Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă
mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4:1)
Minunat lucru este atunci cand Sfantul Duh incepe sa aduca pe cineva la corabia cea mantuitoare a
sfintei Sale Biserici. In vremuri precum acestea avem trebuinta a sti unde se gaseste adevarul,
unde exista dragostea si unde este urmata calea ce duce la viata. Pentru aceasta si mai multe,
cineva isi afla drumul catre stravechea Biserica Ortodoxa a lui Iisus Hristos.
Totusi, cand cineva intra astazi in Biserica Ortodoxa, trebuie sa realizeze ca noi suntem crestinii
ortodocsi ai vremurilor de pe urma. Precum Irod a incercat sa il omoare pe Iisus pe cand era doar
un prunc, la fel, inima ta de prunc va fi confruntata cu aceasta noua atractie. Afara se gasesc
curse, si capcane dinauntru. Deci trebuie sa fim intemeiati, trezvitori si increzatori purtarii de
grija a lui Dumnezeu asupra acestei vieti noi, pe masura ce purcedem. Spre a ne fi de ajutor in
aceasta calatorie, de o valoare nepretuita ne este un soi de harta duhovniceasca, o tabla de
navigare. Ea ne descrie fundamentele Credintei precum si lucruri ce sunt atacate in vremurile
noastre moderne. Fie ca sa nu invatam aceste lucruri doar in teorie, ci ca ele sa se inradacineze si
in adancul lucrarii noastre, in practica.
In aceasta viata, un crestin trebuie sa aleaga ce cale va urma. Pur si simplu, cineva alege fie sa ii
urmeze Crucii lui Hristos, fie sa urmeze calea lumii. Calea Crucii va aduce, netagaduit, multe
suferinte in afara si in launtru asupra unui suflet, dar durerea aceasta va fi adumbrita de bucuria
duhovniceasca de a fi cu Hristos. Lumea isi ofera si ea bucuriile, dar ele nu tin mult si dau curs
remuscarii launtrice a constiintei, care ne aduce aminte ca, desi ne putem numi crestini, nu
suntem cu adevarat cu Hristos daca alegem placerile acestei lumi in locul Crucii lui Hristos. Inca,
poate cea mai mare suferinta dintre toate vine de la starea de a „sede pe gard”, in care nazuinta
noastra pentru Hristos este neutralizata de o dragoste pentru lume, care lasa o persoana
handicapata duhovniceste si neputincioasa a savarsi lucrarea lui Dumnezeu.
Prin urmare, trebuie sa ne reamintim ca ne putem implini doar atunci cand urmam calea
„Ortodoxiei Patimitoare”. Spre a ne duce povara pe aceasta cale ingusta, avem o busola prin care
putem aprecia directia catre care mergem – Cele Cinci Principii ale credintei .
Este esential la pornirea intr-o calatorie nu numai a cunoaste destinatia, ci si a avea o lista pentru
a afla masura unui inceput. Cele ce urmeaza sunt cinci domenii in care cautam sa fim credinciosi,
pentru a ne asigura ca ceea ce urmam este cu adevarat credinta ortodoxa a Apostolilor si nu un
inlocuitor la moda, atat de raspandit in vremurile noastre.
2. Credem... in fidelitate APOSTOLICA – credinciosie fata de Apostoli. Cand Domnul Iisus Hristos
si-a trimis Apostolii, El le-a explicat, Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă
primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Matei 10:40). A fi credinciosi Apostolilor
inseamna a crede in ceea ce Apostolii ne-au inmanat in intregul context al experientei lor
pamantesti. Ceea ce a fost bun si drept pentru ei este iubit credintei urmasilor lor, pana in
vremurile noastre. Succesiunea apostolica in hirotonire este transmiterea spirituala a harului
apostolic, dar nu este una „automata” in afara Ortodoxiei: ea trebuie sa fie o succesiune de ierarhi
ce au Orto-doxia credintei, ce sunt legati de deplinatatea intelegerii ortodoxe a crestinismului.
Astfel, ea trebuie inmanata de la o inima plina de adevar catre alta, aducand cu sine puterea
apostoleasca care elibereaza o persoana.
Cu alte cuvinte, spre a fi credinciosi Traditiei Bisericii Apostolesti, Ortodoxe, refuzam sa ne lasam
intimidati de moda vremurilor noastre. Preferam sa fim partasi la Crucea Mantuitorului nostru, in
orice masura, doar ca sa fim gasiti credinciosi fata de ceea ce ne-a fost inmanat. Cand ne aflam in
deplinatatea Traditiei (in opozitie cu traditiile oamenilor, care sunt roadele caderii acestei lumi),
mostenim nu doar Traditia insasi, ci si o abordare a Traditiei care este smerita, iubitoare, simpla si
sobra. Fiind in duhul Traditiei, vom putea sa o aparam impotriva arbitrariului invataturilor
omenesti greselnice.
Precum o planta se ofileste si se descompune atunci cand este dezradacinata adesea, la fel cand
oamenii se dezradacineaza, isi pierd frumusetea si harul. O data ce cineva, de pilda, a fost botezat
in Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, prin intreita cufundare, nu va avea o atitudine
superficiala asupra acestui fapt si nu va pleca sa-si caute o noua biserica. A intrat intru Una,
Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica prin Botezul cel Unul. Acum va fi inradacinat si va
tine rod pentru Dumnezeu. Inainte de a veni in Biserica lui Hristos, el cauta pe cai multe si diferite
la orizontala. Dar o data botezat, acest fel de cautare a luat sfarsit. Acum cautarea este verticala,
ascendenta, catre ceruri. Cauta caile de a-si multumi Ziditorul si a-si infrumuseta sufletul cu
insusiri dumnezeiesti numite virtuti; se investmanteaza in Lumina lui Hristos. Cei care cer
fidelitate fata de organizatiile omenesti au inceput sa paseasca de la calea acestor Cinci Fidelitati.
Duhurile partizane incep sa dicteze atunci cand oamenii au incetat sa mai pastreze frumusetea
Adevarului lui Hristos in inimile lor. Ideea „ultra-conservatori contra ultra-liberali” este
neortodoxa. Sfintii Parinti invata calea de mijloc ca fiind Calea cea Imparateasca. Aceste Cinci
Fidelitati dau putinta unui suflet sa gaseasca calea imparateasca in mijlocul apelor involburate ale
acestor vremuri pline de necazuri.
Tr.: R.H.
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ceea_ce_credem.htm