timpul nu poate scapa de o gaură neagră.

Imaginati-va un ceas care se apropie din ce in ce mai mult de o gaură neagră.


Cu cât acesta se apropie mai mult, cu atat timpul va trece mai greu. Acum
imaginati-va ca ceasul intra în gaură neagră, bineinteles, presupunând că
acesta va rezista fortelor gravitationale imense ale gaurii negre. Acesta se va
opri. Se opreste nu pentru ca nu mai functioneaza, ci pentru ca in interiorul
unei gauri negre timpul nu exista. Exact asta s-a intamplat la inceputul
Universului.

Universul, la inceputul său, era extrem de mic și dens, precum gaurile negre
moderne de astazi. Nu putem spune ca a existat un moment inaintea Big Bang-
ului, pentru ca atunci timpul nu exista. Nu a existat o cauza a Big Bang-
ului, pentru ca nu a existat timpul pentru ca acea cauza să existe.
Astfel am descoperit ca pentru aparitia Universului nu există o cauza*.

Stephen Hawking spunea ca “pentru


mine, asta însemna ca nu exista poșibilitatea sa existe un creator, pentru ca
nu exista timpul in care creatorul sa existe și sa creeze Universul”. Deoarece
timpul a inceput o data cu Big Bang-ul, a fost un eveniment care nu a fost
creat de nimeni și de nimic.

Stephen Hawking, in documentarul “Did God create the Universe?” spune:


“Când oamenii ma intreaba daca exista Dumnezeu, eu le raspund ca
intrebarea nu are niciun sens. E ca și cum cineva ar cere informatii
despre cum poate sa ajunga la marginea Pamantului. Pamantul e o
sfera, asadar nu are margini. Suntem liberi sa credem ce vrem, dar cea
mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni n-a creat
Universul și nimeni nu ne controleaza soarta. Nu exista rai și nu exista
viata dupa moarte; avem doar o viata pentru a aprecia Universul, și
pentru asta eu sunt recunoscator” – Stephen Hawking