Cursul 12

STABILITATEA INIŢIALĂ A NAVEI

Formulele deplasărilor elementare ale
centrului de carenă (B)
La o înclinare izocarenă infinit mică a navei în jurul
unei axe centrale din planul plutirii de echilibru,
volumul teoretic al carenei (V) rămâne constant,
dar centrul de carenă se deplasează din punctul Bo
în punctul B1.

vi
ve dα
b2
B1
b1 B0

ve are centrul de greutate în b1 iar vi în b2.

La înclinări izocarene, are loc egalitatea volumelor
ongletelor vi = ve = v
Condiţiile generale ale deplasării centrului de
carenă la înclinări infinit mici, izocarene, sunt:

 B B b b
0 1 1 2

B 0 B1 ⋅ V = b1 b 2 ⋅ v .

A doua condiţie exprimă egalitatea momentelor

statice de volum (de ordinul 2).
Considerăm cazul general de înclinare izocarenă
infinit mică a unei nave, cu unghiul de înclinare
dαα, în jurul unei axe centrale Fξ
ξ din planul plutirii
iniţiale, axă care trece prin centroidul F al acestei
suprafeţe.
A-A
A WL0 S 1 η dα
ζ 2
ξ vi
F ve dα
x WL0 F
η β η
B1
WL1 B0
dS ξ
η k η

A
yF y
Deplasarea totală a centrului de carenă se
descompune în trei componente, paralele cu
ξηζ:
ξηζ dξξB, dη
axele sistemului de coordonate Fξηζ ηB şi
ζB.
dζ

Considerăm o prismă elementară, având volumul

egal cu produsul η·dα
α·dS.

Momentele statice ale volumelor ongletelor vi şi

ve, în raport cu planele sistemului de axe de
coordonate Fξηζξηζ,
ξηζ precum şi al volumului V (S este
suprafaţa plutirii iniţiale WL0) sunt
 dMηζ = V ⋅ dξ B = ∫ (η ⋅ dα ⋅ dS)⋅ ξ = dα ⋅ ∫ ξ ⋅ η ⋅ dS
S S
dMξζ = V ⋅ dηB = ∫ ( η ⋅ dα ⋅ dS)⋅ η = dα ⋅ ∫ η2 ⋅ dS
S S
1 (dα) 2 2
dMξη = V ⋅ dζ B = ∫ ( η ⋅ dα ⋅ dS)⋅ ( η ⋅ dα ) = ∫ η ⋅ dS .
S
2 2 S

∫ ξ ⋅ η ⋅ dS = I ξη
S
reprezintă momentul de inerţie centrifugal al ariei suprafeţei
ξ , Fη
plutirii iniţiale în raport cu axele centrale Fξ η, iar
∫ ⋅ dS = I ξ
η 2

este momentul de inerţie al ariei suprafeţei plutirii iniţiale în

ξ.
raport cu axa centrală Fξ
Formulele variaţiilor elementare ale coordonatelor centrului
de carenă devin
I ξη
dξ B = ⋅ dα
V
Iξ
dη B = ⋅ dα
V
1 Iξ
dζ B = ⋅ ⋅ ( dα )2 .
2 V
ηB în relaţia pentru dζ
Inlocuind dη ζB, obţinem
forma echivalentă (un infinit mic de ordinul doi).

 Iξ  dα 1
dζ B =  ⋅ dα  ⋅ = dηB ⋅ dα
V  2 2
- centrul de carenă se deplasează întotdeauna în
ηB are acelaşi
direcţia înclinării, deoarece deplasarea dη
semn cu unghiul de înclinare dα α; când dα
α>0
deplasarea se face în direcţia axei Fηη;
- dacă Fξ ξ este axă centrală principală de inerţie, atunci
ξB = 0 şi rezultă că centrul de carenă se
Iξη = 0, deci dξ
deplasează într-un plan paralel cu planul Fηζ ηζ,
ηζ numit
plan de înclinare principal (curba centrelor de carenă
este, în acest caz, o curbă plană);

ζB > 0 şi în consecinţă centrul de

- întotdeauna dζ
carenă se deplasează pe direcţie verticală în sus;
 ξ cu
- dacă nava se înclină în jurul axei centrale Fξ
π], atunci
unghiuri dα succesive în intervalul [0,2π
centrul de carenă se deplasează pe o curbă închisă,
numită curba centrelor de carenă; dacă simultan se
modifică succesiv şi unghiul β în intervalul [0,2π
π],
atunci centrul de carenă descrie o suprafaţă închisă,
numită suprafaţa centrelor de carenă.
 1. Cazul înclinărilor transversale
In această situaţie au loc transformările:

dα → dφ; ξ → x; η → yF; ζ → z; Iξ → Ix; Iξη →IxyF

Momentul de inerţie centrifugal al suprafeţei plutirii
înclinate, în raport cu axele centrale principale este nul. Se
obţin expresiile particulare
I xy F
dx B = ⋅ dφ = 0
V
Ix
dy B = ⋅ dφ
V
1 Ix
dz B = ⋅ ⋅ (d φ ) 2 .
2 V
 2. Cazul înclinărilor longitudinale,
În această situaţie au loc transformările:
dα → dθ; ξ→ yF; η → x; ζ→z; Iξ → Iy Iξη →Ixy
F F

Momentul de inerţie centrifugal al suprafeţei plutirii

înclinate, în raport cu axele centrale principale este nul. Se
obţin expresiile particulare
I yF
dx B = ⋅ dθ
V
I xy F
dy B = ⋅ dθ = 0
V
1 I yF
dz B = ⋅ ⋅ (dθ ) 2 .
2 V
Proprietăţile curbei centrelor de carenă
Notăm cu ds lungimea arcului elementar al curbei
centrelor de carenă, calculată cu relaţia:

ds = (dξ B ) 2 + (dη B ) 2 + (dζ B ) 2 ≅ (dξ B ) 2 + (dη B ) 2

2
Termenul (dζ B ) poate fi neglijat, fiind un infinit mic de
ordin superior în raport cu ceilalţi termeni. Rezultă că
centrul de carenă se deplasează într-un plan paralel cu
ξη al plutirii considerate, la înclinări infinit mici
planul Fξη
izocarene.
Deci dreapta tangentă la curba centrelor de carenă într-un
punct oarecare, este paralelă cu planul plutirii înclinate
care delimitează o carenă având centroidul în acel punct.
În exemplul prezentat mai jos , dreapta B0T0 este paralelă
cu planul plutirii WL0, iar dreapta B1T1 este paralelă cu
planul plutirii WL1.

WL0 F
T1
WL1 B0
T0
B1

În cazul înclinărilor în jurul axelor centrale principale de

inerţie, pentru înclinări transversale centrul de carenă se
deplasează într-un plan transversal
ds ≅ dyB
şi pentru înclinări longitudinale centrul de carenă se
deplasează în planul diametral

ds ≅ dxB